Lumea noastră Anime
Păşeşte în lumea noastră Anime! 		Lista Forumurilor Pe Tematici
Lumea noastră Anime | Reguli | Inregistrare | Login

POZE LUMEA NOASTRă ANIME

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
andrum94
Femeie
25 ani
Galati
cauta Barbat
27 - 80 ani
Lumea noastră Anime / Dropped. / Succesorii lui Kira Moderat de Adele, Enderlicht, Monet, Rares
Autor
Mesaj Pagini: 1
Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648
Salutari! Eu si cu Antonia ne-am hotarat sa aducem un fic Death Note pe forum, avand in vedere ca nu exista niciunul si pe la noi. Ne uitam la Death Note amandoua si ne-am gandit sa scriem un fic... So, fara alte introduceri, lectura placuta! Prologul este scris de mine si Antonia, iar capitolul doar de mine. Atat am avut de mentionat.





                                            Succesorii lui Kira


Prolog


Străzile erau goale, iar soarele parcă înceta să mai apună. Dispărea atât de încet, încât parcă l-ar fi asteptat să moara. Aminirea acelui apus avea sa fie însă ultima pentru el. Alerga fără o destinaţie anume, încercând cu disperare sa scape din ghearele esescului său. Daduse gres, iar Near îi luase totul. Nu mai era un zeu...
Înainta din ce în ce mai greu din cauza rănilor şi a vântului ce îi încetineau mişcările. Avea dureri groaznice, dureri ce corpul său de muritor nu le mai putea suporta. Nu ştie de unde mai avea puterea să alerge. Urmăritorii lui aveau să îl prindă în orice moment, astfel totul luând sfârsit la fel de repede precum a început. Pentru Light nimic nu mai exista, dispăruse totul lăsând în urmă doar un gol uriaş. Nu putea să accepte faptul că fusese învins tocmai de Near care îi era inferior lui L. Totul se prăbuşise ca un castel de cărţi, aducându-l în pragul nebuniei. Nu mai avea speranţă...
Nu putea să fie acesta sfârşitul! Era imposibil! Trebuia să creeze lumea perfectă. Acum însă nu mai poate face asta., e deja prea târziu! Zarurile au fost aruncate iar Near câştigase. Trebuia să supravieţuiască, trebuia să ia totul de la început, trebuia să-l înfrângă odată pentru totdeauna pe L. Lumea sa ideală putea să existe numai dacă ar fi dispărut cel ce l-a sfidat atâta timp.
Totul se întunecă în jurul său, iar picioarele nu i se mai mişcă. Moartea îl prinde în gharele sale înspăimântătoare, el prăbuşindu-se pe scările unei clădiri.

- Light, odată mort nu vei putea renaşte. Totul ia sfârşit aici pentru tine. Vremea ta a trecut. E timpul ca alt Kira să împartă dreptatea printre oameni, spune Ryuk, zeul morţii ce i-a fost alături din prima clipă, în timp ce îi scrie numele în Carnet. Aşa cum am promis, eu te voi omorî!

Cele patruzeci de secunde au trecut, iar Light moare...





Chapter I


Coboram scările, pasii mei auzindu-se asurzitor in toata cladirea. Odata ajunsa la parter, zaresc pe scari un om ce la prima vedere parea mort. Stau cateva secunde cu privirea atintita spre el, dar raman indiferenta. Bretonul imi acoperea o parte din privire, iar pe fata mea nu exista inca nicio expresie anume. Ma las pe vine, privindu-l mai atenta. Cu doua degete i-am pus mana undeva in dreptul gatului si i-am verificat pulsul. Fara speranta, este mort. La incheietura lui am putut observa numaidecat o hartiuta patata de cativa stropi de sange, pe care am ridicat-o dupa ce l-am privit cu nepasare alte secunde in plus. Imi intorc privirea, unde observ cum razele soarelui de-abia puteau să se ivească prin acele geamuri micute si murdare.
  -  Huh...? Nu mai apune odata soarele? vorbesc de una singura uitandu-ma insistent la cadavrul livid.
Dupa cateva secunde de privit geamul indelung mi-am revenit la normal. Imi fac loc printre picioarele si mainile omului mort, apoi dau sa ies din cladire, insa ma opresc. Imi puteam vedea reflexia in geamul de la usa intrarii in bloc. Afara, in fata usii, imi apare nu o persoana... ceva diferit de un om. Cu niste aripi negre, parul tot la fel si fata alba ca varul. Ochii lui au o stralucire rosiatica, ei fiind singurii ce se mai diferenţiază in locul in care eram acum, unde nu ajungeau razele soarelui ca in alte parti din acest hol. Pe fata acestuia se putea vedea clar un zambet, iar la gat am putut observa mai apoi ca purta un fel de lantisor. Raman indiferenta, asta nefiind ceva care sa ma impresioneze. Deschid usa blocului si el era tot acolo. Imi intinde un carnet negru pe care scrie cu alb "Death Note", iar eu doar dupa cateva secunde l-am luat din mana lui. Carnetul Mortii, huh?
  -  Deci asa arata un Shinigami... spusem eu, privindu-l indiferenta.
Deschid Carnetul si il rasfoiesc putin, vazand cate nume pot fi scrise in el. Atat de multe nume. Kira probabil ca a avut ceva de lucru.
  -  Kira este mort? il intreb inchizand Carnetul si tinand ochii inchisi pentru cateva secunde.
Devin serioasa, asteptand un raspuns.
  -  A venit vremea ca alt Kira sa imparta dreptatea in aceasta lume, imi raspunse el.
Fac cativa pasi, apoi ma opresc. Dupa alte cateva secunde îmi continui drumul mai hotărâtă ca niciodată. Doar sunetul facut de fiecare data cand pasesc il mai pot auzi acum. Strazile sunt atat de goale...
Acel Shinigami ma urmeaza, iar eu doar tac. Mai aveam putin pana acasa, chiar mai aveam putin. Am continuat sa merg ţinând Carnetul intr-o mana. Ce aveam sa fac pana la urma? Acest carnet ma intreb, chiar a fost a lui Kira? La un moment dat il aud pe acel Shinigami cum ma intreaba:
  -  Cum te cheama?
  -  Mizuki, ii raspund pe un ton rece.
  -  Ai un mar?
  -  Nu.
Mergand pe acele strazi, el in spatele meu, iar eu inainte, niciunul dintre noi nu spune nimic.
  -  Shinigami... Am fost aleasa de catre zei?
Pe fata mea apare un zambet subtil, oprindu-ma din mers. Mi-am lasat privirea in jos, bretonul ascunzându-mi expresia feţei.
  -  Tu ai atins o foaie din acel Carnet.
Si imi indica apoi obiectul pe care il aveam in mana. Nu inteleg, pur si simplu nu inteleg. Ce tot vorbeste el?
  -  Ce vrei sa zici prin asta?
  -  Tu ma vezi doar fiindca ai atins-o.
Imi ridic privirea, fara sa ii mai zic nimic si oftez, tot la fel de confuza totusi. Tot ce eu nu pot intelege, este ce legatura are foaia gasita de mine.
Afara se intuneca incetul cu incetul, imediat dupa disparitia soarelui de pe cer. Acum mai ramanea doar sa ajung si eu acasa. In linistea mormantala ce se asternuse de o vreme, incep sa aud niste sirene ori de politie, ori de salvare. Par ca s-ar apropia tot mai mult de locul in care ma aflu, dar la un moment dat se opresc. Oare o fi Salvarea care, in mod normal, ar trebui sa-l duca pe acel om la spital? Sincera, era mort si nu stiu ce i-ar mai putea face. Poate doar o autopsie, insa nici nu-i vad rostul. Fusese impuscat de mai multe ori, deci probabil a murit din cauza hemoragiei. Ori asta, ori a fost impuscat undeva unde nu ar fi trebuit. Chestiile de acest gen nu ma intereseaza asa mult, totusi ma intreb cine l-ar fi putut impusca de atatea ori. Imi pun o mana la ceafa si privesc pret de cateva momente cerul. Poate ca doar gandesc prea mult... Mainile mi le pun in san, Carnetul fiind ascuns astfel de ambele mele brate. Incep sa merg spre casa in acest mod. Trebuie sa fiu prudenta pana aflu ce e cu acest Death Note. Nu pot risca sa-l vada si altcineva.
Exact cum am crezut, in scurt timp ajung acasa, unde nu pare sa fie cineva. Este mult prea liniste. Scot cheia din buzunar, apoi apas usor pe clanta, intrand in casa. Privesc timp de cateva momente inauntru, acolo fiind intuneric. Aprind lumina, dupa care incui usa, stiind ca mama si tata nu vor veni degraba. Ei lucreaza la o companie destul de cunoscuta, tatal meu fiind fondatorul, iar mama mea secretara, care desi ocupă această poziţie aparent inferioară si nimic mai mult, vine cu cu propuneri ce aduc profituri considerabile firmei. Ea primeste astfel o buna parte din castiguri, avand in vedere ca este şi sotia fondatorului. Parintii mei cel mai probabil vor fi acasa la ora 9 sau 10, chiar mai tarziu dacă este nevoie. Iar acum este de-abia 7 si jumatate.
Ma indrept spre camera mea, unde totul este acum frumos aranjat. Se vede ca am facut curatenie cu o zi in urma. Las Carnetul pe o masuta, apoi ma intorc spre cel care ma urmase tot drumul, spunandu-i:
  -  Shinigami, asteapta pe hol. Trebuie sa ma schimb.
El surase, apoi imi raspunde:
  -  Mizuki, eu sunt Ryuk, un Zeu al Mortii.
  -  Asa, si...? Ori iesi tu afara, ori te dau eu!
Intr-un final nu ma mai schimb de nicio haina, doar imi dau jos geaca pe care o aveam pe mine, aruncand-o apoi undeva prin pat.. Iau de pe masuta obiectul cu coperti negre, intitulat "Death Note", incepand sa-l privesc cu atentie. Stand si observand astfel fiecare detaliu cat de mic, il deschid de-abia dupa cateva minute. Ma uit cu atentie la fiecare nume scris in acel Carnet, numarul persoanelor scrise acolo fiind foarte mare. Il rasfoiesc apoi cap coada, bagand de seama ceva. Toate numele mai de la inceput sunt scrise de aceeasi persoana, desi pixul sau stiloul folosit nu este acelasi, asta fiind deja alta treaba. Dupa cateva zeci de pagini, scrisul este altul, asta insemnand ca alta este persoana a scris in Death Note-ul acesta. O aceeasi persoana nu ar fi putut sa-si schimbe felul de a scrie atat de brusc, fara sa aiba niciun motiv. Sau cel putin eu nu vad niciun motiv. Pana acum am remarcat doua feluri diferite de a scrie si o gramada de nume in el. Ce reprezintă toate acestea? Sunt confuza.
Dupa o vreme in care am examinat fiecare foicica, m-am intors la prima pagina. Uitandu-ma in partea stanga, unde este coperta aceea neagra, remarc ca scrie cu alb "Reguli de folosire". Curioasă, am citit si mai departe, iar prima regula era: "Cel al carui nume va fi scris in carnet va muri".
Care va sa zica, asa ucidea Kira fara sa fie in vecinatatea victimei? Ciudat, dar incep sa cred ca e o gluma. Acum ar avea logica, insa nu este cert inca. S-ar putea sa nu fie real ceea ce scrie aici. Chiar si asa, ramane de vazut.
A doua regula este: "Carnetul nu isi va face efectul daca autorul nu are fata victimei in minte cand ii scrie numele, deci persoanele cu acelasi nume nu vor fi afectate".
Logic, dar nici aici nu stiu ce sa cred. Daca de exemplu o persoana nu ar fi avea nume? Cum ai putea-o omori daca ea nu are nume? Practic imposibil. Din cate mai inteleg din aceasta regula, exista o probabilitate de 1% ca fostul Kira sa fi omorat criminalii doar privind TV-ul sau fiind cu calculatorul in fata. Refuz insa sa cred. Asta ar putea confirma zvonurile ce au umblat in ultimii ani peste tot. Se zvonea despre Kira faptul ca toti infractorii care apar la TV sau pe internet sunt omorati, fiindca el le-ar vedea fetele. Dar am zis, probabilitatea este de doar 1%, iar pana nu voi sti ca totul nu este doar o sarada nu ma pot baza doar pe presupuneri. Se prea poate ca regulile sa fie false.
A treia regula este: "Daca o cauza a mortii este scrisa in 40 de secunde de la scrierea numelui, se va intampla intocmai".
Va sa zica... daca as scrie drept cauza mortii ca omul sa se arunce de pe un bloc, atunci el asa ar face? Practic imposibil. Un simplu carnet sa controleze corpul unei fiinte umane? O fiinţă raţională cu gândire independentă? Nu pot sa accept ca asa ceva ar fi posibil, fiindca... este irelevant! Este o aberatie totala. Incep sa am senzatia ca este doar o farsa tot ce tine de chestia asta.
A patra regula este: "Daca o cauza nu este specificata, persoana va muri de atac de cord".
Ma intreb oare, nu ar fi suspect ca un om sa moara de atac de cord, daca el nu ar avea probleme cu inima? Ce ironie... O parte buna aici este ca astfel ucigand un singur om, nimic nu va fi suspect. Kira a ucis multi raufacatori prin aceasta metoda, dar nu a ucis oameni nevinovati. Pana la urma, criminalii meritau sa moara. Lumea a facut atata necaz pe acest fapt, desi el facea un bine omenirii. Cata prostie.
A cincea regula este: "Daca o cauza este specificata, inca 6 minute si 40 de secunde sunt oferite pentru a scrie detalii".
Acest lucru explica faptul ca infractorii se aruncau de pe cladiri, sinucigandu-se. Insa adevarul este se pare ca nu ei faceau asta, daca e sa vorbim la propriu. Intr-un final, nu este nici acest lucru cert. Daca prin "detalii" s-ar referi la altceva? Ar putea fi vorba de multe alte lucruri. Sunt destul de confuza acum.
A sasea regula este: "Daca faceti acest Carnet neutilizabil, toti oamenii care l-au atins pana in acel moment vor muri".
Oh, deci si eu voi muri daca nu scriu niciun nume? Ma intreb, Zeii Mortii ar muri daca nu ar scrie niciun nume in el? Curiozitatea este mare, insa asta e. Daca ar fi sa ne gandim logic, eu am atins Death Note-ul. Ar trebui sa mor daca nu scriu niciun nume in el, huh?... Nu cred.
A saptea regula este: "Daca persoana care foloseste acest Carnet nu ucide niciun om intr-un interval de 13 zile, atunci posesorul va muri".
Wah, incep sa inteleg, desi inca nu sunt sigura. Ar fi o probabilitate sa fie real, dar si aceea destul de mica. Singurul lucru care contravine cu teoriile si impresiile mele este Shinigami-ul ce se afla cu mine in aceste momente. Daca nu ar fi real totul, atunci s-ar mai afla aici? Nu, trebuie sa fie altceva. Totusi s-ar putea sa fie real, iar eu intr-un final voi muri daca nu scriu niciun nume. Daca ar trece o perioada de 13 zile in care nici Ryuk n-a mai scris niciun nume, atunci nu ar muri si el odata cu mine? Sincera, nu inteleg cum e cu ei, mai ales ca in momentele acestea sunt foarte confuza. Oare Zeii Mortii pot muri? Se numesc "zei", dar nu-mi pasa. Singurul lucru care ma intereseaza in aceste momente este daca teoria mea este corecta. Poate ca este gresita, insa asta se datoreaza faptului ca nu stiu nimic despre ei. Imi revin din starea in care intrasem, fiindca de o vreme incoace incepusem sa am de ganduri tot mai ciudate. Privesc spre peretele din fata mea, de aceasta data nu in gol ca mai devreme. Dupa alte cateva secunde imi intorc capul spre cel care si acum e cu mine in camera, creatura aceea ciudata.
  -  Ryuk, acesta este al tau, corect? il intreb pe cel care si acum era langa mine, mai exact in stanga mea.
Si ii arat spre obiectul pe care il studiez cu atentie de cateva minute in sir.
  -  Da.
  -  Poate sa apartina mai multor oameni, in decursul timpului? Raspunde-mi simplu cu "da" sau "nu".
  -  Da, imi raspunse acesta in acelasi mod, cu un zambet ciudat pe fata.
  -  Spune-mi, ce s-a intamplat cu persoanele care l-au avut?
  -  Au murit.
  -  De ce au murit?
  -  Le-am spus de la inceput ca atunci cand va veni vremea, eu le voi scrie numele in Carnet.
  -  Zvonurile despre Kira, cum ca ar ucide cu un astfel de obiect... sunt reale? Dar intrebarea mea este: Cum poti ucide doar scriind numele cuiva pe o simpla hartie?
  -  Da, este adevarat.
Dupa ce imi raspunse la una din ultimele mele intrebari, incep sa mai rasfoiesc paginile misteriosului lucru ce imi cazuse pe mana, fara vreun scop anume. Imi puneam tot mai multe intrebari, inca neputand sa-mi raspund la ele. Devenea tot mai frustrant, cu fiecare moment ce trecea, faptul ca nu-mi pot raspunde singura la ele, iar nici nimeni altcineva nu ar putea. Un lucru este clar, este foarte posibil ca tot ce am citit sa fie adevarat si este de-asemenea posibil sa fie si fals. In orice caz, ultimele doua reguli fac sa se ridice mai multe semne de intrebare decat ar trebui.
Odata cu trecerea de pe o pagina pe alta am remarcat mai multe tipuri de scris, dar nu am mai bagat acest lucru in seama. Realizasem deja ca multe alte persoane au avut acest Carnet inaintea mea. Nu exista indoiala. Intr-un final am ajuns la niste pagini goale, pe care totusi le-am rasfoit cu atentie.
Daca totul este real, atunci voi lua asta in serios. O sa scriu numele cuiva in Death Note, pentru a-l testa. Nu cred insa ca va functiona. Zeii Mortii nu pot foarte usor sa minta oamenii? Eu consider ca pot. Avand in vedere acest lucru, e posibil si ca regulile sa fie false, iar Carnetul sa nu functioneze. Dar singura problema ar fi ca el singur a spus acum ceva timp asa: "Tu ai atins o foaie din acel Carnet. Tu ma vezi doar fiindca ai atins-o". Luand in considerare asta, posibilitatea ca regulile sa fie adevarate ar fi destul de mare. Ceea ce nu se leaga este de ce Ryuk a spus despre foaie si nu despre obiectul acesta suspicios pe care il tot analizez de o vreme. Ce e ce foaia pana la urma? Hmm, poate ca foaia era rupta de-acolo. Dar intrebarea este: De catre cine?
  -  Shinigami, cine a rupt foaia din Carnet? il intreb cu seriozitate, cum am facut si pana acum.
  -  Yagami Light.
Yagami Light... Imi suna cunoscut. Daca el a rupt foaia, asta poate insemna ca el a fost posesorul acestui Death Note, cu alte cuvinte Kira? La inceput a fost un singur Kira, apoi a aparut si al doilea Kira. Ma intreb, care dintre ei a fost Light?...
Nu apuc sa ma mai gandesc la mai multe, deoarece aud soneria. Inainte de a ma ridica din pat, ascund bine sub perna Death Note-ul, care ma facuse sa-mi pun atat de multe intrebari. Arunc o privire catre ceas, vazand ca este deja ora 10, chiar 10 fix as putea adauga. Cu cat ma indreptam spre usa sa o deschid, Ryuk imi spune ca oamenii care nu au atins Carnetul nu-l pot vedea. Sa zicem ca asta e una din partile bune. Sper sa nu fie asta singura parte buna. Cum zisesem, ma uit pe vizor si vad ca erau parintii mei. Le deschid usa, urandu-le o buna seara. Dupa acestea ei ma intampinara, avand fiecare cate un zambet slab pe fata. Par obositi. Ii las in pace, intorcandu-ma in camera mea. Imediat am luat ceea ce pusesem sub perna, gandindu-ma unde sa-l ascund. Privesc timp de cateva minute prin camera, fara sa gasesc vreo solutie. M-am gandit sa-l las sub perna sau poate sub pat, dar parintii mei ar putea umbla acolo. M-am gandit si sa il pun in ghiozdan, dar s-ar putea sa-l uit acolo cand ma voi duce la scoala. Desigur, mi-a trecut prin minte sa-l pun intr-un sertar, dar este prea la vedere. Intr-un final am luat o carte cu copertile negre, de la litera "D" mai exact, fiindca le aveam puse in ordine aflabetica. Am deschis acea carte, punand Carnetul acolo, apoi am inchis-o. Desigur ca dupa asta am asezat inapoi pe raft cartea. Maine voi testa Death Note-ul, nu acum. In momentul de fata parintii mei sunt acasa, deci pot intra oricand in camera. Macar stiu cum il voi gasi: caut la litera "D", care vine de la "Death", apoi iau cartea neagra, asta pentru ca obiectul pus in carte este de-asemenea cu coperti negre. Este atat de simplu, ca nu am cum sa uit. Mai ramane acum doar sa astept pana maine. Totul se va lamuri intr-un final.

