OK lume cred ca v-am lasat destul de mult sa asteptati (scuzati intarzierea)....am adus Next-ul
- Wow… e singurul cuvant pe care il puteam spune, inca nu imi venea sa cred ce tocmai sa intamplat, adica am reusit sa ii spun ce simt pentru ea, si ea simte la fel, asta da surpriza placuta, si cu bonus chiar… trebuie sa recunosc desi e, adica era virgina sa descurcat bine in pat. E chiar ciudata treaba nu am mai facuto inainte in facultate. Dar nu ma supar. Privirea mi se atinti pe tavan privind in intunericul present in camera de infirmerie. Cobor incet cu privirea spre faptura care adormise in bratele mele, e asa de gingase si frumoasa chiar eram super fericit ca eram cu ea, insa un gand imi trece prin cap,, daca dimineata ne vor gasi asa intram la belele amandoi’’… imi zic singur in gand si ma ridic usor avand grije san u imi trezesc ingerasul si adun usor hainele pe care le aruncase peste tot prin incapere si , desi ma inrosesc puternic la fata o imbraca pe printesa dup ace ma imbrac si eu si dupa ma uit pe unde azvarlisem telefonul. Il gasesc pana la urma intr-un colt dar in acelasi moment incepe sa imi vibreze in mana iar cand ma uit nu ma suna nimeni altul decat Max prietenul meu. - Da, ii raspund in soapta ca san u o trezesc pe iubita mea - Pe unde umbli… avem probleme mari aici si avem nevoie de tine iar tu umbli cu vreo tarfa iar!!! Imi rasuna vocea baiatului in ureche dupa simtind ca surzisem…dar ma si enervasem…tarfa.,,Deea nu e tarfa dar reusesc sa imi pastrez calmul si ii raspund tot in soapta - Numai tipa in halul asta ca doarme Deea si o trezesti daca urli ca descreieratu. Unde sunteti ca vin si eu acum, si mai exact ce belele aveti? - Oare!? Mai trebuie sa stau sa iti explic!? Miscate dracului mai repede aici si lasa trancaneala - Ho ca vin tineti pantaloni pe tine…ii zic eu in gluma dar tipu sare ca ars cand aude de pantaloni si imi reproseaza zbierand in telefon - TIE ITI ARDE DE GLUME CA MIE NU IMI ARDE DELOC SA GLUMESC MISCATE LA STADIONU AL VECHI MAI REPEDE!! Imi zice acesta si imi inchide telefonul in nas nemai lasandu-mi posibilitatea de ai raspunde in vreun fel. Dar e ciudata treaba, Max niciodata nu reactiona asa la vreo gluma de-a mea, deci inseamna ca e ceva grav daca imi vorbea asa. Stau putin pe ganduri gandindu-ma ce are de imi raspunde asa. Imi intorc privirea spre ingerul meu adormit si ma apropi de ea usor. Ma aplec privind-o si ii daruiesc un sarut, normal aveam in plan sa o duc acasa fara sa o trezesc dar acum trebuia sa ajung la stadion sa vad care e toata treaba de era Mac asa agitate la telefon. O mai sarut odata si apoi pornesc usor spre iesirea din facultate.Cum sar gardul si aterizez pe strada incep sa alerg spre stadion. Pe drum mii de gandurin si imagini imi trec prin fata ochilor gandindu-ma si pregatindu-ma pentru c ear putea fi mai rau. Alergand ajung acolo rapid dar ma opresc cu cativa metri pana sa iau coltul strazi langa stadion pentru am trage rasuflarea si a incerca sa imi calmez temerile si gandurile nefaste care imi colinda trupul si mintea, am un sentiment neplacut despre toata treaba asta. Cand iau coltul strazi observ mai multi insi stransi la un loc si cineva parea a fi pe jos. Ma apropi incet si apparent nepasator de ei dar defapt inima imi batea sa imi sara din piept si picioarele mai ca vroiau sa o ia in directia opusa si sa ma care dracu din locul asta unde nu ar trebui sa ma aflu in primul rand insa le ignore si continui sa ma apropi pana cand ajung langa grup dar cand ma uit la cel ce era pe jos raman total socat si inghet pe loc nestiind ce sa mai zic sau sa fac. Cel care e pe jos se intampla sa fie cel mai bun prieten al meu si mai e si intr-o balta de sange una din maini pe langa corp cealalta pusa deasupra capului cum e el intins pe burta pe asfaltul rece si sfidator lucru care arata ca a incercat sa se apere cumva sau sa implore iertare lucru care se pare ca nu la primit deoarece avea o urma de glont in frunte de unde incetase sa mai gurca sange dinainte sa ajung eu aici. Ochii ii erau larg deschsi si privirea plina de teama pe care acesta probabil a avuto atunci,se citea clar in ochii lui asta. Cand am vazut in ce situatie ajunsese, omorat de un glont, si eu ajung s ail privesc aici mort, Dar in acest moment imi trec prin cap alte idei groznice, daca eu urmez, daca o sa am aceasi soarta, ce as putea face. Insa cum stau eu incremenit uitandu-ma ca la felu paispe la corpul lipsit de viata acum al prietenului meu drag, tipi prezenti acolo se intorc toti spre mine si unul mai bine facut vine in fata mea. - Tu cine esti piciule? Si ce vrei ? - E-e-eu…s-s-sunt nimeni. Ii raspund balbaindu-ma…teama mi se citea in glas si in privire pe care inca nu mi-o puteam dezlipi de pe trupul prietenului meu care zacea mort in fata mea. - Auzi piticanie, uitate la mine si asculta aici. Daca nu vrei sa ai aceasi soarta trebuie sa ne faci o mica favoare. Ma destept din soc cat decat si reusesc s ail privesc pe omul din fata mea care e chiar masiv, umeri lati muschi vizibil lucrati si ochii aceia, plini de ura si cu o sete de sange nemaivazuta. Dupa ce raman blocat putin cu privirea pe el ii raspund - Ce anume vrei sa fac? Il intreb pe un glas inca tremurand dar nu ma mai balbaiam - Asculta aici la mine… pustiulica asta a incercat sa nu ne asculte sin u a vrut san e-o lase pe prietena lui pentru seara asta, ea a fugit el nu a mai apucat.Tu sa ii iei trupu astuia si cu ajudorul domnului de langa mine o s ail ingropati si dupa imi aduceti fata. Inteles? Ce imi cere omu asta sa fac e incredibil de crud, o cunosc foarte bine pe prietena lu’ Max si stiu cat de mult o iubea el saracul, si nici in ruptul capului nu am de gand sa o dau pe mana diavolelui asta sau sa imi ingrop prietenul fara slujba sau fara ca familia lui sa stie. Sunt constient ca asta s-ar putea sa ma duca la moarte….dar daca sunt mai rapid ca ei si evit sa fiu impuscat poate am o sansa sa scap. Imi zic eu in gand si apoi inghit odata in sec si imi cer iertare in gand