Colectia de poze iloveanime4ever.3xforum.ro
Total 3455 poze.

InapoiInainte

 
45 1000 de poze anime45
04.08.20115.4KB
1 poze anime girl1
06.07.200933.8KB
316 1000 de poze anime316
15.05.201246.8KB
e dragutza:d konanE dragutza:D
11.10.201112.6KB

 
d... adevarat tot ce spune, sunt eu mai si romantica. nocturna, imi place sa stau singura intr-unMajoritatea D... adevarat tot ce spune, sunt eu mai singuratica si romantica. Nocturna, imi place sa stau singura intr-un colt intunecat si sa ma gandesc. Asta uneori.
31.12.20115.9KB
7 nota pentru poza7
22.07.200954.1KB
5,nu? ;) poze simple5,nu? ;)
18.01.201115KB
*scz de uitat poza peisaje*scz de duble-post am uitat poza
25.08.201159.6KB

 
fain desenele mele de pe >.fain
08.11.201029KB
cap. e facut in graba deci scz pt bine ai venit in siCap. e facut in graba deci scz pt greseli... Bine ai venit in jungla! Cap.5 Liceul si lieenii... SAKURA: Eu eram inca pe banca, desi clopotelul sunase de ceva vreme.Nu aveam nici un chef sa fiu afara din camera mea cu atat mai putin sa merg la liceu dar totusi trebuia.Ma ridic lenes de pe banca si ma indrept spre usa cladirii.Intru si incep sa urc scarile pana la etajul 2.Ma apropii de usa si nu aud inca nimic,probabil ca dirigintele era deja in clasa.Dau din umeri si deschid usa.Si SURPRIZA... GAARA: Ma uit prin toata clasa dar nu o vad,poate ca blondul la cat e de fraier a incurcat informatiile si fata nu e in clasa cu noi.Imi pierdusem orice speranta...Cand deodata usa se deschide.Daca e ea atunci a nimerit in cel mai rau momena.Dirigu tocmai cazuse peste cu profa de Spaniola sau defapt ea a cazut pe el.Cand observa ca Sakura a intrat pe usa se ridica amandoi rapid si dirigu ne spune: -Copii ea e noua voastra colega!apoi o priveste pe Sakura in timp ce Kurenai(profa de spaniola) iese pe usa.Ai putea sa ne spui cate ceva despre tine?Ce iti place, ce nu? -Desigur!ii raspunde aceasta zambind putin ironic.Ma numesc Sakura Haruno si dupa cum stiti sunt cantareata.Imi place orice lucru tine de distractie,de noapte si de luna si urasc aproape tot ce nu imi place. -Aaa...pai binespuse dirigintele clasei foarte surprins de raspunsul fetei.Nu era singurul...toata clasa era uimita de raspunsul ei.Poti lua un loc langa Zakuro.continua el.Fata zambeste pe cat de posibil se poate superficial apoi se indreapta spre Zakuro, o fata cu parul mov lung pana mai jos de umeri,ochii la fel de mov si sclipitori.Inainte de aparitia Sakurei ea era cea mai frumoasa fata a liceului San Bartolome,si ma mir ca nu a fost vreodata indragostita de mine,dar sa revenim.Ora a inceput,dar eu nu eram atent.Ma uitam pe geam si me gandeam:"Cum se poate ca o fata asa de dulce si suava ca ea sa urasca aproape tot ce exista in lume?Sau poate ma inselam?Poate nu era deloc dulce si suava cum o credeau toti la prima vedere!" In curand a sunat si clopotelul.Ma ridic repede din banca si ma apropii de fereastra deschizand.o.Imi scot un pachet de tigari Vogue si incep sa fumez uitandu.ma pe geam. SAKURA: Dupa ce se suna de pauza,imi strang caietele si ma intorc spre acea fata de langa mine: -Salut eu sunt Sakura Hruno! -Buna eu sunt Osaki Zakuro.Ai vrea sa.ti prezint pe unii din colegi?Marog macar pe cei pe care ii stiu pentru ca eu sunt aici de anul trecut abia. -Desigur!apoi fata incepe sa.mi spuna cate ceva despre fiecare: -Acea fata cu parul negru si ochii lila e Hinata,cel de langa ea e Naruto, e un tip cam hiper activ dar merge,fata de langa catedra e Ten-Ten,Iar langa ea e Kiba si cainele sau Akamaru,acela e Lee si langa el Sai si Shino.Acum o sa.ti prezint cele mai rele cosmaruri ale scolii:ea e Karin,langa Ino sau "Miss increzuta anului", acolo este cel mai rau baiat din scoala, regele,Gaara si langa mainile lui drepte Sasuke si Neji.Eram uimita de cei 3 baieti in special de Gaara...era asa indiferent.Nici macar eu nu eram asa...si totusi radea,se simtea bine...era foarte ciudat...poate mai ciudat ca mine.Dar gandurile mi.au fost intrerupte de cloptel.Am vrut sa ma asez in banca mea dar nu reusesc caci... Scz k e asa de scurt dar am avut o mica lipsa de inspiratie... Acum pozele Ea e Zakuro colega Sakurei:
07.03.201140.1KB
5 poze anime couple5
11.07.200919.7KB
10 nota pentru poza10
29.05.201022.2KB

 
9 nota pentru poza9
18.07.200914.9KB
ma gandesc la sakura din ce te gandesti cand auzi sara numele meu:)) la ce te gandesti cand auziMa gandesc la Sakura din naruto:)) La ce te gandesti cand auzi Sara numele meu:))
05.01.20128.8KB
