MăDă Membru Din: Undeva in lumea asta mare
Postari: 522
Hello all! Da, am venit mai repede Stiu ca trebuia sa mai adaug cateva detali, precum cerere in prietenie, dar nu stiam cum sa o fac originala! asa ca am preferat sa las acel "subiect" in ceata.
Cap. 12
M-a intrebat! Da! M-a intrebat si, normal, am acceptat! Sunt impreuna cu Sasuke! Ah… era atat de bine sa ma tin de mana cu el, fara ca altii sa spuna “Da’ nu sunteti impreuna, de ce va purtati asa?”. In fine. Sunt atat de fericita, incat nimeni nu-mi poate distruge starea asta. Am iesit din camera sora-mi, cu palma mea intr-a lui, cu zambete tampite pe fete si cu nepasare in cap. Ce contau comentariile ce vor fi facute cum vom intra in dormitorul meu?! Exact, nu contau. Am luat paharele, sucurile si prajiturile, mergand in sus pe hol. Am intrat pe usa ce ducea la invitatii mei, apoi am pus vasele pe birou, facandu-le semn sa se serveasca si singuri. Apoi, Sasuke s-a asezat pe pat, turceste, invintandu-ma si pe mine. M-am asezat in poala lui, sprijinindu-mi fruntea in scobitura gatului lui. El si-a incolacit mainile pe talia mea, strangandu-ma mai aproape. Am zambit. Era prea bine cu el aproape. Si… ...abea apoi am observat cum se uitau o parte din fete spre mine. Mi-am marit ochii, ingrijorata. Sasuke, observandu-mi schimbarea starii de spirit s-a uitat putin al mine, apoi a privit spre locul unde ma holbam eu. A chicotit usor. -Crezi ca o sa te am inapoi intreaga? A soptit, strangandu-ma mai tare. -Ti-as raspunde daca as sti… am oftat, invinsa. In fata mea a inceput o zarva de zile mari. Mi-am dres glasul. Fetelor, sunteti prea de tot! Mai ales tu, Kiba! Am marait ultima parte. Brunetul meu a chicotit iar. Kiba nici macar nu se isteriza ca prietenele mele, dar nu il voi ierta prea usor pentru provocarea ce i-a dat-o Arishimei. -Ai spus ceva? A zis satenul cu gura plina de prajituri, intorcandu-se. Cand ne-a vazut a deschis gura, cazandu-I toata mancarea pe podeaua mea lustruita. -Iuuu, Kiba, ce esti tu? Caine? Revin imediat! Am spus, enervata deabinelea. Sasuke a soptit ceva gen ‘Nu ma lasa singur!’ la care am chicotit, pupandu-I obrazul, iesind in fuga din dormitor. M-am intors 5 minute mai tarziu in mana cu o matura, un faras si un mop umed. I le-am aruncat in brate, ranjind. S-a uitat chioras la ele. -Ce sa fac eu cu astea?! Nici nu stiu sa le tin in mana… a protestat el suparat. Am ridicat din umeri. -Imi pare rau, dar in casa asta sunt anumite reguli, precum cine strica, repara, in cazul nostru, cine murdareste, curata. Asa ca mai bine strangi acolo, pana nu se aduna furnici! S-a uitat la mine urat, dar a curata locul. Mi-am reluat locul in bratele brunetului care chicotea. -Acum, ce ati zice a ne comportam ca niste oameni civilizati? A zis, usor enervata Akane. -Bine, facem ca la afaceri. Raspund la ce intrebari vreu si daca nu imi convine ceva, parasesc afacerea, adica va dau afara din camenra mea. Am zambit angelic, uitandu-ma la toti din fata noastra. Uni au zambit, altii s-au incruntat, iar restul au inghitit in sec. Luati un loc… i-am invitat, ranjind, facandu-le semn spre podea. Macar sa facem ca o petrecere in pijama in toata regula, daca tot suntem aici. Si-au dat ochii peste cap, dar totusi s-au asezat in fata noastra. -Cand? A intrebat Neji, ranjind. Am numarat pe degete. -Acum cateva minute. Mi-am dat ochii peste cap, chicotind. -Cum? A spus Akane, calma. -Normal. Adica se intreaba, se raspunde afirmativ si gata. Am ridicat din umeri, ranjind. -Sti, asta suna ca o cerere in casatorie! A bombanit Naruto, uitandu-se ciudat la mine. M-am blocat pentru cateva secunde, apoi m-am intins dupa o perna care a aterizat la el in moaca. -Cand ne culcam? E 2 noaptea si maine avem ore! A strigat Hinata, privind ceasul de pe perete. -Cand vreti voi. Suntet musafiri, asa ca asta alegeti singuri. A ridicat sora-mea din umeri. Am hotarat sa ne culcam cat mai repede posibil. Maine aveam ore grele, puls petrecerea, insemna epuizare totala. -Deci, avem foarte multe camere, care cum vrea sa doarma?! Spuse Naruto, mai mult tipand. -Cred ca ar fi mai bine fiecare cu iubitul sau iubita, iar restul – a argumentat TenTen uitandu-se la cei “single” – Cate doi in camera. Akane poate dormi singura, ea are prieten, dar nu e prezent. -Mie imi convine! M-am trezit mormaind. Sasuke a chicotit langa gatul meu, strangandu-ma mai tare in brate. Si asa a fost. Eu cu brunetul meu, Naruto cu Hinata, Neji cu Tenten, iar restul s-au impartit singuri. Nu am mai aseptat sa vad cum au de gand sa se organizeze. Au iesit din camera mea, unul cate unul, pana cand am mai ramas doar eu, brunetul si fratele meu, care m-a tras pana in baie. Ce mai vroia?! -Daca se intampla ceva, sunt alaturi si prezelvative ai in in trusa medicala. A spus, aratand spre cutiuta din dulapul unde imi tineam mai multe chesti folositoare. Am ramas blocata. Ce naiba? E deabea prima ora de cand sunt cu Sasuke si el se gandeste la asemenea prosti?! M-am enervat. -Iesi! ACUM! Am tipat, scotandu-l din camera mea. Sasuke a facut ochii mari privind intrebator. Mai bine nu sti… am murmurat, oftand. Am cel mai prost frate din lume! Am zis, de data asta mai tare. -Inseamna ca nu il cunosti pe al meu! A bombanit venind spre mine si luandu-ma in brate. Te ador! A soptit, langa urechea mea, apoi sarutandu-ma. Am profitat de moment, punandu-mi mainile dupa gatul lui, ridicandu-ma usor pe varfuri. M-a tras mai aproape, piscandu-si palmele pe spatele meu, facandu-ma sa tremur. Insa am inghetat amandoi can s-a auzit o bufnitura si o injuratura de la usa. M-am desprins de brunet, facandu-i semn sa taca, apropiindu-ma de usa. Am ascultat cu atentie si am putut auzi cum cineva a pleznit pe cineva. Alta bufnitura in usa m-a facut sa ma incrunt. Am tras de clanta dintr-o data, avand la picioarele mele doi frati ce i-as da la schimb pentru o guma mestecata si 2 foste cele mai bune prietene. -Ah, ma simt flatata ca imi respectati atat de mult intimitatea. Nu ati vrea sa-mi citesc jurnalul intr-o emisiune TV? Am ironizat eu, cu fata senina. -Frate, chiar credeam ca ai incredere! Am soptit si Sasuke, venind langa mine, ridicandu-le pe Akane, Arishima si Aisa. -Pai am! A bombanit Naruto, ridicandu-se singur. -Serios?! TATA! – am tipat, iar tati a iesit buimac din dormitorul lui de la capatul holului. -Aaaa? De ce strigi asa? A spus somnoros. -Taticule, Naruto asculta la usa. Fetele au incercat sa il opreasca, dar nu are leac. Te rog, i-a masuri! M-am miorlait, facand fata de catelusi ploat, lasand o lacrima sa cada. Mereu mergea. -Tata, nu-i adevarat! Am venit sa ii urez “noapte buna”! a contracarat si frate-miu. -Naruto, sunt foarte dezamagit! Pana luna viitoare nici sa nu te atingi de masina, decat daca cere vre-una din surorile tale sa le duci undeva. Si daca mai faci asta o data, s-a zis cu masina pe care vroiamsa ti-o cumpar de ziua ta! A spus tata, ignorand protestele blondului. S-a retras inapoi in camera lui, facand un semn de “Pa-Pa!”. -Waw, asta da influenta asupra unei persoane… Ma inveti si pe mine?!” – se milogi Akane, incercand fata de catel. Nu ii prea iesa. Am ranjit. -Poate alta data. Acum, sincer eram suparata inclusiv pe tine. Ce aveti in capul ala?! Eu nu ascult la usile voastre cand vorbiti la telefon sau cand scrie Naruto in jurnalul lui, apoi citind cu voce tare. Mi-am sters lacrima falsa cu o miscare rapida a mainii. Apoi, am lasat soptitul deoparte cand am auzit sfoaraitul tatei. Hinata, vino, ia-ti iubitul si tine-l acolo, pentru ca daca il mai prind o data, ii bag carioci in ochii! -Ii poti face orice, dar te rog, te implor, nu te atinge de fata lui! Imi place prea mult! a zis tanara, iesind din camera alaturata. Naruto a mormait. -Fetelor, vorbim maine dimineata. Si fiti sigure ca nu va fi cea mai placuta conversatie pe care o vom avea vreodata! Am spus, privand la cele doua satene. Ele au aprobat incruntate din cap, apoi s-au dus spre camera lor. Hinata a inceput sa il traga pe Naruto dupa ea. Am pufait, inca enervata. -Sti, Akane chiar are dreptate. Tatal tau nici macar nu l-a bagat in seama pe Naruto, doar s-a uitat la tine si a dat sentinta. Sti sa obti ceea ce vrei. Ai putea deveni un avoca foarte bun… a spus ganditor, cel cu care aveam sa impart patul aceasta noapte. Am ranjit, sarutandu-l iar, de data asta adancind foarte mult. S-a aplecat ca sa ma ridice de pe pamand, neintrurupand sarutul. A mers asa pana la intrerupator si a stins lumina, apoi m-a dus in pat, s-a asezat langa mine sarutandu-ma inca o data lung si m-a imbratisat, urandu-mi noapte buna. M-am cuibarit la pieptul lui, spunandu-I un “Somn usor!”, apoi am adormit bustean.
_______________________________________
Work hard Reach for your imaginations Ignore the things that keep you away from writing Tell your story in detail Ideas are waiting to be unleashed Never give up Go for the greatest
It's all fun and games until someone gets hurt. Then it's hilarious!
ZzzzzzzzzzDoarm...ZzzzzzSi ...ZzzzzzzzzzzzzzzzEu bustean asteptam nextu TATA NU MAI SFORAI TE ROG!!!.[fata de catelus a sakurei Desogur puisor
_______________________________________
#55
MăDă Membru Din: Undeva in lumea asta mare
Postari: 522
Hei >:d< Da, am adus next ) desi, dupa parerea mea este cam mic... :| Sper sa va placa: -??