de la Deea daca cumva nu voi reusi si voi ajunge ca si Max. - Daca nu fac ce imi ceri ce vei face? Il intreb privindu-l sigur pe mine ignorand frica ce o simteam adanc infipta in inima si sufletul meu - Vrei sa mori mai curand copile? - Si daca nu mor? Continui eu s ail intreb lucru care il face pe tip sa se enerveze si vizibil incepe sa isi piarda rabdarea ducand mana la spate scotand la iveal un pistol, probabil aceasi arma cu care il omorase pe Max inainte ca eu sa ajung aici. Inghit odata in sec si fac rapid o miscare in jos taindui tipului picioarele cu piciorul meu acesta cazand jos arma indepartandu-se dar spre ghinionul meu un altul scoate o arma si trage nimerindu-ma lucru care ma face sa simt cum ametesc dar aud vag in zona sirenele unei masini de politie. Suntetul acesta ii face pe tipi astia dubiosi sa o ia la goanna care incotro apuca, vroiam sa ma ridic darn u apuc pentru ca imediat privirea mi se incetoseaza si in cateva clipe numai vad absolute nimic.Reusesc sa deschid ochii odata cu chiu cu vai o lumina orbitoare care tot trecea devenind cand slaba cand puternica iar ma deranja si aud o vuce vaga care zicea ceva de genul ‘’ stai linistit tinere vom incerca sa te ajuta’’ si probabil mai zise ceva acea voce dar numai ionteleg nimic si incet cad din nou in acel abis negru si pustiu.
Scuzati intarzierea [Don't be mad and please don't kill me] Deci sper sa va placa^^ Lectura placuta^^
CAPITOLUL IV
Telefonul ma trezeste brusc, nu vroiam sa raspund, dar la capatul celalalt al liniei era mama. -- Alo, ce e mama, nu e nici ora 6. -- Du'te repede la sputal municipal, Kira a fost impuscat aseara..Se pare ca a fost un fel de incaiereare..Du'te tu terog, caci parintii lui nu pot merge fiind in California. -- Alo? Alo? Deea?! Telefonul imi alunecase incet printre degete si cadea incet pe podeaua rece a infirmeiei. Nu imi venea sa cred..Nu..Nu puteam sa cred. Imi iau repede hainele aruncate ici-colo si o iau la fuga sper spital. Timpul parca se oprise si eu in loc sa fug mai repede mergeam tot inapoi..si mai incet, parca nu mai ajungeam la spital.. Dupa 15 minute care parea 15 ore ajung la spital unde era plin de politisti. Intreb asistenta unde este Kira si urc repede la el. Pe scari am alunecat si mi'am dat cu capul de treapta din josul scari. Ma ridic repede si vad ca am lasat pe jos o urma de sange, dar in clipa aceea nu imi pasa. Intru in salon unde era un politist si in patul alb si mic statea intins Kira. Ma tin cu mana de bara patului deoarece cazusem in genunshi..Lacrimi amare si reci imi cadeau pe obrajii mei palizi si inima mi se rupse incet la aceea priveliste, Kira era intins pe acel pat, cu perfuzia in mana si niste aparate langa el... Intra un doctor in camera si il roaga pe politist sa ne lase singuri cateva clipe. Acesta pleca din incapere in data. -- Dimnisoara, imi pare rau, dar iubitul dumneavoastra se afla in coma, a fost impuscat destul de aproape de cutia toracica, in urma operatiei am reusit insa sa scoatem glontul, dar totusi are cateva coaste rupte si s'a lovit destul de rau la cap. Daca isi va reveni din coma va supravietui dar vom avea nevoie de un miracol.. Ce spunea asta aici? Kira e in coma? Inima mi se rupse si mai tare iar lacrimile incepura sa imi dea din ce in ce mai abundent. Ma simteam neputincioasa, nu puteam face nimic.. Incerc sa ma ridic usor, dar amestesc si cad din nou pe podeaua rece, am ramas acolo, imi simteam corpul prea greu pentru a ma putea ridica, incepusem sa vad in ceata, pana cand nu mai distingeam nimic din jurul meu. Am inchis incet ochii auzind'doar o voce rece si subtire. -- Domnule doctor, veniti repede, s'a intamplat ceva! Incerc sa deschid din nou ochii dar nu puteam, imi simteam pleoapele grele, intr'un final reusesc, dar nu vedeam in ceata, inca nu reusisem sa destind nimic din jurul meu. In final am putut vedea tavanul alb cu crapaturi ce parca imi pica in cap...Ma uit in stanga si o vad pe mama cum statea si ma tinea de mana strans. -- Mama! Mama! o strig eu incet facand'o sa se trezeasca. -- Iubita mea! Te'ai trezit! Ce usurare. Am crezut ca voi ramane fara tine. Spune ea cu lacrimi in ochii, care incet ,incet in curgeau pe fata ei rosie. -- Ce s'a intamplat mama? -- Se pare ca ai cazut pe scari cand il cautai pe Kira si te'ai lovit la cap, te'a gasit asistenta pe jos intr'o balta de sange in salonul lui Kira. -- Si Kira cum e mama?E bine nu? -- Hai sa vorbim mai tarziu despre asta bine iubita mami? -- Nu vorbim acum! Cum e Kira? -- ..Pai...Iubit'o..Kira.... -- A...?In clipa in care urma sa spuna mama ceva intra doctorul pe usa. -- Vad ca te'ai trezit, domnisoara. -- Mda..multumesc..In cate zile pot pleca de aici? -- Depinde cum te simti, vom mai face cateva analize, si daca consider ca esti sanatoasa iti voi face fisa de externare. -- Bine..Incerc sa ma ridic din pat dar o durere cumplita ma fulgera. Pun mana la cap si observ ca eram bandajata. Nu puteam sa ma ridic, eram imobilizata in pat. In timp de mama se duse pana afara sa vorbeasca cu doctorul...Eu nu ma puteam gandi la nimic alt ceva decat la Kira..Nu imi pasa de mine, puteam sa si mor stiind ca el e bine si sanatos. Insa fara el eu eram un nimeni..Daca el nu mai era eu puteam sa mor..Nu imi mai pasa de nimic..Dupa cateva minute isi face aparitia mama si ma ia de mana din nou. -- Iubit'o, doctorul a spus ca iti trebuie odihna, eu am sa ma duc pana acasa intre timn sa ii spun tatei ca te'ai trezit, deoarece el isi facuse griji pentru tine si a stat pana azi cu mine aici dar l'am trimis acasa, caci era rupt de oboseala. Tu intre timp sa te culci. Nu am mai putut sa o intreb nimic ca ea si iesise pe usa mica si alba.. Incercam sa adorm..Dar gandul imi zbura la Kira...nu puteam sa ma impac cu ideea ca nu stiu nimic de el inca..Off..daca nu intra doctorul atunci pe usa...Mama mi'ar fi spus ce e cu el. Inchid ochii si ma gandesc la aceea zi din infirmeriie in timp ce ochii mi se inchideau usor usor si inainte sa imi dau seama ma astepta lumea viselor....
