Colectia de poze iloveanime4ever.3xforum.ro
Total 3455 poze.

InapoiInainte

 
ai uitat poza :hi: nota pentru pozaai uitat poza :hi:
03.01.201032.7KB
ms ca-ti place :zzz: o sa mai desenez :nod: daca se poate mi-am facut de 8 martie o poza cuMS CA-TI PLACE :zzz: O SA MAI DESENEZ :nod: DACA SE POATE MI-AM FACUT DE 8 MARTIE O POZA CU CATELUSUL PRIETENEI MELE ,SI AM SCRIS TOT FELU PRIN POZA
20.05.201131.6KB
9 nota pt poza (versiunea funny)9
06.08.200960.5KB
in mod jurnal vorbesti despre tine,sau povestesti zilele poze...eu in special scriu despre mine siIn mod normal,intr-un jurnal vorbesti despre tine,sau povestesti zilele petrecute,punem poze...Eu in special scriu despre mine si ce mai fac de obicei =)
08.03.20127KB

 
2. poze anime boy2.
13.10.20116.9KB
10 este frumoasa nota pentru poza10 este frumoasa
06.07.200942.5KB
anime angelzzz poze anime angelsanime angelzzz
26.08.201059.6KB
10 dragalasa image nota pentru poza10 Dragalasa imaginea Next image
17.11.201035.6KB

 
hey fetelor! :d multumesc mult ma bucur sa citesc toate astea frumoase, si ma bucur si ca mai amHey fetelor! :D Multumesc mult amandurora. Ma bucur sa citesc toate comentariile astea frumoase, si ma bucur si ca mai am un cititor. Dar sa n-o mai lungesc, am sa postez acum continuarea. *Va rog sa ma scuzati, dar capitolul asta a fost scris putin cam in graba, deci va rog sa iertati eventualele greseli :D * Spor la citit! ^^ Cum insa sa ma pot odihni cand ziua pe care o asteptasem atata timp era chiar la colt? Ziua in care aveam sa ma redescopar, Marele moment al schimbarii, toate aveau sa vina odata cu ea! Nu mai fusesem atat de nerabdatoare niciodata in viata mea. Era un sentiment cu muult mai puternic decat orice cunoscusem pana atunci. Erau emotii, entuziasm, nerabdare, si muulta, multa fericire. Aveam fluturi in stomac mai ceva decat pe vremea cand il placeam pe Mihaita Stanescu, cel mai ‚dorit’ baiat din gradinita. Era, intr-adevar, un sentiment puternic. Ma gandeam numai la cum avea sa fie, daca aveam sa-mi fac prieteni sau nu, daca avea sa fie greu, daca, poate, imi gaseam si ceva placut de munca... Dar ma gandisem deja destul la toate astea inca de cand primisem „Scrisoarea”. Imi dadeam singura aceleasi raspunsuri de cateva saptamani bune. Nerabdarea ma face sa ma ridic din pat, insa raman in fund, cu cearceaful acoperindu-ma pe jumate, pret de cateva minute, deoarece nu intentionasem sa fac nimic anume. Mai incerc, totusi, inca o data, in speranta ca voi gasi ceva ce trebuia facut si lasasem pentru cand aveam, oficial, sa ma trezesc. Dar cum, ca sa ma pot trezi trebuie mai intai sa pot dormi, ma ridic frumusel din patul pe care mai apoi il asez, convinsa ca nu aveam sa-mi mai pierd vremea amagindu-ma ca voi putea dormi, aprind becul si ma uit la ceas. Era ora 3:01. „Hm. O sa ma iubeasca cineva...”, ma gandesc eu. Imi placea sa cred ceea ce se spunea, si anume ca atunci cand vezi ore fixe te iubeste cineva. Se spunea si ca daca vezi 03:59, de exemplu, te-a iubit, iar ca daca vezi 03:01, te inseala. Mie imi placea, insa, sa cred ca daca e si un minut, ma va iubi. Preferam sa fiu putin mai optimista. Gandind toate astea, imi dau seama ca nu imi trecuse nici macar o secunda prin minte posibilitatea de a ma... indragosti cat aveam sa fiu acolo. Dar asa ceva nu prea s-ar fi putut. Adica, chiar si cu Japoneza pe care o stiu eu, tot nu ar fi de ajuns incat sa stabilesti o conexiune de asa natura. Plus ca eu aveam sa ma intorc inapoi in tara mea, cel putin pana terminam liceul. „Dar eu nici n-am ajuns acolo, si deja ma gandesc la aiureli”,imi zic eu cu voce tare, si imi scutur putin capul, ca sa ma opresc din visare. Vorbisem cu ai mei sa ne trezim cu totii la ora 4:00, pentru ultimele pregateli, ca la 5:00 sa ne indreptam spre aeroport. Insa stiam ca mie avea sa-mi ia oricum mai mult, asa ca ma decid sa inceo deja sa ma pregatesc. Deschid sifonierul, unde mai erau ramase doar hainele dupa care nu ma dadeam neaparat in vant, ori cele pe care nu le considerasem necesare, dar si tinuta pe care aveam sa o port in avion. O „alcatuisem” deja de zile bune, si o pusesem sa stea cuminte pe umeras. Erau toate niste haine chic si pe cont propriu, insa puse impreuna aratau bestial. Era vorba despre niste blugi scurti, cu un mic print ce reusea, totusi, sa atraga atentia, o camasa din chiffon, lejera, pe care aveam s-o bag in pantaloni in fata, si s-o las sa ‚curga’ la spate, o geanta de umar, maro, in care aveam sa-mi pun niste lucrusoare contra-plictiselii, si, la final, piesa de rezistenta, pantofii, unii superbi, de un albastru deschis apropiat de nuanta cerului, cu o baretuta stil Mary Jane, si un mic ‚ciucurel’ ce cadea frumos pe laba piciorului. De obicei nu sunt fana a franjurilor, insa de data asta chiar se merita. Imi era putin teama, ca de obicei, ca de altfel nu as fi fost eu. Adica teama in sensul ca mergeam, totusi, printr-un program scolar. Daca blugii erau prea scurti? Daca tocurile erau prea inalte? ‚Daca’, ‚daca’, si iar ‚daca’ erau singurele lucruri la care ma puteam gandi. Insa daca nu aveam sa fac pasul asta acum, nu aveam sa-l fac niciodata. Trebuia sa castig incredere in mine insami. Trebuia sa scap neaparat de frica asta tampita care nu ma lasase sa-mi traiesc cei 16 ani... Asa ca, hotarata, ca era bine sau nu, aveam sa fac ceea ce imi placea, si nu aveam sa ascult de nimeni. Chiar daca, poate, mama, vazandu-mi tinuta, va spune ca este neadecvata pentru situatie... Inchid sifonierul, caci inca nu era vremea sa ma imbrac. Ma duc, in liniste, ca sa nu-i trezesc pe ai mei, la baie, fac un dus rapid, dupa care ma duc in camera mea si-mi fac ‚ritualul’ de dupa baie, si anume ‚cremuirea’. Imi placea sa am grija de corpul meu, imi dadea incredere. Si aveam nevoie din plin de ea, mai ales acum. Eu nu ma machiam de obicei. Ma mai dadeam cu cate un rimel, sau un gloss, in zilele mele bune, insa nimic mai mult de atat. Singurele dati cand m-am machiat in adevaratul sens al cuvantului au fost la Banchetul de sfarsit de clasa a VIII-a, si la nunta matusii mele. Cu toate ca nu o faceam prea des cand ‚ieseam in lume’, imi placea sa ma machiez. O consideram o arta, si exersam mereu, cu trusele pe care mi le luasem, insa pe care nu le foloseam, din aceeasi teama prosteasca. Era 03:45, asa ca m-am pus pe scaunul de la masuta de toaleta din coltul camerei mele, decisa sa ma machiez, ca sa marchez si mai profund inceputul a ceva diferit. Mi-am facut un machiaj nude, foarte simplu, si mai ales usor, pentru ca era, totusi, vara, iar eu nu-mi doream sa-mi ‚curga’ fata de la caldura. Ma dadusem, asadar, cu doua nuante de maro, una mai deschisa si una mai inchisa, mi-am definit ochii cu putin eyeliner, cu care imi facusem si niste ‚codite’ in colturile exterioare ale ochilor, imi arcuisem genele si le pregatisem pentru mascara, ma dadusem cu putin blush de un baby pink, si pastrasem tonalitatea si pentru buze, dandu-ma doar cu un lip gloss. Acum, urma parul. Cu toate ca era cald, pe mine nu ma afecta chiar deloc faptul ca il tineam desprins. Auzeam multe persoane intrebandu-ma des „Nu ti-e cald cu parul asa, lasat pe spate?”, insa raspunsul meu era de fiecare data acelasi, si anume „Nu!”