-w- esti shi actritza shi face parte din filmul high school musical shi o joaca pe sharpay evans, nu-w- esti shi actritza shi cantareatza, face parte din filmul High School Musical shi o joaca pe Sharpay Evans, nu face parte dintr-o formatzie inca, dar se va face rockeritza shi va avea o formatzie, canta super........ pe scurt: CEA MAI TARE SHI MAI FRUMOASA FATA DIN LUME -W- shi poza 10
08.07.200938.5KB
v-am adus un nou capitol. sper sa va placa. lectura placuta capitolul 4V-am adus un nou capitol. Sper sa va placa. Lectura placuta Capitolul 4 Partea I De cand a venit Armin, toate diminetile mele sunt atat de frumoase. Ma trezesc cu dorinta de-al vedea si de-al simti pe printul visurilor mele. Dar astazi trebuie sa ma trezesc mai devreme deoarece e o zi importanta pentru familia imperiala. O sa avem un oaspete important. L-am trezit si pe Armin si dupa ce am facut un dus impreuna si am luat micul dejun, am facut o vizita in gradina regala pentru a alege cele mai frumoase flori, pe care le putem folosi la decorat. Toti servitorii si angajatii castelului se agitau si alergau de colo colo pentru a se asigura ca totul este perfect. Armin a aparut in spatele meu -neobservat- cu un buchet mare de trandafiri regali transilvaneni, pe care mi-a inmanat mie. -Pune asta in sala de mese, spune el, dupa care dispare. Am ramas cu gura cascata, dar m-am conformat cerintelor. Deci asa e cand esti logodit. Primesti si ordine. Chiar ma amuza gandul asta. Am pus trandafirii intr-o vaza pe care am asezata-o pe masa uriasa plina cu bucate alese si specialitati din Transilvania de pe vremea lui Tepes. Sper ca oaspetele nostru sa fie multumit. Il priveam pe Armin cum se plimba printre flori cu viteza sa neobisnuita de semi-demon. Ma indrept spre cu aceiasi viteza in semn ca il provoc la o intrecere pana la copacul batran de langa cetatea veche. Imi zambeste galant, dupa care o ia la fuga cu viteza incat abia il puteai vedea. Am luat-o la goana dupa el. Vitezele noaste erau aproape egale. In drumul nostru frunzele au fost facute cenusa. Viteza era atat de mare incat facea pomii sa se cutremure. L-am lasat sa ia avantaj pentru un timp, dar cand eram aproape de copac, am luat-o inainte. Dupa ce am ajuns primul la vechiul stejar, l-am prins pe Armin in brate. -Nu e drept. Cum se face ca esti atat de rapid? Ma intreaba el privindu-ma intens. -Esti aproape la fel de rapid ca si mine. Esti inca tanar, i-am spus si l-am sarutat scrut pe frunte. -Ne intoarcem? Ma intreaba el. L-am luat de mana si l-am tras dupa mine, inapoi la castel. Era ora 19:00. Trebuia sa soseasca. O trasura se vedea apropiindu-se, insotita de niste calareti, cel mai probabil demoni. Din trasura rosie decorata cu fire aurii pe margini, coboara un tanar cu parul castaniu, imbracat elegant. Purta un costum negru din materiale fine, o camasa alba din matase si un papion negru. Alaturi de el au venit doi demoni imbracati cu haine asemeni unor vanatori. In mainile lor se aflau mai multe arme taioase. -Bine ai venit, Gabriel. Ma bucur sa te intalnesc, ii spun intinzandu-i mana. -Multumesc, raspunde el. -Pofteste, te rog. L-am condus in salon, unde urma sa luam cina. Ne-am asezat cu totii la masa si am asteptat ca mancarea sa apara. -Gabriel, vreau sa-ti multumesc pentru ceea ce ai facut pentru noi, ii spun. -Nu ai pentru ce sa-mi multumesc. Acel varcolac a fost dusmanul meu din todeauna. El e cel care mi-a omorat cel mai bun prieten. A fost de datoria mea sa ma razbun. -Ma bucur ca ai acceptat invitatia mea la cina. -Si eu ma bucur. Acesta trebuie sa fie Armin, nu-i asa? Intreaba el sfios. -Da, el e. -Am auzit ca e mostenitorul tronului Elvetiei. Voi doi sunteti prieteni, din cate vad. S-au auzit zvonuri cum ca Armin s-a mutat aici. -Bineinteles, doar e logodnicul meu. La auzul raspunsului meu, Gabriel a ramas cu gura cascata.
01.06.201370.9KB

 
prea tare poza akira! super marfa! nota pt poza (versiunea funny)10+++++++++++++++++++++++++********************* prea tare poza akira! super marfa!
15.01.201025.2KB
ai uitat poza :hi: nota pentru pozaai uitat poza :hi:
03.01.201032.7KB
ms ca-ti place :zzz: o sa mai desenez :nod: daca se poate mi-am facut de 8 martie o poza cuMS CA-TI PLACE :zzz: O SA MAI DESENEZ :nod: DACA SE POATE MI-AM FACUT DE 8 MARTIE O POZA CU CATELUSUL PRIETENEI MELE ,SI AM SCRIS TOT FELU PRIN POZA
20.05.201131.6KB
9 nota pt poza (versiunea funny)9
06.08.200960.5KB

 
in mod jurnal vorbesti despre tine,sau povestesti zilele poze...eu in special scriu despre mine siIn mod normal,intr-un jurnal vorbesti despre tine,sau povestesti zilele petrecute,punem poze...Eu in special scriu despre mine si ce mai fac de obicei =)
08.03.20127KB
2. poze anime boy2.