Modificat de Yoyo (acum 12 ani)

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE!  The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
pus acum 12 ani
   
Forever Young
Critic

Din: Suna
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1150
Primul fic Death Note, yah. Stiam eu! Stiam eu! Puneati voi ceva la cale, iar surpriza a fost cu adevarat placuta.
Mi-a placut mult, mai ales ca Mizuki este o intelectualnica. Ati pus in evidenta regulile din carnet, ceea ce e excelent deoarece si cei care nu au vazut Death Note sa fie in tema.
Titlul spune totul, dar sa inteleg ca vor fi 2 succesori, nu unul? Hmm, interesant!
Nu am vazut greseli, nici de exprimare, nici de ortografie, iar pana in momentul de fata zic ca ficul asta e de nota 10 ^^
Oricum, o astept pe Antonia cu urmatorul capitol
Love ya <3

_______________________________________
Daya is mine! Forever! And Ever! Just mine :3
Am fost: Zuzu, Forever Young, Miss*M, IceWolf o.o



Jeff, Usagi, Pikachu, Lelouch, Natsu, Tsuna, Gaara, Sebastian and Ulquiorra ARE MINE!!!
Kamelot, Slash, Adrian von Ziegler, Megadeath, Alternosfera, Raskolnikov, Yu Pheonix, SOAD, Youmeatsix, Parazitii, Carla's Dreams, Kapushon, Pierce the Veil, Iggdrasil, Veil of Maya, Kurt Cobain, Nirvana, Garcea, KoЯn, Mariyn Manson, DMC, HIM, Caragiale, Chuck Norris, Mr. Bean, Cloud, Vincet,  Tarkan,  Adolf Hitler and Kiro Are mine!
pus acum 12 ani
   
iAlexi
Membru

Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 27
Pai primul capitol este destul de interesant,acum astept capitolul urmator pentru a vedea cum decurge povestea.

Modificat de iAlexi (acum 12 ani)

_______________________________________
The sinking scenery, is wiped by this sleeve.
Following the voice, I start walking.
pus acum 12 ani
   
Monet
Moderator

Din: Seoul
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1740
Mulţumim de comentarii! Am venit cu next-ul ce sper că nu va dezamăgi! Enjoy!






Chapter II

Ryuk P.O.V.

- Ce stupid! Când credeam că totul s-a terminat iar eu voi fi liber din nou, mucoasa asta a găsit foaia din Carnet. Încep să urăsc oamenii. Sunt atât de plictisitori. Mai bine plec de aici până nu mă ia la o rundă de întrebări încâlcite, spun eu zâmbind în timp ce deschid unica fereastră din aceea cameră.

Nu cred că o să-mi observe lipsa prea curând. O să fie ocupată cu Carnetul momentan. Este prea prioritar pentru ea să se convingă de autencitatea lui. Câte complicaţii! De aceea Zeii Morţii trăiesc separat de oameni, ar fi prea multă bătaie de cap pentru toată lumea. Probabil că am făcut o greşeală când am venit aici. Acum se vor pune întrebări, din ce în ce mai multe întrebări. Near nu este prost. O să îşi dea seama rapid că au dispărut Carnetele. Atunci o să reînceapă nebunia, iar eu de abia o aştept! Însă oare Mizuki îi va face faţă? Se va dovedi mai inteligentă ca Light? Va putea să îi continue munca din ultimi ani? Până la urmă, este doar o fată...un om care probabil va sfârşi la fel ca şi predecesorul ei.

Îmi desfac aripile impunătoare şi părăsesc aceea casă fără nicio reţinere, înainte ca Mizuki să se întoarcă. Măcar de aş fi găsit un măr! Blocat în aceaşi lume notorie de atâta timp. Mă las purtat de întunericul nopţii, încercând să uit de mine şi de scopul meu pe acest Pământ trecător şi infam. Evident că nu am reuşit! Nu am cum să uit nici măcar pentru o secundă că sunt un Zeu al Morţii, un zeu atât de puernic încât a ajuns să fie folosit de oameni în scopurile lor perfide, doar din simplu amuzament. Îmi place să le văd reacţiile în unele situaţii. Dar, oare care este scopul meu? Să omor. Pentru ce sau cine? Pentru cel ce deţine Carnetul. Deci, în concluzie, eu sunt doar o marionetă în acest spectacol uman? O marionetă ce are unul dintre rolurile principale în această parodie înspăimântătoare. Palpitant!
Oare un om este capabil să îşi omoare semenii cu atât sânge rece, pentru a-şi îndeplini visul? Light a avut această putere dar a fost prins în propriul său joc murdar. Nu a rezistat decât şase ani iar nebunia, ideea de perfecţiune şi plăcerea de a ucide au făcut din el un monstru cu chip uman. A sfârşit tragic pe ruinele lumii ce pentru el a însemnat odată totul. Lumea perfectă, lume ce însă nu a existat niciodata, prăbuşindu-se ca un castel de cărţi odată cu moartea Creatorului. Ce pierdere de timp. Oare Mizuki îi va contiua munca? Oare noua aleasa va folosi Carnetul pentru a face bine sau rău? Oare gradiosul spectacol dintre viaţa şi moartea va continua? Nu ar trebui să îmi pese şi nici nu o face. Pe mine nu mă afectează cu nimic. Fie că se omoară între ei sau nu, pentru mine reprezintă acelaşi lucru. Ideea este că lupta nu se termină odată cu moartea lui Light. Carnetul se află din nou printre oameni. Atâta timp cât posesorul va scrie în el, eu nu o să mă plicitisesc deloc.

