Lumea noastră Anime
Păşeşte în lumea noastră Anime! 		Lista Forumurilor Pe Tematici
Lumea noastră Anime | Reguli | Inregistrare | Login

POZE LUMEA NOASTRă ANIME

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
Alexanndra1994 pe Simpatie
Femeie
23 ani
Bucuresti
cauta Barbat
23 - 42 ani
Lumea noastră Anime / Arhiva / Dragoste Infinita - SasuSaku [cel mai lung fic ever,peste 500 de cap] Moderat de Adele, Enderlicht, Monet, Rares
Autor
Mesaj Pagini: 1
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
M-am mai gandit sa fac inca un fic. Sper sa va placa. Va urez: Lectura Placuta !!!

Dragoste Infinita




Capitolul 1

- O Prima Privire -



Este seara in Konoha. Ma plimb pe langa niste case. Vin de la gara. Probabil ca se vede ca sunt noua. Parul roz imi adie lin in aerul cald. Ma uitam la toate casele de pe strada, dar nu o gasesc pe cea pe care o cautam. Dandu-mi seama ca nu voi gasi aici ceea ce caut, ma indrept spre o alta straduta, dar privirea imi este atintita catre o luminita ce venea din departare. In acea pata de culoare orbitoare se putea zari trupul unei fete. Acea silueta imi parea cunoscuta. Ma duc sprea ea. Cand ajung indeajuns de aproape pentru a putea vedea cine este constat ca este sora mea, Myra. Ea semana mult cu mine, avea acelasi par rozaliu, aceiasi ochii de un verde atat de crud si luminos, acelasi corp de invidiat, doar ca parul sau era mai scurt decat al meu. Al meu era pana putin mai sus de talie, al ei fiind doar cu vreo doi, trei centimetri mai jos de umeri. Aceasta imi facea cu mana bucuroasa. Are un zambet foarte mare, plin de blandete, prin care se putea observa cu usurinta fericirea. Mie imi apare un zambet si mai mare decat al ei pe fata. Myra imi face semn sa vin in casa, apoi imi spune cu un glas gingas:

- Ma bucur ca ai venit pe aici! Mi-a fost atat de dor de tine.

Eu ii spun ca si eu ma bucur sa o vad si ca mi-a fost foarte dor de ea, apoi intru in casa, eliberandu-ma de toate miile de bagaje, iar apoi ne imbratisam. Era o imbratisare plina de dragoste si blandete. Mi-a fost atat de dor de sora mea, iubita mea sora mai mare. Sora mai mare care m-a ajutat si mi-a dat atatea sfaturi, de atatea ori. Doamne, cat ma bucur ca o vad din nou.

Dupa cateva minute indelungate, ne desprindem din imbratisare. Eu ii zic ca vreau sa ma duc pana in camera mea sa ma schimb. Rozalia de langa mine imi spune sa-mi iau bagajele sis a o urmez. Fac ceea ce imi zice, apoi sunt oprita de ea. Se ofera sa ma ajute. Eu o las sa ia cateva dintre genti, apoi urcam scarile incetisor. In cateva secunde ajungem in dreptul unei usi albe. Imi spune ca asta este camera mea de acum inainte. Mai adauga si faptul ca a incercat sa o mai umple cu diferite chestii care stia ca imi plac. Ii spun ca ma schimb si vin jos sa mancam. Myra ma informeaza ca masa este déjà pregatita si ca ma asteapta, dupa care se duce jos. Eu intru si incep sa ma uit prin jur. Pe una dintre noptiere, vad o poza nostalgica. In acea poza erau doua fete, una mai mica si una mai mare. Cele doua fete erau gememe. Acesta poza e facut acum vreo sapte ani, ultima data cand ne vazusem eu si Myra. Dar gandurile imi sunt intrerupte de catre sora mea, care ma cheama la masa. Imi aleg repede o pereche pe pantaloni scurti albi si un maieu verde, apoi cobor la masa. Cat timp am mancat am vornit despre tot felul de lucruri, despre ce am mai facut in ultimii ani si multe altele. Deodata Myra spune:

- Sakura, mie chiar nu-mi vine sa cred ca au trecut sapte ani de cand nu ne-am mai vazut. Te-ai schimbat atata. Tu vei intra la liceu, iar eu la facultate. In sfarsit ti se va indeplini visul de a avea cincisprezece ani, bineinteles daca il mai ai.

- Da, nici mie nu-mi vine sac red ca a trecut atata timp. Chiar mi-a fost dor de tine si ma bucur nespus de tare sa te revad.

Dupa ce am terminat de mancat Myra mi-a spus sa ma duc sus sa ma pregatesc pentru scoala si sa ma culc. Fac ceea ce imi zice. Am de gand sa fac un dus revigorant sis a ma culc. Intru incet in jetul de apa calduta. Un fior imi trece pe sina spinarii in momentul in care apa face contactul cu pielea mea fina. Acea clipa nu a durat mai mult de o secunda. O secunda care parca nu se mai termina.

Dupa aproximativ zece minute in care toate gandurile, sentimentele si trairile mele au fost luat de picaturile mici si calde, cel putin pana maine, am iesit din cada, m-am imbracat in niste pijamale verzi si m-am dus direct in camera mea.

Imi simteam oasele din ce in ce mai grele, mai obosite si mai dureroase. Fara sa mai stau pe ganduri ma bag in pat si adorm.

A doua zi veni rapid. Nopate fu alungata de soarele mandru si luminos. Emana o caldura speciala. Razele calde ale mingii de foc treceau incetul cu incetul prin perdeauna roz a camerei mele, intr-un final ajundand pe fata mea, obligandu-ma sa ma trezesc. Cu greu imi dechid ochii de culoarea smaraldului si ma dau incetisor jos din pat.

Ma duc sa deschid geamul, lasand mirosul imbietor al diminetii sa imi inunde narile. Dupa ce trag o gura mare de aer curat in piept, ma indrept lenes spre baie. Imi fac repejor siesta, dupa care ma indrept spre bagajele nedespachetate sa-mi aleg ceva de imbracat. Imi aleg niste blugi albi trei sferturi, un maieu simplu albatru, iar in picioare imi iau niste adidasi Addidas albi. Imi iau ghiozdanul si cobor jos. Ii spun Myrei ca nu mai am timp sa mananc si imi iau pachetul de pe masa.

Fara alte ezitari incep sa acerg spre noul meu liceu. In vreo zece minute ajung in curtea scolii. Nu prea am fost zarita de catre viitori mei colegi. Ma duc sa ma asez pe o banca de langa un cires batran. Ce pacat ca nu era inca inflorit. Langa mine se aseaza un baiat blond cu niste ochi albastri, asemeni cerului senin. Se pare ca il cheama Naruto. El se ofera sa-mi mai prezinte cativa dintre colegi. Mi arata pe Hinata, pe Neji si pe Lee.

Privirea imi este atintita catre doi baieti care jucau basket. Unul dintrei ei era blond cu ochi caprui, iar celalalt avea ochii de culoarea onixului, iar parul era de aceasi culoare cu ochii. Il intreb pe blondul de langa mine cine este acel brunet, iar el imi spune ca este Sasuke Ucicha.

Deodata se suna, iar orele trebe sa inceapa curand. Eram emotionata. Vai, nu cred ca pot intra in clasa fara sa lesin. Mor aici. Oftez ingrijorata, dupa care iau o gura foarte mare de aer. Il urmez pe Naruto, deoarece se pare ca eram in aceiasi clasa, dar in drumul meu sunt impinsa de cineva. Imi ridic privirea speriata, in acelasi timp nervoasa spre el. Se pare ca era chiar acel Sasuke Ucicha. El imi spune pe un ton superior si iritant:

- Ai grija pe unde mergi !
- Ce bou !!! exclam eu iritata de tonul folosit de el.

Doamne, iar m-a luat o team ingrozitoare. Mor de frica! Am atatea emotii, nici macar nu cred ca stiu cum ma mai cheama. Sper sa nu ma puna cumva in fata clasei sa zic lucruri inutile despre mine sau orice altceva de genul asta, este ingrozitor. Off, nu mai rezist. Ma opresc pentru cateva secunde din mers. Imi inchid ochii si trag adanc aer in piept, dupa care imi continui drumul spre clasa. pentru cateva secunde din mers. Imi inchid ochii si trag adanc aer in piept, dupa care imi continui drumul spre clasa. In cateva secunde sunt in fata clasei. Mai iau o gura mare de aer, dupa care intru.



Acesta a fost primul capitol. Sper ca va placut. Astept cat mai multe commuri, critici si pareri.
Va pup dulce.
Bye.

_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 12 ani
   
°o.O Skittles O.o°
Membru

Din: Ia ghiceste...
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1645
imi place ficul
totul e bine,descriere ai,dialog ai,deci nu am altceva de spus decat .... next


P.S.Chiar va fi de peste 500 de capitole?

Modificat de Mira009 (acum 12 ani)

_______________________________________
~Kanon,Damon,Miku and Francisco Lachowski are MINE!Capish?~  *click*

Revenge is sweet...
pus acum 12 ani
   
vampire_angel_girl
Bufniță Flămândă

Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 398
vreau next asta e toata critica mea.
deci ficul imi place foarte mult
ideea:aproape originala(sasusaku foloseste toaata lumea)
titlul:cam lung...puteai sa zici la inceputul povestii partea cu cel mai lung fic
desriere:ai din plin
actiunea:nu e grabita
dialog:inca n-ai avut prea mult
deci astept NEXT
daca tot zici ca e cel mai lung...nu ne tine prea mult in suspans,caci poate nu-l mai termini pana mori,thomne feri!!!  

_______________________________________
pus acum 12 ani
   
Lene
Moderator

Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 1113
Hmm am mai citit ficul undeva
Lai mai postat si pe alte forumuri?
Oricum e fain astept nextul

_______________________________________
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩۞۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬



Click it. -->  <-- Click it.
pus acum 12 ani
   
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
Hey lume. Am adus nextul. Sper sa va placa. Astept cat mai multe commuri.


Dragoste Infinita


Capitolul 2


- Prietene Noi –




In incapere erau vreo treizeci de fete de adolescenti necunoscunti care stateau in bancile lor, fiind mult prea agitati. Se pare ca nu mi-au observat inca prezenta. Naruto ma vede si imi face cu mana. Ii zambesc dulce, dupa care imi caut un loc. Off, nu se poate, mai este un singur loc liber, langa nemernicul ala, Uchiha. Nu il suport. Neavand alta optiune, ma duc nervoasa spre banca lui. Era prima banca de pe mijloc. Nu prea ma omor sa stau in prima banca, dar ce pot sa fac?

Ajung in dreptul bancii. Sunt atat de nervoasa. Un sentiment de furie simt cum imi trece prin vene. Ma incrunt. Mai aveam putin si il luam la bataie. Simt cum sangele incepe sa treaca din ce in ce mai repede prin vene, Incepe sa fiarba cu totul in mine. Imi strang repede pumnii. In ochii mei se putea citi ura, dorinta disperata de a distruge ceva, de a ma razbuna cumva. Eram atat de nervoasa, incat cred ca as fi in stare sis a omor pe cineva. Bine, nu as ajunge chiar atat de departe, dar pe aproape. Nu stiu de ce eram atat de nervoasa pe el, pana la urma e doar un idiot, nu merita sa-mi consum degeaba energia.

Fara sa-mi pese de el, ma asez pe scaunul din dreptul sau. Era o galagie extrema in incapere. Eu stateam in banca plictisita. Deodata se pozitioneaza cateva fete in fata bancii mele. Pe una dintre ele mi-o prezentase Naruto. Cum a chema? Ah da, Hinata. Langa ea se mai aflau inca doua fete, una blonda si una satena. Hinata ma saluta si ma intreaba daca as vrea sa fim prietene. E un pic cam incordata. Ce-i drept, cred ca este timida rau. Ii zambesc dulce, dupa care ii spun ca mi-ar face placere sa fim prietene. Ne mai zambim inca o data, apoi mi le p-rezinda pe cele de langa ea. Blonda se numea Temari, iar satena TenTen. Pareau de treaba. Cred ca o sa ne intelegem bine.

Intr-o fractiune de secunda toata lumea face liniste. Usa se deschide incetisor. Toti elevii se agitau sa ajunga la locurile lor. Pe usa intra Naruto. Blondul incepe sa rada cu pofta cand vede ce fete inspaimantate avea toata lumea, dar el se sperie in momentul cand profesorul intra in clasa. El era dirigintele nostrum, Kakashi Hatake. El este un barbat inalte, cu parul gri, ciufulit, care poarta o masca pe fata. Ce ciudat. Imi da fiori acea masca. Parca ar fi un asasin sau naiba stie mai ce. Ma sperie intr-un fel.

Acesta ne salute politicos, dupa care ma cheama in fata clasei sa ma prezint. Aveam putine emotii. Nu stiam ce parere ar putea sa aiba noii colegi despre mine. Ies din banca incetisor. Mainile imi transpirau cu fiecare milimetru pe care il inaintam, cu fiecare pas care il faceam. Eram atat de tensionata. Exact de asta imi era frica, sa ma puna sa zic ceva in fata clasei. In doua secunde interminabile ajung langa professor. Acesta se uita ciudat la mine. Cred si eu, probabil ca aveau o fata de mata plouata. Imi indrept privirea spre clasa si imlemnesc. Nu stiam ce sa mai zic. Ramasesem incremenita acolo. Incercam sa vorbesc, sa spun ceva, dar totul era inzadar. Cuvintele nu vroiam sa-mi iasa din gura, parca eram fata iun fata cu moartea, nu cu niste amarati de colegi noi. Inghiteam continuu in sec, neadand alta alternativa. Ma uit repede la Hinata. Imi zambea atat de dulce, de gingas, de frumos. Ma facea sa-mi revin din aceasta frica imposibil de evitat. Cu greu schitez si eu un zambet micut. Profesorul se holba la mine. Nu stia ce am de nu zic nimic. Dupa inca cateva secunde indelungate, spun hotarata:

- Buna tuturor1 Eu sunt Sakura Haruno, am paisprezece ani si vreau sa-mi fac cat mai multi prieteni. Sper ca ne vom intelege mine. Pe unii dintre voi déjà v-am cunoscut. Mai multe despre mine nu va spun, veti afla pe parcurs, desigur, daca veti vrea sa ma cunoasteti cu adevarat. Cam atat am avut de spus.

Dirigintele imi zambeste, sau cel putin asa cred, nu pot sa-mi dau seama exact. Imi zice ca daca am terminat pot sa merg la loc, apoi mai adauga ca se bucura sa ma cunoasca. Eu ii raspund doar cu simplu zambet, apoi ma duc inapoi in banca.

Brunetul de langa mine se uita ciudat la mine, dupa care isi intoarce privirea spre Naruto, care incepe sa se vaite, deoarece Kakashi a adus niste teste date mai de mult si el a picat, ceva ce se pare ca pe nimeni nu mira. Neji se ridica, fiiund iritat de comportametul blondului si ii da un pumn in burta. Kakashi se enerveaza din cauza ca cei doi se iau la bataie si le da detentie, dupa scoal;a sa mai ramana inca trei ore. Naruto mormaie ceva, dupa care se aseaza langa Neji, care parea ca nu are nici o problema cu detentia.

Ora trecu repede, iar sunetul clopotelului mult iubit se auzi. Kakashi ne spune ca putem iesi cu totii in pauza, mai putin cei care s-au luat la bataie in ora. Eu ma duc repede la Hinata, pentru a ne cunoate mai bine. Am inceput sa vorbim despre tot felul de chestii, asa am aflat foarte multe despre fiecare in parte si ele despre mine. Am fost intrerupte de o fata blonda, cu ochii albastrii care parea foarte aroganta. TenTen imi spune ca pe blonda o cheama Ino si ca ea este cea mai mare pitipoanca din toata scoala. Mi se parea mie ceva ciudat la ea. In spatele ei mai erau inca doua clone, care o urmareau peste tot si faceau tot ce facea ea. Ce sclifosite. Ino se apropie de mine si imi spune cu superioritate in voce:

- Deci, tu esti noua fata. Hmm, nu prea esti tare, deci nu poti sta cu mine! Oh, nu, n-a spus asta. Iar simt cum mi se ridica tensiunea. Mai am putin si sar pe ea. Sa vedem ce porecla sa-ti pun. Cred ca iti voi spune frunte lata. Acum dispari din fata mea, imi provoci o senzatie de voma!

Fetele de langa mine se uitau ingrijorate la mine. Chiar se vede atat de tare ca m-am enervate? Se pare ca da. Ei bine, pai, nu vreau sa ma obosesc degeaba. O s-o las in pace.

Fara sa-mi mai pese de ea, plecam de langa ea si ne indreptam fiecare spre locul sau, urmand sa inceapa ora de matematica.

Totusi eram fericita. Este o prima zi de scoala destrul de buna, mai ales ca mi-am facut trei prietene minunate. Mi-as fi dorit sa vin aici de la inceputul semestrului, nu din noiembrie, dar ce mai conteaza. Cred ca ma voi integra repede.


P.S: Da, l-am mai postat pe inca cateva forumuri :d

Si da, va avea peste 500 de capitole, mai exact 800, apoi va urma si sez 2

_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 12 ani
   
°o.O Skittles O.o°
Membru

Din: Ia ghiceste...
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1645
800 de capitole?+ al doilea sezon?    
ma intreb cum poti sa scri atat de mult ...
adu next plzzzzzz sa vad ce se mai intampla

Modificat de Mira009 (acum 12 ani)

_______________________________________
~Kanon,Damon,Miku and Francisco Lachowski are MINE!Capish?~  *click*

Revenge is sweet...
pus acum 12 ani
   
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
Dragoste Infinita


Capitolul 3


- O Ora De Cosmar -



In scurt timp profesoara de matematica intra in clasa. Ea este o doamna cam scunda, cu parul scurt, cam pana la umeri, blond, ondulat. Are niste ochelari mici de vedere, de culoare rosie, care ii ascund ochii verzi, un verde atat de crud si patrunzator, precum cel mai pretios smarald. Este imbracata cu o fusta lunga, pana la genunchi rosie, o bluza neagra cu maneci trei sferturi. In picioare are niste ghete din piele negreu, cu toc cui destul de inalte. Se indreapta incet spre catedra, se aseaza si deschide catalogul. Incepe sa faca prezenta. Iar devin tensionata. Respir repede si zgomotos. Aveam emotii. In scurt timp ajunge la sfarsitul catalogului, dand de inca un nume, al meu. Ma cheama langa ea. Ma prezint repede, apoi astept sa vad ce mai vrea de la mine. Cred ca stiu ce urmeaza. Un test sau o ascultare la tabla. Am o presimtire in legatura cu ceea ce va spune si cred ca o sa ma asculte la tabla, in fata clasei.

In doua secunde presimtirea mea se adevereste. Imi spune sa iau o bucata de creta, imi da o culegere de olimpiade in mana si imi indica un exercitiu ce ma inspaimanta. Cu mici ezitari si mii de emotii interminabile scriu exercitiul pe tabla prafuita. Imediat ce termin de scric acea ecuatie cu siruri las culegerea pe catedra si ma apropii din nou de tabla. Ma miscam cu o viteza de mii de ori mai mica decat a melcului. Fiecare pas care il faceam imi provoca o anumita durere in corp. Parca as fi calcat pe carbuni incinsi nu pe parchet. La fiecare pas care il faceam simteam cum imi intra o sabie in inima, obligandu-ma sa inaintez sis a fiu cat mai aproape de sfarsit. Simteam cum ma prierd, cum vine sfarsitul si cum mor. Inima imi batea cu cea mai mare putere posibila.

Toate gandurile si sentimentele mele sunt intrerupte de vocea profesoarei care se rasteste la mine, zicandu-mi:

- Haruno! Mai ai de gand sa pierzi mult timp acolo, holbandu-te la tabla? Hai mai repede, termina exercitiul o data ca nu am tot timpul la dispozitie!

