Black Kat
Membru
 Din: Salaj
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 57
|
|
Uitati fic nou . Este pus pe inca un forum , dar acolo este l-am facut impruna cu o prietena .
Lectura Placuta
Capitolul 1
Viata-i cruda din totdeauna
Sakura:
Viata-i cruda . Nu poti avea incredere in nici-o persoana . Stiu foarte bine asta , deoarece viata mea s-a schimbat complet . La doar 18 ani mi s-a schimbat viata , din cauza surorilor mele vitrege : Ino si Karin , cele mai rele , nesimtite si enervante fete din lume . Intotdeauna dadeau vina pe mine , iar parintii mei erau de partea lor . Este foarte dureros , sa stii ca parintii nu te cred niciodata .
Mi-am dedicat viata muzicii , fara sa-mi pese de vorbele altora . Dintotdeauna visul meu era sa stiu canta la chitara si visul mi s-a implinit .
Stau in in patul meu , cu capul in jos lasand parul meu rozaliu sa cada alene in jos , iar ochii mei verzi privesc plictisiti tavanul camerei mele. " As vrea sa stiu cum este sa iubesti. "
Niciodata n-am stiut cum este dragostea unei mame . Caldura pe care ti-o daruieste , afectiunea si iubirea acesteia . Nu stiu ce-a vazut tata la femeia aia sclifosita , pe care tata o numeste "sotie" . Tata sa casatorit cu acea femeie , din cauza , ca mama mea a murit intr-un accident cu masina.
Flashback:
Tocmai , pe la ora 14:00 venea mama de la serviciu cu masina .
Cum mergea pe autostrada , din alta parte se indrepta o alta masina , care venea cu viteza .
Semaforul mamei era verde , iar soferul de la cealalta masina nu mai putea incetini si a dat peste mama . Atunci , nici mama si nici soferul celeilelte masini n-a mai supra vietuit .
End flashback
Niciodata nu mi-am putut scoate acea trauma din minte .
Dar , dintr-o data ,sirul gandurilor imi este intrerupt de domnisoara 'patru ochii de aragaz ' , care , statea in tocul usii zambind diavoleste .
"Vai.....cat o urasc pe fata asta dementa ." In fiecare zi , inventeaza cate o minciuna , nesarata , iar dragul meu tata.....ce sa mai zic . Normal ca este deacord cu draguta mea " sora ".
O intreb ce vrea .
- Te-a chemat tata pana jos !
Zambet dracesc ? Sigur au mai inventat inca o minciuna pe la spatele meu . Intr-o zi , jur c-am sa le-o platesc cu varf si-ndesat . Fara sa mai stau pe ganduri .....
Ma ridic lenesa din pat si ma indrept spre mironosita de Karin . Trec pe langa ea , ca si cum n-ar fi pe-acolo . Cobor treptele cele facute din lemn , spre sufragerie .
Iar ,cand am ajuns jos , il vad pe tata stand pe canapeaua din sufragerie , langa actuala mea "mama" . "Cred ca presimt ce va urma ." imi zic in minte .
Trag aer in piept si ma indrept spre ei . Odata ajunsa in dreptul lor , tata se ridica si-mi spune :
- Sakura ,eu cu mama ta , am hotarat sa te inscriem la liceul de muzica , din Konoha !
Cand am auzit asta , am sarit in bratele tatalui meu , spunandu-i ca-l iubesc din toata inima .
Dar , fericirea imi este stricata de vocea tatei , care imi zice ca a fost si ideea "mamei". Ma dau jos din bratele tatalui meu si ma uit la el , putin mirata .
Ca sa-i fac pe drag lu' tata , ma duc la "mama" si o imbratisez spunandu-i ca-i cea mai buna . Sincer .....imi face mai multa placere sa vorbesc cu " mama " decat Ino si Karin.
Ma desprind din imbratisare , apoi aud un sunet total necunoscut mie.
Ma uit in jurul meu, intr-un fel disperata, deoarece era chiar iritant sunetul acela si il vad pe tata cum scoate ceva din buzunar, un telefon. Hmm, eu stiam ca are alt telefon, se pare ca iar si l-a schimbat. Oftez plictisita de situatie, dupa care le spun parintilor ca urc sus, in camera mea.
Ma indrept spre scarile din sticla, dar drumul imi este intrerupt de catre pisica uneia dintre surorile mele vitrege. Doamne, cat urasc aceasta pisica, chiar daca este alba, una dintre culorile mele preferate, dar ma enerveaza prin simplul fapt ca ii apartine lui Ino. Ma opresc pur si simplu in mijlocul holului. Ma uit in jurul meu si vad doar acelasi lucru, o casa la fel de plictisitoare, mare si frumoasa ca intotdeauna.