Sper ca va placut..acum nu mai avem ce face decat sa o asteptam pe Sarah-chan sa vina cu nextul
ok v-am tinut destul in suspans am adus continuarea
Totul in jurul meu era imbinat in doua culori, negru si rosu, vad orasul parca patat de sange, totul era ciudat - Unde ma aflu? Intreb singur dar nu primesc niciun raspuns. In scurt timp totul in jurul meu devine rosu si nu auzeam decat un bipait care incepuse sa ma enerveze, dar avea un ritm, ca si cum ar batea inima cuiva. Reusesc sa imi deschid ochii incet, deasupra mea se afla cerul senin putin rosiatic datorita soarelui care rasarea incet pe cer. Cand ma ridic in picioare observ ca eram in acelasi loc, dar eram singur, tipi aceia disparusera, la fel si Max, dar el parca era mort ,,oare l-au luat cu ei ?” ma intreb in gand incercand sa imi dau seama ce se intamplase cu adevarat, imi cercetez trupul de rani dar observ ca nu aveam niciuna. - Cum se poate intampla asa ceva, parca ma impuscase si pe mine, si Max era mort. Ce se intampla aici? Incep eu sa vorbesc singur ca de nebun pe strada. Dar stand in acelasi loc nu imi aducea niciun raspuns la vreuna din intrebarile mele trebuia sa gasesc raspunsurile, si pentru asta trebuia sa imi mist trupul din loc, iar prima destinatie era casa lui Max, trebuia sa stiu daca e bine, pur si simplu trebuia sa stiu raspunsul asta. Ma urnesc din loc indreptandu-ma spre casa lui Max, ce aveam noroc e ca nu e foarte departe de locul unde eram. Drumul ar cam trebui sa imi ia 15 minute, exact cat si dura, insa tot aveam un sentiment ciudat, parca nu eram unde trebuia, si bipaitul acela inca il auzeam, oare ce insemnatate are. Cand ajung in fata usi unde stiam ca locuia Max , o casa intre doua blocuri, frumos aranjata, vopsita intr-o culoare vie rosiatica ca si apusul soarelui, apas usor pe sonerie si astept sa imi deschida cineva, ceea ce se si intampla, persoana care imi deschise usa e chiar mama lu’ Max, o doamna de varsta mijlocie, blonda, care avea forme frumoase pot spune. Imediat ce imi deschise usa nu ezitai si ma adresai dansei politicos, aveam un respect pentru ea. - Sarut-mana doamna, este Max acasa? - Cine esti tu tinere? Ma intreba aceasta. Dar cum de nu ma cunostea, mai venisem in mai multe randuri la el, mai ales cand ma certam cu Deea sau nu aveam chef sa merg acasa la mine, veneam si dormeam la el, cum e posibil sa nu ma recunoasca? - Sunt Kira, prietenul cel mai bun al fiului dumneavoastra nu ma mai recunoasteti? - Tie iti arde de glume huliganule? Cum iti permiti sa vorbesti asa de fiul meu? El numai e demult printer noi. Imi intoarce aceasta vorbele pe un ton cam rastit si aproape ca ii dadusera lacrimile cand incepuse sa vorbeasca de Max. - Stati asa cum adica dus de mult? Nu inteleg ce se petrece aici? Intreb eu total confuz si socat, cum adica numai era de mult, adica el a murit inainte? - E un an decand a murit fiul meu scump…acum pleaca de aici pana nu chem politia pentru hartuire, hooligan ce esti! Imi tipa aceasta in fata si inainte sa apuc sa zic ceva imi tranteste usa in fata lasandu-ma total socat. ,,ce ciudat…. Adica mai intai nu ma recunoaste si apoi imi zice ca prietenul meu cel mai bun e mort de un an”. Plec de acolo total confuz incercand sa imi aranjez gandurile si intrebarile si sa incerc sa gasesc raspuns la toate. Incepusem deja sa ma nelinistesc ,,ma duc acasa imi e dor de Deea mea” imi zic in gand si incep sa alerg spre casa mea si a Dee-i abia astept sa o vad. Cand ajung la use si deschid mai sad au nas in nas cu nerodul care tot pretindea ca deea e sotia lui. - Tu ce cauti aici? Il intreb eu nervos, si inca ma abtineam san u il lovesc, sangele fierbea in mine. - Mai bine zis cine esti tu si ce cauti tu in apartamentul meu si al iubitei mele? Imi raspunde acesta privindu-ma cu indiferenta - Iubita ta?... da cine te crezi tu? Il intreb si deja nu ma mai stapanesc si il lovesc direct in mecla aruncandu-l pe spate moment in care apare si deea dar se duce direct la fraieru de pe jos si il ajuta sa se ridice - Iubitule esti bine? Ii zice ea lui ,,Iubit?...ce dracu se petrece aici?” ma intreb in gand incercand sa imi dau seama…oare deea ma insela deja cu el in prima zi de cand eram impreuna? - Iubitule? Deea ti-ai pierdut mintile? O intreb eu privind-o confuz - Nu mi le-am pierdut…dar de unde imi sti numele si cine esti? Nu se poate nici ea nu ma recunoaste…persoana la care tin cel mai mult nu ma recunoaste, nici nu stie cine sunt, si mai rau sunt inlocuit cu cel mai rau dusman al meu. - Nu sti cine sunt? - Nu..si nici nu ma intereseaza..iesi din apartamentul meu si lasa-mi iubitul in pace dementule! Incepe aceasta sa tipe la mine lucru care imi frange inima, dar ce era sa mai fac, ma intorc si ies din apartament indreptanduma spre podul care trecea peste raul acela. Acum ca nici Deea nu ma mai recunostea, ce rost mai avea sa traiesc, numai aveam pe nimeni, toti disparusera, sau cel putin eu disparusem din mintile tuturor, sunt doar o fantoma, fara vreun sens in viata, fara vreun rost. Viata mea e degeaba, asa ca de ce sa o mai lungesc. Cand ajung la pod ma urc pe capul lui si imi inched ochii pentru cateva secunde stau si ascult bipaitul care tot se auzea ,,ciudata…parca ar fi de la un aparat de monitorizeaza inima… m-am uitat la prea multe filme” imi zic in minte si apoi vreau sa fac un pas inainte dar…..