Am inchitit in sec, dupa care am luat o gura foarte mare de aer si am incercat sa scriu ceva. Stateam cu creta lupita de tabla. Nu puteam sa mai misc. Eram incremenita. Parca as fi fost transformata in stana de piatra. Nu mai gandeam limpede. Prin minte imi trec numai ganduri rele. Vedeam numai culori inchise, de gri, negru, cenusiu. Negru. Doar negru. Nu pot vedea nimic altceva decat un negru interminabil, apasator, dureros. Deodata, ne mai vrand sa vad acel abis in fata ochilor, incep sa strig ca disperata:

- Verde! Verde! Verde!

Toti colegii au tresarit. Profa se uita ciudat la mine. Oh, nu, nu se poate1 Cum am putut sa fac o asa prostie. Nu pot sac red ca am spus asta cu voce tare. Toti din clasa au inceput sa rada, inclusive profa, care imi spune pe un ton iritant:

- Hai o data Haruto! Termina exercitiul ala anul asta si nu mai visa cu ochii deschisi. Chiar vrei sa iesi atat de mult in evidenta? Macar fa-o sit u in alt mod, nu prin prostie. Avem noi destule specimene prin clasa care isi arata prostia zilnic, nu mai trebuie sa faci si tu asta.

Cand aud asta raman din nou incremenita. O teama m-a cuprins imediat. Genunchii imi tremurau din ce in ce mai tare. Frica imi controla creierul si de asemenea pusese stapanire pe intreg corpul meu. Tremuram mai rau ca inainte, simteam imbinarea dintre teama si furie, nestiind care dintre ele are o cantitate mai mare. Incerc sa ma deplasez, dar picioarele mele parca erau de piatra. Nu ma mai puteam misca. Am mai incercat de cateva ori, dar fara rezultat.

Chiar cand credeam ca-mi va fi imposibil sa ma mai misc de acolo, prind curaj si incep sa rezolv ecuatia ce iesea in evidenta pe tabla neagra. Chiar era usor. Ma rog, era mult de scris, dar am reusit sa termin totul repede si chiar foarte corect. Spre surprindere tuturor, mai ales a mea, am terminat de rezolvat in mai putin de doua minute. Colegii m-au aplaudat, iar eu am zambit victorioasa. Doamna profesoara era si ea la fel de uimita. Nu stia cum de am rezolvat asa de repede, dar dupa fata ei pare destul de multumita. Am respirat usurata, apoi am intrebat daca este bine. Blonda de la catedra imi spune mandra:

- Da, Sakura, este foarte bine! Sunt mandra de tine! Cred ca esti chiar foarte buna la materia mea. Felicitari! Ca rasplata iti voi da un zece pentru azi.

Wow mi-a spus Sakura. Yee!!! Radiam de fericire, chiar daca nu aveam un motiv atat de important. Incuviintez din cap, dupa care trec la loc. Cand ma asez Sasuke, cu o fata extrem de uimita, ma intreaba cum am facut asta. Eu am de gand sa fac un pic pe proasta si il intreb, parca cazuta din cer ce am facut. El se prinde ce ceea ce incerc sa fac si nu-mi mai da atentie. Foarte bine, nici nu aveam chef ca el sa-mi zica ceva, eram oricum mult prea fericita.

Totusi, exista cineva care se enervase. Naruto se ridica revoltat in picioare si incepe sa urle la profa ca de ce eu am primit un zece doar pentru atat, de ce el nu primeste niciodata zece dar eu da si prostii de genul asta. Eu ma uitam la el cu o fata de catelus plouat si faceam pe fetita rasfatata, care merita tot. Faceam asta doar pentru a-l enerva pe el, mai bine zis pentru a-l face gelos. Se pare ca functiona. El se zbatea si facea ca toate animalele turbate de pe lume. Parca ar fi foar electrocutat. Toti din clasa, mai putin Hinata, care era rosie si visa cu ochii deschisi, am inceput sa radem. Naruto era de-a dreptul hilar. Ar putea sa se faca comediant, sau circar. Se pricepe bine sa faca circ.

Nu dupa mult timp, totul se termina, Naruto primind inca o ora de detentie. Ma intreb ce mai poate urma. Fara ca nimeni sa-si dea seama, ora se terminase. Eram in culmea bucuriei toti, dar profa nu chiar. Ne-a dat o tema extrem de luga si de grea, apoi a plecat destul de nervoasa.
Toti am iesit in pauza si am inceput sa vorbim. Eu m-am dus la noile mele prietene, dar in drum spre ele ...

_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 12 ani
   
°o.O Skittles O.o°
Membru

Din: Ia ghiceste...
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1645
ma intreb ce o sa se intample
adu next plzzzzzzz

_______________________________________
~Kanon,Damon,Miku and Francisco Lachowski are MINE!Capish?~  *click*

Revenge is sweet...
pus acum 12 ani
   
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
Sper sa va placa. Va urez: Lecuta Placuta !!!

Dragoste Infinita

Capitolul 4


- Echipele -


Eu m-am dus la noile mele prietene, dar in drum spre ele sunt intampinata de Ino, care parea destul de nervoasa. Se pozitioneaza in fata mea impreuna cu clonele ei in spate. Ce vreo si asta de la mine? Ma uitam la ea cu o privire intrebatoare, cerandu-I din priviri sa zica mai repede ce are de zis. Ea statea acolo, blocandu-mi drumul, ca o momaie. Imi venea sa-I dau o palma si s-o dau din calea mea, dar cu greu m-am abtinut. Intr-un sfarsit, dupa inca vreo zece secunde, se gandeste si ea sa vorbeasca. Se apropie incet de mine. Se misca mai incet decat mine la tabla, daca acest lucru ar putea fi posibil. Se indreapta din ce in ce mai incet de mine, probabil vrand sa ma faca curioasa, ei bine asta nu prea ii mergea, tot nu-mi pasa absolut de loc ce vrea de la viata mea. Acum se afla la doar cativa centimetrii de mine, cred ca sunt vreo zece sau cincisprezece, dar nu mai mult. Iti apropie buzele de urechea mea dreapta, soptindu-mi pe un ton amenintator:

- Tu, frunte lata, sa ma asculti bine, pentru ca nu-mi place sa zic de doua ori acelasi lucru! Deci, sa nu cumva sa te mai apropii vreodata de Sasuke! El este al meu, doar al meu! Sa nu cumva sa crezi ca nu te-am vazut in ora de mate ca ai vorbit cu el. Ce ti-a zis? Ce i-ai zis? Spune! Sa-ti fie clar domnisoara Haruno, daca te mai vad cumva in preaja iubitelului meu te voi distruge. Nu ma cunosti, nu stii de ce sunt in stare, cate pot sa fac, ce pot sa iti fac, deci, te avertizez, ai mare grija ce faci cu Sasuke al meu! Acum misca mai repede din fata mea, imi imputi aerul! Spune, dupa care ma impinge brutal, eu lovindu-ma in coltul unei banci.

Auch! Cred ca am dat cu ficatul de banca. Doamne, in ce hal poate sa ma doara acuma. Parca mi-ar fi bagat un cutit. Imi acopar locul care ma doare cu mana stanga si tin apasat, incercand sa opresc durerea. Stau asa vreo patreuzeci de secunde, dupa care simt cum durerea scade.

Fetele, vazand toata scena de mai devreme, cu Ino, vin alarmate la mine. Pareau destul de ingrijorate. Ma intreaba daca ma mai doare unde m-am lovit si daca m-a speriat blonda. Cand aud a doua intrebare era sa sa-mi iasa flacari pe nas. Cum mama naibii sa-mi fie mie frica de aia? De pitipoanca aia amarata? Aia nu cred ca va reusii sa ma sperie niciodata. Ah, ba da, m-am speriat cand am vazut-o prima data, din cauza urateniei sale. Le spun fetelor ca nu si ca nu va reusii niciodata sa ma sperie. Hinata imi zambeste prieteneste, dupa care imi spune ca ar fi mai bine sa mergem la vestiar sa ne schimbat, deoarece urmatoarea ora avem sportul. Dau afirmativ din cap, dupa care imi iau sacosa cu schimburi si ne indreptam spre vestiar.

In cateva minute ajungem si la vestiar. Ne schimbat repede, apoi TenTen propune sa mergem la baieti sa ne mai amuzam un pic pe seama lui Naruto. Hinata se impotriveste si ne spune ca nu e frumos sa radem de el, apoi se inroseste toata. Zici ca era un rac, saraca. Noi incepem sa chicotim, dupa care eu o intreb pe bruneta daca nu cumva il place. Ea da negativ din cap, dar eu nu renunt si o mai intreb de inca cateva ori. Pana la urma cedeaza si imi marturiseste ca este moarta dupa el. Eu chicotesc, apoi ii spun sa mergem la baieti.

Cand sa iesim afara din vestiar, pe cine gasim in fata usii? Pe Naruto, Sasuke, Neji, Sai, Kiba si Lee. Ce faceau ei oare aici? Simplu, ascultau ce vorbeam noi. Noi ne uitam la ei cu o privire diabolica, mai putin Hinata, care era mai rosie ca inainte, zici ca luase foc. Baietii o iau la fuga spre sala de sport. Noi incepem sa-i fugarim ca disperatele prin scoala, dupa ei. Cei pe langa care treceam probabil credeau ca suntem nebuni. In scurt timp ajungem la sala de sport, toti obositi si transpirati.

Profesoara, Anko, era deja aclolo si nu parea prea fericita. Cand constatam asta ne aliniem si asteptam sa vedem ce o sa ne faca. Auch, vai de mine. Este abea prima zi aici si deja sa primesc o pedeapsa. Off, Doamne, sper ca nu. Anko este o profesoara tanara, de vreo douazeci si cinci de ani, scunda, cu parul scurt, cam pana la umeri, Albastru inchis si cu niste ochi negri, destul de inexpresivi. Ea este imbracata cu niste pantaloni de trening lungi, negri si cu un maieu mulat, rosu, un pic cam decoltat. Parea o profa de treaba, dar oare chiar asa sa fie? Ei bine, voi afla curand.

Anko ne spune sa intram in sala, iar noi facem intocmai ce ne-a zis. Noi, cei care am alergat ca descreieratii prin scoala, eram extrem de obositi. Cum am ajuns in sala am inceput sa respiram greu si sa gafaim. Imi simteam plamanii atat de incarcati, plini de ceva, ca si cum ar fi oricand gata sa explodeze. Simteam cum aerul pe care il inhalam arde in interirul meu. Deodata, Anko paseste in sala zicandu-ne:

- Bun, deci, astazi vom face ceva mai special decat de obicei.

Oare la ce se referea? Ce fac de obicei? Dar acum? Eram atat de curioasa, incat parca simteam deja ca va fi ceva peroculos, extrem. Simteam cum un val de adrenalina imi trece prin corp. Nu mai pot de nerabdare sa vad ce o sa zica, ce o sa facem, ce? Vai, cat urasc suspansul. De ce naiba s-a oprit profa atat de brusc, ca sa ne omoare cu asteptatul?

- Dupa cum spuneam mai devreme, va fi ceva mai special, nu numai ora asta ci urmatoarele ore pana la sfarsitul anului scolar. Orele vor consta in invatarea lucrului in echipe. La inceput, se vor forma echipe de cate doi, o fata si un baiat si vor trebui sa se ajute unul pe celalalt, sa coopereze, sa se inteleaga cat mai bine posibil pentru a duce treaba la bun sfarsit si, desigur, pentru a castiga concursul. In fiecare ora va fi cate un concurs diferit si in functie de punctele care le veti lua, pe echipa, se va forma un clasament. Primele zece echipe din clasament vor face o competite mai extrema si mult mai periculoasa. Cu o saptamana inainte de paste se va face un fel de tabara la munte. Acolo se vor face alte echipe, doua echipe a cate cinci elevi. Despre acea parte va voi spune alta data. Acum sa o luam cu inceputul. Pentru primele zece ore de concurs va voi ajuta, legandu-va cu catuse unul de celalalt. In acest mod veti invata ca numai ajutandu-va si lucrand in echipa veti reusii sa castigati concursurile. Ca sa va ambitionez mai tare, am facut si premii pentru fiecare castigator, dar acel premiu se va da doar unei singure echipe, celei care va coopera cel mai mult. Astazi voi alege echipele. Aceste echipe nu se mai pot schimba, fie ca va convine sau nu. Va voi alege dupa cum crec eu, in asa fel incat sa cadeti in echipa cu persoana cu care nu va-ti dorii niciodata. Lista va fi afisata in zece minute la panoul din fata salii de sport, pana atunci nu vreau sa va aud, sa va simt sau va va miros! Sa nu cumva sa va prind ca va miscati, nici macar sa nu clipiti. Daca prind pe unu ca misca il strang de gat! Ati inteles?

Toti dam afirmativ din cap, dupa care ea ne arata o banca si ne spune sa asteptam acolo pana face ea echipele. Facem exact ceea ce ne-a spus si ne asezam toti, fata ca nimeni sa comenteze, iar aici ma refer la Naruto. Imi dau seama ca blondul e in stare sa comenteze la orice, oriunde, oricand, dar probabil ca acum este mult prea curios sa vada cu cine o sa pice in echipa, la fel ca oricare dintre colegi, mai ales eu, desigur.

Wow! A fost un discurs destul de interesant. Pare chiar misco aceste concursuri, mai ales idea cu lucrul in echipa, asa ii voi cunoaste si eu mai bine pe ceilalti. Chiar sunt curioasa sa vad cu cine o sa fac echipa. Oare o sa fie dragut? Dar prietenos? Sper doar un singur lucru, sa nu cumva sa cad in echipa cu nemernicul ala de coleg de banca.

Acum imi dau seama de ceva. Ma simt extrem de bine, adica nici tensionata, nici incordata, nici nimida sau oricum altcumva de genul asta. Simt ca parca sunt in acesta scoala, in aceasta clasa, cu acesti colegi, viitori prieteni, sper eu, de la inceputul anului. Parca i-as cunoaste pe toti de o viata. Simt un fel de sentiment de iubire fata de ei, de nostalgie. Este atat de ciudat, dar totusi imi place mult de tot.

Gandurile imi sunt intrerupte de vocea profesoarei, care se indreapta incet spre banca unde ne aflam noi, clasa a IX-a B. Aceasta tinea in mana doua foi, ce pareau identice. Probabil facuse o copie a listei cu echipele, mai mult ca sigur. Aceasta ne informeaza ca in mana ei se afla lista tuturor echipelor, dupa care se duce sa le agate de panoul din fata salii de sport. Vine din nou la noi si ne zice ca putem sa vedem echipele, ca sunt in sfarsit afisate. Toti o iau la fuga spre panou, mai putin eu. Eu mergeam incet spre lista cu echipe. Chiar daca eram nerabdatoare, incercam sa ascund asta, desi imi dau seama ca nu prea reuseam si ca se vdea pe fata mea cat de curioasa eram. Ma uit cu coada ochiului la Anko, care se holba la mine ciudat. Fata sa ma amuza, asa ca un mic chicotit iese din gura mea.

In cateva secunde ajung si eu in dreptul listei. Imi cautam disperata numele pe coala alba. In vreo cinci secunde imi gasesc numele, apoi ma uit la numele din dreptul numelui meu.

Am incremenit. Am ramas socata. Nu se putea. Nu, era imposibil. Dar de ce? De ce eu? Nu este corect! Nu puteam sa cad in echipa chiar cu el. Mai rau nici nu cred ca se putea, sau poate ca da ... Nu-mi vine sa cred ca sunt in echipa chiar cu ...

Cam asta a fost capitolul. Sper ca va placut. Scuzati eventualele greseli, dar este scris tarziu si nu l-am mai corectat. Nextul il voi pune maine.

Va pup dulce pe toti cei care imi citesc ficul.
Bye.

_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 12 ani
   
°o.O Skittles O.o°
Membru

Din: Ia ghiceste...
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1645
mi-a placut ideea cu concursul,e foarte interesanta
ma intreb cu cine este Sakura in echipa...parca prevad ...
adu next plzzzzzzzz

Modificat de Mira009 (acum 12 ani)

_______________________________________
~Kanon,Damon,Miku and Francisco Lachowski are MINE!Capish?~  *click*

Revenge is sweet...
pus acum 12 ani
   
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
Dragoste Infinita


Capitoulul 5


- Primul Concurs -


Nu-mi vine sa cred ca sunt in echipa chiar cu Sasuke Uchicha! De ce tocmai el? Off, nu se poate.

Oftez lung, dupa care clipesc de cateva ori, incercand sa-mi revin din soc. Mai stau asa, nemiscata inca vreo cateva secunde, dupa care imi clatin incetisor capul si ma indrept spre prietenele ,ele, in sala de sport.

Deodata mi-a venit o idee. Cred ca o sa profit de faptul ca o sa fiu legata de Sasuke cu catuse si o sa ma distrez un pic. Am de gand sa o fac pe Ino un pic geloasa, apoi sa-mi bat putintel joc de Sasuke. Zambesc pervers la micul meu plan, apoi ajung la Hinata, care ma ia la intrebari. Cu cine sunt in echipa, e dragutz si tot felul de intrebari de genul asta.

Ii spun ca sunt in echipa cu nenorocitul de Uchiha, apoi ma gandesc sa le zic si fetelor despre micul meu plan pervers. Fara sa mai stau mult pe ganduri, le chem intr-un loc unde sa nu ne auda nimeni, apoi le zic:

- Fetelor, am un plan! O sa ma disprez un pic pe seama lui Sasuke si totodata si a lui Ino. O sa o fac cumva pe Ino geloasa, in timp ce imi voi bate putin joc de marele Uchiha.

Ele se uitau la mine ingrozite. Toate se intrebau ce am de gand sa fac. Ei bine, nici eu nu stiam inca ce sa fac, dar va fi ceva interesant, pervers si de neuitat. Zambesc malefic, apoi le spun fetelor ca vor vedea ele ce se va intampla. O sa fie o ora destiu de interesanta.

Plec spre locul unde se aflau restul colegilor, fetele fiind in spatele meu. Inca aveam acel zambet malefic, plin de perversitate. In doua secunde profa ne spune sa ne aliniem. Fetele stateau in fata baietilor, pe perechi. Anko ne pune pe rand catusele, apoi ne spune:

- Deci, acum sunteti legati cu catusele. Primul concurs va incepe in cateva minute. Sa va explic. Dupa cum vedeti, sala este plina de obstacole. Voi va trebui sa treceti peste ele. Veti gasi singuri o cale de a trece peste fiecare onstacol.

Dupa ce ne spune toate astea ne lasa singuri. Sasuke se holba la mine, parca asteptand ca eu sa fac ceva. Eu am de gand sa-mi incep planul, chiar daca nu stiam inca cum. Ma uit la Ino. Blonda e atat de nervoasa, incat mai are putin si se ia la bataie cu partenerul sau, Sai.

Ma apropii de Sasuke. Il trag mai aproape de mine. Eram la cativa centimetri unul de altul. Ii puteam simtii respiratia. El se uita la mine provocator. Ii ating pieptul cu mana dreapta. Imi miscam incet degetul pe pieptul sau. El imi zambea pervers. Imi bag mana in parul sau abisal. Il priveam fix in ochi. Ne zambeam pervers. Ma lipesc de el. Buzele noastre se aflau la doar cativa milimetrii. Incercam sa ma apropii mai mult de el. El ma apuca de talie.

Zambesc smecher, apoi imi dau parul pe spate si ma uit din nou in ochii lui plini de iubire, caldura si bunatate. Prin acei ochi abisali si seducatori, citeam tot despre el, era ca o carte deschisa, special pentru mine. Fiecare moment care trecea era mai intens, mai sensual, mai patrunzator. Noi eram inca lipiti unul de corpul celuilalt si se parea ca nici unul nu voia sa se termine acest moment extraordinar, nimeni nu indraznea sa ne desparta. Era pur si simplu magic. Nici macar o secunda nu am incetat sa ne privim in ochi sau sa clipim. Ii simteam respiratia calda pe chipul meu angelic. Puritatea ce se vedea in ochii lui minunati ma facea sa ma simt cu adevarat apreciata, admirata, sa ma simt ca si cum exist pentru cineva. Imi trec degetele prin parul sau scrut, negru si ciufulit, iar apoi imi vine in minte ideea de a-l saruta. Totusi, mi-am luat inima in dinti si m-am apropiat mai mult cu buzele de ale sale, acum fiind o distanta milimetrica intre noi. Ma simteam ciudat de bine, de protejata.