13.10.20116.9KB
10 este frumoasa nota pentru poza10 este frumoasa
06.07.200942.5KB
anime angelzzz poze anime angelsanime angelzzz
26.08.201059.6KB

 
10 dragalasa image nota pentru poza10 Dragalasa imaginea Next image
17.11.201035.6KB
hey fetelor! :d multumesc mult ma bucur sa citesc toate astea frumoase, si ma bucur si ca mai amHey fetelor! :D Multumesc mult amandurora. Ma bucur sa citesc toate comentariile astea frumoase, si ma bucur si ca mai am un cititor. Dar sa n-o mai lungesc, am sa postez acum continuarea. *Va rog sa ma scuzati, dar capitolul asta a fost scris putin cam in graba, deci va rog sa iertati eventualele greseli :D * Spor la citit! ^^ Cum insa sa ma pot odihni cand ziua pe care o asteptasem atata timp era chiar la colt? Ziua in care aveam sa ma redescopar, Marele moment al schimbarii, toate aveau sa vina odata cu ea! Nu mai fusesem atat de nerabdatoare niciodata in viata mea. Era un sentiment cu muult mai puternic decat orice cunoscusem pana atunci. Erau emotii, entuziasm, nerabdare, si muulta, multa fericire. Aveam fluturi in stomac mai ceva decat pe vremea cand il placeam pe Mihaita Stanescu, cel mai ‚dorit’ baiat din gradinita. Era, intr-adevar, un sentiment puternic. Ma gandeam numai la cum avea sa fie, daca aveam sa-mi fac prieteni sau nu, daca avea sa fie greu, daca, poate, imi gaseam si ceva placut de munca... Dar ma gandisem deja destul la toate astea inca de cand primisem „Scrisoarea”. Imi dadeam singura aceleasi raspunsuri de cateva saptamani bune. Nerabdarea ma face sa ma ridic din pat, insa raman in fund, cu cearceaful acoperindu-ma pe jumate, pret de cateva minute, deoarece nu intentionasem sa fac nimic anume. Mai incerc, totusi, inca o data, in speranta ca voi gasi ceva ce trebuia facut si lasasem pentru cand aveam, oficial, sa ma trezesc. Dar cum, ca sa ma pot trezi trebuie mai intai sa pot dormi, ma ridic frumusel din patul pe care mai apoi il asez, convinsa ca nu aveam sa-mi mai pierd vremea amagindu-ma ca voi putea dormi, aprind becul si ma uit la ceas. Era ora 3:01. „Hm. O sa ma iubeasca cineva...”, ma gandesc eu. Imi placea sa cred ceea ce se spunea, si anume ca atunci cand vezi ore fixe te iubeste cineva. Se spunea si ca daca vezi 03:59, de exemplu, te-a iubit, iar ca daca vezi 03:01, te inseala. Mie imi placea, insa, sa cred ca daca e si un minut, ma va iubi. Preferam sa fiu putin mai optimista. Gandind toate astea, imi dau seama ca nu imi trecuse nici macar o secunda prin minte posibilitatea de a ma... indragosti cat aveam sa fiu acolo. Dar asa ceva nu prea s-ar fi putut. Adica, chiar si cu Japoneza pe care o stiu eu, tot nu ar fi de ajuns incat sa stabilesti o conexiune de asa natura. Plus ca eu aveam sa ma intorc inapoi in tara mea, cel putin pana terminam liceul. „Dar eu nici n-am ajuns acolo, si deja ma gandesc la aiureli”,imi zic eu cu voce tare, si imi scutur putin capul, ca sa ma opresc din visare. Vorbisem cu ai mei sa ne trezim cu totii la ora 4:00, pentru ultimele pregateli, ca la 5:00 sa ne indreptam spre aeroport. Insa stiam ca mie avea sa-mi ia oricum mai mult, asa ca ma decid sa inceo deja sa ma pregatesc. Deschid sifonierul, unde mai erau ramase doar hainele dupa care nu ma dadeam neaparat in vant, ori cele pe care nu le considerasem necesare, dar si tinuta pe care aveam sa o port in avion. O „alcatuisem” deja de zile bune, si o pusesem sa stea cuminte pe umeras. Erau toate niste haine chic si pe cont propriu, insa puse impreuna aratau bestial. Era vorba despre niste blugi scurti, cu un mic print ce reusea, totusi, sa atraga atentia, o camasa din chiffon, lejera, pe care aveam s-o bag in pantaloni in fata, si s-o las sa ‚curga’ la spate, o geanta de umar, maro, in care aveam sa-mi pun niste lucrusoare contra-plictiselii, si, la final, piesa de rezistenta, pantofii, unii superbi, de un albastru deschis apropiat de nuanta cerului, cu o baretuta stil Mary Jane, si un mic ‚ciucurel’ ce cadea frumos pe laba piciorului. De obicei nu sunt fana a franjurilor, insa de data asta chiar se merita. Imi era putin teama, ca de obicei, ca de altfel nu as fi fost eu. Adica teama in sensul ca mergeam, totusi, printr-un program scolar. Daca blugii erau prea scurti? Daca tocurile erau prea inalte? ‚Daca’, ‚daca’, si iar ‚daca’ erau singurele lucruri la care ma puteam gandi. Insa daca nu aveam sa fac pasul asta acum, nu aveam sa-l fac niciodata. Trebuia sa castig incredere in mine insami. Trebuia sa scap neaparat de frica asta tampita care nu ma lasase sa-mi traiesc cei 16 ani... Asa ca, hotarata, ca