Ma simt foarte ciudat, dupa ce am imbratisat-o pe asa-zisa mea mama, parca ceva s-a schimbat, dar nu stiu ce. Simt ca si cum as fi acoperita de ceva, care ma preseaza, nu prea inteleg de ce simt asta, nu cred ca mi s-a mai intamplat pana acum. Imi inchid instrictiv ochii, tragand mult aer in piept. Stau asa aproape zece secunde, care pareau mai degraba minute.
Deschid ochii rapid, dupa care sar peste pisica si urc in graba scarile. Cand ajung la mansarda, deschid imediat usa si intru, incuind-o, apoi aruncandu-ma in patul moale si caldut. Imediat m-a cuprins un sentiment de melancolie, pe care il urasc cu toata puetrea mea de a uri. In colturile ochilor mei au aparut incet cateva perlute transparente, facute din apa, numite lacrimile. Aceste lacrimi cadeau lin pe obrajii mei fini si albi, inrosindu-i.
Printre toate aceste lacrimi amare se putea simti durerea, tristetea, amaraciunea si trauma, lasate de moartea mamei mele. Nu pot sa inteleg de ce a murit, nu merita, era o persoana atat de buna, prietenoasa, gingasa, iubitoare si blanda.
Ce a facut ca sa plateasca atat de scump, chiar cu pretul vietii. Inca imi amintesc ce am simtit cand am vazut-o moarta, cum mi-a batut inima de tare, cum siroaiele de lacrimi ce ieseau din ochii mei imi taieau fiecare paricica a fetei. Dar nu se compara de loc cu ceea ce simt acum si de fiecare data cand ma gandesc la acel moment dureros, traumatizant, ucigator, din trecut.
Inima mea bate de fiecare data din ce in ce mai tare, vrand sa iasa cu totul din interiorul meu.
Aerul pe care il respir mi se pare un drog, un lucru care ma omoara. Corpul simt cum imi arde, nu numai pe dinafara, dar si interiorul, simt cum ma pierd, cum vine sfarsitul si cum mor.
Dar chiar inainte de a inchide ochii, pentru totdeauna, ceva, sau cineva, imi intrerupe sfarsitul, vrand sa ma faca si mai nefericita, mai trista si mai indurerata, exact ca acum. Imi aud sora, nestiind fix care dintre ele, cum incearca sa deschida usa de la camera mea. Incepe sa urle ca descreierata sa deschid usa ca daca nu, vai draga, cine stie ce-mi face. Nu are curaj nici sa-si rupa o unghie, dar sa ma si loveasca ce sa mai spun? Doar o nesuferita dupa parerea ma, chiar daca, poate, in interiorul ei este o persoana buna, cu un suflet mare, care ar vrea sa ajute lumea. Stai, ce? Nu cred ca ar putea sa existe un astfel de om in interiorul niciuneia dintre cele doua sclifosite.
Aud cum inca se zbate, cum urla si cum incepe sa faca scandal degeaba. Nu am nici un chef sa-i raspund, mai bine zis nu ma simt in stare. Acum chiar nu am puterea, si nici dispozitia, necesara pentru a mai avea inca o cearta cu ea, sau cu oricine altcineva.
Ofetz iritata de faptul ca nu inceteaza o data cu harmalaia asta si ii spun, aproape fara glas, sa inceteze pentru ca nu ma intereseaza si nu ma va interesa vreodata ce vrea ea sa mai zica.
Acum cred ca o sa faca vreo criza de isterie, ca de ce, cum se poate si alte tampenii de ale ei. Vai Doamne, de asta nu mai pot eu, s-o creada ea. Off, sunt ata de deprimata in cat nici macar nu am cum sa ma enervez, sunt de o mie de ori mai rau decat de obicei.
Cam atat . Sper ca va placut primul capitol .
Next-ul il pun , daca primesc macar 2 comm-uri =D
_______________________________________
╔═.♥.══════╗
You can't break me
Crushed the fears of yesterday.
You can't save me..
Barriers, our trust will fade.
I've stood in the dark!
Been waiting all this time.
While we damn the dead I'm trying to survive,
I'm not ready to die...
╚══════.♥.═╝
´*•.¸(*•.¸♥¸.•*´)¸.•*´
♥«´¨`•°..Black Kat..°•´¨`»♥
.¸.•*(¸.•*´♥`*•.¸)`*•.
|
|
)