Eram incremenita. Totul in jurul meu disparuse, eram numai eu si el. Stateam nemiscati si ne uitam unul. Ma privea adanc in ochi, facandu-ma sa-mi pierd mintile. Ochii lui de un negru atat de intens erau plini de blandete si bunatate, ma inebuneau. Mi-am adancit si mai mult privirea in a lui, pentru a putea trece de acel abis imbietor si a putea vedea in interiorul lui, a sufletului sau. Negrul parca nu se mai termina, cu cat ne adanceam mai mult privirile, cu atat mai apasator si mai intens, era infinit. Oricat de mult m-as fi straduit sa trec de infinitul abis nu as putea, era imposibil.

Nimeni nu facea nimic. Doar stateam pierduti fiecare in ochii celuilalt. Parca amandoi asteptam ca celalalt sa faca sau sa zica ceva, dar niciunul dintre noi nu avea curajul sa faca asta. Cred ca am stat asa ceva. Nici nu mai simteam cum trece timpul, parca era oprit in loc pentru a simti momentul. Secundele treceau, minutele la fel, poate ca si orele, dar mie nu-mi pasa, nu ma mai interesa.

Intr-o fractiune de secunda totul devine si mai perfect decat este, deoarece el se apropie de mine din ce in ce mai mult. Chiar daca o face cu o viteza mai mica decat a melcului, tot este perfect. Acum se afla la doar cativa centimetrii de mine, mai exact de fata mea. Ii pot simti parfumul. Mirosul emanat de el este divin. Nu exista nici un coltisor al mintii mele care sa nu fie invadat de el, care sa mai poata gandii logic, care sa nu fie afectat de fericire. Raman socata de ceea ce fata. Nu pot spune ca nu imi place, dar ... nici nu stiu ce sa zic. Este o senzatie atat de placuta, incat nici nu stiu cum sa o mai descriu. Deodata ….


Asta a fost capitolul 5. Sper ca v-a placut. Astept commuri.
Va pup.
Bye.

_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 12 ani
   
°o.O Skittles O.o°
Membru

Din: Ia ghiceste...
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1645
ma intreb ce se va intampla
off,dc ma lasi in suspans?  
adu next repede plzzzzzzzzzzz

_______________________________________
~Kanon,Damon,Miku and Francisco Lachowski are MINE!Capish?~  *click*

Revenge is sweet...
pus acum 12 ani
   
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
Dragoste Infinita


Capitolul 6


- Perversitatea Nu Are Limite –



Deodata suntem intrerupti de catre Anko care urla ca descreierata la noi ca putem incepe. Ma uit la ea cu o privire plina de ura, apoi dau afirmativ din cap. Imediat ce pleaca imi reiau pozitia fata de Sasuke si ii soptesc:

- Deci, sa vedem de ce esti in stare. Vezi ca daca nu castigam premiul ala afurisit, o sa te omor, cu mana meu, jur! Daca castigam te voi rasplati … spun eu, dupa care il musc incetisor de ureche.

Aveam un zambet pervers pe fata. Doamne, ce era in mintea mea. Cata perversitate am in mine? Ma uimesc singura. Oare cand am devenit asa? Mi se pare mie, sau m-am schimbat total in doar cateva minute? Eu, fata care era atat de timida, de invizibila, de fricoasa, acum am devenit atat de curajoasa, de rea, de perversa. Stiam ca am perversitatea in sange, dar nici chiar in halul asta. Hmm, imi place.

Ma apropii din noi de buzele lui Sasuke, de data asta aproape atingandu-le. Ma tenteaza. Brunetul imi mangaie parul rozaliu. Imi placea atat de mult, era mult prea frumos ca sa fie adevarat. El coboara cu mana pe talia mea, incercand sa ajunga la pantalonii mei de trening nergi. Pervers baiatul. Eh, lasa ca eu sunt de doua mii de ori mai perversa decat el. Eu ripostez, dandu-i o palma peste mana, apoi imi reiau repede pozitia. De data asta eram mai departati un pic, in asa fel incat el avea de ajuns loc sa scoata limba. Isi misca limba in toate partile prin aer. E atat de excitant.

Totul in jurul nostru nu mai era ca inainte. Disparuse tot. Suntem numai eu cu el. Noi doi, stand acolo, singuri, oricand gata de orice prostie. Totul devenea din ce in ce mai pasional, ceea ce ma facea sa vreau si mai mult sa-l sarut. Doamne, muream de nerabdare sa vad cum sunt buzele lui. Pareau perfecte. Arata ca doua petale mici si catifelate de trandafiri, atat de rosii, de stralucitoare, de perfecte. Muream aici. Nu mai pot, simt cum tot corpul meu ma indemna sa il sarut, dar totusi exista ceva in mine ce nu ma lasa sa le ating. Eram fermecata de fiecare gest ce il facea cu limba, deveneam din ce in ce mai doritoare, dar tot simteam ca nu pot. Nu stiu ce si de ce, dar nu ma lasa sa il ating, sa-i simt buzele, limba cum se joaca cu a mea, este atat de enervant acest sentiment.

Fara sa mai stau pe ganduri scot si eu limba, fiind cat pe ce sa o ating pe a sa. El incerca sa-mi gaseasca limba, dar eu nu-l las si ma apropii de gatul sau. Incep sa-l ling incetisor pe gat, coborand lin spre pieptul sau. El nu ma lasa sa inaintez si ma ridica repede la nivelul sau, incercand din nou sa ma sarute. Eu nu-l las nici moarta sa-mi atinga buzele.

Sasuke incearca sa-si bage mana pe sub maieul meu verde, dar eu nu-l las. Fara sa-mi dau seama, ne impiedicam unul de picioarele celuilalt si cadem.

Eu aterizez pe el. Ma intreb daca l-a durut. Cred totusi ca a fost o cazatura destul de dureroasa, s-a auzit destul de tare, dar el pare ca nici macar nu a clipit. Stateam exact la fel, doar ca de data asta eu sunt peste el. Perfect. Planul meu merge mai bine decat oricand. Asta szi vroiam, sa atrag atentia, mai ales a lui Ino, cred ca acum moare de invidie. Doamne, mor de ras cand ma gandesc ce fata cred ca a facut. Imi si imaginez. Cu greu, ma abtin sa nu rad, sa chicotesc sau orice altceva. Trebuia sa-mi mentin aceasta fata de fata rea, perversa.

Imi strecor degetele de la mana cu catuse printre degetele sale, incercand sa lungesc mai mult acest moment extraordinar. Nu as fi vrut sa se termine niciodata. Era mult prea frumos pentru a fi adevarat. Devine din ce in ce mai intens, mai incitant, mai excitant cu fiecare secunda ce trece. Este unul dintre momentele perfecte din viata mea, chiar daca totul este o joaca pentru mine, imi place la nebunie, am o satisfactie extrema.

El ma strange tare la piept, la inceput nelasandu-ma sa mai respir. Ma tinea atat de tare incat aerul nu mai avea loc sa treaca printre noi. Eu incerc sa il sarut pe gat, dar acesta nu ma lasa si isi muta fata fix sub buzele mele. Ma opresc brusc, dar este prea tarziu. Din fericire l-am atins doar pe obraz, totusi prea aproape, mult prea aproape de buzele sale trandafirii.

Simt din nou un impuls ce ma obliga sa il sarut, sa-i ating cele doua petale mici si fine de trandafir, sa il simt cu totul. Simt o senzatie de frica, de neliniste sufleteasca. Ah, asta nu este bine. Devin nesigura pe mine si incep sa ma tem pentru ceea ce ar putea urma. Off, stiam eu ca o sa se intample intr-un anumit moment, dar nu voi lasa asta sa ma descurajeze, trebuie sa-mi duc planul pana la capat, sa nu ma dau batuta.

El incepe sa ma sarute pasional pe gat, foarte incet coborand, dar eu nu aveam de gand sa-l las sa treaca mai departe, cel putin nu acum.

Da, exact, am o noua idee. Voi continua planul ceva mai mult timp si pe langa faptul ca mor de nerabdare sa-mi testez nivelul de perversitate, o voi distruge si pe Ino, o voi aduce la disperare, isi va dori sa nu ma fi amenintat niciodata, va plati, in cel mai rau mod, cel mai diabolic.

La ideile ce imi vin in minte zambesc diabolic, reusind sa-i sterg si zambetul pervers al lui Sasuke de pe fata. Vai, ce-mi place. Imi da o senzatie extrema de implinire, de satisfactie.

Brunetul incearca sa ma dea de pe el, dar eu nu-l las si ma ridic in fund pe el. Nu-l las sa scape atat de usor. Imi plac mult prea mult senzatiile pe care mi le da, este prea tare. Cred ca o sa imi bat mult timp joc de el, este mult prea interesant, mai ales ca si el este destul de pervers, ma face sa-mi doresc si mai mult sa ma distrez pe seama lui.

Intr-un moment de neatentie el ba da jos, ma ridica si ma ia in brate. Ma tinea in drate ca pe o printesa rasfata. Hmm, imi place, chiar foarte mult., este bestial. Ma duce spre peretele din fata sa, ma lasa repede jos si ma tranteste de el, incercand sa ma sarute brutal. Eu ii trag o palma peste fata, de i-au zburat creierii din cap, ma face sa ma simt mandra. Impresionant, acum am si mai mult tupeu. Vai, ce-mi place, nu ma mai satur, este prea tare. Imi vine sa sar ca disperata in sus si sa fac ceva gen ‘Yey, yey, yey !!!’.

Gandul meu ma amuza si incep sa chicotesc. Sasuke nu intelege de ce am chicotit si devine neatent. Perfect. Acum este sansa mea sa preiau controlul. Ma ghemuiesc rapid, fara ca el sa-si dea seama si trec repede pe sub picioarele sale, apoi il bat incetisor pe umar. El se intoarce alarmat, iar atunci eu il imping spre perete, punandu-mi un picior langa el, pe post de briera. Acum este imobilizat, iar eu imi dau seama ca am facut o mica prostie. Am uitat de catuse, iar acum le-am incurcat si ma doare un pic incheietura. Auch, cred ca o sa ma aleg cu niste urme sau vanatai. Bina macar ca este lantul lung si am putut sa-mi fac miscarea.

Brunetul atragator din fata mea era uimit. Cred si eu, dupa ce i-am facut. Iar simt un sentiment extrem de satisfactie si zambesc triumfatoare.

Acum imi pot termina micul joculet. Zambesc extra pervers. Numai eu stiu ce-i in mintea mea, o extrema perversitate, imi place mult de tot, o ador, o iubesc. Sunt geniala, am niste idei atat de nebune, dar geniale, imi plac mult de tot.

Incep sa-l sarut pasional pe gat, cateodata lingandu-l putin, facandu-l sa arda mai tare. Simteam cum ii bate inima de tare, nu stia ce aveam de gand, dar ii placea, simt asta, ii place mult, chiar foarte mult. Simt cat este de excitat si cred ca imi dau seama si ce dorinte are. Eh, lasa dragul meu Sasuke, o sa ai parte de multe, foarte multe lucruri cu mine. Nu stiu cat de mult o sa-ti placa, dar stiu ca o sa doara, nu toate, doar unele chestii dintre toate cele pe care ti le pregatesc.

Intr-o fractiune de secunda ma ridic din nou spre buzele sale. Eram gata sa-l sarut. Chiar cand mai aveam un milimetru si il sarutam, el …

_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 12 ani
   
°o.O Skittles O.o°
Membru

Din: Ia ghiceste...
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1645
fix atunci te-ai oprit si tu
da ce perversa mai este si Sakura...nu o mai recunosc
adu next plzzzzzz

_______________________________________
~Kanon,Damon,Miku and Francisco Lachowski are MINE!Capish?~  *click*

Revenge is sweet...
pus acum 12 ani
   
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
Dragoste Infinita



Capitolul 7



- Castigatorii Concursului -



Chiar cand mai aveam un milimetru si il sarutam, el ma impinge brutal, apoi ma ia de mana stans si ma trage foarte aproape de mine, lipindu-si buzele de urechea mea stanga. Imi saruta delicat urechea, apoi imi sopteste cu o voce plina de vointa:

- Parca vroiai sa castigi acest concurs stupid. Daca vrei asta nu mai sta si pierde timpul cu mine. Iti voi arata de ce sunt in stare dupa. Abea astept sa vad rasplata aia promisa dupa. Tu nu va trebui sa faci nimic. Daca ma lasi sa fac totul, vom reusii sa terminam primii, apoi sa ne prefacem ca am lucrat in echipa. Ce zici, esti de acord? Sa stii ca msa bazez pe tine !

- Iar eu pe tine! ii spun increzatoare, apoi incuviintez din cap.

El imi zambeste pervers, dupa care incepe sa alerge cu o viteza uimitoare. Nu prea reuseam sa ma tin dupa el, dar eram obligata. Trebuie sa-l fac cumva sa aiba incredere deplina in mine, dar cum? Cum ii pot castiga increderea totala, fara a face vreo tampenie? Acum chiar nu stiu ce sa mai fac, sunt disperata.

Sasuke facea totul atat de perfect, iar probele nu erau chiar atat de usoare, cel putin dupa parerea mea. Nu stiam cum face totul atat de bine, sunt de-a dreptul uimita. Ce n-as da sa pot sa termin si eu un lucru atat de repede, este mult prea tare, vreau si eu.

Peste cateva minute indelungate de alergat si cateva lovituri, ajungem in sfarsit la ultima proba, ultimul obstacol pana la sosire. Aici trebuia sa trecem o baltoaca plina de noroi, agjutandu-ne doar de o franghie ce atarna din tavan. Nu parea atat de complicat, dar aici chiar trebuia sa lucram in echipa. Eu, cum sunt mult prea neatenta si impiedicata, dau peste el, facand ca amandoi sa cadem in noroi. Colegii erau foarte aproape de noi, ceea ce insemna ca trebuie sa ne miscam repede, daca nu vrem sa pierdem. Sasuke se ridica ca prin minune din noroi, luandu-ma si pe mine in brate si se agata de franghie. Era atat de tare felul cum parca zburam prin aer, pacat ca era un drum mult prea mic. In cateva secunde ajungem pe partea cealalta a noroiului si suntem intampinati de catre Anko, care ne felicita si ne zice ca premiul ni-l va da maine, apoi ne lasa singuri, dupa ce ne scoate catusele, se duce sa-I anunte si pe ceilalti ca pot pleca.

Eu fug repede spre vestiar, pentru ca sa am destul timp sa gasesc un plan referitor la acea minunata recompensa pentru Sasuke.

Dupa ce ma imbrac si ma aranzez ies afara din vestiar. Inca nu se sunase de pauza, ceea ce imi mai dadea un pic de timp. mA duc spre subsolul scolii. Nu stiu de ce ma duc acolo, dar ceva simt ca se va intampla.

Deodata cineva se misca in spatele meu. Ma intorc brusc si vad ca este ….

_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 12 ani
   
°o.O Skittles O.o°
Membru

Din: Ia ghiceste...
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1645
ma intreb cine este
adu next repedeee plzzzzzzzzzz

_______________________________________
~Kanon,Damon,Miku and Francisco Lachowski are MINE!Capish?~  *click*

Revenge is sweet...
pus acum 12 ani
   
Floricika
Membru

Din: Iasi
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 19
Hey am ajuns si eu pe la ficul tau si.... ce pot sa spun   eh, pai, ficut tau e, minunat
este...Cine?! Cine este?! Hai ca ma omori! Te rog adu Nextu'.

_______________________________________
Inger ingerashu meu, 
Ce mi te-a dat Dumnezeu, 
Te iubesc ca un parinte, 
Te urasc de n-am cuvinte! 

Tu mi-ai dat prieteni buni,   
Bine, fie, cam nebuni 
Care seamana cu mine,   
In tot si-n toate ca si tine! 

Tu mi-ai dat prieteni prosti, 
Toti drogati si din puf scosi,   
Toti bogati din mosi stramosi,   
Si se cred ei mari cucosi,
pus acum 12 ani
   
vampire_angel_girl
Bufniță Flămândă

Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 398
pai da logic ca e sasuke!
si daca nu si-o trag in subsol si-i prinde careva apoi ca ma fac popa...si nu vreau sa ma fac popa,deci vezi ce o sa faca ei acolo...
(bn...la faza cu popa glumeam dar mnoh...amu imi place sa fac asa XD)

_______________________________________
pus acum 12 ani
   
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
Va multumesc mult de tot pentru commuri. Am adus nextul. Sper sa va placa. Lectura Placuta !!!


Dragoste Infinita


Capitolul 8


- Premiul -


Ma intorc brusc si vad ca este chiar Sasuke. Nu sunt chiar de loc uimita, ma asteptam sa ma caute, dar cum de m-a gasit atat de usor? Sper ca nu m-a urmarit sau ceva de genul asta pentru ca o sa vada el ce se va intampla.

Probabil ca isi asteapota premiul, acel premiu pe care nu-l am sau poate da? Cred ca stiu exact ceea ce isi doreste el, dar nu prea stiu ce sa fac. Off, de ce naiba nu am putut sa-l tin mult timp? De ce a trebuit sa se prinda el de faptul ca incercam sa-l fac sa pierdem ca sa nu-i mai dau nici un premiu? Firar sa fie de premiu tampid. Ce a fost in capul meu de i-am zis ca va primi un premiu.

De fapt, cred ca tocmai mi-a venit o idee, cea mai tare idee posibila. Oh, da, chiar o sa functioneze. Stiu ce vrea Sasuke ca premiu, dar va primi mai mult, mult mai mult decat poate suporta. Stiu exact ce o sa fac. Nu cred ca o sa-I placa atat de mult premiul, dar daca asta a vrut asta va primi. Ii voi da un bonus.

Zambesc malefic si totodata pervers la gandul meu, dupa care simt cum un fior imi trece pe sina spinarii. Cred ca ar fi momentul perfect sa-mi incep planul. Vai, ce n-as da sa vina si Ino pe aici in curand, o sa fie surprinsa de ceea ce va vedea. Hmm, cred ca va trebui sa gasesc un mod in care sa o fac si pe blonda sa apara, dar cum? Oare Sasuke va fi atat de hipnotizat incat o va chema sau trebuie sa fac totul de una singura? Cred ca voi incerca tot ce-mi trece prin minte pentru a o aduce aici sa moara de invidie. Vai, ce o sa-mi mai placa sa ma distrez pe seama astora doi, sunt atat de fraieri.

Chicotesc incet, in asa fel incat sa nu ma auda Sasuke, apoi ii fac semn cu degetul sa vina. El pare un pic derutat, cred ca stiu si de ce. Am fugit ca disperata de el dupa ce a adus victoria echipei noastre, iar acum il chem pentru o pauza plina de perversitate. Destul de culmea nu? Eh, ce sa fac si eu, am idei extreme.

Brunetul incepe sa faca pasi. Avea chef sa mearga cu incetinitorul doar ca sa ma enerveze pe mine sau ce? Cu greu, ajunge in vreo doua minute la doar un metru de mine. Sa mor eu, ia luat atata doar ca sa merga cativa centimetri, cat ma streseaza asta.

Fara sa ma astau pe ganduri il apuc cu degetul de tricou si il trag, destul de greu, aproape de mine. Ne privim fix in ochi. Iar simt cum ma pird in acel abis fara sfarsit, atat de plin de durere. Simt ca ascunde ceva, dar ce? Ce n-as da sa pot vedea in interiorul sau numai privindu-l in ochi, sa-i pot citi gandurile, sa aflu cum este el de fapt.

El isi lipeste corpul de al meu, dupa care isi pune mana pe talia mea, mangaindu-ma lin, iar pe cealalta si-o plimba incetisor prin parul meu moale. Simt cum inima imi bate din ce in ce mai tare, atat de nebuneste, parca ar fi o minte ce sare si nu se mai poate oprii, este atat de interesant. Adrenalina imi trece atat de mult prin sange, incat simt cum buzele ma obliga sa le ataing pe ale sale. Oare sunt dulci? Exista un singur mod de a afla, dar nu se va intampla chiar acum.