. M-am decis sa nu-l traumatizez cu placa, lasandu-l asa cum era, putin mai ondulat decat de obicei, din cauza faptului ca fusese prins in coc. Tot ce am facut a fost sa-mi prind cate doua suvite din fiecare parte la spate, ajutandu-ma de o clamita. Se facuse 04:05 cand am terminat cu oglinda mica (Cea de la masuta de toaleta, destinata parului si fetei), iar ai mei nu se trezisera inca. Sau, asa credeam eu. Nerabdatoare, ma duc din nou la sifonier si ma imbrac entuziasmata pana peste poate. Imi pun si pantofii in picioare, dar doar pentru un moment, ca sa ma vad ‚completa’, si imi indrept atentia spre oglinda mare din camera. Imi placea intr-adevar ceea ce vedeam. Parca era alta persoana. Nici nu-mi venea a crede. Dar daca mamei nu o sa ii placa si o sa ma puna sa-mi iau altceva? Sau sa ma demachiez? Nu prea discutasem cu ea despre lucrurile astea, deci nu stia cum ma simteam, asa ca ar fi fost de inteles orice actiune a ei in sensul asta... Insa, gandindu-ma la lup, il si vad aparand. Vad in oglinda cum deschide subtil usa, crezand ca inca dorm. Mare i-a fost uimirea sa ma vada deja gata de plecare. -Mami... spun eu, uimita la randul meu de privirea ei socata. Nu stiam daca era de bine sau nu. -Esti frumoasa! Imi spune ea, intr-un final, zambindu-mi cald. Nu prea mai intelegeam. Privirea socata ce fusese pe fata ei cu doar cateva secunde in urma se transferase acum pe fata mea. Credeam ca ma va pune sa ma schimb, sa ma demachiez, sa-mi prind parul. Dar nu fusese asa. -In sfarsit te-ai hotarat sa arati lumii cine esti defapt! -Mama... spun eu, cu aceeasi privire de adineauri. -Ce? Crezi ca nu observam? Cum te inchideai in tine, de teama de cum aveau sa reactioneze ceilalti; De teama de cum aveam sa reactionez eu... Ti-am observat ochii dezvoltati pe bunul gust, pe rafinament, inca de acum multi ani. Crezi ca daca nu as fi vazut asta, ti-as mai fi dat bani sa-ti cumperi atatea haine pe care nu le purtai oricum? Iti stiam sentimentele, stiam ca ai nevoie de un imbold, si am tot incercat sa-ti dau chiar eu cateva impulsuri, insa am observat ca la un moment dat devenise chiar sacaitor pentru tine. De fiecare data cand te intrebam de ce nu porti rochitele alea frumoase, sau pantofii aia superbi, inchideai repede usile sifonierului, ca mai apoi, cand plecam eu din camera, sa le indesi si mai in spate; imi spune mama pe un ton cald, apropiindu-se de mine. Cum de stia toate astea? Ma cunostea atat de bine, si eu habar n-aveam. Chiar nu stiam cum sa reactionez. Era prea mult pentru mine. -Toate datile; continua ea; cand te machiai la oglinda, insa fugeai repede sa te demachiezi cand veneam eu sau tatal tau de la munca... Cand purtai toti pantofii prin casa, exersand mersul ‚de felina’, insa ii aruncai sub pat cand auzeai ca sunt pe cale sa intru la tine in camera... Ce fel de mama crezi ca sunt?; Imi spune ea, dandu-mi un fir rebel de par dupa ureche. -Mama, eu... Imi pare rau... Schitez eu, uitandu-ma in podea. -Sa nu-ti para, spune ea, ridicandu-mi, cu doua degete, barbia. Ba dimpotriva. Gandeste-te ca daca toate lucrurile astea ar fi fost deja niste obisnuinte pentru tine, nu ar mai fi avut atat de mult farmec in momentul asta. Toata treaba asta cu Japonia, nu se rezuma doar la plecarea in sine. Reprezinta un nou inceput pentru tine, asa ca trebuie sa ai grija ca totul sa fie perfect. Si prin asta nu vreau sa zic perfect pentru altii, ci perfect pentru tine. De acum inainte, daca tie ti se pare ca asa este bine, si nu altfel, atunci sa faci cum simti, nu cum vor ceilalti sa faci. Toate astea, tinuta, machiajul, coafura, reprezinta doar inceputul, si doar la exterior. Ceea ce va urma va fi important. Si trebuie sa faci cumva sa duci schimbarea asta si in interior. Nu mai lasa pe nimeni sa te influenteze. Ai incredere in tine, in sentimentele, si in inima ta. Nu o auzisem niciodata pe mama vorbind asa. Era... schimbata. Era condusa de iubirea ei fata de mine, si dorinta ca mie sa-mi fie din ce in ce mai bine. In momentul asta, o iubeam atat de mult. Adica, stiam cat de tare ma iubeste, insa faptul ca imi spusese toate astea, faptul ca ma cunostea atat de bine fara ca eu sa-i fi spus nimic ma fac sa realizez ca ar fi trebuit sa am mai multa incredere in ea... Simteam cum imi cam venea sa plang. Nu stiu exact de ce, de emotii, de uimire, de regretul ca in toti acesti ani am crezut ca nu m-ar intelege. -Nu! O sa iti strici machiajul asta frumos pe care ti l-ai facut, spune mama, dandu-si seama de intentiile mele ‚plangacioase’; cu toate ca oricum nu aveam sa ma las a plang, chiar daca era vorba de mama. Nici macar ea nu ma vazuse plangand. Ei bine, cel putin, nu de cand am crescut mare, caci nu stiu cat de plangacioasa eram cat am fost mica. -Si in plus, nu ti-ai dat niciodata voie sa plangi in fata nimanui. Nici macar cand a murit bunicul. De ce ai face-o acum? Continua ea, cu aceeasi calmitate in voce, amintindu-mi de una din cele mai negre perioade din vietile noastre, si anume cand a murit bunicul, tatal ei. Tineam atat de mult la el... Inca de cand eram mica, am fost rasfatata lui. Probabil pentru ca am fost prima nepotica, intr-o lume de nepotei. Imi lipsea atat de mult... Dar mama avea dreptate. Nu aveam de ce sa plang. In plus, eram chiar bucuroasa ca aflasem toate lucrurile astea despre mama. Am sa fiu mult mai deschisa cu ea de acum incolo... -Stiu ca nu ai dormit deloc; spune mama, continuand sa ma uimeasca. Lucrul asta m-a facut chiar sa ma gandesc, putin sceptic, daca nu cumva mi-au instalat o camera de supraveghere in vreun ursulet de plus, cum se face in filmele cu spioni. Dar bineinteles, asta era doar imaginatia mea debordanta. -Ai reusit sa mananci ceva? Ma intreaba ea. -Mnu, nu as fi putut sa mananc oricum. -Stiu, stiu. Bine, e 04:27 spune mama, uitandu-se la ceas. Verifica daca ai tot, incarcator, telefon, Mp3, banii, tot. -Da. -A, si... poti sa nu-ti mai dai pantofii jos din picioare. Iti stau bine. Si-asa sunt curati. Nu i-ai purtat decat prin casa.; Spune mama, zambind, in timp ce iese din camera. Ok, deci ma mai uit o data in oglinda, si parca imi placea si mai mult ce vedeam. Dar nu mai aveam timp; nu puteam decat sa sper ca aveam sa mai fiu admirata si de altii. Ok, deci aveam tot ce mentionase mama. Sau, cel putin, asa speram. Am mai verificat,totusi, o data bagajul, pentru un lucru in particular, si anume daca aveam poza cu Matei... Am facut-o in asa fel, insa, incat sa ma amagesc singura ca defapt cautam altcvea si am dat doar din greseala