Simpatie.ro - matrimoniale
Lumea noastră Anime
Păşeşte în lumea noastră Anime! 		Nou pe simpatie:
misha_light 25 ani
Femeie
25 ani
Bucuresti
cauta Barbat
26 - 47 ani
Lumea noastră AnimeReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
Lumea noastră Anime / Ficuri Originale /

Story of Layla

 Pagini:  1 2 Moderat de Adele, Enderlicht, Monet, Rares
#51
Crazy.Killer
Bufniță Flămândă
Din: Iad.
Postari: 367
De cand asteptam eu capitolul asta!
Revenind la capitol, e excelent! Ce pot sa spun mai mult, e super!
Astept urmatorul capitol, de data aceasta mai repede!

_______________________________________
 
   
#52
Hildegard
Critic
Din: Caliacra
Postari: 853
Salutare , draga mea Ioana ! ^^ Am zis ca las comentariu , am zis , deci iata-l !

O sa incep cu  capitolul 9 , nu de alta , dar  trebuie sa fie mai recente.

Capitolului 9 - Clipe dureroase; Amintiri

Ce as putea spune ? Femeia aia e chiar psihopata si chinurile prin carea a trecut Layla sunt foarte oribile . Dar , din moment ce este vampir si nu poate muri asa usor , presupun ca sunt suportabile , cat de cat . Ma apucau fiorii cand imi imaginam cutitele si siringile ... nu mai vreau sa-mi amintesc. 
La partea lui Hikaru , am ramas masca   , nu ma asteptam sa aiba o sora si mai ales , Hikaru sa o fi cunoscut pe mama Laylei .  A fost o stire ... pff , beton ! Faptul ca au aruncat-o in mare pe Saya m-a cam intristat , sincer eu urasc marea. E asa adanca si senzatia aia de sufocare . Totusi sa ma opresc din imaginat. In concluzie , acest capitol a fost plin de trairi , dureri si deci titlul e foarte bun.
  Capitolul 10- Primul sarut .

  Am avut o presimtire ca inceputul capitolului asta a mai fost folosit de tine , intr-unul anterior . Am dreptate ? Presupun ca am dreptate , nu ?
Ceva as avea de reprosat "  odata cu contactul cu Hikaru" , nu stiu daca se putea spune altfel , dar corect nu este , din pacate .
"Cred ca zambetul acela era cel mai pervers din cate vazusem la el pana acum." Deci pana acum nu zambea deloc si acuma zambeste pervers ?   E o evolutie !
Observ ca spui mai mereu " fu" , am uitat in ce parte a tarii se foloseste aceasta forma , dar e amuzant cand o vezi acolo in capitol ! Vai da ce vorbe mai are si Hikaru in el :> !

Eh , un capitol plin de  emotie , de sentimente. Te felicit ! La inceput am vazut cum micuta si firava Layla isi mai revine si e din ce in ce mai furioasa , mie mi se pare extraordinar felul cum gandeste in astfel de momente. Sarutul a fost descris  , in general nu se prea descriu lucrurile petrecute in "gura" , dar aici a iesit bine si frumos . Nu ma asteptam ca Rin sa fie prin multimea aia , chiar deloc. Si ca in orice film de actiune , exista si un plan B , adica , daca nu-i poti invinge fugi  .

Capitolul 11 - Darul
  Acesta este primul capitol la care vad titlul scris astfel. E bine ca incepi sa schimbi fatada capitolului. Arata mult mai frumos asa , parerea mea.
Cica "bagand turbo"  !
  Acest capitol  a fost bestial ! Chiar daca ritmul a fost putin grabit , a fost bun ! Pe ici , pe colo am mai vazut greseli de tastare , dar nu iti scot ochii cu ele. Aoi   , febletea mea...
Capitolul 12 - Liceul
Un inceput  cam prost , ce pot sa spun? Doar ca privirile alea sunt oribile , din pacate am si eu aceeasi boala ca a elevilor din liceu. Ma uit crucis... pff. In fine , vad ca mi-ai ascultat sfatul , stii tu care ! "profesorul care se enerva instant, precum cafeaua ", interesanta comparatie , nu stiam ca cafeaua ( scuza-mi cacofonia) se enerveaza
Altceva , ce as mai putea spune ? Pai , ai evoluat mult pe parcursul acestor 12 capitole si ma bucura acest lucru . In toamna asta merg si eu la liceu , pff ... cum o sa fie ? Capitol frumos !
Sa vedem ce te mai trazneste !  Numa' bine !

_______________________________________

Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr
 
   
#53
Mizuki
Căpşună
Din: DAAAAAA
Postari: 648
Am venit cu nextul! Lectura placuta!

                             Capitolul XIII - Cand visul devine realitate

********Dupa o zi in care nu s-a invatat, vorba Laylei (de fapt s-a invatat) ***************


Noua mea camera, noua mea locuinta, impropriu spus si viata mea care i-a curba serioasa spre normal, dar nu prea... La ce liceu invat ma indoiesc ca o sa fie totul foarte normal, dar macar in viata mea de vampir sa fie totul normal. Altceva inafara de asta n-am nevoie. Ceea ce ma multumeste pe mine este faptul ca o sa traiesc de acum incolo o viata fara pericole, o viata in care nimeni sa nu mai stiu adevarata mea natura.
Mai am putin si plec la scoala, e ora 13:12, iar la si jumate trebuie sa plec din casa. Pe la ora 14 ajung la scoala si incepe teroarea...
Ma ridic din patul meu moale, cel nou si pornesc afara din camera, ducandu-ma spre baie. Probabil ca daca e baia ocupata si ar fi Aiko sau RIn acolo atunci ar canta. Ma dor urechile deja... Nu vreau sa mai aud cum canta pisica moarta. N-o spun in nume de rau, dar imi tiuie urechile dupa ce le ascult, cum am inceput sa fac de fiecare data cand ma roaga.
- Ne imbracam. Tra-la-la-la-la-la! Si ne luam unifo-varza....adica uniforma scolara, spusem dezamagita, luand uniforma alba de pe umeras.
In mai putin de 10 minute sunt deja imbracata si gata de plecare. Mai am 8 minute in care sa stau degeaba sau nu chiar...
- Am uitam de ghiozdan, incep sa rad, dupa care ma duc sami-l fac, dar...hopa...avem o problema.
- Unde-s manualele?! strig in gura mare, iar apoi plec in graba din camera, trantind usa.
M indrept spre camera unde dorm unii dintre baieti, Hilkaru, Aoi si Shiro. Trebuie sa iau manuale de la ei si orarul!
Deschid usa si intru val-vartej in camera fara sa ma uit cine sau ce era in jurul meu. Ochii ii deschid mai bine si-i vad pe cei trei doar intr-un prosop, stergandu-se cu altul pe corp.
- Kyaaah!! Ochii mei!! exclam eu acoperindu-mi ochii si atragandu-le atentia si lor.
Ma intorc cu spatele la ei si ma sprijin de perete cu mainile la ochi.
- Oh, sunt albi cu dantela rosie, se auzi vocea lui Aoi din spatele meu.
Ma fac rosie ca racul la fata vazand ca tocmai mi-a ridicat rochia si se uita la chiloteii mei. Ma intorc la el si-i dau o palma, incat incepe sa-i dea si mai rau sangele pe nas. Fix in acel moment cade pe spate si ajunge pe podea aratand de parca l-ar fi calcat in picioare o herghelie de cai.
- Usurel, Lay-chan, nu-l omora! ma indemna Shiro punandu-si mana pe umarul meu.
Eu, pe de alta parte am ramas intepenita la faza asta. Ma tot uit la mana cu care i-am dat palma. Cum naiba l-am lovit asa de
tare?!
- Voi fi bine... Plecati fara mine, ne spuse Aoi cu vocea tremuranda, fiind inca pe jos.
- Neah, daca plecam fara tine vei chiuli de la ore, raspunde Shiro la randul lui.
Pe fata lui Aoi se citeste "sarcasm", sigur va zice el ceva acum.
-  Hmpf! De parca as chiuli. Sunt in clasa cu Layla pana la urma, rade Aoi, ridicandu-se de jos.
Cei doi sa se contrazica zicand :
Aoi: Eh, eu sunt in clasa cu Layla!
Shiro: Si ce daca?!
Aoi: TI-E CIUDA?!
Shiro: Nu, dar si eu sunt in clasa cu Layla, creier mentolat! In caz ca ai uitat...
Aoi: Uite cine are creierul mentolat. (si arata spre mine care stateam nemiscata inca)
Ma atinge incet cu un deget pe obraz, nicio reactie, imi trece mana prin fata ochilor, iarasi nicio reactie, nici nu clipeam, iar apoi se apropie mai mult de bine luandu-ma in brate. Isi pune capul la pieptul meu si sta pur si simplu.
- Inca ii bate inima! Nu va speriati! zise Aoi in gluma.
- Dobitoc...! murmur nervoasa, sperand sa nu ma auda.
O zbughesc imediat de langa el spre unul din ghiozdane si incep sa caut, aruncand in spatele meu ceea ce nu-mi trebuie fara a ma uita unde le arunc. Ma intorc de curiozitate si-i vad pe cei trei cum se uita nervosi la mine, gata sa-mi dea cu una din cartile pe care le aruncasem in ei fara sa vreau.
Iau tot ghiozdanul, iar inainte de asta mi-l pun pe al meu in spate si ma reped la geam. Ma urc cu un picior sus pe pervazul acela si sunt gata sa sar pentru a pleca la scoala.
- Sunt doar la etajul 1, ce s-ar putea intampla daca sar? Am sarit si de pe stanca aceea si nu pot de aici? imi spun eu, facandu-mi curaj cat de cat.
Nu mai stau sa ma gandesc nici doua secunde ca sar. Imi departez mainile si picioarele ca si cum as avea aripi cu care sa zbor, iar apoi incerc sa ma ghidez singura ca nu cumva sa cad peste gard sau copac...si BOOM! Tocmai am ajuns pe gard, cocotata ca maimuta.
- Asta, imi zise Hikaru de la etajul de unde am sarit.
- Ce "asta"? il intreb cu sarcasm.
- Asta s-ar fi putut intampla si tocmai ai patit-o! imi raspunde triumfator brunetul.
Ma hotarasc sa nu mai comentez pe aceasta tema si plec spre liceu, daca mai stiu unde e.
- Layla, ce faci? Pleci fara noi?? ma intreba Rin facand o fata de catelus.
O iau in brate si dau negativ din cap.
In spatele lui Rin este Aiko, cea care nu lipseste niciodata din peisaj. Imi face cu ochiul, dar ma fac ca nu observ si imi dau ochii peste cap.
Drumul pe care-l parcurgem este acelasi drum linistit ca si cel de ieri. Aceiasi copaci, aceleasi flori si aceleasi cladiri care le zaresti pe ici pe colo, in rest doar case mici.
Mergem si tot mergem, dar niciuna din noi nu sparge tacerea. O tinem asa pana cand ajungem la poarta de intrare in liceu si surpriza! Il vad din nou pe acelasi baiat de ieri, dar cand sa apuce sa spuna ceva ii pun mana la gura si plec mai departe. Ma uit putin inapoi si-l vad cum se uita lung dupa mine. Ce privire... Este acum ajuns din urma si de acelasi persoane ca ieri, o femeie mai tanara si un barbat mult mai in varsta ca ea. Cine stie cine-or fi si astia? No, no, please don't  tell me.
Alerg spre intrarea in liceu si cand sa intru, ca de obicei, toti astia de pe aici, sau cel putin majoritatea, se uita la mine cu niste ochi holbati. Pfoaa! Iti vine sa-ti pui ceva pe ochi sa nu mai vezi! M-am obisnuit cat de cat asa ca nu ma mai impresioneaza asta asa mult.
- Hei, papusa, inveti aici? ma intreaba un tip de pe holul acela.
Nu-i raspund nimic si continui sa merg spre clasa mea.
- Lay-chaaan! De ce nu m-ai asteptat? striga Sayu, facand precum un bebe, dandu-i lacrimile pe la colturi, pe scurt o oarecare fata de catelus, dar mai convingatoare de atat.
Alearga ea spre mine si dintr-o saritura ajunge in bratele mele, daramandu-ma de tot. Fata este acum peste mine si inca ma mai tinea in brate daca Rin si Aiko n-o ridicau de pe mine.
- Okey, asta a fost ciudat. Asta e cumva un deja vu sau mi se pare? ma intreb de una singura, neasteptand vreun oarecare raspuns.
Ma grabesc spre sala de clasa, iar cand intru ceilalti isi strang lucrurile cu o profesoara de fata.
"Unde se duc astia acuma?", gandeam eu holbandu-ma la ce faceau.
- Ce... De ce... Adica... Unde plecati?! ma balbai, dar reusesc sa ma exprim bine pana la urma.
- Se pare ca in sala aceasta de clasa va veni o organizatie, va veni familia Matsuyama. Da, exact, renumita familie Matsuyama, iar in aceasta sala va avea loc o conferinta, niste schimburi si mai multe, imi explica profesoara.
Si ce profesoara! Orice barbat cred ca ar saliva dupa ea. Nu pare de mai mult de 25 de ani sau chiar mai putin. Are un bust... Pfoa! Cred ca are vreo 100 si ceva masura... Daca stau sa ma gandesc mai bine e chiar caraghios cum arata, oarecum. Acel trup firav si acel bust de zici ca... Eh, sa lasam asta!
Blonda, profa mea, imi face semn sa vin dupa ea impreuna cu ceilalti colegi. Parcurgem noi holurile scolii pana cand ajungem in fata unei usi pe care scrie "Laborator de...Franeza"?!  What the f*ck?! De cand exista un laborator de franceza?! 
Intram inauntru toti si ne alegem un loc, ne facem comozi si ne scoatem manualele. Oh, fir-*r! Care-i franceza?!
- Ne scuzati ca am intarziat! Noi am... dar se opresc cand ma vad pe mine cu unul din ghiozdanele lor si se uita urat la mine.
Exact, sunt Shiro si Aoi. Si la cum se vede cred ca am luat ghiozdanul lui Aoi. Hopa... Am incurcat-o!
- Domnilor, doar luati un loc! ii indruma profa, dupa care incepe sa scrie pe tabla titlul lectiei de astazi.
Cei doi se aseaza un ultima banca si incep sa vorbeasca, dar profa nu le zice nimic, absolut nimic. Cand vad ca nu le zice nimic lor, eu ma ridic din banca usurel pentru a-i da inapoi ghiozdanul lui Aoi.
- Daca ma gandesc mai bine, lasa, zic atat de incet incat niciunul din colegii mei nu ma aude.
Cand sa ma intorc in banca profa ma vede si se face rosie ca focul la fata. Probabil ca e o profa mai rea si nu permite sa iasa elevii din banca in timpul orei si bla bla bal. Se pregateste dumneaei sa-mi zica ceva, iar eu ma uit tinta la ea, stand nemiscata.
Ii aud si pe aia doi, Shiro si Aoi cum rad, evident ca de mine.
- Shimizu-san, te rog citeste tema! exclama ea, profa blonda.
Ma uit pe banca si trag caietul unuia de langa mine si citesc ce scrie acolo.
- À la mer, je préfère l'escalade! citesc, dar nu gandesc ce citesc.
Nu stiu o boaba de franceza, iar acum asta ma ia cu franceza ei! Habar n-am ce-am zis. Poate ma fac si de ras pe-aici.
- Aoleo, fato, ce escaladezi la mare?? Cladiri?? Sezlonguri? Hoteluri? Nicipul?? Zi ca eu habar n-am ce poti sa escaladezi la mare! rade unul din colegi cu lacrimi de mine, iar apoi imi dau seama ce prostie am putut sa zic acum cateva momente.
- Daca Shimizu-san cand merge la mare escaladeaza cladiri sau altceva lasati-o in pace! se rasti profa in gluma si incepe si ea sa rada de nu se mai opreste.
- Acum, continua, te rog! ma indemna blonda din nou.
- Je vais vous jeter à la mer! strig iarasi luand alt caiet pe care mi-l ofera o fata cu un rand in fata mea.
Toti incep sa chicoteasca la ceea ce am zis, dar nu bag in seama. Probabil ca am zis eu ceva, dar daca zisesem ceva ar fi trebuit sa comenteze profesoara.
- À la montagne, je nage! ii raspund din nou, uitandu-ma ce scrie pe caiet.
Toti incep sa rada in hohote, care mai de care mai urat, mai tare sau mai incet.
- Mda, bine ca inoti la munte si faci alipinism la mare, imi spune profa gata sa bufneasca in ras.
- Mai zic? o intreb cu vocea tremuranda.
Mi-e sa nu ma mai fac de ras iarasi, dar profa da afirmativ din cap, iar eu imi dreg vocea ca sa spun urmatoarea propozitie. Dmnezeu stie care... Nu mai e niciuna pe caiet!
- Je vais vous jeter à la mer! strig iarasi luand alt caiet pe care mi-l ofera o fata cu un rand in fata mea.
- Ai intrecut masura, domnisioara! Iesi imediat afara din sala de clasa! Vei merge cu mine la director pentru asta! ma ameninta blonda.
- Am spus ceva gresit? o intreb inocenta cu o fata de catelus.
- Cata obraznicie! exclama nervoasa ea si ma ia de mana, tarandu-ma afara din clasa.
Cand sa plecam de acolo Hikaru alearga spre mine, iar cand ajunge ii da o palma blondei de-i da ochelarii aceia jos, ca are ochelari, iar parul...ii cadee?!
Wo, wo, wo! Stooop cadruuu! Asta-i roscata de atunci!
- Kyaah! Asta-i doctorita aceea psihopata! strig cat ma tin plamanii, iar apoi toti elevii ies din clasa.
Hikaru imi pune mana la gura, iar apoi imi face semn sa tac, dar e prea tarziu fiindca deja erau toti colegii mei pe hol si se uitau cu gura pana la pamant la mine si ochii cat cepele.
- A, Hikaru, Hana-chan! Cum am putut uita de Hana-chan?! A ramas la ei! Nici macar n-am apucat sa vin dupa ea! Scuze, dar voi pleca, ii spun cu nerabdare in glas si il iau in brate, tinandu-l strans.
El nu imi raspunde nimic si isi intoarce privirea, lasand-o in jos. Asta nu-i a bine. Am uitat s-o iau pe Hana-chan cu mine!
- Acum trebuie sa plec sa o recuperez! strig din nou, fugind pe holul acela in cautarea clasei mele si dandu-mi jos lantisorul pe care il arunc in spatele meu in speranta ca-l va prinde unul din prietenii mei.
Parul mi se arginteste, iar ochii aceia sangerii care nu i-am mai avut de ceva vreme mi-au revenit la normal. In tot acest timp am avut constant lantisorul la gat, astfel incat sa nu ma vada cineva in adevarata mea forma.
Ma grabesc spre clasa mea, fosta clasa, acolo unde se tine asa-zisa sedinta. Dau buzna in sala si vad acolo persoane cunoscute mie. Intepenesc la vazul acelor criminali... Cate mi-au putut face! Ii urasc! Cercetez fiecare om de acolo si amutesc cand vad persoana care mi-a facut viata un calvar pana acum un an. Da, era acea javra, scuzati-mi expresia, dar nu poate fi numit tata. Il urasc din tot sufletul meu si desi se zice ca trebuie sa-ti ierti aproapele eu nu pot!  Nu pot uita nici acum ceea ce mi-a facut! Cum mi-a distrus el viata si copilaria si tot ce aveam mai de pret, mama mea.
- Ea e... Este... E Layla!! se ridica el, graind bucuros aceste cuvinte care abia le-a putut lega intre ele.
Privirea lui ma dezgusta, iar faptul ca-l vad e ca si cum mi-ai fi cazut lumea-n cap. Imi vine sa-i trag una, dar sa fim civilizati. Oh, ce tot zic aici?! El nu stie sa fie civilizat!
Se apropie de mine, iar eu imi intorc privirea, scuipand mai intai pe pantofii lui. Nici nu vreau sa-i vad fata aceea nervoasa sau de "imi pare rau, draga". Nu-l voi asculta indiferent ce va zice si cat de frumos va fi. Stiu ca totul va fi o minciuna cum a fost toata viata mea de demult.  Incepe sa murmure niste cuvinte, dar cine intelege ce puii mei zice?
Simt la cap ceva tare si imi ridic privirea sa vad ce mi-a pus, desi am o vaga banuiala care e un adevar de fapt. Un pistol sta asezat la capul meu, iar tata e pe cale sa apese pe tragaci. Inainte de orice, il privesc adanc in ochi si il fixez apoi din cap pana in picioare cu privirea. Mana incepe sa-i tremure si scapa pistolul pe jos, uitandu-se traumatizat la mine. Face pasi inapoi, iar eu cu aceeasi privire acra, urata si batjocoritoare nu incetez sa-l privesc. Locul lui in inima mea a disparut definitiv. Raceala si golul pe care mi le-a lasat inca mai bantuie prin inima mea chiar si acum. Ii iau pistolul pe care l-a scapat pe jos si sunt gata sa-l impusc si sa-i zbor creierii. Incerc sa fac cumva sa-mi imaginez cum se va duce pistolul si sunt gata sa apas pe tragaci, gata sa-i curm viata, dar un sentiment de neliniste, de dezgust ma acapareaza.
- Nu... spusem eu lasand privirea in jos.
- Nu voi fi face asta... Daca as face-o atunci as fi mai prejos decat tine! strig cat pot de tare si raspicat astfel incat sa inteleaga odata pentru totdeauna.
Lacrimile probabil ca nu mi-ar fi intarziat sa-mi apara pe chipul palid, dar nu de data asta! M-am schimbat, nu mai sunt aceeasi fetita de demult.
Incepe si mosul sa zambeasca sadic, victorios, nu stiu cum sa-l numesc acel zambet. E fericit probabil ca nu-l omor, dar nu-i nimic, o voi face cu alta ocazie probabil.
- Ei, ei, ce-avem noi aici? Pestii au intrat singuri in plasa! Nici nu ne asteptam sa fi aici, Miss Layla, zice una care am cunoscut-o la laboratorul de cercatare, incepans sa aplaude.
- Oh, please, nu esti la spectacol! Termina cu teartul asta de doi lei, zic astfel incat s-o mai enervez putin pe dobitoaca.
Ca tot vorbeam de dobitoaca, ce mutra are! Zici ca e scapata de la spital de nebuni. Serios, ar trebui internata la un spital de boli psihice.
Pistolul il ridic de jos, dar cand sa-l indrept spre fufa aia bruneta, fix atunci o zaresc pe Hana-chan legata, intr-un colt al camerei, plangand. Acest lucru im trezeste amintiri sumbre, iar prin tot corpul imi trece un fior inghetat. Totul...totul se deruleaza in fata ochilor mei... Tot visul... Eu...eu sunt presupusul Hikaru, Hana-chan sunt eu, iar ceilalti care rad de noi sunt cei din jurul nostru.
Atunci inseamna ca Hana-chan va pati ceva sau eu? Si daca patim amandoua ceva?!
- Nu! strig cu o imensa teama in voce, ca si cum m-ar fi pe cale sa ma omoare cineva.
- Nu! Opriti-va! Nu mai vreau... Nu mai vreau sa vad! de-abia strig eu speriata si printre suspine.
- Nu, proasto! Revino-ti! Nu fi imbecila! ma cert singura de parca as avea doua personalitati diferite.
Imi deschid ochii, iar cand ii deschid un pistol este la tampla mea, iar cel ce il are in mana are si degetul pe tragaci. Ridic privirea iasari si arunc acea privire, acea privire care l-a facut pe tatal meu sa scape pistolul din mana. Nu inteleg de ce s-a speriat.
- Niste ochi asa de plini de ura, niste ochi asa de fulgeratori. Iti fac sa-ti treaca un fior prin tot corpul, imi spuse barbatul ce are pistolul in mana.
Ii dau cu mana peste pistol si il arunc cat colo in perete si la contactul puternic cu peretele pur si simplu se...distruge.
Hana-chan se elibera si ea cu ajutorul cozii. Noroc de ea ca are coada, e ca si cum ar avea trei maini! Ce super!
In camera mai este si o alta fetita blonda, tinuta cu ceva la gat precum un caine si pazita de multi oameni. Ce faţa trista, o privire prin care parca ti-ar cere sa o ajuti! Agonie in privire si totusi indiferenta faţa de ce se intampla cu ea. Trebuie sa fi patit multe. Se uita speriata doar la ceea ce face Hana-chan si de fiecare data cand cade pe jos si-si pierde echilibrul ea tresare. Se poate oare ca ele doua sa-si fi format o legatura?
Pornesc spre Hana-chan, vrand s-o iau in brate si sa fug cu ea, dar imi face semn sa ma opresc.
- Lay-chan, vreau doar sa merg la ea si sa raman cu ea pentru totdeauna! imi spuse Hana-chan cu lacrimi in ochi si cu o evidenta bucurie ca e aproape de aceasta fata blonda.
Blonduta striga la ea sa stea acolo unde e, dar ea nu asculta ci se avanta mai mult.
- Hana-chan, vei fi... dar ma opresc, uitandu-ma traumatizata la fetita cu parul movliu, la scena de groaza ce o vad in fata ochilor.
Cand s-a apropiat de fetita blonda a fost impuscata odata cu ea. Sangele lor a inceput sa se scurga pe podea de pe acel carucior in care cele doua stau si acum impreuna. A vrut sa moara....impreuna cu aceasta fetita? Au vrut sa moara impreuna? Ma uit atenta la chipul celor doua, iar pe faţa lor este un...zambet larg...
Cad in genunchi, punandu-m mainile la ochi si scuturandu-mi capul in toate directiile. Pe rochita mea alba, pe uniforma se scurg siroaiele de lacrimi de pe fata mea, iar eu nu scot niciun sunet. Doar sufar in tacere...
Ma ridic si vreau din nou sa ridic pistolul asupra celor din acea camera, dar ei mi-au luat-o inainte si sunt pregatiti sa-mi zboare mie creierii.
Imi inchid ochii, iar acea putere pe care am folosit-o de demult si doar de doua ori imi revine. Sangele parca imi fierbe prinvene, iar parul imi zboara in sus cand presiunea aceea de aer cald din jurul meu izbusneste si-i  zdrobeste pe toti de peretii din camera. Evident ca asta nu fu de ajuns, dar macar i-am indepartat din jurul meu. Culmea e ca am pofta de ceva anume.
Mirosul dulce si imbietor al sangelui imi ajunge la nas. Oh, chiar mi-e cam fomiţa!
----------------------Sfarsitul primei parti-------------------------------

Acum cateva....poze!

Cam asa arata uniforma pe care o porta Layla:


Asta-i lantisorul Laylei (cand ea e in forma umana):


Prietena Hanei-chan, fata aceea blonduta:


_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE!  The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
 
   
#54
Crazy.Killer
Bufniță Flămândă
Din: Iad.
Postari: 367
Foarte tare! Ma bucur ca ai pus continuarea!
Nu-mi vine sa cred ce a patit Hana....
Partile in franceza sunt... sunt incredibile  .
Abia astept urmatoare parte.
Spor la scris!

_______________________________________
 
   
#55
lee
Bufniță Flămândă
Din: Ploiesti
Postari: 273
Pentru sfarsit chiar imi vine sa te spanzur.Ce ai avut su Hana?O sa-mi fie dor  de ea
In chimb imi place franceza ta nemaipomenita)auzi tu,sa inoti al munte si sa faci alpinism la mare)

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.
 
   
#56
Hildegard
Critic
Din: Caliacra
Postari: 853
Hello there !    Am citit nextul si da , a fost be-ton \m/ ! Inceputul parca era desprins dintr-un anime reusit de comedie ... dragul meu Aoi  . Ti-am zis ca fac cumva de il violez ? Ti-am zis , deci asta o sa fac . Dar e secret     , deci schht !
  Acum revenind la ultima parte , aia in care iar a intervenit familia Matsuyama , pot sa spun ca ma calca pe nervi    la maxim ,deci ar fi bine sa dispara din peisaj. Acum nu am sa te spanzur pentru ce i s-a facut Hanei-chan ( la urma urmei nu ai impuscat-o tu ) , ci am sa te felicit daca o sa ne inveselesti. Cam atat am avut de spus ... Jaa ne !