Sasuke incearca sa-mi gaseasca buzele, dar eu nu-l las nici moarta. Imi las privirea in jos, apoi incep sa-l sarut pe gat, mergand usor spre urechea sa dreapta. Imi dau seama ca se gandeste la cele mai perverse lucruri posibile, dar nu va fi de loc ceea ce isi imagineaza el. Imi pun o mana pe piepul sau atat de bine lucrat, iar pe cealalta in parut sau, tragandu-l usor de par. Un zambet micut isi face aparitia pe chipul meu, dar eu il inlatur repede continuand sa-l sarut in jurul urechii. Simteam nevoia de a ma urca pe el, de a face cele mai nebunesti lucruri posibile, dar deocamdata ma abtineam. Incep sa-i ling usor urechea, apoi simt cum si el are intentia de a face acelasi lucru, dar nu-l las.

In cateva cilpe deschid incet gura, cu intentia de a spune ceva. Cuvintele nu vroiam sa iasa, erau lipite de limba mea. Inchit repede in sec, dupa care imi reiau fata de dura. O frica ma cuprinde imediat. Oh, nu, nu asta. Daca isi va da seama ca imi este frica planul meu este ruinat si nu pot permite asta, trebuie sa-mi inving teama. Inima incepe sa-mi bata din ce in ce mai tare, facandu-ma sa-mi ies din minti. Cum puteam ascunde asta fata de el, mai ales acum, cand suntem si lipiti unul de celalalt, mai mult ca sigur isi va da seama, daca nu a facut-o deja. Ce sa fac? Ce o sa se intample daca afla? Off, nu stiu, sunt total pierduta, desprinsa de realitate, ma aflu intr-o lume a fricii, unde sunt numai temerile mele ingrozitoare. Aceasta este lumea in care pasesc atat de des incat am ajuns sa nu o mai suport, sa incerc sa o urasc si sa o uit, dar nu pot sau poate nu incerc indeajuns de mult.

Incerc sa-l mai sarut inca o data pe ureche, dar de data asta nu o fac cum trebuie. Limba imi tremura mai rau dacat buzele, iar la contactul cu pielea sa un fior mi-a cuprins tot corpul, un fior ce m-a facut sa tresar si sa tremur atat de tare incat, mai mult ca sigur, brunetul si-a dat seama de frica din inima mea. Simt cum hormonii mei o iau razna, nestiind ce sa mai fac. Toate imaginile pasionale din ora de sport imi trec prin minte. Oh, doamne, ce ma fac? Sasuke isi da imediat seama de starea mea si imi da un sarut dulce pe obraz. A fost scurt, a fost ca un sarut pentru a ma face sa-mi revin. Pe moment nu am simtit nimic, dar acum simt cum totul in interiorul meu revine la normal, mai putin inima, care imi batea cu putere, din ce in ce mai tare. Bataile ei sew accentuau cu fiecare secunda ce trecea, iar asta ma facea sa-mi ies din minti cu totul.

Iau o gura mare de aer, ca sa ma asigur ca nu ma nai blochez inca o data si imi reiau fata de perversa. Fara sa mai stau pe ganduri ii soptesc usor la ureche lui Sasuke:

- De data asta tu nu trebuie sa faci nimic, ma lasi pe mine sa fac totul. Totusi, eu zic sa mergem intr-un loc mai retras, ce zici, ai vrea? Asa as putea sa te fac sa te simti mult mai bine, iti promit.

El zambeste ciudat la auzul cuvintelor mele, dupa care se indeparteaza repede de mine. Acum ii puteam vedea zambetul mult mai bine. Pare un zambet atat de fortat, ma intreb de ce. El ma ia de mana si incepem sa mergem.

Nu avem nici cea mai mica idee unde ma ducea, dar totul mi se parea atat de ciudat. In momentul in care mana mea a facut contac cu a sa ceva s-a intamplat. Nu stiu ce, dar s-a intamplat. Ma intreb unde mama naibii vrea sa ma duca,este atat de enervant. Sunt mult prea curioasa sa vad ce are de gand, dar nu indraznesc sa il intreb nimic. Cred ca la urmatoarea ora voi chiuli, dar as vrea sa o fac singura. Oare unde sa ma duc sa …

Gandurile imi sunt intrerupt de vocea lui Sasuke, care ma intreaba pe un ton bland:

- Esti pregatita?

Huh? Pregatita pentru ce? Acum obnserv sa suntem in fata unei usi albe, destul de prafuita, pe care scria ‘Magazie’. Acum inteleg. Dau afirmativ din cap, dupa care el deschide usa si ma impinge inauntru. Ii spun sa inchida usa, iar el o incuie. Hmm, de unde are oare cheia? Ma rog, voi afla eu cumva, nu stiu cum dar voi afla multe despre el.

Ma gandesc sa fac ceva. Gata stiu, sunt hotarata, il voi sarutra, apoi va incepe cu adevarat actiunea. Ma intrep hotarata spre el, apoi ii sar in brate. El nu face nimic, nici macar nu misca, apoi hotarata incerc sa-l sarut, dar el … .



Acesta a fost capitolul 8. Astept in continuare cat mai multe comentarii. Poate pun nextul azi, depinde de comurile voastre.
Va pup dulce.
Bye.

_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 12 ani
   
°o.O Skittles O.o°
Membru

Din: Ia ghiceste...
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1645
ma intreb ce va face
adu next plzzzzzzzzzzzz

_______________________________________
~Kanon,Damon,Miku and Francisco Lachowski are MINE!Capish?~  *click*

Revenge is sweet...
pus acum 12 ani
   
vampire_angel_girl
Bufniță Flămândă

Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 398
vreau next!!!XD
vreau sa vad ce o sa faca
repede
XD Astept

_______________________________________
pus acum 12 ani
   
Sasusaku4ever
Membru

Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 44
Hai mai repede, ca mor aici de suspans!                                                     

pus acum 12 ani
   
vampire_angel_girl
Bufniță Flămândă

Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 398
no ca haide cu nextul ca asteptam de ceva vreme XD
hai ca nu am ce sa citesc,cred XD
 

_______________________________________
pus acum 12 ani
   
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
Am adus nextul ! Va multumesc pentru commuri thank you Ma bucur ca va place. Sper sa va placa si acest capitol, desi nu este docmai stralucit, l-am facut fara nici un pic de inspiratie.


Dragoste Infinita


Capitolul 9

- Emotiile Apar -


El nu face nimic, nici mscar nu misca, apoi hotarata incerc sa-l sarut, dar el ma impinge in spate si da negativ din cap. Ce-a fost cu reactia asta? Nu-l mai inteleg de loc, are un comportament atat de ciudat, adica acum cateva minute el incerca sa ma sarute in disperare, iar acum ma respinge, de ce? Hmm, chiar nu inteleg ce l-a apucat.

Simt o neliniste sufleteasca. Inima imi bate cu putere, iar palmele incep sa-mi transpire. Oh, nu, cred ca iar ma emotionez. Asta nu o sa se termine prea bine, sunt sigura. Vai, ce ma fac daca isi va da seama? Am un fel de slabiciune fata de el, dar nu-mi dau seama de ce, ce se intampla de ma comport asa.

Incep sa tremur ingrozitor de tare. Oh, vai, nu stiu ce sa mai fac, inebunesc. Cum sa ascund acest sentiment de teama? Daca brunetul isi va da seama o sa mor, nu stiu cum o sa reactionez, nu o sa fie de loc bine.

Sasuke se indreapta incet spre mine si imi spune sa stau jos. Dau negativ din cap si ii zic ca nu vreau, apoi zambesc pervers si ii zic ca am chef de ceva actiune. El se uita la mine ciudat, ca si cum nu ar intelege ce vreau sa spun. Nu stiu ce sa fac, ce sa-I zic. Simt ca ma pierd, ma desprind cu totul de realitate, asta se intampla din cauza lui, numai si numai din vine lui, este atat de enervant, ma inebuneste.

Ne uitam unul in ochii celuilalt, incercand sa ne cititm gandurile. Parca ar fi prima data cand ne intalnim, acest lucru imi da fiori. Nu stiu de ce, dar el ma face sa ma simt atat de ciudat, de apreciata, de … iubita, dar de ce? Aceasta intrebare o sa ma omoare, nu o mai suport, de cand simt acest sentiment indescriptibil in interiorul inimii ma gandesc numai la el. Ce mi-a facut de nu mi-l mai pot scoate din minte, eu il urasc, nu se poate sa ma gandesc la el daca nici macar nu-l suport. Gandurile mele imi dau fiori.

El se apropie de mine incet. Inimia mea iar o ia razna, incepe sa zburde ca nebuna in interiorul meu, parca vrand sa aiba pe cineva langa ea. Nu stiu ce sa fac, de ce ma simt asa, cum sa scap de acest sentiment ingrozitor. Ma uit uimita la Sasuke. Pe fata lui nu se putea citi nimic, este atat de inexpresiva. De ce este atat de ingandurat, la ce se gandeste, la ce? Trebuie neaparat sa aflu, daca nu o voi face o voi lua razna, sunt extra curioasa, dar imi este atat de frica sa-l intreb. Nu ar trebui sa-mi fie frica, pana la urma ce se poate intampla? Bine, cred ca mai binre nu-mi puneam aceasta intrebare, acum sunt si mai nelinistita, simt ca ceva ce ma va surprinde ma va intampla, sunt sigura de asta, dar ce?

Atatea intrebari fara raspuns se afla in capul meu, incat ma fac sa vreau sa nu ma mai aud, este deja enervant.

Sasuke se pozitioneaza in fata mea, cu o privire plina de blandete si intelegere. Hmm, ce are de gand? Ce o fi in mintea sa? Chiar as vrea sa-l cunosc mai bine, nu stiu de ce, dar simt asta. Eu ma asez jos si ma uit mirata la el. Zambeam copilareste. Privesc cu atentie chipul sau perfect. Ma simteam atat de ciudat, nu mai simtisem niciodata acest sentiment, dar totusi imi placea. Sunt fermecata de chipul sau ce pare perfect.

Lumina slaba a becului este atintita asupra sa. Ma facea sa ma simt din ce in ce mai ciudat, ca si cum ar urma sa ma intrebe ceva imposibil de raspuns sau ca si cum ar trebui sa-i spun cel mai mare secret al meu, este intr-un fel incomfortabil.

Sasuke se aseaza langa mine. Acum nu ne mai priveam in ochi, ceea ce ma facea sa simt un sentiment de vinovatie in interiorul sufletului. De ce ma simteam vinovata, nu aveam motiv, nu facusem nimic! Chiar imi doresc sa-I revad ochii. Senzatie pe care o simt in momentul in care privirele noastre se intersecteaza este atat de speciala, de memorabila, de fermecatoare. Pur si simplu nu pot sa stau sa nu-l privesc in ochi.

Deodata imi amintesc de respingerea de mai devreme. Ce il apucase? As vrea sa il intreb dar imi e mult prea rusine. Nu cred ca mai pot sa stau aici mult, cu el. O sa inebunesc daca il mai vad mult, el o sa ma inebuneasca. Off, Sakura, haide, poti sa rezisti, pana la urma este doar un baiat, exact ca oricare altul … sau poate nu. Ce are el atat de special fata de oricare alt baiat?

Chiar vreau sa-l cunosc mai bine, sa vad cum gandeste, cum se comporta de obicei, cum este el. De ce vreau asta nu stiu. Stai! Ce naiba m-a apucat azi? Nu ma mai recunosc, cum de m-am schimbat atat de brusc, de ieri pana azi, in doar cateva ore? Cum de s-a intamplat asta?

Atatea intrebari imi bantuie minte, incat nu stiu daca mai gandesc limpede. De cat timp vorbesc oare cu mine? Cred ca ar trebui sa mai vorbesc si cu Sasuke, dar ce? In momentul de fata imi este mult prea greu sa-I spun ceva, sa ma uit la el sau orice altceva legat de el.

Deodata el se intoarce cu fata spre mine. Imi dau seama ca ma analiza. Oare la ce se gandeste? Ah, ce-as vrea sa-I pot citi gandurile, ar fi mult prea tare. Se apropia din ce in ce mai mult de mine. Ii puteam simti respiratia calda aproape de mine. O data cu acea rasuflare a sa mai pot simti si mirosul sau divin. Nu exista nici un coltisor al mintii mele care nu era invadat de mirosul sau special, era incredibil. El ma mangaie incet pe par. La fiecare atingere simteam cum imi trece cate un fior prin tot corpul. Nu stiam ce vrea sa faca, ce sa fac, deveneam din ce in ce mai confuza si mai nelinistita. Inima incepe sa-mi bata cu putere, sarea in interiorul meu extrem de tare. Se pare ca brunetul de langa mine observa cum se zbate inima mea acolo si zice hotarat:

- Sakura, ce se intampla? Nu nega nimic, pentru ca imi dau seama ca se intampla ceva dupa felul in care inima ta o ia razna cand ne apropiem. Prima data cand ne-am atins nu a fost asa, atunci erai o perversa extrema, plina de curaj si extra tupeu, ce s-a intamplat intre timp? De cand am cazut in sala de sport bad ca se tot repete, poti sa-mi zici ce ai? Iti este frica, frica de mine, frica de ce? Ce ai patit? Spune-mi !

- Sasuke, eu …

Dar nu am timp sa raspund, deoarece in momentul in care m-am intors cu fata spre el, acesta …. .




Melodia Capitolului:




_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 12 ani
   
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
Am adus nextul. Sper sa va placa. Va urez: Lectura Placuta !!!


Dragoste Infinita


Capitolul 10



- “Vrei sa fim prieteni?” -




Dar nu am timp sa raspunde, deoarece in momentul in care m-am intors cu fata spre el, acesta ma ia prieteneste in brate. Ce l-a apucat? Baiatul asta este intreg la minte sau nu, mie nu prea mi se pare, isi schiba atat de repede felul de a fi incat nici nu stiu ce sa mai cred despre el. Isi schimba comportamentul chiar mai repede ca mine. Si eu care credeam ca eu sunt aia ciudata, de el nu mai comentez.

Totusi nu pot spune ca nu-mi place acesta imbratisare, este chiar placuta, ma face sa ma simt mai bine. Bratele sale puternice imi infasoara corpul mic si firav. El ma strange destul de tare la piepul lui, ceea ce pe mine ma doare un pic. Ma simt ca un mic ghiocel plapand care este acoperit de o piatra mare si groasa. Sunt ca un ghiocel ce trebuie protejat toata ziua, deoarece daca nu poate face numai prostii, sa intre numai in belele, iar Sasuke este acea piatra ce ma face sa na simt incomod, ma sufoca. Ii simt corpul atat de aproape de al meu. Respiratia lui este acum pe fata mea. Aerul emanat de el este atat de cald, incat daca face contac cu pielea mea ma face sa ma simt protejata, imi mangaie sufletul, incalzindu-l cu o simpla rasuflare a lui. Ma simt atat de comod in brate sale puternice, imi place extrem de mult. Acum ma simt cu adevarat eu.

M-a facut sa uit de toate temerile si planurile mele. Nu mai aveam in minte nimic inafara de el. Imi invadase mintea cu totul. Numai un lucru in interiorul meu nu reusise sa linisteasca, inima mea, zburda ca nebuna in interiorul meu, parca asteptand ca ceva sa se intample si ea sa se linisteasca, dar ce mai astepta? Simteam cum inima mea saritoare mai avea putin si exploda de nerabdare. Ma obliga sa-l sarut, dar creierul meu era de alta parere si nu ma lasa. Nu stiam daca acum ar trebui sau nu sa-l sarut. Chiar mi-as dori sa-i gust un pic micile fructe rosii si catifelate. Daca ma uit atent la el pare perfect, ca si cum nu ar putea vreodata sa aiba vreun defect, dar oare chiar asa sa fie?

Ii simt parfumul atat de dulce, imi invadeaza cu totul narile, facandu-ma sa inebunesc, sa-mi pierd mintile. Eram din ce in ce mai tentata sa-I ating buzele, dar nu aveam cum, nu puteam sa o fac, eram oprita de mine insami.

Ne apropiam fetele din ce in ce mai mult una de cealalta. Cu fiecare clipa ce trecea eram si mai aproape. Intre noi este o distanta milimetrica, se mai afla doar un loc minuscul, cam cat gaura acului de mic, pe unde putea trece doar aerul.

Totul parea atat de romantic, de fapt chiar era. Aratam ca un cuplu fericit. Totusi, tacerea este intrerupta de catre Sasuke, care imi sopteste pe un ton atat de dulce incat ma facea sa ma topesc toata:

- Sakura … te simti mai bine? Nu mai tremura, te rog si spune-mi ce s-a intamplat. Linisteste-te si povesteste-mi. Sunt aici ca sa te ascult.

Am ramas cu gura cascata. A fost atat de dragut ce mi-a zis. Acum imi dau seama ca de fapt situatia mea se agraveaza, am inceput sa tremur din ce in ce mai tare, parca imi vizioam viitoarea moarte, asta simteam in momentul cand tremuram. In colturile ochilor mei smaraldii au aparut mici perlute cristaline. Incercam sa le opresc sa csada dar imi era imposibil. Simteam cum incep sa ma intepe ochii incet-incet. In gat mi se pune un nod ingrozitor. Simteam cum ma inec.

Spre marele meu noroc Sasuke ma strange si mai tare la pieptul sau, reusind sa ma calmeze, dar nu in totalitate, picaturile ce erau in ochii mei cad lin pe obraji, facandu-ma sa tresar. Sasuke vazand ca nu ma simt bine imi saruta incet fruntea. Era atat de dragut. La contactul buzelor sale cu pielea mea fina un zambet gingas imi apare pe buze, iar lacrimile ingheata pe fata mea.

Privirile noastre se intalnesc. Priveam abisul interminabil din ochii lui atat de blanzi. Nu puteam trece de acel negru ucigator. Incercam sa trec mai departe, sa privesc prin ochii lui direct in sufletul sau, in inima sa, in mintea lui. Privirile ni se adanceau din ce in ce mai tare cu fiecare secunda care trecea, totul devenea mai romantic. Imi placea atat de mult sezatia ce mi-o oferea simpla lui prezenta, chiar daca cateodata ma omora pur si simplu numai orice gand legat de el. Stateam si ne priveam linistiti in ochi, fiecare fermecat de privirea celui din fata sa. Adancesc si mai mult cantactul vizual, facand ca totul in jurul nostru sa dispara. Mai ramasesem doar eu, el si o camera care nu avea importanta. Ma pierdeam in ochii lui atat de mult incat nu credeam ca o sa mai pot sa imi dezleg vreodata privirea de a sa. Este ceva magic, total ireal pentru mine ceea ce se intampla. Pana acum cateva ore nici nu aveam idee cum e sa atunci un baiat, iar acum simt cu totul altceva, simt ca toata lumea mea s-a dus si ca reincep una nou, una perfecta, in care nu vom ramane decat eu cu el, doar noi doi, impreuna, pentru totdeauna, oriunde, oricand.

Cand il privesc fix in ochi simt ca ma aflu intr-o prapastie fara fund, o gaura neagra la care nu ii gasessti niciodata sfarsitul, un drum atat de lung, interminabil, etern. Un sentiment care simt ca va ramane in mine, in inima mea pentru totdeauna, un sentiment atat de pur, ce te face sa te simti perfect, un sentiment etern. Totusi, o data cu acest sentiment vin si multe dezamagiri, mii de rauri de lacrimi varsate degeaba, dar totul are si un final, iar cand ajungi la el te simti mai bine, mai fericit, mai iubit decat oricand altcandva, este un sentiment la care nu stiu cand voi ajune, dar presimt ca o sa o fac.

Deodata Sasuke se trezeste din transa in care a fost adus de catre imbinarea perfecta a privirilor noastre. El isi clatina un pic capul, la inceput facandu-ma sa tresar, apoi isi drege putin glasul si ma intraba hotarat:

- Saku-Sakura … as vrea sa-ti pun o intrebare. Ai vrea sa fim prieteni? Amici? Sau ceva?

Wow! Sunt total pe alta lume acum. Am auzit eu bine sau imi trebuie aparat auditiv? Sasuke Uchiha, marele Uchiha tocmai mi-a propus sa devenim amici, prieteni, adica ca fratii? Am ramas cu gura cascata la auzul cuvintelor sale. Nu simteam nimic deosebit fata mai devreme, poate doar fapytul ca inima imi batea mai tare, in rest nimic nu era nou. Sigur nu visez? Nici nu stiu ce sa-i spun, m-a luat total prin surprindere.