era bine sau nu, aveam sa fac ceea ce imi placea, si nu aveam sa ascult de nimeni. Chiar daca, poate, mama, vazandu-mi tinuta, va spune ca este neadecvata pentru situatie... Inchid sifonierul, caci inca nu era vremea sa ma imbrac. Ma duc, in liniste, ca sa nu-i trezesc pe ai mei, la baie, fac un dus rapid, dupa care ma duc in camera mea si-mi fac ‚ritualul’ de dupa baie, si anume ‚cremuirea’. Imi placea sa am grija de corpul meu, imi dadea incredere. Si aveam nevoie din plin de ea, mai ales acum. Eu nu ma machiam de obicei. Ma mai dadeam cu cate un rimel, sau un gloss, in zilele mele bune, insa nimic mai mult de atat. Singurele dati cand m-am machiat in adevaratul sens al cuvantului au fost la Banchetul de sfarsit de clasa a VIII-a, si la nunta matusii mele. Cu toate ca nu o faceam prea des cand ‚ieseam in lume’, imi placea sa ma machiez. O consideram o arta, si exersam mereu, cu trusele pe care mi le luasem, insa pe care nu le foloseam, din aceeasi teama prosteasca. Era 03:45, asa ca m-am pus pe scaunul de la masuta de toaleta din coltul camerei mele, decisa sa ma machiez, ca sa marchez si mai profund inceputul a ceva diferit. Mi-am facut un machiaj nude, foarte simplu, si mai ales usor, pentru ca era, totusi, vara, iar eu nu-mi doream sa-mi ‚curga’ fata de la caldura. Ma dadusem, asadar, cu doua nuante de maro, una mai deschisa si una mai inchisa, mi-am definit ochii cu putin eyeliner, cu care imi facusem si niste ‚codite’ in colturile exterioare ale ochilor, imi arcuisem genele si le pregatisem pentru mascara, ma dadusem cu putin blush de un baby pink, si pastrasem tonalitatea si pentru buze, dandu-ma doar cu un lip gloss. Acum, urma parul. Cu toate ca era cald, pe mine nu ma afecta chiar deloc faptul ca il tineam desprins. Auzeam multe persoane intrebandu-ma des „Nu ti-e cald cu parul asa, lasat pe spate?”, insa raspunsul meu era de fiecare data acelasi, si anume „Nu!”. M-am decis sa nu-l traumatizez cu placa, lasandu-l asa cum era, putin mai ondulat decat de obicei, din cauza faptului ca fusese prins in coc. Tot ce am facut a fost sa-mi prind cate doua suvite din fiecare parte la spate, ajutandu-ma de o clamita. Se facuse 04:05 cand am terminat cu oglinda mica (Cea de la masuta de toaleta, destinata parului si fetei), iar ai mei nu se trezisera inca. Sau, asa credeam eu. Nerabdatoare, ma duc din nou la sifonier si ma imbrac entuziasmata pana peste poate. Imi pun si pantofii in picioare, dar doar pentru un moment, ca sa ma vad ‚completa’, si imi indrept atentia spre oglinda mare din camera. Imi placea intr-adevar ceea ce vedeam. Parca era alta persoana. Nici nu-mi venea a crede. Dar daca mamei nu o sa ii placa si o sa ma puna sa-mi iau altceva? Sau sa ma demachiez? Nu prea discutasem cu ea despre lucrurile astea, deci nu stia cum ma simteam, asa ca ar fi fost de inteles orice actiune a ei in sensul asta... Insa, gandindu-ma la lup, il si vad aparand. Vad in oglinda cum deschide subtil usa, crezand ca inca dorm. Mare i-a fost uimirea sa ma vada deja gata de plecare. -Mami... spun eu, uimita la randul meu de privirea ei socata. Nu stiam daca era de bine sau nu. -Esti frumoasa! Imi spune ea, intr-un final, zambindu-mi cald. Nu prea mai intelegeam. Privirea socata ce fusese pe fata ei cu doar cateva secunde in urma se transferase acum pe fata mea. Credeam ca ma va pune sa ma schimb, sa ma demachiez, sa-mi prind parul. Dar nu fusese asa. -In sfarsit te-ai hotarat sa arati lumii cine esti defapt! -Mama... spun eu, cu aceeasi privire de adineauri. -Ce? Crezi ca nu observam? Cum te inchideai in tine, de teama de cum aveau sa reactioneze ceilalti; De teama de cum aveam sa reactionez eu... Ti-am observat ochii dezvoltati pe bunul gust, pe rafinament, inca de acum multi ani. Crezi ca daca nu as fi vazut asta, ti-as mai fi dat bani sa-ti cumperi atatea haine pe care nu le purtai oricum? Iti stiam sentimentele, stiam ca ai nevoie de un imbold, si am tot incercat sa-ti dau chiar eu cateva impulsuri, insa am observat ca la un moment dat devenise chiar sacaitor pentru tine. De fiecare data cand te intrebam de ce nu porti rochitele alea frumoase, sau pantofii aia superbi, inchideai repede usile sifonierului, ca mai apoi, cand plecam eu din camera, sa le indesi si mai in spate; imi spune mama pe un ton cald, apropiindu-se de mine. Cum de stia toate astea? Ma cunostea atat de bine, si eu habar n-aveam. Chiar nu stiam cum sa reactionez. Era prea mult pentru mine. -Toate datile; continua ea; cand te machiai la oglinda, insa fugeai repede sa te