Trecuse ceva timp de când zburam fără vreo ţintă anume. Cred că îmi lipsea oarecum Light. Mdea, posibil. Mă ataşasem de el. Era foarte interesant ca mentalitate, însă războiul cu L şi înfrângerea principalului său oponent şi rival, l-au făcut să lase garda jos. Near s-a dovedit mai deştept. În fine...trebuia ca domnia lui să se termine odată. Profitase de inocenţa Misei şi o omorâse pe Takada. A folosit Carnetul pentru a omorî un om nevinovat, un om ce i-a stat alături şi a încercat să îl ajute, un om care îl iubea. A omorât-o fără nici cea mai mică reţinere! Cea mai frumoasă parte a războiului, parte ce însă i-a fost fatală. Probabil că Light va putrezi în iad lângă prietenii mei. Îi urez mult succes!

Mă opresc pentru o clipă din zborul meu nebun fără destinaţie. Cred că am găsit locul pe care îl căutam inconştient în această plimbare nocturnă. Era o pădure destul de înfricoşătoare, plină de copacii seculari, ce îţi dădeau fiori prin formele lor ciudate şi non-conformiste. Fiori pentru mine nu, dar pentru cel ce ar avea curajul să intre într-o astfel de noapte sinistră în ea, probabil că da. Un zâmbet macabru îmi inundă faţa vopsită cu acel alb strident.

- Casă dulce casă, exclam eu ascultând cu multă atenţie cântecul unei bufniţe răguşite ce parcă prevedea moartea din jurul meu.

Îmi aleg un loc unde aş putea săpa o groapă nu prea adâncă, la rădăcina unui brad înalt şi impunător. În aceea groapă aşez cu foarte mare grijă un cufăr în care se afla cel de-al doilea Death Note, cel ce aparţinu-se Misei în trecut. Am făcut această alegere pentru că simţeam că este nevoie de un singur Kira momentan. Un Carnet este suficient pentru a împărţi dreptatea deocamdată.

- Rem, nu am uitat de tine. Am avut grijă de Misa în lipsa ta, cu toate ca am considerat că sacrificiul tău absurd pentru o muritoare ca ea este irelevant. Bucuria vieţii mele! Acum sunt singur şi mă distrez pe cinste. Păcat de tine. Oricum, am trimis-o de aici, pentru a evita o posibilă întâlnire dintre ea şi Carnet şi astfel cu amintirile ei pierdute. În curând o să uite de Light şi o să ducă o viaţa normală, aşa cum ţi-ai dorit tu pentru ea. Probabil o să se schimbe, o să se maturizeze sau în cel mai bun caz o să o găsesc la morgă. Ar fi interesant, spun eu mai mult pentru mine, conştient că nu avea cine să-mi răspundă, în timp ce acopeream cufărul cu pământ.

Sunt conştient că nu este cea mai bună ascunzătoare, iar în orice moment cineva ar putea să îl găsească din nou. Singurul lucru pe care vreau să il fac este sî câştig nişte timp. Până la ivirea celui de-al doilea Kira, posibil ca Mizuki să dispară deja din peisaj. Nu am mare încredere în puştoaic aia. Există o grămadă de posibilităţi pe care le iau în calcul în acest moment. Ideea principală este că mă simt mai în siguranţă cu el aici, îngropat în pădure, ferit de neatenţia mea. Acestea fiind spuse, cred ca venit timpul să mă întorc. Poate am norocul şi o surprind pe Mizuki când se schimbă!



______________________________________________________________________




_______________________________________

Special place..here! ~
pus acum 12 ani
   
Forever Young
Critic

Din: Suna
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1150
Antonia^^ Ce bine ca ai pus urmatorul capitol, chiar asteptam cu nerabdare sa-l citesc, avand in vedere ca ma dau in vant dupa Death Note.
Ai descris super din perspectiva lui Ryuk (care cred ca e preferatul meu din tot anime-ul =]]) si ai specificat faptul ca el se plictiseste repede.
Chiar am ramas placut surprinsa, caci credeam ca va aparea alt succesor al lui Kira, nu Zeul Mortii.
La sfarsit a fost amuzant, o scuza plauzibila pentru intoarcerea lui la Mizuki, chiar daca dupa parerea mea m-ai dorea sa ramana acolo.
Astept urmatorul capitol, sunt curioasa sa vad daca Mizuki se pune pe folosit Carnetul.
Love ya!

_______________________________________
Daya is mine! Forever! And Ever! Just mine :3
Am fost: Zuzu, Forever Young, Miss*M, IceWolf o.o



Jeff, Usagi, Pikachu, Lelouch, Natsu, Tsuna, Gaara, Sebastian and Ulquiorra ARE MINE!!!
Kamelot, Slash, Adrian von Ziegler, Megadeath, Alternosfera, Raskolnikov, Yu Pheonix, SOAD, Youmeatsix, Parazitii, Carla's Dreams, Kapushon, Pierce the Veil, Iggdrasil, Veil of Maya, Kurt Cobain, Nirvana, Garcea, KoЯn, Mariyn Manson, DMC, HIM, Caragiale, Chuck Norris, Mr. Bean, Cloud, Vincet,  Tarkan,  Adolf Hitler and Kiro Are mine!
pus acum 12 ani
   
iAlexi
Membru

Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 27
Imi place ca i-ai dat un nou caracter lui Ryuk,deocamdata firul merge incet eu abea astept actiunea.Sunt curioasa cum se va desurca noua posesoara a carnetului si cum se va lupta cu Near sau ce dusmani va avea.Astept urmatorul capitol.

_______________________________________
The sinking scenery, is wiped by this sleeve.
Following the voice, I start walking.
pus acum 12 ani
   
Aiko-chan
Bufniță Flămândă

Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 329
heey! v-am citit si eu ficul si imi place mult!
ma bucur ca m-am lasat corupta!!
mi se pare foarte interesant!
cel mai mult imi place modul in care ati descris actiunea din perspectiva lui Ryuk(mance'l mama de shinigami!!)
deci cam atat am avut de spus! spor la scris!
kisuu! ja ne!

succesorii lui kira heey! v-am citit ficul imi place mult! bucur m-am lasat corupta!! pare foarte

16.4KB

_______________________________________
I hate everything about you!
Why do i love you!
You hate everything about me!
Why do you love me?
                          by three days grace
JRock is my new religion!

NU MA SUPARATI CA VA ZGARIE MAMI!♪♪♪♪(￣ー￣

TOTI PITICII DIN LUME+AURUL LOR SUNT AI MEEEI!

P.S!!!!LOLITA23q(toti membrii),AN CAFE(toti membrii),Matenrou Opera, U-KISS(Donghoo,Soohyun,Eli,Kevin,Alexander,Kibum,AJ, Hoon),JJ Project, M.I.B, Dalmatian, Tritops , Song Chan Ho,Lee Chi Hoon,Gwak Min Jun,Won Jong Jin,Yamor,Park Jae Hyun,Jung Joon Young,Ryosuke Yamada, Jang Woo Young,T.O.P(Choi Seung Hyun), Kim Bo Kyung, SMTown, ZE:A, X-5, N.Sonic, AA, TAKEN,  Song Joong Ki (Kang Ma Ru) aceeasi persoana! , Sistar, Girl's Day, G.E.M, LC9, Aaron Yan, A-Jax, Panda Yang, Park Ji Ho, Shinhwa ^^ <33 PROPRIETATE PRIVATA   O_____O JOS LABA CA VA MUSC! X_____X
Yoshida Yuzan,Alvaro Garay,Tsutsugami Gai, Syo Kurusu,Yuushin, Kou-kun, Hyorin, Ri-chan  are MINE MINE MINE! JUST MINE O_O... STAY AWAY
Yuuki-neechan, Daya-chan, Yoyo-neechan,Dedu, nepoata mea (Sura),mihai1213,Kitsune-kun, Mady  are MINE!!! so STAY AWAY!
pus acum 12 ani
   
Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648
Am adus nextul, in sfarsit! ^.^ Sper sa va placa!





