 EmaBufniță FlămândăDin: În nebunie.
Postari: 469
|
|
Off, ce naspa e vara asta. Ralu stie. App cred ca nu mai postez nimic, Aici nimeni nu citeste decat tu, mira si ten ten si chocolino. Adica se ocupa spatiu degeaba. Nu stiu, la asta n-am sa renunt ca deja am ajuns la capitolul 23  Da stiu, am muncit pe banda rulanta. Nu stiu ce o sa fac, mai vedem nu? Asteptam pareri......
capitolul 12
,,Orochimaru!”
Orochimaru. Acea persoana cu care nu trebuie sa te afli in treaba. El crede ca orice om slab trebuie eliminat. Eliminat el, cat si familia lui indiferent daca cineva de acolo este puternic. Cine nu se poate apara este un nimic, un nimic pentru ochii lui Orochimaru. Il tradezi, esti mort. Ori esti cu el ori mort. 150 de ani petrecuti cu un astfel de om nu poti spune ca este dificil ci te schimba radical. Indiferent cat te vei opune tot vei ajunge ca el, fara inima, fara sentimente sau resentimente. La fel ca mine. Eu. Sunt un monstru, dar care se poate transforma la ce era, la fetita cu zambetul pe buze, sau cel putin asa cred inconstientul meu. Eram asa vesela, zambeam in fiecare moment al zilei, la fel ca Ralu, ma jucam glumeama iar acum ce sunt? Un monstru fara scrupule, fara sentimente sau resentimente, o dublura a lui Orochimaru.
Acest lucru avea sa se termine chiar acum. Nu putea fi nimeni altcineva decat Orochimaru. Numai el poate avea aceea chakra ciudata, numai el este cel ciudat dar care se crede cel mai normal dintre toti. Aveam sa il reduc, nu numsi pentru binele lui Madara, Itachi sau Ralucai, ci numai si numai pentru ce a trebuit sa indur cu el. Prin cate am trecut,. Frica, spaima, dureri, batcjocuri, pentru toate astea v-a plati cu varf indesat. Nu aveam sa il ai iert. Totul, chiar si viata sunt in stare sa mi-o dai sa scap de acel sarpe nenorocit distrugator de vieti.
O durere isi face loc in zona maxilarului imediat insostit dupa o cazatura pe pamant rostogolindu-ma de parca nu ma mai opream. simteam durerea din obraz cat si praful ce imi intra pe gura, nas si in ochi. Simteam pantul parca mai aproapre ca niciodata. Era clar, am fost lovita din plin. Simt ceva rigid in spate, ceva moale dar totusi dureros. M-am izbit de ceva anume, ce se pare ma oprise din rostogolit. Incerc sa imi deschid ochi dar vad cum totul se invarte si nu vad decat verde. Era ceva inexplicabil, ceva ce nu putea fi descri. Simteam cum capul nu mai este legat ca trunchi si ca se misca de colo colo desi totusi se pare puteam vedea. Imi duc mana instictiv la ceafa masand-o si simtitnd ceva cald. Unflatura, probabil. Durerea aceea era insuportabila, nu era de mirare dupa contactul cu acel trunchi de copac. Imi pun capul in maini si deabea atunci simt ceva umed in palma. Privesc palma pe care acum cateva minute am dus-o la ceafa si vad rosu. Ceva rosu pe un fundal verde. Ahh!! Privirea inca nu mi-a revenit, dar imi puteam da seama ca acel lichid rosiatic era defapt nimic altceva decat sange. Sange provocat de lovitura. Se pare ca alce cineva ma lovise exact in locul potrivit. Nu se poate, doar cu o lovitura sa cad la pamant. Imi deschid ochi si vad o forma nedefinita venind spre mine si rostindu-mi numele. Ce era aceea voce? Nu imi puteam da seama cine este, era mult prea infundat zgomotul cat si privirea imi era prea incetosata ca sa pot vedea cine era, insa simt o chakra ciudata. Orochimaru!
Imi deschid puternic ochi si cipliesc de mai multe ori tragand de corpul meu sa isi revina mai repede. Ahh!! Cine era aceea persoana? Orochimaru? Ahh! Ema revino-ti! Nu poti sta asa imobilizata jos. Ridica-te!!!! Ridic privirea si observ ceva mov. Mov? Ce putea fi mov la orochimaru decat limba, dar nu era o limba, haine. Cine era? Doamne!1 Hai Ema, revino-ti odata.