demachiezi cand veneam eu sau tatal tau de la munca... Cand purtai toti pantofii prin casa, exersand mersul ‚de felina’, insa ii aruncai sub pat cand auzeai ca sunt pe cale sa intru la tine in camera... Ce fel de mama crezi ca sunt?; Imi spune ea, dandu-mi un fir rebel de par dupa ureche. -Mama, eu... Imi pare rau... Schitez eu, uitandu-ma in podea. -Sa nu-ti para, spune ea, ridicandu-mi, cu doua degete, barbia. Ba dimpotriva. Gandeste-te ca daca toate lucrurile astea ar fi fost deja niste obisnuinte pentru tine, nu ar mai fi avut atat de mult farmec in momentul asta. Toata treaba asta cu Japonia, nu se rezuma doar la plecarea in sine. Reprezinta un nou inceput pentru tine, asa ca trebuie sa ai grija ca totul sa fie perfect. Si prin asta nu vreau sa zic perfect pentru altii, ci perfect pentru tine. De acum inainte, daca tie ti se pare ca asa este bine, si nu altfel, atunci sa faci cum simti, nu cum vor ceilalti sa faci. Toate astea, tinuta, machiajul, coafura, reprezinta doar inceputul, si doar la exterior. Ceea ce va urma va fi important. Si trebuie sa faci cumva sa duci schimbarea asta si in interior. Nu mai lasa pe nimeni sa te influenteze. Ai incredere in tine, in sentimentele, si in inima ta. Nu o auzisem niciodata pe mama vorbind asa. Era... schimbata. Era condusa de iubirea ei fata de mine, si dorinta ca mie sa-mi fie din ce in ce mai bine. In momentul asta, o iubeam atat de mult. Adica, stiam cat de tare ma iubeste, insa faptul ca imi spusese toate astea, faptul ca ma cunostea atat de bine fara ca eu sa-i fi spus nimic ma fac sa realizez ca ar fi trebuit sa am mai multa incredere in ea... Simteam cum imi cam venea sa plang. Nu stiu exact de ce, de emotii, de uimire, de regretul ca in toti acesti ani am crezut ca nu m-ar intelege. -Nu! O sa iti strici machiajul asta frumos pe care ti l-ai facut, spune mama, dandu-si seama de intentiile mele ‚plangacioase’; cu toate ca oricum nu aveam sa ma las a plang, chiar daca era vorba de mama. Nici macar ea nu ma vazuse plangand. Ei bine, cel putin, nu de cand am crescut mare, caci nu stiu cat de plangacioasa eram cat am fost mica. -Si in plus, nu ti-ai dat niciodata voie sa plangi in fata nimanui. Nici macar cand a murit bunicul. De ce ai face-o acum? Continua ea, cu aceeasi calmitate in voce, amintindu-mi de una din cele mai negre perioade din vietile noastre, si anume cand a murit bunicul, tatal ei. Tineam atat de mult la el... Inca de cand eram mica, am fost rasfatata lui. Probabil pentru ca am fost prima nepotica, intr-o lume de nepotei. Imi lipsea atat de mult... Dar mama avea dreptate. Nu aveam de ce sa plang. In plus, eram chiar bucuroasa ca aflasem toate lucrurile astea despre mama. Am sa fiu mult mai deschisa cu ea de acum incolo... -Stiu ca nu ai dormit deloc; spune mama, continuand sa ma uimeasca. Lucrul asta m-a facut chiar sa ma gandesc, putin sceptic, daca nu cumva mi-au instalat o camera de supraveghere in vreun ursulet de plus, cum se face in filmele cu spioni. Dar bineinteles, asta era doar imaginatia mea debordanta. -Ai reusit sa mananci ceva? Ma intreaba ea. -Mnu, nu as fi putut sa mananc oricum. -Stiu, stiu. Bine, e 04:27 spune mama, uitandu-se la ceas. Verifica daca ai tot, incarcator, telefon, Mp3, banii, tot. -Da. -A, si... poti sa nu-ti mai dai pantofii jos din picioare. Iti stau bine. Si-asa sunt curati. Nu i-ai purtat decat prin casa.; Spune mama, zambind, in timp ce iese din camera. Ok, deci ma mai uit o data in oglinda, si parca imi placea si mai mult ce vedeam. Dar nu mai aveam timp; nu puteam decat sa sper ca aveam sa mai fiu admirata si de altii. Ok, deci aveam tot ce mentionase mama. Sau, cel putin, asa speram. Am mai verificat,totusi, o data bagajul, pentru un lucru in particular, si anume daca aveam poza cu Matei... Am facut-o in asa fel, insa, incat sa ma amagesc singura ca defapt cautam altcvea si am dat doar din greseala peste poza, poza care era acolo, din fericire. Am mai stat putin prin camera, dupa care am coborat cu mama la masina, unde ne astepta deja tata. El m-a privit mirat, cam la fel cum ma privise si mama cand intrase in camera. Eu ma uit la mama, si ea la mine, si incepem sa radem subtil, amintindu-ne amandoua de ceea ce tocmai discutaseram. Afara era racoare, si era si de asteptat... Era 5 dimineata... Pe masura ce puneam bagajele in portbagajul masinii, emotiile mele, care se mai domolisera cat timp imi distrasese mama atentia in camera, reveneau. Si erau chiar si mai puternice. Nu credeam ca se putea asa ceva. M-am urcat in masina, in