Chapter III


Zeii Mortii pot muri oare? Sunt zei, dar nu se exclude faptul ca ei sa poata muri. Totusi...! Stiu foarte bine ca moartea este un lucru specific oricarei fiinta de pe aceasta planeta, dar ei nu sunt oameni, nici animale. Ei sunt ceva mai presus. Unul ca el poate fi infrant? Ma intreb, de ce nu? Chiar daca eu sunt un om, nu prea conteaza asta acum.
  -  Ryuk, care este numele tau? il intreb pe acesta in timp ce ma pieptan.
  -  Tocmai l-ai rostit.
  -  Atat? Oh, corect, probabil asta e tot numele tau. Pot sa verific autenticitatea Death Note-ului scriind numele tau in el? Dar daca esti  cu adevarat zeu, atunci nu poti muri... nu-i asa?
Odata ce am rostit aceste cuvinte el incepu sa ranjeasca, din nu stiu care motiv.
  -  Mizuki, eu nu voi muri daca imi vei scrie numele in Carnet.
  -  Dar un om va muri daca ii scriu numele in el?
El ma aproba, evident amuzat de situatie. Ce crede ca face mai exact acum? Pur si simplu rade si asista la ceea ce se intampla? Nu, trebuie sa stiu mai multe, dar nu cred ca ar fi cel mai incantat sa-mi spuna. Am hotarat de aseara deja, voi scrie un nume in Carnet.
Sigura pe mine ca nimeni altcineva nu mai este acasa, ma indrept spre biblioteca mare ce se afla la mine in camera, cautand la litera "D". Tot ce trebuia sa fac era sa gasesc cartea neagra... Si exact unde am pus-o, acolo am gasit-o, cum era si normal. Chiar culmea ar fi fost sa uit tocmai asta, apoi dupa cateva minute sa fie carti aruncate peste tot prin camera. Mda, ar trebui cateodata sa-mi stapanesc nevoia aceea de a gasi un lucru, fiindca nu vreau ca tot eu sa stau dupa aceea sa strang ce-am imprastiat. Deschid cartea si scot de acolo Death Note-ul, dupa care o inchid, punand-o la loc. Ma indrept numaidecat catre birou cu buna stiinta a ceea ce urmeaza sa fac. Nu as crede ca va functiona, dar sa incercam. Poate ca totusi ar trebui mai intai sa-i pun niste intrebari lui Ryuk.
  -  Tu, raspunde-mi la urmatoarele intrebari acum! Acest Carnet este real? Cu el ucide Kira fara sa fie in vecinatatea victimelor? Cine este Kira?
  -  Daca nu ar fi real, as mai fi aici? Realizezi faptul ca sunt un Zel al Mortii, iar acel Death Note pe care il ai tu a fost al meu? Ca sa iti raspund la intrebare, da, asa ucide Kira.
  -  Deci esti aici cu mine din cauza faptului ca eu il posed. Inteleg. Vreau sa stiu daca folosea mai multe tipuri de scris.
  -  Nu.
Stand sa ma gandesc la ceea ce a zis, in minte imi trece un gand. Daca un Shinigami trebuie sa stea deci cu noul posesor al Carnetului, el nemaifiind al unui Zel al Mortii cum a fost initial, atunci Ryuk de ce nu este in momentul acesta cu Kira? Nu ar trebui sa fie, din moment ce el este posesorul si totodata cel care imparte dreptatea? Reiese ca ar fi doar doua variante: ori Kira a renuntat la Death Note - desi nu cred -,  ori nu mai poate fi posesorul sau, asta din cauza faptului ca a murit sau imprejurarile il obliga. Oare e bine sa presupun doar? Tind sa cred ca un anume lucru l-a facut pe Kira sa renunte Carnet sau pur si simplu a murit. Nu, nu vreau sa cred ca si-a pierdut viata. El nu poate muri, este un zeu ce incepuse sa creeze o lume perfecta, dar...nu pot intelege nimic din tot ce se intampla acum. Sunt atat de frustrata!
  -  Acesta este a fost al lui Kira, nu?
  -  Exact.
O liniste iritanta pentru mine se asterne intre noi, pana cand eu imi aleg cuvintele bine.
  -  Shinigami, mai este ceva ce nu mi-ai zis. Cine este Kira? Ar trebui sa stii, sunt sigura de asta. Si de ce nu esti cu el daca acesta a fost al lui? intreb in timp ce indic spre obiectul ce l-am pus pe birou acum cateva minute, ezitand totusi chiar si acum sa scriu vreun nume in el.
Acum voi afla, in sfarsit. Voi stii raspunsul la intrebarile mele! Asta daca imi va raspunde, desigur. 
  -  Este mort, dar el nu mai conteaza. Mizuki, tu esti noua Kira.
  -  Eh?
Incep sa zambesc, oarecum aroganta din cauza faptului ca ma simt bine sa mi se zica asa. Printre altele, in timp ce ma gandeam la ceea ce l-am intrebat, am gasit si ceva foarte interesant. Voi exersa sa scriu in mai multe moduri, astfel daca politia va descoperi vreodata Carnetul...nu isi vor da seama ca a fost al meu intr-un timp, desi eu voi fi fost intotdeauna posesoarea lui. Cred ca ar putea fi oarecum o solutie, iar astfel i-as deruta cu privire la cati Kira au existat, avand in vedere ca fostul a murit. Da, totul o sa fie in regula. Dar oare politia stie ca predecesorul meu este mort? Eu am aflat de la Ryuk, dar ma indoiesc ca si ei la fel. Daca totul este real, atunci ii voi continua munca.
Dupa ce m-am gandit la atatea lucruri, totusi intr-un timp foarte scurt, mi-am mutat privirea catre ceas, vazand ca ar fi momentul sa plec la scoala. Deschid Death Note-ul si iau un pix negru in mana. Dau paginile pana cand ajung la cele goale. As putea sa scriu numele profesoarei cu care am prima ora astazi...
  -  Shi-ro-to-ro Kei-go... silabisesc numele profesoarei de limba engleza, pe masura ce ii scriu numele.
Mai notez ca va muri la ora 8:00 de atac de cord. La cati sunt cei care o urasc pe acea profesoara, cu siguranta nimeni nu va sta sa verifice. Pur si simplu atac de cord si este deja foarte simplu. Nu am nicio idee daca are probleme cu inima, deci nu pot sa mizez pe faptul ca nimic nu va fi suspect. Asta e!
Inchid Carnetul Mortii, apoi il pun acolo unde l-am lasat si cu o zi in urma. Sunt perfect constienta ca ar trebui sa gasesc un alt loc in care sa-l ascund, dar momentan trebuie sa vad daca el chiar functioneaza. Imi iau ghiozdanul si mai arunc o privire pe furis la ceasul care arata acum ca este ora 6:35. Perfect, voi ajunge la timp. Iau cheile de pe masa si ma indrept catre usa, fiindca nu vreau sa intarzii la scoala. Mai apoi am inchis usa, am pornit pe holul acela si acum spre scoala. Mda, o zi obisnuita...sau poate nu. Tot ce stiu in momentul de fata e ca totul e in regula.
Dupa 25 de minute de mers pe jos, ajung la scoala, pentru toti de acolo fiind cel mai probabil o zi normala, insa pentru mine nu este. Voi afla in sfarsit ce este cu acest Death Note, iar daca functioneaza...
  -  Buna dimineata, Mizuki! ma saluta una dintre colegele mele, intrerupandu-mi sirul gandurilor, deoarece tocmai am intrat in clasa si era de asteptat sa inceapa cineva asa.
  - Buna! ii zic la randul meu, zambindu-i fals, ascunzandu-mi totodata adevarata stare de spirit.
Urasc ca trebuie sa ma prefac asa de parca nu s-ar fi intamplat nimic, ca totul este numai lapte si miere. As vrea sa nu mai trebuiasca sa fac asta, dar imprejurarile ma obliga. Nu pot sa le spun ce s-a intamplat cu adevarat, doar nu sunt proasta! As risca enorm de mult, chiar daca nu stiu deocamdata cat de real este ceea ce am aflat. Stiu sigur ca daca se dovedeste a fi adevarat, atunci voi fi facut cea mai mare prostie sa nu-mi tin gura acum, iar daca nu este adevarat...voi fi suspectata de politie a fi Kira, din cauza faptului ca toata clasa are gura mare. Ugh! Si pana la urma, de ce as spune asa ceva? Incep sa gandesc numai prostii de un timp incoace.
Aud cum se suna de intrare, iar profesoara de limba engleza intra in clasa. Toata clasa se ridica in picioare, mai mult sau mai putin, urandu-i buna ziua. Pasii ei se auzira rasunator in toata clasa, din cauza tocurilor pe care le are in picioare. Are un trup nu micut, dimpotriva, pe pielea sa fiind niste incretituri, datorita varstei inaintate pe care o are. Parul sau carunt si drept, cam pana la umeri, este strans legat intr-o coada si nu una de cal, iar hainele pe care le poarta sunt pe masura. Imbracamintea consta intr-o fusta asemanatoare cu cea a femeilor de afaceri, de culoare verde, o bluza alba si un sacou care se asorteaza. In picioare are un dres din acela de culoarea pielii, pentru a masca eventualele defecte care sigur exista. Cu vocea ei vesnic ragusita incepe sa vorbeasca:
  -  Buna ziua, elevi. Deschideti-va caietele si cartile, vom verifica tema.
Si apoi lua si ea si o deschise, parca nemaitinand-o memoria de se gandea atat de mult. Deschid caietul si manualul, luand un pix negru in mana, nu acelasi cu care scrisesem insa in Carnet. Ma aflam in prima banca din fata ei, fara vreun coleg sau colega. Arunc o privire catre ceas si vad ca este 7:13. Profesoara a intarziat putin, dar eu tot mai am destul. Nu am decat sa stau si sa astept... Dupa asta nu m-am mai uitat la ceas prea curand, dar stiu ca intr-un final profesoara a terminat ce avea ea de scris si a intrebat din nou in engleza care este tema de astazi. Niciunul nu izbutea sa raspunda. Vazandu-ma nevoita, am ridicat mana pentru a raspunde. Puteam zice ca eram eleva ei preferata. Cine s-ar gandi la mine ca la o posibila persoana care ar ucide-o? Simplu: nimeni. De aceea niciodata nu mi-am exteriorizat sentimentele adevarate. Mereu am stiut ca s-ar putea sa-mi para rau. Din fericire, nu am experimentat regretul.
  -  Hakurei-san, spune! imi dadu ea voie.
Ma ridic in picioare si ii citesc compunerea pe care am avut-o de facut. De obicei ni se da ca tema astfel de chestii, tocmai pentru a exersa tot mai mult timpurile verbale. Dupa ce i-am citit ce am scris am dat sa ma asez, insa m-a chemat la tabla.
  -  Scrie-mi doua propozitii cu "Past Perfect Simple" si alte doua cu "Past Perfect Continuous". Dupa asta trece-le la viitor si la prezent.
In numai cateva momente ii scriu tot ce a cerut, fara sa stau mult sa ma gandesc.
  -  Du-te la locul tau acum.
Dupa vorbele acesteia nici nu astept vreo secunda, nu vreau sa se razgandeasca. Las creta la tabla si merg spre banca mea in timp ce imi scutur mainile. Ma asez pe scaun, aruncand cumva o privire pe furis la ceasul de la mana mea, nu la cel de pe perete.
Presupun ca daca se dovedeste a fi adevarat Carnetul, iar profesoara moare, politia va veni la scoala la noi. Sigur se vor lua declaratii, politia va ancheta cazul si cu ocazia asta exista o posibilitate ca noi sa le stam in cale, deci astfel s-ar putea sa ne dea drumul sa plecam acasa. Hmm, pe de-o alta parte cred ca deduc prea mult ce s-ar putea intampla, nestiind macar adevarul. Am hotarat aseara, totul se va lamuri astazi.
Privesc cu coada ochiului intr-o parte, unde se afla Ryuk. Ranjeste... Arunc o ocheada si catre ceas, vazand ca este deja 7:35. Uh, ceva-ceva tot mai este de asteptat. Ma cuprinde treptat o oarecare nerabdare, iar faptul ca din cand in cand mai arunc discret cate o privire pe furis la ceas incerc sa nu se observe, sa fiu discreta. Ar da de banuit daca m-as tot uita la ceas, corect?
  -  Deschideti cartile la pagina 30 si copiati pe caiete tot textul acela. Ca tema il veti avea de tradus, ne anunta batrana, continuand apoi sa scrie ceva.
Zis si facut. Cand am deschis la acea pagina mi se infatisa un text lung, chiar foarte lung. Foile acelea deteriorate de trecerea anilor nu mai erau foarte utile, rupandu-se. Am incercat sa dau pagina, pentru a vedea daca si pe partea cealalta se continua ceea ce era scris pe cea precedenta, insa nu era. Mirarea mi-a fost ca tocmai atunci s-a rupt jumatate din fila cea ingalbenita de trecerea anilor, desi eu am umblat cu atentie.
  -  Ce-ai facut, mai, Mizuki! Iar ai rupt-o?
Dupa atentionarea acesteia mi-am ridicat privirea, fata mea avand o expresie neutra. Incercam sa ma abtin din a ma enerva. Cum adica "iar"? Nu e vina mea daca toate manualele astea sunt antice. 
  -  Dar, doamna profesoara, aceste carti sunt atat de vechi!
Nu-mi mai zise decat ca nu conteaza cat de vechi sunt, daca ai grija cu ele. Asta e cea mai mare prostie pe care am auzit-o vreodata. Nu pot sa cred cat de oarba poate fi. Cu toate ca nici nu poarta ochelari! Sa zicem ca i-a uitat acasa de data asta. Pacat ca... e posibil sa nu mai existe o "data viitoare".
Scot capacul de la pix, apoi incep sa scriu textul respectiv. Mereu am fost laudata pentru faptul ca scriu foarte frumos, dar rapid totodata. Niciodata nu am remarcat asta, dar sa zicem ca e asa cum spun toti. Ei bine, acum nu ma voi grabi. Odata ce am terminat de scris am lasat pixul pe banca, punandu-i apoi capacul. M-am uitat la ceas, nimeni nefiind atent la mine in respectivele momente. Era 7:50. Putin, mai e atat de putin... si totusi atat de mult. Doar 10 minute si gata. Nerabdarea aceasta ma face chiar sa vreau sa ma uit la ceas incontinuu, insa nu pot face asta. Totul se rezuma la asteptare acum... Tic-Tac... Tic-Tac...
Probabil pentru ultima oara, ma uit la ceas, el aratand ca este 7:59. Mai sunt doar... 5 secunde, 4 secunde, 3 secunde...
Imi ridic privirea, luandu-mi o figura serioasa. O fixez astfel pret de doar o secunda pe profesoara de limba engleza, in ochii mei se putea observa indiferenta totala fata de ce s-ar putea intampla. Acum este timpul...
  -  Mori. soptesc, sigura ca nimeni nu m-a auzit.
Apoi s-a auzit rasunatorul clopotel, semn ca ora s-a terminat, iar viata femeii trebuie sa ia sfarsit. Singura persoana care a inteles cuvantul rostit de mine este ea. In spatele meu nu mai este nimeni, banca fiind goala. De-abia in a treia este cineva. Iar ceilalti vorbesc intre ei oricum.
S-a uitat confuza la mine, neapucand sa mai spuna niciun cuvant, apoi se prabusi pe podea. Probabil ca e moarta. Sau cel putin asa se presupune sa fie! M-am alarmat imediat, strigand catre clasa ce s-a intamplat cu profa, apoi am venit unde zacea trupul neinsufletit al femeii. Numaidecat m-am lasat pe vine, iar cu doua degete i-am verificat pulsul.
  -  Pare moarta, dar chemati repede un profesor sau pe oricine altcineva! Avem nevoie de cineva aici! Repede, nu stati si va uitati!
Niste colegi s-au dus sa cheme pe cineva, iar eu i-am insotit. Nu aveam idee ce se intampla asa rau daca plec cu ei sa aduc ajutoare. Ei bine, zis si facut, pentru ca am chemat o profesoara, care la randul ei a sunat la salvare. Tot ce ne ramanea de facut noua, elevilor, era sa asteptam. Urasc asteptarea asta, chiar o urasc!
Intre timp, salvarea, dar si politia au venit la fata locului. Nu ar atrage atentia prea mult moartea unei femei mai batrane, zic eu.
  -  Copii, puteti pleca! Orele de curs din ziua aceasta se anuleaza, din pricina incidentului nefericit la care ati luat parte. Ne pare foarte rau pentru ce a trebuit sa vedeti! anunta diriginta noastra, cu o oarecare parere de rau.
Si asa imi iau eu ghiozdanul, plecand de la scoala. Carnetul...functioneaza, chiar functioneaza! Nu pot sa cred! Daca e asa, atunci tot ce am dedus eu nu a fost aiurea?! Incredibil. Acum ca nu mai exista dubii, e sigur ca pot continua munca lui Kira, chiar pot sa o fac! Surad cu gandul la asta, stiind ceea ce urmeaza sa fac in continuare. Da, voi face asta. Fiindca eu...am fost aleasa de catre zei, nu? Voi face voia lor, voi continua munca inceputa de el.
Astfel mergand, nu am scos niciun cuvant tot drumul. Nu ar fi suspect sa vorbesc singura? Eu as vorbi cu Ryuk, normal, dar pentru toti ar fi ca si cum vorbesc de una singura, mai ceva ca o nebuna. In plus, nici nu pot sa zic nimic pe subiectul acela. Doar nu ma apuc sa-i spun acum, in plina strada si in gura mare, ca eu voi fi urmatoarea Kira, iar asta s-a decis deja. Si asa este, s-a decis deja. Cum e si normal, nu voi da inapoi! Sunt foarte constienta ca trebuie sa fiu foarte prudenta si perspicace in acelasi timp. Nu trebuie sa sfarsesc precum predecesorii mei, fiindca toate astea, tot ce s-ar intampla, nu ar mai avea rost daca mor cumva sau daca sunt prinsa de politie. In ciuda faptului ca sunt fata, nu sunt asa de proasta. Poate ca el a fost prins, insa eu nu voi face aceeasi greseala.
Si ciudat este ca tot gandindu-ma la asta, nici nu am realizat cat de repede am putut ajunge acasa. In mod normal, parintii nu sunt acasa pe la ore precum acestea. Nu ma astept sa fie astazi o exceptie!