Cap 13:
Soarele a navalit in dorrmitorul meu, obligandu-ma sa ma rostogolesc pe cealalta parte a saltelei. Si stateam atat de bine. Cu gandul l-a pozitia mea, am uitat sa ma opresc din rostogolit, asa ca m-am trezit pe podea, cu un picior inca in pat. Am bombanit. -Se pare ca universul chiar vrea sa ma trezesc. M-am ridicat impiedicata de pe jos, intinzandu-ma iar cu capul pe perna. -Aici ii dau dreptate. E deja 10 jumatate. A rasunat vocea iubitului meu in camera luminata. Am zambit, tragandu-ma mai aproape de el, sarutandu-l. m-a ridicat pana peste el, prinzandu-mi talia intr-o imbratisare stransa. -Nu stiam ca esti asa matinal. Am soptit, inca lipita de el. A ranjit. -Nici nu sunt, dar se pare ca frac-tu e. La 7 era aici, zgaltaindu-ma de am crezut ca e cutremur. Si vroia doar sa ma intrebe daca mai dorm. Si-a dat ochii peste cap, lasandu-ma sa observ o exasperare de proportii majore in ei. Am inceput sa rad, ridicandu-ma si uitandu-ma la ceas. Mai aveam aproximativ 30 de minute pana sa inceapa prima ora. M-am grabit la dressing, uitandu-ma ca mata in calendar. -A fost Akane pe aici azi? Am ridicat din spranceana spre brunet. A aprobat din cap. -A luat o fusta da blugi. Am o impresie ca vrea sa chiuleasca de la rpima ora. Am ridicat din umeri la ceea ce spuse Sasuke, ranjind. Era treaba ei, eu nu ma bagam in propria-I viata. Am oftat uitandu-ma la miile de haine pe care le aveam in fata si, ciudat, erau asezate. Akane nu a rezistat. Pana la urma am ales un sarafan negru, lucios, in partea din stanga sus ave aun model auriu. M-am incaltat cu niste cisme inalte pana la genunchi, auri, cu toc mare. M-am schimbat in baie, apoi cand am iesit l-am gasit pe Sasuke imbracat cu o pereche de blugi inchisi la culoare, o camasa in carouri, cu ochelarii de soare pusi la piept si incaltat cu niste tenesi. Arata… waw! M-am trezit holbandu-ma. Am scuturat capul, sa imi alung gandurile nu tocmai religioase. M-am apropiat de el, ridicandu-ma pe varfuri, sarutandu-l apasat. Am vrut sa ma retrag, dar el m-a prins de talie, ridicandu-ma usor in sus, adancind sarutul. Buzele ni se miscau sincronizate, mangaindu-se. Limba lui a intrat in gura mea, explorad de parca ar fi gasit o lume noua. Ma alina usor, lasandu-ma fara aer la orice miscare. S-a desprins, sarutandu-mi gatul. -Iubito? A soptit, cu buzele inca lipite de pielea mea. -Hmm? Am mormait, ametita. -Te schimbi? A soptit, sarutandu-ma iar apasat pe buze. Ce ma intrebase? Am raspuns, inca foarte ametita. -Da?! Oh Doamne, cum a ajuns baiatul asta sa faca orice din mine? Mi-a sarutat obrazul dandu-mi drumul. M-am incruntat. -Hai, fugi! -Unde? Am spus, ridicand din spranceana, curioasa. -Ai zis ca mergi sa te schimbi. M-a lamurit, aratand spre baie. M-am incruntat mai rau, negand cu putere din cap, punandu-mi mainile in san, total dezaprobator. A oftat, luandu-ma de talie. -Ti se pare sarafanul prea lung? L-am intrebat, dintr-o data, cand ne indreptam spre usa. S-a holbat la mine. -Daca asta este prea lung, nu cred ca vreau sa stiu ce inseamna scurt, pentru ca sigur mor pe loc de inima. Am zambit, sarutandu-l iar. Am iesit din dormitor, cu ghiozdanele in mana. In bucatarie toti mancau linistiti. -Ghici ce! A sunat dirigu’ si cica nu facem nici urmatoarele doua ore. Sau cel putin clasa noastra. Sasuke, Naruto, Shikamaru, Kiba, Neji si Temari nu fac urmatoarele 3 ore. Asta inseamna ca facem doar sportul si franceza. Si o sa avem sportul cu clasa baietilor. A inceput sa tipe Akane sarind in sus, prinzandu-se de gatul meu. Am ranjit. -Perfect. Exact la timp pentru discutia amanata de aseara. Am zis luandu-le pe cele doua satene de maini tragandu-le dupa mine. In spatele meu am auzit un “Omule, puteam sa jur ca a uitat!” de la Naruto, un ras cristalin de la brunetul meu si un pufait enrvat de la Akane. Cand sa dau coltul pe scari, m-am intors spre Akane: -Apropo, daca se mai intampla la tine vreo data vorbesc cu Jim si nu mai ai ce cauta la restaurant, iar el nu mai pune piciorul in casa asta! Am tipat, ca sa ma auda. A ignit surprinsa, marindu-si ochii. I-am facut cu ochiul mergand mai departe cu fetele de mana. Intrand in camera mea si asezandu-ma pe patul dezordonat, am inceput sa vorbesc. -Cea a fost in capul vostru?! Am marait, suparata. S-au uitat una la alta lung, cu ochii tristi. -Ne pare rau, daor ca e primul tau iubit inafara de Sam si vroiam sa vad daca esti in apele tale langa Sasuke. Sti, daca nu iti aminteste de… pff… clipele nenorocite petrecute cu el. Arishima se chinuia sa isi gaseasca cuvintele, fara sa ma supere mai rau. Am oftat greu, lasand capul in jos. -Sasuke nu e Sam. Tot ce face e total diferit. Ma simt foarte bine langa el, e linistitor si… nu stiu. Pur si simplu imi place mai mult decat am crezut. -Sti, ma gandesc daca eu m-as putea simti bine langa o persoana dupa ce s-a intamplat in Londra. In tot acest timp m-am indepartat de toti si toate. Iar acum, te vad distrandu-te bine, langa un baiat care merita si arati de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Adica schimbarea ta de atitudine ma baga in sperieti. Saptamana trecuta ai plans non-stop, iar acum esti super vesela. Sti, e ciudat. Aisa se uita la pantofii ei cand vorbea, framantandu-si mainile. M-am gandit la ceea ce imi spusese. Da, eram schimbatoare. Dar saptamana trecuta nu aveam motiv sa fiu fericita. Sam nu se luase de ea deloc, iar pe mine ma intoxica prezenta lui in fiecare minut la scoala. Mai avea putin si intra in baia fetelor. Pur si simplu ma scotea din minti. Cel mai ciudat era ca nimeni nu si-l mai amintea. Toti cei cu care el fusese prieten bun, il priveau lung, apoi veneau sa faca cunostinta. Asta nu era de loc normal. Iar eu eram pe zi ce trecea mai deprimata. Ma privea ranjind mereu cand ma vedea cu cearcane la ochi si m-ai avea putin si dansa cand cadeam obosita pe scaunul bancii mele din clasa. M-au podinit lacrimile dintr-o data. Ele vroiau doar sa vada daca sunt bine. Si probabil si Naruto. Iar eu l-am pedepsit. Fetele au venit langa mine, imbratisandu-ma. Cu ele legate de mine, m-am lasat pe spate, intinzandu-ma. Telefonul a inceput sa il vibrez undeva pe lanaga noi, dar nu l-am bagat in seama. Cred ca am stat asa mult timp, poate m-ai mult timp decat mi-am imaginat vreodata. Bataile in usa ne-au facut sa ne ridicam.Lundu-mi mobilul in mana, deschizand. Am dat de Sasuke si Naruto, cu fete ingrijorate. Inca aveam siroaie de lacrimi pe obraji. -Esti bine? De ce plangi? A inceput Sasuke, imbratisandu-ma si stergandu-mi perlele. Am aprobat din cap, inlantuindu-mi mainile pe spatele lui, strangandu-l tare. Telefonul a inceput din nou sa vibreze.L-am ignorat, pana ce brunetul meu m-a indemnat sa raspund. -E tatal tau. Incearca sa dea de tine de o ora intreaga. A zambit, sarutandu-mi frunte. Am apasat tasta verde si am ascultat ce avea sa zica tati. -Scumpo, unde ti telefonul ala? Cred ca te-am sunat de 20 de ori si n-ai raspuns. I-am auzit vocea ingrijorata. Am zambit amar. -L-am avut in camera, numai ca am stat cu fetele putin si ar fi fost naspa sa stric momentul raspunzand la telefon… i-am explicat, jucandu-ma cu o parte a sarafanului. -Nu mai conteaza. Vroiam sa iti spun ca i-au prelungit sentinta lui Sam si l-au mutat la un penitenciar foarte riguros. Stiai ca era dat in urmarire?! In fine, speram ca te vei bucura dar din vocea ta imi dau seama ca plageai. Te-ai certat cu fratii tai? -Nu tata, chiar ma bucur. Habar nu aveam ca era dat in urmarire. Si nu am plans, nu m-am certat cu fratii mei. Ti-am spus, am stat cu fetele. Acum, sa vorbim despre subiecte mai importante, cum ar fi pedeapsa lui Naruto. Ma gandeam ca poate poti sa o micsorezi doar pana la o saptamana… Naruto s-a holbat la mine. I-am facut cu ochiul, fiind atenta la cuvintele batranului. -Esti sigura? Sti ca nu a fost prima data cand a facut asta… -Da, stiu, dar cred ca s-a invatat minte si daca nu a facut-o, il voi ajuta eu… Deci ramane la o saptamana. Pa. Imediat ce am incheiat convorbire am pufait. Bro, multumeste-mi. am facut cu ochiul spre blond. -Oh, Doamne. Nu puteai sa spui sa scada la 3 zile? -Sti, as putea sa sun inapoi si sa maresc la 3 luni…. Am zis dar m-a oprit imbratisandu-ma. -Nu, multumesc, e bine asa! Am inceput sa rad. -Sti, cred ca ai dreptate. Ar trebui sa ma schimb. Profa de franceza o sa imi ia gatul daca ma vede asa, iar la sport daca facem cu clasa voastra pfff… cand oi sari dupa minge… -Bine, nu mai continua, doar schimba-te! Mi-a spus brunetul, chicotind. Am zbughit-o in dressing si am scos de de acolo o perece de pantaloni 3 sferturi kaki cu multe capse si buzunare, o bluza rosie, simpla, cu maneca lunga si in picioare am ales niste balerini in carouri albe, respectiv rosii. Era destul de ok ca sa pot sta la ora de sport fara sa se holbeze vreun idiot. Am iesit, zicandu-le ca eu trebuie sa ajung mai devreme la scoala, sa vorbesc cu cineva. Trebuia sa fac in asa fel incat in doua ore sa afle toti elevi de petrecere. Si stiam exact cum… Ajunsa in bucatarie, am luat o sticla cu lapte, am turnat intr-un pahar pe cale l-am dat peste cap. Atat era micul mei dejun. Am plecat strigand un “Ne vedem!”, incepand sa alerg, sperand sa prind o colega din urma. Si asa a fost. La a doua intersectie statea o bruneta frumusica, cu ochi caprui, vorbind cu o blonda. M-am dus pana aproape de ea. -Hei, Maria. Ai doua secunde, te rog? Am spus, chemand-o mai departe de cealalta tipa. Maria era cea mai mare barfitoare pe care o poti vedea vreodata. Ea era ceea ce aveam nevoi. Ma putea ajuta mult. -Sakura, s-a intamplat ceva? Ma intreaba, privindu-ma surprinsa. Probabil pentru ca eu nu vorbesc cu ea… -Da, in seara asta dau o petrecere si vroiam sa te invit. Se tine la restaurant-ul MJ de la intrarea in Konoha.. Dar te rog nu mai spune nimanui. E secreta treaba, nu vreau sa afle toata scoala… m-a prefacut devastata, uitandu-ma precauta prin jur. A aprobat zambareata din cap, apoi cand m-am intors cu spatele i-am auzit degetele pe tastele mobilului. Cel putin jumatate de scoala deja stia de petrecere. Am ranjit. Am scos telefonul din buzunar si am sunat-o pe Akane. I-am spus ce s-a intamplat si am rugat-o sa mi-o dea pe Hinata, vorbesc cu ea. -Hei, Hin’, vroiam sa te intreb daca ne putem pregati, azi dupa scoala la tine acasa. E mai aproape de restaurant. -Sigur Sakura, si asa trebuia sa vad ce mai face Hanabi. A zis, cu o voce zambareata. -Bine, va astept in clasa, atunci. Am terminat convorbirea fix cand am intrat pe portile scolii. Am luat-o in sus pe scari pana la etajul 2, facand stanga, mergand spre cancelarie. Trebuia sa vorbesc cu dirigintele despre toata sitoatia mea scolara.
_______________________________________
Work hard Reach for your imaginations Ignore the things that keep you away from writing Tell your story in detail Ideas are waiting to be unleashed Never give up Go for the greatest
It's all fun and games until someone gets hurt. Then it's hilarious!