spate. Mama s-a oferit sa-mi cedeze locul ei din fata, insa nu credeam ca as fi putut face fata. Si chiar si pe bancheta din spate, pe masura ce ne apropiam de aeroport, simteam cum mi se gaureste stomacul. Sincer, nu intelegeam de ce... Adica, mai avusesem emotii asemanatoare pe drumul spre Banchet, insa alea erau pentru ca aveam sa fiu vazuta de toata scoala. Acum insa, nu cunosteam pe nimeni... Si asta si voiam, nu ? Sa pretind ca asta sunt, cum eram acum, ca asta am fost dintotdeauna, in fata celor ce nu ma cunosteau. Dar de data asta cred ca defapt nu era atat de mult vorba despre aparentele mele, ci despre faptul ca aveam intr-adevar sa plec. O parte din mine parca-si dorea sa se dea jos din masina si sa se intoarca acasa. Aceea era partea mea fricoasa de orice lucru nou. Cealalta parte, insa, partea dominanta, abia astepta sa ajunga si ar fi vrut chiar sa se aplece putin in fata, sa apese cu mana chiar ea pedala de acceleratie de sub piciorul tatei. Am ajuns, intr-un final, in fata aeroportului, si era 05:37. Ma cam obosisem gandindu-ma la chestia cu emotiile. Adica, cat aveau de gand sa mai creasca? Inghiteam in sec in timp ce ma dadeam jos din masina. Acum mai aparuse ceva... Mersul pe tocuri. Poate ca nu fusese o idee chiar atat de buna. Adica, stiu ca am purtat tocuri o groaza prin casa, insa pe afara, nu prea stiam cu ce se mananca. Atat la banchet, cat si la nunta matusii, nu fusese nevoie sa merg prea mult, deci nu puteam sa spun ca aveam experienta. M-am indreptat impreuna cu ai mei spre intrarea in aeroport, iar mie mi se parea ca ma cam balangan pe tocuri. Cum era de asteptat, insa, mama m-a luat de mana, facandu-ma sa ma opresc din mers, si mi-a zis, pe acelasi ton bland, „Mergi cu capul sus si nu te mai gandi la altceva. Mergi natural, ca si cand e o joaca de copii. Pana acum te descurci bine, insa tu nu iti dai voie sa vezi adevarul.” Ma ajutau intr-adevar sfaturile ei. Nu ii puteam multumi indeajuns. Defapt, nu ii multumisem deloc. Tot ceea ce am fost in stare sa fac a fost sa ii arat un zambet putin cam resemnat, si atat... Era prima oara cand eram aeroport. Era ca un fel de maioneza, o amestecatura de toate speciile, pe care le iei si le bati impreuna. Dar era frumos. Imi placea sa vad atatia oameni straini, sa aud atatea limbi diferite... Eu si cu mama ne-am oprit intr-un colt, sprijinindu-ne de bagaje, in timp ce tata s-a dus sa vada ce si cum. Continuam sa ma uit in jur, nerabdatoare. Defapt, nici eu nu stiam cum ma simt. Nu mai stiam... -Relaxeaza-te, totul o sa fie bine. Nu mai stii ce ne-ai zis acum 4 ani? -4 ani ? O intreb eu pe mama, fara sa-mi dau seama despre ce vorbesti. -Cand ai aflat de toate astea. De programul scolar. -Aaa. Ce am zis? O intreb, inca nedumerita. -Ai zis „Eu vreau sa fac asta! Vreau sa merg! Si nu o sa ma opriti! Am sa ma duc!”; spune ea, si izbucnim amandoua in ras. -Mama... spun eu, devenind serioasa. Multumesc! Pentru tot! -Nu ai pentru ce sa-mi multumesti. Eu am fost mereu, si mereu am sa fiu alaturi de tine! De asta sa nu te indoiesti niciodata! Dar suntem brutal intrerupte de tata, care vine grabit spre noi, spunandu-ne ca nu mai e mult timp. Pe drum spre poarta de verificare, am aflat ca avionul era intr-adevar special amenajat pentru noi, studentii acestui program. El trebuia sa treaca prin toate tarile de unde avea de luat copii, ceea ce mi se parea putin cam ciudat. Nu crezusem ca cineva chiar ar face asa ceva. Imi faceam griji de cat ar putea sa ne ia lucrul asta, insa m-a linistit tata cand mi-a spus ca Romania fusese ultima oprire. Aveam sa ne indreptam fix spre Japonia. Totul era in regula, dupa cum ne si asteptaseram. Formalitatile erau incheiate, si totul era pregatit. Mai aveam acum doar o poarta de trecut, cea ‚finala’. Ii mai imbratisez inca o data pe ai mei, si le promit ca ii sun indata ce ajung acolo. In fond, nu cred ca as fi scapat vie daca nu as fi facut asa. Rasuflu adanc si ma intorc cu fata spre paznicii ce imi zambeau prietenos. Trec pe langa ei si ajung in zona in care nu mai aveau acces decat pasagerii. Sunt indrumata catre avion, in care ma si urc. Imi gasesc locul care imi era destinat, si ma asez frumos, privind pe geam, spre locul de unde venisem. In sfarsit se intampla... Tinuta Dariei:
14.07.201225.6KB
urmatoarea tema vva fi soul eater eu particip cu death the kid anime aUrmatoarea tema vva fi Soul Eater Eu particip cu Death The Kid
11.10.201241.9KB