- Ce faci draga mea partenera? De cand nu ne-am mai vazut. Tot slaba se pare ca ai ramas. Jalnic, aud aceea voce doar ca mult mai clara.
- He, he Kabuto. Ce mai cuvinte scoti de pe gura. Sa te vedem ce mai zici cand te lupti cu mine cand sunt ptregatita nu asa cum faci tu. Cine vorbea, papusa care se ascunde dupa Orochimaru! spun ranjind malefic.
- Taci din gura! Tu nu ai nici un drept sa spui nimic! M-ai auzit? Nu uita cine te-a salvat de la moarte! Oricum nu am venit aici ca sa ne certam ci ca sa te anunt ca Orochimaru de cauta, desigur, dupa ce l-ai tradat.
- O mai nou l-am tradat? I-au cate inventeaza! Ce mai nesimtit? De unde are atat tupeu? Poate daca ar fi stiut cum sa se poarte cu mine poate as fi ramas la el. Ce tampit!
- Taci! Vezi ce scoti de pe gura aia tampita ca poate te aude, si sti prea bine ce face celor care il jignesc. Eu am venit sa te anunt si sa ai grija de tine cat si de...clanul tau! spune el privindu-mi pelerina de pe mine. Deci sa inteleg ca deja te-ai atasat de cineva? Ema, doamne!! Tu nu sti ce faci? In ce pericol te pui pe tine cat si pe prieteni tai nu ?
- Taci tu din gura! Singurul care o sa o pateasca este Orochimaru. Nu se v-a atinge de nimeni din familia mea! tip la el plina de nervi deja observandu-l mai bine. Se pare ca nu a fost o oarecare lovitura.
- Familie? Ema!!! Tu nu sti ce faci? Tot ce vreau sa spun ai grija de tine, nu prea mai pot face multe. Am venit sa te anunt ca Orochimaru este pe unde pe aici si te asteapta, sau chiar e gata de lupta.
- La fel si eu dragul meu Kabuto. Mersi mult ca mi-ai spus si nu-ti face griji legate de clanul meu, ei nu vor pati nimic. Nu il voi lasa sa le faca ceva atata timp cat eu sunt in viata! spun ranjind si deja, se pare, putand sa ma ridic in picoare. Mersi inca odata, spun dupa care pornesc din nou in cautarea lui.
Incep din nou sa fug, sarind dintr-un copac in altul facand diferite semne cu mainile dupa care in fata mea apare o cioara. Exact, se pare ca nu am uitat trucul lui Itachi. II spun ceva cioarei dupa care ii dau adresa destinatiei, casa familiei. Le-am trimis vesti legate de Orochimaru. Dar sa ziceam, ca ma uitat sa le spun pentru ce este Orochimaru aici si nici ca el se alfa sigur aici. I-am zis doar ca m-am intalnit cu Kabuto care mi-a zis ca Orochimaru se pare sa fie prin impreujurimi. Desigur aceasta mincina nu v-a rezista mult timp iar ei isi vor da seama, sau cel putin Madara. Doamne te rog sa nu faca vreo tampenie sa vina aici, dupa mine. Daca ii prinde Orochimaru toti suntem morti, dar nu il voi lasa.
- Ucenica mea! Ce mai faci? O Akatsuki, ce mai familie ti-ai ales, aud aceea voce ce ma facu sa ma opresc din fuga si sa mi se dilateze pupilele inima deja sarindu-mi din inima. Orochimaru!
- Nu mai sunt ucenica ta! Si care este problema ta? Ce te freaca pe tine menta de familia mea? intreb punandu-mi mainile in pelerina si facnad semnele pe care acum cateva minunte le-am facut spunandu-i cioarei, usor in asa fel incat Orochimaru sa nu observe, ca se pare ca am dat de el si sa nu vine nimeni dupa mine ca altfel o incurca rau de tot din partea mea. Trimit cioara , dar se pare ca sunt prinsa de Orochimaru in flagrant.
