Lumea noastră Anime
Păşeşte în lumea noastră Anime!
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
Lumea noastră Anime | Reguli | Inregistrare | Login
POZE LUMEA NOASTRă ANIME
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
Nicole23 pe Simpatie
 | Femeie
25 ani
Bucuresti
cauta Barbat
28 - 65 ani |
|
Ofelia~
.admin
 Din: Lumea viselor
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 2359
|
|
Okaaaay... Ştiu că nu am mai scris de mult timp şi ca eu aici.. sunt o raritate acum.. dar timpul nu îmi prea permite. Am scris o poveste mai abstractă, sa zic aşa pentru profesorul meu de istorie. M-am gândit să o postez şi pe aici. Să aud nişte păreri  Lectură plăcută.
„Ei ne-au spus mereu că visele pot deveni realitate... Dar au uitat să menţioneze că şi coşmarurile sunt vise... Ei doar ne îndoapă cu speranţe false despre viitor.. fără să ne explice dezavantajele, căci orice lucru bun are şi dezavantajele lui.. dezavantaje pe care le simţim mai târziu”
Gândurile ei erau mereu pesimiste... Poate gândea prea mult, sau poate e dezamăgită de viaţa pe care i-a oferit-o Dumnezeu, dar asta era mult prea egoist din partea ei când stai să te gândeşti că oamenii pot avea şi probleme mai mari într-o astfel de viaţă ce o primeşti pe gratis şi o sfârşeşti pentru nimic. Şi-a luat şevaletul cel nou şi obiectele de lucru pornind în căutarea unui loc ce merita imprimat pe o bucată de pânză. Pentru ea pictura era o metodă de a scăpa de griji şi probleme... Era singurul lucru ce îi permitea să treacă într-o lume de basm fără a se îngrijora pentru ce s-ar putea întampla...
„Trăiesc ca să respir sau respir ca să trăiesc? De ce mă aflu tocmai aici şi nu acolo..?Ce reprezintă pentru mine dragostea? Care e ţelul meu?”
Oamenii vin şi pleacă.. se grăbesc spre destinaţia lor fară să realizeze lucrurile mărunte ce îi înconjoara, aruncă un ochi în grabă peste peisajele mereu prezente în drumul lor de zi cu zi, dar câţi din ei oare au observat amăraciunea de azi a peisajului? Răţuştele care odată înotau pe râu nu mai erau.. Soarele ce bătea cu atâta splendoare înainte şi-a pierdut din strălucire... Mulţi din noi trecem cu vederea lucrurile mărunte pentru că nu ne mai pasă decât de interesele noastre...
A oftat şi şi-a răspuns la propriile întrebări. „ Respir ca să trăiesc, deoarece oricât de grea ar fi viaţa nu vreau să renunţ la ea aşa de uşor. Acolo.. Ce înseamnă acolo pentru mine? Sunt aici pentru că aici m-a trimis Dumnezeu. Dragostea este sentimentul pe care suferinţa îl urmează pretutindeni. Ţelul meu..? Să spunem că voi afla în timp.. Căci nu am un vis anume... Dacă nu am un vis înseamnă că sunt lipsită de viaţă? Poate... Dar visul meu a dispărut odată cu pierderea ta, dragostea mea.”
Atâtea propoziţii fără sens, atâtea răspunsuri fără un înţeles şi atâtea gânduri amestecate... Oftă şi îşi continuă drumul aşezând şevaletul pe marginea râului, chiar lângă o salcie plângătoare. Pentru ea peisajul acela arata de parcă ar fi fost scos dintr-o poveste de groaza, un peisaj ce te minţea. Parea că totul e bine, dar nu era... Părea un peisaj peste care anii au trecut necruţători şi au ascuns secretele ce-l tăinuiau.
Pensula îi mergea uşor pe pânza imprimând încet culorile artificiale şi astfel realizând o pictură ce urma să îi amintească de această zi posomorâtă de toamnă. Nuanţele de maro-roşcat se combinau perfect şi părea locul ideal pentru a-ţi alunga problemele şi pentru a te linişti sufleteşte.
_______________________________________
• Călătorie dus-întors
|
|
| pus acum 12 ani |
|
Monet
Moderator
 Din: Seoul
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1740
|
|
I like it! Mi-a plăcut foarte mult acest one-shot al tău, Timm. O exprimare corectă, un mesaj profund, fără greşeli de tastare. Chiar m-a impresionat felul tău de a-ţi expune aceste idei fundamentale sub forma unor întrebări interesante: „Trăiesc ca să respir sau respir ca să trăiesc? De ce mă aflu tocmai aici şi nu acolo..? Ce reprezintă pentru mine dragostea? Care e ţelul meu?” Iubesc această serie de interogaţii retorice. Foarte originale şi expresive.
Şi ideea de la sfârşit cu salcia plângătoare mi s-a părut interesantă, inclusiv ideea decorului macabru ce se ascundea sub conceptul de toamna melancolică şi sumbră.
Te mai aştept cu astfel de lucrări de ale tale. Şti doar că îmi place foarte mult cum scri...
Love ya...
_______________________________________
Special place..here! ~
|
|
| pus acum 12 ani |
|