peste poza, poza care era acolo, din fericire. Am mai stat putin prin camera, dupa care am coborat cu mama la masina, unde ne astepta deja tata. El m-a privit mirat, cam la fel cum ma privise si mama cand intrase in camera. Eu ma uit la mama, si ea la mine, si incepem sa radem subtil, amintindu-ne amandoua de ceea ce tocmai discutaseram. Afara era racoare, si era si de asteptat... Era 5 dimineata... Pe masura ce puneam bagajele in portbagajul masinii, emotiile mele, care se mai domolisera cat timp imi distrasese mama atentia in camera, reveneau. Si erau chiar si mai puternice. Nu credeam ca se putea asa ceva. M-am urcat in masina, in spate. Mama s-a oferit sa-mi cedeze locul ei din fata, insa nu credeam ca as fi putut face fata. Si chiar si pe bancheta din spate, pe masura ce ne apropiam de aeroport, simteam cum mi se gaureste stomacul. Sincer, nu intelegeam de ce... Adica, mai avusesem emotii asemanatoare pe drumul spre Banchet, insa alea erau pentru ca aveam sa fiu vazuta de toata scoala. Acum insa, nu cunosteam pe nimeni... Si asta si voiam, nu ? Sa pretind ca asta sunt, cum eram acum, ca asta am fost dintotdeauna, in fata celor ce nu ma cunosteau. Dar de data asta cred ca defapt nu era atat de mult vorba despre aparentele mele, ci despre faptul ca aveam intr-adevar sa plec. O parte din mine parca-si dorea sa se dea jos din masina si sa se intoarca acasa. Aceea era partea mea fricoasa de orice lucru nou. Cealalta parte, insa, partea dominanta, abia astepta sa ajunga si ar fi vrut chiar sa se aplece putin in fata, sa apese cu mana chiar ea pedala de acceleratie de sub piciorul tatei. Am ajuns, intr-un final, in fata aeroportului, si era 05:37. Ma cam obosisem gandindu-ma la chestia cu emotiile. Adica, cat aveau de gand sa mai creasca? Inghiteam in sec in timp ce ma dadeam jos din masina. Acum mai aparuse ceva... Mersul pe tocuri. Poate ca nu fusese o idee chiar atat de buna. Adica, stiu ca am purtat tocuri o groaza prin casa, insa pe afara, nu prea stiam cu ce se mananca. Atat la banchet, cat si la nunta matusii, nu fusese nevoie sa merg prea mult, deci nu puteam sa spun ca aveam experienta. M-am indreptat impreuna cu ai mei spre intrarea in aeroport, iar mie mi se parea ca ma cam balangan pe tocuri. Cum era de asteptat, insa, mama m-a luat de mana, facandu-ma sa ma opresc din mers, si mi-a zis, pe acelasi ton bland, „Mergi cu capul sus si nu te mai gandi la altceva. Mergi natural, ca si cand e o joaca de copii. Pana acum te descurci bine, insa tu nu iti dai voie sa vezi adevarul.” Ma ajutau intr-adevar sfaturile ei. Nu ii puteam multumi indeajuns. Defapt, nu ii multumisem deloc. Tot ceea ce am fost in stare sa fac a fost sa ii arat un zambet putin cam resemnat, si atat... Era prima oara cand eram aeroport. Era ca un fel de maioneza, o amestecatura de toate speciile, pe care le iei si le bati impreuna. Dar era frumos. Imi placea sa vad atatia oameni straini, sa aud atatea limbi diferite... Eu si cu mama ne-am oprit intr-un colt, sprijinindu-ne de bagaje, in timp ce tata s-a dus sa vada ce si cum. Continuam sa ma uit in jur, nerabdatoare. Defapt, nici eu nu stiam cum ma simt. Nu mai stiam... -Relaxeaza-te, totul o sa fie bine. Nu mai stii ce ne-ai zis acum 4 ani? -4 ani ? O intreb eu pe mama, fara sa-mi dau seama despre ce vorbesti. -Cand ai aflat de toate astea. De programul scolar. -Aaa. Ce am zis? O intreb, inca nedumerita. -Ai zis „Eu vreau sa fac asta! Vreau sa merg! Si nu o sa ma opriti! Am sa ma duc!”; spune ea, si izbucnim amandoua in ras. -Mama... spun eu, devenind serioasa. Multumesc! Pentru tot! -Nu ai pentru ce sa-mi multumesti. Eu am fost mereu, si mereu am sa fiu alaturi de tine! De asta sa nu te indoiesti niciodata! Dar suntem brutal intrerupte de tata, care vine grabit spre noi, spunandu-ne ca nu mai e mult timp. Pe drum spre poarta de verificare, am aflat ca avionul era intr-adevar special amenajat pentru noi, studentii acestui program. El trebuia sa treaca prin toate tarile de unde avea de luat copii, ceea ce mi se parea putin cam ciudat. Nu crezusem ca cineva chiar ar face asa ceva. Imi faceam griji de cat ar putea sa ne ia lucrul asta, insa m-a linistit tata cand mi-a spus ca Romania fusese ultima oprire. Aveam sa ne indreptam fix spre Japonia. Totul era in regula, dupa cum ne si asteptaseram. Formalitatile erau incheiate, si totul era pregatit. Mai aveam acum doar o poarta de trecut, cea ‚finala’. Ii mai imbratisez inca o data pe ai mei, si le promit ca ii sun indata ce ajung acolo. In fond, nu cred ca as fi scapat vie daca nu as fi facut asa. Rasuflu adanc si ma intorc cu fata spre paznicii ce imi zambeau prietenos. Trec pe langa ei si ajung in zona in care nu mai aveau acces decat pasagerii. Sunt indrumata catre avion, in care ma si urc. Imi gasesc locul care imi era destinat, si ma asez frumos, privind pe geam, spre locul de unde venisem. In sfarsit se intampla... Tinuta Dariei:
14.07.201225.6KB
urmatoarea tema vva fi soul eater eu particip cu death the kid anime aUrmatoarea tema vva fi Soul Eater Eu particip cu Death The Kid
11.10.201241.9KB
:hi: buna!ma numesc teona,dar multi imi spun teo sau nebuna(de aici si ideea de meu),am 14 ani din:hi: Buna!Ma numesc Teona,dar multi imi spun Teo sau Nebuna(de aici si ideea de copilnebun-nickul meu),am 14 ani jumatate,sunt din Neamt. Sunt o fire destul de prietenoasa zic eu,dar nu am multi prieteni adevarati(poate doar 2).Ma impac bine cu baietii din clasa de la mine,dar fiindca port ochelari,cei din clasele celelalte isi bat joc de mine.Bun,imi palc animeurile,Miley Cyrus,sa cant,sa compun poezii,sa dansez,sa imi colorez unghiile in culori ciudate neon,sa imi bat joc de proful de sport,sa o trag de par pe dusmanca mea de moarte:o fata pe care toti profesorii o lauda,dar ea nu stie nimic de fapt----ma-sa e profa si de-aia. Urasc mai multe lucruri decat imi plac:urasc baiatul pe care il iubesc(suna ciudat stiu) pentru ca ma face sa sufar prea mult,urasc ceapa si orice contine ceapa,urasc profa de desen pentru ca nu stiu sa desenez si imi pune note mici,urasc proful de sport pentru ca de fiecare data cand ii spun ca nu pot sa sar pe trambulina aia stupida ma pune forta,urasc pensatul--dar pentru frumusete,rabda baba,urasc serpii pentru ca sunt niste animale infioratoare,urasc baietii cu tupeu din ala care da pe-afara,urasc fustele mini de....mai bine ma abtin,etc OK,nu mai vreau sa plictisesc,asa ca daca are cineva intreabari va raspund.Bye :hi:
24.03.201140.8KB
este foarte frumos cred ca am fost si eu acolo (asa am crezut eu) :) =) dragoste prinsa in artaeste foarte frumos cred ca am fost si eu acolo (asa am crezut eu) :) =)
04.09.201055.5KB

 
am inteles nu ma supar sper sa mai treceti pe la mine ce parere aveti deapre fiu twilight primaam inteles nu ma supar sper sa mai treceti pe la mine
19.11.200925.4KB
... o poveste......