:hi: buna!ma numesc teona,dar multi imi spun teo sau nebuna(de aici si ideea de meu),am 14 ani din:hi: Buna!Ma numesc Teona,dar multi imi spun Teo sau Nebuna(de aici si ideea de copilnebun-nickul meu),am 14 ani jumatate,sunt din Neamt. Sunt o fire destul de prietenoasa zic eu,dar nu am multi prieteni adevarati(poate doar 2).Ma impac bine cu baietii din clasa de la mine,dar fiindca port ochelari,cei din clasele celelalte isi bat joc de mine.Bun,imi palc animeurile,Miley Cyrus,sa cant,sa compun poezii,sa dansez,sa imi colorez unghiile in culori ciudate neon,sa imi bat joc de proful de sport,sa o trag de par pe dusmanca mea de moarte:o fata pe care toti profesorii o lauda,dar ea nu stie nimic de fapt----ma-sa e profa si de-aia. Urasc mai multe lucruri decat imi plac:urasc baiatul pe care il iubesc(suna ciudat stiu) pentru ca ma face sa sufar prea mult,urasc ceapa si orice contine ceapa,urasc profa de desen pentru ca nu stiu sa desenez si imi pune note mici,urasc proful de sport pentru ca de fiecare data cand ii spun ca nu pot sa sar pe trambulina aia stupida ma pune forta,urasc pensatul--dar pentru frumusete,rabda baba,urasc serpii pentru ca sunt niste animale infioratoare,urasc baietii cu tupeu din ala care da pe-afara,urasc fustele mini de....mai bine ma abtin,etc OK,nu mai vreau sa plictisesc,asa ca daca are cineva intreabari va raspund.Bye :hi:
24.03.201140.8KB

 
este foarte frumos cred ca am fost si eu acolo (asa am crezut eu) :) =) dragoste prinsa in artaeste foarte frumos cred ca am fost si eu acolo (asa am crezut eu) :) =)
04.09.201055.5KB
am inteles nu ma supar sper sa mai treceti pe la mine ce parere aveti deapre fiu twilight primaam inteles nu ma supar sper sa mai treceti pe la mine
19.11.200925.4KB
... o poveste......
17.01.201122KB
10 this is me:d nota pentru poza10 this is me:D
04.07.200923.3KB

 
10 nota pentru poza10
31.12.200938.6KB
6 poze simple6
06.07.20095.6KB
in sfarsit next!!! bine inteles la fel de grozav ca si restul sinceer ma asteptam la o asemeneain sfarsit next!!! bine inteles la fel de grozav ca si restul caapitolelor. sinceer ma asteptam la o asemenea constiinta din partea sakurei :nod: :nod: dar si la deidara doar ca eu il vedeam o papusa barbie in marime naturala .oricum super acest capitol si il astept cu nerabdare si pe urmatorul. bafta la scris ralu! ja ne! :hi:
13.07.20128.5KB
nu prea inteleg ... :rolleyes: tu scrii pe telefon ficu ? ai puncte in loc de cratima si de astanu prea inteleg ... :rolleyes: tu scrii pe telefon ficu ? ai puncte in loc de cratima si de asta te intreb... :)) ma roog ...genial
04.05.201129.4KB

 
10 nota pentru poza10
23.07.200932.7KB
o.o eeeee! fic noooou! si se pare ca sunt prima care lasa surioara mea a scris un fiiic. de ce aiO.O Eeeee! Fic noooou! si se pare ca sunt prima care lasa comm. Deeeeci, surioara mea a scris un fiiic. De ce ai spus ca nu e reusit? Adica mie imi place. Ideea mi se pare interesanta, doar ca am ceva de obiectat! Incearca sa folosesti mai multa descriere! Dialogul in exces grabeste actiunea si atunci capitolul nu mai e atat de interesant. Sau chiar daca folosesti dialog, incearca sa nu il faci sec! Povesteste mai mult si ce e in mintea personajelor intr-o anumita situatie. Cand postezi nextul, sa imi trimit te rog un mesaj privat! Vreau sa aflu ce se intampla mai departe^^! Mie imi place ce a scris surioara mea :dinti: Apropo, daca te intereseaza, am si eu un fic yaoi in colaborare! Se numeste : Alone... or maybe not. Surioara ta mai...mare/mica (cati ani ai ca sa stiu) te ubeeee mult de tot si asteapta nextul! P.S Scuzati comm-ul chilometric ! :rotfl:
20.02.201335.3KB
buna bunaa! scuzati marea hidan veni langa mine si le explicara ce e defapt jashin, cum a aBuna bunaa! Scuzati marea inatrziere.:D Hidan veni langa mine si le explicara ce e defapt Jashin, cum a a aprut, de ce ne ajuta si cum arata. Dap...Jashin se arata in fata profesorilor asa cum stie el mai bine. Bineinteles ca e la bustu gol, cu placuta din armata la gat si pantalonii specifici zambindu-le prosteste si dandu-le o replica gen *facepalm*: -Ce fac profii? -Hm...Si cam cati ani ar trebui sa ai tu? intreaba Domn Diriginte in timp ce profu de religie isi facu 100 de matanii. -Pai...Eu am murit la 31 de ani, dar am facut.... -face o pauza in care incepe sa numere pe degete- 83 de ani. -Uh....Si nu ai imbatranit deloc. continui eu. -Desigur, draguta. rade el. De ce as mai imbatrani? Ca sa mor a doua oara? Am zambind. E logic ca nu a mai imbatranit. Profesorii se uitau inca socati la mine ca la o nebuna alaturi de Jashin care plutea pe langa mine fara nicio problema. Dupa