#56
MăDă Membru Din: Undeva in lumea asta mare
Postari: 522
Ok, am next nu stiu cand va veni urmatorul ) Sper sa va placa:X
Cap 14:
Dupa ce dirigu’ m-a asigurat ca media mea nu va avea prea mult de suferit dupa urma acelei saptamani grele, am mers in cancelarie, impartind fiecare cadou cumparat, pentru profesorii care s-au suparat pe mine. Au parut usor surprinsi de gusturile “mele”, foarte asemanatoare cu ale lor. As fi ras, daca nu m-as fi dat de gol. Pe Sasuke nu il mai vazusem de cand plecasem de acasa. Imi era dor de el… Ma intalnisem cu fetele exact cum spuseme, in clasa, iar cand am vrut sa incepem sa vorbim a intrat profa… pfff. Apoi, dupa o ora grea de franceza, in care m-a ascultat, a urmat ed. Fizica. Oftand pe jumatate fericita si pe jumatate obosita, coboram scarile ce duceau spre sala de sport, acolo unde avea sa imi gasesc brunetul. Fusesem lovita de cate o fata de cel putin doua ori pentru ca nu eram atenta la cine stie ce conversatie despre nu stiu ce baiat din ultimul an. Le dadeam mereu acelasi raspuns: “Am prieten!”. Cu chiu, cu vai, am ajuns la timp in sala de sport, ca sa vad toata gasca de baieti adunati pe o banca de odihna, unii cu picioarele in sus, altii stand normal. I-am scanat pe toti, dar nici urma de Sasuke sau Naruto. Doua maini puternice mi-au inconjurat bazinul pe la spate, simtind acea electricitate obijnuita atingerii brunetului meu. M-am intors zambareata si cand i-am vazut ochii negri sclipitori, l-am sarutat. Mi-am dus mainile dupa gatul lui, ridicandu-ma pe varfuri, sa adancesc sarutul. El s-a aplecat usor, sa imi usureze mie treaba. Ne-am gasit limbile unul altuia, dezmierdandu-ne reciproc. Daca si el simtea aceeasi placere ca mine, atunci trebuie sa fi fost amandoi in al 9-lea cer. Am fost nevoiti sa ne despartim din lipsa aerului. Am zambit, pupandu-i obrazul. -Mi-a fost dor de tine! Soptind, l-am imbratisat strans. Ranjise, simtisem cand imi sarutase lobul urechii, facandu-ma sa tremur incontrolabil. -Si mie de tine! Mi-a raspuns, prinzandu-ma de mana, apoi pupandu-mi fruntea. Momentul trebuia stricat de cineva, nu? Normal ca Naruto s-a gandit ca e timpul sa ne dezlipim unul de altul. -Baieti, suntem intr-o sala de sport, cu un profesor care ne supravegheaza si se uita la voi ca la masini straine. Aveti timp dupa ore… a incercat, dar i-am taiat-o, cat am putut de scurt. -Naruto, pleaca! El doar a oftat, tragandu-ma de umeri, pana ce m-a dus la un chenar, unde puteam gasi toate fetele de la ambele clase. M-am uitat uarat la el, care doar a ridicat din umeri, batandu-si prietenul pe spate, acesta dandu-si ochii peste cap, facandu-mi semn ca vom continua mai tarziu. Am ranjit, incercand sa fiu atenta la ceea ce spunea profesoara. -Fetelor, azi jucati hamball! Ne-a anuntat, iar eu am mormait. Vreo problema, Haruno? M-a intrebat. Am ridicat din umeri. -Doar una: In aceasta scoala nu exista mingi de hamball! Am zis, atragand atentia fetelor care au aprobat din cap. -Mda, ai dreptate. Si ce ati alege intre Volei si Bascket? Ne-a intrebat, dandu-mi dreptate. Am ranjit, lasandu-le pe fetele mai mari sa aleaga. -Eu vreau Bascket! A strigat o blonda, ciudat, dar machiata. Fata asta era turca rau de tot. Nu isi dadea seama ca de la transpiratie ii se va intinde tot machiajul, pe toata fata, fie ca este rezistent la apa sau nu… -Tanya, vrei bataie, iar?! A strigat o bruneta, foarte baietoasa din punctul meu de vedere. M-am uitat la Temari. -Asa fac mereu?! Am soptit, iar ea a aprobat din cap, indreptandu-se spre ele. Le-a luat pe amandoua de cate o suvita de par, tragand usor. -Hai sa facem o intelegere: Voi stati pe tusa, pana ce se alege jocul. Si, Tanya, nu imi pasa ca terenul de bascket este mai aproape de cel de fotbal, al baietilor. Tinerele au dat disperate din cap. Acum, junioarelor, ce vreti sa jucam? A continuat, ranjind. Am inaintat putin. -Junioare? Va tine un joc de volei, clasa contra clasa?! Am spus, celelalte aprobandu-ma.
…………………………………………………… Intr-un sfarsit, clopotelul a sunat. Eram atat de obosita! Jocul s-a terminat remiza, numai din meritul lui Tenten, care era peste tot in teren. Probabil ca daca Sasuke nu si-ar fi dat tricoul jos in a 2-a repriza a meciului sau, as fi fost mai activa, dar cum acele cubulete ma atrageau dince in ce mai mult, am primit cateva mingi in cap care, ciudat, cadeau direct pe terenul advers. Neatentia mea a adus aproximativ 7 puncte consecutive. Am dat mana cu toate fetele mai mari pana am ajuns la un grup de 4 persoane, care ma priveau ciudat. Una bruneta, cu ochi caprui, alta roscata cu ochii verzi, dar care semana izbitor de mult cu cea bruneta, una satena cu ochii albastri, pe care o vazusem jucand foarte bine, iar ultima, o blonda frumusica, ce avea o fata usor tematoare. -Vreo problema?! Le-am intrebat, iar primele trei au arpobat din cap. Ultima a avut reactie intarziata. Insa nu au apucat sa spuna nimic pentru ca Sasuke m-a luat pe sus, intorcandu-ne cu spatele la acele fete sarutandu-ma. De data asta nu am ajuns la fel de departe pe cat speram, pentru ca eram tare curioasa. L-am impins putin pe brunet, facandu-I cu ochiul. -Pastreaza-ti ideea, intai trebuie sa vad ce proplema au ele. am zis, incruntandu-ma, intorcandu-mi atentia spre cele 4 fete. Asa, erati pe puncul de a spune ceva! Dar Sasuke le-a intrerup din nou. -Katie, care e problema ta cu iubita mea? -Ar trebui sa am vreo problema?! A facut bruneta pe inocenta. M-am incruntat mai rau. -Asa ma gandeam si eu. Acum, in caz ca nu ti-ai dat seama, fondul tau de ten se sterge, mai bine te grabesti pana nu te vede Naruto sa iti vaca vreo poza! S-a prefacut el ingrijorat. Tanara a ranjit. -Stiam eu ca iti pasa… -Nu crezi ca esti cam nesimtita?! Am spus, enervata de-abinelea. Sasuke m-a strans mai tare de talie, incercand sa ma mai calmeze, dar tipa din fata mea avea o moaca care cerea pumni. Am tremurat nervoasa, maraind usor. -Repeta ce ai spus! A zis, scransnind din dinti. -Bun, deci pe langa faptul ca esti nesimtita, mai esti si surda. Frumoasa combinatie. Am batut din palme in bataie de joc. -Pe cine faci tu nesimtita?! Cu ce motiv? A zis, mai mult tipand. -Pe tine. Te dai la iubitul meu, de fata cu mine. Asta nu e semn de nesimtire?! Apleca capul nervoasa, strangand din pumni. Apoi a incercat sa ma loveasca, dar si eu, cat si brunetul i-am prins mana. -Un singur fir de par sa ii fie deranjat din cap si iti jur ca ramai fara dinti! A marait Sasuke, strangand mai tare bratul fetei. Mi-am pus capul pe pieptul lui, cu o expresie cat de calma am putut. Dar era greu. Pentru ca acum nu avea tricul pe el si imi venea greu sa i-au privirea de pe aceasta comoara de baiat. Am dat drumul brunetei, facand dreapta imprejur, mergand spre grupul nostru de prieteni. -De ce esti rau? L-am intrebat, privindu-l in ochi. Si-a ridicat spranceana, cerand o explicatie. Adica imi era oricum greu sa ma concentrez la altceva cu tricoul pe tine, iar acum, pur si simplu nu mai vad pe unde merg! Am oftat, parand derutata. A ranjit, sarutandu-ma. -Sti, imi place cand esti geloasa. Iti sta bine asa. A zis, chicotind. M-am strambat. -Sunt atat de posesiva! M-am plans, dand capul pe spate. Mi-a pupat obrazul. -Mie imi place. Asta inseamna ca ti la mine. A zis, miscandu-si buzele de pe obraz pe buzele mele. Ne-am oprit in mijlocul drumului din mers, sarutandu-ne. Doamne, are asa o putere asupra mea… -Asta pentru ca esti al meu! Am mormait, cu buzele inca lipite de ale sale. L-am simtit zambind in sarut, adancind. Cineva si-a dres glasul in spatele nostru. Am aruncat un ochi si am observat ca fratele meu astepta ca noi sa intrerupem. Pleaca, Naruto! Am mormait, inca sautandu-l pe brunet, care a chicotit usor. -Sti, nu inteleg. De fiecare data cand vreau sa te ajut, primesc acelasi raspuns. “Pleaca, Naruto!” a bombanit el, suparat. -Si vrei sa ma ajuti sa ma sarut cu Sasuke? Acum, serios, p-asta o putem face singuri. Am zis, enervata, desprinzandu-ma de brunet. -Frate, chiar sti sa strici un moment, a bombanit si scumpul meu, strangandu-ma mai tare la pieptul lui. -Poate, dar decat sa stai dupa ore ca intarzi la matematica, mai bine te desprinzi de sora-mea pentru 50 de minute si va vedeti dupa. A zis, intorcandu-se. -De fapt, noi, fetele, ne mai vedem cu voi, baietii, abea la petrecere. Pana atunci stam la Hin’. Ne pregatim pe rand, asa ca va dura ceva… -Adica o voi vedea pe Hinata abea la 5?! A spus, speriat Naruto, intorcadu-se cu fata la mine.Am ridicat din umeri. -Asta daca esti norocos si nu ne va lua mai mult timp. Suntem destule… Nici macar nu apucasem sa termin ceea ce vroiam sa spun, ca blondul a luat-o la fuga dupa Hin’, care plecase din sala de sport sa isi sune parintii. Mi-am deschis ochii larg, uimita. Acum nu ii e frica de pedeapsa. Am mormait, ininteligibil, nu tocmai laude. Doua buze moi erau pusa pe gatul meu, luandu-mi gandul de la ispravile fratelui meu. M-am intors spre Sasuke, sarutandu-l apasat pe buze, cu o mana pe obrazul lui, iar cu cealalta pe spate. Cred ca am stat asa cateva minute bune, pana ce clopotelul s-a gandit ca ar fi timpul sa facem o pauza. L-am mai strans o data apoi, oftand, m-am despartit de el. Mi-a zambit scuzator, apoi m-a luat de mana mergand amandoi pe hol, pana ce am ajuns la intersectia la care trebuia sa ne despartim. Sarutandu-l inca o data, i-am dat drumul, urandu-I ora usoara. A aprobat, incepand sa urce scarile, iar eu facand stanga, spre iesirea elevilor, cu ghiozdanul in spate. La cativa pasi, am dat de Naruto care sa saruta cu Hinata de zor. Ranjesc si imi curat gatul, sa le atrag atentia. -Pleaca Sakura! Veni raspunsul blondului, caruia ii era frica de o pedeapsa la matematica. Acum nu mai avea nici o problema, nu?! -Imi pare rau, bro, dar cum nu am ce face pentru ca Sasuke s-a dus la ora de matematica pentru a nu primi o pedeapsa, m-am gandit sa afli si tu cum e sa fi intrerup. Asa ca, Hin’, mai bine ne-am grabi, vreau sa vad ce rochite v-ati ales, daca le-ati schimbat si costumele de baie. O trageam pe fata dupa mine, facandu-i cu mana lui Naruto. A incercat sa mai zica ceva, dar se rezuma la mormaieli, facand stanga imprejur, ducandu-se in clasa. Bruneta doar a ras usor, in timp ce mergea alaturi de mine.
_______________________________________
Work hard Reach for your imaginations Ignore the things that keep you away from writing Tell your story in detail Ideas are waiting to be unleashed Never give up Go for the greatest
It's all fun and games until someone gets hurt. Then it's hilarious!
#57
MăDă Membru Din: Undeva in lumea asta mare
Postari: 522
Stiu ca am intarziat... si voi mai intarzia, probabil pana la urmatoarea vacanta... de vara :|
Imi este si rusine sa apar aici, acum. Dar trebuie sa va spun ca nu voi avea cum sa postez timp te o groaza de timp, nu pentru lipsa de inspiratie (am idei cu nemiluita, visez in fiecare noapte cate o scena cel putin din fiecare fic la care lucrez), nu pentru ca vreau sa renunt sau pentru ca nu imi mai place sa scriu.
Ador sa scriu, e ca o parte din mine si nu voi renunta la nici unul dintre proiectele incepute, pentru ca si acestea au o mare influenta asupra vietii mele.
Ideea e ca nu voi mai posta, nu ca nu voi mai scrie. Voi continua fiecare capitol si cand voi considera ca nu mai sunt in urma cu numaratoarea (imi place sa am cateva capitole inainte de a publica altul) voi incepe sa postez iar.
Vreau sa va cer mii de scuze, pentru ca v-am lasat sa asteptati atat de mult si cand intr-un sfarsit ma hotarasc sa fac ceva, va spun ca nu vor mai exista next-uri pentru mult timp. Inca o data imi cer scuze si, repet, nu voi renunta la nici un fic inceput!
_______________________________________
Work hard Reach for your imaginations Ignore the things that keep you away from writing Tell your story in detail Ideas are waiting to be unleashed Never give up Go for the greatest
It's all fun and games until someone gets hurt. Then it's hilarious!