Hey, hey, scuzatii de intarziere, nu am prea avut timp deci acum am venit si eu in final cu nextul. Spor la citit. *kiss and hug*
CAPITOLUL V
Un inger stralucitor, invelit in lumina soarelui, cu aripile deschise mi se arata, ma uit in jur, eram pe o pajiste goala si numai o usa langa caare stateam eu. Aceea usa era chiar intrarea in lumea cealalta..unde toata lumea era fericita si nimenu nu simtea tristetea. Ii puteam simtii caldura, stiam ce vroia inca de la inceput, nu ma mai puteam sa ma abtin mult timp, asa ca am deschs gura si ce mi-a iesit asta am spus. -- Este real nu? Huh..Esti tu salvarotul meu? Sau cel care ma va distruge? Deschide-mi usa, nu mai vreau pierderi nu mai mult, nu mai ezit! -- Asta nu stiu inca..cat despre usa, se va deschide ea singura cand vei fii pregatita, nu este inca momentul. -- Nu e nici o scapare, imi poti atinge inima, poti vedea ce e inauntru, tristete, iubire, sentimente pe care nu vreau sa le mai simt. Nu fara el! -- Arata-mi visele, sperantele, traiirile, le vad, nici o scapare, doar minciuni? Cum se vor putea ele transforma in realitate? -- Da, doar sperante, sperante ca nu imi vei lua ce e mai scump in viata mea. Lacrimile imi dadeau necontenit pe fata mea palida si nu se puteau oprii. -- Nu, nu sunt minciuni, pot vedea sentimentele tale le simt, nu mai plange, plansul nu are rost, ce va fii vom vedea. Se tot apropia de mine si imi sterse cu mana lacrimile ce imi curgeau pe obraji, apoi trecu prini mine, ceea ce imi dadu un fior rece, ii simpteam intentiile stiam ce se va intampla. -- Spune-mi, spune-mi de ce? De ce te afunzi in minciuna? Incep eu sa tip si cad in genunchii. Tot acest vis era doar o minciuna, iluzia disparu in cateva secunde iar eu eram infata unei cladiri parasite, o cladire mare si spatioasa, un fel de hala, acolo m-i se arata din nou acel inger dar fara aripi. -- Ai vazut dincolo de iluzie, ai tu chiar o inima asa de pura? -- Iubirea schimba oamenii..nimeni nu e pur si inocent, suntem pacatosii si tu stii asta foarte bine. Nu este vorba de puritete, ci de dragostea pe care o port eu in suflet doar pentreu el, ea ma ajutat sa trec peste iluzia ta, sa vad dincolo de ea. Nu vreau sa ii se intample ceva rau, te rog nu il lua de langa mine, te implor. Cad in genunchii si plang cu suspine care nu se mai opreau. -- Dar el vrea sa se intoarca la tine..? Stii..imi dai senzatia unui trandafir alb frumos ce se umple de sange si devine rosu. -- Trandafir rosu? Ce inseamna asta? ingerul disparu..un nor de fum lasa in urma lui si nimic alt ceva. Din acel fum aparu un baiat nu il vedeam prea bine caci ea la departare, dar pe masura ce ma apropiam il vedeam, era Kira statea pe un pod aplecat, ma duc in spate si incep sa tip dupa el ca nebuna in timp ce lacrimile nu s emai opreau. Se intoarce cu fata spre mine si face niste ochii mari in timp ce eu alerg si ii sar in brate. -- Ce vroiai sa faci? Sa nu indraznesri sa ma lasi singura! Ma ridic pe varfuri si il sarut apasat pe buze, el facuse ochii mari cat cepele si ma ma ia in drate schitand un zambet. -- Ne vedem cand te vei trezii, iubirea mea. Ii soptesc apoi ma trezesc pe patul de spital cu mama care era langa mine si inca ma tinea de mana. Ma simteam mai implinita dupa acel vis, ca si cum era real si Kira era bine acum. Zambesc larg si ma ridic din pat sub privirile mamei care era putin socata. Capul nu ma mai durea, ma simteam minunat. -- Cum te simti, copila? Ma intreaba mama cu fata luminata. -- Bine, mama, unde e Kira? Trec direct la subiect. -- Pai..mai bine ai sta jos, la vorbele ei inima imi sarise din piept si ma asez pe peatul de spital langa mama. -- Deci mama? Cum e Kira? -- Pai, scumpa mea, el a suferit o operatie prin care i-au scos glontul din cutia toracica, si acume in coma, se zbate intre viata si moarte, nu se stie inca cum va fii. -- Unde e salonul lui? intreb eu tinandu-mi mana pe inima care imi batea din ce in ce mai tare. -- Doua saloane mai in jos, daca vrei te duc acolo. -- Ma descurc singura. Si o las pe mama cu ochii in soare si unpic speriata in salon. Cand ajung la Kira el era intins pe patul alb si tare, langa el erau niste aparate ce ii aratau pulsul slabit. Ma duc la geam si trag draperia, o pana alba cazuse de sus, ma uit si observ o siluera cu ce imi parea familiara, un barbat blond imbracat in alb. Era acelasi cu ingerul din visul meu, dar cum era posobil? -- Nu te teme, va fii bine, o voce calduroasa se auzi sin spatele meu, cand ma intorc era el, ingerul. -- Tu...Esti real...? Esti..ingerul..? O lacrima mi se scurse pe fata. -- A ales sa mai traiasca, nu il pot lua asa de usor nu? ii puse mana pe frunte si se face din nou sisparut.