_______________________________________

Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr
 
   
#57
Mizuki
Căpşună
Din: DAAAAAA
Postari: 648
Capitolul XIII, Partea a doua - O clasa de nebuni

Ce ghinion am si eu... Numai de ei dau! Ma spioneaza sau ce?! Inteleg ca sunt presupusa "aleasa" a familiei lor, dar incepe sa ma enerveze asta! Si acum ca au facut ceea ce au facut nu-i voi ierta! Inafara de faptul ca au luat-o la ei dupa ce m-au luat pe mine, acum au si omorat-o! Faptul ca ei au luat-o acolo l-am alfat de nu prea mult timp, de cand eram in trenul acela in drum spre acest oras. Am ajuns fara sa vreau aici, din pura greseala. Inafara de asta n-am putut nici sa fac nimic cu privire la Hana-chan cand am auzit de familia Matsuyama la inceputul orelor! Trebuia sa fac ora, dar pana la urma tentatia a fost prea mare! De fapt, nici nu credeam ca sunt chiar ei. Poate era o gluma sau altceva! In fine, lasand asta la o parte si revenind, ce slabi au devenit astia! Doar mi se pare mie?!
Ma ridic de pe jos si privesc in jurul meu atenta si cu multa vigilenta. Indrept in fata pistolul si ma uit si in toate directiile ca nu cumva sa ma atace cineva pe la spate. Imi inchid ochii putin si apoi ii deschid brusc, facand ochii mari la ceea ce faceau astia. Nu pot nici sa se ridice inca...?
La nas iar imi ajunge acea mireasma foarte tentanta, dar ma mai joc putin cu ei, iar apoi o sa fiu mai serioasa. O sa ma joc cu ei , cu vietile lor exact cum s-au jucat ei cu a mea. Le voi plati cu varf si indesat ceea ce mi-au facut mie si Hanei-chan!
O iau din acel scaun pe Hana-chan si pe acea fetita blonda si le pun langa mine, le las intr-un loc, iar indrept pistolul catre intrerupator.
Mai arunc o data o privire catre micuta Hana-chan care acum si-a pierdut viata, a preferat sa moara impreuna cu aceasta fetita blonda. Ma asez pe podea, dandu-i movaliei parul de pe ochi.
Sunt pe cale sa apas pe tragaci, am degetul acolo, iar pret de cateva secunde mai inspir adanc pentru a fi pregatita pentru tot ceea ce va urma. Zgomotul asurzitor al focului de arma ii face pe toti ceilalti sa tresare, iar glontul isi atinge tinta, intrerupatorul. Lumina se stinge imediat, toti ramanem pe intuneric, iar eu sunt singura care poate vedea in aceasta obscuritate.
Ferestrele sunt acoperite in totalitate cu ceva negru, foarte groz si rigid. Iti da senzatia ca nu ar fi ferestre acolo daca sunt acoperite geamurile.
Tocmai mi-a venit o idee. Cred ca nu ar trebui sa le fac cevadecat sau vreo doua persoane. Cu restul rezolv mai tarziu. Poate asa le dau putin din agonia de a pierde un camarad. Neah, ei nu stiu ce-i aia dragoste frateasca si nu simt lipsa unui camarad care piere. Singura solutie ar fi sa ii fac sa se teama. Nu sunt o criminala, dar vreau sa le platesc pentru ceea ce mi-au facut mie si Hanei-chan. Nu am nimic personal cu fiecare persoana de aici, da-i doar o razbunare pe familia Matsuyama. Poate m-or lasa sa-mi vad de viata.
Inchid ochii, dupa care ii deschid si vad totul, absolut totul clar. Nu stiu de ce, dar odata cu semnul pe care l-am primit am si abilitatea asta. Pot vedea pe intuneric, dar nu pot decat pentru putin timp si niciodata nu se stie cand nu voi mai vedea. Timpul este limitat.
Deci inseamna ca totul e bine acum. Mai trebuie doar sa ma apropii de unul din ei.
Mai ma uit in jur si pasesc usor de nu se aude nici macar un pas, iar apoi o iau prin surprindere pe la spate pe fufa aia bruneta si apropii pistolul de gatul ei. Nu mai misca deloc, iar corpul incepe sa-i tremure.
- Crezi ca nu-ti pot face nimic, huh? Nu m-am nascut ieri, piticanie! Si pot face orice cu tine imediat ce altcineva de aici te va prinde!
Ii duc pistolul la cap doar ca sa o fac sa-i fie frica, iar ea incearca sa scape din mainile mele, dar fara rost. Nu-i voi da drumul! Ar fi bine sa aiba acea putere care a insinuat orgolioasa ca o are. Vom vedea noi cine poate si cat. Ce sa poata? Sa reziste fricii. Adeseori frica e aceea care ne manipuleaza, ne face sa infaptuim anumite lucruri, ori bune, ori rele.
Mare parte din viata mea de pana acum am trait-o fiindu-mi frica pentru viata mea. Alte persoane nu aveam sa le protejez, toata lumea isi batea joc de mine fiindca am bani si daca sunt bogata atunci sunt si cu nasul pe sus, vorba lor, dar de fapt n-aveam nicio avere. In trecut tata nu vroia sa-mi cumpere mai nimic, iar eu mergeam cu haine rupte la scoala. Lumea imi zicea ca, desi am bani, eu nu pot sa vin cu haine frumoase la scoala,dar nu aveam eu ci tata. Ce-i drept, in fiecare zi mergeam cu aceeasi uniforma rupta si murdara, iar nimeni nu se gasea sa-mi spele lucrurile, decat mama, dar si ea mai rar deoarece avea serviciu. Lucra ca si secretara la o anumita firma si avea treaba de dimineata pana seara tarziu pe la ora 1 - 2.
- Ce faci? Nu vroiai sa ma impusti?! se rasti femeia cu teama in voce.
Cred ca pana la urma o sa ma incumet sa-mi satisfac pofta. Acel miros din jurul meu mi se pare divin si nu-i mai pot rezista prea mult.
"Stai, de ce sa rezist? Nu cred ca se va supara Hikaru daca voi face asta", imi spuneam in sinea mea.
Agale, ma apropii acum de gatul femeii si i-l zgarii putin cu unul din colti, doar asa pentru inceput, e un fel de joaca acum. Inainte nu puteam face mai nimic, eram prea slaba, iar acum pot face aproape tot ceea ce vreau. Ei bine, sa nu vorbim si de imposibil, l-am depasit deja. Sa zicem ca am facut asta cu saritul de pe stanca fara sa am vreo protectie si atunci cand am fost la restaurant si i-am cam caftit pe bodyguarzii tatalui meu. Oh, ce zi... O expresie asa indiferenta la inceput, iar acum agonie, pentru ea probabil.
- Stii ca nu trebuie niciodata sa stai prea mult pe ganduri cand trebuie sa faci ceva, nu-i asa Layla?
- Ce stii tu despre asta?! Nici macar nu vezi ce fac si in al doilea rand tu vorbesti?! Tu care nici macar nu-ti dai seama ca nicio persoana normala nu-ti va fi alaturi?! Ia zi, femeia aia te mai recunoaste daca te vede pe strada? Da, femeia aia de la restaurantul acela. Eh, eu nu cred. ii raspund indiferenta, evident facandu-i un fel de morala.
Vorbeste acuma ca si el are dreptul, ce sa zic?! Oh, putin imi pasa ce spune el!
Oricum mai bine mi-as concentra atentia asupra acestei femei. Inca nu mi-a trecut pofta asta ciudata.
Gatul ii este acum la cativa milimetri de coltii mei ascutiti, imi infing coltii si lichidul acel rosu si fierbinte imi alinta simturile, ma face sa ma simt implinita. Parca face ca golul din mine sa fie umplut... E clar... Asta imi lipsea... Ce-i drept n-am mai baut de ceva timp. Coltii ii infing si mai tare, vrand tot mai mult, paream poate o obsedata, dar deja e dependenta asta. Numai sa nu ajung sa le fac rau si prietenilor mei... Nu mi-as ierta-o niciodata.
Femeia incepe sa scoata niste tipete inabusite de durere, iar apoi da sa cada pe jos. O las sa cada, iar eu ma asez pe jos odata cu ea si nu incetez s-o sec de sange, lasand-o fara viata in mai putin de zece minute. De data aceea o las sa cada pe jos, iar eu ma indepartez tip-til de ea in cautarea altei "victime", totusi, sunt la mana mea acum. Intr-un fel ma amuza chestia asta... Culmea e ca inainte eram cea fricoasa si acum parca m-am schimbat complet. O fi din cauza a ceea ce am devenit? Ma gandesc ca da, dar asa-zisele puteri ale mele nu au ezitat sa apara de-abia intr-un an si ceva. Neah, cred ca e doar schimbare de comportament. Am avut incredere in mine si inca am.
Plimb privirea prin toata incaperea si zaresc destui oameni, dar nu pot sa-l iau prin surprindere pe oricare, trebuie sa fiu atenta. Sa nu judec o carte dupa coperta, da, cum sa nu?! Atunci dupa ce?! N-am dupa ce altceva! Gata, stiu, merg cu norocul, la ceacealma! Cine stie, poate nimeresc cum trebuie si nu sfarsesc prin vreun spital, moarta sigur n-as fi daca as nimeri la cine nu trebuie. Dar, ia stai putin, eu sunt degeaba vampir?? Pot sa ma apar inpotriva unor simpli oameni! Sunt doar fricoasa chiar si acum... Ce penibil...
Daca ma gandesc mai bine cred ca stiu la cine sa ma duc. E unul pe care l-am vazut la familia Matsuyama, in acel hotel. Si daca imi aduc bine aminte, el lua notite in timp ce mie mi-era cam rau si era s-o patesc daca nu reuseam sa ies de acolo. Ce zi!
Asa, acum ca m-am hotarat, sa trecem la treaba! Avand in vedere ca el e in cealalta parte a salii atunci ar fi bine sa am grija sa nu dau peste cineva. Sa iau si altceva inafara de pistol, ceva ca un cutit ca sa se sperie mai rau si sa ma lase orice ar fi sa trec.
Ghinionul meu este ca aici nu zaresc niciun cutit, decat arme la care nu pot ajunge si simpli oameni. Eh, mai sunt si bancile, tabla si tot ce mai e in clasa, dar alea nu conteaza asa mult.
Acel barbat sta rezemat de o banca, poate ca se va aseza pe ea intr-un final, poate ca nu, dar pot sa-l surprind pe la spate. Important este ca ei sa nu ma vada. Ma apropii incetisor, agale, precum o felina si ii pun mainile la gat, lasandu-l pe spate. Ma urc si eu pe banca aceea mare, dar stai putin! Asta-i catedra! E si mai bine asa! Deci cum ziceam, ma urc pe catedra si sar in bratele lui, punandu-i pistolul fix pe frunte si privindu-i chipul indiferent. Chiar nu-i e frica deloc? L-as convinge ca nnu-i un pistol de jucarie sau doar un lemn daca as trage un foc in podea? Sa incercam.
Apas usurel pe tragaci, iar imediat zgomotul asurzitor si inconfundabil de foc de arma isi face simtita prezenta. Cateva aschii sar din parchet si mi se prind in sosete, zgariindu-ma putin, considerate de mine rani minore acestea, no problem cu ele. Doar o chestiune de timp pana mi se vor vindeca. Mai intai ar trebui sa-mi scot aschiile care mi-au intrat cate putin in picior sau sa il termin si pe el?!
Neah, il termin! Daca imi voi satisface pofta asta ranile mi se vor inchide mai rapid, stiu sigur asta.
Ma apropii tot mai mult de gatul acestuia si imi pun o mana pe pieptul lui. Si mamaaaa, ce piept! Zici ca-i de piatra, nu altceva! Are niste muschii... Phoa, zici ca-s de beton! Oricum, lui chiar nu-i e frica deloc? Ce-ar fi sa fac ceea ce mi-am propus de la inceput? Poate obtin vreo reusita. Parca-i om din fier asta, parca n-are si el inima, sentimente! Ma mira ca nu-i e frica, sau oare doar nu arata?
Coltii cei ascutiti ale caror posesor sunt eu, strapung carnea barbatului, iar apoi ma reped lacoma sa-i beau sangele. Curge precum o fantana, una divina si se scurge incet pe gatul lui, dupa care ajunge si pe al meu, patandu-ma pe bluza si pe fata. Pistolul meu este inca la capul lui, de fapt la tampla, iar el nu indrazneste sa miste niciun deget. Lumina se aprinde brusc, iar apoi ceilalti sunt cu ochii atintiti  asupra mea si gata sa-si foloseasca arma din dotare, in prezent scaunele si alte cele ce le trebuiesc gloante!
Incep sa traga focuri de arma si parca sunt la ratele si vantorii. Ma feresc precum un vierme si ma intind si ma sucesc si ma rasucesc! La un moment dat m-am lasat pe spate de am facut podul ca sa ma feresc! Alta data am cazut ca mortu' la pamant ca sa evit alt glont.
O iau la fuga spre usa, iar cand sa o deschid e inchisa.
- Bah, nu va jucati cu mine! Ce pisicii mei puteti sa-mi faceti cu niste amarate de arme?! vorbesc si eu ca proasta, de fapt au ce-mi face niste arme ca de-aia-s arme, dar chiar si asa nu pot muri asa usor.
Nici nu mai tin minte de cate ori a stat Hikaru sa-mi explice ca nu pot muri asa usor! Ar trebui sa fie zeu sau altceva ca sa ma omoare, evident exagereaza putin. Nu cred ca ar veni un zeu ca sa-mi faca mie ceva, sa fim seriosi acum.
Cred ca pana la urma sparg usa asta! Oh, dar mai intai s-o iau pe Hana-chan de-aici! Eh, si pe fata asta blonda, dar in fine. Imi pare rau pentru amandoua, desi doar pe Hana-chan o cunosc. Nu prea o sa apuc sa le iau pe cele doua daca astia joaca ratele si vanatorii cu mine! Poate daca plec de aici ei vin dupa mine!
- Ei bine, incercarea moarte n-are! strig vesela si dau un picior in usa de o sparg si cade pe jos. Mda, a cazut pe cineva usa. Saracu sau saraca, incearca sa lege cateva cuvinte, dar cred ca i-am cam zdrobit fata, nu alta, avand in vedere ca sunt pe usa inca, desi nu prea am timp. Tre' s-o iau la fuga si serios vorbesc acuma!
Incep sa alerg de nebuna printre coridoare cu nebunii de Matsuyama dupa mine si Domnul mai stie cine, iar cand sa dau sa ies pe usa vad ca ei ramasesera in urma. Ma duc repede  spre baia profesorilor care nu-i prea departe de mine si hotarasc sa ma ascund acolo pana cand vor trece astia din familia Matsuyama. Intru intr-o baie si inchid usa cu zavorul, asteptand.
Cineva bate la usa, iar mie nici prin cap nu-mi trece sa deschid usa. Nu stau mult si observ ca a plecat. Phew... Am scapat!
Deschid usa si merg incetisor afara din baie, uitandu-ma si-n stanga si-n dreapta dupa eventualele pericole. Cineva imi pune mana pe umar si o tine asa pret de cateva secunde.
Cum ma intorc eu sa vad cine e, im da o palma peste fund de sar ca arsa si-mi pun mainile peste fund, cu echilibrul mai rau ca al tatalui meu cand se urca pe o barna si gata sa cad din picioare fix pe podea, cum am eu "obiceiul". Ma intorc cu fata rosie rau de tot si incerc sa leg cateva cuvinte, studiindu-l atent pe cel din spatele meu.
- A-o-i!! Perversulee!! Pleaca!! ma enervez eu.
- Uite-ti lantisorul! si mi-l arunca.
Incep sa murmur cateva chestii, dar nici macar nu inteleg de una singura ce spun. Ma intrerupe baiatul:
- Stii, Hikaru te place pe tine si ar face orice pentru tine, dar tu...tu nu ai curaj sa faci nimic ca sa treci de la prietenie la celalalt "stadiu", imi spuse Aoi cu un zambet micut la coltul gurii, asa, mai smecheras.
De unde cu intrebarea asta?! Doar asa din senin? Ce l-o fi apucat...? Of, of, of, nu-mi place cum a inceput conversatia asta. Nu-i tocmai de bine.
- In primul rand nu-l plac! Imi este doar ca un frate, iar eu nu...  si fu intrerupt de catre vorbele mele.
- Ba il placi, simti ceva pentru el! Si daca nu l-ai placea, atunci de ce mereu te porti asa in preajma lui? Stii doar cum incepi sa te porti, imi da raspuns Aoi.
Dezamagita, las privirea in jos, iar bretonul imi acopera ochii. Nu pot accepta ca are dreptate, dar nici nu pot zice ca nu are. Atunci ce pot face?! Ca de obicei, nimic, nu? De fapt nici nu stiu ce sa zi, nici nu-mi stiu sentimentele. Stiu doar ca Hikaru imi e ca un frate, doar atat, in rest...nu am nicio idee. Tot nu vreau sa accept ca e asa cum zice, dar tot nu pot sa-l contrazic. E asa greu!
- Bine, daca nu-l placi pe el, atunci trebuie sa fie o persoana pe care o consideri mai mult decat un frate sau amic, nu-i asa? ma intreba cu acelasi zambet pervers, ca de obicei.
Nu-i raspund nimic, n-as sti ce anume sa-i raspund chiar daca as vrea.
- Nici macar nu-ti cunosti sentimentele si chiar faca le-ai cunoaste tot n-ai avea curaj sa-ti recunosti sentimentele si sa treci de acel "stadiu", se dezamageste mai mult Aoi, stiind ca nu-mi cunosc bine sentimentele inca.
- Daca mi-as cunoaste sentimentele poate ca as incerca sa trec de acel "stadiu"! Sau ma rog, cum vrei sa-l numesti... Si nu-i chestia ca nu as avea curaj, totusi...   si nu termin propozitia ca Aoi imi raspunde din nou.
- Nu, Layla, tu n-ai avea curaj sa treci din acest "stadiu", sunt sigur. Cat despre ceea ce ai afirmat daca e asa cum zici atunci...  iarasi nu termina propozitia ca vine langa mine pe hol si mas panichez imediat.
- Atunci nu te-ai speria cand doar ma apropii de tine. Tu n-ai curaj nici macar sa te apropii mai mult de un baiat, daramite sa treci de acel "stadiu" in care esti cu Hikaru, isi continua el propozitia de mai devreme.
Iarasi m-a lasat fara replica si nu am ce sa-i raspund. E adevarat ca nu vreau sa ma apropii de el si am simtit si teama intr-un timp, dar asta nu ar insemna ca asa fac si cu Hikaru!
Uuf, nu stiu cum s-a ajuns la conversatia asta!
Baiatul se apropia de mine mai mult, dar nu accept asta si trec pragul baii. Dumnezeu mai stie ce baie e aia! Nu de alta, dar nici nu m-am uitat! 
Tot se apropie de mine in continuare si tot asa ajungem pana in fundul baii, unde ma lovesc de peretele de acolo si nu mai am unde fugi. El pune in dreapta mea mana pe perete, apoi isi apropia corpul lui de al meu. Cealalta mana o pune in stanga si ma priveste putin in ochi, dupa care imi priveste tot corpul. Buzele lui le simt pe ale lui, dar nu ne sarutam, doar imi atinge buzele cu ale lui. Raman cu privirea atintita la el, fara sa clipesc macar o data. Vazand asta el vru sa ma sarute probabil, dar ii pun mana la gura cu cateva lacrimi in ochi. Ma las in jos si ajung pe podeaua aceea a baii. Il vad si pe Aoi cum se lasa in jos si-mi sterge lacrimile.
- Imi pare rau, zise cu o evidenta parere de rau,
dupa aceea incep sa fug in patru labe precum un catelus. Ma prinde de picior si nu mai pot sa plec. Acum chiar ca e jocul cu soarecele si pisica. Sunt pe jos si el la fel! Mai lipseau urechile si coada!
Un zgomot ca si cum cineva ar fi lovit ceva anume sau ce cineva se aude, trezindu-ma putin din visarea mea. Cand sa ma intorc la Aoi nu-i mai simt mana. In fata mea este un om inalt, cunoscut mie parca. Este...
- Hikaru! il strig fericita pe nume, dupa care il imbratisez.
Imi este rusine si ma indepartez de el, aducandu-mi totodata aminte de spusele lui Aoi.
- Aveai dreptate, ii zic cu dezamagire baiatului, uitandu-ma in ochii lui.
Acum era in picioare, nu pe jos. Obrazul ii e rosu, semn ca a primit un sut sau o palma din partea lui Hikaru. Mana ii e mai rosie. Probabil ca a vrut sa se apere cu ea.
Plec din baie, lasandu-i pe cei doi sa faca ce vor, indiferent ca se bat sau ca vorbesc despre mine. Tot ceea ce-mi pasa acum este ca a avut dreptate. Ma rusinez de fiecare data cand il vad, dar asta nu inseamna ca e o piedica in trecerea de la prietenie la iubiti. Stai, nu vreau asta! El e fratele meu pana la urma. Of, pe cine pacalesc eu? Nici macar nu-mi cunosc sentimentele si vorbesc aiurea, dar tot nu vreau sa recunosc tot ceea ce a zis el! Mai bine imi iau gandul. Nu-mi storc decat creierii ca sa imi aflu sentimentele si nu pot pe moment ci voi vedea in timp.
Ma grabesc spre clasa in timp ce-mi pun lantisorul la gat. Trebuie sa-l rog pe Shiro sa-i ia cadavrul Hanei-chan si al fetei blonde. Trebuie sa fie neaparat ingropate si nu lasate asa. Merita macar sa nu ramana lasate de izbeliste in felul asta. Pur si simplu merita...
E tot ce pot face pentru ele acum ca ele nu mai exista pe pamant. Doar trupurile au ramas din ele, iar sufletele probabil inca bantuie aceasta lume pana cand isi gasesc linistea, apoi vor pleca. Poate le voi vedea de acum incolo umbrele, acele siluete negre care sunt ultimele ramasite ale unui om ce a trait pe pamant. Diferenta este ca aceste umbre nu vor avea minte, nu vor gandi....asa cum faceau cele doua.
Imi revin si ajung in fata usii clasei unde ora incepuse deja. Oare ce ora era acuma?
- Scuzati-ma ca am intarziat, spun intrand in clasa si luand un loc in banca unde deja se asezase roscatul acela.
Pot spune ca timp de cateva minute mi-am facut somnul, dar mi-e intrerupt de profesoara care ma chema la tabla sa fac niste...exercitii?!
Ies din banca facand drumul spre tabla tot mai lung, facand pasii mici, dar roscatul ma opreste si ma trage inapoi in banca. El o sa fie pedespit pentru asta daca e ceva, nu eu. Nu vreau sa am probleme cu profesorii, asa, din prima. Eh, ce conteaza!? Acum sau mai tarziu, tot aia!
Profa imi face semn sa ies la tabla, dar nici prin cap nu-mi trece. Ma fac ca nu vad. Striga o data la mine, nimic. Mai striga o data, iau castile de la un coleg si mi le pun in urechi. Ma striga iarasi ci vine la mine, imi da o palma de-mi da si castile din urechi. Ma uit chioras la ea, dupa care ii dau si eu o palma si tot asa se uita la mine cum m-am uitat eu. Cu siguranta s-a enervat si acum imi va pune cine stie ce nota...dar nu! Isi revine si ma pofteste pentru a patra sau a cincea oara la tabla. De data asta ma duc la indemnul colegilor mei de banca.
Imi spune femeia sa fac exercitiul 26 de la pagina 108 din manual. Ma uit ca proasta la tabla pret de cateva secunde, dupa care imi intorc privirea spre femeia care m-a plesnit si eu am plesnit-o pe ea. Mai mai sa o bufneasca rasul din nu stiu ce motiv. Toti rad in hohote si habar n-am de ce.
- O face si profa pe doamna de mate, chicotesc colegii unii cu altii.
- Ceeee?!! Va bateti joc de mine?! ma enervez si trec in banca.
Religie?! Si eu care credeam ca e ora de matematica! Ma asez in banca si ma uit tinta la tabla si la profa glumeata, dar nu-mi place cand imi face mie astfel de glume! De ce eu?!
- Asa copii, acum ca suntem toti facem rugaciunea! ne anunta profesoara incepand sa spuna rugaciunea, ce-i drept una nu prea normala.
Dupa ce-am spus rugaciunea multimea de copii, toata clasa, incepe cu "reclamatii" si-i atrage atentia profei.
- Profa, nu e "Mosul nostru care esti in ceruri" ci "Tatal nostru care esti in ceruri"! Si nici nu e "Faca-se pofta ta" ci "Faca-se voia ta"! ii spuse unul din elevi, unul cu parul alb, evident vopsit si ochii negri care dau spre un gri inchis mai degraba.
- Profa, nu se spune "Precum la pat, asa si la mancare" ci "Precum in cer, asa si pe pamant"!  Nu se zice nici "Berea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi" ci "Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi"! ii atrage atentia alt elev cu parul albastru si ochii tot la fel, numai ca mai deschisi la culoare.
Oh, doamne! Mor aici! Ce profa! O fi beata, saraca!  Bah, mor aici de ras! Ce mama masii de rugaciune e asta?! De unde a scos-o si pe-asta?!
- Doamna profesoara! Inoue-san, ati venit din nou beata la ora?! o intreba o fata cu parul blond inchis si ochii intunecati, atat de negri!
- Si cum v-au atras si ceilalti atentia, in rugaciune nu se zice "Si ne iarta noua desfranarile, precum si noi iertam iubitelor noastre" ci "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri"! Si mai era muuult de genul asta! Sa va zic tot! Deci nu era despre Mos, fecior-su si fantoma ci despre Tatal, fiul si Sfantul Duh! Cum ati ajuns profesoara de religie cu un asemenea vocabular?! adauga aceeasi fata de mai devreme cu parul rozaliu precum florile ciresilor si precum o...barbie, iar cu ochii asemeni marii, ochii albastri.
In timp ce ceilalti ii tot atrag atentia profesoarei uite ca se si suna. Toti ies in pauza, care mai de care sa se dea mai grozav pe langa cei care-s mai mari. Daca stau sa ma gandesc sunt chiar comici pe o parte, dar pe de-o alta parte lingusitori si nu-mi place asta! Ei bine, nu-s toti asa, dar zic in general ce fac astia. Ce sa mai zic de datul la fete. Nu stiu ei cum sa se dea mai macho. Deci te bufneste rasul cand ii vezi! Tampitii isi testeaza puterea sau mai simplu se uita unul la altul care are patratele si care are muschii mai mari. O mai sperie si pe fata careia vrea sa-i demonstreze ca-i macho. Nebunatici rau astia... Sfinte, deja m-am saturat de ei!
Hmm, daca ma gandesc mai bine cred ca ori ma duc la Hikaru in clasa, ori stau aici si-mi cunosc cativa din colegi. Mda, imi cunosc colegii sau cel putin cativa din ei, iar apoi merg sa-l vad pe Hikaru.
Ma indrept acum spre unii din cei care i-au atras atentia profei ce a plecat mai devreme, pregatindu-ma sa le vorbesc. Mai intai fata cu parul blond inchis.
- Buna, eu sunt Layla. Incantata de cunostiinta! ii urez timida, dar nu-mi raspunde.
Nu m-a auzit oare? Eh, atunci o intreb pe "barbie".
- Hei, salut! Ma numesc Layla. Poti sa ma bagi macar putin in seama?! Nu vorbesti nici tu cu mine?! exclam dezamagita.
Plec si de langa ele doua si ma duc spre acei baieti, dar iarasi sunt oprita.
- Oh, scuza-ne. Ea e Hanami, spuse aratand spre fata cu parul blond inchis, iar numele meu este Akira!
Aha, deci rozalia e Akira! Asa de frumos nume...
- Mda, daca e mai vorbim! Scuza-ma, dar ma duc la clasa unui amic! le zic lor foarte bucuroasa la ce zambet larg e pe a mea fata.
- Amic sau mai mult de atat? ma intreba Hanami de parca mi-ar citit gandurile.
Nici macar nu stiu ce sa-i raspund!
Le las pe cele doua sa stea degeaba acolo si plec sa caut clasa lui Hikaru.
Pe holuri ma plimb aiurea de nebuna pana dau de o clasa din care iese un zgomot infernal. Intru sa vad ce patanie au si astia, ce boala mintala au si ei sau mai degraba cine face tot acest zgomot. Cand ma uit vad toata clasa cum bate in banci cu ce gaseste, tipa, urla, face ca toate animalele! Unu face ca pisica impreuna cu alte "animale" din jungla lor, in traducere clasa. Vreo doua tipe stau si dau tarcoale in jurul la un tip blond cu ochii albastrii. Doamne, cati baieti blonzi mai pot exista?!
Si ce mai eleve! Zici ca poarta lenjerie de-aia erotica sau ceva in genul asta. Imi atrage atentia o multime ce se stranse undeva prin clasa. Toate numai fete! Cand ma uit mai bine il vad pe Hikaru la geam, inconjurat de aproape toate fetele din clasa, inafara de doar cateva. El le respinge, dar cand vine una si il darama, il lasa pe banca pe spate si...fierb de nervi! Aia se urca pe el si se misca putin deasupra lui, atingandul cu sanii din cand in cand. Brunetul  o da jos de pe el , dar ea tot nu renunta si sta la picioarele lui. Ma apropii intr-un final si eu de cei doi. Tin mainile la urechi fiindca e zgomot, dar cum am intrat s-a facut liniste totala ca de mormant. Toti se uita la mine cum sunt gata sa o plesnesc pe fata aia cu parul saten si ochii caprui, dar pielea ei nu-i alba cum e mai normal ci inchisa la culoare. A, e negresa! Sau cum se numeau alea?