#58
MăDă Membru Din: Undeva in lumea asta mare
Postari: 522
Cap. 15:
Dupa o excapada acasa, eu si Akane am ajuns in camera Hinatei. Nu dupa mult timp veni si Temari, cu capul calendar de la matematica. O intelegeam. Intelesesem ca numai Hinata, Arishima si Temy isi schimbara vestimentatia. Hin’ alesese o rochita cu bretele ce se legau la spate, in combinatie de galben, negru si gri. Asortase o pereche de pantofi negri. Ari’ avea acum o rochita bleo deschis, cu bretelute foarte subtiri, mulata pana la coapsa de unde venea in volanase zapacite. Cumparase pantofi de o culoare foarte asemanatoare cu rochia. Iar Temari preferase o rochie rosie, lucioasa, fara bretele. Pantofii sai erau de un rosu placut. Am facut fiecare cate un dus, iar eu am preferat sa fiu ultima. Asa puteam sta mai mult sub apa calduta. Cand am iesit din baie infasurata intr-un prosop, am prins o frantura dintr-o conversatie. -Hei, tu ii spui! Zise Aisa, aratand spre Akane. -Ce?! De ce eu?! Protesta ea, parand derutata. -Pentru ca tu ai facut-o! ii explica Temari cat se putut de clar ceva ce eu nu intelegeam. -Hei fetelor, ce s-a intamplat? Zic, in timp ce imi frecam parul cu un prosop moale. -Doar un miiiiic accident… mieuna sora-mea, ridicandu-mi rochita cat sa o pot vedea in intregime. O pata mare de oja albastru inchis de pe materialul alb imi atrase atentia. -Auuuu! Cum s-a intamplat asta?! Zic, inca stergandu-mi parul de apa. Aisa incepe sa imi explice cum Akane s-a impiedicat cand desfacea sticluta ojei care a cazut fix pe rochie. Meditez o clipa la asta, gandindu-ma cu ma puteam imbraca acum. -Akane, te iubesc! O imbratisez, fericita -Aaa, si eu ma iubesc, dar ce-I cu fericirea asta?! -Pai acum pot sa ma imbrac in pantalonii scurti de blugi, fara ca Naruto sa comenteze. -Pana la urma ai luat si tinuta aia, nu?! Spune admirativ Ino. Ranjesc, in timp ce o trimit pe sora-mea acasa, sa imi aduca schimburile. Infasurata intr-un prosop, cu parul ravasit ma uitam in oblinga, avad o suvita roz intre degete. Ce puteam sa fac cu parul?! Sa dau o impresie de fata cuminte, indreptandu-l cu placa? Sau sa il fac obraznic, numai bucle?! Pana acum am avut cateva onduleuri si probabil ar fi de asteptat sa il carliontez pe tot, asa ca Hinata nu se va supara daca imi imprumuta placa de par. In timp ce imi aranjam bretonul am auzit soneria telefonului. Las unelte pe masuta de machiaj, prind mobilul fiindca fusese aruncat de Aisa spre mine si raspund, observand ca Akane apeleaza. -Hei frumoaso! Aud vocea iubitului meu. -Buna! De ce suni de pe telefonul sora-mi?! -Ea m-a rugat sa te intreb pe unde ai pus “acele lucruri” dupa care ai trimis-o. Acum scotoceste in camera ta, vorbind singura. Rase, probabil privindu-mi surioara facand pe nebuna. -S-a uitat in dressing? Daca nu e acolo atunci sa verifice camera ei. Am auzit cum ii spune si ei “informatiile”, -Pana la urma ce ai pus-o sa iti aduca? Zise parand foarte confuz. -A avut loc un mic accident cu oja. Acum, rochia pe care trebuia sa o imbrac nu mai e alba in totalitate. Rad, privind materialul facut ghemotoc in coltul camerei. -Si presupun ca o sa te vad imbracata cu prima tinuta. Chicoti si el amintindu-si probabil ce probasem. -Cum ti-ai dat seama ca ma voi imbraca tocmai in acele haine?! Il intreb, zambind curioasa, desi stiam ca nu ma poate vedea. -Stiam ca nu iti convine ca Naruto s-a bagat in cumparaturile voastre, deci era de asteptat sa faci ceva cu rochia si sa porti ceea ce iti doresti. -Chiar atat de previzibila am devenit?! -Nu pentru cine nu te cunoaste! -O iau ca pe un compliment! A gasit Akane vestimentatia? As prefera sa nu stau toata ziua intr-un prosop! M-am plans uitandu-ma la prosopul ce statea sa cada. -Da, acum cauta niste cercei. Si mai ca se ia la bataie cu Naruto. Oricum, imi reamintesti, te rog, ce ti-a spus doctorul cand ai lesinat in parcul de distractii? zise, schimband subiectul in ceva ce am uitat zilele astea. Am inghitit in sec, de parca eram supusa unui interogatoriu. -Aaaa a zis sa ma odihnesc si… sa reduc snecsurile si chestii de astea. Spun, ocolind ceea ce eu nu am respectat. -Eu tin minte ca a mai adaugat ceva! ma indemna, de parca avea o pierdere de memorie temporara. -Pfff, ca trebuie sa mananc mai mult… -Si ce ai mancat tu azi? ma intrerupse, parand nerabdator. -Umm… un pachet de biscuiti in ora de franceza! Ma apar, de parca eram la politie. -Promite-mi ca mananci! I-am fagaduit ce asa voi face, poi am incheiat convorbirea cu un “pa” grabit. Probabil Akane vroia telefonul. Am simtit cum fata mi s-a mutilat intr-un zambet multumit. Foarte multumit. Si lui ii pasa de mine macar la fel de mult cat imi pasa mie de el. Inima imi bubui de doua ori mai tare. Inconstient, imi faceam de cap cu bretonul, aranjandu-l intr-o parte, drept ca sarma. In oglinda am putut observa cum Aisa isi varsa magia peste unghiile de la picioare ale lui Ino. In parul satenei se “jucau” doua maini grijuli, ce faceau aranjatul sa para ceva natural, ceva ce facea de cand se stie. Arishima picta bucle frumoase, razlete si rebele in blanita cafenie a Aisei, parand in largul ei. Abea apoi am observat ca Ino ungea buzele Hinatei cu un gloss transparent. Era un tablou frumos. Se ajutau intre ele, fiecare la ce se pricepea mai bine. Daca n-ar fi fost toate imbracate in lenjerie intima, probabil ca as fi facut o poza. Imediat ce Akane intra in camera imi arunca o punga zambind copilareste.
**##**
Dupa cateva ore de pregatire, am fost intr-un sfarsit toate gata. Fusesem nevoita sa anulez partea cu piscina, pentru ca uitasem sa ii spun Mariei ca este petrcere “uda” si sa fie doar gasca noastra la momentul potrivit in costume de baie ar fi fost putin ciudat. Si m-as fi simtit destul de prost. Oricum, fetele au fost mai multumite, pentru ca nu li se mai strica machiajul si alte de-astea, iar baietii nu au avut nimci de comentat, atata vreme cat fetele lor era fericite. In plus, le-am promis ca o sa fac intr-o zi cinste la restaurant. Cand in sfarsit am intrat in local, muzica duduia in boxe si o groaza de lume era raspandita prin sala. Cateva fete mai indraznete, imbracare sumar se urcasera pe subufere si se rupeau in figuri de dans, iar in jurul lor baietii le admirau cu gura deschisa. Unii bateau din picior pe ritmul melodiei, avand in mana cate o farfuriuta cu gustari. Privirea mi-a fost atintita spre DJ. O fata inalta, roscata si creata se juca pe la butoanele aparaturii sale. Corpul ei foarte dotat se clatina energic pe ritm si zambea atat de larg incat era imposibil sa nu te simti bine. Am inaintat toate in jocul de lumini, traversand incaperea spre gasca noastra. Akane deja plecase sa-l caute pe Jim, care pierdea de obicei vremea in spatele barului. In timp ce mergeam, am fost trasa brutal de mana spre un grup de fete si baieti. Toti foarte energici si veseli, m-au felicitat pentru petrecere si pentru DJ-ul ales. Le-am aratat spre Mike, apoi spre Jim, si le-am spus ca ei s-au ocupat de mare parte. Apoi am plecat mai departe.
**##**
Era trecut de doua dimineata, iar lumea incepea sa se imputineze. Petrecerea fusese un succes total. Dansasem, rasesem si ne distrasem. Iar acum, stand pe genunchii lui Sasuke si jucandu-ma cu degetele mainii sale, in timp ce purtam o discutie cat mai aberanta, trecand de la un subiect la altul fara sa dam prea mare atentie lucrurilor ce le spuneam, am realizat ca vroiam sa fie asa fiecare clipa din fiecare zi. Doar noi doi, lipiti unul de celalalt vorbind fara sens, dar simtindu-ne foarte bine. L-am vazut pe Mike cum vorbeste cu Rissa, fata care se ocupa cu muzica, iar in cateva secunde melodia zbuciumata ce zguduia paharele pe masa fu inlocuita cu un cantec lent, perfect pentru un dans in doi. Apoi el a alergat la Arishima, s-a aplecat usor in fata si i-a cerut sa danseze cu el. Am zambit, lasandu-ma moale in imbratisarea oferita de iubitul meu. -Eu nu dansez! Mi-a soptit, cand incepusem sa ma legan pe ritm. Am chicotit. -Nici nu e nevoie! Mi-am ridicat capul si l-am sarutat. Cand ne-am despartit, am vazut ca si Naruto cu Hinata incepusera sa danseze, apoi Temari il tara amuzata pe Shikamaru pana pe ring. Tenten si Neji aveau unul din momentele lor romantice intr-un colt, sarutandu-se nebuneste. Akane era lipita de Jim, stand amandoi cu fundul pe bar, zambind exact ca noi ceilalti: adica zambetele alea tampite de indragostiti. Aisa si Ino discutau langa piscina ceva ce la facea placere, nefiind atente la ceea ce se intampla in jurul lor. Alte cateva cupluri au luat amploare, miscandu-se usor pe ritmul melodiei sau pur si simplu stand, tinandu-se de mana si zambindu-si prosteste. Pe la mijlocul melodiei fetele care avusesera ceva de discutat cu mine in ora de sport, vroiau acum sa vorbeasca cu Aisa si Ino. Katie a impins-o pe Aisa un pas in spate. Am fost intr-o secunda in picioare, atenta dintr-o data la ceea ce se intampla cu ceilalti. In mai putin de treizeci de secunde eram toata gasca adunata langa cele doua prietene ale noastre si le sfidam pe nou-venite cu privirea. -Haa, ti-am spus ca daca te iei de una se strang toti. A ranjit satena cu ochi albastri, care aflasem ca o cheama Terrie. -Care e problema voastra? Tuna Mike, incruntat. In timp ce ei vorbeau, eu m-am bagat intre Aisa si Ino, sa fiu fata in fata cu Katie. -O singura problema am – s-a uitat la mine si am ranjit cu toti dintii – , dar restul s-ar putea sa aiba si ele cate una. Imediat ce a spus asta, Terrie si-a pozitionat ochii pe Hinata, roscata cu ochii verzi, Bonnie parca, s-a incruntat spre Tenten, iar blonduta cu ochi caprui s-a uitat sfios spre Shikamaru, apoi si-a lasat privirea in pamant, adresandu-se spre grupul din care face parte. -Eu… cred ca ar fi mai bine sa… -Taci, Alexya! S-a rastit Bonnie. Alexyei I s-au pleostit umeri si a iesit din cercul format de noi. Apoi totul s-a miscat repede. Katie a fost prima care si-a facut miscarea: m-a prins de umeri si m-a impins puternic in spate, crezand ca ma voi prinde de Aisa si Ino pentru echilibru. Dar nu am facut-o. In schimb, le-am dat pe ele la o parte si m-am apucat bine de mainile brunetei, lasandu-ma sa cad pe spate in apa racoroasa. Imediat ce mi s-a paru ca am ajuns destul de adanc am dat-o pe Katie jos de pe mine si m-am ridicat la suprafata, pe marginea piscinei. Katie se zbatea neajutorata putin mai in colo. Daca intr-adevar nu stia sa inoate, atunci cum de reusise sa se ridice la suprafata?! In plus, Temari mi-a spus ca a fost a patra ca viteza la inot din clasa lor. Terrie si Bonnie au sarit pe marginea piscinei si au ajutat-o pe Katie sa iasa din apa, observand ca nimeni nu s-ar fi lasat pacalit de teatrul lor.
_______________________________________
Work hard Reach for your imaginations Ignore the things that keep you away from writing Tell your story in detail Ideas are waiting to be unleashed Never give up Go for the greatest
It's all fun and games until someone gets hurt. Then it's hilarious!