Cam pana aici a fost acest capitol. Sper ca v-a placut^^. LOVE YA!
Nu imi vine sa cred…acum cateva clipe zicea ca sa plec din apartamentul nostrum iar acum imi sare in brate…si ce vroia sa zica prin trezire? Ma tot intrebam in minte ce se intampla cu adevarat. Confuz e cuvantul care descria stare ape care o aveam, dar numai aveam dorinta de a ma arunca, nu dup ace zisese ea. Stand pe capul podului privind in go laud o voce in spatele meu si totul deveni alb in jurul meu - Ai luat o decizie inteleapta. Imi spuse vocea din spatele meu iar cand m-am intors sa vad cine era un tip blond imi zambea dar dupa observ si ca avea aripi. - T-t-tu esti un inger? - Da.Acum poti alege daca te vei intoarce sau vei merge in rai - Ma pot intoarce?la viata mea? Il intreb eu uimirea si curiozitatea citindumi-se pe chip - Desigur. Imi spuse acesta indreptand apoi o mana in lateral o use mare dintr-un lemn de o culoare foarte frumoasa un maroniu care parca era metalic, avand mai multe insemnari intr-o limba necunoscuta mie, manerul argintiu stralucea aproape orbitor.Aceasta use te va duce spre fericirea eternal. Imi zise ingerul stand acolo si privindu-ma, dar pe mine nu ma interesa acea use oricat de atragator suna fericirea eternal, eu vroiam sa o vad pe Deea mea, fat ape care o iubeam, alaturi de ea aveam sa fiu fericit, eram sigur de asta. - Imi pare rau omule, pardon ingerule, dar eu nu vreau fericire eterna, vreau sa ma intorc la ea, la iubita mea, alaturi de ea voi fi fericit. - Iti inteleg alegerea si ti-o respect. Spuse acesta zambind multumit in moment ce usa acea disparea incet incet parca dizolvandu-se in albul care ne inconjura pe mine si pe el. Vroiam s ail intreb cum sa ma intorc dar zambetul lui ma nedumeri putin, parca cuvintele pe care le zisesem eu erau cele pe care le astepta sa fie auzite.Asta ar fi urmarit de la bun inceput. - Dar totusi tu cine esti? Il intreb eu radicand o spranceana la el si privindu-l cu acea privirea suspicioasa - Eu sunt ingerul tau pazitor. - Ale meu ? il intreb eu complet surprins de ceea ce imi spusese el. - Da. Fiecare are un inger pazitor care este ca un fel de radiere a bunatati pe care o poate avea sufletul tau. Eu sunt un alt tu. Domeniul meu cel mai bun este iubirea, deoarece acum iti arati bunatatea datorita persoanei care iti place si care te schimba fie ca observi fie ca nu. Ramasesem complet cu gura cascata, la propriu, cand ii auzisem cuvintele, un alt eu, e cel mai ciudat discurs pe care l-am auzit de la cineva. - Deci ca sa inteleg si eu esti ca o varianta mai buna a mea nu? - Exact.Mereu voi fi pe langa tine chiar daca nu ma poti vedea. - E bine de stiut. Zic eu privindu-l nemaifiind asa de surprins, intelesem oarecum cum statea treaba, dar inca aveam dilemma cum sa ajung acasa, adica in lumea mea. - O intrebare am si eu. Cum ma pot intoarce? Ii spun privindul fix in ochii care erau foarte albastri - Trebuie doar sa te trezesti. Imi spuse acesta si apoi disparu lasandu-ma singur in acel alb orbitor. - Sa ma trezesc?!? Cum se presupune sa fac asta ? ma intreb singur nemaiavand cine sa ma asculte. Stand acolo inconjurat de acel alb puteam auzi o voce, o voce cunoscuta, parea sa se adreseze cuiva, insa singurul lucru pe care am reusit s ail inteleg a fost ,,esti real”.Vroiam sa o vad, vroiam sa sarut buzele care faceau ca acele sunete, ca acea voce, sap rind contur in cuvinte.Vroiam sa ma trezesc sis a o vad pe ea, pe cea pe care o iubeam.Asta imi doream, mi-am inchis ochii sic and i-am descis iarasi parca pleoapele imi erau cusute, dar puteam distinge un tavan alb, si auzeam acelasi bipanit foarte cunoscut.
Hey, uite-ma si pe mine. In primul rand vreau sa imi cer scuze fata de Sarah-chan deoarece am intarziat cu partea mea cam mult. In al 2lea rand vreau sa imi cer scuze tuturor cititorilor, nu vreau sa imi gasesc scuze dar voi fii sincera. De cand a inceput scoala eu amm fost amenintata de 2 ori cu media scazuta la purtare [m-am vopsit si nu aveam voie, am injurat pe hol si dirigu`era in spatele meu, am iesit din scoala cu niste prietenii si am fost trasi toti la raspundere (povesti luungi..)] Apoi am avut o sesiune de teste continue, nici acumnu s-au terminat[maine dau la romana si grografie] Pe langa astea de la anul ma mut in Austria deci va fii mai complicat trebuie sa invat mult limba germana si cand voi ajunge acolo voi da niste examene pentru intrarea la liceul de acolo.