O trantesc putin pe jos cu o singura palma, dupa care ma mai linistesc si ma uit cu dezamagire in ochii lui Hikaru. Wo, o secunda! Sunt geloasa?! Nu! Nu, nu, nu! Asta e doar...e doar...dezamagire! Nu credeam ca el e pervers! Da, asta e, cred.
Gata, acum am sa plec probabil. Poate ceilalti ma cred impreuna cu asta, ca iubiti ma refer. Ce dobitoci! Asta nu-i gelozie, e doar dezamagire, cum am mai zis!
Plec, dar bruneta aia sau negresa, ce-o fi, vine dupa mine crezand ca nu stiu ca e acolo. Mai, ce facem aici?! Nu ne jucam vatea ascunselea! Trebuie sa ma grabesc la ore! Si s-a sunat. Acum chiar ca am s-o patesc daca mai intarzii iarasi! Iar asta se tine dupa mine. Ma opresc din mers, ea merge si ne ciocnim una de alta. Ce proasta! Nici macar nu stie bine sa faca un lucru atat de marunt. Nu vreau s-o vad la orele de curs. Sigur e mai ceva ca mine. Daca eu bat campii la ore, dar ea?! Imi si imaginez.
Intru in clasa unde proful sau profa nu venise inca. Phew, ce bine de mine sau nu...
- Lay-chan! ma striga Sayu-chan sarind din nou sa ma darame.
- Nu, nu si de data asta! exclam in timp ce fug de la "locul faptei" si-o las acolo pe perete "expusa" unde a aterizat. Of, Sayu-chan, era mai bine daca nu incercai sa ma darami. Nu mai ajungeai pe perete precum un exponat.
Chicotesc putin si trec in banca fiindca o alta profa intra in clasa. De ce materie mai e si asta?!
- Buna ziua copii! Sunt noua profesoara de pictura! Ma numesc Hayao Asuka! se prezenta femeia.
Toata clasa p privim plictisiti, lucru care o face sa se jeneze putin. Vine ea la catedra si anunta ora a inceput de acum si ca trebuie sa ne scoatem blocurile de desen si creioanele, pensulele si acuarelele, iar apoi sa mergem la clubul de pictura sau sala de pictura, cum o fi numit-o profa.
Raman ultima in clasa impreuna cu Shiro si Aoi pe care vreau sa-i rog ceva. Il trag deoparte pe Aoi, vrand sa-l rog ceva foarte important.
- Aoi, vreau sa ma ajuti cu ceva! Te rog eu frumos! ma milogesc de el, facand fata aia de catelus.
Se indupleca el si se uita la mine si da din cap afirmativ. Eh, inseamna ca pana la urma se va termina si asta cu bine.
- Uite, dute la noi in clasa si ia trupul Hanei-chan si al fetitei acelea blonde si pune-l undeva in sigurana unde nu-l vede nimeni! il zic autoritara si-l las cu ochii-n soare sa-mi faca treaba ce trebuia s-o fac eu, dar am ore si nu pot.
- Bah, nu plecati iar fara mine! le atrag atentia, ajungandu-i din urma intr-un final.
Baietii se uita ca la urs la mine. De ce?! Eh, hai sa nu bag si asta in seama! Ca doar asa au ei obiceiul sa se uite la mine.
- Bun, am ajuns. Luati un loc, ne indeamna profa si se aseaza pe scaunul de la catedra.
Cum ne mai spune profa sa incepem sa desenam si sa ne luam un model toti baietii se aduna in jurul meu cu cate un scaun, gata sa inceapa sa ma picteze. Nu vreau sa vad ce specimene fac astia! N-am de ales, n-am pe unde iesi din multime, toti se uita la mine si-mi zic sa stau intr-un anume fel, dar nu! De ce sa fac ce zic ei? Pana la urma n-am acceptat sa fiu modelul lor.
- Profa, AJUTOOOOR!! zbier ca sa ma auda printre multimea de copii, dar nimic.
Frate, nu vreau sa raman asa o ora intreagaa!!
- Gata, deci sa bat! Plecati perversi ce sunteti! le zic iarasi, dar parca nici nu le pasa.
Mai exact, parca ar fi hipnotizati. OMG! Vreau acasa!
Ma duc spre baie ca sa scap de baietii astia. Plec din clasa val-vartej, dar GHINION. Roscatul ala si colega-su ma aduc inapoi in clasa. Presimt ca incepe o ora de cosmar.

~~~~Dupa orele de curs~~~~~

- Ce obositoare zi! Credeam ca mor acolo nu altceva! ma plang eu obosita de-mi vine sa cad pe jos si sa dorm.
- Stai linistita, mai e zi si maine. Ai destul timp sa-ti traiesti visul de un an de zile sau mai degraba cosmarul. Sper ca ti-a placut la scoala, imi raspunde Aoi , desi n-asteptam consolare.
Asta arunca paie pe foc. Nici macar nu-i consolare asta. Vrea sa-mi faca acum iar creierii pilav?!
Shiro imi intrerupe sirul gandurilor:
- Hikaru, nu-i grea Hana-chan, nu? Daca vrei te ajut! E prea mult sa le cari pe amandoua. Poate le scapi, se oferi el sa-l ajute pe Hikaru care o ducea in brate si pe fetita blonda si pe Hana-chan.
- Bine, uite, du-o pe fata asta blonda, fu Hikaru de acord.
Mergem ce mergem si ajungem acasa in fata portii, fiind gata sa intram in casa.
Il vad pe Aoi cum se uita la mine. Cum merg in fata lui si se uita la mine nu mai suport! La ce se tot uita?
- La ce te holbezi, ma, obsedatule?!  ma enervez si ma intorc cu fata la el gata sa-i trag una in fata.
- Ai uniforma rupta in spate si ti se vede lenjeria! incepe sa rada el in hohote.
Ce-i drept, pe nas ii da sangele putin, dar si-l sterge cu camasa alba pe care raman pete.
- Nenorocit! Pervers incurabil! Prost! Idiot! Tembel! Dobitoc!!! PLEACA DE AICI!! strig cat ma tin plamanii si ma fac rosie la fata toata de nervi si totusi si de rusine.
Incep sa lovesc cu palmele si nici nu ma uit pe cine lovesc, dar stiu ca il lovesc pe Aoi, pe perversul acela. Dau cu pumnii in pieptul lui, dar nu riposteaza deloc si ma lasa sa lovesc. Imi revin la normal si fug in casa trantindu-ma in pat imbracata si fara sa ma mai schimb. Nu e prea tarziu, dar tot obosita sunt.
Ce mai viata am si eu... Pana la urma de-asta se uitau aia asa la mine. Stai! De ce nu mi-a zis nimeni si mie de uniforma ca-i rupta?!
Ugh! Tot imi urasc viata, intr-un fel...


Acum cateva poze , ca de obicei. 

Baiatul roscat cu care sta Layla in banca:


Colegul de banca al baiatului roscat si al Laylei:


Fata din clasa lui Hikaru care a urmarit-o pe Layla pana la sala ei de clasa:


Baiatul acela din clasa Laylei cu parul albastru:


Acel baiat blond care era inconjurat de doua fete:


Colegul Laylei, acela cu parul alb si vopsit:


Hanami:


Akira:


_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE!  The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
 
   
#58
lee
Bufniță Flămândă
Din: Ploiesti
Postari: 273
Vai cat de tare a fost capitolul asta Deci,rugaciuna a fost cea mai belea parte,ce profa beata vreau si eu una
Ce ii mai place lui Aoi sa o enerveze pe Layla.Ma intreb daca va avansa relatia eu cu Hikaru.
Deci a fost superb capitolul asta.Si se pare ca m-ai ascultat.Ai pus si tu niste detalii.Eh,acum are logica .Te iert ca ai intarziat cu nextul Bafta la scris in continuare

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.
 
   
#59
Hildegard
Critic
Din: Caliacra
Postari: 853
Eh,eh, capitol frumos, dar in unele parti am vauzt iar " cobora el scarile " sau " merg eu" (sunt niste exemple care mi-au venit in minte) si nu prea mi-a placut. In rest,ce as putea spune? Layla e asa draguta cnad se enerveaza si parca m-am mai linistit in legatura cu Hana-chan. Desi imi e cam dor de glasciorul ei. Aoi ...
aaa, unde ramasesem? A, da. Super tare faza cu profa de religie. Asemenea profe nu ar trebui puse in scaunul profesorlior, nu merita.
                     Numa' bine pana data viitoare !

_______________________________________

Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr
 
   
#60
Monet
Moderator
Din: Seoul
Postari: 1740
Am ajuns şi eu în sfârşit la capitolul de zi! Credeam că n-o să mai ajung niciodată! În legătură cu ficul...ce aş putea să spun oare? A da...e magnific! Îl ador! Layla are o mulţime de probleme: când cu Hikaru, când cu Aoi, când cu propriile ei sentimente sau mai ştiu eu cine! Abia aştept next-ul! Sper să îl postezi foarte repede, că dacă nu fac crize! Îl vreau de urgenţă! Până atunci o să mă gândesc la pervesul ăla de Aoi! E nebun rău de tot!       

_______________________________________

Special place..here! ~
 
   
#61
Mizuki
Căpşună
Din: DAAAAAA
Postari: 648
Am sperat sa nu se mai intample cu intarziatul, dar asta e... Acum am si mama pe cap ca sta la mine pana sambata sau vinerea asta. Zice "inchide calculatorul si invata!". Daca ar fi dupa ea as sta toata ziua in casa sa invat si nu as intra niciodata pe internet, nu as mai avea nici amici! Frate, mamele astea! Oricum pana la urma am adus capitolul 14... Lectura placuta!

                  Capitolul XIV -     Festivalul scolii, ziua Laylei...amandoua in aceeasi zi!


Astazi am aflat ca-i ziua mea si din pacate nu-s asa de fericita. Odata cu ziua mea se va tine si festivalul liceului in care invat sau mai bine zis carnavalul fiindca toti vor veni in cate in costum mai "deosebit". Elevii impreuna cu parintii lor vor veni imbracati ori in animale, ori in unele fiinte mitologice, iar cei care lucreaza in scoala ori la costum, in cazul barbatilor, ori cu rochie de seara, in cazul femeilor.
Partea cea mai proasta e ca nu am vreun costum si singura mea sansa ar fi sa iau forma mea reala si nu cea umana, insa nu pot risca atat de mult pentru un carnaval, nu pot risca totul doar pentru asta. Pana la urma cred ca vin pur si simplu in uniforma diseara.
Festivalul sau carnavalul, tot aia, se va tine diseara la ora 20. S-ar putea ca pana sa plec acasa sa ma vada cineva in forma reala, cea de vampir si sa fiu descoperita, deci ar fi bine sa nu stau mai mult de o ora si ceva sau doua.
Acum partea buna... Partea buna este ca nimeni nu va afla ca este ziua mea si cat implinesc. Daca ar afla, ar putea sa-mi fie scazuta nota la purtare deoarece nu aveam 15 ani cand m-am inscris la liceul asta si am mintit ca am pentru a ma primi ceilalti in liceu.
- Lay-chan, hai la scoala! Sa nu intarzii din nou ca dam de belea!
- Mda, vin acum, dar nu plec cu tine la scoala! Si-n plus, trebuie sa ma imbrac! ii raspund lui Aoi.
- Da?! Stai ca vin si eu atunci! ma anunta incantat Aoi si se repezi sa intre in camera mea.
- Nuuu! Idiotule! Stai acolo! si-i trantesc usa-n nas odata cu vorbele acestea.
Imi iau uniforma de pe umerasul agatat de lustra veche, dar curata fiindca am sters-o eu de praf, iar apoi inchid ghiozdanul si-l pun in spate, deschizand usa camerei.
Ma asteapta o zi lunga! ...
Gonesc prin toate holurile, ajungand aproape de cateva "obstacole" in cursa mea contra-cronometru spre scoala, si anume Aoi, Ayame, Tadashi si Aiko. Deraiez la dreapta, apoi la stanga si pun frana, dupa care iar pornesc si sar de plonjez fix pe trotuarul din fata portii unde locuiesc, unde mai sunt si multi oameni. Asta e stopul, e culoarea rosie, iar acum e verde cu siguranta! Mai am 5 minute sa ajung la scoala, mai am cateva sute de obstacole-masini, cateva obstacole-stalpi, obstacole-oameni, obstacole-animale si obstacole-baieti frumosi! S-ar putea sa ma ciocnesc de unul din aceste obstacole si doua puncte mi se iau, in traducere doua minute! Dupa ce pierd 5 puncte mi s-a luat prima si ultima viata din "joc" fiindca toti profii si profele vor face crize si eventual un infarct, dupa care daca mai au sansa ma vor bantui probabil vesnic (in caz ca vor face infarct) sau ma vor omora (daca nu v-or face infarct) cand vor auzi ca am intarziat iarasi! Deci, hai viteza, hai turbo, haida!
- Vrum, vrum, papusa! Nu vrei pe motor? Decat sa faci curse in mijlocul autostrazii eu zic ca-i mai bine pe motor... Ce zici? Te urci? ma intreba un baiat care probabil e-n clasa a XI a, dupa fata, dar dupa inaltime pare mult mai mic, inaltime care probabil e 1,50 m sau mai putin.
- Stii, mai neghinita, nu cred ca ajungi cu picioarele destul incat sa poti merge pe motocicleta aia... Cat despre maini... Frate, cum ai mainile mai mari decat picioarele?! ii raspund cu o urma de dezgust si evident, cu putin sarcasm, neschimbatul meu sarcasm as putea zice.
Da sa plece baiatu' , dar nici nu porneste bine motocicleta ca imediat cade de-a dura de pe motocicleta si se face ghem din cauza durerii.
- Doamne! Asa patitas tot, tot drumuletul di la mamica mia pana aci in stradulica asta de acilea! Nici nu putut eu sa fermec o fetisoara ca acceea! vorbi de unul singur tanarul, vinovatul acuzat de coruptie adusa asupra mea ca era sa fac "accident" cu cineva de pe aici sau mai grav....cu o masina??!
Vina lui este ca m-a tinut de vorba, iar asta se poate dovedi ca a fost intentionat, insa hai sa nu mai filozofim precum Sherlock Holmes si sa nu mai vorbim precum mutul...pardon, orbul! Nu-i bine nici asa! Sa nu mai filozofim precum filozofii care se ocupa cu filozofitul! Se stie ca filozofitul despre vremea de afara ia doua secunde din viata, filozofitul despre alti oameni ia sase ore din viata, iar filozofitul despre propria persoana ia cate doisprezece ore in fiecare zi! In cazul altor oameni poate varia si nu garantez adevarul pur! Sa stiti mereu ca Doctorita paranormala, mai degraba paralela cu normalul sau pur si simplu doctorita astroloaga paranormala Layla vorbeste vorbe vorbite de numai si numai ea, vorbind in mintea noastra cu puterile ei paranormale, imaginare bineinteles!
- OMG! Innnebunesc, aberez! urlu de se aude in ecou din nu stiu ce motiv, iar lumea se uita ca la urs la mine.
Gata, deci revenind, am uitat sa zic ca plec in graba de ma ciocnesc cu oamenii de pe strada si intr-un final.....sa auzim niste TOOBEEE! Intr-un final...am ajuns la scoala, dar mai intai intr-un stalp ca ma uitam in dreapta mea dupa profii si profele care intra-n liceu. Ma reped din nou sa intru in liceu si tocmai in momentul ala dau nas in nas cu nesimtitul pe care l-am intalnit in prima zi de scoala si care m-a jignit.
Eh, nici ca-l bag in seama! Ii mai trag si una de-i mut fata la 90 de grade! Hmm, sau nu... Sa nu fiu prea agresiva, totusi!
El ma privi si vru sa-mi spuna ceva, dar nici n-apuca deoarece o iau la fuga spre intrarea in scoala. Dupa ce parea ca-i prea bine si nimeni nu ma mai transforma din om in clatita umana, turtindu-ma pe podea, tup! Sayu sare pe mine pentru a nu stiu cata oara. De data aceasta o car in spate precum un bebelus pana-n clasa.
Ma asez in banca, pana acum nimic anormal, desenez, iar profa nu ma observa. Se pare ca ora de istorie venise acum.
- Layla-san, ati putea sa ne spuneti ce era Napoleon Bonaparte? Ati invatat in scoala generala aceste lucruri si nu aveti cum sa nu le stiti, presupun.
- Umm... Om! ii raspund hotarata.
- Da, domnisioara, stim ca e om, dar nu stim ce a fost el in afara de om! Inca n-au venit extraterestrii pe pamant ca sa nu mai fim aici decat oameni si animale! Poate la dumneavoastra au venit si nu stim noi, comenta profa, dar fara niciun rost fiindca eu eram atenta sa invart un cerculet de plastic pe degetul aratator.
- Asa, acum sa-mi raspunda Hotaru Daisuke. Cati ani avea cand a murit? il intreba pe un baiat cu parul saten deschis si ochii albastri si atat de puri, precum apa de izvor.
- 100! ii raspunse satenul cu convingere.
- Ce "destepti" sunteti, mai copii. Cred ca stiti toata materia din gimnaziu si din scoala generala la ce bine mi-ati raspuns astazi! Ia spuneti-mi voi cand s-a nascut si cand a murit Napoleon Bonaparte, ne spune pe un ton autoritat profa.
- In anul 200 s-a nascut si in anul 201 a murit! i-am raspuns fara sa ma gandesc macar ce zic.
- Pai si cum mama masii a trait o suta de ani, mai copilasi?? ne intreaba, incepand sa-si iasa din sarite si rugandu-se la Dumnezeu sa se sune mai repede de pauza.
- S-a facut vampir! ii da raspuns satenul, aruncand o privire prin toata clasa.
"Mai copii, ce nota credeti ca meritati?", asta ne intreaba proful gata sa bufneasca in ras.
- 10! spun odata cu satenul, pe fata avand amandoi cel mai larg zambet posibil.
* La sfarsitul orelor de curs *
Pana la urma toata treaba asta s-a terminat bine, la istorie n-am primit nota. Faza e ca la mate cand am vazut calculele ochii au inceput sa mi se invarta si pur si simplu am inceput sa casc. Pana nu mi-a dat profu' cu catalogul de cateva kg in cap nu m-am trezit din somn, un fel de somn fiindca nu aveam ochii inchisi si puteam vedea cat de cat ce se intampla in jurul meu, dar tot nu eram prea constienta. A urmat apoi ora de engleza unde profa care probabil are vreo 50 si ceva de ani m-a pus sa citesc, iar eu, cum nu stiu sa citesc prea bine, i-am citit exact cum se scrie. Toata clasa a ras de mine fiindca parea ca vorbesc alta limba decat engleza. Mi se pare ca am mai avut si chimie. Eh, la chimie ce sa zic? O profa tanara si intelegatoare care probabil are vreo 19, 20 de ani, dar nu ar putea fi chiar atat de tanara! Profa ne-a lasat pe toti sa facem ce vrem. La cum sunt colegii mei, marea majoritate au chiulit si s-au dus pe la magazine sa-si ia inghetata si alte cele le placea sa manance. Pe la jumatatea orei de chimie sau nici jumatate, profa a plecat la cancelarie si ne-a lasat sa facem ce vrem. Ce tare! Sincera sa fiu, nu mai stiu sigur ce ora mai era ca mai erau vreo doua sau trei ore.
A, da! Ora de economie am mai avut... La ora aia era sa adorm de-a binelea! Serios, ar fi trebuit sa ma trezeasca vreun coleg, cineva, inainte ca proful de economie sa ma gaseasca pe jumate adormita si cu capul pe banca. Nu de alta, dar m-a pus sa stau intr-un picior si cu mana sus toata ora. Nu prea mi-a convenit, dar n-am avut ce sa fac fiindca e prof. Data viitoare chiulesc de la ora lui! Nu-mi prea sta in fire sa chiulesc, dar nu as mai vrea sa traiesc o asemenea tortura! Oh, bine ca nu sunt om ca as fi cedat de mult si n-as mai fi rezistat!  Dupa o ora de tortura, ora de economie, am avut ora de biologie cand colegii au gasit in cartea de anatomie poze cu aparatul reproducator feminin si masculin. Va zic eu, n-ati fi vrut sa vedeti cum baietii se dezbracasera sa vada a cui e mai mare!
Fetele...oh, fetele, ce sa zic de ele?! Unele ba se duceau la unii din tipii de acolo si vroiau sa faca prostii, ba unele fugeau ca disperatele pe holuri sa nu-i mai vada pe baieti. Altele isi puneau mainile la ochi sa nu vada ce fac baietii. Baietii chiar s-au apucat sa-si faca poze, iar de frica sa nu cumva sa le faca vreo persoana o astfel de poza, fugeau pe holuri cu pantalonii in vine. Acele fete traumatizate de ceea ce au vazut au fugit pe holuri, credeau ca baietii fugeau dupa ele, insa nu era asa. Eu, pe de alta parte, eram la baie si-mi asteptam "sfarsitul", adica eram in baia baietilor ca nu mai aveam unde sa ma ascund, fetele aveau usa inchisa la baia lor si n-am avut de ales. Din fericire, nu m-a prins nimeni acolo.
Intr-un final cineva s-a dus la directoarea, iar directoarea a chemat un bodyguard al scolii si alte persoane, probabil profesori. Asa s-a sfarsit "cosmarul".
Dupa tot acest calvar a urmat si ora de sport. Toata ora aceea nu am facut decat sa zburd pe teren, alergand, sarind, dansand, urland, catarandu-ma pe garduri si sarind pe colegii mei, mai exact in carca lor. In afara de toate aceste lucruri am facut si exercitii fizice. Baietii se uitau la mine fiindca mi se vedeau putin chilotii, iar tricoul larg avea un decolteu destul de generos. In afara de asta, se mai vedeau si bretelele de la sutien. Scuza pe care am folosit-o a fost "Acela e doar un maieu, nu altceva! Nu va faceti griji, profu' !". A, da, avem prof de sport si ce mai prof! Se holbeaza la toate fetele cand fac exerctii fizice si mai arunca si la baieti o ocheada ca sa nu zicem noi ca se holbeaza la toate fetele din clasa. Ce pervers!
Astea au fost toate orele de curs si acum urmeaza festivalul! Numai ca n-am costum!
Plec cu pasi grabiti spre clasa lui Hikaru fiindca e deja ora 19:40, iar festivalul incepe la ora 20. Cat m-am gandit la tot ce s-a intamplat azi a si trecut timpul mai repede! Parca acum cateva momente era ora 19: 15. Ciudat...
- Hei, Layla, nu ar trebui sa te schimbi in costum? intreaba Tadashi.
- Ba da, dar vezi tu vreun costum pe aici? Ti se pare ca as avea vreun costum? ii raspund, iar la randul meu ii pun si eu o intrebare.
- Nu, dar ai putea...  si fu intrerupt de catre mine.
- Hai costu-costu-costumas! Cutu, cutu, cutu, cutu! Pisi, pisi, pisi, pisi! Haida, costumas! De ce fugi de mine?! incep sa vorbesc ca o nebuna, cautand un costum de parca as cauta un caine sau o pisica.
- Scuza-ma, domnisoara de langa tine a baut ceva, ori are o boala mintala? se auzi vocea unei fete care e-n spatele meu.
- Nu, dar s-ar putea, raspunde Tadashi razand.
- Nu-s beata! Iar tu....  dar ma opresc din ceea ce vroiam sa spun "si-mi cade ceru-n cap" cand o vad pe negresa care se dadea la Hikaru.
Vaaai, imi vine s-o jumulesc! S-o las fara par in cap, s-o las cheala!
- Kiaaah!!  Negresaaa!! strig cat pot de tare si-o vad si pe ea cum se repede la mine si la parul meu.
- Fetelor, nu! O sa iasa urat, va zic eu! ne avertiza Tadashi, bagandu-se intre noi, mare greseala.
- Zgarie-nori pe doua picioare! striga ea la mine.
- Baleno! Graso! Urato! Idioatooooo!! veni randul meu sa o jignesc pe ea.
- He, cine zice ala e! imi da replica fata.'
- Oh, ce sa zic?! Ba nuu! Vrei sa zici ca daca te poreclesc san-plat o sa zici ca nu-i adevarat?? Nu cred! Nu spun minciuni si asta-i in primul rand adevarul pur! ii raspund cu aceeasi moneda la randul meu.
- Nu-mi pasaaa! Cel putin eu nu sunt egoista ca tine! Il vrei pe brunetul acela doar pentru tine! ma acuza negresa.
- Ba nu-s egoista! Si nu-l vreau doar pentru mine! Nu simt nimic pentru el! ii zic enervata mult mai tare de data aceasta.
- Ba esti! Nici macar n-are iubita si nici macar nu esti iubita lui, iar tu esti geloasa! Si recunoaste ca esti, mincinoaso! Esti si mincinoasa! ma acuza din nou fata.
- Nu, nu si nu! Nu-s mincinoasa, vrajitoareo! Esti o vrajitoare! si asa vine si insulta mea, mai nevinovata as putea spune.
- Hei, nu-s vrajitoare, cotoroanto! ma insulta din nou, pentru a nu stiu cata oara.
- Baba cloanta, cu proteza, fara dinti! Sau daca ai dinti, atunci iti lipsesc vreo doi dinti ca se vede de la o POSTA! ii spun rautacioasa.
Terminam cu jignirile si ne luam la bataie cu palme, pumni, ne ciupim, urlam, luam de pe jos cate ceva sa aruncam una intr-alta, in cazul meu arunc cu o bara de fier, iar ea cu o caramida si incepe razboiul! Stiti ce? Asta e al treilea razboi mondial, intr-un fel...
Ne trantim una pe alta pe jos, ba eu sunt peste ea, ba ea e peste mine, pana cand cineva ma ridica de pe ea si ma tranteste putin de perete.
- Layla, stii doar ca nu trebuie s-o lovesti! Ce te-a apucat?! Ai putea avea probleme din cauza ei! ma certa Hikaru conducand-o pe bruneta afara din liceu, la festival.
Raman sprijinita de perete, lasandu-ma incetisor in jos, privind peretele paralel cu cel de care ma sprijin. Privesc in gol, fara niciun sens, fara nicio destinatie, totusi cautand ceva anume cu privirea. Da, stiu ce caut, o persoana anume...
Pe obraz aproape ca mi se preling cateva lacrimi carora nu le dau voie sa faca ce vor. Lacrimile raman la locul lor in ochii mei si asta ma face sa ma simt mai bine, intr-un fel... Am zis ca nu mai plag, mie insumi mi-am spus si mi-am impus acest lucru. N-are rost sa vars lacrimi fiindca n-am facut ceva atat de rau ca m-am luat la bataie cu negrsa aia.
Serios acum, n-am facut ceva asa rau si nu aveam de gand s-o omor! Stiu la ce se gandea el, dar nu e asa cum credea! Doar nu ma crede si el un monstru, nu?! Stie si el prin ce trec eu acum, intelege sentimentul acela... Intelege cum e sa fii altfel si mai intelege si ca oamenii sunt, au fost si vor fi mereu fragili. O singura lovitura mai serioasa ar putea omora un om daca e data acolo unde trebuie.
De exemplu, eu am fost aruncata de pe acea cladire, dar n-am murit datorita lui Hikaru si am fost si impuscata in aceasi zi, totusi n-am murit. Imi aduc aminte cand am avut parte de tortura aceea la familia Matsuyama, a fost un cosmar adevarat ce nu parea sa se mai termine. Nici atunci n-am murit si nici atunci cand am sarit de pe acea stanca. Ei bine, ar mai fi exemple probabil, dar nu mi le aduc aminte. Ceea ce conteaza e ca vampirii nu sunt la fel ca oamenii, fragili. Poate ca asta mi-ar fi zis Hikaru daca ar fi aici, langa mine...
- Layla, nu mergi la festival? Si unde ti-e costumul?!  Nu se poate asa ceva! Vii imediat cu mine!
Nici nu mai apuc sa-i mai zic ceva lui Sayu ca ma ia de mana si ma taraste prin toata scoala asa, pana ajungem in fata unei usi unde este cabinetul medical, nu de alta, da' scrie pe usa. Intram inauntru, iar eu ma uit confuza in jurul meu, nestiind de ce m-a adus aici. Doar n-a ascultat conversatia de atunci cu Tadashi, nu? Ca nu-s nebuna si nici beata!
- Um... Sunt perfect sanatoasa! Si n-am baut nimic! ii zic confuza si gata sa ies pe usa pentru a merge la festival.
- Nu, nu, nu! Tu nu pleci nicaieri pana nu pui astea pe tine! imi spuse Ayame, dandu-mi sa tin un costum destul de caraghios pentru mine.
Tocmai ma pune sa ma imbrac in iepure?! Cred ca-si bate joc de mine! Un costum de iepure?!
- Uite, alege dintre costumul castravete, cel de capsuna, cel de iepure si forma ta de vampir! ma pune fata sa aleg intre costume.
- Nu prea stiu ce sa aleg... ii zic uitandu-ma in continuare la costumele acelea.
Nu sunt leguma, nici fruct nu sunt si nici iepure! E prea de tot!