#59
MăDă Membru Din: Undeva in lumea asta mare
Postari: 522
Cap. 16
Mi-am simtit umerii infasurati in ceva cald, cu un miros exceptional – mirosul iubitului meu. M-a ajutat sa ma ridic in picioare si m-a imbratisat, ignorand faptul ca se udase. Katie a scos un tipat de furie. M-am uitat la ea si am tresarit. Machiajul i se intinsese, rimelul curgandu-I si mazgalindu-I pometii, iar fodul de ten I se stergea, descoperind cateva pete rosii. Abia acum intelegeam de ce se dadea cu atat de multa pudra sau chestii care sa acopere pielea fetei. Avea o exema urata pe obraji, probabil o alegie sau ceva de genul. Am zambit, scuzator. -Hai, cred ca am lasat o trusa de machiaj in baie. Te ajut sa il aplici. Am zis, tragand-o usor de mana. A fost atat de uimita incat m-a lasat sa o tarasc dupa mine. Nu a reactionat nici cand am intrat in baie si mi-am gasit intreaga trusa de machiaj. I-am sters urmele vechiului machiaj pe care il avusese si i-am improspatat tenul cu putina apa curata. Apoi am aplicat baza pentru machiaj, dandu-I cu fard de obraji rosiatic care sa acopere petele rosii. A urmat apoi rimelul si putin fard obijnuit pe ploape, argintiu, ca sa se potriveasca cu rochia de aceeasi culoare pe care o purta. Putin luciu trasparent si gata. Eu doar m-am demachiat total, pentru ca nu mai avea nici un sens sa il refac. -Mu…multumesc?! a spus intrebator, pirivindu-se in oglinda. De ce naiba ma ajuti? -Sasuke e iubitul meu si pana ce el nu va alege pe alta, consider ca nimeni nu-l poate convinge sa ma lase balta. Si cred ca ar trebui sa te uiti in jur, la toti ceilalti tipi draguti care sunt in limba dupa tine. I-am zambit, strangandu-mi lucrurile. Ea doa si-a dat ochi peste cap. -Cine ar fi in limba dupa o tipa care inca nu a trecut de pubertate? Uita-te la mine: sunt clasa a doispea si inca am cosuri! -Kiba, zic, ridicand din umeri. Era adevarat, el chiar o urmarea pe Katie: toata seara se invartise in jurul ringului de dans, pe la bar, ba chiar pe langa baia fetelor – peste tot pe unde mergea ea. -Kiba e dragut, dar am crezut mereu ca il atrage Arishima, zice, aranjandu-si parul ud. Inainte sa se ude il avea in bucle usoare. Acum era drept ca sarma. Exact opusul parului meu, care incepea sa devina la vechea lui forma, cu rebelele onduleuri. -Da, dar din cate se pare, Arishima e mai atrasa de Mike. Iar Kiba stie cand sa renunte. -Chiar cred ca am facut o gresala. Scuze pentru tot ceea ce s-a intamplat. Terrie si Bonnie doar se iau dupa mine, considerand ca am mereu dreptate si toate cele. De aceea vorbesc si cu Alexya – e cu capul pe umeri. Am mai discutat putin, aranjandu-ne parul si incercand sa ne uscam hainele la uscatorul de maini din baie. Asta ne-a facut sa radem. Katie nu era o fata rea, doar ca avea orgoliul foarte mare si nu-I placea sa se rada de ea. Asa ca adorptase stilul de diva, nepermitand nimanui sa o calce in picioare. Pana la urma, cand am iesit din baie, am facut-o ca amice. Mike si Arishima vorbeau cu ultimii invitati, facand apropouri subtile despre usa care ii astepta. Rissa renuntase sa “zgarie” discurile si acum discuta vesela cu Ino ai Akane. Jim incepuse sa stranga ceea ce se putea de pe masa din spate, unde fusese bufetul. Terrie si Bonnie stateau plictisite intr-un colt. I-am spus lui Katie ca ar trebui sa dau o mana de ajutor la curatenie – deja majoritatea il ajutau pe Jim – si ne-am imbratisat scurt, apoi ea s-a dus la grupul sau. Primul lucru care l-am facut a fost sa vorbesc cu Kiba. -Du-te la ea si spune-i! -Ce sa… oh… Mda… in mod evident ii place Sasuke si… -Si? Sasuke e al meu; macar incearca sa vorbesti cu ea! Apoi am plecat sa strang de pe mese.
Cand toata curatenia a fost facuta, am hotarat toti ca ar fi mai bine pentru intreaga gasca daca am merge acasa. Asa ca l-am sunat pe Max care a venit in cateva minute. Ne-am urcat in masina obositi si lenesi, luandu-ne ramas bun de la toata lumea. Cum o parte din gasca locuiau impreuna, ne-am rasfirat foarte repede. Ultima pe care am dus-o acasa a fost Arishima, pentru ca locuia cel mai aproape de noi. Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns in camera mea a fost sa ma dezbrac. Apoi am facut un dus fierbinte, mi-am luat pijamaua pe mine si m-am culcat, destul de obosita.
De dimineata, aratam groaznic. Cearcane uriase, un ten cam galbui, ochi mici, injectati de oboseala. Vocea imi era groasa, iar nasul infundat. Din cand in cand mai stranutam. Imi simteam corpul ruginit, si parca fiecare miscare scoatea cate un scartait enervant. Nici vorba sa port tocuri azi… Primul lucru pe care l-am facut a fost o baie fierbinte, cu mult, mult abur. A ajutat mai mult decat ma asteptam, estompand cearcanele, dezmortindu-mi oasele si desfunzandu-mi nasul. Pielea mea revenise la culoarea initiala de roz pal. Numai ochii imi pareau inca obositi. Asa ca am zis ca astazi sa port ochelari de soare, sa acopar semnele de insomnie. Cand Akane m-a vazut in living, adunandu-mi MP3-ul de pe canamea si castile MP3-ului de sub canapea, a facut un comentariu care mi-a adus cateva blesteme la gura. Totusi, m-am abtinut, doar pentru ca era sora mea. Nu eram intr-o stare destul de buna in care sa pot accepta replicile ingenioase ale sora-mi. Pur si simplu ma simteam ametita, si ciudat de melancolica, iar in gura aveam un gust amar. Chiar si cand am ajuns in curtea scolii, iar gasca la fel de obosita ca mine a salutat incercand sa para enrgica, nu am putut dezlipii melancolia din mine. Aveam un sentiment nasol, ceea ce speram sa fie doar din cauza ca micul de jun nu-mi priise prea bine. Sau poate ca era incercarea de raceala care vroia sa puna stapanire pe mine? De fapt, nu pentru ca ma luptam cu o boala era nasol. De injurat era faptul ca, mai nou, ma gandeam la sanatatea celorlati, asa ca nu l-am sarutat pe Sasuke intreaga zi.
Oricum, mult prea repede, timpul a trecut, iar eu mi-am dat seama ca nu fusesem coerenta o zi intreaga. Nu stiu sigur ce s-a intamplat, dar m-am trezit la miezul noptii, in intuneric total. Singurul lucru pe care il puteam vedea, era ceasul de pe perete, care umplea camera cu ticaitul acela enervant. Aveam nasul infundat, asa ca gura imi era intredeschisa, lasand sa intre si sa iasa aerul de care aveam nevoie. Ma simteam lasata balta. Din nu stiu ce motiv, simteam ca toate incepeau sa mearga prost. Poate doar avusesem un vis urat, pe care nu mi-l mai puteam amintii, sau poate era acelasi “bad feeling” ca de dimineata, acea melancolie care inca nu-mi dadea pace. Nu puteam intelege de ce, asa, dintr-o data, eram schimbatoare. Pana acum doua-trei saptamani, eram aceeasi in fiecare zi. Trista, poate putin sadica, cu un vag inceput de masochism, umerii findu-mi apasati de toate amintirile pe care vroiam sa le uit. Ultima saptamana a fost, totusi, foarte ciudata, chiar si pentru mine. M-am ales cu un iubit pe care il ador, zambeam ca toanta ori de cate ori vedeam o raza de soare si aveam momnete cand imi doream sa fiu doar eu, un colt emo si suspinele mele. Aveam stari de spirit care se intoarceau la 180 de grate cand ma asteptam mai putin, iar eu abia ce realizasem asta. Si uite intrebarea a carui raspuns nu o stiam: De ce se intamplau toate astea?!
Cum era de asteptat, nici o parte a mobilierului nu a prins glas ca sa-mi spuna vre-o consolare. Deci, ce era de facut?! Puteam oricand sa sper ca avea sa se termine si sa ma bucur de aceste cateva clipe de rasuflu cat mai puteam, nu?! Si atunci, de ce ma simteam ca si cum faceam ceva gresit?! Sigur, in doar cateva zile, ma atasasem de Sasuke destul de mult incat sa-mi para extrem de rau daca faceam vre-o prostie si ne desparteam. Si cu siguranta gasca noastra se marise considerabil. Sigur, chiar si inainte eram toti prieteni, dar eram impartiti pe bisericute. Fetele, baietii, apoi micul grup din care faceam parte doar eu, fratii mei si Sasuke. Practic am unit cele trei… sa zicem “Adunari exclusiviste”, si-am facut o gasca care depasea numarul de zece. Apoi, ca prin minue, ni s-au alaturat Jim si Mike, care au integrat-o la petrecere si pe Rissa printre noi. Katie si prietenele ei erau si ei mai apropiate de noi, deci puteam spune ca faceau de asemenea parte dintre noi. Cu aproximare, in plus sau in minus, suntem douazeci.
Deci numarul nostru a crescut ingrozitor de mult. Si?!
Nu stiu ce asputea sa spun despre asta. Ma inteleg cu toti bine, iar asta nu stiu daca ar trebui sa ma incante sau nu. De fapt, nu stiu sigur daca imi trezeste vre-o reactie chestia asta. Ma cam lasa rece…
Chestii adolescentine – poza de MăDă, in Completed. · 28.3KB
_______________________________________
Work hard Reach for your imaginations Ignore the things that keep you away from writing Tell your story in detail Ideas are waiting to be unleashed Never give up Go for the greatest
It's all fun and games until someone gets hurt. Then it's hilarious!
#60
MăDă Membru Din: Undeva in lumea asta mare
Postari: 522
Capitolul 17
Fara sa ne dam seama, am intrat in iarna. Zapada, colinde, glume, intalniri, saruturi, imbratisari, din nou glume si iar intalniri. Viata noastra devenise o rutina. Gasca, foarte numeroasa de altfel, e din ce in ce mai greu de stapanit. Au trecut doar cinci saptamani, dar deja se simte o tensiune grea care ne cam apasa. Fiind in numar foarte mare, este greu sa fim toti multumiti. Fiecare are alte gusturi, cate ceva de care sa se declare indecis sau nemultumit.
In plus, iesirile noastre de gasca s-au rarit din ce in ce mai mult, in special pentru ca, pe langa tensiunea ce se creaza intre noi, cand mergem toti pe strata, nici un alt trecator nu se sfieste sa-si arate uimirea vazand un grup atat de mare. Unii chiar se intimideaza, desi nu suntem un grup cunoscut, ca gangster-ii.
Oricum, cand am iesit din perioada geroasa, deja relatiile dintre noi se racisera destul de mult, cam 95%. Katie, Terrie, Bonnie si Alexya sau indepartat cel mai repede, luandu-l cu ele si pe Kiba, fiindca “sefa” micului lor grup era iubita lui. Akane si Jim se despartisera cu o cearta monstru pentru un motiv idiot (sora mea avea un poster mare cu Justin Bieber pe usa, iar Jim a devenit super gelos; posterele au fost rupte, toate CD-urile lui Akane cu interpreti (baieti) au fost sparte… - asa cum am spus, scandal monstru). Totusi, dupa cearta lor, nu Jim a fost cel ce s-a indepartat de gasca. Akane este cea care a devenit distanta. Chiar si eu, care eram persoana in care avea o incredere de otel, acum, cand trece pe langa mine, nici macar nu ma mai saluta.
Mama Aisei a primit un alt transfer, de aceasta data in America, Tennessee. Totusi, inca nu plecase. Putea ramane in Konoha pana ce isi termina anul scolar. Chiar si asa, a inceput sa se indeparteze. Probabil era cel mai bine pentru toti, fiindca astfel ne puteam obijnui cu lipsa ei (iar ea cu a noastra) mult mai usor. Inca venea la intalnirile cu ceea ce mai ramasese din gasca, dar acum era altceva. Prietena mea era mereu cu gandul in alta parte, absenta din discutii si absolut mereu suparata. Nu stiam ce puteam face, dar speram macar sa aiba un inceput bun in Tennessee.