17.01.201122KB
10 this is me:d nota pentru poza10 this is me:D
04.07.200923.3KB
10 nota pentru poza10
31.12.200938.6KB

 
6 poze simple6
06.07.20095.6KB
in sfarsit next!!! bine inteles la fel de grozav ca si restul sinceer ma asteptam la o asemeneain sfarsit next!!! bine inteles la fel de grozav ca si restul caapitolelor. sinceer ma asteptam la o asemenea constiinta din partea sakurei :nod: :nod: dar si la deidara doar ca eu il vedeam o papusa barbie in marime naturala .oricum super acest capitol si il astept cu nerabdare si pe urmatorul. bafta la scris ralu! ja ne! :hi:
13.07.20128.5KB
nu prea inteleg ... :rolleyes: tu scrii pe telefon ficu ? ai puncte in loc de cratima si de astanu prea inteleg ... :rolleyes: tu scrii pe telefon ficu ? ai puncte in loc de cratima si de asta te intreb... :)) ma roog ...genial
04.05.201129.4KB
10 nota pentru poza10
23.07.200932.7KB

 
o.o eeeee! fic noooou! si se pare ca sunt prima care lasa surioara mea a scris un fiiic. de ce aiO.O Eeeee! Fic noooou! si se pare ca sunt prima care lasa comm. Deeeeci, surioara mea a scris un fiiic. De ce ai spus ca nu e reusit? Adica mie imi place. Ideea mi se pare interesanta, doar ca am ceva de obiectat! Incearca sa folosesti mai multa descriere! Dialogul in exces grabeste actiunea si atunci capitolul nu mai e atat de interesant. Sau chiar daca folosesti dialog, incearca sa nu il faci sec! Povesteste mai mult si ce e in mintea personajelor intr-o anumita situatie. Cand postezi nextul, sa imi trimit te rog un mesaj privat! Vreau sa aflu ce se intampla mai departe^^! Mie imi place ce a scris surioara mea :dinti: Apropo, daca te intereseaza, am si eu un fic yaoi in colaborare! Se numeste : Alone... or maybe not. Surioara ta mai...mare/mica (cati ani ai ca sa stiu) te ubeeee mult de tot si asteapta nextul! P.S Scuzati comm-ul chilometric ! :rotfl:
20.02.201335.3KB
buna bunaa! scuzati marea hidan veni langa mine si le explicara ce e defapt jashin, cum a aBuna bunaa! Scuzati marea inatrziere.:D Hidan veni langa mine si le explicara ce e defapt Jashin, cum a a aprut, de ce ne ajuta si cum arata. Dap...Jashin se arata in fata profesorilor asa cum stie el mai bine. Bineinteles ca e la bustu gol, cu placuta din armata la gat si pantalonii specifici zambindu-le prosteste si dandu-le o replica gen *facepalm*: -Ce fac profii? -Hm...Si cam cati ani ar trebui sa ai tu? intreaba Domn Diriginte in timp ce profu de religie isi facu 100 de matanii. -Pai...Eu am murit la 31 de ani, dar am facut.... -face o pauza in care incepe sa numere pe degete- 83 de ani. -Uh....Si nu ai imbatranit deloc. continui eu. -Desigur, draguta. rade el. De ce as mai imbatrani? Ca sa mor a doua oara? Am zambind. E logic ca nu a mai imbatranit. Profesorii se uitau inca socati la mine ca la o nebuna alaturi de Jashin care plutea pe langa mine fara nicio problema. Dupa muuuulte intrebari puse de profi, in care m-am simtit ca la interogatoriu si eu si Jashin, am plecat intr-un sfarsit acasa. Gluma aceasta proasta facuta de Domn diriginte si ceilalti da dat programul peste cap, alarturi de Jashin care a raspuns cu rabdare la orice intrebare pusa de ei. Am hotarat alaturi de profi si colegi ca tot ce s-a intamplat in cancelarie va ramane acolo ! Nu conteaza daca ne vom certa, desparti sau alte prosti. Jashin pentru ei nu ar trebui sa existe! Pan la urma,...El este zeul lui Hidan si nimeni altcineva! Ajunsa acasa, am deschis usa si am vazut un geamantan mare langa cuier. -Naruto. Plecam pe undeva? intreb eu derutata. -Ayame. Te muti la Hidan? imi raspunde el cu o alta intrebare dandu-mi de inteles ca nici el nu stie. Am privit prin camera, dar era goala. In ea aflandu-se doar Amiral care dormea de zor intr-o cutie de carton. Nici nu se obosi sa deschida ochii. Intram in bucatarie. Parintii stateau la masa si vorbeau, dar nu intre ei ci cu altcineva. Eu si Naruto eram foarte confuzi, dar deodata in fata noastra apare o femeie in varsta, putin mai scunda decat noi, cu aprul alb si prins intr-un coc, zambind la noi si apucandu-ne pe amandoi de catre un obraz. -Vaaai! Ce mari v-ati facut! Sa va pupe mamaia! Imi vine sa plang de fericire cand va gvad asa de mari si frumosi! Pe loc mi-am dat seama cine este. Mama tatalui nostru. -Mamaieee! Ma doare! spune Naruto fiind inca tras de obraz. -Vai Ayame....Ce chip angelic ai mamaie, dar ce-i asta la tine? Ti-ai lasat parul sa creasca si ti-ai facut suvite negre... Imi place! continua mamaia mangaindu-mi orbazul. Am zambit usor si am pus tot cap la cap. Deci...Mamaia e aici, iar valiza langa cuier. Mamaie + Valiza= dulciuri multe. Adicaa....Vreau sa spun: mamaia va sta la noi o vreme. -Ia sa va vada mamaia mai bine! spune batrana si pe loc smulge tricoul de pe Naruto. Am inceput sa rad puternic. Parintii nu cutezau sa spuna nimic, ci priveau amuzati cum bunica il dezbraca pe Naruto pur si simplu. Rasul meu nu a tinut mult, ca pe loc ma vad si pe mine doar in lingerie intima. M-am rusinat si m-am ascuns dupa fratele meu, privind-o pe bunica peste umarul lui. -Uuu....Daca as fi inca tarana cred ca as fi in limba dupa tine, dragule. incepe mamaia privindu-l pe Naruto care se abtinea sa nu rada. Pun pariu ca toate fetele se tin scai de tine. Iar tu Ayame, ce forme frumoase are corpul tau. Amandoi sunteti niste ingeri...nu degeaba sunteti in familia Uzumaki. Puternici ca tatal vostru si frumosi ca mama voastra. -Aaaam...incepe eu nestiind ce sa zic. Mamaie n-ai cumva ceva de tricotat sau nistre treaba pe undeva? Bunica scosese un mic suspin ca si cum si-ar fi amintit de ceva si se dusese la valiza. “Te rog spune-mi ca nu-i ecva tricotat sau vreo rochie stupida ca mor!” -V-am adus ceva frumos. continua aceasta. Cand am auzit ca ne-a adus ceva frumos amandoi ne-am agitat si nu stiam care incotro sa fugim. Eram in lenjerie intima amandoi si fugeam prin casa ca nebunii. Cine spune ca la noi in casa nu este spitalul de nebuni e un prost! In continuare bunica scoate din acea valiza o punga imensa cu dulciuri, doua cutitute negre si o alta punga. Cum a vazut punga cu dulciuri, Naturo a luat-o din mana buncii si fugi cu ea. -Tradatorule! tip eu. Vino inapoi! Copil prost cu fete zambitoare pe boxeri! -Uhh...Ce frica imi e de o fata cu parul roz! tipa si Naruto din cealalta camera -Eh stai ca vezi tu! marai eu Am vrut sa ma duc dupa el, dar bunica ma opri. Imi daduse cealalta punga in care se aflau alte dulciuri. Apoi deschise cele doua cutiute negre. In ele se aflau cate o pereche de cercei, din aceea mici si negri. -Dar de ce doua la fel? intreb eu. -M-am gandit ca nepotii mei sunt destul de mari ca sa aiba mai mult de doua gauri in urechi, nu? rade bunica. -Daa...In afara de Naruto, care pe langa asta e un bou nu are nicio gaura. -Ii vom face noi. zambeste bunica. -Hmmm....Imi place zambetul de pe fata ta. rad eu. Doamne...Bunica e foarte foarte cool! De abia astept sa imi pun cerceii adusi de ea! Cat despre Naruto va avea de suferit daca doreste sa isi puna cercei. Ce malefic suntem! _______________________________________________________________ Dap...Ayame si-a schimbat putin look-ul. Acum arata asa:
13.03.201233.8KB
nu,din ca am mari probleme de ortografie si vreau sa le indrept! multumesc pt critici.o sa vin cuNu,din contra,stiu ca am mari probleme de ortografie si vreau sa le indrept! Multumesc pt critici.O sa vin cu nextu cat pot de repede!