- Te intorci cu spatele odata?! o intreb vazand ca nu se clintea de acolo si se uita la mine.
A facut cum i-am zis, iar eu mi-am luat inainte sa ma schimb in costumul de iepure. In doua minute sunt deja imbracata in costumul de iepure. Acum sunt gata de petrecere! Pardon, festival.
Iesim amandoua pe usa si pornim afara, in curtea scolii, adica a liceului, dar asa sunt obisnuita s-o numesc. Totul in jur luminat de reflectoare in diferite culori, aproape cum e in club... Pe sutele de mese sunt asezate diverse chestii, cum ar fi anumite machete, unele cu universul, altele cu case, castele si mai multe. Pe alte mese mai erau insirate sute de feluri de mancare, de fapt aperitive, prajituri si sucuri foarte multe. Profesoarele si toate femeile angajate-n scoala sunt imbracate in rochii, iar altele-n costume, desi s-a zis clar ca nu pot veni decat cu rochii de seara sau alta costumatie de seara, acum ca-mi aduc aminte... Chiar profa de chimie e imbracata in vampir, ce-i drept, unul mai pocit, daca intelegeti ce vreau sa zic.
Tocmai zaresc niste babe imbracate in ninja. Doamnee, ochii mei!! Ma prabusesc de ras pan' la urma, pe aici pe podea! Mi-e indiferent!
Vad ca o anume persoana s-a imbatat deja, anume Aoi. Face tam tam pe terenul de fotbal, se sparge-n figuri pe-acolo, iar fetele se tin ca scaiul dupa el. Nu inteleg ce vad fetele astea la Aoi! Aoi e nesimtit, cam arogant cateodata si in cazul de fata beat! In plus, nu-i asa frumos si nici destept. E doar un idiot! Am uitat sa zic ca e pervers rau?! A, da... Cum am putut uita asta?!
Nu-mi vine sa cred ochilor! A golit faza de apa si-a aruncat florile cat colo, iar acum isi pune vin! E intreg la minte baiatul asta? Si-acu' mai si bea din vaza... Nu, deci nu e in toate mintile! A baut prea mult, cu siguranta.
Hikaru...Hikaru este urmarit de fufa aia negresa, aia care ma calca rau de tot pe nervi. Cine e ea sa-mi reproseze ceea ce mi-a reprosat?
- Uhu, Layla! Ce zici de un sarut? Ah, sau poate ceva ce doar tu mi-ai putea da si-n trecut ai refuzat? ma intreaba Aoi venind langa mine.
- Idiotule, pleaca! ma rastesc la el enervata de comportamentul sau.
- Bine, baby, hai, nu mai tipa, ma indemna baiatul, insa degeaba ca tot e beat si nici nu stie ce face si ce zice acuma.
Cand sa plec il vad pe Aoi cum se dezbraca de tricou in fata unor cinci fete care se adunasera in jurul lui, iar el m-a vazut cand ma uitam ce face si mi-a facut cu ochiul, zambindu-mi smecher. Okey, nu-l bag in seama, uit ce-am vazut, da?! Da!
Incep sa ma plimb prin curtea liceului, privind fiecare locsor pe langa care trec. Stiti ce-am vazut in trecere? Una se dezbraca si dansa pe acolo, n-ati fi vrut sa vedeti, credeti-ma! Eu mi-am acoperit ochii, dar tot am vazut ceva, ceva. Si mai era o faza asemanatoare, numai ca aia il sufoca pe unu' de acolo cu pupicii ei si toate dragalaseniile ei. Scarbos! Imi venea sa vomit. Si sarascul baiat, pacat de el. Nu cred ca o sa ajunga prea bine acasa.
Nici bine n-ajung unde sta clasa mea ca ei navalesc pe mine ca sa-mi faca poze. Ma simt atat de penibil in costumul asta.
Iar dau de babele ninja care cica sa se ia la bataie cu mine.
- Tu, iepure! Ai curaj sa incepem o lupta? Corp la corp nu cu arme ca nu-i corect, ma ruga una din batrane.
In primul rand, care arme? N-am nicio arma. Iar in al doilea rand, se crede la 15 ani?!
- Cred ca te-ai ticnit! Femeie, ai baut ceva? ii raspund mai mai sa ma prebusesc de ras
- Ah, doamna, de lupte va arde la varsta asta?! o intreb, razand si mai tare.
Ce chestie! O femeie de vreo 80 de ani sau mai mult sa se bata cu mine? Imaginati-va ce penibil si va dati seama cum ma pot simti.
- Hai, lupta! se repede femeia pentru a ma lovi cu o sabie de lemn.
- Ce-ai patit, tanti? Parca ziceai ca fara arme! ii atrag atentia, ferindu-ma foarte usor.
- Haide, bunico, lasa-ma pe mine! se plange o fata cam cu cativa ani mai mare, venind spre mine cu o sabie de lemn.
- Scuza-ma, dar bunica mea are mai multa energie decat ar trebui... Acum ca e festivalul acesta are sansa sa faca asta cu cineva.
Pana la urma e festival si sunt doar sabii de lemn, artizanale as putea spune. Deci nu vad cum ar putea rani pe cineva, imi explica fata aceea care are parul de un portocaliu aprins, iar ochii un pic mai inchisi.
Uau, ce frumoasa fata... Atat de frumoasa! In ce clasa o fi?
- Da, dar nu ma lupt cu o bab...adica batrana! ii raspund iarasi.
- Da' nu cu ea. Cu mine, ma lamuri fata.
Incep sa dau dezaprobator din cap, vrand sa plec de acolo, dar cand sa mai apuc ca nepoata babei aleaia, aia cu care am vorbit mai devreme, a inceput sa ma alerge pe acolo cu sabia ei de lemn. Trec de orice "obstacol", stiti doar ce obstacole am eu. 
Vreau sa ajung mai repede la prietenii mei!!!
Dau de o masa sub care ma gandesc sa ma ascund ca are fata de masa de-aia lunga, pana-n pamant. La masa aceea mai sunt si cativa oamenii. A, gata, stiu! O sa-i trag de picioare si-o sa fug! De-abia astept sa rad putin.
Dau putin la o parte fata de masa, vad un pantof cu toc si-l apuc. O aud pe fata cum tipa, iar apoi ii dau drumul dupa care plec pe sub masa in patru labe ca sa nu ma vada cineva. In cateva momente ajung la capat si incerc sa ies, dar dau cu capu' de masa.
- Auch! Shit! Cred ca voi face si-un cucui! incep sa strig cu voce tare, incat ma aud altii din jur si ma ajuta sa ma ridic.
Unul de acolo, nu stiu ce-i vine, asa, deodata, de ma ia in brate.
- Kiaaah! Fir-ai... Lasa-ma jos, tampitule! zbier la el, dar fara rost.
- Iubi, hai bea si tu ceva ca nu strica, ma indeamna un baiat de pe-acolo, un baiat cu parul verde inchis si cu ochii caprui.
Doamne! Raiul pe Pamant liceul asta?!
- Daca beau putin, ma lasi jos? il intreb, gandindu-ma sa-l santajez putintel, intr-un fel...
- Poate... imi raspunde indiferent si ridica un pahar cu bautura de pe masa.
Crezand ca e cat de cat de treaba iau paharul si-l beau pe tot dintr-o inghititura.
- Sfinte, ce bun e! exclam fericita si mai intind sa mai iau un pahar.
Il beau pe tot si un las niciun strop, iar apoi mai vreau unu, dar Rin ma opreste:
- Layla, nu mai bea ca ti se va face rau!
- Dar e bun! ii zic, facand acei ochi de catelus ca sa ma lase sa mai iau un pahar.
- Uite, si sucul e bun! Este suc de capsuni, portocale, coca-cola...oops...mai bine nu-ti ziceam... Cum spuneam, mai avem si suc de grapefruit, mere, kiwi, lamaie si multe, multe altele, deci ai de unde alege, imi face Rin un fel de morala.
- Si Lay-chan, in ce nai*a te-ai imbracat?! Vino imediat cu mine! si iar am parte de o tura pana la cabinetul medical al scolii, si iar sunt tarata prin toata scoala ca prima oara...of!
- Hai mai Rin, vreau coca-cola si suc si vin si sampanie! Vreau, vreau! ii spun cu un zambet larg pe fata, dar ea nu se opreste ci merge inainte spre cabinet.
Ajungem acolo in fata cabinetului si cautam printre costumele asistentei care are vreo douazeci de ani, nu-i prea in varsta deci.
- Asteapta-ma aici, vin imediat cu ceva de imbracat! ma anunta blonda, plecand pe usa si lasandu-ma acolo.
Acolo e o oglinda, iar eu ma privesc putin in ea. Costumul acela de iepure are doua panglicute negre la maini ca si cum as purta bratari, iar la picioare si la talie la fel. Codita arata atat de penibil, iar urechiusele la fel. Ca tot veni vorba, mor de cald in costumul asta de iepure!
Plec de la oglinda si ma asez pe patul din cabinet, tare ca piatra nu altceva si incep sa ma gandesc la ce costum imi va aduce Rin.
Dintr-o data cand imi deschid ochii care erau pana acum inchisi vad un baiat care mirosea una din panglici, cea de la mana dreapta si imi saruta mana incetisor, astfel incat eu nici n-am simtit. De fapt nu am auzit nici macar cand a intrat in camera...
- Stai o secunda, ce faci?! il intreb surprinsa.
- Ce frumos parfum... Miroase a...lacramioare... remarca satenul, uitandu-se la panglicuta cu tandrete din nu stiu ce motiv, apoi privindu-ma pe mine.
- Scuza-ma, stiu, stiu, sunt multi tampiti prin scoala, dar eu iubesc florile, mai ales lacramioarele. Tatal meu este gradinar si acasa avem multe plante si flori pe care le ingrijim impreuna, de aici si pasiunea pentru flori. Mirosul lacramioarelor este atat de frumos, isi reveni baiatul, cerandu-si scuze.
- Umm... Nicio problema, ii spun bucuroasa ca nu e precum unii din scoala asta, zambindu-i frumos.
- Ichiro-kuuun, vino putin! se auzi o voce necunoscuta mie.
- Imi pare rau, dar ma cheama tatal meu si ma cauta si nu ma gaseste si...in fine... Trebuie sa plec! Ne mai vedem! imi spuse baiatul, plecand atat de repede incat nici n-am apucat sa-i mai spun ceva.
Am ramas cu mana intinsa si cu gura cascata ca vroiam sa zic ceva si el a plecat.
Dupa cateva momente intra in cabinet Rin si-mi aduce niste haine cu care sa ma imbrac, ceva in genul vampirului din filme cu hainele putin rupte si pline de sange. Doar nu vrea sa stau sub forma de vampir in fata tuturor, nu?!
- Layla, stiu la ce te gandesti, dar nu te vei transforma ci vei purta o peruca, iar eu iti voi face machiajul. A, da, sa nu uitam de lentilele de contact! ma lamuri Rin, scotandu-si dintr-o geanta o trusa de machiaj si o punga in care-i ceva anume.
Rin ma pune sa stau pe pat, iar ea ma machiaza. Incepe blonda sa ma dea cu pudra, iar eu, pe de alta parte, incep sa tusesc ca-mi intrase in gura si-nchid si ochii deoarece si-n ochii imi intrase pudra de-aia. Dupa cateva minute de tortura cu pudra, de tusit si de tot sters machiaj in sfarsit e gata machiajul meu. Acum urmeaza peruca aia, dar unde-i?
Desface parca in reluare acea punga si din ea scoate o peruca rosie, de un rosu foarte aprins as putea zice. Ma pune s-o pun pe cap si reusesc cat de cat.
- Invers peruca aia! Ai pus-o fix pe dos, cu bretonul la ceafa! imi atrage fata atentia.
Ma ajuta prietena mea buna sa-mi pun si peruca asa cum trebuie. De data asta reusesc.
Costumul consta intr-o camasa alba si lunga incat imi trece de fund si aproape ca pare rochie, pe alocuri e rupta si patata cu ceva rosu. Daca n-ar fi un costum, as putea zice ca-i patata si de smoala, dar e doar modelul camasii. Si nu-i doar atat din costum, mai are si niste colanti negri intacti care vin pana la genunchi aproape (parca putin mai sus de genunchi), dar care par mai ponositi si cu ceva pe ei care pare praf. A, da, si aia-s putin rupti! Aaah, sa nu-mi spui ca dupa blugii rupti s-au facut colantii rupti! Uraaa!! Daca ar fi praf adevarat?! In fine, revenind, mai e la costum o fundita din aceea care se prinde-n par, una turcoaz, simpla si mare. Mentionez si ca fundita aceea se prinde intr-o parte si nu fix in crestetul capului, doamne fereste!  Stiu fiindca tocmai in momentele astea Rin se chinuie sa o prinde in peruca mea, insa pana la urma nu reuseste si da jos peruca. Exact, imi prinde fundita in parul meu, dar mai intai trebuie sa ma pieptene probabil.
Cand incepe blonduta sa ma pieptene eu strig ca ma doare, ca ma trage de par.
- Nuuu! Doareee! Aaaah! Demoonuuuul! Da-mi drumul sa pleeec!! zbier incontinuu, incercand sa fug, dar ma trage inapoi de  bluza.
Intr-un final cand termina de pieptanat parul meu stau nemiscata precum sta o papusa cu par lung sa o pieptene o fetita din aia mica, alea au treaba cu papusile de obicei, stiti.
Mai mai sa-mi dea lacrimile la cum ma tragea, dar am rezistat! Ca pana la urma femeile-s puternice, nu?! 
- Laaaay-chan, arati asa de adorabil, adica super, adica...ireal! Mai trebuie doar botinele acele turcoaz cu negru si lentilele lila deschis! imi spuse Rin, gata sa-mi puna ea in picioare pantofii acelea.
- Multumesc de compliment, si apropo ma pot incalta singura! Nu-ti face griji, o linistesc pe rin, intr-un fel, mai degraba o fac sa ma lase sa ma incalt singura.
Fu gata si treaba cu incaltaminte numaidecat, iar acum urmatoare PROBLEMA!  LENTILELE! Habar n-am cum se pun niste lentile, deci daca m-ar intreba, cineva n-as avea habar. Bine ca stie Rin, probabil!
Rin se chinuie sa deschida cutiuta aceea in care-s lentilele. O tinem tot asa vreo doua minute pana cand imi sare tandara si i-o smulg din mana, incercand s-o deschid, dar fara niciun rezutat. Si Rin imi ia apoi cutiuta din mana si incearca ea si...reuseste... N-am putut nici macar o cutie sa deschid?! Am ajuns de rasul....peretilor... Pai nu se zice ca peretii au urechi?! De ce sa n-aiba si gura?! Hai sa zicem altfel, eu zic doar ca am ajuns de rasul...râşilor!  Ca aia rad, nu? Eh, oricum, lasati-o balta, intelegeti voi!
- Acum iti voi pune lentilele, deci nu clipi, nu vorbi, nu misca, nu respira! imi zise Rin cu o fata serioasa, dar evident fortata, probabil in gluma cu faza asta.
Asa si fac, nu misc, nu clipesc, nu vorbesc, nu respir si Rin reuseste sa-mi puna o lentila, presupun! Urmeaza a doua, iar stau nemiscata, nu clipesc, nu ma misc, nu vorbesc si nu respir! GATAAAA!! VICTORIE pentru echipa Layla!! Am castigat!!
Frate, aberez deja...
- Asa, acum sa mergem! ma trezi blonda din scurta mea visare cu ochii deschisi.
Mergem ce mergem, ne luam la intrecere spre festival si cand ajungem acolo niste babe politiste ne spun simplu "mainile sus!" si noi ce sa facem? Mainile la vedere!
Scoate batrana cica un pistol, dar mie mi-e indiferent.
- La sectie cu voi, puslamalelor! ne anunta baba.
- La sectie se duce m**a... murmur incet, astfel incat doar Rin ma aude si incepe sa rada.
La gandul ca ne-a numit "puslamale" se enerveaza putin si Rin, fiind gata sa-i zica ea ceva, dar nah, e batrana politista asta de-aici si nu-i tanara ca sa-ti permiti mai multe. Eu cel putin am vorbit in soapta, desi ma enervasem pe ea. Si nu, nu mi-au trecut nervii pe ea.
- Eh, te duci singura la sectie, tanti. Nu merg nicaieri, ii raspunde Rin pe acelasi ton ca al meu.
Cum ne pregateam noi sa mergem sa ne distram, evident ca nu ne pasa de babele alea si de aia care-a vorbit, vedem cum una dintre babe face miscari de-alea mai deocheate deasupra unui pusti caruia i-a pus catuse. Ce nebunie in scoala asta!
- Babornito, ce- i faci saracului baiat?! Nu vezi ca-l traumatizezi pe baietel? ii zic in batjocura babei politiste.
- Hai, valea, ne raspunde impertinenta una din babele politiste de acolo.
- Haide mai Melly, lasa-le si tu pe fete-n pace si termina cu glumele, ii atrage atentia alta baba politista, la prima vedere mai de treaba decat celelalte.
Batranele sau babele sau cum vreti sa le ziceti ne lasa pana la urma in pace si nu mai e nevoie sa ne certam cu ele.
Acum seara aceasta incepe cu adevarat! Distractie, prietenii alaturi de mine, uuuuu....sampanie, cola, sucuri!! Veniti puisori la mine!! Nu baietii, sucurile si sampaniaaa! Sa curga cu sampanieee! Nu e mai multaaa?? Doar trei sticle aici?? Nu-i corect! Bine ca-i mult suc!
Incep sa beau din toate sucurile, de nu se uita toti ca prostii la mine. Beau ca stricata si cred ca daca o tin asa pana la 12 ajung beata moarta si fara posibilitatea de a ma mai misca, sa nu mai mentionez faptul ca ma voi duce din minut in minut la baie, daca nu ma impiedic de "obstacole" si de lucrurile din jur. Nu de alta, dar nu cred ca ma voi tine prea bine pe picioare.
* Dupa o ora si jumatate *
- Layla, poti vorbi, te poti misca?! Mai important, esti treaza si constienta?! Cum ai putut sa bei trei sticle de sampanie si tot sucul cola pe care-l aveam aici la scoala?! ma trezeste din somn Hikaru care imi da niste palme usoare peste fata.
- Umm... Stiu doar ca am cazut de pe sfoara din sala de sport care-i pana-n tavan si apoi am alergat iarasi incoace, dar BOOF...si totul negru, ii raspund, spunand fiecare cuvant pe silabe si balbaindu-ma putin.
- Layla, sor'mea! Tot asa! ma indeamna fericit Aoi, dar cam in bataie de joc.
- Iti dau eu tie sora, tembelule! Sa vezi ce-ti dau un pumn de-ti mut maxilarul la 90 de grade de unde-i acum cand ma ridic de-aci! ii zic amenintator (fiindca m-a calcat pe nervi, evident), eu fiind intr-o stare de ameteala in care nu pot face nimic.
- Stiu ce-i trebuie, dati-va la o parte de-aici! le zise Keichi tuturor, venind cu o sticla de sampanie spre mine.
Imi da sa beau niste sampanie si imediat sar in sus si incep sa ma zbantui mai ceva ca mingea, incep sa fug, facand curse in jurul salii de spor unde-s acum si incepand sa urc scarile precum o masinarie. In doua secunde, cinci scari!  Da' le sar nu altceva! Parca mi-a dat energie mai mult decat trebuie pentru corpul meu! O data ajung afara la festival, o data ajung in baie, toti ma urmeaza si acolo, o data ajung iar in sala de sport, ma urc pe sfoara aia groasa si deodata cad!
- Fir-ar! S-a dus toata energia!! Hikaru, Rin, Aiko, Keichi, Aooooi!!! Duce-ti-ma acasaaaa!!! zbier cat pot de tare de se aude in ecou.
Nu mai pot sa ma misc mai deloc si cad pe salteaua din sala aceea de sport.
- Layla, am adus SAM-PA-NI-E!! imi atrage Aiko atentia cu acel "nectar divin", avand pe fata un fel de zambet malefic.
- Maleficaaaa!! o acuz pe Aiko, dar imi trece faza cu zambetul malefic cand imi da sa beau niste sampanie.
Iar am un exces de energie si o iau razna! De data asta ies afara pe terenul de fotbal unde-i un ring de dans acum si incep sa dansez de nebuna, cu toate ca nu stiu sa dansez. Ma misc cum ma taie capul si ma duc unde vreau, numai sa ma misc!
- Heeei, ajutati-maaa!!! Ce prieteni imi sunteti?! Hiiikaruuu!! Aikooo! Aoi!! Riiin!! Veniti odata aici!! ii chem, dar e tot degeaba fiindca ii lasasem de mult in urma.
O sa sfarsesc aici?! Maaami, ajutaaa-maaa tuuu!!
* Acasa, dupa festival *
- Cat am putut bea sampanie! Si cat despre cola si celelalte sucuri, mare parte au ajuns in stomacul meu. Nu stiu unde-au incaput atatea, vorbesc de nebuna de una singura in timp ce sunt pusa in pat de catre Hikaru.
- Layla, culca-te! Noapte buna si vise placute! Mai vorbim maine, acum ai nevoie de odihna fiindca azi ai cam intrecut masura. Dar nu-i nimic, ti se trage de la sampanie si cola! imi zise Hikaru, razand incontinuu de mine.
- Nu-i amuzant! Ma doare capuuuul!! ma enervez, dar apoi incepe sa ma doara si capul(e culmea!).
Ceee zi!
Mai ramane doar sa adorm...



Si-acum, ca de obicei, pozele!!

Baiatul saten din cabinetul medical:


Nepoata acelei bunicute care vroia sa se lupte cu Layla, fata care a intrerupt-o pe bunica ei din "apriga lupta" pe care vroia s-o duca    :


Baiatul care a luat-o pe Layla in brate si care a indemnat-o sa bea si ea putina sampanie:


Pantofii turcoaz ai Laylei:


Sper ca va placut capitolul!     

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE!  The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
 
   
#62
Monet
Moderator
Din: Seoul
Postari: 1740
Ce capitol....lung...dar şi frumos!!! Superb...! Babele ninja...babele poliţist!  Am râs cu lacrimi la faza asta! Layla e mare amatoare de şampanie şi vin ca şi mine!! Eu nu cred că mă mulţumeam cu 3 sticle! Anyway...un capitol foare reuşit...mi-a plăcut mult! La cât am aşteptat după el!
Acum nişte structuri care mi-au plăcut mie rău: 

"In primul rand, care arme? N-am nicio arma. Iar in al doilea rand, se crede la 15 ani?!
- Cred ca te-ai ticnit! Femeie, ai baut ceva? ii raspund mai mai sa ma prebusesc de ras
- Ah, doamna, de lupte va arde la varsta asta?! o intreb, razand si mai tare.
Ce chestie! O femeie de vreo 80 de ani sau mai mult sa se bata cu mine? Imaginati-va ce penibil si va dati seama cum ma pot simti.
- Hai, lupta! se repede femeia pentru a ma lovi cu o sabie de lemn.
- Ce-ai patit, tanti? Parca ziceai ca fara arme! ii atrag atentia, ferindu-ma foarte usor."     

- Layla-san, ati putea sa ne spuneti ce era Napoleon Bonaparte? Ati invatat in scoala generala aceste lucruri si nu aveti cum sa nu le stiti, presupun.
- Umm... Om! ii raspund hotarata.
- Da, domnisioara, stim ca e om, dar nu stim ce a fost el in afara de om! Inca n-au venit extraterestrii pe pamant ca sa nu mai fim aici decat oameni si animale!  Ce naiba a avut cu săracul de Napoleon?!


Cum ne pregateam noi sa mergem sa ne distram, evident ca nu ne pasa de babele alea si de aia care-a vorbit, vedem cum una dintre babe face miscari de-alea mai deocheate deasupra unui pusti caruia i-a pus catuse. Ce nebunie in scoala asta!
- Babornito, ce- i faci saracului baiat?! Nu vezi ca-l traumatizezi pe baietel? ii zic in batjocura babei politiste.
   Băiatul fugi....că te omoară baba aia când s-o pune odată pe tine!


Layla, am adus SAM-PA-NI-E!! imi atrage Aiko atentia cu acel "nectar divin", avand pe fata un fel de zambet malefic.  Nectar divin...Aiko nu vi şi la mine cu vreo 10 sticle...am nevoie de energie ca de aer!

- Layla, sor'mea! Tot asa! ma indeamna fericit Aoi, dar cam in bataie de joc.   Aoi...perversul meu  

Ce mai pot să mai spun...aştept next-ul!! Şi dacă se poate o sticlă de nectar! Pe capitolul următor draga mea Ioana!!!

_______________________________________

Special place..here! ~
 
   
#63
Aiko-chan
Bufniță Flămândă
Postari: 329
buna! imi pare rau ca nu am mai lasat com pana acum doar ca nu m-a dus mintea suficent... deci laas acum tot ce pot spune e ca esti foaaaarte talentata si iubesc mult ficul rau, dar observ ca nu mai pui nextul. te rog sa il pui cat mai repede ca eu nu mai am rabdare. bafta la scris si astept next.    

Story of Layla - buna! imi pare rau ca nu am mai lasat com pana - Ficuri Originale
Story of Layla – poza de Aiko-chan, in Ficuri Originale · 6.6KB


_______________________________________
I hate everything about you!
Why do i love you!
You hate everything about me!
Why do you love me?
                          by three days grace
JRock is my new religion!

NU MA SUPARATI CA VA ZGARIE MAMI!♪♪♪♪(￣ー￣

TOTI PITICII DIN LUME+AURUL LOR SUNT AI MEEEI!

P.S!!!!LOLITA23q(toti membrii),AN CAFE(toti membrii),Matenrou Opera, U-KISS(Donghoo,Soohyun,Eli,Kevin,Alexander,Kibum,AJ, Hoon),JJ Project, M.I.B, Dalmatian, Tritops , Song Chan Ho,Lee Chi Hoon,Gwak Min Jun,Won Jong Jin,Yamor,Park Jae Hyun,Jung Joon Young,Ryosuke Yamada, Jang Woo Young,T.O.P(Choi Seung Hyun), Kim Bo Kyung, SMTown, ZE:A, X-5, N.Sonic, AA, TAKEN,  Song Joong Ki (Kang Ma Ru) aceeasi persoana! , Sistar, Girl's Day, G.E.M, LC9, Aaron Yan, A-Jax, Panda Yang, Park Ji Ho, Shinhwa ^^ <33 PROPRIETATE PRIVATA   O_____O JOS LABA CA VA MUSC! X_____X
Yoshida Yuzan,Alvaro Garay,Tsutsugami Gai, Syo Kurusu,Yuushin, Kou-kun, Hyorin, Ri-chan  are MINE MINE MINE! JUST MINE O_O... STAY AWAY
Yuuki-neechan, Daya-chan, Yoyo-neechan,Dedu, nepoata mea (Sura),mihai1213,Kitsune-kun, Mady  are MINE!!! so STAY AWAY!
 
   
#64
Mizuki
Căpşună
Din: DAAAAAA
Postari: 648
Salut tuturor, ma bucur sa vin cu nextul, desi e doar prima parte. De ce? Fiindca ma gandeam ca poate e prea mare capitolul si de-aia. In ultima vreme nici pe forum n-am prea intrat ca ba imi merge pc-ul, ba nu-mi merge. N-am avut cui sa cer ajutorul pana acum nu stiu cat timp... Bineinteles ajutor ca sa-mi mearga cumva pc-ul! Scrisesem de mai demult capitolul asta, dar nu puteam posta ca nu se deschidea pc-ul. Fara alte introduceri de-a dreptul plictisitoare, am adus un nou capitol! Lectura placuta!


          Capitolul  XV - "Am innebunit eu, sau vad doi Aoi?!"

  Aoi  P.O.V

Nu inteleg cum se face ca Layla e mereu cu Rin, ori Aiko, ori cu Sayu... Nu sunt gelos, dar ma cateodata ma enerveaza la culme cand lumea nu ma baga in seama, in cazul de fata Layla. Nu, nu sunt gelos, repet! Si Hikaru, netotul ala, cateodata asa de indiferent. Layla probabil ca-l place, dar ce ma enerveaza e ca tine ascuns si lucrul asta. Hikaru nu face nimic in privinta asta, el e si mai prost. Acum ca ma gandesc, Layla oare se poarta asa doar fiindca e recunoscatoare fata de Hikaru? Nu inteleg de ce, dar in fine. Stai, pana la urma de ce-mi pasa mie?! Nu-mi pasa de asemenea prostii! Nu trebuie sa o curtez eu, va veni singura la mine. Hmpf, cu toate ca e cam incapatanata! Cand Hikaru o va pati mai devreme sau mai tarziu din cauza vechii lui amice, Akemi pe care a lasat-o si pe ea intr-un laborator ca al celor din familia Matsuyama si a fugit de-acolo impreuna cu Shiro, brunetica asta prostuta isi va da seama ca tot eu ii voi ramane alaturi mereu. Saracul Shiro, saraca Akemi... Hikaru a lasat-o acolo pe Akemi si in schimb l-a salvat pe Shiro. Trist, dar nu ma priveste pe mine, deci n-are de ce sa-mi para rau. Atata timp cat Akemi a devenit mai puternica, iar Hikaru moare cumva sau se indeparteaza de Layla, e totul numai bine. Si pana la urma, de ce sa-mi bat atata capul cu ea?! Atunci  cand Akemi il va gasi pe Hikaru, va fi perfect! Sigur Layla nu va avea alta optiune si va veni la mine. Asemenea prostii n-ar trebui sa ma preocupe pe mine! Pana cand intr-un final si Layla imi cade la picioare, am alte fete la dispozitie. Poate ar crede acum ca e una din iubirile alea sincere si in care nu poti sa o faci cu altcineva inafara de persoana iubita. Uneori e asa de prostuta.
Ce-mi place foarte mult la ea e ca se enerveaza asa usor, iar eu rad pe seama ei. Trebuie sa recunosc, chiar imi place cum face cand e nervoasa. E chiar...haioasa. Dar stai! De ce sa nu ma duc la ea chiar acum si rad putin? Chiar am chef de ras. Fufele clasei care-mi cad la picioare nu-s amuzante. Dar cand ma gandesc ca poate iar face din tantar, armasar, cum are ea obiceiul cateodata, iar toata clasa se va holba la noi... Nu-i mare chestie sa ma duc pana la ea. Oricum, inca e pauza si peste cateva minute se suna, se va termina si ultima ora de azi, apoi ACASA!