TenTen si Temari primisera cate o bursa in Franta. Temari era cautata de multe facultati, pentru ca avea un cazier curat, era frumoasa, iar notele ei erau de la 8.50 in sus. Fiind ultimul ei an de liceu, trebuia sa isi aleaga ceva, asa ca din cate banuiam, avea sa plece in Paris, la o facultate de desing. Tenten, insa, era de varsta mea, dar chiar si asa un liceu din Dijon o dorea ca eleva. Plecarea ei era programata la putin timp dupa sfarsitul anului scolar, astfel sa-I fie mai usor cu acomodarea la spatii noi.
Shikamaru avea in plan sa mearga in Paris, cu Temari. Intr-un fel, ei aveau o relatie serioasa, de care noi am aflat abia de revelion. Oricum, Shika era un geniu, deci avea de asemenea o groaza de posibilitati.
Neji, pe de alta parte, nu a putut accepta prea usor ca iubita lui va pleca la Dijon, dupa ce el respinsese toate cererile pentru facultate in strainatate. Relatia lor depindea acum de notele pe care Neji avea sa le ia la examene. Daca erau cel putin satisfacatoare, atunci locul lui in Franta era asigurat. Daca nu erau tocmai dorite, atunci va trebui sa se resemneze ori la o relatie la distanta, ori la o despartire.
Ino se transfera intr-o alta clasa. Nu stiu motivul, pentru ca nu mai vorbea cu niciunul din gasca inca din vacanta de Craciun. Habar nu am ce s-a intamplat cu ea, dar a devenit dintr-o data o eleva constiincioasa, iar ori de cate ori o anuntam ca iesim pe undeva spunea mereu aceeasi scuza “Am teme, imi pare rau. Poate data viitoare.” Pana la urma, am renuntat sa incerc, si-am lasat-o in pace, astfel intrerupand legatura cu ea. Daca nu vroia compania noastra atunci nu mai avea rost sa incerc. Totusi, in ultimul mesaj pe care il lasasem pe robot ii spusesem ca daca are nevoie de ceva, orice, poate apela la mine sau la oricine altcineva in care ea are incredere.
Chiar si Hinata se indepartase. Desi nu se despartise de Naruto, se vedeau din ce in ce mai rar in oras, si deja nu mai erau acel cuplu fericit si implinit ca la inceput. Din nou, nu stiu care era problema, poate doar nu ii placea sa fie intr-o rutina. Sau poate am caracterizat-o gresit, crezand ca este cu capul pe umeri. Poate ca este genul de fata care odata ce se plictiseste spune stop…
Oricum, din cei aproximativ douazeci de prieteni ai nostri, am ramas doar sapte. Eu, Naruto, Sasuke, Arishima, Mike, Jim si Rissa. Intr-un mod ciudat, eu, Ari si Rissa am devenit prietene bune. Desi Rissa nu ne cunostea de mult timp, se prindea repede de caracterul omului. Asa ca ne-am inteles bine. Cum Jim si Mike o cunosteau dinainte noastra, ei trei aveau o legatura mai stransa. De fapt, fiecare dintre noi aveam o legatura importanta cu ceilalti. Sper exemplu, eram prietena excelenta cu Arishima inca de cand mama a murit. Sasuke era iubitul, deci de asemena cineva de care nu vroiam sa ma indepartez. Naruto avea acum mai multa nevoie de mine ca nimeni altcineva, asa ca nu il lasam sa plece prea departe fara ca cineva sa il insoteasca. Nu aveam nevoie ca si fratele meu sa ma ignore. Imi era de ajuns Akane. Jim si Mike imi erau de asemenea prieteni mai vechi. Numai Rissa era mai noua.
Puteam sa diferentiez relatia de prietenie dintre mine si Arishima fata de cea dintre mine si Rissa. Cu Ari puteam fi prietena si daca se muta in celalat capat al Pamantului. Fiindca stiam ca orice ar fi, legatura dintre noi nu se va rupe. In schimb, cu Rissa nu ar fi tinut decat daca ne vorbeam si intalneam zilnic, sau macar de mai multe ori pe saptamana.
Temari, Tenten, Shikamaru si Neji erau cei cu care vorbeam cel mai des. Sigur, iesam in oras toti unsprezece si ne distram cat de mult puteam, dar deja stiam ca grupul real, membrii care ramasesera cu adevarat fideli gastii eram doar cei sapte mentionati mai sus. Si ei stiau asta. Tenten chiar si-a cerut scuze pentru tot.
Eu si ea ne intelesesem bine de la inceput. Intr-un fel, ne promisesem unei alteia ca aveam sa terminam liceul in acelasi loc, nici una neasteptandu-se ca lucrurile sa ia o astfel de intorsatura. “Promisiunea” o facusem in clasa a sasea, cand ne intalnisem. Cum ma stia de dinaintea intamplarilor nasoale din viata mea, ramasese “o prietena de distanta” pe perioada in care fusesem depresiva.
Aveam sa le simt lipsa celor doua.
-Sakura, cred ca trebuie sa facem ceva in privinta lui Akane.
Am tresarit. Ochii mi s-au intors grav spre Naruto. Jim doar a inghetat in scaunul lui. Dupa cateva minute in care a privit in gol si-a lasat capul in jos, probabil incercand sa ignore tot ce se intampla pe aici.
-Scuze, frate… Eu si Akane nu am mai schimbat nici macar un salut de sase saptamani. Si-a schimbat programul total, nici macar nu ne mai intalnim. Si firar sa fie, ca locuim in aceeasi casa.
-Surioara, stii ca ea nu e bine. Repet: trebuie sa facem ceva in privinta ei! A zis Naruto din nou, de data asta tonul imperativ aducandu-mi un zambet stramb pe fata. Eram toti la Sasuke acasa, in camera lui. Pentru un baiat, era extrem de ordonat, spre deosebire de Naruto, a carui camera arata ca o cocina.
-Naruto, daca as fi putut sa fac ceva, as fi facut cu ceva timp in urma. Dar actele de transfer sunt deja semnate de tati. Tot ce pot sa sper este ca odata ajunsa in inchisoarea aia o sa isi dea seama de ceea ce s-a intamplat si se va intoarce acasa.
Akane ii ceruse tatei un transfer la un internat de fete. Cum el nu stia cat de serioase erau lucrurile ce se petrecusera, a fost putin sceptic, dar a acceptat alegerea ei. Ea avea sa plece saptamana urmatoare, chiar daca semestrul era aproape de mijloc. Nu aveam nici o idee cum sa intrerup chestia asta si cum s-o fac sa vorbeasca cu mine.
Nu stiu de ce, dar ori de cate ori ajungeam una in fata celeilalte ma simteam ca in oglinda. Poate pentru ca semana foarte mult cu mine cea de dupa toata… complicatia cu Sam, apoi cu moartea mamei. Ea a fost capapila atunci sa-si revina repede. Dar dupa o a doua complicatie, de aceasta data de la tipul de care ii placea, nu mai avea forta sa se ridice. Aripile ii fusesera taiate mult prea scurt, iar acum zborul parea un vis imposibil de ajuns. Daca totul s-ar rezolva cu un Redbull, ar fi asa de usor…
-Daca vorbiti cu tatal vostru? Desptre tot ce s-a intamplat?! Poate ca o sa inteleaca ca ea nu trebuie sa puna atata distanta intre voi si…-
-Stiu ca suna nebuneste, dar tata nu o vrea pe Akane in preajma prea curand. A murmurat fratele meu, intrerupand-o pe Temari.
Toate capetele s-au intos spre el. Sigur parea nebuneste, dar asta era adevarul.
Temari, care statea cu spatele lipit de Shikamaru, pe podea, langa pat, a deschis gura. Insa, nu a spus nimic. Arishima s-a tensionat in bratele lui Mike – dap, ramasesera impreuna de la petrecere; Tenten s-a uitat scurt la mine, apoi la Naruto. A inghitit usor in sec, lasandu-si capul moale in poala lui Neji. Stateau pe canapea, Neji in sezut, ea intinsa, capul sau odihnindu-se pe picioarele lui.
Mike si Ari, care stateau pe pat, sprijiniti de perete probabil erau cei mai comozi din incapere. Eu eram lungita intr-o parte, cu capul pe perna, iar Sasuke in spatele meu, mangaindu-ma usor pe talie, cu o mana sub cap. Naruto era singurul din incapere fara iubita. Ma rog, Hinata nu era prezenta.
Si Sasuke era putin incordat intelegand despre ce era vorba. Totusi, Rissa, care state tuceste pe podea, Jim, Mike, Shikamaru, Temari si Neji nu stiau care era motivul pentru care aerul din camera a devenit dintr-o data greu. Am oftat, iar Sasuke si-a incolacit mana in jurul meu.
-Curand se implinesc trei ani, iar tati vrea sa fie singur in aceasta perioada. Indiferent cat de grava ar fi situatia cu Akane, el nu va face nimic pana ce nu o sa treaca cel putin o saptamana de la “data limita”.
Tensiunea a crescut in camera. Asta nu era problema gastii. Era doar problema familiei mele. Singurul motiv pentru care implicam gasca si in treaba cu Akane, era ca aveam nevoie de ei pentru acest lucru.
Mai nasol era ca, de fapt, nu aveam nici o idee pe care sa o putema pune in aplicare…
Capitolul 18
Hei, sis! A trecut o groaza de timp de cand nu am vorbit cu tine. Nu mi-ai mai raspuns la scrisori. Esti sigura ca te simti bine?! Eu si Naruto suntem ingrijorati. Poti macar sa ne dai un SMS sa ne asiguram ca esti bine? Stiu ca e vina mea pentru ceea ce s-a intamplat… si mi-ar placea sa avem din nou o discutie ca alta data. Ce zici?! Toti suntem ingrijorati pentru tine. Absolut toti. Sti, Jim si Mike se cearta in fiecare zii acum ca nu mai esti aici sa-I potolesti. Te rog, vino acasa… Mi-e dor de tine. Si lui ii este… Daca te ajuta, afla ca… a divortat si… el s-a intors acasa. Vrea sa te vada… Stiu ca ti-ai creat o noua viata si ca poate esti fericita, dar… poate ai putea sa ne integrezi si pe noi in viata ta?! Toti, toti te iubim! Vino acasa, sis! Avem nevoie de tine… 16.05.2014 Akane Marren
S-a casatorit…
Draga Saku~ Nu vrei sa ne raspunzi, nu?! Bine, nu ne raspunde. Dar, va trebui sa te intorci o data si o data. Te vrem acasa. Si daca nu iti misti fundul ala frumos al tau aici, nu stiu ce-as putea sa fac. Sis, au trecut deja cinci ani, stii ca e momentul sa vi inapoi. Te rog… Te vrem acasa… 02.06.2014 Naruto Uzumaki
Inca imi face complimente neadecvate…
Buna scumpete! Cum iti merge? Am citit in ziar ca afacerea ta e in floare. Creste pe zii ce trece. Nu iti poti lua un concendiu? Nu ne-ai vizitat niciodata… Si ne e dor de tine. Scumpo, eu si Mary vrem sa sti ca vei fi mereu binevenita aici, acasa. Stiu cat de greu a fost pentru tine plecarea lui, dar ai trecut peste, nu?! Pozele cu tine din reviste si ziare ne spunc a esti fericita. Ai intalnit pe cineva?! Daca da, as vrea sa cunosc aceasta persoana. Te rog, draga. Hai acasa… 20.07.2014 Coshi Haruno
Si uite ca au trecut cinci ani… Ce se asteapta sa fac?! Sa ma intorc in locul ala blestemat si sa ignor toate amintirile de acolo?! Dupa ce m-a lasat in urma cand a plecat la facultate si dupa ce s-a casatorit cu alta, desi eu ii promisesem ca am sa il astept, el vrea ca eu sa pot sa trec peste, si sa ma intorc in acel loc, sa-l privesc in ochi?!
La putin timp de la transferarea lui Akane pe care nu am putut-o opri, totul a luat-o razna. Un tip blond, cu o femeie roscata apar la noi la usa si spun ca ei sunt familia lui Naruto. Familia lui de sange. Au indrugat o poveste despre o incurcatura la spital, unde li s-a spus ca Naruto murise la nastere, iar peste 18 ani au primit un telefon de la un angajat al maternitatii si si-au cerut scuze pentru incurcatura, dandu-le adresa si cateva date despre Naruto Haruno, fratele meu vitreg.
Eu nu am luat asta de buna. Totusi, Naruto i-a crezut, iar peste un timp – vre-o luna de zile – s-a mutat cu ei. S-a mutat cu ei in Anglia. Peste putin timp, ne-a contactat si a zis ca s-a indragostit. Eu nu am intalnit-o niciodata pe fata, dar…
Prin luna august, Sasuke s-a dus la colegiu. In America. Si la un an dupa, ma suna Aisa cu care nu mai vorbisem de cand mama ei o transferase in Tennessee, si-mi spune ca Sasuke se insoara cu verisoara ei, Karin.