15.04.201213.5KB
4 :razz: yamanaka ino4 :razz:
26.12.20097.8KB

 
te infig intr-o teapa.(ca vlad tepes) :zzz: ucide userul dinaintea ta!Te infig intr-o teapa.(Ca Vlad Tepes) :zzz:
07.01.20128.8KB
*actiunea nu-i grabita deloc :nono: *si cred ca si eu mi-am dat seama putin ce-i cu simbolul nu *Actiunea nu-i grabita deloc :nono: *Si cred ca si eu mi-am dat seama putin ce-i cu simbolul acesta,desii nu cred ca zic bine e o banuiala. :limba: :nod: Ai putea sa-mi dai un mesaj cand pui next?Te rog mult :dinti: :rusine: Si vreau sa=i multumesc lui <>pe care o iubesc :dinti: ca mi-a zis de acest fic :zzz: Te pupacesc dulce:*:* Choco^^ :nebun:
15.01.20128.8KB
am adus mai repede si ultimul capitol! capitolul esti?'tip in interiorul meu. asa zisa ceremonieAm adus mai repede si ultimul capitol! Capitolul XXIV-Initierea(IV) 'Tayuya,unde esti?'tip in interiorul meu. Asa zisa ceremonie incepuse.Hidan indruga in nu stiu ce limba neste presupuse descantece.Sasuke era agitat si totodata ingrijorat,la fel ca mine.In rest Deidara,Kakuzo,Zetsu si Kisame stateau in cerc in jurul nostru,in caz ca incercam sa fug. Imi era frica.Asta era clar.Speram ca Tayuya o sa apara si ma va lua de aici.Ma rugam sa scap de aici cat mai repede.Ca totul va reveni la normal,iar asta sa fi fost doar un cosmar. Dar stiam ca nu asta se va intampla.Eu urmam,din ce am inteles din nebunia asta,sa devin contesa si sotia lui Uchiha-un lucru care nu ma ajuta deloc-si totodata vampir complet. Incepuse sa ploua,dar ceremonia continua sa se desfasoare nestingherita.Asa ca n-am inceput sa ma plang,ramanand mai departe in liniste.Din cand in cand brunetul imi mai arunca priviri care inspirau nerabdare.Dar nu o nerabdare sexuala,ci mai mult una pe viata si moarte. In sfarsit Hidan termina,iar noi ne putem ridica in picioare,deoarece am stat in genunchi.Eram uda pana la piele,dar asta era cea mai mica problema a mea.Tremuram toata.Nu intelegeam ce urma sa se intample. -Acum,Uchiha-sama noi vom pleca,spuse Suigetsu,toti disparand. Brunetul se aproprie de mine,prinzandu-ma de talie.Ma trase aproape de pieptul sau,ridicandu-mi cu podul palmei barbia. -Este prima data cand iti vad ochii atat de bine.Ai niste ochi ireali!ranji acesta si ma saruta. Inca ne priveam.Eu cu ura si spaima,el cu nerabdare si o iubire infricosatoare.Ma mai saruta o data,de aceasta data acceptand si participand si eu la acest joc. Rupse sarutul,si-si aproprie gura de gatul meu alb si fin.Il saruta cu pasiune.Mainile acestuia imi cuprindeau talia.In spate era un copac in care ma imobilizase.Probabil Tayuya nu va ajunge la timp,sau chiar a renuntat la idea de a ma mai salva.Nu mai aveam scapare.Nu mai puteam schimba nimic.Acum eram o persoana neajutorata si vulnerabila in bratele unui monstru iubitor de sange. Brunetul imi mai linse odata baza gatului,si inainte de punctul culminant,imi soptise: -Iubirea este ca un ghimpe:nu scapi de el pana ce nu-l distrugi.Isi ridica gura si o deschise.Imi mai privi odata gatul,iar in urmatoarele momente am simtit aceeasi senzatie ca doua ace mi-ar strapunge pielea.Simteam cum acesta imi bea sangele.Simteam cum in tot corpul meu aveau loc schimbari.Simteam o pereche de colti dezvoltundu-se in gura mea.Pielea mi se deschisese la culoare extrem.Unghile devenisera mai lungi intr-o fractiune de secunda.Iar acea sete revenise. Dupa ce brunetul termina,isi trase gulerul de la camase,soptindu-mi: -Acum e randul tau! Ma-am apropriat tematoare de gatul sau palid,deschizandu-mi gura.Dar cand am vrut sa gust aceasta bautura interzisa,un glont ne-a facut sa ne indepartam unul de altul. Eu m-am speriat foarte tare,si am cazut la pamant.Brunetul si-a indreptat rapid privirea catre locul de unde a venit glontul,pentru prima data vazandu-l cu adevarat inspaimantat.A intepenit pe loc,uitandu-se la persoana care a tras. -Uchiha Sasuke...ai fost avertizat de prea multe ori,striga ferm,dar calm,o voce feminina,aceeasi de la telefon. Indeparteazate de fata si preda-te pana ce nu vei fi ucis. Femeia care vorbea cu el parea sa fie tot un vampir,dupa piele si colti care i de vedeau.In rest era ascunsa de o mantie neagra,care-i acoperea si jumatate de fata. Brunetul inca ramase incremenit in fata mea,pana la auzul unei alte voci,la care chiar a inghetat: -Frate,am incercat sa te protejez,vorbi un baiat de vreo 20 de ani care semana foarte mult cu Uchiha.Am crezut ca daca te voi pune sub conducerea lui Tayuya-sama te vei cuminti.Dar cum era de asteptat ai esuat.Toti mi-au spus de atunci,ca esti un esec al familiei noastre si trebuiai ucis.Dar eu am avut incredere in tine. Uchiha a vrut sa o ia la fuga,dar o alta persoana a tras cu pistolul catre el.La timp,Deidara a aparut,impingandu-l din dreptul pistolului. -Uchiha,iti place ce ai facut?I-ai transformat pe toti in neste tradatori,aparu cu o arma in mana Sasori.Si pentru faptul ca mi-ai ranit sora,dar mai presus conducatorul nostru,nu te voi ierta niciodata. Deidara il ataca pe Sasori din spate,dar baiatul de mai devreme,probabil fratele lui Sasuke i-a oprit atacul la timp,dupa care i-a tras un glont in cap. -Deidara!maraii brunetul. In curand au aparut si ceilalti membri Akatsuki tradatori. Intr-un moment crucial,pistolul femeii cu mantie era indreptat catre Uchiha. -Spune-ti ultima dorinta inainte sa-ti zbor creierul!ranji aceasta. Dar chiar in momentul cand aceasta apasa pe tragaci,Kakuzo se baga in dreptul lui,salvandu-si conducatorul tradator pentru eternitate. -Alt tradator mizerabil,maraii Sasori,lovid trupul nensufletit.Unde au disparut?tipa roscatul. Asa se pare.Ultimi membri ramasi au gasit un prilej ca sa scape,chiar daca si-au sacrificat prieteni pentru asta. -Unde dracu' te-ai dus Uchiha?!zbiera Sasori. -Linisteste-te,nu vor scapa la nesfarsit!il potoli Itachi. -Imi pare rau stapane...spuse nervos roscatul. -Tayuya,o revad eu pe roscata,dute si vezi cum se simte fata,ordona femeia. -Conducatoare,n-ar trebuii sa fim mai precauti,deja a avut loc transformarea... -Uchiha,probabil conduci tu ramura principala a clanului,dar nu trebuie sa te pui cu conducatorul suprem,asa ca te rog sa nu ma mai completezi cu idei prostesti,cand stiu bine ce fac! -Da,scuzati-ma. Roscata se aproprie de mine,care eram pe jumatate moarta. -Ce s-a intamplat? -Hinata,acum esti in siguranta.Ma ajuta sa ma ridic,si-mi pune o pelerina pe mine.Ma conduce pana in dreptul femeii cu mantie. -Ma bucur sa te cunosc Hinata,totusi in aceste imprejurari,observasem un zambet pe chipul ei acoperit. -Si eu,raspund eu speriata. Pentru un moment,ii pot vedea ochii auri ca razele soarelui,tintuidu-i pe cei ciocolati ai Tayuyei.Fata aproba din cap,si-si indrepta privirea catre mine: -Hinata,pentru o vreme nu ne vom mai vedea.Va trebui sa te ascunzi undeva ca sa nu te gaseasca Uchiha.Probabil acesta isi va face un nou clan,asa ca nu mult timp va evita sa te atace.Tu vei pleca impreuna cu lidera clanului Akatsuki,si singurul tau conducator.Acum tu esti contesa in locul meu,lidera mea si a tuturor celorlalti,spunand asta,se apleaca gratios in fata mea. -Nu inteleg!Ce o sa- le spun parintilor,prietenilor...? -Nu-ti face griji, de asta ne vom ocupa noi.Ne mai vedem...astfel impreuna cu Sasori au disparut. Asta este sfarsitul?Asa imi voi petrece restul vieti,ascunzandu-ma?Voi mai reveni vreodata cat de putin la fosta mea viata? Autor(eu): Revenind la locul unde au tinut-o cei din Akatsuki pe Hinata: Dintr-o debara prafuita si veche se auzeau lovituri si injuraturi.Ma indrept catre usa si o deschid cu precautie.Inautru dau de Karin in lenjerie,legata la maini si picioare,cu fruntea rosie de la atatea lovituri in perete. -Ajutooooooooooor!ce stai si te uiti la mine ca la felul paispe?Dezleaga-ma!se rasteste aceasta la mine. -Sti,ma gandeam sa te ajut,dar finca ai tipat la mine,m-am razgandit,vorbesc eu in sictir. -Haha,rade aceasta agitata,am glumit si eu,asa fac prieteni,haha. -De cand suntem noi prietene?ma uit eu confuza la ea. -Bine,nu prietene.Uite,daca ma juti o sa te servesc o luna. -Trei! -Bine,trei luni!zambeste aceasta fortat. -Nu,trei ani! -CE?Ai inabunit? -Bine,atunci plec,fac cale intoarsa si ma prefac ca ies pe usa. -Bine,bine,s-a facut.Acum ma ajuti? -OK,ah.Ma apropri de aceasta,mai sa dezleg sfoara: -Neee,mie sete.Ma ridic obosita,si ies din debara.Ma dun sa-mi iau un suc. -Stai!!!Unde te duci?Mi-ai zis ca ma dezlegi! -Linsiteste-te,am destul timp pana la sezonul doi ca sa te dezleg. -Staaaai!Nu ma lasa aici!AAAAAAA! ~Final sezon I~ Sper ca va placut acest sezon.O sa incerc sa-l aduc in curand si pe urmatorul-''Trandafirul Negru'',probabil in maxim o luna,deoarece voi mai incepe un fic.Ne mai vedem! :hi:
06.07.20129.8KB
:rusine: :rusine: :rusine: :rusine: :rusine: awwwwwww ma bucur ca va place :rusine: :rusine::rusine: :rusine: :rusine: :rusine: :rusine: awwwwwww ma bucur ca va place :rusine: :rusine: dar nextul il veti primi deabea in week end sau poate joi vineri mai vedem dar nu pot mai devreme ca scoala noastra ar trebui desfintata si colegii nostri reasamblati ma rog intelegeti voi orikum ma bucur ca va place si astept sa vad ce comm mai lasati si si ce pot zice,voi aduce nextu cat de curand posibil poop :*:*:* :nod: :nebun: :nebun: :rotfl:
25.01.201122.3KB

 
10 nota pentru poza10
23.07.201039.1KB
buna! sunt si eu o fana de a-ta pt ca imi place foarte mult ficu.. mai bn spus iubesc ficul astaBuna! Sunt si eu o fana de a-ta pt ca imi place foarte mult ficu.. mai bn spus iubesc ficul asta :nebun: :nebun: Te rog.. pt binele lui dumnezeu :)) ADU NEXTU!