Ma duc spre Layla, prin spatele ei, vrand s-o iau in brate. Reusesc, ea da si din maini, si din picioare, se zbate cu toata forta (cred...) sa-i dau drumul. Of, dac-ar avea ochi si la spate! 
Bine, daca ar fi asa nu as mai putea sa ma joc cu ea. Ar fi prea plictisitor asa. Stiti, viata trebuie s-o traiesti asa cum crezi, iar eu mi-o traiesc din plin
  -  Aaah, da-mi drumul! Te urasc, stii, nu?! Perversule, nu pe fund! Nu atinge nimic! Lasa-ma jos! zbiara la mine, si da, i-am atins un pic fundul si acuma "a luat foc".
  -  Hoo, bestie mica! Nu mai face asa, nebuno! tip putin nervos pe ea fiindca in acest moment toata clasa e cu ochii pe noi ca pe un meci de lupte.
  -  Pe cine faci tu bestie?! Si am 15 ani si nu-s nebuna! TU ESTI! spune pe acelasi ton ca data trecuta.
  -  Ba esti! ii raspund cu un zambet victorios pe fata, bufnindu-l rasul.
  -  Ba nu! Si nu-mi mai atinge fundul, ca-ti trag una! zice de data asta cu o fata cat se poate de serioasa.
In urmatorul moment imi trage un cot chiar in fata, adica nas, iar eu o scap pana la urma. Imi pun mana la nas de unde incepe sa-mi curga sange. Pe podea "aterizeaza" in picioare, ca pisica, sau mai bine zis pe vine. Stiti ce vreau sa zic, chiar daca nu-mi place expresia aia..."pe vine".
Enervat de comportamentul ei, vreau s-o plesnesc, insa ma gandesc ca n-are rost sa lovesc o fata. Totusi ar merita ea!
  -  Cum am mai zis, nebuna! ii spun cu o voce haioasa deoarece am mana la nas si, ei bine, vorbesc pe nas, cum s-ar zice.
Cand ma uit, Layla e ajutata de cei doi colegi de banca ai ei sa se ridice. Oare unde sunt fufele clasei? De obicei imi cad la picioare, iar mie nu-mi prea pasa de ele. Acum nu le vad pe nicaieri.  De fapt sunt cateva care ma urmeaza pana la baie, chiar si acasa, dar nu pot intra in curte. Sunt si unele din alte clase care vin la mine. Alea din alte clase incearca sa nu se faca remarcate de profesor, sa nu le observe, ca el sa nu le dea afara din clasa. Umm, ciudate fete sau mai bine zis obsedate.
Stai, Layla!! Unde s-a mai dus acum?! Fara mine?! Incredibil, nu se poate!
Ma ridic hotarat din banca si pornesc tot la fel de hotarat catre usa. Culmea, tocmai atunci se suna, iar cand sa deschis usa...nas in nas cu proful de economie. Si chiar nas in nas ca e la fel de inalt ca mine.
  -  Domnule, poti sa-mi spui unde aveai de gand sa te duci? ma intreaba facandu-ma sa fac un pas inapoi.
  -  Nenea, stiti, niste colegi sunt pe afara si vor sa chiuleasca! Vroiam sa-i opresc!
  -  Sa-i opresti sau sa te duci si tu cu ei? Ia zi, am dreptate?
  -  Nu, nenea! Nu, nu, Aoi cuminte! Uitati-mi ghiozdanul in banca! As pleca eu fara ghiozdan?
  -  La cum te stiu si te stiu de putin timp, insa destul cat sa-mi dau seama ce elev esti, sunt sigur ca ai fi in stare sa pleci si fara ghiozdan! Si-asa nu prea iti trebuie. Treci in acest moment la locul tau!
Ce bosorog sculat cu fata la cearsaf, sa vada numai cand imi vin mie dr*cii serios si-i trag una mai ceva ca lui Hikaru cand l-am cunoscut! Imi zice mie ce sa fac, huh? Hai sa vedem cand o veni Layla in clasa, sa vedem cum il va enerva ea. Nu de alta, da' e specialista in asta. Face acest lucru cu atata inocenta. Chiar e prostuta, nici nu-si da seama ca sfideaza profesorii cateodata. Nici nu-si da seama! OMG, ma omoara cu zile... Si nu in sensul ala, mor de ras cand e ea in clasa. As vrea sa stiu ce tot face ea acum. Nu-i genul de fata rea, e tocmai pe dos Ea nu chiuleste. In concluzie, Layla, Layla cea fricoasa sa chiuleasca?! Oh, am mai auzit glume mai bune decat asta!

Layla P.O.V.
Acum ca ma gandesc mai bine, ma bucur ca n-a venit si Aoi la mica inmormantare a Hanei-chan si a celeilalte fetite pe care pana la urma am adus-o si-am ascuns-o si pe ea acasa. Dupa vreo trei zile am adus-o si pe fetita aceea blonda. Ne-am hotarat ca n-am fi corecti daca n-am inmormanta-o si pe ea.
Apropo de asta, sunt sigura ca Aoi ar fi stricat tot momentele acelea cu nesimtirea lui, poate ar fi facut glume prostesti pe seama mea, sau a Hanei-chan sau poate iarasi vrea sa atinga ceva...nu mai zic ce. Data viitoare ii dau un sut intre picioare sa se invete minte. Ca veni vorba, unde eram? Ah, da,  el habar n-are de inmormantare. Nu cred ca vi-l imaginati respectuos, amabil, cuminte, foarte bun la suflet si tot ce mai e opus binelui.
In ultimele zile n-am putut sa organizam ceea ce-am hotarat de cateva zile, toti am fost prea ocupati cu scoala, insa azi e vineri si ne permitem sa lipsim unii de la ultima ora. Bineinteles,
Aoi nu stie, iar Sayu nici atat. De fapt suntem toata gasca, cum s-ar zice, inafara de Aoi si Sayu pe care n-am vrut s-o deranjam.
In regula...inca putin si ajungem la acea destinatie. Ghiozdanul l-am lasat la scoala, mi-l va lua Sayu. Merg pe strazile destul de cunoscute mie, in drumul unui fel de supermarket parasit in spatele caruia se afla camp liber. Acolo nu s-a mai construit nimic de mult timp.
Nici nu cred ca se va mai construi ceva. E perfect acel loc. In jur doar case care parca in fiecare zi cand treci pe langa ele, au ceva diferit fata de ziua precedenta. Am trecut ieri pe aceste strazi, in cautarea unui loc in care s-o inmormantam pe Hana-chan. Hikaru a trebuit sa ramana acasa azi fiindca nu putea aduce la scoala trupul neinsuflesit al Hanei-chan si al celeilalte fetite, iar ca sa se duca la scoala, apoi acasa, apoi din nou la supermaket-ul ala era prea mult. N-ar fi ajuns la timp. Probabil ca ar fi ajuns la politie daca il prindea cineva cu trupurile acelea.
Mi-e dor de Hana-chan... Nenorocitii aia au omorat-o atunci. Asa de josnici oameni! Nu stiu cum s-au injosit atat, nu stiu cum au putut omori doua fetite care practic n-aveau aparare.
Erau doar fetite! Data viitoare cand ii mai vad pe acei psihopati, primele lucruri pe care le fac sunt: 1. Le pocesc fata cu ajutorul pumnului; 2. Le trag cateva vorbe; 3. Plec de-acolo ca n-am chef de ei. Asa simplu, nu-i asa? Acuma am niste nervi pe oamenii astia, de fapt sunt mai ceva ca animalele, deci nu sunt oameni intregi la minte. Bine frate, inteleg ca m-au luat pe mine acolo, am 15 ani. Dar sa iei o fetita?! In regula, am inteles ca sunt aleasa nu stiu cui sau ce, am inteles ca mi-au facut semnul asta care-mi face si-acum zile amare, dar cu ea ce-au avut?! Si inca un lucru, am inteles ca s-au luat de mine, insa daca te iei de cei mai mici din grupul nostru, atunci cred ca te-ai ars. Nu la propriu, dar daca ei m-ar auzi, ar intelege ce urmeaza. In fine, data trecuta si-asa am vazut ca au suferit o pierdere, catusi de mica, dar au suferit o pierdere. Sper ca de acum in colo sa nu se mai atinga de vreunul din noi sau de scoala asta.
Am si uitat pe unde merg! Mai am putin! Sincer, e destul de departe de scoala si uite cum trece timpul! Vad deja supermarket-ul! Din cate se vede, am ajuns prima. Afara incepe sa se cam intunece. Soarele apune, la fel ca ziua de astazi. Noapte incepe incetul cu incetul sa-si intre in drepturi, la fel ca ieri pe la ora 18, la fel ca alaltaieri si ca fiecare zi de cand am venit in acest oras. Intru in sumermarketul acela abandonat si desi nu vad mare lucru, tot merg. Numai sa nu ma impiedic de ceva! 
- Pssst, Layla! Pe-aici... imi sopti Shiro, pe care nu-l vazusem in bezna aceea, luandu-ma prin surprindere.
Shiro ma ia de mana si ma duce spre iesirea din spate a supermarketului unde sunt toti, mai putin Aoi.
O...kay, trebuia sa ia cineva o lanterna ca sa vedem si noi prin intunericul asta!
Chiar si cand ajungem afara, tot de mana ma tinea. Ma rosesc la fata si-mi smulg mana de langa e lui. Ma prefac indiferenta si doar asist la ce se intampla. Hikaru si Tadashi sapa o groapa unde va fi mormantul Hanei-chan. Doar privesc, fara sa ma misc, nici macar sa clipesc, de parca as fi hipnotizata. Pur si simplu stai ca o statuie, ca si cum n-as simti nimic in aceste momente, dar nu-i asa. Ma doare, chiar ma doare sa vad ca o ingropam pe Hana-chan, draga noastra Hana-chan. Cat imi va fi dor de ea! Oare exista o cale de a o readuce la viata? Exista cale sa combini ADN-uri, exista cale de a trai vesnis, exista cale spre succes, dar oare exista o cale pentru a reinvia un trup neinsufletit? Un om trebuie sa fie in viata pentru a putea fi transformat in vampir, altfel nu se poate. Doar daca ar fi fost si ea ca noi. Stiti, asta e una din zecile de parti rele la a ceea ce sunt. Chiar daca prietenii tai, ce sunt oameni, imbatranesc si pana la urma mor, tu traiesti, cunosti urmatoarea generatie si iar iti faci prieteni, insa din pacate ciclul se repeta. Chestia e ca ciclul vietii la oameni nu poate fi schimbat, de aceea mereu esti singur, orice ai face, orice ai zice sau oricat de rau ti-ar parea... Mai bine mori cand iti vine ceasul, decat sa traiesti o viata in singuratate, intr-o lume care nu te intelege.
Privind spre groapa pe care o sapa cei doi si trupul celor doua fetite, o lacrima imi strabate obrazul, dupa care urmeaza inca o lacrima...si inca o lacrima...si inca o lacrima... Imi sterg ochii plini de lacrimi numaidecat, dar alte lacrimi tot la fel de cristaline isi fac aparitia in ochii mei. Oricat m-as sterge, nu ma pot opri din plans.
Rin se ofera sa-l ajute pe Shiro sa puna micuta cutie facuta din lemn - care nu e tocmai un cosgiug - in care o sa fie trupul Hanei-chan. Dupa toate acestea o pusera in groapa sapata de cei doi baieti si inchisesera capacul. Mai ramanea sa astupe groapa, ceea ce fu gata imediat deoarece groapa era micuta. Rin puse pe mormant niste trandafiri albi, ce intelesesem ca simbolizeaza puritatea. Se spunea ca primul vampir ce a existat intotdeauna isi tinea in casa trandafiri albi, nu numai datorita mirosului lor frumos, ci a ceea ce simboliza. Se zice ca el a fost primul vampir ce a existat, deci a fost singurul vampir pur. Noi doar ne-am facut mai multi, iar cu timpul iarasi ne-am imputinat. Auzisem ca vampirii incepura sa bea sangele animalelor si au renuntat mai demult la sange uman. De aceea oricum nu eram multi si nici nu ne-am mai inmultit. Populatia omenirii s-a tot marit, iar noi, vampirii, am ramas doar o amintire, doar o urma a trecutului, stand ascunsi pentru protectia noastra. Poate ca din aceasta cauza multi urasc oamenii, la cum am auzit de la Hikaru acum mult timp.
Hikaru si Tadashi sapa din nou alta groapa pentru fetita aceea blonda, insa eu tot ma gandesc la Hana-chan...
  -  Prostuto, linisteste-te! Stai calma. Nu-i asa ca Hanei-chan nu i-ar placea sa te vada plangand? Trebuie sa intelegi ca asa vei pati mereu. Oamenii mor, n-au viata vesnica, dar noi suntem nemuritori. Ti-am zis in acea zi ca ar fi singura scapare si chiar asa a fost. Nu aveai de ales, incerca Hikaru sa ma linisteasca.
  -  Tu esti un prost! Puteai foarte bine sa ma lasi acolo sa mor! Ar fi fost mai bine decat asa! Daca muream ma duceam langa ingeri, o vedeam si pe mama! Puteam macar sa mor impacata, chiar daca faptele tatei sunt ingrozitoare... Nu conta asta! Chiar...puteam muri impacata. tip la Hikaru suparata si o iau la goana de acolo, lacrimile din ochi prelingandu-se pe obraji si continuandu-si drumul prin aer, ca mai apoi sa ajunga la sol.
Incerc sa-mi sterg lacrimile in timp ce fug, si tot fug, si tot fug. Ma opresc abatuta, privind asfaltul pe care cad lacrimile mele. Desi tin ochii strans inchisi, tot nu ma pot abtine.
Deschid ochii si fara suspine si nimic altceva, plang. Imi aduc aminte din nou ce slaba sunt. Am zis ca nu voi mai plange! Totusi, un om fara sentimente? Stai, iar am uitat... Nu mai sunt om. Chiar si asa, parca as fi o fetita mica. De fapt, cu ce m-am schimbat fata de cand eram mica sau fata de cand l-am cunoscut pe Hikaru?! Sunt asa slaba, ca un copil mic. Omul acela poate avea dreptate.
Cad in genunchi, pe asfalt stau nemiscata privind soarele care inca sta sa apuna. Cand ma voi schimba?
O mana imi atinge capul usor, atragandu-mi atentia. Cine mai poate fi acum?...

********Sfarsitul primei parti******

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE!  The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
 
   
#65
Aiko-chan
Bufniță Flămândă
Postari: 329
neeeext!!!!! cum adica doi AOI???   saraca layla doi perversi de care sa fuga acum  . oricum nextu e super! si puteai sa pui tot capitilul ca eu nu ma suparam. sper sa nu mai faca pc-ul tau fitze ca sa poti sa postezi in continuare. bafta la scris! ja ne!!

Story of Layla - neeeext!!!!! cum adica doi AOI??? saraca layla - Ficuri Originale
Story of Layla – poza de Aiko-chan, in Ficuri Originale · 11.1KB


_______________________________________
I hate everything about you!
Why do i love you!
You hate everything about me!
Why do you love me?
                          by three days grace
JRock is my new religion!

NU MA SUPARATI CA VA ZGARIE MAMI!♪♪♪♪(￣ー￣

TOTI PITICII DIN LUME+AURUL LOR SUNT AI MEEEI!

P.S!!!!LOLITA23q(toti membrii),AN CAFE(toti membrii),Matenrou Opera, U-KISS(Donghoo,Soohyun,Eli,Kevin,Alexander,Kibum,AJ, Hoon),JJ Project, M.I.B, Dalmatian, Tritops , Song Chan Ho,Lee Chi Hoon,Gwak Min Jun,Won Jong Jin,Yamor,Park Jae Hyun,Jung Joon Young,Ryosuke Yamada, Jang Woo Young,T.O.P(Choi Seung Hyun), Kim Bo Kyung, SMTown, ZE:A, X-5, N.Sonic, AA, TAKEN,  Song Joong Ki (Kang Ma Ru) aceeasi persoana! , Sistar, Girl's Day, G.E.M, LC9, Aaron Yan, A-Jax, Panda Yang, Park Ji Ho, Shinhwa ^^ <33 PROPRIETATE PRIVATA   O_____O JOS LABA CA VA MUSC! X_____X
Yoshida Yuzan,Alvaro Garay,Tsutsugami Gai, Syo Kurusu,Yuushin, Kou-kun, Hyorin, Ri-chan  are MINE MINE MINE! JUST MINE O_O... STAY AWAY
Yuuki-neechan, Daya-chan, Yoyo-neechan,Dedu, nepoata mea (Sura),mihai1213,Kitsune-kun, Mady  are MINE!!! so STAY AWAY!
 
   
#66
Monet
Moderator
Din: Seoul
Postari: 1740
Un next destul de reuşit...Puţine greşeli exceptând una care mi-a sărit în ochii şi nu m-am putut abţine să nu ţi-o arăt:
"In ultimele zile n-am putut sa organizam ceea ce-am hotarat de cateva zile"
Sună cam ciudat...nu crezi?

Anyway...Aoi preferatul meu ca de obicei şi acum că mai sunt şi doi...
Mie milă de biata Layla but...that*s the life. Trăim ca să murim şi invers.

Te aştept cu next-ul.
See ya!

_______________________________________

Special place..here! ~
 
   
#67
Mizuki
Căpşună
Din: DAAAAAA
Postari: 648
Buna, buna! Uitati nextul. Stiu ca nu am mai pus cand zisesem prima oara, un capitol pe saptamana sau chiar doua, insa nici eu nu mai pot mereu. Anul trecut eram a 6 a, acum sunt a 7 a. Mai greu e cu matematica. La celelalte ma descurc. Oricum, sa lasam asta! Sper ca nu am asa multe greseli in acest capitol! Va doresc acum lectura placuta! :*

                          Capitolul XV - Partea a II a


O mana imi atinge capul usor, facandu-ma sa ma uit in sus. Acela e Aoi care ma ia de mana si ma ajuta sa ma ridic de pe jos? Ce naibii mai vrea si el acum?!
Nu, el arata cam asa, dar are ochii de-un roz aprins, chiar un fel de rosu, iar parul e verde. Nu pare a fi el daca e sa ma iau dupa infatisare.
  -  Hei, esti ok? ma intreaba evident ingrijorat.
Se vede ca nu e el, el ar fi facut misto sau...poate nu.
  -  Ce mai vrei?! Ai venit sa faci glume?! Ok, incepe! N-ai decat! ma rastesc nervoasa la el.
Nu accept ajutorul si ma ridic de una singura. O fi el mai inalt ca mine si trebuie sa ridic putin mai in sus privirea, dar nu ma intereseaza asta. Cand ma aude devine confuz, desi Aoi pe care-l stiu  mi-ar fi zis el ceva.
  -  Aoi, cumva ai baut ceva?
  -  Aoi?... Ah, stai, cred ca zici de varul meu. Si nu, n-am baut decat apa.
Fac o fata de "Cred ca glumesti!" si la inceput chiar cred ca glumeste.
  -  What the...?!  Var?! Sper ca glumesti, Aoi! Tu vii chiar acum cu mine acasa! Imediat! strig iarasi la el, apucandu-l de mana si-l tarasc asa pana  acasa.
Si culmea, nu zice decat "Au, au, au!" !
Ajung acasa, sparg usa cu piciorul si intru. Incep sa ma uit prin camere, iar pe Aoi, mai nou vopsit, il las in camera lui.
  -  Hei, ticnito! Ai ajuns la varsta aia la care incepi s-o iei pe aratura si nu stiam eu?! urla Aoi la mine, intrand pe usa casei.
Dar cum a iesit din camera...si s-a vopsit iarasi?! Sunt tare confuza acum!  Alt Aoi, cel roscat, iese din camera cu hainele lui in cap. Ce baiat! Iar si-a inghesuit hainele in sifonier, iar cand l-a deschis s-a produs avalansa puturoasa?!
Stai un pic, lasa asta! Sunt doi Aoi?!
  -  Stooop cadru! Am innebunit eu, sau vad doi Aoi?!  Kiaah, prea multi Aoi! Asta e deja tortura, Doamne! incep sa urlu la cei doi care se uita ca mata-n calendar la mine, mai apoi catre cer.
  -  Bine, uitati traducerea, Aoi1, uita-te cine-i la usa. Aoi2, zi-mi cine-i asta!
Aoi, cel pe care-l urasc de cand l-am cunoscut, isi puna mana de dupa gatul asa-zisului var, incepand sa-l bata prieteneste cu palma pe spate. Acum eu nu mai inteleg ce se intampla.
  -  Aoi, nebuna aia m-a tarat pana aici... Este cumva iubita ta? vorbi si Mister Prostime aka Mister Copia-lui-Aoi cu o fata de catel plouat.
  -  What the...?! Ce-ai zis, ma? Eu? Iubita lui? Nici sa ma impusti! ma rastesc la el, dandu-i o palma peste ceafa.
Parca simt cum ma fac verde de furie din cauza acelui dobitoc.
  -  Umm, Layla, dar tu oricum nu ai muri de la un glont, imi atrage Aoi atentia - stiti care Aoi -  incepand sa rada.
Ii zic apoi doar un "mda, bine" si ii ascult ce incep sa palavrageasca. La un moment dat il intreaba Aoi - perversul afemeiat adica...si no comment, da?! -  :
  -  Si cate iubite ai, huh?
  -  Una... ii raspunde timid.
  -  Pai, baaa, Hiroyuki, arati ca mine, corect? Si doar una singura?! il intreba putin iritat de raspunsul dat de var'su.
Mda, am aflat si ca-l cheama Hiroyuki. E intr-un fel frumos numele. Am zis "intr-un fel", da?!
Ca sa nu mai stau in picioare, imi iau un scaun si stau langa ei privind spectacolul. Parca ma uit la TV. Nu, parca sunt la teatru! Acolo ai scena fix in fata ta, putin mai incolo, pe viu. Heei, exista TV, dar nu-i asa interesant ca scena asta de comedie.
La un moment dat Aoi incepe sa-i dea niste lectii mai deocheate, ca sa zic asa. Ceva despre fete, cica despre cum sa se poarte cu ele, cum sa vorbeasca si alte lucruri mai intime daca le pot zice asa. Prostii! Cu alte cuvinte il transforma in Aoi2! Si nu vreau sa aud si sa vad nici macar cum se face "transformarea"!
  -  Nu pot, vere!! Nu pot face asta!! se exaspera Hiroyuki, acoperindu-si urechile de frica a ceea ce ii spune Aoi.
Ma bufneste rasul si rad asa...vreo zece minute sau mai mult!
Acasa sosesc si Hikaru si ceilalti. Hikaru cum intra pe usa se face verde la fata. Stie el ce-l asteapta daca va mai sta inca un Aoi aici! Dar nu, nu v-a sta! Stiu eu.
Intra apoi si Shiro pe usa, dupa care exclama:
  -  Oroareaa!!!
Intra dupa el si Aiko. Ea nici nu se uita la ei prea mult, doar le arunca o privire urata, de care doar Hiroyuki e putin speriat. Mda, SPERIE LUMEA MAI NOU! Adica stai, nu-i ceva nou asta. Dupa Aiko, intra Rin, care tot urla "Nuuuu!!" timp de o jumatate de ora incoace. Mai urma sa iasa si Keichi din camera lui la ce zgomot e acum - deoarece Keichi nu s-a dus la scoala si a stat la acasa -  care isi da singur o palma in cap. Ajunge si Sayu acasa. Sayu zice doar "Imi urasc viata...", oftand, apoi isi pune mainile in san. Le da si lui Aoi, si lui Hiroyuki o palma peste ceafa cand vede ca totusi nu se mai poate abtine. Cred ca e prima oara cand o vad asa serioasa. Wow! Dupa ea mai veni si Tadashi care ii puse o punga pe cap lui Hiroyuki, numai sa nu-l mai vada. Toti suntem gata sa-i sarim in cap lui Aoi, inafara de Hikaru care ne mai linisteste. Nu ne lasa nici macar sa-l chelim pe unul din ei. Ar merita ei! Ma rog, Aoi ar merita cu desavarsirel! Hiroyuki e oricum oroarea! El arata ca Aoi! El va fi invatat de Aoi tot ce stie. Iar el nu stie lucruri bune. Oh, God, o sa innebunesc!
  -  Oameni buni, stau in acest oras de doar o saptamana! Plec in doua zile, nu ma omorati pana atunci! Hiroyuki n-a facut nimic rau! Nu, n-a facut! Este nevinovat... ne zice Hiroyuki, cu o fata de catelus nevinovat.
  -  Tu chiar esti varul lui Aoi?! Nu-mi vine sa cred, bai! incepe Aiko sa strige la el, din cate se vede speriindu-l pe saracul baiat.
La un moment dat se puse pe jos cu mainile la urechi si cu ochii strans inchisi. Bietul de el, cred ca ar fi dat orice sa scape de gura noastra, a tuturor. Hikaru e singurul care a ramas extrem de calm, iar Aoi privea amuzat scena de comedie mancand niste jeleuri.
  -  Ba! strig nervoasa la Aoi si-i dau un sut in punga de jeleuri care o tine in mana de parca e la spectacol, iar punga ii cade pe jos cu tot cu jeleuri.
  -  Ba! Stateam si eu linisit! Ai chef de cearta, huh?! tipa Aoi nervos la mine.
  -  Si ce? Te bati cu mine? il intreb cu un zambet smecher pe fata.
  -  Hei nu-i corect. Esti fata...
  -  Aaa, da. Dar tu esti baiat si nu e o regula care interzice ca o fata sa bata un baiat, nu? ii pun inca o intrebare, de data aceasta sclipindu-mi ochii malefic.
  -  Mda, pot sa ma abat de la "regula" oricand, imi raspunde zambind, cu mainile in solduri.
Aoi intinde apoi mana. Eu ma uit confuza la el. Zic doar "Ce-i?". Imi raspunde sec: "Jeleuri". De asta ii arde lui acum? Serios?
  -  Nu-ti dau jeleuri.
  -  Mi-ai aruncat punga de jeleuri pe jos! O vreau inapoi!
  -  Pai ia-o de pe jos. Ce astepti? Invitatie?
Se uita apoi urat la mine, ridicand punga de jeleuri pe care o arunca la cosul de gunoi. Mai degraba strange jeleurile in punga (fiindca nu mai erau acolo), apoi le arunca pe toate cu tot cu ea. Pfff, complicat, huh?  Hotaram pana la uma sa-l lasam in pace pe bietul baiat si desigur sa-l lasam sa plece acasa. Doar n-o sa stea aici la noi! Presupun ca are o casa sau o camera de hotel. La sfarsit cand sa plece insista sa merg cu el fiindca eu il adusesem aici si cica ii eram datoare. Si-asa nu pare genul de baiat de care-i Aoi, cred ca singura explicatie e cea care a dat-o de fata cu toti. Ca veni vorba, perversul incurabil Aoi se uita incruntat la varul sau atunci cand a venit cu ideea "cea minunata". Pana la urma, el sa fie gelos? Poate doar putin. El are oricum pe orice fata ar dori din scoala aceea, mai putin pe mine. Ma rog, nici pe Sayu, nici pe Aiko si nici pe Rin. Mergem ce mergem, afara fiind deja intuneric. Hiroyuki nu zice nimic tot drumul, iar eu nici atat. Ce-as putea sa vorbesc cu el? Nu am habar.
  -  Deci...tu il placi pe Aoi, nu? sparse el gheata, deschizand un subiect care oricum nu-i asa interesant.
  -  Cum adica?! intreb rosind putin si nu din cauza ca e adevarat, ci din cauza ca e o intrebare cam nepotrivita.
Si nu, nu-mi place de Aoi. E nesimtit, arogant, pervers, insensibil, indiferent, prea orgolios, enervant, imatur si o persoana absolut antipatica mie. As putea gasi mult mai multe astfel de insusiri la el, dar oricum n-as gasi nimic bun. Il urasc, pur si simplu.
  -  Nu, nu-mi place! Il urasc... spun sec, oprindu-ma din mers.
Se opri si Hiroyuki. Pare asa matur cateodata. Nu stiu de ce, dar acum pare. Aoi nu e deloc asa.
  -  Esti sigura? Atunci inseamna ca-l placi pe tipul acela brunet...? A, Hikaru il chema, nu? imi pune alta intrebare de acelasi gen, ridicand o spranceana.
Raman blocata cand pomeneste de asta si incep din nu stiu ce motiv sa rosesc. Sincera, acum nu mai sunt asa sigura. Il iubesc pe Hikaru ca pe un frate. Presupun. Iar daca ar fi s-o iau altfel, chiar ar insemna ca simt ceva pentru el. Altcineva chiar ar crede ca il plac pe Hikaru mai mult ca un frate, insa nu cred ca e asa. Sau poate e? Asta ma intrebam de-o vreme, desi nici n-am indraznit vreodata sa recunosc sau sa fac diferenta intre o iubire de frate si faptul ca s-ar putea sa-l iubesc pe Hikaru mai mult ca pe un frate. El insa stiu ca tine mult la mine. Sunt sigura ca ii sunt doar ca o sora, iar el e doar ca un frate pentru mine. Asa vom ramane oricum. Dar daca e asa, atunci de ce m-a sarutat atunci?... Tocmai ce mi-am adus aminte de acea intamplare. De ce m-a sarutat?
  -  Da, sunt sigura. raspund putin nesigura.
  -  Nu pari a fi sigura. Se vede dupa cum il privesti pe Hikaru. Cat despre Aoi, ma gandeam ca poate esti iubita lui. Semanati intr-un fel, zise razand.
  -  Cum adica?! Nu-i adevarat! Noi nu semanam deloc! exclam total revoltata de afirmatia lui.
  -  Ba este adevarat. Semanati extrem de mult cand vine vorba de manie.
Hiroyuki incepu sa rada din nou, tinandu-se cu mainile de burta. Vai, saracutul. A ras prea mult. Hmph, ce sa zic...
  -  Bine, hai ca plec pana nu vine Aoi dupa mine. Dupa varul meu cel nebun, n-as mai pleca niciodata acasa. "Acasa" inseamna pe-aici un hotel la care m-am cazat. Totusi trebuie sa plec inapoi acasa in cateva zile.  Pa!
Nu-i raspund din prima. Raman inca pe ganduri din cauza a ceea ce a zis. Nici acum nu sunt sigura pe mine. La un moment dat ma trezesc la realitate si-i spun si eu sec "Paa!". Ii fac cu mana si incerc sa zambesc. Presupun ca se vede ca e doar un zambet fals. Ar trebui sa ma straduiesc mai mult. Pornesc dupa aceea spre casa fara niciun chef. Maine iar scoala! Ooof, nu mai vreau scoala.