- Ce faci? Le trimiti mesaj prietenilor tai sa stea dreparte de mine? Nu o sa mearga, draguta. Ema cum poti si asa de incompetenta? Nu o sa mearga, spune dand sa imi prinda corpul dar ma feresc si dau drumul cioarei care isi i-a zborul rapid scapand din aria vizuala a lui Orochimaru.
- Se pare ca nu esti tocmai sigur de ce spui? Uite cum a scapat! Chiar asa? spun zambind malefic. Nu ma speri, ii raspund la scoaterea sabiei lui din teaca.
- Sa te vedem! Sa vedem ce ai retinut tu in asta 150 de ani de cand te antrenez! spune veind in vitez spre mine cu sabia scoasa indreptata spre mine amenintator.
Vine spre mine rapid si isi infige sabia adanc in stomacul meu, eu fara a ma apara. Desigur durerea, sau cel putin asa cred, ma face sa scuip de pe gura sange dupa care totul sa se destrame in mi de ciori. Ha ha! Cum ti se pare acum? Tehnica lui Itachi. Se pare ca lucrurile vechi imi sunt de folos. Il vad pe Orochimaru cum priveste in stnaga si dreapta dezorientat. Doamne ce prost poate sa para!
- Nu te asteptai la asta nu? il intreb tasnind din pamant, pe la spatele lui, avand un kunai in mana. Cine zambeste acum? il intreb privindu-l malefic. Infing kunaiul in gatul lui, nu inainte de a ii observa pe Ralu, Madara si Itachi cum vin spre noi. Nu! Ii arunc lui Madara o privire urata activandu-mi Sharinganul si spunandu-i sa stea dupa tufisiuri. acesta da aprobator din cap si o apuca pe ralu de umeri si o trate intre tufisuri. Imi reiau lucurile si infing kunaiul in gatul lui Orochimaru zambind pentru o clipa dupa care acesta dispare cand vad bustenul ce isi face aparitia in locul lui. Tehnica clonari. Se pare ca nu numai eu sunt in acest domeniu.
Ma uit spre tufisuri si ii vad pe cei trei, Ralu cu Madara si itachi, stand si urmarind scena. Ii fac un semn lui Madara trasmitandu-i ca daca nu sta acolo este un om mort. Nu doream ca ei sa pateasca nimic, mai ales Madara. Nu stiu cum, sau cand daca cu intentie sau nu dar baiatu asta mi-a trezit mi de sentimente in mine. Poate sa ma roage orice ca eu imediat il ideplinesc. Practic ma are la degetele lui, daca si-ar da seama. La fel si Itachi, un frate, mult mai bun decat Sasuke. Ahh, numai cand ma gandesc la creatura aceea imi vine sa omor orice fel de lucru. Dar si Ralu, chiar in ciuda a cate fite i-am facut tin la ea, si cred ca si ea tine la mine, doar mi-a dovedit mereu asta. Cu patul, cand vroia sa imi fie prietena, mereu nu se dadea batuta si nu se descuraja la cuvintele mele uracioase, semn ca ea chiar doreste sa fie prietena cu mine.
Sunt readusa la lumea noastra de un zgomot ciudat. Privesc in jurul meu, nimic. Privesc in tufisuri si o vad pe Ralu cum incearca sa se poata elibera din mainile lui Madara. Off!! Stai acolo, tine-o. Imi reiau lupta si ma gandesc unde s-ar putea afla acum? Fata, spate, dreapta, stanga, sus sau mai bine zis jos! Trag aer adanc in plamani si lovesc pamant de sub picioarele mele facandu-l sa se crutemere si sa se rupa. Privesc amanuntit fiecare zona si il observ pe Orochimaru, care mai mult ca sigur nu ma observase. Fug spre el si il ridic in aer privindu-l cu ura in ochi imediat urmat de un pumn meritat in burta ce il arunca la cativa metri buni departare de mine. Zambesc diabolic, reusind sa il lovesc in sfarsit!