Modificat de Yoyo (acum 12 ani)

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE!  The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
pus acum 12 ani
   
Forever Young
Critic

Din: Suna
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1150
Kukuku, am reusit >:) L-am citit ^^
Mai, ce spui tu ca nu e bun? Repetiti, pleonasme, n-am vazut o.o Sper ca nu sunt chioara, dar mi-a placut atat de mult capitolul <3
L-am asteptat mult de tot :P
Mizuki a omorat-o pe baba de engleza >:) Nu putea alege alta materie, mate de exemplu? Sau daca tot vroia o limba straina, franceza x_x
Se pare ca a aflat ca (virgula) carnetul merge. Acum isi va face de cap, sunt sigura. Dar sper sa nu se intample cum s-a intamplat cu Light. Deja se pare ca vorbeste ca el, *aleasa de zei*.
Va pup pe amandoua si Antonia, te astept cu urmatorul capitol >:D<

_______________________________________
Daya is mine! Forever! And Ever! Just mine :3
Am fost: Zuzu, Forever Young, Miss*M, IceWolf o.o



Jeff, Usagi, Pikachu, Lelouch, Natsu, Tsuna, Gaara, Sebastian and Ulquiorra ARE MINE!!!
Kamelot, Slash, Adrian von Ziegler, Megadeath, Alternosfera, Raskolnikov, Yu Pheonix, SOAD, Youmeatsix, Parazitii, Carla's Dreams, Kapushon, Pierce the Veil, Iggdrasil, Veil of Maya, Kurt Cobain, Nirvana, Garcea, KoЯn, Mariyn Manson, DMC, HIM, Caragiale, Chuck Norris, Mr. Bean, Cloud, Vincet,  Tarkan,  Adolf Hitler and Kiro Are mine!
pus acum 12 ani
   
Marshmallow
Săcsy Nyan Cat

Din: Seul,Coreea de Sud.
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1008
Nu puteam sa nu trec si eu pe aici.Pacat ca nu se face un film dupa ficul vostru.Mi-a placut chiar mai mult decat serialul.Si eu am o baba la engleza de care chiar nu imi place si ceilalti din clasa sunt de acord si ei.Bine zis Forever Young,daca era alta materie,ca,matematica.X_X
Sper sa nu aiba aceasi soarta ca a lui Light.
Antonia te astept cu next'ul!

I Love Ryuk.<33

Modificat de Little M. (acum 12 ani)

_______________________________________
meow

Kim Hyun Joong , Lee Jong Suk ,Usui Takumi , Tsubakii , Max Amphetamine , Hae Young Saeng ,  ,Jung Yong Hwa , Kang Min Hyuk , Ji Sung , Kim Jaejoong , Davichi , BoA , KARA , Hyun Ki ♥ ,Kevin [Kim Ji Yeob] , Park Shi Hoo , Onew , T-ara , 4 minute , f(x) , Crayon Pop , Park Hyun Seok , Lee Min Ho , Sun Woong , Choi Minho , Kim Woo Bin , EXO, BTS  , Kim Ji Won , Park Shin Hye , Park Min  Young ,  Kim Sung Ryung , SNSD and Unnie ARE MINEEEEEEE >w<

pus acum 12 ani
   
Monet
Moderator

Din: Seoul
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1740



Chapter IV




Near P.O.V

- Geniul meu nu a dat greş. Am câştigat! La revedere Light! Îţi urez un drum plăcut până în iad, unde cred eu că o să ai parte de nişte prieteni care te aşteptau de mult timp...

Probabil aşa a fost şi va fi mereu. Binele va învinge răul. Dar atunci de ce oare am senzatia aceasta ciudată şi nouă în stomac? De ce simt că ceva nu se leagă? De ce simt că nu am câştigat încă? Poate fiindcă Carnetele au dispărut odată cu posesorul lor? Unde au dispărut? Cum au dispărut? De ce au dispărut? Sunt întrebări care nu îmi dau pace. Trebuie să le găsesc din nou, evident dacă mai există pe acest Pământ şi să le distrug odată pentru totdeauna.

Soarele strălucea cu putere orbindu-mi şi mai mult gândirea complicată. Mă aplec deasupra mormântului pe care îl studiam de câteva ore, din lipsă de ocupaţie sau probabil din plăcere. Nici eu nu mai cunoşteam adevăratul motiv pentru care eu încă mă mai aflam aici. Ştiindu-l acolo jos, mă simt mai confortabil, cu toate că iniţial nu vroiam să moară. Vroiam să îi mai văd măcar pentru o singură dată expresia feţei, aceea incomparabilă etichetă pe care a purtat-o încă de la începutul jocului: Am pierdut. Cu toate că sunt conştient că nu ar trebui să gândesc asta, că nu ar trebui să fiu atât de vanitos şi mândru de eşecul lui, nu mă pot abţine. L-am depăşit pe L în isteţime şi perspicacitate, ghicind toate mişcările adeversarului meu. Evident că recunosc şi contribuţia lui Mello în acest joc criminal ce trebuia să ia sfârştit pentru binele şi siguranţa lumii. Carnetul nu trebuia să existe niciodată. O astfel de putere incredibilă nu putea să aparţină unui singur om. Probabil că intenţiile lui iniţiale au fost nobile, dar pe parcurs, alte lucruri şi aspecte lumeşti au început să îi modifice ţelul. Declinul a început, iar căderea trebuia să se producă mai devreme sau mai târziu. Imposibilul de a pierde a devenit pentru el, în doar câteva secunde blestemate, o realitate atât de cruntă încât l-a adus în pragul nebuniei. Nu mai avea speranţă.

Privesc şi mai atent monumentul metalic, pe care strălucea cu litere aurii numele Yagami Light. Cred că nici lui nu-i vină să creadă că a murit încă, cum nici mie. Nu pot să îmi explic moartea lui. De ce? Avea şansa să fugă, avea şansa să dispară, avea un avans considerabil faţa de trupele de poliţie. Dacă mai avea şi Carnetele cu el, nu avea de ce să se teamă. Atunci? A preferat să moară onorabil ştiind că fusese înfrânt? A renunţat până şi la ultima lui şansă pentru a nu trebui să guste din nou amărăciunea dezastrului pe care îl provocase? Câte vieţi a luat, câte destine a distrus, pentru ce? Pentru lumea sa ideală la care visa? Asta înseamnă să fi un om şi să deţii o putere aşa de mare.

Însă pe de altă parte îl admir pentru geniul său. A rezistat atâţia ani fără să fie prins de poliţie. A fost principalul suspect de la începutul cazului, dar a scăpat fără prea mari probleme. De câtă ingeniozitate malefică a dat dovadă. Mă întreb acum dacă şi fata aia, Misa, era implicată în toată afacerea asta? Probabil că da... Oricum nu mai contează. A dispărut şi ea. Mă bântuie ideea că ar putea fi şi ea moartă ca şi cel pe care l-a iubit atâta timp în zadar. Câte complicaţii...?!
Mă mai întreb care era adevărata putere a Carnetului? Oare îşi găsea un posesor pe care îl influenţa negativ, ca apoi să preia conducerea asupra gândirii sale? Sau poate asta a fost doar dorinţa lui Light, de a omorî cât  mai mulţi oameni, în îndeplinirea destinului său odios pe care considera că i l-au încredinţat Zeii. Sau Ryuk, Zeul Morţii, ia insuflat această idee?
Pledoaria înspăimântătoare a gândirii mele ce niciodată nu se odihneşte şi din contră, permanent caută ceva de elucidat, este întreruptă de apariţia unui al treilea personaj în decorul sinistru pe care mi l-am ales, mormântul celui ce odată se numise Kira. Probabil era surpins de atenţia pe care încă i-o mai acordam acestui criminal în serie. Şi eu mă întreb ce mai caut aici, dar nu cred că voi găsi vreun răspuns. Personajul mă studiază un timp, ca apoi să mă întrebe politicos:

- Sunteţi Near?
- Probabil, îi răspund eu indiferent şi degustat de persoana care se afla în faţa mea, posibil un poliţist din fosta divizie a lui Light.
- Sunt Matsudo. Am venit să vă anunţ că s-a întâmplat din nou...
- Huh, întreb eu oarecum trezit dintr-un fel de vis ce mi-a schimbat total raţionamentul?
- Kira, credem că a lovit din nou, îmi repetă el ideea.
- Adică, întreb eu puţin confuz de afrimaţia făcută de acel tânăr lipsit de experienţă, dar de care îmi aduceam foarte bine aminte, el fiind cel ce la împuşcat pe Light în momentul lui de nebunie?
- La o şcoală din zonă, o profesoară a murit de atac de cord, în timpul unei ore. Suspect este faptul că respectiva doamnă, în ciudat vârstei înaintate, conform autopsiei, nu avea nicio problemă de sănătate.
- Carnetul...şoptesc eu mai mult pentru mine în timp ce priveam pentru ultima dată pământul proaspăt de pe mormânt şi goliciunea lui sumbră.

Îmi mişc corpul greoi, urmărindu-l pe cel ce mi-a adus vestea mult aşteptată, veste ce oarecum o anticipasem. Nu se putea termina. Light se pare că va avea nişte succesori sau mai bine spus nişte imitaţii ieftine ce nu se vor putea ridica la nivelul lui. Probabil că Ryuk e în spatele acestei afaceri. Acum îmi dau seama că numai el putea lua Carnetele. De aceea probabil acum nu îl mai pot vedea. Nu mai sunt propietarul Carnetului, deci practic a terminat orice legătură cu mine. Nu e o curiozătate medicală moartea acelei femei. A fost mâna lui Kira sau cum s-o mai fi numind el. Nu prea sunt sigur că merită să poarte numele predecesorului său. Să acţioneze atât de pripit, fără să gândească măcar puţin situaţia? Probabil că nu vrea acoperire, vrea să pună cărţile pe masă şi să aştepte să fie prins. Următoarea lui crimă nu se va lăsa prea mult aşteptată... Probabil că este vreun licean idiot, care mai ştiu eu cum a pus mâna pe Carnet, şi acum se distrează. Cel puţin nu are scopuri nobile pe care să şi le expună şi cu care să atragă simpatizanţi, la fel cum făcuse Light cu Takada şi cu mulţi alţii.

Matsudo părea destul de schimbat după întâmplarea din ajun. Probabil că l-au marcat evenimentele, iar acum încă se gândeşte la ele. Posibil să îl fi simpatizat pe Light, iar confirmarea tragică, pe care L nu a finalizat-o, a fost ca un trăznet pentru el. Credulitatea umană. Tot ce zboară se mănâncă, iar totul este ceea ce pare. Ar fi prea simplu...

Şi totuşi, era o zi prea frumoasă să se nască un nou Kira...

_______________________________________

Special place..here! ~
pus acum 12 ani
   
Marshmallow
Săcsy Nyan Cat

Din: Seul,Coreea de Sud.
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1008
Mi-a placut mult next'ul asta,mai ales ultimul paragraf.Oare Near il va invinge si pe noul Kira?[defapt,noua]
Yoyo te astept cu next'ul!Spor la scris!