** Acasa **
Tot nu inteleg ce e in inima mea. Pana la urma il plac pe Hikaru sau nu? Sunt foarte confuza. Pana acum nu mi-am mai pus aceasta intrebare, insa acum ca Hiroyuki a adus vorba nu stiu. Poate ar fi trebuit sa-l intreb mai demult pe Hikaru daca ma considera doar o sora. In plus, cred ca daca ar fi zis ca sunt doar ca o sora pentru el si eu sunt indragostita de el, atunci mi-ar parea rau ca e doar atat. Sa fac un mic "experiment"? Iar daca imi zice ca ma considera mai mult ca pe-o sora si incepe sa-mi bata inima mai tare inseamna ca sunt indragostita? Dar daca as simti asta doar fiindca e prima oara cand as auzi-o de la cineva? Oooof, e asa complicat. Acum ca ma gandesc, daca nu eram indragostita nu l-as fi oprit atunci sa ma sarute? Pana la urma in acel gest a fost si un fel de impuls. Eu as fi putut sa-l opresc, dar n-am facut-o. Nici macar nu inteleg de ce. Puteam, dar nici prin gand nu mi-a trecut sa-l opresc. Ba mai mult, am continuat pret de cateva secunde. De fapt, cred ca nu pot nega asta. Poate - doar poate - ca as fi vrut sa dureze putin mai mult.

Hiroyuki:


_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE!  The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
 
   
#68
lee
Bufniță Flămândă
Din: Ploiesti
Postari: 273
Da...vad ca Aoi nu s-a schimbat deloc iar Hikaru si Layla...cam stau pe loc.Vroiai critica?n-am....Mi-au placut ultimele capitole,nu ai mai scris nici asa mult,deci a fost super ok.Vad ca ai mai bagat si ceva actiune nu numai descriere deci..ai mai crescut un picTine-o tot asa

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.
 
   
#69
Mizuki
Căpşună
Din: DAAAAAA
Postari: 648
Hei, friends! Am scris nextul si pana la urma m-am gandit ca adaug pozele mai incolo! Sper sa va placa! Oricum, lectura placuta, ca de obicei!


                     Capitolul XVI - Cert sau incert? Adevarat sau fals? Iubire sau recunostiinta?...

        Layla P.O.V.

Aud o melodie enervanta la capul meu si deschid ochii pe rand, intr-un interval de vreo 10 secunde. Ma uit mai atenta si vad ca suna telefonul. Dar...stai putin, eu nu am telefon! Si daca nu am telefon, ce mama lu' Shakira e asta?! Ne ridicam asa, in capul oaselor, ridicam frumusel telefonul si-l luam la studiat. Eh, ce observam? Ce indicii avem? Aaah, pai sa vedem! Deci: stiker cu stelute verzi, telefon alb, pe el scrie mare si ingrosat cu negru "SAYU".
  -  SAYU!!! Vii in momentul asta aici!!! urlu cat ma tin plamanii cu telefonul in mana, care inca mai suna si nu de alta, dar imi vine sa-l trantesc de ceva sa nu mai sune.
  -  Sa traiti, Layla-hime! exclama fata care in numai cateva secunde e in camera si ma saluta militareste.
Ma ridic si eu in doua picioare si apoi ma si ridic putin pe varfuri, fiindca Sayu e la fel de inalta ca mine, vreo 1.65-1.70, cam asa. Incerc sa ma ridic cat pot eu de mult, apoi o privesc de sus si ea tine ochii in pamant.
  -  Nu se va mai intampla, Layla-hime... spune mai apoi Sayu si tine privirea indreptata inca spre podea.
In urmatoarea secunda am lovit-o usor cu telefonul in cap si i l-am inmanat.
  -  Sergent, cat este ceasul? o intreb serioasa.
  -  Layla-hime...este ora 7.
Strig cat pot de tare "CE?! 7?!" si nici nu mai astept altceva ca alerg spre sifonier si unde erau cateva haine. Le arunc pe toate in spatele meu, stiind ca acolo e patul. Dupa ce am golit tot, dar tot sifonierul, m-am intors cu fata sa vad "opera de arta", "opera" ce probabil ar fi valorat milioane de euro...din hartie.
  -  Sergent Sayu, esti libera.
Dupa ce ii zic ca e libera imi pun lantisorul la gat, inchid usa si de-abia apoi mi-am dat seama de ceva. Eu...am uniforma - in traducere unifo-varza. Ma imbrac cu uniforma si cand sa ies din camera m-am intalnit cu Hikaru. Hmm, Hikaru tocmai ce iesea si el din camera. Ce sincronizare!
  -  Buna dimineata, Layla. imi ura Hikaru zambindu-mi.
Ii dau si eu buna dimineata, apoi culmea, iese si Aoi din camera lui. De aceasta data nu-mi zice nimic, deoarece Hikaru e cu mine. Cand Hikaru e cu mine, Aoi nu-mi zice multe. Ma intreb daca-i e teama de el... La randul lui, nici Hikaru nu-i zice nimic lui Aoi. Il intreb imediat ce Aoi iese pleaca daca s-au trezit si ceilalti, dar imi zice ca nu. Dupa ce imi raspunde si vad ca nu mai zice nimic plec spre scoala. De-abia dupa vreo cinci minute uit ca nu am luat ceva la mine, si anume ghiozdanul.
  -  Wow, am ajuns sa-mi uit pana si ghiozdanul acasa.
Si ma intorc si-mi pun in el ce carti si caiete imi cad la mana pana ajung sa iau toate cartile si caietele pe care le am. Din ce motiv? Pai fiindca eu inca n-am orarul. Pornesc linistita spre scoala, de una singura de aceasta data. Pff, nimic interesant prin orasul asta? Aproape ca ma plictiseste. De fapt, poate ca e mai bine o viata ca asta decat cea pe care o aveam inainte cu tatal meu. Daa, ce tot zic aici? E mult mai bine.
La un moment dat sunt aproape de coltul strazii si mai-mai sa-l dau, dar in fata mea imi apare Aoi cu un zambet smecher pe fata. Si de data asta este el, nu varul lui.
  -  Layla, deci ce ti-a zis varul meu, huh?
Cateva momente de liniste. Nu-i raspund nimic, doar merg. Si el...merge cu spatele si ma priveste pe mine, observandu-mi absolut fiecare miscare. Parca ar fi camera de filmat, nu altceva! Sa...sa se termine mai repede "filmu", sa se duca sa cumpere altu', apoi sa vina la mine peste cateva zile! Oh, stai, atunci i-l voi strica eu, cu un pumn! Dar de preferat, va mai fi si altceva la el...stricat.
  -  Te-a intrebat cumva de Hikaru sau de mine? incepe Aoi sa faca "interogatoriu" pe strada, in direct si pe gratis.
E asa enervant. Parca trebuie sa stie el totul. Baiatul asta parca ar citi ganduri. Mda, m-a intrebat daca-l plac pe el sau pe Hikaru. Si ce?
  -  Stii, eu sunt sigur ca oricum il placi pe Hikaru, insa nu ma intereseaza asta asa mult. Pana la urma, Layla, tu nu vei avea nevoie de Hikaru, fiindca nu te va putea ajuta, ci de mine. Am vrut doar sa te fac sa realizezi asta, sa ti-o spun. Chiar daca poate tu iti vei da cu adevarat seama mai tarziu...
  -  La dracu' , Aoi! Parca ai inghitit radio-ul! Mai taci din gura! Ma enervezi.
  -  Stii ca asa e, mincinioas-o.
Nu asteapta sa mai zic eu altceva, ca pleaca si ma lasa ca proasta acolo. Il vad plecand, dar de-abia apoi ii raspund. Desigur ca eram toata rosie la fata si in acelasi timp nervoasa din cauza arogantei lui.
  -  Nu fii arogant, Aoi! Nu voi avea niciodata nevoie de tine!... strig dupa el, chiar daca nu ma stradui macar sa-l ajung din urma.
Dar intr-un final, eu il consider pe Hikaru doar un frate sau doar un bun prieten? Daca ar fi sa ne gandim mai bine, m-a sarutat atunci si mie mi-a placut, din cate tin minte. M-a salvat atunci si mi-a oferit o a doua sansa la viata, deci ii sunt recunoscatoare pentru asta. Insa...pana la urma eu ce simt? Recunostinta sau iubire?
  -  Iubire, huh?... Cand spun cu voce tare suna ciudat. ingan mergand de una singura pe strada, dar dupa cateva secunde de neatentie ma trezesc cu Tadashi langa mine.
Satenul ma intreaba daca s-a intamplat ceva. Tresar la auzul vorbelor lui, fiindca fix cand l-am observat atunci a si intrebat daca s-a intamplat ceva. E cam ciudat, acum serios. Ma dau cu cativa pasi in spate, un pic rosie la fata. El nu citeste ganduri ca perversul de Aoi, nu?! Nu mai vreau inca unu' din ala clarvazator sau ce e idiotul de Aoi! Noo, ca deja incepe sa devina ciudata treaba. Imi revin in fire, raspunzandu-i simplu si fara sa gandesc prea mult "nu, nimic!", asta pentru a nu da de banuit ceva. De regula sunt obisnuita sa tin totul in mine, toate sentimentele si multe din cate mi se intampla.
  -  Aoi a venit spre casa ca sa-si ia ghiozdanul strigand in gura mare ca tu il placi pe Hikaru... De aceea intrebam. Oricum, stii, Aoi obisnuieste sa spuna la oameni orice il taie capul. Nu cred ca te-ai suparat, nu? Pana la urma, pe Hikaru nu l-ar interesa nici daca ar stii tot globul pamantesc ca il placi.
  -  Nu am zis niciodata asa ceva! Lasa-ma-n pace! strig enervata ca toata lumea crede ca il plac pe Hikaru.
  -  Dar, Layla, Aoi zice ca e evident, iar tu rosesti acum. Nu fii proasta. Ii faci pe plac cumva?
  -  Ha ha, ce sa zic. Nu am rosit. Acum lasa-ma-n puii mei sa ma duc la scoala aia blestemata! O sa intarzii si ar fi a cincea oara pe saptamana asta!
Da' chiar, am rosit? Deci si el crede asta... Doamne, cat ma enerveaza. Toti, chiar toti cred asta?! Dar eu...eu nu sunt sigura ce sa cred. Da, cateodata rosesc cand vorbesc cu el. Da, s-ar putea ca pana la urma sa-mi fi placut si mie cand m-a sarutat si da, il consider un frate, dar nu inteleg de ce ar trebui sa insemne asta ca-l plac. Inca un motiv pentru care ar fi posibil ca eu sa-l plac ar fi faptul ca pe negresa aia am lovit-o atunci cand s-a urcat pe Hikaru, chiar daca probabil Hikaru ar fi plesnit-o daca nu interveneam. Eu am fost geloasa?
  -  Yaaaa, prea multe lucruri, prea multe ganduri!!! PREA COMPLICAT! urlu in mijlocul strazii si ma iau cu mainile de cap, privind in jos.
Dupa ce imi revin observ ca toata lumea se uita la mine. Unii mai chioras, altii cu ochii cat cepele, altii cu ura in privire si altii amuzati. Oamenii astia n-au TV acasa?! Merg in continuare spre scoala si ajung in cateva minute fara sa se intample vreun "incident nefericit", provocat de Sayu, desigur. Intru in scoala si ajung si la clasa dupa alte cateva minute. Din nou, toate bune si frumoase. Se pare ca va fi o zi obisnuita asta. Las ghiozdanul in banca si ma asez acolo. Langa mine era si acel roscat al carui nume l-am uitat deja. Colegul sau de banca nu venise, din cate se vede. Hmm, poate e racit. Eh, mai mult loc pentru mine! Imediat dupa cateva secunde imi ureaza buna dimineata, iar eu ii raspund retoric acelasi lucru fara sa mai zic altceva. Ma intreb ce ora avem acum... Pe usa intra un profesor chiar tanar as putea zice si ne anunta ca el este noul profesor de geografie. Buun, deschide catalogul, face prezenta si una alta, apoi ce sa vezi! Verifica proful cine are note si cine nu. Si hop-top, o ia de la capatul catalogul. Ii aduce pe vreo 2-3 in fata clasei, apoi ce sa vezi...
  -  Stati ca mai am cativa clienti la ascultat! Hmm, Layla Shimizu! ma striga pe nume proful cel enervant, iar eu ma ridic instantaneu.
  -  Da, prezenta la datorie! Si ce e...? S-a intamplat ceva?
  -  Vino in fata clasei alaturi de cei trei colegi de-aici! si ma chema acolo in fata clasei.
Pe moment raman nemiscata. Nici sa ma impusti nu ma duc acolo! No, no, Layla e fata desteapta! Nu se duce asa, cu una cu doua! Pana la urma, iau caietul de geografie pe care-l am in ghiozdan si citesc o propozitie pe care o retin. Propozitia este: "Clima Germaniei este temperata".
Imi puse profesorul prima intrebare:
  -  Ce lectie ai avut de invatat?
  -  Lectia de zi.
  -  Si draga, cum se numeste lectia de zi?
  -  Stati, stati, stiam! E numele unei tari!
Zice doar "urmatorul" si pune pe altcineva sa zica. Dupa vreun minut ajunge din nou la mine si ma intreaba ce clima are Germania, iar la ceilalti le spune sa treaca la locul lor si notele luate. Ba, numai 10 au luat toti.
  -  Clima Germaniei este temperata.
Ma mai intreaba dupa asta care sunt vecinii Germaniei. Ii raspund:
  -  Clima Germaniei este temperata.
  -  Populatia aproximativa? intreba iar, de data asta putin nervos.
  -  Cilma Germaniei e temperata! Ce nu intelegi, domne' ?!
Profesorul isi da o palma in cap si se pregateste sa-mi spuna ceva.
  -  Arata-mi pe harta Germania!
  -  Da, Germania era titlul lectiei de zi!  exclam luminata tot de catre profesor pana la urma...sau cel putin sa speram ca asta era lectia.
Ma uit vreo 10 minute la harta aceea imensa si mai "inalta" ca mine, apoi arat un loc de pe harta.
  -  Aia e harta Japoniei.
  -  Aaah, atunci asta e Japonia! Asta vroiam sa spun! ii explic profului pe un ton foarte serios, dar ma trimite inapoi in banca pana la urma.
Nu-i corect! Eu stiam! Cica... Si asa trec orele, chiar daca mai greu. In pauza dinainte de penultima ora ies din clasa si eu, ducandu-ma la baie. Hello, sunt fata, exista baie...deci de ce nu? Odata ajunsa se suna de intrare. Frate, ce "noroc" am si eu. Cand sa ma indrept inapoi la clasa mea sunt trasa intr-o camera, iar eu cum sunt confuza nici nu stiu ce lucru sa fac mai intai. Raman pe jos langa peretele de care am fost trantita de persoana care parca venise de nicaieri si m-a tras in aceasta camera. Deschid ochii mai bine si privesc in sus. Oh, ce sa vezi...? Este negresa aceea. Ea arata cu degetul spre mine si-mi spuse:
  -  Tu, nemernica vopsita!
  -  Huh? Cu cine vorbesti, corcitura? Ai prieteni imaginari? ii spun si eu la randul meu, foarte calma.
  -  Cor... Corcitura?! Vezi cum vorbesti, scrofito...
  -  Umm, din pacate, ma confunzi cu tine.
  -  Deci taci odata. Sa lasam asta. Eu am vazut cu ochii mei ca pleci de la scoala odata cu Hikaru! Ce legatura aveti voi doi?! incepe si asta sa ma interogheze.
  -  N-am chef sa tac, negreso. Eu si Hikaru? Ah, deci il placi, huh?!
  -  Uh, da, tu si Hikaru. Eu il plac si spre deosebire de tine recunosc.
  -  Dar...si tu zici asta? Nu-l plac! ma rastesc la ea enervandu-ma la culme ca nu e prima care zice asta.
  -  Mincinoas-o! Macar recunoaste! Esti asa de sireata ca vrei sa mi-l furi! imi zice fata pe acelasi ton, dandu-i cateva lacrimi la colturile ochilor pe care si le sterge rapid.
Incep sa rad cand imi zice ca vreau sa i-l fur, dar un ras de-ala de nu m-am mai oprit vreun minut.
  -  Nu, dobitoaco. Nu ti-l fur! Eu stau in aceeasi casa cu el, in caz ca nu stiai, desteapta lu' peste.
  -  Esti cea mai mare mincinoasa pe care am intalnit-o. Nu poti recunoaste ca-l placi, dar nu vrei sa-ti fie luat. Acum cine e dobitoaca?
  -  Nu-i adevarat! Tu esti dobitoaca, tu esti aceea care intelege gresit! Eu nu il - ii spun gata sa-i trag una, insa ea imi pune mana la inima si ma intrerupe.
  -  Uite, vezi? Iti bate inima asa de tare. Tu il placi, nu vrei sa recunosti si pe deasupra, nu vrei nici sa-ti fie luat! Esti o dobitoaca. Daca nu vrei nimic de la el, lasa-l in pace. De fapt, oricum sa-l lasi in pace ca altfel nu e de bine! Se lasa cu bataie! Lui nu-i pasa de tine nici cat sa-ti dea "buna dimineata" sau sa-ti zambeasca o singura data. Tu esti cea care insista. Intelege, nu faci nimic daca insisti.
Negresa isi lua mana de pe mine odata ce terminase ce avea de spus ma privi intr-un mod foarte urat. Acum pare ca asteapta sa zic ceva, dar...nici eu nu mai stiu. Toata lumea zice asta, insa nu stiu daca asa e! Pur si simplu nu stiu! E ca si cum nu ar fi sentimentele mele, dar sunt. E ca si cum sufletul meu propriu mi-ar fi strain, totusi e pana la urma sufletul meu propriu.
  -  Tu ai tot ce-ti doresti! De ce il vrei si pe el? Tu poate ca ai avut parinti buni, tu poate ca ai avut mereu si inca ai o mama care sa-ti spuna ca totul va fi bine, insa eu nu! Stii, nu am fost bogata ca tine ca sa am tot ce vreau! Nu am fost  si nici acum nu sunt Shimizu Mika  sau vreo alta fata de bogatas! Tu ai casa unde sa stai mereu, tu ai prieteni, tu ai tot ce vrei poate! Eu nu. Mereu batjocorita de faptul ca am pielea asa, de faptul ca am fata asa, de faptul ca...sunt asa cum sunt. Tu pe de alta parte pari perfecta, dar lasa-l in pace, Layla, lasa-l! se rasti fata la mine, facandu-ma sa-mi sara tandara.
Ea nu e singura care a suferit, ea nu e singura care nu a avut parte de proprii parinti! Ea nu e singura care...era batjocorita. Nu este. Nu e singura care a fost mereu singura, care mereu a fost pe drumuri, mereu in alerta... Zi si noapte, indiferent de vreme, treaza. Eu nici macar nu am apucat sa fac 10 ani cand a murit mama mea. Mama mea...a fost ucisa de catre tata. Ea a avut parinti, i-a avut pe amandoi, insa eu pe de alta parte nici macar nu am cum s-o mai vad vreodata pe mama! Daca m-as duce la tata ar vrea sa ma ucida Ar face cum a facut cu mama.
  -  Eu...nu vreau sa mor inca... spusem pe un ton trist, lasandu-mi privirea in jos si bretonul imi umbrii unul din ochi, iar pe celalalt il acoperi.
  -  De ce sa mori? Eu nu te voi omora, chiar daca as putea s-o fac chiar acum! striga iar la mine, confuza la inceput, apoi cu aroganta in voce mai spre sfarsit de-abia.
  -  Daca ma duc la tata...voi fi ca si moarta. Mama a fost ucisa de catre el, idioato! Nu vreau sa mor inca! Eu nu stau la el, eu nu sunt in grija lui! Am fugit de-acasa si tot el m-a impuscat cand m-a gasit, dar am supravietuit! Si voi supravietui in continuare! Nu, de fapt nu voi supravietui, eu voi trai. Da, voi trai in continuare. Si tu?! Tu nu ma vei omora. Nu poti face asta. In primul rand, esti asa de credula si de usor influentabila - sa nu mai zic idioata- , ca nici nu ai avea curaj sa ma ranesti putin, nici n-ai avea curaj sa privesti cum se varsa sange. Esti o lasa si atata tot. Pot vedea foarte bine in privirea ta ca incepe sa-ti fie frica. De ce? Simplu. Pentru ca esti lasa.
Ultima propozitie nu o zic repede, ci incet, iar cuvantul "lasa" il silabisesc, apropiindu-ma cu fata si ea si privind-o in ochi. Acei ochi, acea privirea. "Frica".
  -  Doar minciuni, tu ai avut mereu familie, tu ai avut mereu tot ce ai vrut! Tu esti doar un om nenorocit, te pot ucide! Esti o scorpie care nu stie altceva decat sa ia iubitii altora! tipa nervoasa si din cate se vede ca si ea este una din cei care au ADN-ul modificat cu cel al animalelor.
Pe pielea inchisa la culoare ii creste putina blana galbena, niste urechi mari, o coada destul de stufoasa, iar la maini si picioare are labe mari cu pernute pe masura. Parul brunet se face de culoarea aurului si incepe sa semene tot mai mult cu un leu. Ba, asta are ADN combinat cu cel al unui leu sau ce?! Se apropie de mine si incepe sa maraie, desi nu obtine nicio reactie de la mine. Ridica mana care era mai mult o laba si scoate ghearele, nu ca n-ar fi avut deja niste "gheare" de te speriai de ele.
  -  Vezi?! Sunt o ciudatenie si tu iti permiti sa spui acele minciuni! Tu esti cumva asa?! Nu, tu esti doar o scorpie normala, fara suflet si care crede ca a trait cine stie ce poveste trista! Tu esti doar o mincinoasa, doar unul din oamenii aceia mincinosi!
Dupa ce termina de spus acele vorbe urlu cat pot de tare sa taca si nu mai suport. Ii dau un sut si o arunc in peretele din spatele sau, chiar daca pare ca ar avea ADN de leu, ceea ce e destul de rau daca ma pun sa o bat. Mai ales ca are ghearele alea... Ma apropii de ea cu pasi inceti si cu o atitudine detasata. O privesc cum incerca sa se ridice de jos, ce-i drept cu greu. O ridic de bluza aduc cam pe la nivelul ochilor mei. O privesc in ochi cu dispret si o las imediat dupa asta sa cada pe jos. Bruneta ma ia prin surprindere pe la spate cu un cutit cu care cica ar vrea sa-mi ia gatul. Subliniez: "cica". Imi pun o mana la gat si ii iau cutitul din mana, punandu-l la mana pe care inca o avea la gatul meu.
  -  Ti-am zis, esti lasa. zic sec si pana la urma renunt la a o mai rani cu acel cutit.
Nu am chef s-o ranesc acum. Am vrut doar sa-i arat ca ii e frica si ca este lasa. Desi nu a facut nimic cu cutitul, ma impinge de la spate si cad pe podea si eu.
  -  Si tu esti prea aroganta. Ma subestimezi. Tu ce esti? Om. Eu ce sunt? Ceva superior omului, ceva superior tie. Ti-am zis si iti repet pentru ultima oara, tu ai avut ce ai vrut si nu poti intelege prin ce am trecut eu.
Se pare ca negresa asta si-a mai revenit din starea aceea de mai devreme, insa inca mai exista o urma de frica si indoiala ca nu e asa cum am zis eu. Sare pe mine fara vreo arma in mana, iar eu parca nu mai sunt in puteri cum sunt de obicei, ci parca sunt mai slaba, mai neajutorata. Dupa cateva secunde imi ia cutitul din mana stanga. Ce se intampla cu mine? Se pregati sa ma loveasca asa cu mainile goale, totusi cu un moment inainte parea ca vrea sa-mi spuna ceva.
  -  Ah, ca sa stii cine te-a ucis...numele meu este Mika.
  -  Nenoro - spun nervoasa, dar ma opresc cand vad ca e pe cale sa ma loveasca.
Am trecut o data printr-un "tratament" din asta cu cutite de la doctorita aceea psihopata, nu o sa mai fie o a doua oara!
  -  Mars, c**ea! spun sec in timp ce ma feresc sa nu-mi dea una in cap cu cutitasul ala. Ba, fata, tu esti psihopata!? Ce te-apuca?! Tu vrei sa mori?!
Nu-mi raspunde la intrebari si se ridica in picioare vazand ca momentele trecute am dat-o jos de pe mine, izbind-o de unul din pereti din nou. Ma ridic si eu la randul meu, nemaizicand nimic. O privesc aproape sa marai si eu ca ea, dupa care imi rup lantisorul de la gat. Voi tine ochii inchisi indiferent de ce se va intampla acum. Nu-mi pasa. Vantul acela imi zbura parul pana acum brunet, iar fir cu fir culoarea parului meu devine argintie in timp ce parul totodata imi ajunse pana mai jos de fund, chiar mult mai jos. Ochii incep sa-mi straluceasca, facandu-se de culoarea cea obisnuita de rosu-sangeriu tot la fel de brusc cum s-a format vantul, desi nu e niciun geam deschid in incapere. E clar ca e din pricina mea. Vantul care venise cu o presiune mare se risipeste brusc, apoi fata care se pare ca a fost trantita pentru a treia oara de perete si de aceasta data pusa drept tablou, cazu jos intr-o stare destul de proasta. Ce-i drept, nu a fost un tablou prea magnific sau prea frumos, dar atata timp cat tot a tinut locul unui tablou, no problem. Si-asa nu e niciun tablou in incaperea asta.
  -  Uita-te bine! Nu am vrut sa am colti...nu am vrut sa fiu asa. Nu am vrut viata vesnica, nu am vrut nimic in mod special. Am vrut doar o viata frumoasa, doar un prieten. Tot ce vreau este doar sa traiesc. Asta e tot. Singurul lucru pe care l-am vrut a fost un prieten, o persoana care sa ma iubeasca, pentru ca nu am avut parte de iubire de la rudele mele de sange. Stiu ca am doar doua rude: mama si tata. Dintre care mama nu este vie, iar tata ar fi in stare sa ma omoare. Tu ai totul! Nu te mai plange! Poate ca nu ai totul, dar tot ai avut parinti! Ei nu au vrut sa te ucida, cretino! Ce nu poti intelege?! Esti cea mai mare proasta. Esti prea aroganta! Te plangi prea mult. Nici nu ai incercat sa-ti gasesti pe cineva, huh?! veni si randul meu sa tip la ea, desi ea nu pare sa asculte totul, fiindca mai mult e mirata de creatura care sunt eu.
Acum cateva momente de liniste in care ea nu-mi facu nimic. Nici nu ma ataca, nici nu-mi spuse ceva. De-abia dupa o vreme se gasi sa-mi raspunda doar "Nu mai minti. Tu nu esti ca mine.", ceea ce ma cam enerveaza. Ma napustesc spre ea, mimand un atac contra ei, iar cand am ajuns peste ea si puteam s-o ranesc grav, m-am oprit si i-am soptit la ureche:
  -  Ti-am zis ca esti lasa.
Din nou, negresa nu astepta altceva ca-mi si spune din nou de faptul ca de-asta il pot castiga usor pe Hikaru, ca sunt cum sunt, iar el e neajutorat si nu are de ales decat sa ma asculte. Mda, cea mai mare prostie. In plus, mai zice si o alta tampenie mai mare ca ea dupa asta. Cica: "Tu nu recunosti ca-l placi, dar il vrei pentru tine si nu vrei sa ti-l ia nimeni!" ; insa nu stiu cat de adevarat este. Numai ca...de fiecare data cand cineva pomeneste de Hikaru, nu stiu ce se intampla cu mine, dar inima mea parca ar alerga. E foarte ciudat. Simt cum temperatura corpului meu creste, ma ia cu caldura, iar bataile inimii parca le-as putea auzi, parca inima mea chiar ar putea alerga. Poate eu...poate chiar il plac pe Hikaru. Nu, poate eu chiar il iubesc pe Hikaru.
  -  Bine, Mika sau cum te cheama pe tine! Il iubesc! Da, il iubesc! Si ce daca?! Pot sa ti-o zic in gura mare doar ca sa te enervez! Corect, il iubesc! Corect, il vreau! Da, am spus-o! Si da, nu voi renunta asa usor! Tu vei fi rivala mea, nu-i asa?! Nicio problema, nici nu vei apuca sa faci ceva! Voi castiga cu siguranta! Vei vedea! ma rastesc la ea cu zambetul pe buze, apoi o imping cu doua maini de ajunge intr-un alt perete in care face o gaura destul de mare.
Continui sa zambesc smecher si ma apropii iarasi de ea. Se pare ca incepuse sa-i curga sange pe gura si din nas. Mda, poate ca am exagerat putin...doar putin. Mika isi intoarce privirea intr-o parte si incepu sa tuseasca, scuipand sange. O apuc de barbie si o fac sa se uite in ochii mei. Chiar se putea vedea ca era destul de epuizata. Mda, e om pana la urma. Ii dau drumul la barbie si ma apropii de gatul ei, zgariind-o putin cu coltii doar ca sa o sperii. Pe usa intra cineva, de fapt da buzna cineva.
  -  Layla! striga o voce cunoscuta la mine si veni langa mine.
  -  Huh?! Ce?! incep sa ma rastesc la cel care pare a fi Shiro, fara ca macar sa-mi pese vreun pic.
Inainte sa o pot lovi, desi nu asta era intentia la inceput, Shiro m-a tras de langa ea si m-a privit in ochi agitat. Nici nu am mai stat acolo la ce nervi am si mi-am smucit mana dintr-a lui - fiindca mi-o apucase cand m-a intors cu fata la el. Mai scot doar o injuratura scurta si plec nervoasa, punandu-mi lantisorul la gat. Totul la mine imi revine la normal privitor la infatisare si nici nu stiu daca s-a mai intamplat ceva acolo cu Shiro si negresa, dar pur si simplu am plecat. Incep sa o urasc tot mai mult pe fata asta... Ma enerveaza. Data viitoare cand o vad nu va mai avea un noroc asa mare, asta e sigur. Nu o voi omora, dar tot am dreptul sa fac ce vreau. Si prin "ce vreau" ma refer la absolut orice.