Brunetul astepta frustrat un raspuns, se vedea cu usurinta ca era incordat, nu stia ce aveam de gand sa spun, sincera sa fiu, nici macar eu nu stiam, ce puteam face? Sa aleh sa fim prieteni sau nu? Ce s-ar schimba daca am deveni prieteni si ce s-ar intampla daca nu? Exista un singur mod de a afla. Nu, gata, stiu, m-am hotarat ce aleg, sigur este alegerea corecta, cel putin asa sper.

Fac o fata foarte serioasa, dupa care ii spun, cu o anumita ezitare in glas:

- Sasuke, eu …. .


Acesta a fost capitolul 10. Sper ca va placut. Astept cat mai mult commuri.


Melodia Capitolului:


by me :d


Va pup dulce pe toti cei care imi citesc ficul.
Bye.

Modificat de Alle (acum 12 ani)

_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 12 ani
   
°o.O Skittles O.o°
Membru

Din: Ia ghiceste...
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1645
ma intreb ce va spune
adu next plzzzzz

_______________________________________
~Kanon,Damon,Miku and Francisco Lachowski are MINE!Capish?~  *click*

Revenge is sweet...
pus acum 12 ani
   
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
Nextul vine dupa 5 commuri.
Deci puneti-va pe comentat.
Si poate imi dati si mie o critica mai dura, cineva??

_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 12 ani
   
°o.O Skittles O.o°
Membru

Din: Ia ghiceste...
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1645
eu nu am ce sa critic,ficul este foarte bun,nu grabesti actiunea ai dialog,descriere deci...e perfect  

_______________________________________
~Kanon,Damon,Miku and Francisco Lachowski are MINE!Capish?~  *click*

Revenge is sweet...
pus acum 12 ani
   
vampire_angel_girl
Bufniță Flămândă

Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 398
foarte tari nexturile XD astept si urmatorul capitol
gambate si hai ca astept sa citesc XD

_______________________________________
pus acum 12 ani
   
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
Hey, va multumesc pentru comentarii. Am adus nextul. Nu este prea bun, doar ca l-am facut un pic grabita. Promit ca ma voi revansa in capitolul viitor, pe care il voi pune maine, cred. Lecyura Placuta !!!


Dragoste Infinita


Capitolul 11


- Un raspuns ce hotaraste totul -





- Sasuke, eu … nu stiu. Cred ca cel mai bine ar fi sa nu. Nu-ti pot spune de ce, dar noi doi nu putem fi prieteni. Imi pare rau.

Simteam cum inima mi se rupe in mii de bucatele, niste bucati atat de mici, minuscule, ce ma sfasie, imi taie rasuflarea. Ma durea sufletul pentru ceea ce i-am spus, nici nu stiu cum am putut sa-I spun asta. Mai bine nu ziceam nimic. Acum imi fac singura rau. Regret tot ceea ce am spus, dar stiu ca asa este cel mai bine. Totusi imi pare atat de rau pentru durerea ce am provocat-o, nu numai in sufletul meu, dar si in al sau, cred.

Imi las imediat capul in jos, neputand sa-l mai privesc. Nu mai suportam sa-i vad ochii aceia minunati, atat de abisali, in care ma pierd atat de usor. Simteam ca faceam una dintre cele mai mari greseli din viata mea, poate chiar cea mai mare, dar de ce, de ce simteam asta? Nu mai inteleg nimic, totul in mintea mea este amestecat, atat de confuz.

Simt ca inebunesc. Prea multe intrebari imi invadeaza creierul, toate vin din toate partile in acelasi timp, ma omoara. Simt cum capul meu nu mai poate sa mai suporte, mai are putin si explodeaza. Mult prea multe lucruri pentru ca eu sa mai pot intelege ceva. Sunt pur si simplu bulversata de sentimente, unele atat de necunoscute mie, iar altele parca nu mai sunt la fel ca altadata, sunt mult mai accentuate. Nu mai suport, trebuie sa evadez cumva din aceasta cursa a mortii provocata de sentimente.

Nu puteam sa-l privesc inca o data pe brunet, cred ca daca as face-o as muri pe loc, nu stiu de ce, poate de rusine, dar stiu ca n-as putea rezista, nu prea mult. Cum pot sa-l mai vad, sa-l aud, sa-l simt langa mine cand eu am refuzat sa-i fiu prietena? Ma intreb oare ce o fi in minte lui acum, oare ce crede despre mine dupa raspunsul pe care I l-am dat?

Incerc sa ma misc putin, in asa fel incat sa plec, sa dispar pentru totdeauna, dar scopul meu nu poate fi atins deoarece Sasuke imi ia fata in mainile sale atat de calde, acele mani in care eu ma simt protejata, fericita, iubita. Acesta vroia sa ma priveasca in ochi, dar eu refuzat, nu puteam da ochii cu ai sai, nu pot lasa ca privirile nostre sa se intersecteze din nou, niciodata. Intr-un fel ma simt vinovata pentru ceva, ceva legat de el, dar ce?

Brunetul imi mangaie usor obrazul. Aceasta atingere imi dadea fiori. Prin tot corpul imi treceau fiorii provocati de acea atingere, ma facea iar sa ma simt ciudat. El vrea probabil sa-I explic, dar cum cand nici macar eu nu stiu de ce am ales acel raspuns, de ce i-am zis ca nu preau sa fim prieteni. Sasuke imi sopteste dulce la ureche:

- Sakura … poti te rog sa-mi explici si mie ce se intampla? Imi dau seama ca tu nu esti cea din sala de sport. Te-am analizat in clasa, la ore, acolo erai atat de dulce, de ingrijorata, de fricoasa, nu stiai ce sa spui sau sa faci, iar apoi, vi sa te dai la mine, asa deodata, fara nici un motiv. Totusi eu mi-am dat seama de ceva, in timp ce tu imi faceai avansuri si vroiai sa pari puternica, sigura pe tine, tu nu erai. Simteam cum iti bate inima de tare, cum te miscai totusi atat de rigid, cum te cuprindea sentimentul de teama si tu incercai sa-l ascunzi fata de mine, dar nu a mers. Mi-am dat seama imediat ca aia nu esti tu cu adevarat. Bine, perversa esti, dar nu asa cred ca te comporti tu de obicei. Erai mult prea ingrijorata, chiar mai speriata decat in clasa, la ora de mate, la tabla, doar ca acum era mult mai greu pentru tine sa o ascunzi, sa nu-mi dau seama. Plus ca ai incercat de atatea ori sa ma saruti, dar nu ai avut niciodata curajul, iti era mult prea teama, chiar si atunci cand tu credeai ca poti, de fapt se vedea cu usurinta ca nu. Ai pus acel premiu crezand ca nu-l voi castiga, ai incercat sa ma faci sa pierdem indeajuns timp incat sa nu mai putem castiga, dar nu ai reusit. Am vazut imediat teama pe teama ta, frica din interiorul tau, al sufletului tau, iar mai devreme, pe hol, simteam ca nu o poti face, de aceea te-am oprit, inainte ca sa faci vreo prostie si sa o regreti. Nu am inteles ce vrei sa faci si nici nu cred ca voi intelege, fiind imi dau seama ca tu nu imi vei spune niciodata ce s-a intamplat, dar macar nu te mai comporta atat de ciudat. Trebuie sa-ti spun si eu ceva, ceva destul de important. Sakura, eu ….

- Gata, Sasuke, ajunge! Taci din gura! Nu vreau sa mai aud nimic, nici un cuvant din partea ta, intelegi? Pana la urma ce te intereseaza pe tine atat de mult viata mea, de ce am facut tot ce am facut, de ce am reactionat in unele mommente asa cum nu trebuia, de ce? Poate ca am motivele mele. Pana la urma fiecare are sentimentele lui, ii este teama, se sperie, vrea sa fuga, sa se ascunda, il doare ceva, la fel si eu, nu este treba ta de ce am simtit in fiecare moment. Poate ca te plac, te iubesc sau te urasc, din aceasta cauza am facut-o. Nu imi mai reprosa tu atata ce fac si ce nu fac, nu este treaba ta! Sasuke …

Gata! M-am oprit la timp. Poate mai ziceam naibii inca o prostie. Cum am putut scoate acele cuvinte pe gura, nu pot intelege, de ce i-am zids toate alea. I-am zis cumva ceva ca-l iubesc sau ce naiba? Eu cred ca nu mai gandesc limpede.

Dar deodata gandurile imi sunt intrerupte de gestul facut de Sasuke. Acesta imi intinde mana, in care tine cheia de la usa. Eu …


Melodia Capitolului:





Aceasta melodie m-a inspirat, eu o ador si cred ca se potriveste pentru acest capitol.
Astept cat mai multe commuri, critici si pareri.
Va pup dulce de tot pe toti cei care imi citesc ficul.
Bye.

_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 12 ani
   
°o.O Skittles O.o°
Membru

Din: Ia ghiceste...
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1645
ma bucur ataaat de mult ca ai adus next
Sakura biata de ea ar trebui s-o ia mai usor cu reprosurile ca-si cam face rau singura.....
sper ca lucrurile sa se rezolve repede si poate...cine stie o fi ceva intre ei pan' la urma...

P.S.e super melodia

_______________________________________
~Kanon,Damon,Miku and Francisco Lachowski are MINE!Capish?~  *click*

Revenge is sweet...
pus acum 12 ani
   
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
Sper sa va placa.  Va urez: Lectura Placuta !!! sI SCUZATI INTARZIEREA EXTREMA.



Dragoste Infinita


Capitolul 12


- All Alone -



Eu iau imediat cheia, descui usa si fug de acolo. Dupa ce trec de pragul usii incep sa merg normal, poate chiar prea incet, mult prea incet. Ma indreptam spre curtea scolii.

Simteam nevoie de a vorbii cu cineva, dar cu cine? Cu printenele mele noi nu-mi vine sa vorbesc, nu pot sa le spun nici un cuvant. Oare cu Sasuke? Nu. Nu mai puteam sta acolo, cu el. Simteam cum inima o sa-mi cedeze la cat a sarit in interiorul meu. De ce imi batea totusi inima atat de tare in interior? Cred ca nu o sa aflu niciofdata raspunsul la aceasta intrebare.

Off, simt totusi o durere extrema in interiorul sufletului meu. Am remuscari. Credeam ca nu voi regeta nimic din ceea ce am facut, dar acum o fac, regret totul, regret amarnic. Simt cum in interiorul meu sentimentele fata de Sasuke isi dau o lupta, nestiind care dintre ele este mai puternic. Ce pot face ca sa-mi dau seama ce simt fata de nenorocitul ala de Uchiha?

Eu il urasc, nu-l sufar nici un pic, nu am putut sa-l suport de cand l-am vazut, nu o sa incep acum. Asta nu o sa se intample niciodata, nu o sa ne intelegem nici daca ar fi sa mor. Nu am vrut niciodata sa-l cunosc. Ce mi-as dori sa pot da timpul inapoi si sa fac ca aceasta zi sa nu se fi intamplat niciodata, sau macar ca eu sa nu fiu in clasa cu el, sa nu ne intersectam drumurile niciodata, sa nu-l fi cunoscut. Fara sa imi dau seama soptesc incet:

- Mai bine ar fi foat sa nu te fi cunoscut ….



Sasuke:


Am rasmas singur, a fugit atat de repede, m-a parasit intr-un timp atat de scurt, pur si simplu a renuntat. Nu-mi vine sa cred. Sunt uimit de comportamentul Sakurei. Cat mi-as dori sa o cunosc mai bine si acum sa stiu ce se intampla cu ea de fapt. Ce mult imi doresc sa fim prieteni, sa vorbim despre absolut orice, sa nu avem nici un secret unul fata de celalalt, sa fim mai mult decat fratii daca se poate. Vreau ca ea sa fie a mea, doar a mea, sa o pot avea doar pentru mine, sa fiu totul pentru ea.

Ea este de acum viata mea, motivul pentru care traiesc, inseamna totul pentru mine. Daca ea va pati vreodata ceva nu mi-o voi ierta niciodata, voi face orice, absolut orice pentru a o apara, pentru a-I fi bine si pentru ca ea sa fie fericita. Chiar daca ea nu ma vrea aproape, eu trebuie sa fiu acolo, langa ea, pentru a o proteja si pentru a avea grija de ea. Pare atat de fragila, de firava, de neajutorata. Este asemeni unui mic ghiocel plapand ce iese la iveala la inceputul fiecarei primavera. Un ghiocel ce trebuie protejat si aparat de orice pericol, cat de mic. Ea este floarea din sufetul meu, floarea ce infloreste doar o data in viata, dar nu ofileste niciodata, este floarea de cires ce nu va muri vreodata, va fi o floarea ce creste etern, cu fiecare secunda pasiunea fata de ea crscand din ce in ce mai mult, pana la infinit.

Inima ma doare extreme de tare, sufletul meu plange, plange dupa cel al rozaliei mele, dupa floarea mea roz. Inimia ma inteapa cu putere, vrand parca sa se rupa in mii de bucatele, niste bucatele mici si taioase, cele mai mici bucatele posibile, cele mai dureroase si insangerate. O durere simt cum vine printer crapaturile inimii mele. Sufletul meu geme dupa dragoste, are nevoie de cineva special care sa-l faca sa se simta din nou viu, sa simta iubirea cu adevarat. Totul in interiorul meu cerceste cu disperare iubire, acea senzatie de dragoste, de afectiune ce nu ti-o poate da decat o singura persoana, unma speciala, unica, regina florilor ce se afla in inima mea, in sufletul meu, in mintea mea, in mine, in orice fac, gandesc sau misc.

Ochii ma inteapa ingrozitor. Simt cum o picatura de tristete cazuta din Iad, imi strapunge inima, tot corpul, ajungand la ochii mei, vrand sa cada cu disperare. Ceva in interiorul meu imi spune ca ar trebui sa o las libera, sa cada si sa arate tot ceea ce simt, durerea din interiorul meu, cum imi arde inima de durere, cum toata suferinta se avanta inspre mine, cuprinzandu-ma incet-incet cu totul, accentund durere cu fiecare secunda ce trecea.

Ma simt atat de singur, de parasite, abandonat. Parca toata lumea mea s-a dus, a murit, mai avand loc doar tristetea absoluta. Nu am puterea necesara pentru a o invinge, este mult prea greu, parca imposibil. Desi stiu ca nu voi avea vreodata sansa ca Sakura sa ma accepte, nu voi renunta niciodata. Chiar daca este ceva inutil sa incerc, este aproape imposibil, dar aproape nu inseamna ca trebuie sa renunt. Da, voi face orice este posibil pe lumea asta pentru Sakura, rozalia mea draga, mult iubita, viata mea.

Totusi simt ca ceva imi scapa, ma intreb ce o fi cu acest sentiment in interiorul meu. Ma face sa ma simt ciudat, slabil, trist. Vreau sa aflu ce se intampla, de ce simt aceasta nesiguranta, aceasta neliniste sufleteasca. De ce? Nu-mi pot explica sub nici o forma. Ce o fi cu mine azi? Totul in jurul meu se schimba, mai ales eu, parca devin alta persoana, sau mai bine zis, parca il descopar pe adevaratul eu, adevaratul Sasuke. Se pare ca am si eu o parte sentibila, profunda, plina de emotivitate. Asta ma face sa ma simt intr-un anumit fel mandru, satisfacut pentru ca nu sunt doar un baiat rece, retras, asa cum probabil ma vede toata lumea. Mai mult ca sigur asta crede si rozalia mea. Asta este! Trebuie sa ii arat ca nu sunt asa, sa o ajut sa-l cunoasca pe adevaratul Sasuke. Partea complicate acum vine, cum sa o fac sa-si dea seama cum sunt eu cu adevarat? Hmm, nu prea stiu, dar voi gasi eu ceva cat de curand, am nevoie urgenta de un plan.

Fara sa mai stau pe ganduri, ma duc dupa Sakura, trebuie sa ii spun ceva extrem de important!

Ies repede din magazia veche si incep sa alerg. In cateva secunde dau peste floarea vietii mele, stapana inimii mele. Este chiat in fata scarilor. Ma apropii incet de ea, fara sa ma auda. Intr-un minut ajung in spatele ei. Se pare ca ea nu si-a dat inca seama. Eram la doar un metro de ea. Deodata o aud cum sopteste ceva. Ma apropii un picot mai mult sa aud ce zice. Cand constat ce tocmai a spus raman socat. Sakura a zis:

- Mai bine ar fi foat sa nu te fi cunoscut …




Sper ca va placut. Astept cat mai multe comentarii.

Va pup dulce
Bye.



Melodia Capitolului:





Maine pun capitolul urmator ... cred.

_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 11 ani
   
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
Dragoste Infinita

Capitolul 13

- Amenintari ( part. 1 ) -



Nu stiu ce sa fac, cum ar trebui sa reactionez. Mi se rupe inima sa aud acele cuvinte. Imi taie fiecare particica din corp. Nu-mi pot crede ce a spus. Chiar atat rau ii fac? Pana la urma ea a inceput totul. Cred ca are totala dreptate, era mult mai bine daca nu ne-am fi cunoscut niciodata, asa totul ar fi foat ca inainte, ca ieri, totul era perfect.

Nu mai pot sa stau sa o privesc cum sufera, asta imi provoaca o durere si mai mare. Nu am nici cea mai vaga idee daca sa ma duc la ea sau sa plec nepasator. Ce ar fi mai bine? Hmm, cred ca o sa ma duc urgent la ea. Da, asta ttebuie facut.

Fara sa mai pierd vreo secunda, imi misc picioarele in repaus in asa fel incat in doua secunde sunt fix in spatele Sakurei. Ii simt parfumul, este atat de dulce, exact ca ea. Oh, gata Sasuke, revino-ti!

Stau in spatele ei si o privesc atent. Sunt atat de fermecat de ea incat totul in jurul meu dispare, ramanand doi noi doi. Nu mai pot vedea nimic, decat pe ea, Sakura, iubirea mea. Deodata ea isi misca mana dreapta, indreptandu-si-o spre ochi. Oh, nu suport gandul ca floricica mea dulce de cires plange, ca e trista. Acest gand ma face pe mine sa sufar.

Rozalia se intoarce alarmata cu fata la mine. Pare atat de surprinsa, de speriata. Eu ma uit fix in ochii ei. Sunt acoperiti de niste mici pacaturi de tristete. Mi se rupe sufletul cand o vad asa, cand vad acei ochi senini de un vede atat de dulce si patrunzator, nu pot suporta sa vad acele mici smaralde verzi acoperile de cristalele minuscule si ude. Ma face sa plang si eu.

Ea nu mai sta mult in fata mea, deoarece in cateva secunde o ia la fuga prin scoala. Eu ma duc imediat dupa ea. Ah, firar, s-a dus in baia fetelor. Totusi nu pot intra acolo in mijlocul pauzei. Cred ca o voi astepta aici pana iese, pana la urma va trebui sa iasa o data si o data.





Sakura:

Dupa ce am spus cu voce tare acele cuvinte simt cum un cutit ascutit imi trece prin inima, facand ca durerea din sufletul meu sa se accentueze din ce in ce mai mult. Nu mai pot suporta aceasta suferinta ce o simt prin tot corpul.

Simt cum o lacrima cristalina isi face loc in colturile ochilor mei. Nu vreau sa o las sa cada, dar imi este imposibil, ma inteapa mult prea tare. Fara sa vreau ii fac loc sa alunece lin pe obrazul meu. Dupa aceasta isi mai fac aparitia inca mii alte picaturi pe fata mea. Imi sterg o parte dintreele cu mana dupa care in mintea mea isi face locx un gand.

Exact asta trebuie sa fac, sa merg inapoi la Sasuke. Trebuie sa-I spun ceva important, foarte important. Ma intorc si raman uimita.

Aici este Sasuke, in spatele meu. Adica el a fost aici de la inceput? Vai, nu, sper ca nu. Daca m-a auzit mai devreme cred ca o sa mor. Fata imi este din nou asaltata de lacrimi, mii de picaturi pline de durere, tristete si suferinta.