Nu apuc sa ma bucur de victorie ca sunt prinsa de ceva umde de gat. Simt cum picioarele mele nu mai fac contact cu pamantul cum sunt supendata in aer. Rpivesc si vad ceva rozaliu si destul de lipicios cum se duce de la gatul meu pana la Orochimaru, care avea limba scoasa afara. Yach! Omul asta nu a auzit de rusine? Ahh! se pare ca nu e de gluma cu el! Simt cum respiratia mi se taie si cum gatul mi se strange tot mai puternic de la un minut la altul! Ah! Ma sugruma. Incerc sa ajung la gentuta cu arme dar sunt oprita de o steluta ninja ce ma lovi puternic in podul palmei. Daca as putea ajunge la kunai poate i-as face ceva ce nu v-a uita prea curand.
- Sti...ce..cred..eu? spun scarsind din dinti de durere. Limba asta mi se pare cam lunga, ce ai...zice daca am scurta-o ar fi perfect, spun scotand kunaiul din pelerina si aruncadu-l pe la mijlocul limbei taind-o si aceasta cazand jos. Apuc repede acel lucru scarbos si imi musc degetul mare puternic facand tehnica invocari. Imediat langa mine apare un catel micut dar cu dinti ascutit caruia ii arunc limba lui Orochimaru pe care o haleste imediat. Bun baiat, ii spun mangaindu-l pe cap dupa care fac semnul prin care acesta dispare.
- Se pare ca voi avea ceva mai mult de lucru la tine, spune Orochimaru tinand mana la gura.
- Imi pare rau daca te-am luat din plin, dar asa este razbunarea, spun zambind.
- O sa-ti para rau pentru asta, scumpa mea, spune venind spre mine aruncand cat mai multe kuna-uri in mine.
Ca de obicei totul dispare rcorpul meu descopunandu-se in mi de ciori, Tehnica lui Itachi. Se pare ca inca imi este de folos. Ca prin neat apar langa el tinand mana cu kunai-ul in ea, avand tinta pe Orochimaru.
- Sti ce, cred ca am sa te elimin mai repede, sarpe imputit! tip la el plina de nervi.
- Ciori, hmm. Cum de nu stiam de asta pana acum? intreba el
- Nu uita ca inainte de tine am mai fost antrenata de cei mai buni din clanul Uchiha. Madara si Itachi, spun ranjind si laudandu-ma cu cei mai buni prieteni
- Minti! ai uitat pe unul dintre ei, aud o voce groasa. Ma intorc cu privirea si il vad pe....
- Sasuke! Taratura! Ce cauti aici?il intreb plina de nervi.
- De ce nu te bucuri, surioara? Ar trebui sa zambesti> Nu ma mai privi astfel ca o sa o patesti, imi spune venind spre Orochimaru
- Idiotule, nu sunt surioara ta! Sa nu te mai prind ca mai spui asta vreodata. Nu vei face parte din familie niciodata. Un plod! Esti doar un plod, ce aduce numai necazuri, tip la el deja strangandu-mi pumni de nevi. Cum de putea sa stea asa in fata mea? Cat tupeu avea?
- Eu zic sa-ti ti gura, daca nu vrei sa se rupa legatura dintre noi, spune zambind. Acel chip palid, acel par negru ca abanosul, aceii ochi abisali nu-i putea uita niciodata. Eram bantuita de tot acest fizic al lui. Era perfect. Perfect de idiot, de tampit. copil crescut din flori nu alta. Cum putea sa dea ochi cu mine, dupa ce stie ca si asa mi-a facut destul rau. Era omul pe care as fi dorit mai mult ca sigur sa-l omor cu mainile mele.
- Nu avem nici o legatura, ii spun deja incepand sa-mi strang puternic pumnul aproape simtinand cum unghile imi intra in carne. Nu suprotam ideea ca era in fata mea si nu-l puteam distruge. Nu puteam sta asa, aveam sa ma misc cat de curand. Sa vanez. Ca un leu dupa prada lui.
- Avem aceiasi legatura, esti sora mea si eu fratele tau, avand aceiasi mama, spune incet accentuand fiecare cuvant in asa fel incat sa ma dispere.
Imi concentrez toata chakra in mana si pornesc in viteza spre el lovindu-l fix in burta. Scot un tipat de nervozitate adancind lovitura si vazandu-l cum ricoaseaza rostogolindu-se pe pamant. O imagine placuta pentru ochi mei. Il vedeam cum inghitea tot pamantul in timp ce se rostogolea nemaioprindu-se decat in momentul in care facu contact cu tunchiul unui copac.