_______________________________________
meow

Kim Hyun Joong , Lee Jong Suk ,Usui Takumi , Tsubakii , Max Amphetamine , Hae Young Saeng ,  ,Jung Yong Hwa , Kang Min Hyuk , Ji Sung , Kim Jaejoong , Davichi , BoA , KARA , Hyun Ki ♥ ,Kevin [Kim Ji Yeob] , Park Shi Hoo , Onew , T-ara , 4 minute , f(x) , Crayon Pop , Park Hyun Seok , Lee Min Ho , Sun Woong , Choi Minho , Kim Woo Bin , EXO, BTS  , Kim Ji Won , Park Shin Hye , Park Min  Young ,  Kim Sung Ryung , SNSD and Unnie ARE MINEEEEEEE >w<

pus acum 12 ani
   
Forever Young
Critic

Din: Suna
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1150
Antonia pus nextul? Iar Mede nu vazut? :(
In orice caz, acum sunt aici! si pot sa spun ca mi-a placut la nebunie :D Te-ai pus bine in rolul lui Near, faptul ca intotdeauna a dorit sa-l intreaca pe L. De aia si rivalitatea intre el si Mello.
Ultimul paragraf a fost bestial, m-a lasat cu un zambet pe buze, dar generatia de Kira trebuie sa continue, pentru binele fanilor DN :P
Ioana, te astept cu urmatorul capitol >:D<
Noroc la scoala penru amandoua ^^ Va ubee :X

_______________________________________
Daya is mine! Forever! And Ever! Just mine :3
Am fost: Zuzu, Forever Young, Miss*M, IceWolf o.o



Jeff, Usagi, Pikachu, Lelouch, Natsu, Tsuna, Gaara, Sebastian and Ulquiorra ARE MINE!!!
Kamelot, Slash, Adrian von Ziegler, Megadeath, Alternosfera, Raskolnikov, Yu Pheonix, SOAD, Youmeatsix, Parazitii, Carla's Dreams, Kapushon, Pierce the Veil, Iggdrasil, Veil of Maya, Kurt Cobain, Nirvana, Garcea, KoЯn, Mariyn Manson, DMC, HIM, Caragiale, Chuck Norris, Mr. Bean, Cloud, Vincet,  Tarkan,  Adolf Hitler and Kiro Are mine!
pus acum 12 ani
   
Hildegard
Critic

Din: Caliacra
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 853
Din moment ce am timp liber berechet (minune) m-am apucat de citit ficuri mai noi…debea începute.
Mai întâi de toate trebuie să zic că mă bucur nespus de mult că avem un fic Death Note. Mulțumesc Doamne! *făcând mătănii*

   De când speram la un astfel de fic. Îmi place ideea de ”succesor” al lui Kira.

La anumite secvențe nu mă pot abține să nu comentez. Deci iată-mă!

”-  Cum te cheama?
  -  Mizuki, ii raspund pe un ton rece.
  -  Ai un mar?
  -  Nu.  ”

Aici ai fost prea crudă.


”Fusese impuscat de mai multe ori, deci probabil a murit din cauza hemoragiei. Ori asta, ori a fost impuscat undeva unde nu ar fi trebuit.”
Eu nu știu în ce loc ar trebui împușcat un om ).

” Il rasfoiesc apoi cap coada, bagand de seama ceva. Toate numele mai de la inceput sunt scrise de aceeasi persoana, desi pixul sau stiloul folosit nu este acelasi, asta fiind deja alta treaba. Dupa cateva zeci de pagini, scrisul este altul, asta insemnand ca alta este persoana a scris in Death Note-ul acesta. O aceeasi persoana nu ar fi putut sa-si schimbe felul de a scrie atat de brusc, fara sa aiba niciun motiv. Sau cel putin eu nu vad niciun motiv.”

Frumoasă observație și frumos ilustrată. Îmi place.
Dar asta nu înseamnă că nu am și ceva critici...

Am auzit de vreo nu știu câte ori mai mult ca perfectul (”zisesem”) chiar și ”spusem”. Țin să comentez că nu este corect ”spusem”, ci ”spusesem”. Dar cel mai bine este să te ferești de astfel de forme.
Am întâlnit undeva structura ”urandu-le o buna seara”. Nu te zgârie pe ureche o astfel de formulare? Că pe mine da...
Cred că mai ușor ar fi fost să zici ”urându-le <<Bună seara>>”.

Mai frumos sună  ” pe pielea ei” decât cum ai scris tu, Yoyo, ”pe pielea sa”, la un moment dat.

În capitolul 3, Yoyo mamă ai o problemă cu sincronizarea. Spui că la 07:35 pleci de acasă, iar apoi, când profesoara ajung în clasă este 07:13? O_O Ceva e putred aici...

Ai o frază varză pe undeva, anume ” iar faptul ca din cand in cand mai arunc discret cate o privire pe furis la ceas incerc sa nu se observe, sa fiu discreta”. Nu știu ce a fost în mintea ta atunci, dar a ieșit o varză. Nu prea pot să-ți explic acum, cu altă ocazie.

Sunt și părți bune! Văd că ai scăpat de stilul tău vechi de a nara. Totul este mult mai clar acum. Te-ai schimbat mult în bine, din punct de vedere al scrisului. Îmi place.




Acum pentru Antonia, am de comentaaat...
Am întâlnit structura ”deci, în concluzie”. Țin să-ți zic, dragă Antonie, că este pleonasm. ”Deci” arată deja o concluzie.
O frază care e total varză. Vreau să spun varză varză ). Nu știu ce s-a întâmplat cu ea de sună așa nașpa.
” cu toate ca am considerat că sacrificiul tău absurd pentru o muritoare ca ea este irelevant.”
Totuși, văd o evoluție în stilul tău. Ai fost mai atentă la ceea ce ai scris și ai lăsat de-o parte stilul tău ironic. Se vede că poți fi și serioasă.
De asemenea, am observat că ai început să folosești cuvinte noi (”copaci seculari”  ”forme ciudate și non-conformiste”). Felicitări!
Și nu se poate ca Antonia să nu strecoare ceva comic la sfârșit.
” Poate am norocul şi o surprind pe Mizuki când se schimbă!”
Capitolul al patrulea este foarte frumos zugrăvit. Și deși nu vreau să sune prea flatant, meriți aplauze, Antonia! Se vede că ai evoluat frumos.
Acum simt nevoia ca această Mizuki să-i arate lui Near de ce e în stare! Ai reuși să stârnești dorința diabolică de a cuceri lumea! (În mine)
Îmi place concluzia din urmă:
” Şi totuşi, era o zi prea frumoasă să se nască un nou Kira...”



Acestea fiind spuse, vă urez creativitate, inspirație!

_______________________________________

Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr
pus acum 12 ani
   
Monet
Moderator

Din: Seoul
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1740
Mulţumim de aprecieri şi sfaturi Mary! Apreciez că ai revenit pe la noi [nu prea ai mai dat pe aici de ceva timp] şi te-ai apucat de citit fic-uri noi.
În privinţa mea, adevărat, mi-am cam schimbat felul de a scrie, ceea ce eu sper să fie înspre bine. Mai am probleme cu "virgulele ale blestemate" care le pun pe oriunde numai pe unde trebuie nu...
Pleonasmul acela e epic. Nu se putea să fie perfect! Iar despre fraza aia sucită rău...nu am nicio scuză. Poate nişte virgule ar fi făcut-o să fie mai "normală".
Deci, [nu mai folosim şi în concluzie] îţi mulţumesc pentru aprecierile pozitive asupra ficului.

P.S. Poate faci si tu cumva şi aduci next-ul la "Contractul copoilor" pentru că tare mă roade o curiozitate cu baba aia Georgeta, de acum jumătate de an.

_______________________________________

Special place..here! ~
pus acum 12 ani
   
Whisky.
Greieraş

Din: Mystic Falls
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 214
Bang ! Bang ! Madaa aici
OK, v-am citit ficul si... e genial ! Adica DEATH NOTE !!! @.@
Am vrut sa citesc mai demult ficul dar nu terminasem anime-ul.
Nu stiu ce sa spun... e superb. Imi place la nebunie ! Am mai vazut niste greseli pe ici-pe-colo dar cine nu face o.o
Stiu ca e mai greu sa faci un fic in colaborare... si poate uneori nu iese asa cum vrei. Adica unu are o idee iar celalalt alta idee. Stiu chestia asta -.-' Dar ficul asta e prea misto. Va dau nota 10 + !
Nu stau acum sa vorbesc de fiecare capitol in parte. Doar ca cel mai mult mi-au placut capitolele 3 si 4. Sper sa aduceti capitole la fel de bune, cu idei si mai promitatoare :>
Va pup si sper sa aduceti next-ul repede :* Ai auzit Yoyo ?

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus
pus acum 12 ani
   
Swings~
Bufniță Flămândă

Din: Summer's darling
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 300
Am ajuns si eu la fic. Wow...Sa fiu sincera nu e chiar genul de fic pe care l-as citi pentru ca sunt o fana yaoi. Insa, acest fic este destul de interesant. Yoyo...grabeste-te cu nextul altfel te omoara Antonia. Kissu :* :*
P.S : Felicitari amandurora

Daya...te-as ruga insistent să îţi schimbi semnătura, deoarece aceasta deformează pagina. Omorât este puţin spus...o distrug!

_______________________________________
Shusei, Hotsuma, Akira, Shirogane, Kyotaka, Aoyagi Ritsuka&Soubi (Loveless). Asriel and Ayu (Takatsuma)Yohio, Китай (KIT-I) are mine. Also Art, Lexx, Anda, Alice si D.j (David) ,Sebastiano Serafini, Ggio Vega din Bleach, Byakuya , Ichigo,  Ishida Uryu, Charles Grey (Kuroshitsuji), Undertaker and Grell,  Katekyo Hitman Reborn. Bôa, ARE MINE!!
Also FOREVER YOUNG, AIKO-CHAN, MADY MADUTZA, SAYA, Pochi~ and YOYO are MINE, so get your hands off.


Stalk me, bite me and kill me with your love...
pus acum 12 ani
   
Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648
Intr-un final am adus nextul, sper sa va placa. :]