Fara sa mai stau pe ganduri fug la baie. Se pare ca brunetul nu vrea sa ma lasa in pace si vine dupa mine. Alergam ca nebuna plangand prin svoala. Toata lumea se holba la noi. In cateva secunde am ajuns in baie si m-am rezemat de perete. Cred ca nu o sa vina si in baie.

Deodata pe usa intra Ino, urmata de cele doua mimoze care cica ii sunt prietene. Blonda pare foarte nervoasa, cred ca stiu si motivul. Off, chiar nu am acum chef sa ma cert cu ea, pur si simplu nu ma simt in stare sa mai fac nimic, absolut nimic, mai ales sa ma cert cu cineva,n special cu Ino. Cele trei sclifosite gemene se reped repede la mine, Ino pozitionandu-se in fata lor, bineinteles, pe post de sefa. Isi drege glasul, apoi incepe sa urle brutal la mine, amentinandu-ma ca, vai draga, imi va face cine stie ce daca ma mai apropii un milimetru de Sasuke, cum ii spune ea: Sasukito. Chiar nu putea gasi ceva mai normal? De fapt este logic ca nu, doar este vorba despre Ino, blonda careia ii cam lipsesc ceva neuroni.

Eu nu sunt atanta la absolut nici un cuvant pe care il scoate pe gura, deja imi imaginez ca ar fi o pirdere de timp sa-mi bat capul cu ea, nu are nici un rost, este mult prea proasta si nu are pic de minte in acea minge acoperita cu par blond de pe umeri, mult prea gol, pe care ea il numeste cap. Sa vorbeasca singura ca mie nu-mi pasa catusi de putin.

Deodata clonele din spatele ei se indreapta spre mine, prinzandu-ma de incheieturile mainilor si trantindu-ma de perete cu brutalitate. Auch, asta a durut! M-au izbit cu putere de gresia rece si albastra a baii, facandu-ma sa simt o durere ingrozitoare in tot corpul, si pentru ca sa fie totul si mai nasol, la impactul cu bucatile de faianta bleo m-am dat si cu capul de peretele ghinionist. O durere infernala de cap pune stapanire pe craniul meu, facandu-ma sa-l simt ca si cum mi-ar putea exploda din secunda in secunda. Tot capul imi era acaparat de aceasta durere imposibil de suportat.

Cele doua mimoze imi dau drumul la maini, lasandu-ma sa alunec lin pe podeaua umeda a toaletei. Am facut un contact scurt cu gresia dupa care simteam cum aveam sa mor, sa-mi pierd viata, sa ajung la capat de drum. Este prea devreme sa mor, sa termin deja acest drum ce parea nesfarsit acum ceva timp. Nu vreau sa mor acum, nu asa! Nu am avut ocazia nici macar sa am primul sarut, de fapt am avut-o dar am amanat-o si acum este mult prea tarzit. Plus ca nu vreau sa mor virgina! Nu, nu voi muri, o sa lupt in continuare, panaa la cap. Mai am mult prea multe de facut in aceasta viata si am de gand sa fac multe dintre lucrurile pe care mi le-am promis mie ca o sa le indeplinesc. Asa Sakura, haide, haide ca poti, poti sa lupti in continuare, sa ajungi mai departe, trebuie!

In colturile ochilor mei au aparut incet cateva perlute transparente, facute din apa, numite lacrimile. Aceste lacrimi cadeau lin pe obrajii mei fini si albi, inrosindu-i. Printre toate aceste lacrimi amare se putea simti durerea, tristetea, amaraciunea si trauma, lasate de moartea mamei mele. Aerul pe care il respir mi se pare un drog, un lucru care ma omoara. Corpul simt cum imi arde, nu numai pe dinafara, dar si interiorul, simt cum ma pierd, cum vine sfarsitul si cum mor. Dar chiar inainte de a inchide ochii, pentru totdeauna, ceva, sau cineva, imi intrerupe sfarsitul, vrand sa ma faca si mai nefericita, mai trista si mai indurerata. O aud pe Ino cum ma indreaba, urland, daca mi-a ajuns si daca m-am invatat minte. Doar o nesuferita dupa parerea ma, chiar daca, poate, in interiorul ei este o persoana buna, cu un suflet mare, care ar vrea sa ajute lumea. Stai, ce? Nu cred ca ar putea sa existe un astfel de om in interiorul niciuneia dintre cele trei sclifosite.

Aud cum inca se zbate, cum urla si cum incepe sa faca scandal degeaba. Nu am nici un chef sa-i raspund, mai bine zis nu ma simt in stare. Acum chiar nu am puterea, si nici dispozitia, necesara pentru a mai avea inca o cearta cu ea, sau cu oricine altcineva. Ofetz iritata de faptul ca nu inceteaza o data cu harmalaia asta si ii spun, aproape fara glas, sa inceteze pentru ca nu ma intereseaza si nu ma va interesa vreodata ce vrea ea sa mai zica. Acum cred ca o sa faca vreo criza de isterie, ca de ce, cum se poate si alte tampenii de ale ei. Vai Doamne, de asta nu mai pot eu, s-o creada ea. Off, sunt ata de deprimata in cat nici macar nu am cum sa ma enervez, sunt de o mie de ori mai rau decat de obicei cand sunt suparata.

Incerc sa ma ridic incetisor de pe jos, dar alunec si cam din nou pe jos, pe gresia albastruie si rece. Un fior imi trece prin tot corpul la contactul pielii mele cu solul. M ai incerc inca o data sa ma ridic si de data aceasta reusesc. Sunt mult prea distrusa ca sa pot sta pana si pe propiile picioare, dar nu inteleg, nu inteleg cum am ajuns in starea asta in numai cateva minute. Dimineata eram atat de bine, eram fara griji, iar acum simt ca cerul mi-a cazut in cap, ca totul este contra mea si ca nu mai pot scapa de aceste resentimente. Acum in mintea mea se afla o gramada de intrebari, dar numai una nu imi da intradevar pace: cum ar fi fost totul daca nu i-as fi cunoscut pe Sasuke si pe Ino? Cred ca acum este mult prea tarziu sa mai pot afla vreodata raspunsul la aceasta intrebare, nu am cum sa dau timpul inapoi.

Ino se apropie din ce in ce mai mult de mine. Avea o fata serioasa, dura, plina de plictiseala si dispret. Ma uit la ea, intreband-o din priviri ce mai vrea de la mine. Se indreapta din ce in ce mai incet spre mine, probabil vrand sa ma faca curioasa, ei bine asta nu prea ii mergea, tot nu-mi pasa absolut de loc ce vrea de la viata mea. Acum se afla la doar cativa centimetrii de mine, cred ca sunt vreo zece sau cincisprezece, dar nu mai mult. Iti apropie buzele de urechea mea dreapta, soptindu-mi pe un ton amenintator:

- Deci, frunte lata, ti-a ajuns lovitura sau mai vrei? Cand o sa te inveti minte ca nu ai ce cauta langa Sasukito al meu, ca el este doar al meu si ca nu ii pasa nici un pic de tine, numai eu il interesez. Cand o sa intelegi toate astea? Iti spun doar un singur lucru, ai grija ce faci si cat de mult te apropii de el, tu nu ma cunosti absolut de loc si nu stii de ce sunt in stare, nimeni nu stii. Daca vreau pot sa te bat pana ajungi in spital, am mai bagat pe cineva care imi statea in cale in spital, acum cativa ani, pot sa o fac lejer si cu tine, pot chiar sa te omor, cu manuta mea, fara nici o remuscare dupa, o pot face foarte usor, fara sa-mi pese nici un pic, absolut de loc. Aminteste-ti doar ce iti pot face, apoi gandeste-te de doua ori inainte sa te mai prind prin preajma lui Sasuke al meu, acum iti este clar, ai inteles in sfarsit? Mai repet o singura data, ai foarte mare grija ce faci pentru ca nu o sa ai o soarta prea buna cat timp eu voi exista, ci din contra, vei avea una grea, foarte sangeroasa si imposibil de suportat. Iti vei dori sa nu te fi nascut niciodata, sa nu fi venit in oras asta, in scoala asta, in clasa asta niciodata, sa nu ma fi cunoscut niciodata, o sa iti doresti sa nu fi existat !!!

Dupa ce isi tine marele discurs inspira si expira adanc. Frate, dar fata asta chiar nu gandeste de loc, chiar nu-si da seama ca eu nu o voi crede niciodata? I-auzi, a bagat pe cineva in spital, da poate la enervat prea tare si l-a adus la disperare, si acum o sa ma omoare, da, vezi sa nu, nu mai are ce inventa. Nu cred nici un cuvant din ceea ce a zis. Ce poate sa-mi faca?

Deodata gandurile imi sunt intrerupte de catre blonda, bineinteles, era de asteptat, care ma ia de par brutal si ma taraste pana la ghiuveta. Deschide incetisor apa si o lasa sa curga. Acum ce, vrea sa ma inece sau ce? Dupa cateva secunde de asteptat degeaba, ea ma prinde si mai tare de par, ma trage cu toata puterea ei, reusind sa-mi rupa cateva fire de par, mai multe de fapt. Fara sa mai stea pe ganduri imi baga violent capul in apa rece, tinandu-ma cu fata acolo vreo doua minute. Chiar vrea sa ma inece? Nu, fata asta trebuie dusa la spitalul de nebuni, chiar are capul ala gol, nici macar un neuron nu are, e tampita ce naiba?

Simt cum incet-incet raman fara aer, fiind obligata sa ma opresc din a-mi mai tine respiratia. Incepeam sa inchit apa la greu, pe nas, pe gura, peste tot imi intra apa in corp, ducandu-se spre plamani. Intr-o fractiune de secunda plamanii mei erau inundati de apa inghitita, eu ramanand fara aer. Inima mea isi accelereaza bataile cu fiecare secunda ce trecea, aproape iesindu-mi din piept. Corpul imi este din ce in ce mai rece, sangele trecand mai incet prin corpul meu. Peste cateva secunde simt cum inima mi se opreste, vrand sa ma oblige sa mor. Am buzele vineti, iar caldura corpului meu dispare incet. Cred ca asta a fost, am ajuns la capatul drumului, totul se sfarseste, timpul trece, amintirile raman, eu ma duc, dispar.

Deodata simt cum apa se opreste din a-mi invada plamaniii, corpul, din a ma sufoca. Aud incet o voce ce imi spune ceva, dar nu pot integele ce mi-a spus. Ochiii mei se inchid de tot, parca gasindu-mi sfarsitul. Simt cum sunt aruncata pe gresia rece si umeda, fiind lasata acolo, singura, in intuneric si liniste. Este o liniste asurzitoare in jurul meu, ceea ce ma face sa urlu, sa simt durerea ce-mi trece prin tot corpul, este de-a dreptul insuportanbil.

Simt ca asta a fost, atat a durat viata mea, nici macar cincisprezece ani. Asta este sfarsitul, capatul drumului, calatoria se sfarseste aici. Am murit.

_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 11 ani
   
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
Dragoste Infinita

Capitolul 14

- Detentie -




Sasuke:
O vad pe afurisita de Ino cum se indreapta spre toaleta. Oh, sper ca nu m-a vazut, daca m-a observat cred ca o sa mor. Nu am nici un chef de ea, cred ca daca as prinde-o cum incepe iar sa-mi zica Sasukito sau mai stiu eu cum, o sa o iau de claia aia de par auriu si o sa o dau cu capul de toti peretii posibili, o sa sterg podeaua cu ea, o sa o omor.

Ma asund repede dupa colt ca sa nu ma vada, apoi ma uit atent la ea sa vad ce face si ii observ fata. Are o privire foarte dura, plina de ura si dispret, in ochii sai se poate citi dorinta de a ucide pe cineva. Chiar cred ca este in stare sa omoare o persoana, la cat de nebuna este, o cred in stare de orice, de absolut orice prostie.

Ino este tare nervoasa, din cate imi dau eu seama, de fapt nu imi pasa de loc. O vad pe blonda cum intra in baia fetelor nervoasa, trantind usa, fiind urmata de inca doua pitipoance enervante. Cat ma seaca fetele astea, ma rog, mai mult Ino, dar nu conteaza.

Peste vreo patru-cinci minute o zaresc pe Ino cum iese din baie, din nou fiind urmarita de gemenele insuportabile. Wow, credeam ca acele pitipoance stau mai mult la baie, dar nu conteaza, nu-mi pasa absolut deloc.

Ma intreb ce s-a intamplat cu Sakura, oare este bine? Totusi, nu pricep de ce a fugit atat de repede, ce s-a intamplat cu ea asa, dintr-o data. Ceva necurat este la mijloc, mai mult ca sigur, iar eu trebuie sa aflu ce.

Am de gand sa o astept pe rozalie aici, in fata baii pana va iesii, oricat de mult va dura asta. Cred totusi ca nu va vrea sa intarzie la ora de fizica, deci va trebuia sa iasa curand din incapere.

Auch, era sa uit, profa de sport ne-a dat detentie dupa scoala, sa mai ramanem inca doua ore. Firar sa fie, am uitat sa ii zic Sakurei. Cat ma poate enerva Anko, este mult prea rea si autoritara, de ce nu poate fi si ea ca profa de romana? Mi-a facut niste nervi, de-mi vine s-o iau la suturi, dat ma rog.



Sakura:

Ma intreb daca am murit sau nu. Oare unde sunt? In jurul meu nu vad mai nimic, decat un negru dureros, intunecat, mortal, imposibil de suportat. Sper ca nu am murit, mai am atatea de trait, sau ma rog, mai aveam, nu stiu ce s-a intamplat, daca sa zic ca mai traiesc sau nu. Ah, ba da, stiu foarte bine ce s-a intamplat. Nenorocita aia de Ino a incercat sa ma omoare, dar nu cred ca i-a reusit totusi, inca mai simt durere, daca eram moarta nu trebuia sa ma mai doara nimic. Eh, lasa ca am sa ma razbun eu pe ea, cred ca n-o sa-I placa, dar va vedea ea ce va patii, plus ca va fi ceva de o mie de ori mai dureros decat ceea ce mi-a facut ea. Nenorocita naibii, nu stie cu cinde se pune, daca ea zice ca eu nu o cunosc, atunci o sa vada ea, pentru ca nici ea nu ma cunoaste, iar eu pot fi si mai rea, cel putin asa sper si cred, nu am mai incercat pana acum. Oricum ea a facut o mare greseala, aratandu-mi deja de ceea ce este ea in stare. Hmm, am nevoie de un plan sa o distrug, dar nu am acum timp de asta.

Incerc sa deschid incetisor ochii, incercand sa-mi revin. Auch, simt o durere ingrozit oare de cap. Este atat de enervant duerea asta incat imi vino sa urlu cat ma tin plamanii.

Cu greu reusesc sa ma ridic de pe gresia umeda. Imi simt oasele atat de grele, parca ar fi caramizi. Fiecare particica a corpului ma doare. Este o durere imposibila. Totusi nu am timp sa ma vait, o sa intarzii la ora de fizica si nu am chef sa primesc vreo detentie. Mai bine m-as grabi sa ajung in clasa.

Fara sa mai stau pe ganduri ies din baie vrand sa ma indrept spre clasa, dar cand deschid usa am marea mirare de a-l gasi pe imbecilul de Uchiha aici. Ce naiba, asta a stat sa ma astepte? Ah, ce-mi vine sa-l iau si pe el la bataie, o merita, cred. L-as lua si l-as da cap in cap cu Ino, astia doi imi fac zile fripte si nu ii cunosc decat de cateva ore.

Eu nu il bag in seama pe Sasuke si plec indiferenta pe langa el, totusi uitandu-ma cu coada ochiului la el. Are o privire plina de uimire si ingrijorare, ma intreb de ce. Se holbeaza ciudat la mine. Frate, dar ce naiba am de se uita asa la mine? Oh, stai, cred ca acum imi dau seama ce am, probabil ca arat ca scoasa din toaleta din cauza lui Ino. Eh, lasa ca nu mai conteaza, nu am acum timp sa-mi fac griji de cum arat, in pauza viitoare o sa ma aranjez.

Sasuke vine repede in spatele meu, strigandu-ma ca disperatul sa ma oprec, dar eu nu-l bag in seama si merg repede spre clasa. Ajung in dreptul usii. Deschid repede usa si sper ca profesoara sa nu fie in clasa. Din fericire pentru mine nu este aici. Intru repede si ma duc la locul meu, fiind urmata de Sasuke care anunta toata clasa ca profa este pe hol.

Ne asezam in banca si asteptam sa vina profa. Sasuke vrand sa ma enerveze mai tare tot incerca sa-mi zica ceva, dar eu il opream de fiecare data, pana in momentul cand el a spus ca este ceva important si l-am lasat sa continue. Acesta face o mica pauza dupa care reia:

- Sakura, mai stii in ora de sport cand a venit Anko la noi si ne tot zicea ca putem incepe concursul? Pai, din cauza ca noi nu faceam ce trebuie ne-a dat detentie dupa scoala trei ore. Mi-a spus mie dupa ce ai fugit tu repede.

Firar sa fie! Detentie din prima mea zi la scoala asta? Este clar, totul merge din ce in ce mai prost. Cred ca o sa o iau razna in ritmul asta.

Deodata gandurile imi sunt intrerupte de catre profa de fizica. Ora asta a fost atat de plictisitoare, aproape ca am adormit pe masa. In pauza m-am dus sa ma aranjez la baie, apoi a urmat o ora ingrozitoare de franceza. Cart urasc franceza, nu-mi place absolut de loc, dar ma bucur doar ca profa este de treaba. Dupa franceza a mai urmat o ora de fizica, apoi detentia.

Ma indrept incet spre sala de detentie impreuna cu Sasuke. Nimeni nu spune nimic. Intre noi este o liniste asurzitoare, care pe mine ma enerveaza din ce in ce mai tare cu fiecare secunda ce trece. Deodata Sasuke se opreste din mers si sparge gheata spunand:

- Sakura …. .

_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 11 ani
   
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
Dragoste Infnita

Capitolul 15

- Oare fuga e raspunsul? -



- Sakura, spune-mi te rog ce s-a intamplat in baie. Cand ai iesit de acolo nu aratai prea bine si pareai speriata. Ti s-a intamplat ceva rau? Are cumva legatura cu Ino, am vazuyt-o iesid din toaleta si m-am gandit ca poate ti-a facut ea ceva …

Imediat ce aud numele lui Ino simt cum un nod mi se pune in gat si nu mai pot sa respir. Toate amintirile de acum cateva ore din baie. Toata acea duere, acea suferinta pe care o simteam atunci imi trece prin corp, prin vene, parca obligandu-ma sa-mi amintesc totul din nou, sa retraiesc totul de la capat inca o data, sa simt din nou acea duere, sa-mi vad inca o data sfarsitul in fata ochilor.

Nu ii pot spune ce s-a intamplat intre mine si nenorocita aia de Ino, chiar daca stiu ca nici el nu o suporta si vrea sa scape de ea. Daca i-as spune probabil ca m-ar crede o incapabila, o lasa, o fetita amarata ce nu se poate apara singura si ii este frica de oricine, o persoana care are nevoie tot timpul de cineva langa ea care o fereasca de oricine si orice, chiar daca asta sunt eu cu adevarat, probabil, cred, nu stiu, nu il pot lasa pe el sa isi dea seama de asta. Sunt asa o lasa cand ma gandesc ce am lasat-o pe Ino sa-mi faca, dar ce puteam face? Nu sunt in stare nici macar sa ma apar, dar barem sa o infrunt pe vrajitoarea cea rea?

Raman blocata si nu mai pot face nimic, simt cum totul se invarte in jurul meu si cum eu ametesc. Cred ca ma dezechilibrez, deoarece ii simt mana lui Sasuke peste a mea, tinandu-ma strans, parca nevrand sa-mi mai dea drumul vreodata. La contactul pielii mele cu mana sa moale si fina simt cum un fior imi trece prin tot corpul, facandu-mi inima sa bata din nou cu putere, sa-mi sara iar din piept. Contactul ce se creeaza intre noi ma face sa inebunesc, sa o iau razna. Simt cum uit sa respir si cum inima imi bate din ce in ce mai tare. Fiecare particica din mine simte cum un val de caldura si bucurie ma cuprinde, facand-ma sa-mi pierd controlul si sa fac o prostie.

