Enderlicht
Moderator
 Din: Shangri-La in reverse
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 540
|
|
The Heirs
Hello ^.^
In ultima vreme, se pare, ma tot apuc de fanfic-uri.  Dar, nu e bai. Le voi termina si pe cele incepute, fiindca am o vacanta de vara la dispozitie.
So, acest fanfiction este in colaborare cu Timi, actual ● Lene, si, eu una sper sa va placa. Y_Y !
Disclaimer : Ideea inceperii unui fanfic si firul epic principal ii apartin lui Timi.
REZUMAT* : Il adaug mai incolo.
GENRE : Drama, Romance, Supernatural, Action, Slight Yuri/Yaoi
RANK : 14+
LIMBA : Obviously, romana.
On with za show ! ^.^
The Heirs
Capitolul 1 - Flama
Rye, East Sussex, 1377
Cu cat vantul batea mai aprig, cu atat rotocoalele de fum, originare din hornurile pamantesti, se topeau in vastele catarge ale orizontului.
Ambientul stradal era intesat de trasuri cu clienti tineri : domni galanti si aranjati, cu mustacioare plumburii incovrigate si cu monocluri agatate de buzunarele prafuite, si, domnisoare seducatoare, cu buze de o roseata aprinsa si ispititoare, cu chipuri de portelan conturate de carlionti sprinteni ce evocau fantezii tuturor trecatorilor.
Era, intr-adevar, o aura densa, vernala si autentic engleza, intr-un port din sudul Angliei, aflat in regiunea Sussex, anume Rye. Localnicii aveau tot dreptul sa paseasca cu falnicie pe strazile proaspat pavate, ridicand praful din pietrele scaldate de soare si pretuind, in stilul specific anglican, fiecare secunda la a carei trecere asista, scotand impacientati ceasornicele lucioase si sincronizate cu orologiul din centrul oraselului.
Este in natura englezilor sa fie preocupati de timp, sa simta ca sunt captivi intr-un glob de clestar cu legi astrale, intangibile si incontrolabile. Ei detin vointa si darzenia incarnata, avand doleante si ambitii nejustificate drept tel, glorificandu-si existenta si dominanta prin prestigioasele case regale si prin vanitatea pe care o inspira inaltarea stindardului.
Fiind un popor destoinic si eroic, isi slavesc istoria milenara, avand o antipatie vida fata de vecinii lor, francezii, pe care ii privesc cu o sticlire machiavelica.
Si, pentru ca aceste antipatii reciproce nu lasa loc dragostei platonice sa se afirme, marsavia, infamia si adulterul au substituit integritatea celor doua natiuni si au absorbit puritatea evanghelica in sangele negru si plin de venin al razboaielor.
Cu 20 de ani in urma, regele Edward al III-lea si fiul sau, Printul Negru, i-au infrant pe spanioli intr-o lupta atroce in golful Rye, la 10 ani dupa izbucnirea razboiului de 100 de ani dintre Franta si Anglia. Samburele conflictual a fost semanat pentru a da nastere unei discordii de proportii biblice, englezii continuand sa atace Franta, avand victorii la Poitiers, capturandu-l pe regele Frantei si ingenunchind guvernul acesteia.
In urma tratatului din Brétigny, spre satisfactia ardenta a englezilor, Franta a cedat multe teritorii spre instaurarea pacii.
Dar, lupta era abia la inceput si nimeni nu avea sa capituleze prea curand. In 1369, conflictul a continuat cu mai multa varsare de sange.
Si poate, poate ca acesti britanici inocenti care strabateau cu infatuare si ignoranta drumurile ramificate ale faimosului Rye, unul dintre cele Cinci Porturi ale Angliei, nu aveau de ce sa nu reflecte fericirea in turnura lor, nu aveau cum sa devina victime ale unui razboi ghidat de Marile Puteri dintr-un orgoliu insatiabil, care azvarlea mii de suflete genuine pe rugul neantului si se hranea cu floarea neprihanita a urii. Este inimaginabil de sadic, de iresponsabil din partea liderilor sa nu isi protejeze teritoriul sacru, semet si victorios, gandeau bietii patrioti.
Curand, gandurile lor de consolare s-au disipat in negura fumului degajat de un proaspat incendiu.
« Ambuscada ! Ambuscada ! Francezi nenorociti ! » , se auzeau vorbele disperate ale vanzatorului de ziare, care si-a lasat toata marfa de izbeliste, afundandu-si flanela neagra in multimea de oameni, implorand salvarea Providentei.
Incetul cu incetul, debarcaderul si pontoanele sale de lemn au inceput sa raspandeasca vapaia patimasa precum un vulcan vajnic, consumand ulitele in gura diavolului.
Scena parea desprinsa dintr-un tablou antic al legendei Calului Troian, unde flacarile impetuoase se abateau in toate directiile si ii intemnitau pe nevinovati in vesnica tortura.
In pupilele incandescente ale unei mame palpaiau vivacele straluciri fatidice, inima ei sfasiindu-se, tinandu-l in brate pe mostenitorul tronului Angliei, care avea numai un an. Buzele rotunde, obrajii trandafirii ce dezvaluiau sangele albastru, parul roscat aprins, cu onduleuri bine gatite, prins cu doua ace din lemn de abanos, pielea atat de fina si de alba, toate acestea se inchinau drept ofranda pe altarul lui Lucifer.
In timp ce lacrimile se revarsau pe chipul acesteia in roiuri purtatoare de tragedie, si-a intors capul la strigatul unui barbat, aflat intr-o barca legata cu franghie de ambarcader.
_______________________________________________________________________
Hope you liked it !
Cheers ! ^^
Modificat de Regen (acum 12 ani)
_______________________________________
~ Fost-am keepthefaith/Regen/Licht, candva. ~
Took my love down to Violet Hill , There we sat in snow.
|
|
...