25.03.201214.7KB
clasa de nebunisooper vreau next-ul!! :*:P
16.06.201130.9KB
de scuuuuurt! si atat de cam bine nu ma plang.. adica si eu am cam intarziat cu atat cat e imi placeEeeeeeee!!!!!! Daya-chaaaaan!.... Atat de scuuuuurt! si atat de minunat:)) Dar cam scurt... Ei bine nu ma plang.. adica si eu am cam intarziat cu nextul.. |Capitolul, atat cat e imi place mult! (mie imi place tot ce scri tu) Deci Aiko-chan ubeste next, si ubeste Daya-chan! Kissuuuu, succes la scris si ja ne! :hi:
09.01.201346.5KB

 
am venit cu nextul in seara asta asa cum vam promis desi as fi vrut sa scriu mai mult la el dar voiam venit cu nextul in seara asta asa cum vam promis desi as fi vrut sa scriu mai mult la el dar voi scrie in capitolu urmator...motivul pentru care nam scris mai mult.....ghiciti voi....ork uitati nextul sper sa va placa :*:* :rusine: :rusine: :rotfl: Capitol 2 “…vreau sa ma dau jos de pe ea dar nu pot,parka am corpul impietrit…Doamneee ce sa faaaaaac?” Ochii ei verzi ca iarba proaspata straluceau precum stelele,dau sa ma ridic dar mai rau fac pentru ca doar ce m-am ridicat 10 centimentri si iar am cazut peste ea de data asta altfel,eram cu un picior intre piciarele ei si cu pieptul pe pieptul ei,ii simteam cu pieptul meu “rotunjirile”…imediat ce aceasta obserba ca am inceput sa tremur putin,isi dadu seama de ce tremor si se facu toata rosie la fata,ca mai avea putin si exploda de rusine,imediat ce imi trece tremuratul,ma uit la fata ei fiind numai 5 centrimentri distanta intre chipurile noastre,ea era prinsa in ochii mei abisali si eu eram prins in ochii ei de smarald,atunci aceasta nu mai era rosie era pur si simplu Sakura,floarea mea de cires, atunci imi vine in minte”E atat draguta si inocenta…imi…imi …imi doresc sa o sarut….Nuuu,trebuie sa rezist tentatiei oricat mi-as dori ,ce doamne iartama,ce am in minte,ea e storcita de greutatea corpului meu si eu ma gandesc sa o sarut,doamne nu sunt sanatos” imi spune autoritar creierul chiar daca inima imi spunea sa nu ma opresc,nu m-am mai simtit asa niciodata,chiar atat de tare m-am indragostit… cu ultimele puteri ma ridic in picioare, “Cred ca am stat aproape un minut pe saraca fata” ma gandesc eu si apoi intind mana ca Sakura sa se ajute de ea sa se ridice,aceasta imi cuprinde mana,off ce mana fina,calda,subtire si fara par avea …“ Ba sunt dus cu capu sau mi se pare mie,normal ca are mana subtire si fara par doar e fata,daaaa.” Imi zic eu Sakura ridicanduse intre timp si scuturandusi fusta.Am intrebat-o cu privirea in pamant: -Sakura,deci..in ce clasa? esti intreb eu sfios -In a11-C.spuse aceasta luandu-mi intre timp baribia cu doua degete facandu-ma sad au privirea cu a ei care parca spunea “Nu fi suparat,a fost doar in accident.” Imediat ce imi dau seama ce spune privirea ei iertatoare o i-au in brate si o intreb plin de speranta: -Ma ierti? -Sigur…spuse aceasta raspunzandu-mi la imbratisare si dandu-mi cateva palme pe spate foarte usoare,mai mult semanand a mangaieli,avand ca rol revenirea mea… -Pai atunci sa mergem,se pare ca suntem in aceeasi clasa,iar eu nu numai primul venit dar si primul intarziat….spun cu un zambet pe fata,mai mult amuzat decat ingrijorat.Sakura da din cap si ea cu un zambet usor pe fata,am apucato de mana nici cat sa o doara,nici cat sa imi scape si am inceput sa fug cele cateva coridoare pana intrarea salii de clase,iar Sakura alerga dupa mine neopunandu-se sau zbatandu-se,ca nici nu avea de ce sa fim sinceri,sau avea… poate alegam prea repede pentru ea sau …. Nu apucam sa ma intern toate aceste lucruri caci fara sa ma gandesc,bat la usa. “Doamneee,v-ai de viata si de zilele mele” imi spun eu in gand,intre timp ce o voce groasa raspunde “Intra!”,ma uit eu la Sakura cu o privire de genul”Gata spune-ti rugaciunea ca ne-am ars.” Apoi inghit in sec intre timp ce ii dau drumul Sakurei la mana si imping usor usa,pasesc si ma uit cu ditamai benoaclele la catedra,citinduse in ochii mei parca mesajul “Gata domnu profesor sunt pregatit sa-mi iau pedeapsa.” Si ce credeti ca vad catedra era GOALA,ma uit eu prin clasa dar nu ii vad decat pe baieti care mai aveau putin si isi dadeau drumul la gura,scotand din aceasta numai rasete,pe fete care se uitau la noi cu o privire gen “Cum de sunteti voi 2 impreuna nebunilor?:>:>”, pe Sakura in spatele meu uitandu-se confuza,si pe Naruto intr-o banca in fruntea clasei,ca un lider numai ca el nu aveam starea si pozitia de un lider ci de un clown lenes pentru ca statea pe spate,cu spatele lipit de spatarul scaunului,cu mainile sub cap,uitandu-se la noi cu un zambet pana la urechi. -V-am speriat nui asa,ati crezut ca profu e IN CLASA.spuse Naruto,accentuandu-se pe ultimele cuvinte “IN CLASA” si ingrosandu-si vocea ,formand exact tonul si volumul pe care l-am auzit odata cu cuvantul “Intra!”,atunci mi-am dat seama ca tocmai cel ce ne spusese sa intram pe vocea aceea era Naruto,atunci imi vin toti nervi din lume,miam incordat muschii si parca imi fierbea sangele in vene,mi-am inchis ochii in semn de enervare ca sa imi pregatesc “privirea”,deskid ochii,avand o tinta sigura..NARUTO,imediat ce ma uit la acesta se ingrozeste,dau sa ma duc spre el dar o mana calda se puse pe umarul meu si ca printr-o minune m-am calmat,acea mana era a Sakurei,doamne fata asta are puteri tamaduitoare cu siguranta… :nod: -Gata,Sasuke,calmeaza-te.spuse aceasta putin ingrijorata Inspir adanc,apoi expir si parca toti nervii mei disparusera,asta se intampla dupa ce spun: -Bine. Dupa ce ma scap de toti nervii intreb confuz: -Dar unde e profu? -Nu stiu,caci nu au trecut nici cateva minute de cand s-a sunat de intrare,iar profu nu a venit in clasa.spuse Naruto mai calm dupa sperietura care i-am dat-o -Aha….spun eu foarte putin confuz Apoi eu si Sakura ne-am dus la bancile libere din spate de la geam si culmea erau asezate una langa alta,am stat pana a venit profu’ si ce crede-ti,eu si Sakura ne-am speriat degeaba ca s-a sunat de pauza si profu’ nici nu s-a deranjat sa intre in clasa pana a doua ora,caci azi aveam doua ore cu el. S-a sunat si imediat grupul de fete cu care era Sakura au smuls-o de langa mine si au tras-o cu el pe hol….Eu aveam atintita privirea catre usa unde era lutimul loc unde am vazut-o pe Sakura,intre timp niste fete au venit la banca mea si au inceput sa-mi zica: -Buna,eu sunt Ino,____________(pauza pentru ca numai eram atent,eram atent la usa),dar i-am observat aspectul avea parul blond si lung prins intr-o coada sus la spate,avea ochii albastrii ca marea,daca nu erai atent puteai sa te pierzi in ei dar eu nu eram genul acela pentru ca ma pierdeam in alti ochi…. -Eu sunt Karin,ma bucur sa te cunosc__________(si iar imi indrept atentia spre usa),observ si aspectul ei avea parul roscat si putin ciufulit,mediu si desprins si ochii caprui aprins si avea ochelari,oricum nu fac mare diferenta intre cei care au ochelari sau aparat denatar si cei normali. Intre timp ma gandesc “Oare de ce sta rozalia asa mult,chiar atat de mult o tine grupul ei de vorba,hmmmm….mai bine ma duc sa verific.”imi spun eu. Deodata aud…nu o sa va vina sa credeti ce aud de la cele doua fete…amandoua in cor: -Sasuke,vrei sa fi prietenul meu??! -Sasuke,vrei sa fi prietenul meu??! Am ramas scoat,darn u lass a se vada asta,mai ales pentru ca eu nu imi mutasem privirea de la usa,mai stau cateva secunde si ma gandesc la un plan….a gata am gasit sunt un geniu,o sa ma prefac ca nu le-am auzit ca san u le ranesc prea tare cu un refuz…sper doar sa ma lase un timp in pace pana sa ma intrebe din nou,deci sa incepem,imi intorc capul spre ele si zic intre timp ce ele asteptau cu sufletul la gura: -Scuze fetelor,ati zis ceva…?spun eu indiferent si putin confuz -Offffff…suspina acestea doua -Lasa nu am spus nimic.spuse acestea doua in cor Cele doua fete se intorc cu spatele la mine si pleaca bosumflate,sper doar ca nu le-am suparat….prea tare. Ma indrept spre usa clasei,ies si le aud pe fetele din grup si pe Sakura purtand o conversatie: -Eeeeeeeeee….spun toate mirate in cor -Ciar asta s-a intamplat?intreaba Hinata -Da…dar a fost doar un accident,spuse aceasta -Ei bine….si …pana la urma iti place de el?