- Imi pare rau! Ii soptesc cu cea mai mare blandete si parere de rau in glas, in timp ce il imbratisez dulce si dragastos.

In momentul in care bratele mele mici si firave ii inconjoara corpul bine facut, simt cum parfumul lui misterios si dulceag imi invadeaza narile, facandu-ma sa-mi pierd si mai mult mintile. Nu exista nici un locusor, cat de mic, in interiorul meu care sa nu fie invadat de mirosul sau aparte. Simt cum tot corpul meu reactioneaza total invers fata de ceea ce vreau eu sa faca. Eu nu am vrut sa-l imbratisez si nici sa-I cer scuze. De ce i-am cerut scuze? Doamne, imi pierd de fiecare data mintile cand sunt in preajma lui si fac sau spun cele mai tampite lucruri posibile.

Deodata in minte imi apare un mic plan, care nu este prea bun, sa scap de el. Ma gandesc sa fug departe, spre cel mai indepartat loc posibil, unde Sasuke sa nu ma mai gaseasca niciodata, iar eu sa pot trai in continuare fericita, exact ca inainte de a veni aici.

In cateva secunde ma desprind din imbratisare si fara sa mai stau pe ganduri incep sa fug sper iesirea din scoala. Sasuke nu are de gand sa ma lase in pace si incepe si el sa alerge dupa mine. Off, ce ma enerveaza, de ce naiba nu poate sa ma lase in pace sa-mi vad in continuare de viata mea? Copitul asta este chiar stresant!

Ce bine ca holul este gol, asa nimeni nu se va mai mira cat de anormala sunt si cum fug de la detentie. Nu stiam unde o sa ajung dupsa ce voi iesi din scoala, stiu doar un singur lucru: ca nu ma voi oprii din alergat nici macar daca ar fi sa mor daca Sasuke va ramane pe urmele mele, o sa alerg pana nu mai pot de loc, absolut de loc si pana cand picioarele mele nu vor mai putea sa ma tina si o sa cad pe jos de oboseala, nu il voi lasa pe Sasuke sa ma prinda, chiar nu mai suport interogatoriul asta din partea lui, pana la urma ce-l intereseaza pe el ce s-a intamplat in baie, nu are nici un motiv pentru care sa ii pese, nu este vorba despre el.

Prinsa prin gandurile mele, nu imi dau seama ca doar ce am iesit din curtea scolii si ma impiedic de o piatra si cad. Ah, nu, acum Sasuke o sa vina si iar o sa inceapa interogatoriul, este din ce in ce mai incomfortabila prezenta brunetului.

_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 11 ani
   
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
Dragoste Infinita

Capitolul 16

- “- … intoarce-te, te rog! Nu pleca, te implor!" -


Imi intorc repede privirea spre brunetul ce alerga obosit in spatele meu. Pe fata lui nu se putea citi nimic, oricat de mult m-as fi straduit sa-mi dau seama ce simte, ce gandeste, ce vrea, nu pot reusi, deoarece el are o fata simpla, sumbra, rece, fara sentimente. Nu pot sa inteleg, de ce nu pot sa imi dau seama de nimic legat de el, nu ar trebui sa fie atat de greu. Are aproape tot timpul aceasi privire, acea privire care este atat de rece, inghetata, indiferent.

Ma intreb de ce nu zambeste mai des, are un zambet incredibil. Acel zamet care ma face sa uit de orice este in jurul meu, imi incurca toate gandurile, ma inebuneste. Doamne, ce naiba tot zic aici? Eh, dar pe cine pacalesc, este total adevarat.

Prinsa prin gandurile mele nu observ ca Sasuke este langa mine, uitandu-se ingrijorat la mine, cerandu-mi din priviri sa-I dau o explicatie. Nici macar eu nu stiu de ce am reactionat asa, habar nu am ce as puteai lui sa ii spun, daca ii spun adevarul nu stiu daca ma va crede. Oare am fugit de el, am vrut sa scap de acea privire hipnotizatoare a sa? Nici macar eu nu stiu. Cateodata sunt atat de complicata incat nici eu nu ma mai inteleg, cred ca acum este unul dintre acele momente.

Brunetul fermecator din fata mea imi intinde mana, ajutandu-ma sa ma ridic de pe asfaltul caldut. Ma ridic repede, dupa care imi indrept privirea spre cer. Capatase o nuanta mirifica de albastru, atat de deschisa, de fermecatoare, de pura. Soarele statea mandru pe albastrul acela, iesind in evidenta. Tocmai acum constat ca este noiembrie, iar afara este atat de cald, parca fiind inca vara, este superb.

In scurt timp imi intorc privire spre Sasuke care inca astepta o explicatie de la mine. Eu ma uit ingrijorata la el, nestiind ce sa-I raspund. Brunetul pare dezamagit de mine. Imi las privirea in jos, ne mai rezistand sa-l privesc. Oftez nestiind ce sa spun, dupa care imi inchid ochii, incercand sa-mi stapanesc lacrimile ce vroiau sa-mi iasa cu putere.

Deodata imi deschid ochii larg si imi sterg micile picaturi de tristete. Ma uitam fix in fata mea si raman uimita. Sasuke nu mai este aici. Sunt socata. Off, Doamne, ce-o fi in mintea lui acum? Nu am vrut sa-l fac sa plece. Simt cum sufletul imi explodeaza de durere, iar o lacrima nevinovata se prelinge incetisor pe obrazul meu fin.

Fara sa mai stau pe ganduri fac stanga imprejur si incep sa alerg inceyisor. Sasuke nu era la o distanta prea mare de mine, ceea ce imi dadea mie un avans de a-l ajunge. Fara sa gandesc ceea ce avea sa scot pe gura, incep sa urlu dupa Sasuke, crezand ca asa ii voi atrage atentia si il voi face sa se intoarca:

- Sasuke stai, intoarce-te, te rog! Nu pleca, te implor! Ramai langa mine, este tot ceea ce vreau, ce am nevoie cu disperare. Te implor, nu ma parasi …

Dar nu am avut timp sa termin ceea ce aveam de zis, deoarece …

_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 11 ani
   
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
Dragoste Infinita

Capitolul 17

- Sa ne cunoastem mai bine -


Dar nu am avut timp sa termin ceea ce aveam de zis, deoarece Sasuke vine la mine si imi spune ca nu placa nicaieri. Eu ii zambesc dulce, dupa care ma uit adanc in ochii lui.

Iar simt cum ma pierd in acel abis nesfarsit, acel abis unde nu pot citi niciodata nimic. Simt cum totul in jurul meu dispare. Nu mai exista nimic pe langa mine, doar eu si el. Inima mea zburda ca o nebuna in interiorul meu. Incerc sa ii spun ceva, sa misc, dar nu pot. Corpul meu nu reactioneaza in nici un fel. Trag adanc aer in piept, vrand totusi sa spun ceva, dar Sasuke mi-o ia inainte si zice :

- Hai sa mergem in parc. Putem sa mai vorbim, sa ne cunoastem mai bine si poate … sa devenim totusi prieteni. Ce zici ? Ai curaj sa incerci sau o sa fugi si de data asta de mine ?

- Sigur ca o sa vin ! Nu vreau sa mai fug de acum inainte, deci o sa vin cu tine si o sa infrunt realitatea. Si despre oferta ta cu prietenii … cred ca am de gand sa o accept. Ce crezi ? Acum mai sunt o fricoasa ? zic eu cu un zambet smecher pe buze.

Cand aude ca accept sa fim prieteni fata i se lumineaza, iar un zambet mare ii apare pe buze, facandu-l sa para incantat de raspunsul meu. Fara sa mai stea mult pe ganduri imi spune sa mergem.

Pornim incet spre parc. Pe drum am vorbit despre diverse chestiute neimportante : despre scoala, teme, hobby-urile noastre si multe altele. Am aflat despre Sasuke o gramada de lucruri, cum ar fi faptul ca este pasionat de muzica, stie sa cante la chitara si vrea sa isi faca o trupa impreuna cu prietenii lui. Eu, de curiozitate, il pun sa imi cante ceva. La inceput nu a acceptat, dar intr-un final a zis ca o sa imi cante cateva versuri cand o sa ajungem in parc. Cum eu eram extrem de curioasa, am grabit pasul, pentru a ajunge mai repede in parc. Brunetul era amuzat de curiozitatea mea.

Intr-un final ajungem si in parc. Drumul a fost destul de lung, dar nu mai conteaza. Ceea ce este important este faptul ca Sasuke o sa-mi arate cat de bine se pricepe la cantat. Sunt extrem de curioasa sa aflu cum suna vocea lui.

De la intrarea in parc, raman uimita. In fata mea se afla un parc extraordinar, plin de flori multicolore, o gramada de copaci ; dintre care cativa sunt niste ciresi. Ciresul cel mai mare se afla langa o fantana din mijlocul parcului. Eu ii propun brunetului sa ne asezam acolo, iar este de acord.

Odata asezati pe marginea fantanii, eu ii reamintesc lui Sasuke ca a zis ca o sa imi cante ceva cand ajungem in parc si il intreb daca este pregatit. El da aprobator din cap, isi drege glasul, apoi incepe sa ma incante cu talentul sau :

- You are so beautiful, you are the kind of girl
That has the chemicals that makes me fall in love
Beautiful, you are the kind of girl,
That has the chemicals that makes me fall in love.

Recunosc imediat melodia; este una dintre melodiile mele preferate de la Escape The Fate, You are so beautiful. Vai, cat pot iubi melodia asta, este pur si simplu geniala. Nu stiu, pur si simplu ma face sa ma simt mai speciala. Simt cum versurile imi vorbesc mie, nimanui altcuiva. Iar cantata de Sasuke suna parca mai bine decat originalul; din gura lui ma face sa ma simt chiar mai bine decat cand ascult melodia originala.

Brunetul asta chiar are talent, unul minunat. Ma bucur pentru el; as vrea sa am si eu un astfel de talent, dar nu cred ca eu cant prea bine.

Sasuke se opreste din cantat si se uita atent la mine, cu acei ochi extrem de patrunzatori ai sai si cu acel zambet mirific; absolut superb. Privirea sa ma face sa zambesc gingas. Deodata brunetul rupe aceasta tacere apasatoare si ma intreaba cum mi s-a parut. Eu ii spun cat de mult mi-a placut, apoi ii fac o mie de complimente si ii spun cat de talentat e. El se amuza pe aceasta tema si zice ca nu este nevoie sa-mi zica toate astea.

Dupa vreo jumatate de ora in care am tot vorbit si ne-am amuzat unui pe seama celuilalt, eu imi amintesc ca noi trebuia ca in tot acest timp sa fim la detentie. Incep sa rad singura, facandu-l pe Sasuke curios. Ii spun motivul pentru care rad, acum razand si el.

Cand ma gandesc la saracul Naruto, sta acolo in clasa singur, inca vreo patru ore. Mi-e mila de el, dar si-a facut-o cu mana lui.

Sasuke isi lasase sticla de apa in spatele meu, iar cand a vrut sa o ia, a reusit sa ma dezechilibreze si sa ma faca sa cad in fantana, el fiind dupa peste mine. Am inceput amandoi sa radem de mica noastra boacana, apoi am inceput sa ne privim in ochi, extrem de intens.

Eram incremenita. Totul in jurul meu disparuse, eram numai eu si el. Stateam nemiscati si ne uitam unul la altul. Ma privea adanc in ochi, facandu-ma sa-mi pierd mintile. Ochii lui de un negru atat de intens erau plini de blandete si bunatate, ma inebuneau. Mi-am adancit si mai mult privirea in a lui, pentru a putea trece de acel abis imbietor si a putea vedea in interiorul lui, a sufletului sau. Negrul parca nu se mai termina, cu cat ne adanceam mai mult privirile, cu atat mai apasator si mai intens, era infinit. Oricat de mult m-as fi straduit sa trec de infinitul abis nu as putea, era imposibil.

Nimeni nu facea nimic. Doar stateam pierduti fiecare in ochii celuilalt. Parca amandoi asteptam ca celalalt sa faca sau sa zica ceva, dar niciunul dintre noi nu avea curajul sa faca asta. Cred ca am stat asa ceva. Nici nu mai simteam cum trece timpul, parca era oprit in loc pentru a simti momentul. Secundele treceau, minutele la fel, poate ca si orele, dar mie nu-mi pasa, nu ma mai interesa. Fara sa-mi dau seama, pe fata mea si-a facut loc un mic, mai mare, zambet. Este atat de bine sa zambesti.

Deodata tot peisajul devine si mai divin. El isi misca in repaus bratul, punandu-si incetisor palma calda, care emana atata blandete si caldura, pe obrazul meu fin. Uitasem de tot. Simteam numai fericire si bucurie., iar asta se putea observa foarte usor.

Eu inca nu dedeam nici un fel de semn de viata, eram atat de fermecata, de vrajita de el, de orice lucru mic si insemnat care era legat de el. Totul in jurul meu, de fapt al nostru, era magic, parca eram intr-un basm, cel mai frumos si magic basm care ar putea exista vreodata. Cerul era vessel, bucuros si foarte fericit, exact ca mine. Soarele ne zambea cu cel mai mare si plin de puritate si iubire zambert pe care il avea. Razele lui straluceau orbitor de frumos si ferecator, incalzind Pamantul si o data cu el si inimile nostre inghetate. Copacii din jurul nostrum erau roz, semanand cu vata de zahar, raspandind peste tot in jurul lor un miros dulceag si divin, imbatator de dulce, minunat.

Noi ne apropiam din ce in ce mai mult unul de altul, niciunul din noi nestiind ce avea sa se intample. Privirile noastre erau inca nedespartite. Din momentul in care ne-am privit pentru prima oara in ochi nu ne-am mai putut despartii, am ramas inghetati, inghetati de prea multa fericire si blandete. Ochii lui aveau ceva special, ceva ce ma facea sa mor sa-I vad, sa-iexplorez si sa-i iubesc. Inima incepea sa-mi bata din ce in ce mai tare cu fiecare secunda care trecea, iar eu ma simteam din ce in ce mai bine. Totul era perfect, poate cam prea perfect. Oricum ar fi mie imi place extreme de mult, ma facea sa ma simt implinita, vie, reala, eu cu adevarat. Simteam ca in preajma lui pot sa fiu eu cu adevarat, ca nu trebuie sa-mi masor cuvintele si ca pot spune absolut orice; deoarece el nu va mai zice nimic. Simteam ca el imi poate fi cu adevarat prieten; ca pot in sfarsit sa imi fac un prieten adevarat. Totul este minunat.

Pur si simplu nu ma pot oprii din zambit cand ma uit la el. Ma simt apreciata, in siguranta, iubita. El ma face sa ma simt mai bine decat se poate. Ma face sa zambesc, sa uit de probleme si tristete, sa vreau sa-mi traiesc cu adevarat viata,.

Intr-o fractiune de secunda totul devine si mai perfect decat este, deoarece el se apropie de mine din ce in ce mai mult. Chiar daca o face cu o viteza mai mica decat a melcului, tot este perfect. Acum se afla la doar cativa centimetrii de mine, mai exact de fata mea. Ii pot simti parfumul. Mirosul emanat de el este divin. Nu exista nici un coltisor al mintii mele care sa nu fie invadat de el, care sa mai poata gandii logic, care sa nu fie afectat de fericire. Este cu adevarat cel mai frumos moment din viata mea, pe care cu siguranta nu-l voi putea uita vreodata, nici daca as vrea. Raman socata de ceea ce face.

Sasuke imi atinge incet buzele cu cele doua petale catifelate ale lui. Era o senzatie extrem de placuta, care te facea sa te simti mai bine ca in al noualea cer; cea mai frumoasa senzatie posibila. Inima mea a luat-o razna, batand cu o viteza omeneste imposibila. Nu-mi vine sa cred! Este minunat, am avut in sfarsit primul sarut. Dupa atatea incercari esuate de-al saruta pe brunet, intr-un sfarsit a facut-o el. Dar stai! Asta nu este bine, absolut deloc bine; este chiar foarte rau. Noi trebuia sa fim prieteni, nu sa ajungem sa ne sarutam.

Chiar daca este ceva care nu ar fi trebuit sa se intample niciodata eu sunt cea mai fericita persoana de pe Pamant. Simt o gramada de fluturasi in interiorul meu; fluturi care zburda peste tot, nelinistindu-mi inima, facand-o agitata, inbebunind-o si fortand-o sa bata cu o asemenea viteza.

Deodata, Sasuke rupe sarutul aproape perfect si zice:

- ... .

_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 11 ani
   
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
Dragoste Infinita

Capitolul 18

- Prieteni Buni -


- Sakura ... Scuza-ma, nu am vrut sa se intample asa ceva. Imi pare rau.

Dupa ce imi scuse aceste cuvinte, vru sa plece, dar eu il opresc spunandu-i:

- Hey, n-ai pentru ce sa-ti ceri scuze. S-a intamplat dintr-o mica neatentie. Acum tu esti cel care fuge sau mi se pare mie? Doar nu crezi ca sunt suparata pe tine doar pentru atat? S-a intamplat. Asta este. Ce zici daca amandoi uitam de acest mic incident si ne continuam viata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat? Desigur ... daca vrei asta ... daca mai vrei nsa ramanem prieteni ...

Ultima propozitie am spus-o cu un pic de regret in voce. Nu vroiam sa incheiem atat de repede aceasta prietenie. Oftez lung, dupa care imi indrept privirea spre brunet, cerandu-i din priviri sa-mi dea mai repede un raspuns. Ma sufoca aceasta liniste dintre noi, iar Sasuke facea ca totul sa fie din ce in ce m-ai tensionant, tinandu-ma in suspans.

Deodata Sasuke incepe sa rada, pe mine facandu-ma sa fac o fata ciudata rau de tot. Nu intelegeam. Pur si simplu nu intelegeam ce are de rade. Ce l-a apucat? Doamne, baiatul asta este de-a dreptul imposibil, isi schimba starile de la o secunda la alta. Ba este pervers si nebun, ba este rece si distant, ba dragut, romantic si extrem de dulce, apoi trist si dezamagit de el insusi. Apoi, deodata, incepe sa rada asa, singur, facandu-ma din ce in ce mai confuza. Nu, pe buna ca eu una nu il mai inteleg.

Dar stai! Eu sunt exact la fel ... si eu am facut exact acelasi lucru fata de Sasuke. Cred ca si el crede acelasi lucru despre mine. Hmm ... se pare ca semanam mult mai mult decat mi-as fi inchipuit eu. Ne place acelasi gen de muzica, avem foarte multe pasiuni comune, amandoi suntem inebuniti dupa muzica si amandoi adoram orice tine de scris. Bine, ma rog, ce-i drept, Sasuke este mult mai bun decat mine ... el este un adevarat scriitor, de cantaret nici nu mai zic. Eu nu ma pot compara cu brunetul.

Sasuke se opreste din ras si imi spune pe un ton ironic, dar totodata amuzant:

- Tu chiar credeai ca vreau sa plec? Stai linistita ca nu plec nicaieri ... eu nu sunt atat de lasi ca si tine. Si apropo, sunt toal de acord cu tine, hai sa uitam tot ce s-a intamplat mai devcreme. Si ca sa-ti raspund la marea ta enigma ... sigur ca mai suntem prieteni.

Ii zambesc dulce, dupa care radem amandoi fara motiv. Sasuke imi spune sa ne asezam din nou pe marginea fantanii, iar eu il dezaprob. Ma uit un pic ganditoare la cer, apoi din nou la brunet si ii dau de inteles ca va ploua ... cel putin asa cred eu. Sasuke imi zambeste si el cu acel zambet divin pe care il are, dupa care isi indreapta si el privirea spre cer.`

O mica picatura de apa cade din cerul trist, innorat si posomorat. Acea lacrima a cerului era ca un cub de gheata ce imi atinge pielea cu incetinitorul, inghetandu-mi tot corpul incet, incet, incet de tot. Sasuke observand ca mi se face frig, imi spune sa mergem acasa la el, deoarece e la doua strazi distanta. Incuviintez din cap, apoi imi iau repede lucrurile si incep sa alerg, cu Sasuke in ujrma mea.