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE!  The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
 
   
#70
Aiko-chan
Bufniță Flămândă
Postari: 329
neeext! imi place mult! pfiii ce negresa proasta... noroc cu shiro ca de nu era moarta oricum imi place mult capitolul asta! succes la scoli JA NE!

Story of Layla - neeext! imi place mult! pfiii ce negresa - Ficuri Originale
Story of Layla – poza de Aiko-chan, in Ficuri Originale · 14.9KB


_______________________________________
I hate everything about you!
Why do i love you!
You hate everything about me!
Why do you love me?
                          by three days grace
JRock is my new religion!

NU MA SUPARATI CA VA ZGARIE MAMI!♪♪♪♪(￣ー￣

TOTI PITICII DIN LUME+AURUL LOR SUNT AI MEEEI!

P.S!!!!LOLITA23q(toti membrii),AN CAFE(toti membrii),Matenrou Opera, U-KISS(Donghoo,Soohyun,Eli,Kevin,Alexander,Kibum,AJ, Hoon),JJ Project, M.I.B, Dalmatian, Tritops , Song Chan Ho,Lee Chi Hoon,Gwak Min Jun,Won Jong Jin,Yamor,Park Jae Hyun,Jung Joon Young,Ryosuke Yamada, Jang Woo Young,T.O.P(Choi Seung Hyun), Kim Bo Kyung, SMTown, ZE:A, X-5, N.Sonic, AA, TAKEN,  Song Joong Ki (Kang Ma Ru) aceeasi persoana! , Sistar, Girl's Day, G.E.M, LC9, Aaron Yan, A-Jax, Panda Yang, Park Ji Ho, Shinhwa ^^ <33 PROPRIETATE PRIVATA   O_____O JOS LABA CA VA MUSC! X_____X
Yoshida Yuzan,Alvaro Garay,Tsutsugami Gai, Syo Kurusu,Yuushin, Kou-kun, Hyorin, Ri-chan  are MINE MINE MINE! JUST MINE O_O... STAY AWAY
Yuuki-neechan, Daya-chan, Yoyo-neechan,Dedu, nepoata mea (Sura),mihai1213,Kitsune-kun, Mady  are MINE!!! so STAY AWAY!
 
   
#71
Mizuki
Căpşună
Din: DAAAAAA
Postari: 648
Bun, cred ca pana la urma am adus capitolul mai devreme decat ma asteptam. ^_^ Sper sa va placa si probabil ca s-ar putea sa fie cateva confuzii, dar vor fi lamurite pana la urma, cred eu.


                                                       Capitolul XVII - Pretul tacerii

Layla P.O.V.

Ajunsa acasa nici ca am mai scos vreun zambet, de fapt nu am mai zambit de cand m-am certat cu aia. Cand sa intru in casa am spart usa cu piciorul si am dat navala, plina de nervi. Cand am ajuns in camera am deschis usa cu mana de aceasta data, apoi cand s-o inchid am trantit-o. Am aruncat ghiozdanul intr-un colt al camerei fara sa-mi pese vreun pic, dupa care trantindu-ma nepasatoare in pat si privind in gol tavanul.

***Dupa aproximativ o ora***

  -  Layla, nici nu ai venit sa iei cina. Esti bine? Hikaru a intrebat de tine! zise Shiro care se afla in spatele usii camerei mele.
  -  Lasa-ma... ii raspund printre dinti, cu o voce in care se puteau simti tristete si nervozitate.
  -  Dar Layla-hime... Ce s-a intamplat? se ingrijora Shiro, incercand sa afle ce e cu mine.
  -  Nimic, doar lasa-ma! strig cat pot de tare, dand cu pumnul in peretele cel mai apropiat de mine.
In urmatoarele momente nu am mai auzit niciun zgomot venit din partea lui Shiro, ceea ce e bine. El chiar credea ca o lovesc pe aia?! Toti cred ca eu as putea sa omor asa de usor un om?! Eu nu sunt asa! Dar ei...ei chiar cred asta? Nu pot sa cred... Nici macar prietenii mei nu au incredere in mine? Din nou, nu pot sa cred.
  -  Lay-chan, ti-am adus aici cina! Uite, deschide usa! imi spune Rin in timp ce bate la usa.
  -  Layla, eu am adus vin! adauga Aiko, evident cu chef de glume in cel mai nepotrivit moment.
  -  Nu mai beau in viata mea! Si nu mi-e foame. Puteti sa plecati. Lasa-ti-ma in pace! strig la ele pe acelasi ton pe care am strigat la Shiro, abtinandu-ma sa nu lovesc inca o data peretele.
Aiko mai spune doar ca nu trebuie sa fiu asa nervoasa, in timp ce se pare ca Rin a plecat. De obicei Rin nu este enervanta si probabil a inteles ca sunt suparata. In orice caz, tot vine ea mai tarziu sa ma intrebe, dar in fine. Dau cu putere un pumn in perete, inca stand in pat. Zgomotul fu destul de mare si sunt sigura ca Aiko a auzit. Spun printre dinti sa ma lase in pace, enervandu-ma din nou. Cad pe ganduri, amintindu-mi de ceea ce am spus si apoi rosind. Eu...am spus ca-l plac pe Hikaru, am spus ca-l iubesc! Eu chiar am recunoscut, insa si acum ma gandesc de ce am zis asta. Am o vaga senzatie ca ar putea fi adevarat, dar nu sunt sigura in totalitate. Inca mai am o urma de indoiala. Si chiar daca ar fi asa cum spun toti, nu cred ca i-as spune-o, indiferent de imprejurari.

Tadashi P.O.V.

Hmm, e ciudat ca dupa atata timp cat am stat cu ochii pe Layla, ea nu parea sa aiba ceva de ascuns. Poate ca m-am inselat. Totusi ea are sangele foarte gustos, l-am putut mirosi de multe ori. Cateodata pofta aceasta te impinge la multe, insa nici nu realizezi. De fapt, eu realizez si sunt foarte constient, insa nu-mi pasa. Sunt vampir, am nevoie de sange. Layla habar n-are ca am auzit ce a spus ieri, insa...va afla curand ca stiu. E aproape sigur ca ea n-ar vrea sa-i spun lui Hikaru ca il place. De aceea, ea devine vulnerabila, naiva...din cauza lui. El nu stie ca tine la el si asta s-ar putea transforma intr-o slabiciune. Pana la urma, pana acum Hikaru s-a purtat nu prea afectuos, desi ii pasa oarecum. Stiu sigur asta, fiindca nu poti sa nu observi. Mai ales cand Layla a fost rapita mai demult. A sarutat-o in acea zi cand a gasit-o, deci nici nu s-a mai putut abtine. Insa el...el nu e ce care pare. Layla e naiva si inca nu stie nimic despre el. Hikaru cel normal se poarta cum se poarta cu Layla doar fiindca are o datorie fata de mama ei. Oricum ar putea fi el, se tine totusi de promisiuni. O fi el rece, dar mama acestei fete brunete i-a oferit sangele ei pentru a o proteja. Nu a transformat-o in vampir si pe mama ei, fiindca nu ar fi vrut sa devina o asemenea creatura, mai ales ca si-ar fi vazut fata moarta intr-un timp, pe cand ea ar fi trait vesnic. A ales sa moara, crezand ca Hikaru nu o va transforma in vampir pe Layla, dar o va proteja totusi. A o transforma pe Layla in vampir a fost singura optiune, deci nu a avut de ales. A fost singura cale de a o proteja. Mamei Laylei i-a promis ca va avea grija de ea, chiar daca nu a mentionat ca transformarea ei ar putea include asta. Iar fata asta...ar fi in stare sa-si dea sangele pentru a reusi sa pastreze un secret. Si habar n-are ca stiu acel mic secret al ei.

***Flash Back***
  -  Bine, Mika sau cum te cheama pe tine! Il iubesc! Da, il iubesc! Si ce daca?! Pot sa ti-o zic in gura mare doar ca sa te enervez! Corect, il iubesc! Corect, il vreau! Da, am spus-o! Si da, nu voi renunta asa usor! Tu vei fi rivala mea, nu-i asa?! Nicio problema, nici nu vei apuca sa faci ceva! Voi castiga cu siguranta! Vei vedea! o aud pe Layla stigand, dupa ce cu un timp inainte parea ca se batea cu cineva.
Dar se bate serios, nu ca alte dati. De obicei Layla nu obisnuieste sa inceapa batai sau altceva, mai ales sa lupte serios. Ca nah, daca lupta serios se ajunge si la ceva urat... Nu e de bine cand Layla are nervi, deoarece ajunge sa loveasca pe cineva sau sa sparga lucruri.





Continui sa ascult pentru a intelege ce se intampla cateva minute in plus, apoi alerg spre sala de sport, deoarece Shiro avea ora de educatie fizica. Oricum el nu face ora pe motivul ca nu are prostia aia de adeverinta de sport. Nici eu nu am.
Ajung la Shiro si-l iau de la ora. Alergam pana acolo unde era Layla si totusi incepe o conversatie pe drum.
  -  Deci ce se intampla de m-ai chemat tocmai acum? ma intreba curios blondul.
  -  Layla se pare ca se bate cu cineva si stii bine ca e putin probabil sa fie vampiri in scoala asta. Si cum ea e vampir, s-ar putea sa nu scape prea usor respectivul sau respectiva.
  -  Dar de ce nu ai intervenit tu mai inainte?! se enerva Shiro.
  -  Fiindca e nervoasa, iar cand e nervoasa eu nu intervin! Si-n plus, cred ca tu ai fi mai potrivit ca sa o linistesti acum.
  -  Daca zici tu... spuse sarcastic, apoi isi dadu ochii peste cap.
Dadu buzna in camera imediat, iar eu plec, fiindca nu vreau sa ma vada Layla si pe mine aici. Cred ca totul va fi bine acum, nu numai pentru cine mai era inauntru, ci si pentru mine. Mai ales pentru mine. Incep sa zambesc satisfacut ca voi putea sa simt gustul sangelui ce-i curge Laylei prin vene. Pana la urma...sunt vampir.



***End Flash Back***


*** Dupa o zi ***

Ma indrept spre camera Laylei, acum fiind tarziu. Am asteptat inca o zi pentru a se mai linisti lucrurile. Nu-mi place sa beau sangele unei persoane cu forta, este mai bine cand persoana ti-l ofera de buna-voie. Nu sunt adeptul distractiilor pe seama oamenilor, mai ales distractiilor de acest gen. Si inafara de asta, este si usor cand persoana caruia ii bei sangele ti-l da de buna-voie, fara sa se zbata. Simti o oarecare satisfactie cand e atat de simplu. Intr-un cuvant nu-ti mai bati capul degeaba.
In cateva momente ajung in fata camerei Laylei si ciocand usor, asteptand sa deschida.
  -  Lasa-ma in pace, vreau sa dorm! se rasti fata la mine, nestiind cine este la usa.
Din cate se vede, usa e inchisa, insa apas o data cu putere pe clanta si deschid usa. Se pare ca ea e treaza si sta sa se uite pe geam.
  -  Uh, deci dormi, huh? intreb zambind prosteste, as putea zice.
Layla se intoarse cu fata la mine, oarecum speriata sau...mirata, una din doua. Imi spune doar ca parca lumea ar fi trebuit sa doarma si ca vrea sa o las in pace. Ma apropii de ea zambind smecher si ii apuc cateva suvite de par, apoi imi pun o mana in jurul taliei ei ca si cum as imbratisa-o. O trag spre mine brusc si pot observa expresia pe care o are pe fata. Acum nu avea lantisorul la gat, iar parul ei de culoarea argintie poposea pe spatele ei, ajungand mult mai jos de fund. Ochii aceia de-un rosu sangeriu parca aveau flacari in ei, desi nu ar avea cum sa fie asa. O privesc asa cateva secunde, desi nu-mi place in mod special de ea. O fac sa se uite in ochii mei, stand tot in aceasi pozitie, dupa care ii spun:
  -  Layla, ce ti-ai dori tu cel mai mult?
Ea imi raspunde doar ca vrea sa plec si atat. Ii pun apoi alta intrebare:
  -  Te-ai lovit rau cand te-ai batut cu acea fata?
Continui sa zambesc smecher, stiind ca in aceste momente a ramas uimita. Probabil ca se intreaba acum de unde stiu si daca am auzit ce-a spus despre Hikaru.
  -  Oh, nu vrei sa-mi spui nimic? Eu presupun ca nu ai vrea sa-i spun lui Hikaru adevarul...Asa e?
  -  Nu inteleg ce vrei sa spui, nu am nimic de ascuns fata de el, imi zise Layla pe un ton tulburat, observandu-se acea neliniste, chiar daca ea vrea sa ascunda asta.



  -  Serios? Hmm, deci esti incapatanata. Nu m-ai crede nici daca ti-as zice ca ieri am fost acolo?
Dupa ce i-am zis aceste cuvinte - pe care i le-am soptit la ureche - am asteptat raspunsul ei.
  -  Dar, stii, ar fi simplu sa ma faci sa tac. ii soptesc acesteia pe un ton jos.
Layla tresari la auzul acelor cuvinte, parca vrand sa zica ceva, dar tacu pe moment.
  -  Nici nu stii cum este Hikaru, dar ai sentimente pentru el...
  -  Taci! striga ea la mine, probabil rusinata de ceea ce am zis.
Pare ca a realizat ca stiu, ceea ce inseamna ca nu va fi de acord sa-i spun cuiva, de pilda lui Hikaru.
  -  Si stii...ar fi simplu sa ma faci sa tac. Tu trebuie doar sa inchizi ochii acum, fara sa te zbati vreun pic. Sper ca esti constienta ca toti suntem vampiri, prin urmare avem nevoie de sange. Sangele tau...miroase delicios. ii soptesc din nou la ureche, trecandu-mi o data limba peste buze. Nu-i asa ca vrei sa pastrez micul tau secret?...
Ea inghiti in sec si o zgugheste din bratele mele rezemandu-se de peretele de langa geam. Observ cum intindea mana spre geam, care era foarte aproape. Nu se misca mai mult, ci facu doar atat. Intr-un final spune un "bine" aproape soptit, dadu aprobator din cap si inchise ochii. O trag de langa perete, aducand-o mai aproape de mine din nou. O privesc in ochi timp de cateva secunde si pot observa ca era destul de nervoasa si gata sa ma loveasca, dar cred ca era destul de constienta de situatia in care se afla.



Ma apropii incet de gatul Laylei si ii patrund pielea cu coltii, incepand sa savurez sangele ei. Mirosul acelui sange este de-a dreptul innebunitor... Dupa cateva minute ii dau drumul, iar ea cazu epuizata pe jos, in fund.
  -  Scuze, Layla, dar acum esti vampir si ar trebui sa stii cum e cand bei sangele altui vampir. Si de fapt, nu-mi pare rau! exclam ranjind amuzat. Tine minte un lucru, asta e pretul pe care va trebui sa-l platesti de-acum.
Imediat ce ii zic acestea plec din camera ei, lasand-o pe podea. Nici nu deschisese ochii, desi stiu ca nu are cum sa fie moarta. Nu are cum sa moara decat daca ramane fara pic sange in corp, ceea ce e putin probabil...sau mai e o varianta, daca cineva nu are chef s-o stoarca de sange si alea-alea. E mai complicat, dar asta o folosesc oamenii mai mult. Ei si prostiile lor... Of, cretini mai sunt unii. Cu prea multe sentimente, cu prea multa mila unii, altii cu prea multa...ura. Vampirii nu sunt toti afectuosi sau poate rai, depinde. In orice caz, vampirii au un motiv pentru care ucid. Insa oamenii in schimb ce motiv au? Pentru ura, pentru bani, din razbunare, din placere... Astea sunt motive? Corect, sunt vampir, dar numai faptul ca sunt vampir imi da dreptul sa pot ucide, iar cu alte cuvinte...sa pot bea sange. Pe Layla nu am ucis-o, fiindca as fi avut de-a face cu Hikaru si ceilalti. Vampirii au nevoie de sange asa cum oamenii au nevoie de aer, apa si mancare. Si toti suntem asa, chiar daca unii se abtin. Spre exemplu Hikaru, el nu a mai baut sange de o perioada lunga de timp, dar daca nu o va face s-ar putea sa fie secat de puteri in scurt timp. Rin nici ea nu a mai baut sange, dar ea oricum nu e PurSange, iar Aiko nici atat. Ele doua pot rezista perioade indelungate fara sa bea sange. Singurii PurSange suntem eu, Aoi, Hikaru si Sayu. Aoi are si el un trecut destul de sumbru, avand in vedere ca el si Hikaru erau dusmani si eh...mai multe. Layla nu stie nimic, e prea naiva sa vada adevarul. Sayu, o fata ce pare atat de inocenta. Un chip asa angelic, incat nu ai putea crede ca e in stare sa ucida oameni, pe cand bruneta nici nu poate observa cum este intr-adevar o persoana. Acel par roscat, ochii mari si caprui, pielea alba, iar buzele acelea usor colorate cu nuanta piersicilor si mereu cu zambetul acela pe buze. Zambet fals cateodata. Cam asa este Sayu.



Iar Rin e cea care n-ar putea ucide nici macar un simplu animal, darmite un om. Blonda aceea ar putea fi chiar prietena perfecta, daca nu ar fi fost asemeni lui Sayu in trecut. Cat despre Aiko, ea a fost singura mereu, chiar daca pare intotdeauna ca ar putea glumi si nu ar fi fost singura niciodata. In fine, ar mai ramane doar Keichi care e orfan si de obicei e sociabil. Au fost zvonuri ca ar fi dat foc casei parintilor lui intr-un trecut foarte indepartat, dar un copil tot copil ramane, asa ca daca ar fi facut asta cred ca nu a fost intentionat.
Este ceva ce nu-si aduce aminte Layla, ceva ce a omis si nimeni nu-i spune. Evident nici eu nu-i voi spune. Cand a venit prima oara cu Hikaru la noi, a intalnit-o pe Ayame, acea fata cu parul verziu. Dar nu-si aduce aminte de ea. Asta e sigur. Culmea e ca Ayame a plecat pur si simplu. Fata aceea parea asa de retrasa, singura, desi era cu noi acolo. Pur si simplu a plecat, iar Layla evident ca nu si-a mai adus aminte de ea si nici nu a intrebat oricum.
E culmea cum Layla nu poate vedea nimic din toate astea. Toti ceilalti care au povestit despre trecutul lor...au mintit. Adevarul este ca ea nu stie absolut nimic. Nimic.

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE!  The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
 
   
#72
Aiko-chan
Bufniță Flămândă
Postari: 329
heey am citit si eu capitolul si imi place mult. Sayu e o scumpa       ca si tine. imi plac mult ideile tale, iar acest capitol a fost super (evident). oricum succes in continuare, vacanta placuta (vacantaaaaa) si sarbatori fericite! ja ne!

Story of Layla - heey am citit si eu capitolul si imi place mult - Ficuri Originale
Story of Layla – poza de Aiko-chan, in Ficuri Originale · 41.9KB


_______________________________________
I hate everything about you!
Why do i love you!
You hate everything about me!
Why do you love me?
                          by three days grace
JRock is my new religion!

NU MA SUPARATI CA VA ZGARIE MAMI!♪♪♪♪(￣ー￣

TOTI PITICII DIN LUME+AURUL LOR SUNT AI MEEEI!

P.S!!!!LOLITA23q(toti membrii),AN CAFE(toti membrii),Matenrou Opera, U-KISS(Donghoo,Soohyun,Eli,Kevin,Alexander,Kibum,AJ, Hoon),JJ Project, M.I.B, Dalmatian, Tritops , Song Chan Ho,Lee Chi Hoon,Gwak Min Jun,Won Jong Jin,Yamor,Park Jae Hyun,Jung Joon Young,Ryosuke Yamada, Jang Woo Young,T.O.P(Choi Seung Hyun), Kim Bo Kyung, SMTown, ZE:A, X-5, N.Sonic, AA, TAKEN,  Song Joong Ki (Kang Ma Ru) aceeasi persoana! , Sistar, Girl's Day, G.E.M, LC9, Aaron Yan, A-Jax, Panda Yang, Park Ji Ho, Shinhwa ^^ <33 PROPRIETATE PRIVATA   O_____O JOS LABA CA VA MUSC! X_____X
Yoshida Yuzan,Alvaro Garay,Tsutsugami Gai, Syo Kurusu,Yuushin, Kou-kun, Hyorin, Ri-chan  are MINE MINE MINE! JUST MINE O_O... STAY AWAY
Yuuki-neechan, Daya-chan, Yoyo-neechan,Dedu, nepoata mea (Sura),mihai1213,Kitsune-kun, Mady  are MINE!!! so STAY AWAY!
 
   
#73
iAlexi
Membru
Postari: 27
In sfarsit am ajuns si eu cu capitolele la zi si cam ce ti-as spune eu ti s-a spus deci...
Adu NEXT-UL![te log!]

_______________________________________
The sinking scenery, is wiped by this sleeve.
Following the voice, I start walking.
 
   
#74
lee
Bufniță Flămândă
Din: Ploiesti
Postari: 273
In sfarsit am ajuns si eu sa fiu la zi cu fic-ul.Scuze ca am reusit sa il citesc abia acum dar ma plictisisem de atata citit.Ultimu tau capitol a fost chiar bestial.Abia astept sa vad ce e cu Hikaru si despre ce vorbea tipul ala.Bafta la scris!

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.
 
   
#75
DeeaDoll
Membru
Din: Sulina
Postari: 37
Ai niste idei geniale.

_______________________________________

Zambeste, e gratis ^.^
Zuko, Shin, Gray and Keisuke ARE MINE!
                >>click<<
 
   
#76
Mizuki
Căpşună
Din: DAAAAAA
Postari: 648
In sfarsit am terminat capitolul si il postez! Nu stiu cat de mare sau reusit este! Sper ca va v-a placea, desi nu prea stiu cat de ok este. Anyway, lectura placuta si multumesc tuturor pentru comentarii! Apreciez! ^.^


 

                                  Capitolul XVIII  -  Uitata de lume



-  Layla, deschide usa aia! striga Hikaru catre mine, apoi vede ca nu raspund si sparge usa cu piciorul.
Tresar cand vad ca tocmai a spart usa, apoi il privesc indelung pana se apropie de mine. Aseara... aseara am ramas pe jos, nu am dormit. Parul imi acoperea acum umerii, precum si acea zona de la gat, acolo unde ma muscase Tadashi cu o seara in urma. Daca l-as fi lovit, el i-ar fi spus lui Hikaru despre sentimentele mele, daca nu i-as fi dat sange... tot in aceeasi situatie in care l-as fi lovit ajungeam, iar daca as fi vrut sa-l omor nu as fi putut... Este vampir, nu poate muri. Pur si simplu am fost neajutorata...! Sincera, nu as omora pe cineva, dar chiar si asa! Pff, daca o sa trebuiasca sa-i dau sange probabil ca si eu voi avea nevoie la randul meu de sange. Bine, acum serios. O fi el vampir, dar si eu sunt! Si eu am nevoie de sange.
Hikaru vazandu-ma prinsa in gandurile mele ma apuca de barbie cu o mana, facandu-ma sa ma uit in ochii lui. Se aseaza pe podea si ma privi fix in ochi timp de cateva momente.
  -  Pff, prostuto... N-ai dormit toata noaptea? Ce s-a intamplat? se ingrijora Hikaru de starea mea, dar eu nu ii raspund decat "nimic".
Deodata el se incrunta, insa ramane cat de cat calm. Mi se adresa din nou:
  -  Layla, te-ai lovit cumva ieri? Simt mirosul sangelui tau.
In urmatorul moment, eu avand mainile la spate, imi fac o zgarietura pe mana cu una din unghii. Sincera, eu nu am unghii asa mari sau ascutite, dar de cand ma stiu am pielea sensibila.
  -  Nu... nu m-am lovit! ii raspund incercand sa para ca ascund faptul ca m-am lovit sau zgariat la mana - in cazul meu zgariat -.
Brunetul ma apuca de mana, smucindu-ma cumva de ajung in bratele lui. Inainte sa faca asta mi-a privit putin mana. Ma intreb daca si-a dat seama ca e rana proaspat facuta...
  -  Tot ce vreau e sa nu ma minti, zise el, apoi imi dadu drumul din imbratisare si se ridica in picioare. Layla, noi te asteptam la masa.
Hikaru imi zambi, probabil nebanuind nimic.
Pfiuu, asta e de bine! Iesi din camera si acum usa era scoasa de tot din balamale. Imi iau cateva lucruri si ma duc in baie, unde nu ar putea sa vada nimeni ce fac, chiar daca usa camerei mele nu mai exista. Dupa ce fac dus si dupa ce-mi usuc parul cu pheon-ul raman in continuare cu halatul pe mine. Incep apoi sa caut un plasture. Ar trebui macar sa pun un plasture acolo, nu? Unul, asa, cat de mic! Oricum, trebuie sa fie unul micut si de culoarea pielii, sau ma rog, de o culoare apropiata. Eu am pielea foarte deschisa la culoare, aproape alba, dar in fine... nu e la fel ca parul meu, care e mai mult argintiu.
Dupa ce imi pun un plasture, nu de culoarea pielii, ci alb, incep sa ma imbrac in baie. In camera nu mai era sigur, deci nu ma risc! Imi iau pe mine uniforma de scoala. Ies din baie, incepand sa ma pieptan, imi pun toate cele in ghiozdan...chiar daca, sincera, nu prea stiu sigur ce ore am azi! Stiam ceva de romana, mate si engleza, insa... in rest n-am nicio idee. Si-asa incepe o zi cat se poate de obisnuita. Ciudat, chiar foarte ciudat! Dupa un timp in care asteptam sa se faca mai repede ora la care trebuia sa plec spre scoala... ce sa vezi, aud niste bubuituri, tipetele nervoase ale unei fete, zgomote ca si cum s-ar darama ceva precum... un dulap sa zicem si vocea lui Hikaru care tot striga "idioato!". Ce dr*cu' se intampla acolo?! Inca alte cateva voci se aud, voci care spun ba "akeri" sau "akemi" - una din noua - , ba "idioato", ba "cretino", ba "psihopato" sau chiar "nebuno". Pareau nervosi, saracii...  Vazand ca au inceput sa strige asa, strig si eu la ei:
  -  Nu sunt nebuna!
Imi iau ghiozdanul, dar nici bine nu ies pe usa ca sunt impinsa inapoi de cineva care se pare ca tocmai dadea buzna in camera mea.
  -  Pana mea... Ce faceti aici?! urlu la Hikaru si Shiro, care se pare ca fugeau... nu stiu de cine.
In urma lor vine o fata cu parul de un blond deschis, iar ochii rostiatici, aproape la fel ca ai mei.
  -  Akemi, putem discuta! Sa ne calmam!
Si degeaba ii zice Hikaru, ca tot nervoasa este. Cei doi vin prin spatele meu, in drumul spre baie, unde probabil ca au de gand sa se ascunda. Cand Akemi incepe sa se apropie in fuga de camera mea o privesc plictisita, mai-mai sa casc. Odata ajunsa langa mine i-am dat un sut. Practic am aruncat-o in perete cu un singur sut. Imi pun mana la gura, fiindca ma apuca mai nou cascatul. Ce-i drept, nici n-am dormit. Blonda se ridica in picioare, aratand cu degetul mare spre mine. Hopa... acum pare nervoasa! Apoi zbiara la mine din toti plamanii:
  -  Tu!
  -  Eu! o "acompaniez" plictisita, in timp ce ridic mana de parca as fi la scoala.
Ma privi apoi bulversata de raspunsul meu, ridicand de jos o bata imensa. Ce... ce vrea sa faca nebuna cu bata aia?! Cand sa ma loveasca nici nu stau o secunda in plus, ca ma las in jos, pe vine. Ridicandu-ma de jos incep sa o privesc cu o anumita raceala. Aveam acei ochi rosiatici, in care pana si eu puteam sa vad cum se reflecta propria singuratate. Nu eram singura, dar acei ochi lasau sa se vada altceva. Vreau sa o plesnesc, dar inainte de a putea sa fac ceva imi prinde mana. Puteam sa o bat rau pe tipa asta daca as fi avut mai multa energie, dar dupa ce s-a intamplat aseara de-abia daca ma tin pe picioare. Tadashi a baut cat sange a putut si nu s-a sfiit deloc. In urmatorul moment Akemi mai-mai sa-mi dea un pumn, dar Hikaru intervine. Ajunse cu o viteza incredibila in fata mea, intre mine si blonda. O prinse de ambele maini, si de cea cu care vroia sa ma loveasca, si de cealalta. De nicaieri in jurul ei se simte o energie ce parca as astepta sa izbucneasca... precum un vulcan. Avea o anumita aura rosie in jurul sau... Un val de energie ne arunca si pe mine, si pe Hikaru in parti diferite ale camerei. Pe brunet il arunca in perete, iar eu as fi sfarsit tot asa daca nu ma prindea Shiro. Acum toti trei eram pe jos. Am de gand la un moment dat sa ma ridic de pe jos, dar cad inapoi. Blondul ma lasa sa stau jos, el ducandu-se la fata aceea Akemi.
  -  Akemi, putem discuta. Nu este nevoie de violenta, incerca sa o linisteasca el.
  -  Nu avem ce sa discutam, Shiro! Iti aduci aminte ce s-a intamplat atunci cand ati evadat din acel loc, nu?! Iti aduci aminte acea noapte, nu?! Va urasc! Meritati oriunde si oricat v-as lovi! zbiera cat putu de tare blonda la ei, aproape plangand. Voi... m-ati abandonat acolo... Nici... nici nu v-a pasat...
Shiro isi lasa privirea in jos, dezamagit fiind.
  -  Akemi, nu vom discuta despre asta acum! Ne pare rau, dar nu poti sa vii aici si sa incepi o lupta! ii tot repeta el, dar pare ca e degeaba.