Chapter V



Mizuki P.O.V


Trantesc usa camerei, indreptandu-ma cu pasi grabiti catre birou. Deschid unul din sertare si scot un stilou negru, pe care il pun pe masa. Trag spre mine scaunul de la birou, unde imi pun ghiozdanul, ca mai apoi sa ma apropii tot mai mult de geam, pana ajung langa acesta. Ma prind cu mana de perdeaua de un alb imaculat si incep sa privesc plictisita peisajul monoton, pierzandu-ma in acest scenariu plictisitor.
Dupa acesta rutina îndeplinită, nu trecu mult timp pana ca eu sa ma gandesc ca va trebui sa fiu precauta si cu privire la momentul in care poate cineva imi va perchezitiona casa. Oricum ar sta lucrurile, nu vreau sa se afle de acest Carnet; si mai important, nu vreau sa se afle ca in prezent eu il posed. Problema este ca nu pot tine la nesfarsit Death Note-ul intr-o simpla carte, care poate fi scoasa din biblioteca mea fara efort, apoi deschisa pentru a i se vedea continutul. Ce simplu, huh? Acum sa analizam situatia... Pe langa faptul ca nu am idee unde sa pun Carnetul Mortii, este si foarte riscant ceea ce voi face. Dar, dupa cum sunt eu de obicei, spun un simplu "Nu-mi pasa!", chiar daca-mi pasa. Nu ma tem, adevarat, dar nu am voie sa fac nicio greseala. Daca voi face, totusi, chiar si una singura, atunci voi pierde jocul. Nu imi piermit asta, in niciun caz. Daca ar fi un lucru pe care sa-l urasc cel mai mult, atunci acela este de a pierde.
Imi sprijin mana de perete, fiind la o distanta de geam de aproximativ cativa centimetri. Imi las privirea in jos pret de cateva secunde, fara sa am o destinatie precisa. Ce cautam? M-ar crede cineva daca as spune ca nici eu nu stiu? Nu, de fapt m-ar considera nebuna. Uneori lucrurile sunt intelese gresit de catre oameni, iar eu, sincera, nu suport asta. Dar ca de obicei eu nu trebuie sa spun nimic, cel mai probabil. E de remarcat faptul ca in general lumea vrea sa auda ceea ce ii place si refuza sa inteleaga ce i se spune pe langa. E ca si cum i-ai spune cuiva "Buna ziua, domnule! Ati fost cam impertinent cu o zi in urma.", iar acesta va intelege si automat va vrea sa perceapa doar partile bune, spre exemplu "Buna ziua, domnule". In princiupiu, cu alte cuvinte aceasta este numita ignoranta. Asa o numesc eu, cred ca nu gresesc. Pe fata imi aparu un zambet subtil, chiar prostesc intr-un astfel de moment. Motivul pentru care si-a facut aparitia imi este necunoscut. Stiu doar ca trebuie sa gasesc ceva. Daca ma gandesc mai bine, as putea sa folosesc Death Note-ul altfel. Spun "altfel" in sensul ca as putea rupe foi din el, in asa fel incat... indirect folosesc Carnetul. Dar stand sa ne gandim mai bine, cine ar suspecta o persoana care isi noteaza ceva pe o foaie?  Exista si cateva avantaje la aceasta "metoda", daca insa o pot numi asa. Unul din ele ar fi ca nu as lua dupa mine "obiectul crimei", daca din nou, il pot eticheta astfel. Analizand totul din perspectiva, ca orice alt om, iti vei da seama ca e mai usor ca dupa o crima sa scapi de arma cu care a fost infaptuita, diferenta fiind aceea ca eu "nu voi scapa de ea" tocmai. Este atat de simplu incat nici nu e nevoie de timp de gandire. Insa si aici se pune din nou problema unde pot ascunde un asa obiect? Nu l-as mai scoate asa des din locul in care-l voi pune, insa oriunde exista probleme, din cate se pare. Si nici nu sunt sigura daca este prea sigur asa. Probabil ca orice om ar fi tentat sa atinga sau sa deschida un caiet sau carnet pe care scrie "Death Note". Pana la urma, curiozitatea este ceva specific oamenilor, iar eu nu am cum sa stopez acest lucru, din pacate. Imi este imposibil. Sunt de asemenea om...
Mai exista insa o parte proasta aici, fiindca daca e sa nu folosesc Death Note-ul in sine, atunci mi-ar fi mai greu sa gasesc o cale de a avea acces la rapid la el cand raman fara foi. Este evident deja ca va trebui sa-l ascund de ochii lumii. Problema cu privire la unde voi tine foile nu este una elementara. De-asemenea, aceasta nu imi prezinta dificultate.
Aud cum incepu sa sune telefonul mobil, pe care il aveam in buzunarul de la pantaloni. Il scot rapid, raspunzand in aparenta vesela, total opusa fata de cum eram cu cateva secunde in urma:
   -  Alo! Buna, mama.
  -  Mizuki, esti bine? Am auzit de la diriginta ce s-a intamplat astazi! Sper ca esti in regula! se ingrijora aceasta.
  -  Da, sunt bine! Nu am patit nimic. Ma bucur ca ai sunat, chiar imi era dor de tine!
Ryuk pare-se ca era pe undeva prin camera. Am auzit cum incepea sa rada usor, mai ales cand am spus ca mi-a fost dor de mama. Ea... Da, nu stie nimic si nici n-o sa stie. Doar ca pentru majoritatea persoanelor din jur e necesar un alt comportament. Toti se asteapta sa fiu dulce, naiva, ambabila si prietenoasa. Mai ales naiva! De ce nu pot sa fiu cum vreau eu? Nu-mi place sa fiu prietenoasa, chiar nu e deloc genul meu.
  -  Bine, draga mea, eu ar trebui sa inchid! Am vrut sa verific daca esti bine. Mai vorbim cand vin acasa, mai pe seara. Pa!
Si imi inchise telefonul inainte sa mai pot zice ceva. Pff, oameni... In fine. De parca n-as fi om, stiu.
  -  Oh, Ryuk, nici n-am observat cand ai venit. Ia spune, de ce naiba sunt scrise regulile pe Carnet? 
Si da, de-abia acum intreb, deoarece incepea sa mi se para suspicioasa treaba. Nu aveam nimic cu
ele, nu le testasem, desi s-ar putea sa fac asta intr-un viitor apropiat. Ceva ma impingea sa vreau sa aflu. Hmm, el poate chiar imi va spune. Daca nu, atunci nu-i nimic. Tot aflu cumva, fie ca de la el sau altcineva. Mie mi-e tot una.
  -  Aah, alea! Ma plictiseam. M-am gandit deci sa scriu niste reguli.
  -  Fara niciun motiv? intreb suspicioasa.
  -  Da, raspunde el inainte sa muste dintr-un mar rosu.
Shinigami-ul asta e culmea, serios. Si lasand asta deoparte, de unde mai are mere acum? Sa fiu sincera, cred ca pana acum nu l-am vazut mancand altceva. De fapt, oricum nu prea l-am vazut pe el facand asta. Oftez plictisita, indreptandu-mi din nou atentia catre geam, unde razele soarelui ce statea sa apuna isi facura usor simtita aparitia, luminand camera vag. Mi-am mutat privirea pe un pliculet de ciocolata calda, care se afla pe pervaz. Desi as fi vrut sa-l prepar si sa-l beau, am preferat sa raman asa pentru moment. La urma urmei, n-am timp de asa ceva acum. Am alte lucruri mai bune de facut...
  -  Nu vei mai scrie niciun nume?
Inainte sa-i raspund acestuia imi iau ghiozdanul de pe scaunul de la birou si il las pe undeva pe jos. Chiar nu aveam sa ma apuc de teme momentan. Cu toate acestea, mi-am scos caietele si cartile de-acolo inainte sa-l pun pe pat. Indreptandu-ma spre biblioteca il privesc pe Ryuk cu coada ochiului. Da, nu-l vedeam bine asa, adevarat, dar nu asta era ideea. Scot cartea aceea neagra, iar din ea se iveste Carnetul Mortii, care era cat pe ce sa ajunga pe jos, numai ca l-am prins la timp.
  -  Nu a zis nimeni asta, ii spun pe un ton rece.
Shinigami mai ia un mar din cosul pe care il lasase mama pe masa azi-dimineata, inainte ca eu sa ma trezesc. Cred ca ori nu a observat cosul ala pana acum, ori nu i-a fost foame. Dupa cateva minute imi indrept din nou atentia catre Ryuk. Mai ramasese doar un mar, ce se afla in mana acestuia, dar pe care nu il mancase inca.
  -  Hei, tu! Nu manca toate merele! ma rastesc aratand cu degetul spre Zeul Mortii ce se afla cu mine.
  -  Hmm? si facu o pauza scurta, pentru a continua propozitia peste cateva secunde. Mizuki, stiai ca Shinigami mananca numai mere?
Dau din cap dezaprobator, fara a-mi da seama la ce se refera mai exact. Pe fata lui Ryuk aparu un zambet specific lui.
  -  De ce zambesti?
La fel de rece fiind, nu paream sa am vreun sentiment anume, dar nu zice nimeni ca n-am. Este ciudat, totusi poate ca este mai bine decat cum se presupune sa fiu. Este enervant sa ti se impuna ceva!
  -  Merele sunt ca un drog pentru noi, Zeii Mortii.
  -  Nu-mi pasa. Nu asta ma intereseaza acum, ci altceva.
Ma asez pe scaunul de la birou. Niciunul dintre noi nu mai spunea nimic, fiindca, ce-i drept, nu prea mai avea nimeni ce sa zica. Vorbind doar in numele meu, nu mai aveam de ce sau cum sa continui conversatia aceea. Din propriul punct de vedere, mi se parea inutila.
  -  Deci? Ce vei face acum cu Death Note-ul? imi adresa el alta intrebare, numai ca nu-i raspund imediat.
Iau telecomanda si deschid televizorul, care era acum pe un program de stiri. Se pare ca se prezenta in direct ceva despre Kira. Ce-i asta, inca o stire? Schimb rapid programul, unde nu se difuzau chiar aceleasi lucruri. Doar stiri, pana la urma. Infractori, prea multi infractori. Nu-mi vine sa cred cat de mizerabila a ajuns lumea asta...
  -  Iti pasa tie de asta? raspund intr-un final.
  -  Nu, dar oamenii ma amuza. Intr-un fel, sunteti interesanti...
  -  Si presupun ca asta e singurul motiv pentru care stai pe-aici, corect?
Imi raspunse sec "da". Dupa asta, cel putin o vreme, tot ce-am facut a fost sa urmaresc stirile. Se pare ca in fiecare ora era raportata cate o crima sau chiar mai multe... Ce fel de lume e asta? Se scalda constant in pacat, fara ca macar sa se gandeasca o sing
o singura clipa la consecinte. De fapt, acei oameni nu merita sa traiasca! Ii corup pe ceilalti, distrug lumea perfecta, chiar daca ea nu exista deocamdata. Este pe jumatate buna. Oare pot s-o numesc asa? Nu, de fapt nu ma pot pronunta cu privire la asta. Pentru ca, la urma urmei, exista atat de multi raufacatori. Scap nepedepsiti, sau altii primesc pedeapsa pe care ar fi trebuit s-o ispaseasca ei. Mie nu mi se pare corect, chiar deloc.
Iau un pix de pe masa, apoi deschid Carnetul. Fara vreo retinere anume, notez in el "Edwin Johansson", care se pare ca si-a ucis sotia din gelozie. Din cate am inteles, nu are cazierul prea curat. A infaptuit de-a lungul acestor ani mai multe crime, insa a scapat de fiecare data. In cateva momente va muri de infarct. Dupa aceea mai notez alt nume, si anume "Julio Lopez ". Acesta, spre deosebire de celalalt, a fost un criminal in serie. Ucidea de placere... Nu stiu daca e posibil sa existe un asemenea om, sincera.
Urmatoarea persoana avea sa fie "Fumiko Ayanami" - si-a ucis toti copii, totusi din motive necunoscute. Din cate s-au spus, a fost interogata, dar nu au aflat nimic de la ea. Se va sinucide, mai exact spanzurandu-se. Aceasta se afla la domiciliul ei in momentul de fata, asta este aproape sigur, deci probabil va fi gasita moarta de catre cineva de-abia maine dimineata. Nu vor fi suspiciuni, pentru ca se va crede ca si-a omorit copii, apoi s-a sinucis din cauza faptului ca a regretat ce a facut.

*

Johanna Hamilton moare de atac de cord la ora 13:23, adica in exact o ora. In trecutul acesteia se pare ca exista foarte multe asa-numite "pete negre". Si-a omorât fiecare membru al familiei, inclusiv sotul. Din cate s-a inteles, aceasta a avut numeroase familii, desi in decursul timpului s-au intamplat mai multe in viata acesteia. Pare-se ca a trecut prin multe, chiar daca a avut conditii materiale prin care putea duce o viata decenta. Ea a ales altceva insa...
Lumea asta este deja infecta... Dar atata timp cat ceilalti oameni nu incalca vreo regula, sfidand legile si adoptand un comportament nu tocmai civilizat - care uneori poate fi cauza infaptuirii unei crime -, totul este bine pentru ei. Oamenii buni, care nu au facut vreo crima, vor trai in pace. De ce sa se agite cineva pentru moarte unor simpli pacatosi? Acum sau mai tarziu, vor muri. Dar in urma cu ei, nu trebuie sa lase o urma neagra pe aceasta mare panza a umanitatii. De ce, desi unii dintre ei mor, in locul acestora se nasc altii? Nu inteleg... De unde atat de multa rautate? Din ce prinde viata pacatul? Pana la urma, ceea ce pot face eu este sa curat lumea. Da! O voi curata de oamenii aceia. Si nu voi ezita vreo secunda...

John Mc.Carsten - Eliminat! Se arunca de la ultimul etaj al cladirii unde are domiciliul, lasa o scrisoare de adio, "adio" fiindu-i singurul cuvant mazgalit in graba pe hartia imaculata inainte sa faca pasul, inainte ca sufletul sa-i paraseasca trupul. Se pare ca acest John obisnuia sa ucida oameni la intamplare, cu un zambet sadic pe fata de cele mai multe ori. A fost gasit de numeroase dati langa corpul victimelor, inca privindu-l, desi era evident neinsufletit. Nu a putut fi arestat, pe motivul ca i s-a platit cautiunea, calomitatea cotidiana respingând braţul  protector al legii ce se presupunea că trebuie să apare umanitatea de astfel de indivizi.
Jessica Humble: atac de cord. In decursul anilor a fost implicata in mai multe furturi, care au implicat si ostatici, pe care i-a ucis fara ezitare. Facea parte dintr-un anume grup, daca se poate eticheta astfel.
Reita Kowase... Hmm, din cate se vede, a provocat mai multe morti, chiar daca nu exista detalii cu privire la acestea. Tot ce s-a putut difuza a fost foarte putin, deoarece respectivul a spart camera cu care se filma. Are afectiuni psihice, inafara de o boala respiratorie. Acesta se va sufoca in fix 40 de secunde, timp in care va incerca sa-si revina. O sa tuseasca, pana cand o
moarte groaznică îl va rapune.
Huang Mei fu urmatorul nume. Se pare ca este o fosta eleva, care si-a omorit intreaga clasa, pentru distractie. I-a fost data o provocare la inconfundabilul joc "Adevar sau provocare", pe care chiar a indeplinit-o. Colegii care au asistat au ramas uimiti de gestul fetei. Parintii au izgonit-o de acasa cand a implinit varsta de 18 ani, iar in prezent a ajuns sa ucida pentru bani si chiar pentru doar putin alcool sau anumite substante ce sustinea ca ar tine-o in viata.
    -  Rikka Iga... soptesc eu, pe masura ce ii scriu numele, insa ma opresc brusc.
Cea care urma ar fi fost Rikka Igarashi, dar am incetat sa mai vorbesc sau sa scriu. In urmatoare secunda las pixul cel negru pe masa, privindu-l pe Ryuk cu coada ochiului.
  -  Hei... O sa stai asa cu mine pana cand ti-l voi inapoia? spun cu raceala, facand o scurta pauza dupa. Nu se va intampla si presupun ca stii.
  -  Pana ce vei muri.