Singura langa mine, atunci, a fost Arishima, care nu m-a parasit timp de o saptamana in treaga decat cand mergea la baie sau sa gateasca, chiar daca se mutase cu Mike. Am fost la nunta fostului meu iubit. Si arata la fel de bine ca intotdeauna. Plictisit, dar bine. Karin, o roscata increzuta s-a simtit amenintata de prezenta mea acolo, asa ca a facut tot posibilul sa-mi distruga seara. Nu ca era prea perfecta.
In drum spre casa, am fentat-o pe Arishima si mi-am platit un bilet dus spre Europa. Si acolo am ramas pana in ziua de azi. In Italia. Nu intalnisem pe nimeni special.
Am cativa prieteni care lucreaza pentru mine – sunt sefa unei companii care se ocupa de crearea noilor modele de pe podium. Cam ca o scoala de modeling. Incepusem de jos, schimband facultatea la 180 de grade – trecusem de la IT la desing. Am muncit greu sa ajung unde ma aflu acum, si nu m-am folosit de relatiile tatalui meu. S-a intamplat sa ma angajez, sa vada seful ca am potential si, cand vremea lui a sosit, sa ma lase sa-I ocup locul la birou.
Akane se impacase cu Jim in vara in care venise acasa de la internat. Adica in vara in care Naruto plecase de acasa. Peste vre-o doi ani s-au casatorit. Si au o fetita de un anisor, cu care mi-a trimis poze pe mail. Refuzasem sa ii mai scriu sau sa patrez o legatura cu trecutul meu. Dar nu reusisem sa scap de ei. Naruto si tata si Akane, chiar si Arishima imi scriau o data pe luna. Nu le raspundeam, dar ei continuau sa trimita…
“Daca te ajuta, afla ca… a divortat si… el s-a intors acasa. Vrea sa te vada…”
Am recitit scrisoarea de la Akane. De ce imi spusese asta?! Trecusera patru ani, nu putea crede ca ma mai intereseaza viata lui, nu?! Nu ma mai interesa viata lui… corect?! NU! Nu ma mai interesa. Nu mai era posibil sa ma intereseze. Nici macar nu l-am iubit. A fost doar o relatie copilareasca… o relatie intre doi adolescenti fara minte, cu ganduri amestecate… Doar atat… o chestie adolescentina...
Privind mormanul de hartie – scrisori stranse de-alungul anilor – am scos un sunet de frunstare. Toate aveau ceva in comun. In fiecare scrisoare spuneau sa vin acasa. Nu mai puteam rezista. Mi-am luat geanta din cuier si m-am asigurat ca am bani, ca telefonul era adanc bagat in buzunarul blugilor scurti si ca ochelarii de soare erau la ochi si am iesit hotarata pe usa, incuind in graba.
Vi s-a implinit dorinta, dragilor. Ma intorc acasa!
Capitolul 19
Intr-un mod socant, nimic nu mai era asa cum imi aminteam. Satul mic, prafuit in care am crescut devenise un oras modern, cu cladiri inalte si strazi asfaltate, cu un parc verde si ingrijit si cu o groaza de lume noua. Chiar si prin aglomeratia de noutati, puteam distinge fete cunoscute, cum ar fi domnul Jeez, cel ce uda intotdeauna iarba de la casa lui, sau doamana Fame, care avea un accent dragut si care putea sa vorbeasca in germana, latina si spaniola la perfectie, iar franceza si italiana cu mici scapari.
Erau persoane cu care copilarilesem, acum avand doar cateva semne de imbatranire. Trecand pe langa ei, i-am salutat zambind. Au incercat sa isi aminteasca de mine – imi dadeam seama dupa zambetul doar respectuos pe care il aveau – si a fost de ajuns sa ma simt din nou Sakura din Italia, care nu mai avea probleme cu mica lume a adolescentei. Eram un adult, trebuia sa ma comport ca atare.
Nerecunoscand orasul prea bine, am urcat intr-un taxi, spunandu-I adresa la care vroiam sa ajung. In cateva minute a oprit in fata casei. Platind mai mult decat era nevoie, m-am dat in graba jos din masina si trantit usa, facandu-l pe sofer sa injure apasat. Am intins mana sa deschid poarta, dar m-am oprit inainte sa o ating cu cativa centimetri.
De ce eram aici?! Imi era dor de casa, vroiam sa imi vad tatal sau eram doar exasperata de toate scrisorile alea care imi cereau sa vin acasa?! Nu stiam…
-O sa intri? Sau doar te vei holba la pantofii tai?
Vocea asta… Vocea asta! M-am intors in graba spre persoana care vorbise. Max, vechiul sofer al familiei Haruno imi zambea prietenos. Am lasat mana in jos.
-Nu stiu… e cineva acasa?!
Spancenele lui au tresarit in sus, in surprinza.
-Vrei sa spui ca nu sti ce zi e azi?! – nu a asteptat sa raspund, mi-a deschis poarta si mi-a facut semn sa intru dupa el.
Oftand, am pasit in curtea copilariei mele. Din casa puteam auzii o groaza de voci, vorbind in acelasi timp. Multe rasete, multe glume. O adunare?! Cu ce ocazie.
-Stai, Max. Nu cred ca…
-Domnisoara, stiu ca iti e greu sa ii vezi pe toti odata, dar ar trebui sa ii urezi si tu tatalui tau si lui Mary aniversare fericita, nu crezi?!
M-am blocat. Aniversarea lor?! Stiam ca se casatorisera in absenta mea, dar… nu ma asteptam sa intru in joc tocmai de ziua lor speciala. Pana sa-mi dau seama, o luasem inaintea lui Max, intrand in casa. Cand m-au vazut, toti s-au oprit din orice activitate. Mi-am rotit privirea prin incapere.
Mary si tata erau langa niste oameni imbracati la costum, probabil colegi de serviciu de-ai tatalui meu. Trei copii se jucau pe canapea, o fetita cu parul roz si doi baietei sateni, aratand exact la fel. In spatele canapelei am recunoscut-o pe Akane, cu gura deschisa si ochii holbati spre mine. Jim era exact langa ea si el privindu-ma, dar zambind surprins.
La masa, Arishima isi oprise furculita din drumul spre gura. Ochii sai verzi erau mari, inlacrimati. Intr-o parte, Mike statea cu Naruto si inca o fata satena, care tinea de manuta un baietel blond. Am gasit-o si pe Rissa in camera, la brat cu un barbat necunoscut mie.
Si apoi ochii mi s-au oprit pe el. Ce cauta aici, nu puteam intreba. Era cu Itachi, fratele lui. Ma priveau amandoi, socati. I-am aruncat o cautatura urata, clatinand dezamagita din cap. S-a incordat, miscandu-si ochii de la mine.
Mi-am ridicat o mana, salutand ezitant.
-Buna tuturor… sper ca nu am intrerupt nimic…
Akane si Naruto au fost langa mine intr-o secunda, imbratisandu-ma atat de strans incat pot sa jur ca mi-au trosnit oasele. Pana sa-mi dau seama, plangeam in imbratisarea lui Naruto. Si plangea si el, ii simteam lacrumile pe umarul meu…
Tata a venit si el, tragandu-ne pe toti trei in bratele lui. Pana la urma si Akane si-a dat drumul la lacrimi… Umatoarea pe lista de imbratisari a fost Arishima. Mike si Jim erau chiar in spatele ei. Mary a venit si ea, strangandu-ma matern la pieptul ei, si m-am simtit ca si cum mami ar fi fost acolo. I-am multumit ca a avut grija de tati cat timp am fost eu plecata.
Am imbratisat pe toata lumea cu care ma cunosteam de dinainte sa plec. Naruto imi facuse cunostinta cu Amber, sotia lui si micul Hiroshi, baietelul lui de doi ani. Rissa mi l-a prezentat pe Toshiro, logotnicul ei. Fata asta pusese mana pe un barbat bun. Speram sa fie fericiti impreuna. Am aflat ca Ari avea gemeni – cei doi baietei care se jucau cu Sakura. Akane nu imi spusese niciodata numele fetitei ei, asa ca fusese o adevarata surpriza sa aflu ca o botezase dupa mine.
La sfarsitul petrecerii toti vechii mei prieteni plus Sasuke – cu care nu vorbisem absolut deloc – si Itachi am inceput sa vorbim despre cariere si despre viata noastra in general.
-Si… ai intalnit pe cineva?! Italia e plina de barbati draguti… Arishima a ridicat din spancene jucaus. Copiii ii luase Mary in bucatarie, sa le pregateasca o gustare.
-Oh, Italia chiar e plina de barbati draguti. Am ranjit, amintindu-mi reactiile pe care le aveau acestia pe strada. –Dar nu am cautat o relatie. Am ridicat din umeri.
-Huuh?! De ce nu ai vrea o relatie?! Amber a vorbit, cu un accent care ma facea sa zambesc. Am aruncat o privire ucigasa spre Sasuke, ranjind,
-Fiindca nu mai am incredere in barbati. Au fost doi in viata mea. Si amandoi niste idioti.
Naruto a pufnit in ras spre Sasuke care a gemut intens, ranit. Amintindu-mi de problema cu Sam, m-am imtors spre Arishima.
-Ce mai stiti de Ino?
-Ah, s-a casatorit. Il mai sti pe Sai? Fratele lui Sam… Eh, s-au intalnit de un Craciun, au inceput sa iasa, iar in ziua de azi au trei copii. Doua fete si un baiat. Tripleti. Mi-e mila de ea… a oftat Ari. Am ranjit. Era si cazul sa fie fericita…
-De Aisa nu stim prea multe, totusi. N-am mai vazut-o de la- Naruto s-a oprit, uitandu-se spre mine. Mi-am dat ochii peste cap.
-De la nunta lui Sasuke. Stiu. Atunci si eu am vazut-o ultima data. Totusi imi trimite cate un email la un anumit timp. Are o relatie stabila cu un tip din Tennessee. Mama ei a avut un accident si e imobilizata la pat. Vrea sa se intoarca aici, dar nu poate sa o lase acolo. Oh, si ultima data cand mi-a scris era insarcinata in doua luni.
M-am oprit pentru o secunda, asteptandu-le reactia. Cand nu a venit, am clatinat din cap:
-Ma gandeam sa merg si pe la ea, ca I se apropie ziua de nastere.
-Mergem cu tine. Toti am fost prieteni cu Aisa, nu numai tu. Zice Akane, zambind. I-am intors zambetul, intelegand ca nu-si daduse seama ceea ce spusesem.
-Akane, nu am zis ca ma duc in Tennessee si apoi ma intorc aici. O sa ma duc acasa, sis. Acasa in Italia.
Ochii I s-au marit si si-a intredeschis buzele. Naruto s-a incruntat. Arishima si-a infipt unghiile in bratul meu. Mike si Jim, socati, s-au uitat la mine ca si cum nu le venea sa creada.
-Uau, ce surpiza. Ai ramas aceeasi care fuge de responsabilitati. Si chiar credeam ca te-ai maturizar…!
Vocea lui Sasuke m-a facut sa tresar. Inima a inceput sa-mi bubuie in piept. Te rog, nu acum. Te roooog! Tragand aer adanc in piept, mi-am mijit ochii amenintator spre el. Mi-a sustinut privirea, nervos.
-N-am nevoie de tine sa-mi spui daca m-am maturizat sau nu.
A clatinat din cap, uitandu-se urat la mine. Mica cuta dintre sprancene, buzele stranse intr-o linie dreapta – erau semne ca se abtinea de la ceva. Dupa atatia ani inca mi-l aminteam. Si mi-l aminteam la fel de bine, era ca si cum nu ar fi lipsit din viata mea decat pentru cateva minute. Nu se schimbase prea mult. Avea semne de maturizare, dar toti le aveam.
Aveam sa gasesc o scapare. Trebuia sa ma intorc in Italia si sa-mi continui viata ce o incepusem. Stiam ca Naruto nu ma va lasa sa ies din casa. Si stiam ca Mike si Jim vor reactiona, probabil ajutandu-l pe fratele meu sa ma lege de un scaun. Akane nu va fi de partea mea, iar Arishima se va pastra neutra. Deci eram total pe cont propriu…
Sau nu?! Am ranjit spre Sasuke, biletul meu de iesire… ca intotdeauna…
-Hai cu mine! Mi-am auzit vocea. O durere nasoala a izbucnit in piept – erau cuvintele pe care imi dorisem sa le spun ca nunta lui. El s-a uitat la mine total socat, iar in jurul nostru sunete de totala uimire rasunaua ca intr-un ecou. Parul de pe ceafa mi s-a ridicat cand am simtit privirile tuturor pe mine.
-Ce…?!
-Hai cu mine in Italia. Imi dau ochii peste cap la el, lasand un chicotit sa-mi iasa dintre buze. Te rog sa refuze. Te rog sa refuze.