  -  Tu nu intelegi! Hikaru a ales sa te ia pe tine! Pe mine, in schimb, m-ati abandonat locul acela! Nu v-a pasat ce se va intampla cu mine, nu v-a pasat deloc! Ati uitat de mine... Am ramas doar un simplu specimen pe care se fac experimente, in timp ce voi erati liberi, zbiera iarasi ea, cu lacrimi in ochi, in ei vazandu-se totodata ura si dispretul. Atatia ani am stat acolo, dar am reusit intr-un final. Am iesit, am evadat! Si acum... v-am gasit.
La ultimele propozitii isi lasa privirea in jos, apoi incepu sa zambeasca intr-un fel ciudat. Ii arunca blondului o privire ce arata amuzamentul sau fata de situatia in care se afla, cel mai probabil. Chicoti putin, neasteptand alte secunde in plus pentru a ataca.



Acea putere incredibila se face simtita printre noi. Akemi vru sa-i dea un sut blondului, dar din fericire s-a ferit la timp. Shiro o fi el pacifist, dar nu este prost sau slab. Dimpotriva, este puternic. Asta stiu sigur. In ciuda faptului ca de-abia mai am energie sa stau pe picioarele mele, ma ridic, ajutata din cate se vede de Hikaru, care venise langa mine. Se pare ca n-a observat semnele de pe gat! Asta e bine... Ar trebui sa am grija sa nu observe nici de-acum inainte. Insa... probabil isi va da seama ca este ceva in neregula cu mine, de nu pot nici sa ma ridic de pe jos. Poate ca nu acum, poate ca nu maine, dar odata si-odata cred ca va realiza. In orice caz, nu pot sa las asta sa se intample! Daca Hikaru afla cine m-a muscat, atunci Tadashi ii va spune despre sentimentele mele... Nu, nu voi permite asta! Chiar daca nu as mai avea energie cat sa ridic o mana, chiar daca nu as mai avea energie sa stau treaza! Am hotarat.
Inchid ochii, strangandu-i cat pot de tare. Cand ii deschid in jurul meu era o energie de culoare rosiatica, un rosu mai intens decat acela ce-l vazusem la Akemi. Acea putere coplesitoare a ei... Incredibil. Alerg spre ea ca nesabuita, vrand sa o potolesc cumva, dar nici bine nu ajung langa ea ca ma prabusesc pe jos. Am cazut nu peste ea, nici in fata ei, ci cand am ajuns langa ea si am vrut s-o lovesc nu am nimerit-o. De fapt, pot zice ca am lovit in gol si am cazut pe jos langa ea. Se vede deja cat de secata de putere pot fi. Si eu as fi putut s-o inving daca nu eram in felul asta acum! Sau... cel putin sa speram ca as fi reusit.
Simt cum blonda ma ridica de jos mai ceva ca pe o pisica, ma apuca de haine mai exact. Ok, m-a apucat de haine cu o singura mana?! Ea este... vampir?
  -  Hei, lasa-ma jos! strig la ea, dand din maini si din picioare.
  -  Asta este prietena voastra, nu? Observ ca o tot protejati, remarca ea.
Un zambet ii infloreste pe la colturile gurii dintr-un motiv necunoscut mie.
  -  Cum ar fi ca ea sa pateasca ceva?... ii intreaba iarasi, zambind smecher.
Dupa asta isi arunca o privire spre gatul meu, unde se puteau observa niste urme de colti. Zambi din nou, dupa ce zambetul ii pieri timp de cateva secunde.
  -  Huh? Draguta, cine te-a muscat? zise ea in soapta, ca doar eu sa aud.
Era evident amuzata de situatie. Imi dadu drumul imediat dupa ce m-a mai privit putin, iar eu eram neputincioasa. Am cazut pe jos, la picioarele ei intr-un fel.
  -  Akemi, las-o in pace! Doar nu ai devenit chiar asa! Nu are nimic de-a face cu asta, stii doar. Putem discuta in liniste, nu trebuie sa ne luptam, cum a zis si Shiro. Si despre discutie, eu inteleg ce ai simtit, imi pare rau. Chiar imi pare rau... Nu este vina mea ca ai ramas acolo. Odata ce am plecat, nu m-am mai intors! Nu aveam cheile de la toate usile, deci nu as fi avut cum sa te iau cu mine. Si Akemi, tii minte ca toata lumea era in alerta si nu puteam sa asteptam nicio secunda?... Nu inteleg ce ai fi vrut sa fac. A trebuit sa fac alegerea asta, intelege odata.
  -  Minciuni, nu-i adevarat! Voi m-ati abandonat acolo! Na va voi ierta niciodata! zbiera cat putut de tare fata, din voce simtindu-se tristetea sa.
O puteam auzea tare si clar, in ciuda faptului ca eram pe jos. De cand a inceput Hikaru sa vorbeasca, pe obrajii ei incepusera sa se scurga siroare de lacrimi, ca mai apoi acelea sa ajunga pe podea. Ea vru sa-l loveasca pe Hikaru, dar brunetul o prinse din nou de mana. Dupa ce ii dadu drumul veni sa ma ajute pe mine sa ma ridic. O privi pret nu mai mult de cateva secunde, cu o oarecare dezamagire, dar ea nu fu afectata de asta. Ba chiar ii dadu si o palma zdravana. Practic acum eram la mijloc... Nici nu stiam ce se intampla. Despre ce vorbesc ei doi? Nu inteleg. Stiu doar ca nu este de bine. Tot ce am putut intelege este ca Hikaru a lasat-o in nu stiu ce loc pe fata asta si atat. Ce se intampla mai exact acum? Ce cauta ea aici? Ce naiba e toata zarva asta?!
  -  Hikaru... ce se intampla...? ii pun o intrebare acestuia, cu vocea stinsa parca.

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE!  The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
 
   
#77
Aiko-chan
Bufniță Flămândă
Postari: 329
yoyooooo-chan!! Am avut dreptate! chiar e un capitol luuung!
Akemi aia    pfiuuu ce as bate-o!
Saraca Layla... cum a putut nenorocitul de Tadashi sa bea atat de mult sange??? il rup in pumni cand il vad.
Sincer, eu cred ca Hikaru si-a dat seama de ce a facut Tadashi... adica, eu asa cred!
Si acum... perversul de Aoi! unde e cand are lumea nevoie de el??
Il pun eu pe erbivoru meu sa dea de el si sa il faca blond!!
Acum sa revenim la caitol si la genialitatea ta! ambele sunt...MAXIME!!!    
Succes la scris yoyo-chan
aiko-chan te ubeee! ja ne!
P.S uite-l blond

Story of Layla - yoyooooo-chan!! Am avut dreptate! chiar e un - Ficuri Originale
Story of Layla – poza de Aiko-chan, in Ficuri Originale · 35.3KB


_______________________________________
I hate everything about you!
Why do i love you!
You hate everything about me!
Why do you love me?
                          by three days grace
JRock is my new religion!

NU MA SUPARATI CA VA ZGARIE MAMI!♪♪♪♪(￣ー￣

TOTI PITICII DIN LUME+AURUL LOR SUNT AI MEEEI!

P.S!!!!LOLITA23q(toti membrii),AN CAFE(toti membrii),Matenrou Opera, U-KISS(Donghoo,Soohyun,Eli,Kevin,Alexander,Kibum,AJ, Hoon),JJ Project, M.I.B, Dalmatian, Tritops , Song Chan Ho,Lee Chi Hoon,Gwak Min Jun,Won Jong Jin,Yamor,Park Jae Hyun,Jung Joon Young,Ryosuke Yamada, Jang Woo Young,T.O.P(Choi Seung Hyun), Kim Bo Kyung, SMTown, ZE:A, X-5, N.Sonic, AA, TAKEN,  Song Joong Ki (Kang Ma Ru) aceeasi persoana! , Sistar, Girl's Day, G.E.M, LC9, Aaron Yan, A-Jax, Panda Yang, Park Ji Ho, Shinhwa ^^ <33 PROPRIETATE PRIVATA   O_____O JOS LABA CA VA MUSC! X_____X
Yoshida Yuzan,Alvaro Garay,Tsutsugami Gai, Syo Kurusu,Yuushin, Kou-kun, Hyorin, Ri-chan  are MINE MINE MINE! JUST MINE O_O... STAY AWAY
Yuuki-neechan, Daya-chan, Yoyo-neechan,Dedu, nepoata mea (Sura),mihai1213,Kitsune-kun, Mady  are MINE!!! so STAY AWAY!
 
   
#78
lee
Bufniță Flămândă
Din: Ploiesti
Postari: 273
Ok...capitolul asta chiar mi-a placut.Nu stiu cine e Akemi si ce legatura are Hikaru cu ea, dar abia astept sa aflu.Si merci ca n-ai mai facut capitolul asa luuuung  

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.
 
   
#79
Mizuki
Căpşună
Din: DAAAAAA
Postari: 648
Dupa atata amar de vreme, am adus nextul si sper sa fie reusit. ^.^ Sper ca placeeee laaa voooi! XD Stiu ca nu am pus poze, dar cred ca le voi pune maine sau altadata, acum trebuie sa ma culc si eu!

                       Capitolul XIX -  Minciuna ca totul va fi bine este o minciuna dulce


  -  Shiro, du-o pe Layla de aici, ii zise Hikaru cat se poate de serios, neluandu-si insa privirea de la blonda.
Shiro veni langa mine si Hikaru, care de cand intervenise si pana acum, ma tinea sa nu cad, apoi ma ia de langa brunet, ducandu-ma pe hol impotriva vointei mele. Daca nu pot nici sa ma tin pe picioare, nu-mi pot inchipui cum as putea sa lupt sau sa ma impotrivesc fortei blondului. Poate doar sa merg, asta dupa ce-mi mai revin putin, dar sa lupt....nu, nici nu-mi trece prin cap. Adica imi trece, dar nu as avea cum. Stiu prea bine asta, insa doar nu o sa stau degeaba! Nu pot sa-i beau sangele lui Hikaru sau Shiro, doar ca sa-mi revin eu! Pur si simplu nu pot sa fac asta...si nici nu o voi face.
  -  Urca! imi atrase atentia blondul, facandu-mi semn sa ma urc in spatele lui.
  -  Nu! Nu il vom lasa pe Hikaru singur acolo!
  -  Nu mai vorbii prostii, urca odata!
  -  Refuz! Nu voi face asta!
  -  Asculta, se descurca el! Noi trebuie sa plecam... nu, tu trebuie sa fii in siguranta! exclama el, punand accentul pe “tu”.
Apoi asta am si facut, desi regretam. Hikaru se lupta acolo de unul singur probabil, iar eu...pur si simplu plec. Ce naiba tot fac?! Shiro porneste astfel cu mine in spate, departe de locul in care avea loc lupta. Cu cat ma indepartam mai mult, pe atat simteam ca las in urma tot ceeaa ce conteaza pentru mine. In mintea mea totul era amestecat, nu mai puteam sa inteleg mai nimic. Plecam, totusi nu vroiam sa fac asta. Am sentimente pentru Hikaru, desi nu vreau sa se afle asta vreodata. Vreau sa pastrez secretul despre Tadashi, totusi vreau sa-l spun cuiva...sa-i spun oricui... Pot lupta, cel putin in mod normal, dar nu pot, nu acum. Vroiam sa ma intorc la Hikaru...si totusi stiam ca nu voi putea sa fac nimic. As fi vrut sa nu fiu inutila, dar sunt. Mi-as fi dorit sa nu plang, dar...plang... Fara sa vreau, cateva lacrimi isi facura aparitia in ochii mei, apoi isi croira drum pe obrajii mei. Inchid ochii, tinandu-i stransi. Si chiar daca incerc sa ma opresc, nu pot. Este inutil sa plang acum, chiar este inutil! Pana la urma, nu rezolv nimic! Urasc ca nu pot face nimic, urasc ca toti m-au considerat mereu neputincioasa, chiar si cand poate as fi putut ajuta. Nu, de fapt nu s-a intamplat asta pana acum. Toate au fost bune si frumoase, pana azi. Shiro se opri din mers, avand privirea lasata in jos.
  -  Layla-sama, nu mai plange, spune el ridicandu-si privirea.
Zambi, avand capul putin intors catre mine si privindu-ma cu coada ochiului, deoarece altfel nu avea cum. Ma sterg la ochi cu maneca de la bluza, sau ma rog, uniforma. Imi las capul pe spatele lui, tinandu-l strans ca sa nu cad. Acum ma intreb de ce mi-a zis “Layla-sama”, cum imi ziceau la inceput majoritatea. Blondul isi continua drumul, fara sa se mai opreasca. Pana la urma, el a facut doar ceea ce i-a spus Hikaru. A vrut sa nu patesc nimic, dar el?! Ce va face acolo? Este puternic, intr-adevar, dar daca s-ar intampla ceva... Nu, refuz sa cred. Este un vampir puternic, nu va pati nimic! Asta e ceea ce vreau sa cred acum! Nu ma voi mai indoi!
Intr-un final ajungem intr-un loc necunoscut mie. Shiro ma lasa jos, pe o banca. Aud de undeva din departare o voce. Imi intorc capul in directia aia si o vad pe Rin cum alerga de parca ar fi la curse si inca mai ceva.
  -  Asteptaaaati! striga ea, incat de data asta si eu inteleg ce spune.
Facu in acelasi timp si cu mana, parand un pic obosita, insa plina de energie totusi. Rin ajunse langa noi, iar dupa ea veni imediat Aiko.
  -  Rin, stai aici cu Layla. Eu ma duc la Hikaru, spuse acesta, neasteptand alte momente in plus pentru a pleca.
  -  Stai putin, deci asta insemna ca nu mai era nevoie sa ma ia cu mine?! striga ea catre blond, care plecase de mult pe drumul pe care tocmai venise aceasta.
Rin facu in pas inapoi, dupa care zise:
-  Oops...! Scuzeee! 
   -   In fine...  Acum ca am venit pana aici nu ma mai intorc. Stau cu tine si Layla.
   -  Rin, ce se intampla acolo in casa? ma bag eu in discutie in cele din urma, cu privirea lasata in pamant si ridicandu-ma de pe banca.
  -  Nu-ti face griji, totul se va rezolva in curand! incerca ea sa ma faca sa nu ma enervez sau sa ma ingrijorez.
  -  Nu mai pretindeti ca totul e bine, chiar si atunci cand nu e! Acum nu e in regula, iar voi continuati sa spuneti ca toate se vor rezolva si ca nu trebuie sa-mi fac griji! Pur si simplu nu va inteleg.
  -  Nu o face acum pe irascibila, nu vei rezolva nimic. Nu te mai purta atat ca o fetita razgaiata si fa ceea ce ti se spune. Tu oricum ramai aici pana se lamuresc lucrurile. Nici macar eu nu stiu ce se intampla, insa nu ma plang din acest motiv. Imi dai dureri de cap numai cand te aud... interveni Aiko, evident iritata, dar fu intrerupta de catre Rin.
  -  Taci, Aiko... o intrerupse aceasta, dandu-i o palma. Acum nu te mai certa si vorbeste-i frumos Laylei-sama.
Blonda se apropia de urechea lui Aiko, spunandu-i soptit ceva, insa nu am putut auzi. Tot ce am remarcat a fost ca dupa asta nu a mai zis nimic, m-a lasat in pace.
  -  Layla, ti-am mai spus, totul se va rezolva, nu este cazul sa iti faci griji. A aparut doar o mica problema, iar Shiro si Hikaru trebuie sa o rezolve. Stai calma!
Nu i-am mai spus ceva pe moment, doar m-am asezat din nou pe banca. Astfel am privit indelung spre fantana arteziana din fata noastra, fara ca macar sa afisez vreo expresie. Stateam cu picioarele pe banca, asezata pe acea chestie ce s-ar putea numi spatar, numai ca nu stiu sigur ce este. Aveam de asemenea capul sprijinit in doua maini, iar mainile la randul lor de genunchi. Parul imi venea frumos asezat pe spate. Aveam uniforma pe mine, dar chiar si asa nu aveam ghiozdanul. Degeaba as fi vrut sa ma duc la scoala acum. Cine ar vrea la scoala?! Oricum, nici aici nu am vrut sa vin, imprejurarile m-au obligat. Acum ma intreb doar ce voi face... Nu pot sa stau pur si simplu, orice ar zice ceilalti! Trebuie sa ma intorc, trebuie sa stiu ce se intampla acolo! Doar Rin si Aiko au venit cu mine, ceea ce inseamna ca toti ceilalti ar trebui sa fie acasa in momentul de fata! De ce atat de multi? Din cate tin minte era o singura fata acolo, cea care incepuse lupta. Si e posibil ca din motivul asta sa fi trebuit sa plec. Ceea ce eu nu inteleg de niciun fel este: asa de puternica sa fie? Poate ca pana acum Shiro ar fi venit sa anunte ca totul este in regula, iar ceilalti au plecat deja la scoala si ar trebui sa mergem si noi, dar nu a facut-o. Asta inseamna ca lupta nu s-a incheiat, dar asa de crancena sa fie totusi? Blonda aceea sa fie atat de puternica, incat este nevoie de toti sa lupte cu ea? Sunt sigura insa ca Shiro si Hikaru s-ar descurca. As vrea doar sa fiu acolo, ca sa stiu si eu ce naiba se tot petrece! Cel mai mult ma deranjeaza ca nimeni nu-mi spune nimic. Parca toata lumea m-ar considera doar un copil! Urasc asta...
  -  De ce ma considerati doar un copil care trebuie protejat? Eu as vrea macar asta sa stiu...
  -  Nu, Layla, asculta-ma! Nu te consideram un copil, dar atat pentru noi, cat si pentru Hikaru, este esential ca tu sa fii bine.
  -  Bun, te intreb altceva. De ce este esential ca eu sa fiu bine? intreb din nou, uitandu-ma serioasa la ea.
  -  Pentru ca...tu esti prietena noastra, imi raspunde ea, afisand un zambet fals, chiar daca ea poate nu si-a dat seama ca asa a parut. Noi tinem la toti prietenii pe care ii avem, nu lasam pe nimeni in urma.
  -  Atunci de ce Hikaru a lasat-o pe fata aceea in urma...? De ce a dat-o uitarii? Sunt putin confuza si nu stiu care este situatia exacta, dar din cate am putut intelege pe moment...Hikaru a abandonat-o. Si acum mai spui acelasi lucru?
  -  Nu stiu cum sa-ti zic...! Nici eu nu sunt sigura de ceea ce se intampla, dar nu cred ca el ar face asta! incerca blonda sa ii gaseasca o scuza.
  -  Bine, o luam asa cum zici tu, daca tot insisti. Insa mai am o intrebare. Daca este esential ca toata lumea sa fie bine, atunci de ce i-ati lasat pe Hikaru si Shiro singuri acolo? Ei nu ar putea fi raniti?
  -  Lay-chan...ce ai patit asa, deodata? Parca nu ai mai fi tu.
Si deodata o liniste apasatoare inconjura acel loc, pacea ce era pretutindeni parca neputand fi perturbata de nimic in momentele acestea. Aceasta tacere era din ce in ce mai insuportabila, atat pentru mine, cat si pentru cele doua fete. Macar eu ma consolez cu gandul ca, cel putin, nu mint ca totul este bine, precum toti ceilalti. De ce toata lumea ma crede o simpla copila care nu poate face fata niciunui pericol, niciunui obstacol cat de mic care s-ar ivi in cale? Chiar niciodata nu o sa pot sa inteleg asta...niciodata.
  -  Macar atat raspunde-mi cert, de ce nu mergem la Shiro si Hikaru?
  -  Nu putem acum, le vom face probleme, iar tu trebuie sa fii nevatamata orice s-ar intampla. Trebuie sa ii asteptam aici.
  -  Vedeti? Nu puteti nici sa-mi dati un raspuns concret... Cand vine vorba de asta, voi niciodata nu spuneti adevarul. Incep sa cred ca ascundeti lucruri de mine...!
Si odata cu acele vorbe ma ridic de pe banca brusc, apoi arunc prin jur o privire pe fuga. Nervoasa in aceste momente, dar stapana pe mine, incep sa ma indepartez de-acolo. Aiko vine dupa mine, ajungand in fata mea.
  -  Cand, mai exact, ai vrea sa nu mai pui atatea intrebari si sa stai cuminte intr-un loc?! Nu putem sa ne plimbam dupa tine prin tot orasul, fiindca si noua la randul nostru ni s-a zis sa te protejam, sa te tinem cateva ore departe de casa! Si Rin ti-a spus clar, totul este OK.
  -  Dar nu am nevoie sa ma protejati! Nu, multumesc, ma descurc foarte bine si singura, sa stii! exclam mai iritata ca niciodata de aceste vorbe ale ei.
Exact cum zisese blonda despre mine, acelasi lucru il zic si eu, dar acum chiar este asa. Aiko parca ar avea alta personalitate uneori, cel putin alta fata de cea dintotdeauna. Ea a fost mereu genul de persoana careia ii place sa te enerveze, dar te ajuta la nevoie, sa zicem. Genul acela de persoana care face glume pe seama celorlalti si este mai rautacioasa, dar in felul ei, in adancul sufletului...este buna. Ei bine, daca nu era, poate ca nu m-ar fi ajutat nici mai demult, cand am fost rapita. Cred ca nici nu ar fi venit daca nu vroia sa ajute! Dar a venit... Iar acum este foarte serioasa, extrem de rece si de tacuta. Ce se intampla aici?
Aiko veni mai aproape de mine si chiar vru sa imi dea o palma, dar inainte sa ma atinga vreun pic vad cum ii este prinsa mana de catre cineva.
-  Hei, hei! Ce faceti aici? Aiko, parca nu trebuia s-o lovesti pe Layla, corect, nu-i asa? Din cate tin eu minte, nu ai voie sa o lovesti, spuse Aoi, aparand in peisaj de niciunde, cu zambetul pe buze...acelasi zambet cu care m-am obisnuit si care nu inceteaza sa ma enerveze.
  -  Si tu parca nu trebuia sa nu te atingi de ea, mai tii minte? Hikaru nu va fi cel mai fericit daca ar afla ca ai ranit-o in vreun fel si stii bine.
Aoi, fiind in spatele meu, ma trage catre el, nu inainte sa-i dea drumul mainii roscatei. Se apropie de obrazul meu, unde ma atinge usor cu buzele sale. Ramasesem cu bratele nu pe langa corp, ci oarecum in aer, doar ca el imi luase o mana intr-a lui, nu pe cea “suspendata in aer”. Cealalta mana si-o pune peste abdomenul meu, tinandu-ma atat de aproape de trupul sau... Il vad pe Aoi cum zambeste, ceea ce ma face sa-mi intorc putin capul spre stanga. Nu mai era in spatele meu ca mai inainte. Isi lipeste fruntea de a mea, iar nasurile noastre ajung sa se atinga. Avea acelasi zambet, ceea ce ma enerva. Chestia pe care n-o puteam suporta era ca baiatul asta uneori poate fi atat de enervant! Plus ca...apare si in cele mai nepotrivite momente!
  -  Oh, da...asta... Hmm... Nu se numeste ca “am ranit-o”. Se poate pune ca si “sarut”, nu?
  -  Ah, perversuleeee, pleacaaa de langa mineee!!! urlu la el, impingandu-l cu ambele maini.
Si ei bine, am reusit sa-l dau de langa mine, dar nu stiu cat de pornit era in momentul acesta, ce-i drept. Si pe tipul asta cand il apuca nu e de bine.
Aiko isi schimba rapid starea de spirit, fiindca incepe sa rada. Dupa cateva secunde isi da seama insa ca trebuie sa-si pastreze calmul si seriozitatea, dar poate ca prea tarziu.
  -  Ei bine, Layla... Tu ai fi vrut sa te sarut? ma intreba el zambindu-mi intr-un mod pervers, in timp ce isi pune un deget peste buza inferioara.
Rosesc instant...si inca mai ceva ca racul.
  -  Iar ai rosit, remarca Aoi, ca mai apoi sa scoata limba la mine.
Iau de pe jos o piatra si arunc dupa el, dar se fereste usor. Ranji, ca mai apoi sa dispara din peisaj la fel de repede cum a aparut. Si nici eu nu am mai stat mult, ca am plecat. Rin si Aiko nu m-au putut ajunge din urma, pierzandu-se printre multimea de oameni care se stransese in locul in care ajunsesem. Stiu bine drumul spre casa si imi aduc aminte ca trebuia sa fie pe aici pe undeva! Cred ca trebuie sa ajung in curand, dar acum depinde ce ma va astepta. Ramane de vazut... Poate-poate gasesc cuiva caruia sa-i beau sangele, macar putin! As vrea doar sa fust un pic. Nici nu stiu cum am alergat atat, fara sa ma opresc deloc. Chiar n-am nicio idee. De un lucru sunt sigura acum: daca nu fac ceva, in curand voi cadea pe strada, iar nimeni nu ma va mai ridica de acolo. Cine ma va gasi in acest oras mare? Cine va avea stiinta de mine? Sunt prea simple raspunsurile la aceste intrebari, iar pentru amandoua este insa acelasi. Pana si eu imi pot raspunde: Nimeni. Daca nu se intampla ceea ce s-a intamplat, poate ca in momentul de fata puteam sa ajut, poate ca toti nu m-ar mai fi considerat inutila! Sau poate ca doar eu cred asta... Si acum este foarte posibil ca Hikaru sa se raneasca in lupta cu acea blonda...si eu ce fac?! Stau si alerg aiurea prin oras, stau si astept sa se termine lupta?! Nu, nu pot accepta asta. Totul este din vina lui... Hikaru e cel care vrea mereu sa ma protejeze. Nu mai vreau sa fiu protejata, nu-mi pasa care sunt urmarile! Tot ceea ce vreau acum este sa stiu ca este bine... Insa pe de-o alta parte nu pot sa suport ideea ca el a vrut sa nu fiu acolo pe parcursul desfasurarii luptei. Iar daca el pateste ceva...nu voi putea sa uit asta! Nu voi putea trece peste. Mereu voi fi avut o urma de vinovatie in suflet... As stii ca este vina mea. Il urasc ca vrea sa faca totul de unul singur! De ce este asa?!
  -  Aaaah, te uraaasc!!! zbier catre cer, aproape dandu-mi lacrimile, insa m-am abtinut sa plang din nou.
Nu eram o fetita... Cu ambele maini indoite, apropiate de fata si cu lacrimi in ochi cad in genunchi pe asfaltul cel rece, unde nu parea a fi trecut cineva de o vreme indelungata. Era mult praf, ce-i drept. Am ramas asa timp de un sfert de ora, pana cand m-am sters la ochi cu maneca bluzei si m-am ridicat.

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE!  The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
 
   
#80
iAlexi
Membru
Postari: 27
Comportamentul Laylei se schimba din ce in ce mai mult te cam lasa masca o.0 cu toate astea devine din ce in ce mai incitant
Acum pe unde s-o fi dus Aoi?

_______________________________________
The sinking scenery, is wiped by this sleeve.
Following the voice, I start walking.
 
   
#81
Aiko-chan
Bufniță Flămândă
Postari: 329
O.O Yoyo-chaaaaaaaaan!
Am ajuns si eu sa citesc next-ul, si mi-a placut muuuult de tot.
Oare ce ascunde toata lumea de Layla?
Si Aoi asta.... om avea noi acelasi nume, dar cred ca semanam doar la faptul ca zambim intruna )
Aiko ubeste ficul tau!
Aiko te ube pe tine! Ja ne!

Story of Layla - O.O Yoyo-chaaaaaaaaan! Am ajuns si eu sa citesc - Ficuri Originale
Story of Layla – poza de Aiko-chan, in Ficuri Originale · 44.2KB


_______________________________________
I hate everything about you!
Why do i love you!
You hate everything about me!
Why do you love me?
                          by three days grace
JRock is my new religion!

NU MA SUPARATI CA VA ZGARIE MAMI!♪♪♪♪(￣ー￣

TOTI PITICII DIN LUME+AURUL LOR SUNT AI MEEEI!

P.S!!!!LOLITA23q(toti membrii),AN CAFE(toti membrii),Matenrou Opera, U-KISS(Donghoo,Soohyun,Eli,Kevin,Alexander,Kibum,AJ, Hoon),JJ Project, M.I.B, Dalmatian, Tritops , Song Chan Ho,Lee Chi Hoon,Gwak Min Jun,Won Jong Jin,Yamor,Park Jae Hyun,Jung Joon Young,Ryosuke Yamada, Jang Woo Young,T.O.P(Choi Seung Hyun), Kim Bo Kyung, SMTown, ZE:A, X-5, N.Sonic, AA, TAKEN,  Song Joong Ki (Kang Ma Ru) aceeasi persoana! , Sistar, Girl's Day, G.E.M, LC9, Aaron Yan, A-Jax, Panda Yang, Park Ji Ho, Shinhwa ^^ <33 PROPRIETATE PRIVATA   O_____O JOS LABA CA VA MUSC! X_____X
Yoshida Yuzan,Alvaro Garay,Tsutsugami Gai, Syo Kurusu,Yuushin, Kou-kun, Hyorin, Ri-chan  are MINE MINE MINE! JUST MINE O_O... STAY AWAY
Yuuki-neechan, Daya-chan, Yoyo-neechan,Dedu, nepoata mea (Sura),mihai1213,Kitsune-kun, Mady  are MINE!!! so STAY AWAY!
 
   
#82
lee
Bufniță Flămândă
Din: Ploiesti
Postari: 273
Ok, deci a deventi foarte interesant. Vreau sa stiu ce ascund aia si cine  e blonda....Bafta la scris in continuare
Apropo....ai inceput sa scrii si mai bine

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.
 
   
#83
๖̶ۣۜPucca
Membru
Postari: 4
Ok, unu' la mana :>:
Este M-I-N-U-N-A-T-A!
Doi la mana:
Stii ca te iubesc nu?
Noi suntem surioare, ne cunoastem de mult timp, vorbim pe mess dar nu pot sa incetez sa iti zic ca ficu' tau pe care tu personal ai pus cu trup si suflet in ea este fantastica.
Odata si odata, ai sa imi zici ca am dreptate.
Acuma, ai sa vezi ca am apasat butonul magic!
Pentru asta imi esti datoare cu o tableta de ciocolata 8->

Pucca te pupaceste duuulce :*

_______________________________________
Stii cum se spune: Pisica blanda, zgarie rau :> ! Rawr!
 
   
Pagini:  1 2  
Mergi la