Imi cer mii de scuze, promit ca ma voi revansa, deci fara alte lungiri am sa predau nextul:
Eram la Kira in salon, inca nu se trezise,ma simteam asa de neajutorata, nu puteam face nimic. Eu eam aici, iar el acolo in lumea lui, adormit. Aparatul inca il tinea inviata si imi arata mie pulsul inimi lui. Dupa cateva zile de chin si de suspine neoprite zii si noapt a aparut o lumina de speranta in viata mea. Stateam in salon tinandu-l pe Kira de mana, o lacrimsa m-i se scurse incat pe obraz ca de fiecaredata cand ma gandeam la acea seara..Dar de data asta acea lacrima i-l trezise. Parca il reimviase din morti. In momentul cand isi deschise ochii si eu il priveam parca lumea mea luase din nou culoare si inima incepea sa imi bata din ce in ce mai tare. Era cea mai fericita clipa din viata mea, sa il vad din nou langa mine sa il simt, sa stiu ca e cu mine sa stiu ca va fii mereu cu mine. Ma uit in jos cu ochii inlacrimatii si incerc sa ma controlez sa nu ii sar in brate stiind ca nu era intr-o satare asa de buna inca. -- Uh..Plangi..? De ce plangi? Ma intreaba el cu o voce slabita punandu-mi mana pe fata si ridicandu-mi privirea. Ma uitam in ochii lui, nu il puteam vedea prea clar deoare lacrimile imi curgeau necontenit, nu se mai opreau, eram asa de fericita. El isi ridica incet mana si imi sterge lacrimile dar eu il prind de mana si i-o duc la pine pe fata sarutand-o. -- Ai idee cat mi-ai lipsit? Stii cat a trebuit sa indur? Fara tine viata mea nu are nici un sens! Incep sa plang din ce in ce mai tare nemaiputand sa ma stpanesc si ii sar in brate, un geamat de durere ma trezeste la realitate si dau drumul incet stransorii. -- Scuze.. Ii spun incet aplecandu-mi din nou capul. -- Nu trebuie sa iti ceri scuze, imi spuse el prinzandu-ma de mana, in tot acest timp am crezut ca voi muri..am crezut ca te voi pierde si nu te voi mai revedea. Imi pare asa de rau ca te-am facut sa te ingrizorezi.. Promit ca nu voi mai avea de aface cu astfel de probleme. -- Nu stii cat de mult te iubesc! Ii spun eu luandu-l din nou in grate si incepand sa plang cu putere. -- Acum de ce mai plangi? -- Taci! E doar vina ta! Normal ca sunt fericita! Acum stiu ca nu te voi mai pierde niciodata! Kira se ridica cu greutate in sezut si ma ia in brate sarutandu-ma apasat, dar un icnat de durere se auzi din nou. -- Intinde-te. Nu te forta, nu de mult te-ai trezit, nu vreau sa patesti ceva. -- Parca ai fii mama, stai calma acum nu se mai poate intampla nimic. Un zambet pervers si calduros in acelasi timp isi facuse loc pe fata lui. Eu insa nu eram asa de sigura. Am auzit ca politia ii prinse pe acei raufacatorii, acei baietii ce l-au omorat pe cel mai bun prieten al lui Kira si apoi iubita lui s-a sinucis. E tragic, un cuplu care se desparte si moare din cauza altora.. Acei criminali fara inima au fost prinsi in final, acum nu vor mai putea face ce au facut, dar mereu vor exista obstacole grele de trecut, am invatat ca orice ar fii viata e pretioasa si nu trebuie pierduta sau sa te pierzi in ea. Criminalii au fost condamnatii la 23 de anii in inchisoare, insa unul din ei nu a fost la fel de norocos, nu a vrut sa se predea de buna voie si a impuscat un politits tn picior, acesta la randul lui a fost impuscat in cap. Parerea mea e ca el vroia sa moara. Daca tinea la viata nu scotea pistolul sau macar daca vroia sa il impuste pe politist o putea face letal, cum l-a impuscat pe Kira sau pe peietenul lui. Unii oamenii au o viata neagra si sumbra, unii prefera moartea ca alternatia. Eu nu am cazut in pacat, chiar daca durerea era apasatoare si credeam ca nu mai exista sanse pentru mine si Kira am continuat sa cred, am incercat sa cred, erau momente cand ma uitam in detalui la cutia de pastile de pe patul salonului meu si ma gandeam sa le inghit pe toate sa ma scap. Dar ceva ma impingea de la spate sa am incredere in puteriile lui D-zeu cat si in cele ale lui Kira. Viata pot spune ca a fost buna cu mine. Acum il am aproape pe EL! El ma iubeste, el e doar al meu, ek va fii mereu cu mine! Eu eram a lui. Totul prinse o culoare calda si viata mea prinse un sens. In aceasta clipa imi doream ca timpul sa ramana in loc, doar eu cu el. Dar va mai dura ceva timp. Trebuie sa isi revina, sa stiu ca nu mai sta nimic in calea noastra!
Pana aici am putut scrie. Promit ca data viitoare voi veni mult mai repede cu nextul, incerc sa imi reintru in ritm. Va multumesc din suflert pentru comuri si suport.^^
Numai tu? Eu deja am fantezii)) Oricum abia astept sa vad partea ta! Sunt sigura ca va fii ceva interesant si poate unpic pervers? Dupa cum te stiu eu pe tine in clipa de fata iti fata mintea ceva dubios.
