*just4you*
Membru
 Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 24
|
|
Capitolul 10: Inima cea franta
Sakura:
Asta inseamna ca Itachi e fratelle lui Sasuke? Oh grozav voi fi in echpa cu el. Nu prea pare de incredere...hmm ciudat.
Seful ne da mie si Hinatei un dosar despre fantome , chestii mitologice , normal ca si despre extraterestrii. Ma intreb cum arata, oare sunt prietenosi. Sa speram ca da. Stau si il privesc pe Itachi in ochii, ma pierd prin ei ca prin a lui Sasuke. Are niste ochii blanzii ca a unei caprioare, dar sub acea caprioara probabil se ascunde o bestie, o bestie ce poate musca in orice moment.
Temari incepe sa flirteze cu Shikamaru, normal doar sta ea cuminte vreodata? Singurul moment in care am vazuto ganditoare a fost atunci inainte de examenul la mate. Hinata se uita la noi cu o privire gen: ''Fetelor hai sa plecam odata acasa!''. Teamari pleaca de langa Shikamaru si se aseaza langa Hinata. Ea raman prinsa in acel abis foarte intunecat. Ma simt asa de bine cand privirea mea se intalneste cu al lui, chiar ca atunci cand sunt cu Sasuke. Doamne sa nu imi spui ca m-am indragostit si de acest baiat. De ce? De ce Uchiha astia trebuie sa te cucereasca doar cu o privire. Cand te privesc, parca esti o inghetata ce se topeste incetul cu incetul. Bine mai bine imi vad de problemele mele, am inceput o noua misiune, trebuie sa fiu pregatita. Sa imi adun fortele si sa dau ce e mai bun. E o misiune de gradul A, deci e periculoasa si vreau sa ajung intreaga acasa.
Hinata se uita la mine pentru cateva minute, iar dupa ma prinde de mana si ma trage afara din sediu. Teamari se tine dupa noi. Cand ajungem jos ma tranteste in masina ca pe o puscariasa si porneste motorul. Este deja ora cinici dupa-masa? Doamne cat am stat la sediu? Timpul zboara asa de repede ca un soim. Imi remez capul de geamil masinii si incep sa intru in transa. Oare il plac cu adevarat pe Sasuke? Nu nu cred ca Sasuke e pentru mine, el este curajos de treaba si misterios. Eu sunt o plangacioasa, incapatanata si intru mereu in bucluc, sunt un nimeni pe langa el, il. Pe el il admira toate fetele, iar eu sunt doar una dintre ele care nu are nimic special. Singurul lucru special la mine e ca sunt angent la F.B.I acum, in rest nu e nimic special.
Hinata, vazand fata mea ca un o floare ofilita ma intreaba ce am patit.
-Chiar vrei sa sti ce am patit? ii spun eu printre lacrimi. Nu sunt speciala deloc, nu ma potrivesc cu Sasuke si am o gramada de probleme pe cap si mai si creez si celorlalti. Mi-as dori sa fiu speciala si sa am o viata ca a orcarei adolescente.
- Sakura tu macar sti ce inseamna cuvantul speciala? Daca ai o viata normala, scapata de nici o grija asta nu inseamna ca esti speciala, esti speciala prin faptul ca ai o viata neobisnuita, o viata plina de peripetii. Toate fetele isi doresc asta, chair nu iti dai seama? Si in legatura cu Sasuke, voi doi va iubiti, sunteti impreuna, de ce nu merita? imi spune Hinata pe un ton cald ca a unei mame.
Are dreptate, sunt speciala. Acum imi dau seama ca nu vreau sa fiu speciala, vreau sa fiu normala si cu picioarele pe pamant. Urasc cand are dreptate,. Ea mi-a fost ca o mama, mereu a avut grija de mine si m-a indragit. Suntem ca doua surori. Imi amintesc cand strabunica mea imi spunea ca sunt speciala si ca voi deveni o floare frumoasa, dar asta numai daca muncesc. Viata asta e legata numai de munca, si cand termini cu ea si iti cumperi tot ce vrei, te stingi, te stingi usor si dureros. Oare chiar sunt indragostita? Ce inseamna dragostea? Nici eu nu o pot defini. Dragostea raneste suflete, in ea simti un teanc de emotii, dar cand ea se stinge simti numai durere si suferinta, crezi ca viata ta se termina atunci si acolo, dar nu e asa. Cand dragostea se stinge o iei incepand de la zero. O cale noua ti se deschide, un nou viitor.
Sunt distrata de Hinata ce imi spune ca am ajuns. Cobor repede in masina si incep sa alerg in casa. Trantesc dosarul pe masa din living si dupa urc in camera mea. Incep sa plang si sa suspin. Plang dintr-un motiv prostesc, pentru ca nu stiu ce simt, nu mai stiu ce e cu mine. De data asta nimeni nu imi poate alina durerea, nimeni. Ma drantesc in pat si privesc ingandurata tavanul camerei mele. Ma uit tot asa, dar nu ma pot gandi la ceva frumos, nu ma pot gandi decat la toate problemele ce le am pe cap. Niste cuvinte ale bunicii mele imi apar in minte: ''Alegeti calea sau drumul de viata cum vrei tu si daca destinul vrea altceva, pune destinul sa cedeze, orice s-ar intampla tu trebuie sa gasesti un mod de a rezolva problemele''. Off ce usor e sa o zici, dar sa o pui in practica nu e chiar usor. Cand ma gandesc ca acu vreo doua zile credeam ca viata mea va fi una fericita si lipsita de griji, si cand colo ma trezesc cu atatea pe cap.