In cateva secunde am ajuns la la intrarea in parc. In partea stanga a aleii se aflau multi copaci dezgoliti de frigul lunii noiembrie. Sasuke imi spune sa il urmez, iar eu fac intocmai.

In cinci minute ajungem in fata casei brunetului. Este o vila imensa, extraordinar de frumoasa. Nu am mai vazut in viata mea o casa atat de frumoasa.

Ne grabim sa intram in casa. El descuie repede usa, iar acolo …

_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 11 ani
   
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
Dragoste Infinita

Capitolul 19

- ”- Ce se intampla aici?” -


El descuie repede usa, iar acolo ... nu-mi vine sa-mi cred ochilor ce vad. E-este chiar Myra? Nu pot sa cred! Pe canapeaua portocalie din sufragerie se afla chiar sora mea, Myra, impreuna cu un tip pe care nu stiu cum il cheama, cine este sau ... Stai! Stop cadru! Ce naiba? Tipul ala necunoscut sta cumva peste Myra? Ce fac astia doi aici? Oare este iubitul ei? Sau el a adus-o aici ca sa o violeze? Daca i-a facut ceva ... jur ca ... ah, nu stiu ... sper doar ca nu a vrut sa-i faca nimic rau. Dar cine este el de fapt? Si ce cauta la Sasuke acasa ... oare este fratele lui?

Ma uit cu fata mea extrem de uimita si ingrijorata la brunet, intrebandu-l din priviri daca stie ce se petrece aici, dar el parea la fel de confuz. Deodata eu, nemaiputand rezista sa aflu ce se intampla aici, intreb, pe un ton cam nervos si plin de ingrijorare ... ma rog, mai mult urland:

- Ce se intampla aici? Ce faceti voi doi? ... Myra? Ce faci cu tipul asta peste tine? Cine este el si ce face peste tine? Cred ca ai de dat niste explicatii ... amandoi aveti!

Ultimele doua cuvinte le spun mai apasat, accentuand „amandoi” si uitandu-ma cu o privire ucigatoare, plina de ura si de dorinta de a-l bate, la baiatul ce semana perfect cu Sasuke. Doamne, erau identici ... u puteam observa nicio deferenta intre ei , dar oare chiar asa sa fie? Bine, deci acum imi dau seama ca el este fratele brunetului, dar in rest? Ce mai stiu eu despre el? Nimic. Cum stiu eu ca nu a vrut sa-i faca rau scumpei mele surioare, care, ma rog, este mai mare ca mine dar nu mai conteaza. Ideea este ca vreau niste explicatii rapid.

Mira se uita uimita la mine, nestiind ce sa mai faca, ce sa mai zica. Era speriata parca de ceva, dar ce ce? De mine? De ce am sa aflu si ce voi spune? Sau ce? Ochii ei verzi ca iarba proaspata, erau acum plini de uimire si tristete, parca regretand ceva, dar ce?

Deodata, Sasuke intrerupe linistea apasatoare ce puse stapanire peste noi si zice:

- Sakura, stai, linistete-te, te rog si hai sa o luam mai incet. Nu te ambala atat de tare. Cred ca fratele meu, Itachi si, daca nu ma insel, sora ta, au un motiv foarte bun si logic pentru care se aflau in ipostazele in care i-am gasit, nu-i asa dragilor?

Wow! Sasuke ma uimeste din ce in ce mai mult cu fiecare minut ce trece, adica cum poate fi atat de calm, de linisttit de fiecare data? Nici nu mi se pare ca se oboseste sa ramane cu picioarele pe Pamant, este atat de grijuliu, dulce, romantic, simpatic si bland in acelasi timp ce este si un pervers extrem, nebun de legat si un baiat cu un simt al umorului extem de unic. Nu am mai vazut in viata mea un asa baiat, este ideal facut si adus pe lumea asta pentru mine, pentru a fii prietenul meu, pentru a ma ajuta sa rezist in lumea asta cruda si imposibil de invins, pentru a ma ajuta sa traiesc. Ii multumesc Domnului ca mai exista si asemenea persoane pe lume, nu numai oameni rai si nesimtiti, care se folosesc de tine cat pot de mult, pana te lasa fara putere si devi din ce in ce mai vulnerabil.

In fine, revenind din nou cu picioarele pe Pamant. Myra se ridica de pe canapeaua fina si catifelata si se indreapta spre mine. Cand ajunge la aproximativ un metru de mine, incepe sa-mi explice toata situatia:

- Saku, stiu ca nu prea intelegi ce s-a intamplat in momentul asta intre mine si Itachi, dar stai usurel ca iti explic. Nu faceam nimic nebunesc si perveers, ceea ce se putea intelege din felul cum statea peste mine, dar crede-ma ca nu s-a intamplat nimic aici. Eu si Itachi ... ei bine ... nu stiu cum sa-ti explic, adica ca sa nu te superi sau ceva ... cum as putea sa-ti zic ... ei bine ... eu ... el ... adica noi ... pai noi nu suntem ... ceea ce pare ... adica nu stiu ce pare ... adica ... a-adica noi ...

- Sunteti un cuplu. Continui eu, nemaisuportand sa aud cum se balbaie.

Rozalia de langa mine respirara usurata si ma intreba uimita daca nu m-am suparat. Eu izbucnesc ca nebuna in ras, facandu-i pe ceilalti curiosi sia afle ce am patit, apoi imi reiau fata serioasa si ii spun ca nu am de ce sa am supar si ca sunt chiar fericita pentru ea.

Peste vreo jumatate de ora in care am mai stat la baieti acasa, se aude un zgomot ciudat si …

_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 11 ani
   
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
Dragoste Infinita

Capitolul 20

- Totul se apropie de sfarsit ... sau nu? -


Peste vreo jumatate de ora in care am mai stat la baieti acasa, se aude un zgomot ciudat si usa se deschide usor, iar pe ea intra doi oameni inalti, mult mai in varsa descat noi. Probabil erau sotii Uchiha, parintii lui Sasuke si a lui Itachi.

Doamna Uchiha era o femeie destul de inalta, cu un par lung si stralucitor, de culoare inchisa, exact ca a fiilor ei. Ea avea insa niste ochi verzi, precum iarba proaspata de primavara, in care se putea citi cu usurinta bunatatea din ea. Domnul Uchiha parea, insa, opusul sotiei sale. Era mult mai inalt decat ea, probabil avea vreo doi metri, avea un corp foarte bine facut, acoperit cu muschi, iar parul sau era saten deschis. Avea o fata foarte serioasa si sumbra, acoperita de niste trasaturi ce pareau perfecte. Ochii lui erau de un cenusiu malefic, plin de durere si rautate, in care se putea citi contrariul doamnei Uchiha; se putea citi nervozitatea, supararea si ura. Era inspaimantator, cel putin asa parea la prima vedere.

Noi i-am salutat politicos pe amandoi, apoi eu m-am uitat la Myra, cu o expresie de genul: "Hai sa plecam de aici."Ea a incuviintat din cap, apoi le-am spus si baietilor. Ei ne-au rugat sa mai stam un pic, dar noi am refuzat, spunand ca avem multe de facut si ca eu am de despachetat. Myra si Itachi erau un pic mai departe decat mine si Sasuke, iar el o tot ruga sa vina cu el in parc, deoarece avea o surpriza pentru ea. Myra a acceptat bucuroasa intr-un sfarsit, apoi s-a uitat la mine si mi-a zambit, ziandu-mi ca ne vedem acasa peste cateva ore.

Am oftat iritata de faptul ca trebuia sa merg singura spre noua mea casa, apoi i-am zimbit si eu fortat. Ma rog, nu era chiar asa o problema faptul ca trebuia sa merg singura, ci faptul ca habar nu aveam pe unde se afla casa si cum se ajunge acalo. Ieri seara cand am gasit-o mi-a luat o ora si era si extrem de intuneric. Acum nu mai am nici cea mai vaga idee cum sa ajung acolo.

Vazand ca mie nu-mi convine ca trebuie sa merg singura, Itachi il pune pe Sasuke sa ma conduca, apoi ii face smecher cu ochiul. Fratele sau zambeste timid, apoi isi indreapta privirea spre mine, arcuindu-si buzele intr-un zambet mult mai mare si mai sincer.

Eu m-am indreptat spre usa, tragand-o si pe Myra dupa mine, apoi i-am spus repede, fara sa auda baietii, care se dusesera sa se imbrace:

- Ce crezi ca faci? Cand ai de gand sa vi acasa si de ce vrei sa ma lasi sa merg singura cu Sasuke pe drum? Tu ai macar idee ce ... . Dar m-am oprit la timp, inainte de a-i spune ceva din ceea ce s-a intamplat azi la scoala. Ma rog, nu mai contea, vroiam de fapt sa te intreb cum ajung acasa, pentru ca daca iti amintesti tu bine eu nu stau in orasul asta de mai mult de douzeci si patru de ore.

Myra avea o expresie intrebatoare pe fata si parea curioasa de propozitia pe care nu am terminat-o. Sigur banuia ceva si asta nu era bine. Lacum o stiu eu pe ea, sau mai bine zis, cum o stiam, ii vin numai idei perverse si nebune. Nici nu vreau sa aflu ce ce se gandea.

In scurt timp apar si baietii si ne zic ca putem merge. Ne luam la revedere de la parintii fratilor si iesim pe usa, Sasuke trantind-o in urma lui. Cuplul fericit o ia in directia opusa noua si se duc spre parcul de unde venisem eu si Sasuke cu o ora in urma. Erau atat de draguti impreuna, pareau cuplul perfect. Iar cand se sarutat si buzele lor se uneau, capetele lor formau o inima conturata foarte bine; aratau ca doua picaturi de roua reunite si te faceau sa zambesti, gandindu-te ca sunt facuti unul pentru celalalt.

Ma uitam la ei pierduta printre ganduri, cand simt mana calda a lui Sasuke pe umarul meu. Am tresarit la inceput, deoarece uitasem ca era si el langa mine si credeam ca o fi un nenoricit care vrea sa-mi faca ceva. Dar m-am linistit repede, simtindu-i respiratia langa a mea si auzindu-i vocea melodioasa spunand:

- Eh, se pare ca tot nu ai scapat de mine; m-ai avem de stat un pic impreuna. Cred ca asta este mana destinului.

Am chicotit incet, gandindu-ma in acelasi timp la ziua de azi si la cate s-au intamplat ... si ca inca nu s-a terminat. Poate ca brunetul chiar avea dreptate si poate chiar era destinul.

- Soarta, viata si destinul. spun eu parca continuand ceea ce ar fi vrut el sa zica, apoi ii zpun sa mergem penru ca imi e cam frig.

Si avea si de ce sa imi fie frig, adica eram in luna noiembrie, iar eu eram imbracata in pantaloni scurti si maieu. Scazuse cu mult temperatura fata de cum era dimineata, cand te simteai ca in plina vara si aveai impresia ca sunt treizeci de grade.Acum cerul era innorat si mohorat, care devin din ce in ce mai inchisi la culoare. Vantul batea fara mila, facandu-mi oasele sa tremure, iar parul sa zboare in toate partile.

Sasuke era deja pe partea cealalta a strazii si ma striga ca disperatul, astfel incat toata strada se uita la mine si credeam ca sunt surda sau ceva de genul asta. Eu nu eram prea prezenta la ceea ce era in jurul meu, chiar uitasem si ca nu imi mai simteam corpul de la cat de frig imi era. Dar m-am trezit la realitate si am alergat robotic spre brunet. Cum nu aveam ideea cum se ajunge acasa, l-am lasat pe el sa merga un pic in fata mea si am incercat sa memorez drumul.

Spre marea mea surprindere casa era mult mai aproape decat parea. Se afla la mai putin de doua strazi de cea a lui Sasuke si era chiar simplu de ajuns. Pe drum am facut numai doua minute, deci inca imi mai puteam misca buzele astfel incat sa ii pot multumi baiatului ca m-a adus aici, desi eram sigura ca nu avea chef.

Ca sa nu fiu o nesimtita, totusi, l-am invitat de brunet la un suc si sa se incalzeasca, dar a refuzat. As fi rasuflat usurata, dar m-ar fi auzit si nu am mai facut-o. O sa fac asta cand intru la caldurica.

Ne-am spus unul altuia cate un "Pa." simplu si fara chef, apoi eu am intrat in casa, lasandu-l pe brunet singur in frig. Am rasuflat in sfarsit usurata si am inceput sa zbier prin casa ca o nebuna scapata de la zoo:

- Da, da , da !!! Am reusit sa scap! Am supravietuit acestei zice nenorocite si inca mai traiesc! Inima mea inca mai poate sa bata si si-a recapatat ritmul normal! Yey, yey, yey !!!

Dar fericirea mea a fost intrerupta de soneria de la usa. Oh, nu, probabil ca Sasuke m-a auzit, sau s-a razgandit. Totul merge din nou prost se pare si nu cred ca mai rezist mult langa el. Ma intrept cu pasi mici spre clanta si apas cu o oarecare ezitare. Constrat ca la usa se afla ....

_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 11 ani
   
Alle
Greieraş

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 139
Dragoste Infinita

Capitolul 21

- Veste tragica -


Constat ca la usa se afla Itachi ?! Dar ce cauta el aici si de ce este atat de ingrijorat? De ce nu este cu Myra, ea unde este? Prea multe intrebari zburda nebuneste prin capul meu, in in inima mea tocmai a incoltit un nou sentiment; un sentiment de neliniste de de ingrijorare, deoarece nu o vedeam pe surioara mea scumpa si draga, nu am nici cea mai vaga idee unde este si de ce nu se afla langa brunetul de la usa.

Cat mi-am pus eu toate aceste intrebari la care nu gasesc nici un raspuns, nu a trecut mai mult de o secunda, iar Itachi tocmai acum spune pe un ton foarte alarmat si ingrijorat:

- Sakura, Sakura !!! Sora ta este aici nu? Trebuie sa fie aici ! Spune-mi te rog ca este aici si ca ai vorbit cu ea, te rooog spune-mi ca este bine.

Stai! Stai! Stai! Ce tot zice el aici? De ce ar fi Myra aici? Adica, ei au plecat impreuna si s-au dus in parc, de ce ar fi ea fix in directia opusa a parcului? Nu inteleg ce se intampla. Ceva este putred aici, iar eu o sa aflu ce; trebuie sa aflu, doar este vorba de sora mea.

Fara sa mai stau pe ganduri, il intreb direct pe Itachi:

- Ce? Despre ce tot vorbesti tu de fapt? Nu este cu tine? De ce nu este cu tine? Ce s-a intamplat de fapt? Itachi explica-mi imediat ce s-a intamplat si ce este cu Myra !

- Sakura ... eu ... eu .... este numai si numai vina mea! Stiu ca sunt un nenorocit si ca am facut cea mai mare greseala din viata mea, nu ar fi trebuit niciodata sa fac asta! Te implor lasa-ma sa-ti explic inainte sa ma dai afara, te rog frumos.

Vocea lui era atat de indurerata si chiar se putea deduce ca ceea ce spune este adevarat, ca nu minte; chiar spunea adevarul, despre orice ar fi fost vorba ... cel putin asa cred. Doar daca nu este el un actor extrem de bun, dar nu cred. Eu oricum nu sunt Myra, ea se pricepe la oameni, isi da imediat seama daca cineva minte sau nu, dar eu nu stiu inca ce s-a intamplat intre ei. Inca fiind cuvantul de baza, pentru ca sunt pe cale sa aflu imediat.

I-am spus sa nu mai palavrageasca atata si sa treaca direct la subiect pentru ca sunt foarte interesata sa aflu despre ce este vorba. A luat o gura mare de aer, apoi a rostit incet, pe un ton plin de regret si durere:

- Eram amandoi: o tinem de mana, iar ea imi spunea cat de mult tine la mine, pana cand, dintr-odata ... dintr-odata ... a venit la mine fosta mea prietena, care ma rog ... inca era prietena mea. Tinea in mana cadoul pe care vroiam sa il dau surorii tale si spunea ca ea are cel mai frumos iubit din intreaga lume. Ne-a vazut pe mine si pe Myra tinandu-ne de mana, apoi a inceput sa zbiere ca o nenorocita ma tine de mana, de ce si alte intrebari de genul asta. Apoi Myra mi-a pus aceleasi intrebari si le-am zis amandurora ca pot sa le explic si sa se linisteasca, dar nici una nu a vrut sa asculte. Myra a plecat plangand si spunandu-mi ca nu vrea sa msa mai vada in viata ei, iar cealalta a ramas acolo asteptand o explicatie. Iar eu ....

M-am incruntat in timp ce auzeam cuvintele ce ieseau cu regret. Pur si simplu nu imi venea sa cred ce tocmai facuse. Saraca Myra ! Cum a putut sa-i faca asa ceva? El chiar nu s-a gandit cat o va face asta sa sufere? Nu am nici cea mai vaga idee unde a fugit, dar imi pot imagina ce a fost in sufletul ei. Parca simt si eu acelasi lucru; parca mi s-ar fi intamplat mie, nu ei. Simt cu inima ma doare si chum ochii ma inteapa puternic. Dar in acelasi timp, l-am intrerupt si i-am spus, pe un ton trist si cu o voce mai tare, accentuand ultimele doua intrebari:

- Stai! Stop! Opreste-te ! Nu vreau sa mai aud nici macar un cuvant. Cum ai putut sa faci asa ceva? Poti sa-mi dai si mie o exlicatie? Una buna?

- Eu ... Pfff ... Nu. Nu pot. Sunt un nenorocit ca nu mai poate face nimic acum. Cred ca este prea tarziu. Nu o sa ma ierte niciodata nu?

Nu stiam ce as putea sa ii spun. Nu stiu cum mai este Myra, daca o sa il ierte sau nu, daca mai este la fel de orgolioasa ca acum multi ani sau daca s-a schimbat si a devenit mai iertatoare ... Nu aveam de gand sa il las nici pe el asa ... singur, ratacind prin viata fara vreun scop doar pentru ca s-a despartit de ea. Ma rog asta s-ar intampla numai daca chiar tinea la ea, dar din cate mi-am dat eu seama chiar parea ca se iubesc. Si bineinteles ca si Myra ar fi intr-o stare ingrozitoare, s-ar simti tot timpul singura si ar fi trista. Chiar nu vreau sa o vad in starea asta.

Ce pot face? Raspunsul este .... Off, habar n-am. Ba nu, gata. Stiu! Fara sa mai stau sa-mi mai socotesc inca o datA toate gandurile, il trag pe brunet inauntru si ii spun pe un ton plin de speranta si optimism:

- Stai aici! Asteapta-ma! Ma duc sa ma schimb si ma intorc in cateva minute. Vom merge sa o cautam pe Myra. Amandoi tinem la ea si vrem sa ii fie bine, deci o vom cauta. Suna-l pe Sasuke si spune-i ca ne intalnim in parc. Pana atunci zi: Unde crezi ca s-ar fi dus? Inafara de locul asta? Ai vreo idee? Stai, gandeste-te pana ma duc eu sa ma imbrac. Stai linistit ca o vom gasi! Sunt sigura de asta; trebuie!

Apoi am luat-o la goana pe scari spre dormitorul meu. Cand intru in camera sunt socata! Peste tot erau haine si alte minunatii. Se pare ca mi-au fost aduse restul hainelor care le mai aveam la parinti, si toate celelalte lucruri. Nu am mai stat sa admir muntii de lucruri si m-am dezbracat repede. Am luat niste blugi negri mulati care erau aruncati pe pat, un tricou verse simplu si o pereche de tenesi verzi cu negru si cu alb. Mi-am mai cotrobait un pic prin camera, in speranta de a-mi gasi un hanorac sau o geaca mai groasa, dar nu extrem de groasa. In cateva secunde am gasit un hanoracmai grosut negru, cu gluga care avea blanita verde. Gata, acum eram gata. Mi-am luat telefonul din pantalonii scurti si am tulot-o jos la Itachi. Am luat cheile din bucatarie si am deschis usa, Itachi fiind in spatele meu.

Dar, mare ne-a fost mirarea cand am vazut ca la usa este ....

_______________________________________
Fic - Dragoste Infinita || AMV
pus acum 11 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la