- Sti deja ai inceput sa ma enervezi, imi zice ridicandu-se lent de jos. Desigur ca el uraste pe cei mai puternici decat el! Ce dobitoc. Sti, viata ti-ar fi fost mult mai simpla daca nu te-ai fi nascut, plod nenorocit. Poate oi fi o parte din sangele meu, dar pentru mine nu conteaza, te omor! Numai pentru ce suferinte mi-ai produs! Esti un monstru, esti un... Un.... Nimic! Nu ai inima, nimic!
- Fratioare daca vrei sa mai prinzi rasaritul soarelui te sfatuiesc sa-ti iei talpasita, pentru binele tuturor. Nu cred ca dragul tau protector, spun privindu-l instictiv pe Orochimaru, ar vrea sa-si vada elevul mort la numai cateva zile de cand il are sub paza. Si as prefera sa dispari de pe planeta, pentru binele tau cat si al meu, daca nu vrei sa te fac eu sa dispari. Ce alegi? spun scotand un kunai mai special. Avea niste dimensiuni nu mari dar destul incat sa-ti produca o rana adanca. Una care avea sa te omoare, daca tinteam unde imi era propus.
Pornesc cu o viteza impresionanta spre el, nemaiaputand ca acesta sa-mi raspunda la intrebari. I-am raspus eu deja, un raspuns destul de satisfacator pentru mine. Ce-mi pasa mie de piciul asta? De ragaiatul asta. De mic imi aduc aminte cum face urat la vreau ,, Nu!” spus de mama pe cand eu rezistam si vand nu-mi mai dadea voie sa ma intalnesc si cu Madara. Uram cand imi spunea ca nu aveam voie langa zidul satului, acolo unde imi petreceam majoritatea timpului cu Madara. Desi Itachi mi-as fost frate vitreg din acelasi sange cu Sasuke la el am tinut mai mult. Am tinut, si inca tin, ca la un frate din sangele meu. Un frate ce nu mi-a facut niciodata rau, ci care m-a facut mereu sa ma simt mai bine. Poate era el dur cu mine si nu zambea dar sti ca in adancul sufletului lui ma iubea, desi nu o arata.
Mereu imi placea sa stau sa ascult despre diferite tehnici ninja, desi atunci nu ma interesau deloc. Imi placea sa ii admir pe Itachi si Madara luptandu-se. Mereu plangeam cand aflam ca Madara avea sa plece la lupta, sau intr-o misiune. De doua- trei ori am trait niste socuri imense ce m-au facut aproape sa lesin din cauza lispei de mancare doar din motivul ca nimeni nu-l vazuse pe Madara dupa o anumita lupta. Mereu stateam in camera mea si plangeam gandindu-ma ca mi-am pierdut si singurul prieten pe care il mai avea. Nimeni nu stie aceste lucuri doar constientul meu. Eram o fata zambareata dar care isi ascundea mereu temerile si tristetile.
Revin la realitate cand observ kunaiul meu infint adanc in burta lui Sasuke. Ii privesc in ochi si observ uimirea lui. Zambesc malefic si scot un raset strident. Ha! Acum cine mai rade, javra imputita. Il observ cum se uita la mine, ca la o prada. Sti ce cred eu despre aratania asta? Ca nu merita sa traiasca, si am sa fac eu in asa fel incat acest lucru sa se intample! Ii vedeam cum ma privea urat in ochi, cum crestea ura in el! Vedeam cum vrea sa ma ucida, cum sa ma faca bucatele. File, vroia! Dar nu v-a reusi, cel putin acum, cat am puterea asta in mine.
Scuza-ti greselile, nu am corectat si imi este prea lene sa o fac. Revin mai tarziu cu edit. 
Ne vede data viitoare. Ralu tu urmezi 
_______________________________________
~ Nobody ~
  
P.S: Madara is mine ! Just mine bitches !
|
|
Glumeam,tu doar adu-l cat mai repede.
Ema trebuie sa puna aku nextu 
PWP la toate! 
Mult prea genial acest fic...
ce mumos.... 
) Stiu am scris pe banda rulanta.