Modificat de Yoyo (acum 12 ani)

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE!  The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
pus acum 12 ani
   
Whisky.
Greieraş

Din: Mystic Falls
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 214
Wow ce capitol ! Ce final !!! O_O
Aaa, nu prea am multe de zis. Doar ca a fost super ! Felul in care ai povestit mi-a dus gandul la Light, cum statea el la birou si se uita la stiri, scriind nume in carnet, poate mancand chipsuri :]]]]
Cum am mai zis finalul a fost asa... puff ! Foarte tare .
Hmm... eu iti zic acum pa ! Spor la scris si bafta la scoala ( valabil pentru amandoua ) Va puup :*

P.S. ma duc sa imi iau un mar :]]

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus
pus acum 12 ani
   
Swings~
Bufniță Flămândă

Din: Summer's darling
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 300
Bravoo...Yoyo...In sfarsit ai venit cu nextul. Ai scapat din mainile Antoniei (nu zic Gheare...ca eu sunt singura care e Vampire Cat aici) La fel ca si Mady, mi-a placut felul in care ai descris finalul. Si mi-ai facut pofta de mere. Wow cati a omorat Mizuki, numai infractori/e. A facut o treaba buna. Drogurile sunt mere pentru Shinigami?? Ryuk asta ma amuza.(Sa fiu sincera mereu mi-am imaginat un Ryuk X Light) *Minte obsedata de yaoi* . Nu prea am altceva de spus. Decat bafta la tot (scoala, ficuri).
Kissu ^^

Modificat de The World Ruler (acum 12 ani)

_______________________________________
Shusei, Hotsuma, Akira, Shirogane, Kyotaka, Aoyagi Ritsuka&Soubi (Loveless). Asriel and Ayu (Takatsuma)Yohio, Китай (KIT-I) are mine. Also Art, Lexx, Anda, Alice si D.j (David) ,Sebastiano Serafini, Ggio Vega din Bleach, Byakuya , Ichigo,  Ishida Uryu, Charles Grey (Kuroshitsuji), Undertaker and Grell,  Katekyo Hitman Reborn. Bôa, ARE MINE!!
Also FOREVER YOUNG, AIKO-CHAN, MADY MADUTZA, SAYA, Pochi~ and YOYO are MINE, so get your hands off.


Stalk me, bite me and kill me with your love...
pus acum 12 ani
   
Monet
Moderator

Din: Seoul
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1740
                                                       




                                                      Chapter VI

                                                     Ryuk P.O.V.




Omul mă priveşte indiferent, crezând că răceala din ochii ei mă va impresiona într-un anume fel. Cu toate că era total diferita de alte fete, şi aici mă refer la Misa, nu îmi inducea decât un vag sentiment de îngrijorare. Îngrijorare că în viitorul apropiat o să dispară şi ea din peisaj, asemenea predecesorului ei, iar eu voi rămâne fără mere.
Că tot veni vorba de mere...nu am mâncat nici măcar unul de mai mult de cinci minute. Privesc plictisit ceasul, iar apoi expresia obosită de pe faţa fetei. Recitea, cred, pentru a suta oara Regulile de la începutul Carnetului, mai intens şi mai dedicată ca niciodată. Oamenii sunt fiinţe ciudate...
- Mizuki...ştii că eu, ca şi Shinigami, nu am tocmai o viaţa uşoară, nu? încerc eu o abordare uşoară asupra fetei.
- Huh? mă întreabă ea absentă.
Carnetul îi sucise minţile asemenea tuturor muritorilor ce îl deţinuseră de-a lungul secolelor. Puterea de a ucide i-a invadat sângele ce curgea prin vene, făcând-o acum să îşi piardă oarecum raţiunea. O să înceapă să omoare abuziv, crezând că va reuşi să continuie munca lui Light. Are potenţial, dar dacă grăbeşte prea mult lucrurile o să piardă totul mai repede decât credea. E doar...un licean.
Afară deja se întunecase, iar în cameră se făcuse foarte întuneric. Doar razele incerte ale lunii mai încercau să pătrundă prin perdea, făcând puţină lumină. Decorul era destul de sinistru, pentru un om. Totuşi Mizuki zâmbea.
Cu o mişcare rapidă, închide Carnetul şi îl ascunde undeva în cameră. Trece pe lângă mine, total neinteresată de prezenţa mea. Deschide uşa, dar tocmai când să iasă din cameră, se opreşte nehotărâtă. După o pauză de câteva secunde, se întoarce spre mine şi mă întreabă cu un glas stins:
- Când o să mă întorc o să mai fii aici?
O privesc rânjind, însă nu mă obosesc să-i răspund, crezând că elementul surpriză o să aducă ceva interesant de privit. Mintea oamenilor mă fascinează într-o anumită măsură, dar niciodată nu s-a întâmplat ca micul meu amuzament să fie distrus de vreo mentalitate mai ciudată ca mea.
Mizuki iese din cameră, închizând încet uşa, parcă contemplând liniştea mormântală de afară.
- Dacă tot ai plecat, încerc eu să îi atrag atenţia, ce-i drept puţin cam prea târziu, adu şi nişte mere când te întorci!
Evident că nimeni nu s-a obosit să îmi răspundă, iar instinctul meu de Shinigami îmi spune că în seara asta nu o să mai văd niciun măr din mâna lui Mizuki. Ironia sorţii... Ar fi bine să se conformeze cu pretenţiile mele umile, reduse la câteva kilograme de mere pe zi. Doar ca o sugestie...
Mă ridic de pe dulapul ce mi-a mâncat fundul şi creierul timp de câteva ore bune. Aş fi vrut să plec...dar ceva încă mă ţine aici. Într-un anume fel mă plictisisem terbil de lumea oamenilor şi de anostitatea lor. Aveam senzaţia aia ciudată de deja-vu...ceea ce accentua plictiseala caracteristică fiecărei zile pe acest Pământ Trecător. Privesc ceasul aflat deasupra patului fetiţei. Încep să râd de stupidul meu gest. Un Shinigami care urmăreşte trecerea timpului. Asta e cu adevărat...hilar! Probabil că petrecând atât de mult timp alături de oameni am început să le imit gesturile. Ce minciună reuşită...
Mă trântesc în pat, nepăsându-mi prea mult dacă îi şifonam lenjeria. M-aş fi uitat la televizor, dar îmi era prea lene să îl aprind, iar telecomanda, evident, se afla la kilometrii distanţă de mine. Meditând...şi ascultând cum un greier pierdut în noapte îşi cântă posacele cântece menite să îmi distrugă concentrarea, încep să mă gândesc serios la ceea ce avea să urmeze după ce Mizuki va pierde şi ea lupta cu Near. Cu toate că nu pot controla timpul sau în cel mai bun caz să manipulez viitorul, am putere asupra vieţii ei. Eu...printr-o simplă urmă de creion pierdută pe un coţ de Carnet, o pot trimite în inima Infernului, încheind acest joc murdar al inocenţei aparente a lumii oamenilor. Închid ochii plictisit.

„- Şi atunci...unde ar mai fii distracţia, dacă eu o să o omor?”

Naivitatea lor mă oboseşte, iar jocurile teatrale îmi par din ce în ce mai prost regizate. Cred că am mâncat un măr stricat de vorbesc aşa de metaforic şi profund. Sau fie...greierul acela îmi denigrează mult gândirea optimistă şi inofensivă.
Fără să gândesc prea mult, îmi arunc privirea obosită înspre locul de unde se auzeau timidele sunete enervante. Şi brusc...linişte. Creatură eliminată...
În acest timp curcial, în cameră a revenit şi Mizuki, puţin dezorientată şi probabil mai absentă decât plecase. Se opreşte puţin în uşă, după ce mă observă invadându-i patul şi revine la starea ei normală de sobritate şi nepăsare. Nicio reacţie care să-mi înfrumuseţeze ziua.
- Unde sunt merele mele? o întreb eu afectat de lipsa lor.
- Nu mai am, îmi răspunde ea sec aşezându-se pe scaunul de la birou.
- Chiar trebuie să fii aşa de plictisitoare? remarc eu dezinvolt.
- Dacă asta-i caracterul meu, ce aş putea să fac? îmi îndrugă ea o scuză total neinteresantă.
O privesc cu răceală, fiind absolut convins să încearcă să mă evite oarecum.
- Ce ai de gând să faci în continuare? mai încerc eu o tentativă de conversaţie.
- Aş vrea să dorm, îmi mormăie ea un răspuns menit să mă facă să eliberez patul.
Încep să râd isteric, după care mă ridic într-un ritm incredibil de lent, ocupându-mi locul de pe dulap. O privesc fix în ochii pe fata ce încă părea calmă, după tot ce i s-a întâmplat în ultimele zile. Plăcerea de a ucide nu era aşa de vizibilă la ea, comparativ cu Light. Era mult mai închisă în sine, având aerul unui om sadic. Goliciunea sufletului ei mă bucura, iar lejeritatea cu care ucidea îmi plăcea la nebunie. În rest...era doar un om cu care trebuia să îmi umplu zilele, pe care trebuia să în accept şi suport. Şi sursa mea de mere, dacă ar trebui să privesc lucrurile într-un mod materialist.
- Nu ai de gând să pleci? mă trezeşte ea din meditaţia generată de cântecul obsedant al unui al greier, apărut special pentru a mă enerva.
Ochii îmi sclipiră pentru câteva secunde, iar cântecul s-a oprit...
- Alooo? O să pleci? Vreau să mă schimb...
- Sunt un Shinigami cuminte. Promit să nu o să mă uit! spun eu rânjind, în timp ce fata începe să se dezbrace.
Pentru o secundă am rămas chiar şi eu mut de uimire, crezând că tipa asta nu mă poate surprinde cu nimic. Dar văzând cum îşi desface rând pe rând nasturii camaşei pe care o purta, un puternic sentiment catalogat ca şi necunoscut mi-a făcut faţa să tresară. Oare chiar avea de gând să se dezbrace? Oamenii...
- Încă nu ai plecat? mă întreabă ea, privindu-mă încrezătoare şi oarecum surprinsă, în timp ce încerca să îşi scoată cămaşa de pe ea.
Am avut un mic imbold de a mă duce să o ajut, dar după atâtea secolele de plictiseală, ultimul lucru la care mi-ar fi stat capul ar fi fost o pământeancă idioată şi neinteresantă. O privesc resemnat, în timp ce deschid uşa camerei, bătând în retragere.
- Nu pe acolo! mă îndrumă ea plictisită, indicându-mi cu privirea geamul larg deschis.
- Dar de ce nu am voie pe aici? o întreb eu pe acelasi ton plictisit şi lipsit de orice fel de expresivitate.
- Nu ar fi ciudat ca părinţii mei să te vadă? remarcă ea, ridicând sugestiv dintr-o sprânceană.
- Genius, ei nu mă pot vedea! spun eu plictisit, reluându-mi traseul stabilit.
- Mă rog, să vadă uşile deschizându-se singure şi merele plutind prin aer pe jumatate mâncate! La asta mă refeream, spune ea stânjenită de absurditatea răspunsului anterior.
- Chiar nu pot să sufăr oamenii...

Fără să mai stau la dicuţii paranormale cu această adolescentă destul de ciudată, mă afund în întunericul nopţii, întunericul din care odata, lumea oamenilor a fost creată, iar Zeii Morţii, aruncaţi în lumea Shinigamilor.


Capitol necorectat...

_______________________________________

Special place..here! ~
pus acum 11 ani
   
Whisky.
Greieraş

Din: Mystic Falls
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 214
Cat de dragut! :3 Si Ryuk e atat de adorabil cu merele lui. Suna ciudat, nu ? o.o
Chiar mi-a placut acest capitol din perspectiva lui.
Si imi place mult cum ai incheiat capitolul. A fost asa... artistic :-?
Abia astept sa vad ce se va mai intampla. Cum a zis si Ryuk, sunt curioasa sa vad ce va urma "dupa ce Mizuki va pierde si ea lupta cu Near". Dar oare chiar va pierde lupta ? Sau Mizuki e mai desteapta ? Asta voi o stiti :]]
Ok... cam atat am avut de spus. Bafta la scris Yoyo ^.^
Va pup :*

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus
pus acum 11 ani
   
Ofelia~
.admin

Din: Lumea viselor
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 2359
Ahoy!
Am facut un efort mare si am ajuns la capitolul de zi.
Daca ati stii cat de bucuroasa sunt ca telefonul mi-a permis sa citesc ficul vostru. Momentan sunt la tara si am citit niste ficuri (Inuyasha) varzaaaa

Mi-a fost dor de stilul vostru de a povesti. Ritmul povestirii nu e deloc grabit. 
Imi place ca Antonia mai baga cateva fraze mai picante

Ritmul lent al nararii e un lucru bun, pentru ca da impresia da autenticitate.

Allons-y!

_______________________________________
• Călătorie dus-întors
pus acum 11 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la