Hotarasc sa merg in parc pentru a imi limpezi gandurile. Fara sa mai stau la discutii cobor scarile si ies afara. Soarele stralucea puternic aruncand sagetile lui aurii asupra mea. Vantul batea lin prin aer creand o stare de relaxare. Fug pe strazile pustii, probabil lumea e pe plaja. Pasii mei se aud parca in ecou, sau e mintea mea nebuna. Pasarile canta in copacii anuntand ca e o zi buna. Peiajul este atat de relaxant incat reuseste sa imi fure gandurile rele si aproape sa ma faca sa imi creez o lume a mea, o lume pe placul meu in care sa fiu fericita si sa am o viata normala.
Ajung in parc si ma opresc pe o banca, in fata unui rau. I-au cateva pietricele si le arunc in apa cristalina. Deoadata simt o mana pe umar. Precis e strabunica mea care incearca sa imi aline suferinta. Ma intorc si il vad pe Sasuke cu o fata trista. Se aseaza pe banca fara sa spuna nimic. O liniste de inmormantare se aseaza lin peste noi. Nici unul nu vroia sa spuna nimic, se pare ca amandoi ne-am trezit cu fata la cearsaf. Ma uit adanc in ochii lui, iar acesta varsa o lacrima cristalina, iar dupa ma ia in brate. Il intreb ce s-a intamplat, dar acesta nu raspunde, parca nu mai are glas. Dupa cinci minute spune:
-Sakura stiu ca iti va fi greu sa intelegi, dar voi pleca din oras pentru totdeauna impreuna cu Naruto. Tu nu ma meriti, iti trebuie un baiat ma bun, nu te merit, asa ca sper sa intelegi, am venit aici pentru ati spune ADIO. Uita de tot, incepe o nou viata in care eu si Naruto nu vom exista, imi doresc sa fiu doar o umbra a trecutului. ADIO...
Nu am mai apucat sa spun nimic, am inceput sa plang, nu ma puteam abtine. Eu nu il merit pe el, nu vreau sa plece. Daca pleaca fiecare picatura de fericire din mine va disparea si va aparea un ocean de tristete. Tristete de care nu voi putea scapa pana cand nu il voi revedea. Viata mea nu ar avea nici un sens fara el. Adio acel cuvant ma apasa pe inima, e un cuvat asa de urat, dar totusi ultimul cuvat de la el adresat mie. O viata fara el pentru mine nu poate fi fericita, nu il pot lasa sa il inghita timpul. Dar a plecat.. a plecat si m-a lasat aici singura, chiar cand aveam nevoie de cel mai mult ajutor el mi-a spus ''Adio''. Ce voi face acum? Imi voi continua misiunea si cu el cum va ramane? Nu se poate termina asa, nu imi plac povestile triste, daca el va pleca eu cred ca sa fi in stare sa ma sinucid. E doar un baiat pot spune unii, dar un baiat ce mi-a furat inima, si fara inima eu voi fi rautacioasa retrasa si mereu trista. Fara el viata mea se poate incheia. Dar cu Hinata, cu Hinata cum ramane? Cred ca va fi distrusa, Naruto e totul pentru ea. Poate sa imi ia singurul strop de fericire mie, dar de Hinata sa nu se atinga. Ea mi-a fost cum am spus ca o mama, acum vom plange amandoua si viata noastra se va transforma intr-una neagra, trista fara nici o scapare.
Stau pe banca si plang dupa el. Sunt asa de sensibila nu mai trebuie sa plang! Gandurile imi sunt intrerupte de telefonul ce suna nencetat in buzunarul blugilor mei. Il i-au incet si raspun. La celalalt fir era Hinata cre plangea in hohote spunandu-mi ca Naruto a parasito. Acum avem nevoie una de alta mai mult ca orice, deci hotarasc sa merg acasa si alerg repede spre ea.
Cand ajung intru in camera mea si o gasesc pe Hinata ingropata in servetele nazale. Ma asez langa ea si o imbratisez dragostos. Ma hoatarasc sa ii spun decizia mea:
-Nu mai vom plange, ne vom transforma in agenti F.B.I, crusizi fara mila si ne vom trai la maxim viata. Vom fi niste vipere si vom seduce orice baiat! Nu mai trebuie sa fim fetele cuminti!
Hinata ramane cu gura cascata. Pe fata ei se iveste un mic zambet. Se ridica de pe pat si da din cap aprobator, foarte increzatoare. Ii zambesc la randul meu ca o diva si coboram amandoua in bucatarie pentru a manca de seara.
Ma intreb ce ne va rezerva viitorul, oricum tot ce stiu e ca ma voi schimba din catelusa cuminte intr-o pisica rea...
Astept com si sper sa va placa. Scz pt greselile de tastare...
_______________________________________
Mii de petale sunt duse de vant,
Mii de inimi se-aud suspinand,
Mii de oamne cauta fericirea,
Iar multii dintre ei gasesc doar iubirea.
|
|
, sper ca ai inteles, si eu sunt incepatoare, toate lucrurile astea imi erau spuse si mie, sper ca nu te superi..
, ma uimit chestia asta dar imi place, in plus e interesant fic'ul ... vreau nextu 
, deabia astept sa vad, si oare cine era roscata aia? sa fie karin?:-? 
ce face Elisa cu ea
deci va rog cat mai repede