Eeeee nu se stie ce iese din mintisoara asta a mea :-"... oricum next-ul il pun cel tarziu luni sau marti
Am dat edit ca sa nu fac dublu post.... si cum am promis am adus Next-ul:
Continuam sa o privesc si sa ii mangai fata stergandu-I lacrimile care continuau sa ii cada din ochisori ei frumosi, inca nu imi venea sa cred cat de aproape fusesem sa o pierd pe veci, nu eram prea sigur dar ceva imi spunea ca daca as fi facut un pas si m-as fi aruncat de pe podul acela in vis totul ar fi luat sfarsit. Acum eram fericit sa o vad din nou sa o pot saruta si mangaia. Bipaitul inc ail auzeam si imi intorc cu greu capul vazand echipamentul medical de langa mine care imi indica bataile inimi. - Deci dracia asta tot bipaia asa non stop. Zic eu zambind privind cum linia rosie arata ritmul inimi mele. Raman asa cateva minute privirea Dee-I ramanand asupra mea dupa imi intorc din nou privirea spre ea zambindu-i. - Ma bucur atat de mult sa te vad din nou! Cat timp am fost in patul asta? O intreb eu pe fata iubita - Destul de mult. Prea mult pentru mine. Mi-ai lipsit groaznic cand m-am trezit in acea dimineata in infirmerie cand ma sunat mama si mi-a spus ca ai fost impuscat in timpul nopti am simtit ca imi cade tot cerul in cap.Nici nu ai idée cate griji mi-am facut pentru tine pampalaule. Zise ea si incepu din nou sa planga. Reusesc cumva sa imi intend mana sufficient cat sa o prind de ceafa si o trag spre mine sarutando cu foc si dupa bipaitul care devenise mai intens oricine il auzea isi dadea seama cum ma simteam eu in preajma ei. Dup ace rup sarutul o privesc in ochii si ii zambesc amintindu-mi de acea noapte fierbinte din infirmeria facultati dorinta de a o avea din nou se simtea chiar tare in partea de jos a corpului meu. Zambesc putin pervers - Se pare ca eu am avut onoarea sa fiu primul in chilotei tai…spun eu si ii fac cu ochiul moment in care ea se face rosie la fata si ia o perna dandu-mi cu ea peste fata - Pervers incurabil ce esti. Imi spuse pe un ton putin ridicat dar nu era dur deloc apoi incepu sa rada. - Asta’s eu…. Ar trebui sa te obisnuiesti ca dup ace pot sa merg o sa te ciufulesc nitel. Ii spun eu dandu-mi perna de pe fata si facandu-I cu ochiul facand-o pe ea sa rada mai zgomotos. Dar spune-mi te-a durut…am fost prea dur? Te-am ranit cumva? O intreb eu facandu-mi griji ca poate am ranito poate m-am purtat brutal cu ea… - Nu, nu m-ai ranit, nu ai fost dur deloc, ai fost dulce si credeam ca visez daca nu eram dezbracata as fi zis ca a fost un vis ca tu numai erai langa mine. - Imi pare rau am vrut sa te imbrac sis a te duc acasa… dar m-a sunat Max… presupun ca deja a fost imormantat. Esti de acord sa mergi cu mine la mormantul lui can dies de aici? O intreb eu o tristete citindumise in ochii, Max imi era foarte apropiat ca un frate pe care nu l-am avut niciodata, si cand l-am vazut zacand acolo mort inima mi sa impietrit, inca mai aveam intiparita in minte privirea din ochii lui, acea teama groaznica. - O sa vin cu tine. Numai fi trist, nu e vina ta, acei nemernici au fost prinsi. Imi spune ea pe un ton plin de compasiune si iubire - Ma bucur sa aud ca au fost prinsi, sper sa fie pedepsiti cum trebuie. Nemernici l-au atacat cand era cu Mary-Ane vroiau sa o ia pentru o noapte. Doar cu imprumut, Max nu i-a lasata ma sunat pe mine era clar disperat si foarte agitate. Ea a fugit de langa ei dar el nu a mai avut norocul ala. Eu am scapat ca prin urechile acului san u fiu omorat, si daca nu se auzeau sirenele acum eram si eu mort si nimeni nu ar fi stiut macar ca aveau de gand sa ma puna pe mine sa le-o aduc pe fata sis a il ingrop cu inca unu pe Max. Ipocriti. Exclam eu ultimul cuvant plin de ura si dispret pentru acei oameni si strang tare materialul cearsafului alb de pe pat in pumni fiind enervate numai cand imi aminteam de ce au zis acei tipi si ce vroiau sa faca. - Clameaza-te Kira iubitule. Vocea ei suna plina de ingrijorare sis tai ,,mi-a spus iubitule…ce dulce poate fi fata asta..firar ea de treaba ca ma doare asa pieptul ca o dadeam dracu de locatie si o faceam aici “ imi spun in gand si o mangai usor pe fata zambindu-i - Cu tine langa mine nu pot sa fiu nervos…poate doar atatat…dar asta a fost cam mereu, mai ales cand te vedeam imbracata mai sumar ii uram pe toti care indrazneau sa se apropie de tine ^_^
Scuzati intarzierea.. >.< Dar in final am venit cu nextul.
Dupa 3 saptamani Kira a fost externat de la spital, si-a revenit miraculos de repede si nu mai avea nici o problema. Toate testele aratau ca e sanatos si se simpte bine. Eu inca eram ingrijorata de starea lui de sanatate, imi era frica sa nu il pierd, sau sa se intample ceva cu el. Tin asa de mult la el incat nu imi pot inchipui inca o intamplare din asta. Imi era frica mai mult pentru el decat pentru mine. --Deea? Imi spune baiatul prinzandu-ma de mana si uitandu-se la mine in ochii --Da? --Te iubesc! Nu vreau sa te pierd, tu esti cel mai scump lucru de pe pamant pentru mine! Stiu ca vorbele sunt de prisos si ca ar trebui sa ti-o dovedesc prin fapte. Dar totusi eu iti spun cea ce simt. --Stiu, si eu te iubesc enorm. Ii spun luandu-l in brate cu lacrimi in ochii. Inianunte de acea zi din facultate noi nu prea vorbeam si mereu ne certam, totul s-a schimbat radical si nu credeam ca se va ajunge aici. Il iubesc asa de mult, nu credeam ca si el simte la fel. Destinele noastre s-au unit de mult dar acum sunt din ce in ce mai apropiate. Inainte de a merge acasa ne-am dus prin parc de o plimbare. Totul era la fel cum l-am lasat inainte de accident. Plimbarea a fost revigoranta si placuta, cred ca a fost cea mai placuta plimbare din viata mea. Il simteam pe el aproape si asta e tot ce conta pentru mine. Priveam totul ce ma inconjura bancile, copacii, pasarile, frunzele ruginii cazute pe jos, soarele ce batea printre ramurile copacilor inclusiv copii ce se jucau si fugeau de colo colo. Simt o mana rece ce ma prinde de solduri si ma ia in brate, ma strange si ma saruta pe gat. Era Kira, il prind de mana si ma intorc cu fata la el sarutandu-l apasat pe buze. --Nu ai idee cat de mult mi-a lipsit asta, imi spune el strandandu-ma la piept. --Nu, nu ai tu idee cat de mult mi-ai lipsit mie! Ii raspund saru-andu-l pe obraz. Baiatul ma ia pe sus si ma duce pana la iesirea din parc, eu ma zbateam si tipam, dar nu avea de gand sa imi dea drumul. --Da-mi drumul! Esti inca obosit, nu ai voie! --Exista doua modalitati sa faci o femeie sa taca, 1 sa o saruti,2 sa o pleznesti. Ce alegi? Ma uitam cu niste ochii de catelus plouat la el vrand sa ma lase jos. Dar el m-a sarutat pasional lasandu-ma incet cu picioarele pe pamant. --Stai, nu aici! Stai! Il imping unpic, dar indeajuns pentru al dezlipi de mine. -- Inceteaza sa mai faci asta! Cel putin nu in public! --Dar e mai interesant cu public. --Nu, nu e, e jenant! Ii spun eu prinzandu-ma de obraji care erau rosii ca focul. --Bine.. Dar pentru asta va trebui sa te revansezi cand ajungemacasa! Obrajii mei se faceau din ce in ce mai rosi, candul imi zbura din nou la prima zii din facultate, -aish!! Trebuie sa nu ma mai gandesc la asta!- Capul imi statea numai la prostii. --Foarte bine, cand ajungem acasa am sa iti fac ceva bun de mancare si apoi te vei culca. --Ma voi culca? Culca? Am formit in aceste saptamani, crezi ca imi mai arde de somn? Nup, sunt gata de actiune! --Nu primesti nici o actiune! Nu vezi ca inca nu esti bine? Abia ai fost externat! --Lasa ca iti voi arata cat de bine sunt!