muuuulte intrebari puse de profi, in care m-am simtit ca la interogatoriu si eu si Jashin, am plecat intr-un sfarsit acasa. Gluma aceasta proasta facuta de Domn diriginte si ceilalti da dat programul peste cap, alarturi de Jashin care a raspuns cu rabdare la orice intrebare pusa de ei. Am hotarat alaturi de profi si colegi ca tot ce s-a intamplat in cancelarie va ramane acolo ! Nu conteaza daca ne vom certa, desparti sau alte prosti. Jashin pentru ei nu ar trebui sa existe! Pan la urma,...El este zeul lui Hidan si nimeni altcineva! Ajunsa acasa, am deschis usa si am vazut un geamantan mare langa cuier. -Naruto. Plecam pe undeva? intreb eu derutata. -Ayame. Te muti la Hidan? imi raspunde el cu o alta intrebare dandu-mi de inteles ca nici el nu stie. Am privit prin camera, dar era goala. In ea aflandu-se doar Amiral care dormea de zor intr-o cutie de carton. Nici nu se obosi sa deschida ochii. Intram in bucatarie. Parintii stateau la masa si vorbeau, dar nu intre ei ci cu altcineva. Eu si Naruto eram foarte confuzi, dar deodata in fata noastra apare o femeie in varsta, putin mai scunda decat noi, cu aprul alb si prins intr-un coc, zambind la noi si apucandu-ne pe amandoi de catre un obraz. -Vaaai! Ce mari v-ati facut! Sa va pupe mamaia! Imi vine sa plang de fericire cand va gvad asa de mari si frumosi! Pe loc mi-am dat seama cine este. Mama tatalui nostru. -Mamaieee! Ma doare! spune Naruto fiind inca tras de obraz. -Vai Ayame....Ce chip angelic ai mamaie, dar ce-i asta la tine? Ti-ai lasat parul sa creasca si ti-ai facut suvite negre... Imi place! continua mamaia mangaindu-mi orbazul. Am zambit usor si am pus tot cap la cap. Deci...Mamaia e aici, iar valiza langa cuier. Mamaie + Valiza= dulciuri multe. Adicaa....Vreau sa spun: mamaia va sta la noi o vreme. -Ia sa va vada mamaia mai bine! spune batrana si pe loc smulge tricoul de pe Naruto. Am inceput sa rad puternic. Parintii nu cutezau sa spuna nimic, ci priveau amuzati cum bunica il dezbraca pe Naruto pur si simplu. Rasul meu nu a tinut mult, ca pe loc ma vad si pe mine doar in lingerie intima. M-am rusinat si m-am ascuns dupa fratele meu, privind-o pe bunica peste umarul lui. -Uuu....Daca as fi inca tarana cred ca as fi in limba dupa tine, dragule. incepe mamaia privindu-l pe Naruto care se abtinea sa nu rada. Pun pariu ca toate fetele se tin scai de tine. Iar tu Ayame, ce forme frumoase are corpul tau. Amandoi sunteti niste ingeri...nu degeaba sunteti in familia Uzumaki. Puternici ca tatal vostru si frumosi ca mama voastra. -Aaaam...incepe eu nestiind ce sa zic. Mamaie n-ai cumva ceva de tricotat sau nistre treaba pe undeva? Bunica scosese un mic suspin ca si cum si-ar fi amintit de ceva si se dusese la valiza. “Te rog spune-mi ca nu-i ecva tricotat sau vreo rochie stupida ca mor!” -V-am adus ceva frumos. continua aceasta. Cand am auzit ca ne-a adus ceva frumos amandoi ne-am agitat si nu stiam care incotro sa fugim. Eram in lenjerie intima amandoi si fugeam prin casa ca nebunii. Cine spune ca la noi in casa nu este spitalul de nebuni e un prost! In continuare bunica scoate din acea valiza o punga imensa cu dulciuri, doua cutitute negre si o alta punga. Cum a vazut punga cu dulciuri, Naturo a luat-o din mana buncii si fugi cu ea. -Tradatorule! tip eu. Vino inapoi! Copil prost cu fete zambitoare pe boxeri! -Uhh...Ce frica imi e de o fata cu parul roz! tipa si Naruto din cealalta camera -Eh stai ca vezi tu! marai eu Am vrut sa ma duc dupa el, dar bunica ma opri. Imi daduse cealalta punga in care se aflau alte dulciuri. Apoi deschise cele doua cutiute negre. In ele se aflau cate o pereche de cercei, din aceea mici si negri. -Dar de ce doua la fel? intreb eu. -M-am gandit ca nepotii mei sunt destul de mari ca sa aiba mai mult de doua gauri in urechi, nu? rade bunica. -Daa...In afara de Naruto, care pe langa asta e un bou nu are nicio gaura. -Ii vom face noi. zambeste bunica. -Hmmm....Imi place zambetul de pe fata ta. rad eu. Doamne...Bunica e foarte foarte cool! De abia astept sa imi pun cerceii adusi de ea! Cat despre Naruto va avea de suferit daca doreste sa isi puna cercei. Ce malefic suntem! _______________________________________________________________ Dap...Ayame si-a schimbat putin look-ul. Acum arata asa:
13.03.201233.8KB
nu,din ca am mari probleme de ortografie si vreau sa le indrept! multumesc pt critici.o sa vin cuNu,din contra,stiu ca am mari probleme de ortografie si vreau sa le indrept! Multumesc pt critici.O sa vin cu nextu cat pot de repede!
15.04.201213.5KB
InapoiInainte