…intreba Hinata din nou -Pai…. Muhahaha sunt malefica si va las in suspans ei bine atata am reusit sa scriu sper sa va placa :hi:
11.01.201122.3KB
nou!ca de obicei ma ridic lenes din pat si imi fac zgomot suryoara mea nu s-a duc la dulap siTrrr....soneria,din nou!Ca de obicei ma ridic lenes din pat si imi fac siesta....Dupa zgomot suryoara mea nu s-a trzit,inca. Ma duc la dulap si gandindupa ca trebuie sa urmaresc pe cineva hotarasc sa imi iau un costum de blug negru si o bluza cu manica lunga si verde... Cobor alene pe scari ma asez la masa si incep sa rumeg niste covrigei.Acest lucru il fac de obicei inainte de cina dar tinand cont ca sunt emotionata nu imi mai dau seama de ce fac... Apare si Lory in momentul in care mama pune miculdejun. -Neatza surioara!Imi salut eu calduros sora. -Neata!Zice ea somnoroasa. Se pune la masa alaturi de restul familiei.Si atunci observa ca lipsesc covrigei: -Unde sunt covrigeii?Itreaba dezorientata. -Pai...eu i-am rumegat aproape pe toti... Toti trei incep sa rada la auzul propozitiei mele.Macar asa o binedispun pe mama care sta cu sufletul la gura de cand i-a spus tata decizia lui.Si o inteleg,e mama si nu vrea ca eu sau surioara mea sa patim ceva... Imi imbratisez mama si sora dupa care plec alturi de tata spre masina...Ne imbarcam si pornim... Ma duce m-ai intai la birou unde aflu din dosarul spargatorului de case ca este foarte bun luptator si foarte suspicios...Acum e momentul cand eu si tata punem cap la cap un plan...Imi da un pistol pentru a fi sigur ca am cu ce sa ma apar si pornim spre locul unde se ascunde nelegiuitul... Pentru a nu deveni suspicio eu trebuie sa merg la el si sa il atrag inafara casei dupa care eu si tata il prindem....Planul merge ca la carte pana cand il vede pe tata si ma loveste astfel incat fuge spre masina sa si o ia la goana... Eu si tata alergam spre masina noastra si incepem o urmarire...Totul decurge bine pana cand spargatorul trage in caucic si tata pierde controlul masinii ...Acum ne invarteam pe sosea si un tir ce vine de pe banda cealalta ne loveste din plin.... Simteam ca nu rezist,simteam o durere ingrozitoare si dupa aceea intuneric.... Va urma! :hi:
18.12.20094.5KB
20 desenele mele ^ w ^20
16.01.201013.1KB
tabara de vara : cap.8 : imi vine sa o omor ! pana la urma ne-am potolit si noi iar el si-a facutTabara de vara : Cap.8 : Imi vine sa o omor ! Pana la urma ne-am potolit si noi iar el si-a facut bagajele , si am coborat jos. I-a lasat un bilet fratelui sau si a inchis usa .Iesim din curtea lui , intram pe a mea , deschidem usa si intram in casa . . - O, s-au intors ! striga veisoara mea cu o voce de pitzi`. Buna eu sunt Mei . Dar poti sa-mi spui iubito sau Bubu `! spune ea "incolacindu-se" pe bratul lui Deidara iar el se uita cu scarba - Yo , cowboy e al meu ! ii spun eu in timp ce o trageam de par - Nu pentru mult timp ! imi sopteste ea dupa care isi trage fustita roz si mini cu sclipici ( in care nu se afla nimic pe dedesupt ) si urca scarile impiedicandu-se pe tocuri inalte . Deidara pleaca sus in camera lui Naruto pentru a lasa bagajele acolo.Intre timp eu si cu Hinata ne asejam pe canapea si incepem sa vorbim . - Auzi , ai niste bere ?! spune Hinata care se purta ciudat Mi-am dat seama ca avea acele " nebuni " si i-am tras o palma . - De ce ai facut asta ? imi spune ea tinandu-se de obraz - Pentru ca erai in transa ! ii spun eu soptindu-i cuvintele Ea numai spune nimic si se uita la televizor la " Jurnalele Vampirilor ".Aud ca in bucatarie era mare zarva asta insemnand ca tata, unchiul si bunicul incearca sa pregateasca cina iar mama si bunica sunt sus facandu-si bagajele pentru mare.Aud niste vase care fac cunostinta cu gresia . Eu si cu Hinata ne indreptam intr-un suflet spre bucatarie si cand ajungem il vedem pe tata cu lasania in cap pe unchiul cu coji de oua pe el si pe bunicul cu niste taitei pe umeri si in cap. - Ce ziceti de o pizza?! imi spune tata afisand un zambet gen " La naiba cu mancarea asta ! " - Mda.. stiam eu ca se va intampla asta ! ii spun eu si ma duc spre camera mea cu Hinata lasandu-i pe barbatii casei sa curete . Urc scarile si imi deschid usa la camera si o vad pe varmea cum imi probeaza hainele ! HAINELE MELE ! - Ce mama dracului faci tu aici ? o intreb eu fierband de draci - Vreau sa ma fac sexy pentru Deidara ! E asa dragut ! spune ea uitandu-se in oglinda Ii iau hainele din mana si incep sa o trag de par . Aproape nu riposta doar tipa si urla ca o proasta . Simt cum Deidara ma ia in brate si imi spune sa incetez dar eu inca incercam sa ajung la nenorocita care ma injura . Deidara ma ia in camera lui Naruto .Il vad pe framiu` cum vine cu varmea in camera si cu Hinata care inchide usa .Ma uitam foarte urat la ea dar ea chiar suspina . Incepe sa planga si mie imi apare un zambet dracesc pe fata . - Acuma plangi nu ? Doar nu te prind eu odata ? spun eu cu un zambet de diavol - Da ce ti-am facut daca ma uitam la hainele tale ? imi spune ea printre suspine - DA ! In primul rand ca le-ai infectat cu prostia ta si in al doilea rand ca vrei sa te dai la Deidara ! Tu nu intelegi ca daca te atingi de el te omor ?! strig eu din toata puterea mea - Pur si simplu m-am indragostit de el ! spune ea dupa care se duce langa Deidara si si ii da un sarut pe obraz si pleaca ?! In acele momente simteam cum capul meu imi bubuie de nervi si mi se facuse rau . Imi era greata . Parca cineva ma devora pe dinauntru . Dupa care totul se face negru in fata mea si simt cum cad in gol. Naruto: O vad cum cade si o prind cat mai repede pentru a nu se lovi de parchet . Deidara veni repede langa ea si incepea sa o strige . Imi venea sa o strang de gat pe Mei . Stiam ca este diabolica dar nici chiar asa ! - Hinata du-te repede la mama si spunei ce s-a intamplat . strig eu la ea si acesta pleca inainte de a termina de vorbit Era o adevarata minune in viata mea .Era prietena lui Ayame si oricat de prost as fi fost eu era mereu langa mine . Si acum imi amintesc cum am cunoscuto .Dar revenind la problema adevarata . Aud usa trantindu-se