Cam atat am avut eu. Sa o asteptam si pe Sarah-chan cu nextul.^^ Sper ca v-a placut!
Wow ... ficul este foarte tare ! Dialogul si descrierea sunt din plin ! Imi place mult ! Sunt mici greseli de tastare dar asta nu conteaza ! Sarah chan adu nextul ! Va pupaceesc !
ALONE AT HOME – poza de MayeshaUchiha, in Dropped. · 39KB
_______________________________________ Uchiha is my clan . Uchiha is my obssesion .
Waw TiMy super nextul. Imi place foarte mult povestea si abia astept nextul. Iti urez succes la scris si nu doar tie, ci si lui Sarah Chan. Succes amandurora. Bye
Pai pentru inceput mii de scuze ca nu am mai adus continuarea....sper sa ma iertati
Chiar credea ca o sa ma convinga sa renunt la idee, nicio sansa din acea noapte cand am gasito la infirmierie si am facut dragoste am vrut mereu sa o am dar in spital nu puteam pentru ca , ei bine mereu sub supravegherea medicilor, asistente care tot timpul ma urmareau parca geloase ca ea era mereu langa mine , acum ca sunt afara din acea inchisoare alba plina de doctori vreau sa fac dragoste cu ea , o iubesc si ea stie asta dar , dupa cum imi e firea, trebuie sa existe si astfel de relati carnale intre noi altfel cred ca am sa devin un labagiu, nu as putea sa ma culc cu alta in veci vecilor. - O sa vezi imediat ! spun luand-o iarasi pe sus si mergand cu ea in brate desi se zbatea si ma ruga sa o las jos, chiar ma tras si de par - Auci! Doare! am spus strangand usor din dinti , tragea cam tare dar imediat mi-a dat drumul si incepuse sa isi ceara scuze - Imi pare rau ! Imi pare rau ! Nu am vrut sa te trag asa tare, dar vreau sa ma lasi jos, pot sa merg si singura pe picioarele mele. - Nici nu ma gandesc scumpa mea, zici ca sunt obosit, am sa iti arat pana acasa ca nu sunt deloc obosit, mi-a ajuns odihna, si acasa o sa iti arat ca pot fi foarte activ si in alt capitol . Zambetul ce imi aparuse pe fata imi trada gandurile nu prea cuminti lucru care o facea pe ea sa roseasca grozav de tare ceea ce mi se parea extrem de adorabil asa ca nu am rezistat tentatiei si am sarutato din nou lung. Dupa ce am incheiat sarutul am urcat spre apartamentul nostru inca neascultandu-i rugamintile de a o lasa jos. - Mai e putin. Inca mai crezi ca sunt obosit? - Nu ar trebui sa faci asta. Daca o sa patesti ceva? Daca efortul asta o sa te bage din nou in spital? Nu vreau sa te mai vad in acea camera alba . Mai avea putin si plangea dar cuvintele ei m-au facut sa ma inmoi complet , nu aveam cum sa nu o iubesc la cat de dulce era - Nu o sa mai ajung in camera aia si nu iti face griji sunt bine pana si doctori au zis ca sunt ca nou, sanatos tun asa ca nu iti mai face atatea griji. Nici nu ai idee cat de mult am vrut sa facem dragoste din nou, te iubesc foarte mult si vreau sa avem o relatie care include totul. Si in plus eu am fost primul pentru tine si pe patul ala tare din infirmerie nu cred ca a fost prea confortabil pentru tine , nu a fost nici pentru mine prea confortabil. Vreau sa iti arat cat de bine te pot face sa te simti. Eram foarte sincer chiar vroiam sa o fac sa se simta bine, sa simta si ea placere maxima intr-un pat comod la lumina lumanarilor, vroiam tot ce e mai bun pentru ea. - Dar nu ai voie, ar insemna sa faci efort. - Nu o sa se intample nimic rau, iti promit. - Nu o sa facem nimic, o sa iti fac manancare si apoi o sa te culci. - Exact. o sa ma culc, cu tine. am zis zambind draceste si am pus-o pe picioarele ei ca sa descui usa, frumoasa de langa mine inca nu se prinsese la ce ma refeream eu, ma privea confuza. imediat ce am deschis usa am trecut-o pragul ca pe o mireasa desi asta a facuto sa roseasca din nou - Esti asa de dulce cand esti rosie in obraji imi vine sa te mananc. A vrut sa mai zica ceva dar nu a mai apucat pentru ca am sarutato apasat facand-o sa isi inghita cuvintele .
wow...O_O. Ce super!!! Cum nu am văzut ficul ăsta până acum! Vreau next-ul de urgenţă! Kira şi Andreea, ce combinaţie... Aveţi un real talent la scris şi sper să continuaţi tot aşa...succes în continuare şi hai cu next-ul Timy...!
and please don't kill me] Deci sper sa va placa^^ Lectura placuta^^
Aveţi un real talent la scris şi sper să continuaţi tot aşa...succes în continuare şi hai cu next-ul Timy...!