si o vad pe Hinata nervoasa dupa care imi anmaneaza o scrisoare . " Copii eu cu tatal vostru am plecat cu unchiul si matusa voastra la o afacere foarte importanta . Bunicul cu bunica au plecat pana acasa pentru ca si-au uitat un bagaj . Venim cam pe la 11 . Daca vreti , comandati o pizza si un film bun . Aveti grija de Mei si sa va intelegeti . Cu drag , mama si tata . " Simteam cum fierb de nervi . Hinata : Nu-mi vine sa cred ! Nu sunt acasa ! Fierb de nervi si simt cum picioarele numai au stapanire . Si il vad pe Naruto care ii tinea capul surori lui si avea lacrimi in ochi . Eram toti plini de nervi . Deidara inca umpic si o omora pe Mei .Iar Naruto o injura neincetat . Imi vine o idee incredibila ! Donna ! Ea stia ce sa faca ! Ma duc in camera alaturata si deschid usa . Simt cum usa face contact cu ceva fragil.Era Donna . - Hey ! imi reproseaza ea in timp ce se se freca cu manuta ei mica d portelan in cap . - Ayame .. - Da stiu ! spune ea repede dupa care imi intinde mainile in sus in semn ca vrea sa o iau in brate Pornesc cu Donna in camera lui Naruto si se duce langa Ayame . Ii sopteste numele de cateva ori si o mai zgaltaie . Nu vroiam ca lui Ayame sa i se fi spart un vas de sange sau cine stie ce . Imi era atat de frica . Simt cum cineva sau ceva strain pune stapanire pe mine . Naruto se uita ciudat la mine si vine langa mine si ma intreaba daca sunt bine . Muschii imi functiunau fara creier asa ca incep sa il dezabrac pe NARUTO?! Vroiam sa incetez dar nu puteam . Simt cum Naruto imi da o palma peste fata si eu imi revin . Il iau in brate si ii spun ca imi pare rau . Dar singurul lucru la care ma gandeam acum era unde e proasta aia de Mei ? Deidara : Simt cum imi vine sa sparg tot si totusi fata ei angelica ma linisteste chiar si cand stiu ca nu-si poate deschide ochii in acele momente . Uite , cum dintr-un singur gest prostesc , cu cineva se poate intampla ceva . Ma uit la Hinata care o tinea pe Donna de manuta si avea cascade de lacrimi pe obraji . Naruto era chiar langa ea si o tinea de umar dar chiar daca parea tare , stiam ce inseamna Ayame pentru el . Insemna totul . Cum insemna normal si pentru mine acelasi lucru . Nu-mi vine sa cred la ce se putea intampla daca Gaara isi batea joc de ea. Papusa aia se uita ciudat la mine , dar cu aer bland in acelasi timp.Cred ca nu prea ii placea de mine de la faza aia . Se apropie de Ayame si o privea bland si cu zambetul pe buze. Ma uit la Ayame si ii trimit ganduri pozitive dar simteam ca imi venea sa omor o persoana . Numai una . Mei tocmai a intrat pe lista mea neagra . Donna : Dar greu se mai trezeste Ayame ! I-am intrat in minte dar ce greu e sa o convingi sa o trezesti . A avut o cadere nervoasa dar in rest e totul bine cu ea. Dar se pare ca ceilalti sunt ingrijorati . Ma uit la Deidara care nu cred ca ma prea placea dupa faza cu parul.Ce bine e sa fii fantoma fara liniste . Simti puterea oamenilor , ii poti poseda , cea ce nu e in cazul meu , le poti simti starea , sentimentele si tot ce emana baiatul asta pentru prietena mea era iubire . Asta ma linistea pentru ca atunci cand vroiam sa il simt pe Gaara simteam doar raceala si viclenie pentru ea. Ma dezgusta dar nu ii spuneam nimic lui Ayame crezand ca gresesc . Revenind la situatia cu trezirea in zadar al Ayamei pana la urma cu farmecul meu viclean , am convins-o sa se trezeasca . Ayame : Cu rugamintile instante ale Donnei m-am hotarat sa ma trezesc . Deschid ochii , incet , incet si in fata mea il vad pe Deidara . - B-Baieti ..S-a trezit ! S-a terzit ! spune el imbratisandu-ma cald Naruto cu Hinata se trantesc langa mine si ma imbratiseaza. Donna vine si ma pupa pe obraz dupa face o fata de copil dragalas .Imi era asa draga si copilaroasa.Ii soptesc un multumesc dupa care ea se joaca cu parul meu auriu . Ma ridic de jos cu ajutorul lui Naruto si al lui Deidara si ii sar in brate Hinatei . Aceasta plangea cu lacrimi de bucurie si imi zicea ca ii sunt cea mai buna prietena . Le spun baietilor ca eu trebuie sa ma duc sa iau niste aer curat , asa ca ma duc cu Hinata pe balcon.Normal , ca o luam si pe Donna cu noi . Stam ce stam noi si vin si baietii . - Te simti bine ? intreaba Naruto - Da .. ii spun eu dupa care imi intorc capul spre el si ii zambesc Deidara vine langa mine si ma ia de mana . Naruto nu se lasa mai prejos si o lua in brate pe Hinata si o saruta usor pe obraz .Normal , ca Hinata inrosi pe loc. Deidara ii trase o privire cu fulgere lui Naruto iar eu cu Hinata chicotim.Deidara era ca framiu . Nu se lasa mai prejos si ma saruta dulce . Cred ca am stat asa un minut si ceva . Ma simteam foarte bine ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat .Si aveam asa multa energie . - Se pare ca paranormalul tot cu noi a ramas .spune Naruto sarcastic uitandu-se la Donna Aceasta zambeste dragalas si se cuibareste in bratele Hinatei , ca un prunc . - Da.. asta nu o sa se uite vreodata . continua Deidara - Dupa vacanta la mare de 2 saptamani , ce ziceti sa mai vedem Conacul Winchester ? le spun eu cu un zambet smecher - Deabia astept sa vad ce se mai intampla . imi spune Naruto - Eu Normal ca vin . spune vocea firava a Donnei - Pe tine normal ca te luam .ii spune Hinata .Si normal ca vin si eu ! continua ea - Deidara ? il intreb eu intorcandu-mi capul spre el - Si sa va las singuri acolo ? Nici mort ! Normal ca vin ! - Asa frate ! spune Naruto batand palma cu Deidara - Se pare ca va fi o vara lunga ! spun eu uitandu-ma la cerul plin cu stele Scuze pentru greseli da mie foarte somn .. :rolleyes: Astept comentarii si vreau sa primesc macar trei comuri la capitolul asta ! La cap 7 nu a comentat nimeni inafara de anitza : X Bye`bye` :dinti:
12.01.201251.3KB

 
eu spun, tu spuicascaval perina:D
06.01.20128.8KB
-nu va cred..voi chiar vreti sa ma despart de zane, va anunt ca no sa se intample asta si lasati-ma-Nu va cred..voi chiar vreti sa ma despart de Zane, va anunt ca no sa se intample asta si LASATI-MA IN PACE PE MINE SI PE ZANE!!! raspunse Sakura cu ochii in lacrimi apoi pleca Alerga pana ajunse la Zane il lua de mana si ii zise: -Sa mergem Zane! Deabea astept sa ne intoarcem in Satul florii de cires:(( -Dar ce ai patit? -Am sa iti povestesc altadata!Acum sa mergem! -Bine. Cand s-au departat destul de mult Sakura i-a povestit tot.Zane o imbratisa si o saruta. A doua zi nici Sakura nici Zane nu venisera. -Unde o fi Sakura?Intreba Ino. -Cred ca intarzie ea si Zane.raspunse Hinata Se suna si profesorul intra; -Copii va anunt ca Sakura si Zane nu mai vin la aceasta scoala.Cu toti au ramas uimiti nu le venea sa creada ca Sakura ia parasit. Dupa ore s-au dus la ea acasa dar acolo o gasise-ra pe mama ei. -Buna ziua!Doamna Haruno Sakura este? -Buna din pacate a plecat inapoi la tatal ei unde voi pleca si eu peste cateva zile... -Multumim! -Acum ce ne facem?intreba Ino -sIMPLU IN WEACKEAND plecam toti dupa ea! Un capitol scris in grava:D scz pt greseli daca am :D
10.10.200918.4KB
ino! yamanaka inoino!
13.09.200931.1KB
o poza cu masina lui neji star hinata(fic hinanaru)O poza cu masina lui Neji
14.05.201050.9KB
InapoiInainte