-Oh, m-am prins. O privire cunoscatoare I se aseza pe chip. Si ranji. –Cezi ca o sa zic “Scuze, am planuri sa ma intorc al fost mea sotie, dar mersi totusi de invitatie!”, o sa-ti rup inima din nou – asta daca o mai ai – si cu putin noroc o sa te conduc la aeroport?!
-Trebuie sa recunosti, ar fi putut sa mearga. Am ranjind rautacios.
-Nu, tu trebuie sa recunosti ca tocmai ai admis ca ti-as rupe inima daca te-as refuza.
-Sau ar putea fi buna actorie… zic nonsalant, fluturand o mana. Ranjetul I s-a largit mai mult.
-Ok, deci cand plecam?!
Capitolul 20
Naruto a fost primul care a reactionat in acea zi. Chiar si asa, primind priviri ucigatoare de la fratii mei, si priviri dezaprobatoare de la prietenii mei, nu am putut sa zambesc larg, sa zbat din mana si sa zic “Ha! Fraierilor, v-am prins! Nu plec nicaieri!” Pur si simplu nu am putut. Asa ca m-am folosit de scaparea pe care Sasuke mi-o oferise. Chiar daca uram sa ma gandesc la astfel de lucruri, imi venea sa-mi smulg parul din cap cand imi venea in minte imaginea in care ii lasam iar in urma.
Totusi, inainte sa ne despartim de prietenii nostri, am avut grija sa ii bag lui Akane in buzunarul pantalonilor o hartiuta cu numarul meu de telefon si adresa actuala. I-am scris acolo sa ma contacteze oricand, si sa ma viziteze daca le-ar face placere.
Nici nu am urcat bine in avion, ca deja primisem un mesaj de la sora mea. “Sa fii fericita” erau singurele cuvinte pe care le scrisese. Citindu-le, nu m-am putut abtine. M-a bufnit plansul. Sasuke, stand in dreapta mea, m-a lasat in pace, sa plang linistita, privind pe fereastra.
***
-Stii, Karin a facut avort.
Am tresarit. Eram pe la jumatatea drumul spre Italia, cand Sasuke s-a gandit ca ar fi bine sa incepem o convorbire. Nu am zis nimic, totusi. Ce puteam sa zic?!
-E unul dintre multele motive pentru care am divortat.
Din nou, nu am scos nici un sunet. El a luat asta ca pe un indem de a continua sa vorbeasca.
-Pe langa faptul ca nu am avut niciodata sentimente pentru ea, Karin incerca intotdeauna sa-mi atraga atentia. Dar, nu o vedeam. Era… transparenta in ochii mei. Pot sa spun ca era roscata si ca avea ochi caprui, dar daca vrei o descriere amanuntita, nu sunt omul potrivit. Nu am vazut-o niciodata. Pentru mine purta masca.
Stiam despre ce vorbea. Si eu o pateam. Puteam sa spun cateva trasaturi ale unui barbat, dar nu puteam sa categorisesc sau sa iau atentia amanuntelor. Nu le mai vedeam. Erau invizibile in fata ochilor mei care priveau doar in trecut. Gaseam cateodata prin mall baieti bruneti, si-mi smuceam capul (sa ma uit dupa ei) atat de repede, incat auzeam ignete in jurul meu.
-M-am culcat cu ea de trei ori. Si intr-o zi, cand nu mai facusem sex de… ha, luni de zile, vine in bucatarie plangand si-mi spune ca e insarcinata in trei saptamani.
Am tresarit. Capul mi s-a miscat spre el, si-l priveam socata. El se uita la spatarul scaunului din fata, prins in amintiri.
-Am inteles ca nu eram copilul meu. Dar asta nu m-a impiedicat sa fiu fericit. Era un copil in pantecele sotiei mele. Si aia a fost prima si ultima data cand am considerat-o sotia mea. Am dus-o la controale sa aflu ca totul era in regula, m-am asigurat ca ii faceam toate poftele. Cateva zile mai tarziu, am facut cea mai mare gresala a vietii mele. Am lasat-o sa plece in oras, singura.
Groaza mi s-a intiparit pe fata. Eram mai mult decat socata.
-A venit acasa o zi mai tarziu. Eram terifiat. Cand sotia ta insarcinata nu ajunge acasa, nu raspunde la telefon si toate prietenele ei spun ca nu au mai vazut-o de trei zile, presupun ca e normal sa te ingrijorezi. Si eram terifiat. Cum a ajuns in casa a inceput sa planga. M-a speriat mai mult. Nu a recunoscut ca a avortat. Nu atunci, cel putin. In schimb, am trait inca doua luni, crezand ca inca poarta copilul in pantece.
Mi-am astupat gura cu mana, iar lacrimile au inceput sa curga din nou.
-Aisa a fost cea care mi-a spus de avort. Poate nu pare, dar ele sunt prietene si dusmance in acelasi timp. Cand sunt amandoua in aceeasi camera, totul e numai miere si zahar. Daca le prinzi separate, ai mare nevoie de doape de urechi, fiindca vorbesc doar una despre cealalta si nu, nu laude.
Printre lacrimi, mi-a inflorit un zambet in coltul gurii. Aisa nu fusese de acord cu nunta lor. Stiam asta…
-I-am jucat jocul. Cand s-au implinit cinci luni, am mers cu ea la doctor. Burta nu ii crescuse nici macar putin si nu vroia niciodata sa o insotesc la ecografii. Dar nu am acceptat un refuz de data asta. Si atunci a iesit totul la iveala. Doctorul, surprins ca o vedea acolo, a intrebat daca era insarcinata… din nou. Am jucat mai departe. Am luat-o la intrebari. Mi-a spus ca nu era copilul meu si ca nu il dorea. Iar dupa alte cateva minute, a izbucnit. Ca nu m-am atins de ea decat de cateva ori in trei ani. Ca nu am fost in stare sa o las eu insarcinata. Ca nu o iubeam. Chestii de genul.
Privea in continuare scaunul din fata sa, cu o privire iritata.
-Am bagat divort. Pactul fusese oricum sa ne casatorim pentru o perioada scurta, apoi sa ne despartim amical. Se pare ca-
-Pact?! Ce pact?!
A clipit des spre mine, mirat. Socat chiar.
-Tu… tu nu sti de pact?! Dar… i-am rugat sa vorbeasca cu tine. – a expirat brusc puternic, lasandu-se moale pe canapea – Nici nu-I de mirare ca ma urasti atat de mult…
Am ramas blocata, holbandu-ma la el. Nu puteam intelege despre ce vorbea. Era ceva ce pierdusem?!
-Ce pact? Am intrebat din nou, incruntata. El doar a clatinat din cap.
-Daca-ti spun acum, nu ma vei crede. Vei spune doar ca am adus vorba de asta intentionat, ca sa-ti recastig increderea. Asa ca, o lasam pe alta data. Sa revenim: m-am cam chinuit sa o fac sa semneze nenorocirile alea de acte. A trebuit sa ma plimb pe la nenumarate tribunaluri si notariate ca sa semneze pentru divort. Aici m-a ajutat Michael. Tipul asta s-a maturizat frumos. Are doi copii, pe care ii adora. Chiar daca sunt cu mame diferite, a luat pauza. A angajat o bona care sa-l ajute. Ma rog, dupa ce am terminat cu divortul, am ajuns in Konoha. Vroiam sa te vad si sa vorbim. Naruto si Akane nu erau acolo. Mary era la cumparaturi, iar tatal tau la lucru. Numai Max era acasa. El nu stia prea multe detalii, dar mi-a dat numerele fratilor tai. Si am vorbit cu ei, am programat o petrecere surpriza pentru Mary si tatal tau, astfel sa avem un motiv sa ne strangem toti. Au incercat sa dea si de tine. Dar nu le-ai raspuns.
Abia acum intelegeam de ce insistau atat de mult sa ma intorc acasa. Pe langa faptul ca lipsisem trei ani, ei vroiau sa avem parte de o reuniune a gastii. Am zambit. Cateodata, legaturile din liceu raman.
-Si asta a fost. Acum, spune-mi ce ai facut tu in timpul asta.
-Nu prea multe. Am terminat facultatea mai devreme decat era normal. Fostul director al companiei a fost impresionat si m-a angajat fara doar si poate. Peste putin, a murit. Si ca sa surprinda pe toata lumea, m-a lasat pe mine in locul lui. Ceea ce a starnit invidia angajatilor mai vechi. Si fiicei lui, totodata. Saraca. Muncise de cand se nascuse ca sa preia afacerea tatalui ei. Asa ca i-am oferit postul de sub mine. Nu a zis nimic, iar acum pare destul de fericita. Cand lipsesc, ii dau libertatea sa fie in locul meu. Ma rog, am facut cateva schimbari Companiei si a devenit mai cunoscuta. Una din elevele de la noi a ajuns topmodel, iar prin ea si compania a primit mai multa atentie. Am incercat sa ma tin departe de mediatizare, dar Selena, fiica vechiului director iubea sa fie in lumina reflectoarelor si a adus reporteri pe capul meu. Sunt pe acolo cativa cu care ma inteleg, dar am pus mereu o bariera intre noi. Pana ieri, viata mea a fost doar o rutina…
M-am oprit din vorbit. Nu mai stiam ce sa spun. Totul era mereu la fel in viata mea. Nu mai avusesem parte de drame. Privarea de comunitate era buna la ceva. Promitea siguranta. Nu stiau multi unde locuiam. Eram mai mereu singura. Iar acum, intra el din nou in viata mea, iar rutina dispare. Un lucru bun sau unul rau?!
-Oricand, draga. Poate treci pe la noi, maine la cina. Elena vrea sa te vada!
Am zis ca o sa ma gandesc si am inchis portiera masinii. Sasuke se uita curios la mine. Am zambit. In mod sigur nu intelesese o boaba din ceea ce zisesem. Vorbisem italiana, duh!
-Marcus, taximetristul meu preferat. Tocmai m-a invitat la cina. Sotia lui e foarte vorbareata…
M-am grabit sa intru in bloc, si am luat-o spre scari. Locuiam la etajul unu, nu era mult de mers. Descui usa, o deschid, ma descalt la intrare, asez haina in cuier, apoi ii fac loc lui Sasuke, care astepta rabdator pe hol.
L-am condus apoi pana in camera de oaspeti si l-am lasat sa despacheteze. Abia cand am ajuns in bucatarie, m-a lovit realitatea: Sasuke era aici, cu mine. In casa mea. Tipul care m-a lasat balta ca sa se casatoreasca cu alta, cel care m-a facut sa indur o depresie sora cu moartea, era in casa mea, bine merci.
Am simtit cum ma ia ameteala si m-am prins de tablia barului care despartea bucataria de sufragerie. Cum ajunsesem in situatia asta nu-mi puteam aminti. Abia imi dadeam seama de ce acceptasem. Sau de ce Naruto acceptase. Nu ca ar mai conta acum. Faptul era consumat.
Plus ca eu nu mai aveam sentimente pentru Sasuke. Nu am avut niciodata. A fost doar… o chestie adolescentina de care nu ma puteam lipsi. Ca… un baiat de care m-as fi putut indragosti, dar nu am facut-o pentru ca…
Pentru ca ce?! Nu am avut niciun motiv sa nu ma indragostesc. Se purtase foarte bine cu mine, ajunsesem la un moment dat sa cred ca el ar fi alesul. Ce insemna asta?! Obisnuinta. O chestie adolescentina cu care ma obisnuisem atat de mult incat mi-a fost ingrozitoare despartirea. Doar atat.
As fi putut foarte bine sa ii ignor prezenta. Sa revin la rutina mea si sa-l las in pace, poate chiar sa-I prezint cateva hoteluri dragute unde sa se mute ca sa nu-mi stea pe cap.
Si totusi ceva ma oprea din a ridica receptorul telefonului fix si de a-I face o rezervare la un hotel bun. Stiam ce inseamna asta.
Odata cu revenirea lui, revenea si sentimentul de obisnuinta, si-mi era cu neputinta sa il scot din viata mea. Poate ca asa trebuia sa fie. Sa-l las sa paseasca pe aleea mea si sa recapat ceea ce odata am pierdut.
In acest caz, acele chestii adolescentine aveau sa se intoarca.
-Te simti bine? ii aud vocea. M-am intors spre el si am zambit. Nu i-am raspuns, totusi. In schimb, zic:
-Deci esti divortat, nu? A parut surprins de intrebarea mea, ceea ce nu a facut decat sa-mi mareasca zambetul.
-Da, sunt divortat. Ti-am mai spus…
Ma apropi de el si-mi pun mainile pe dupa gatul sau, aplecandu-l spre mine. Ma ridic usor pe varfuri si-mi lipesc buzele de ale lui. Luat prin surprindere, nu reactioneaza imediat, dar inadata ce isi da seama ca il sarutam, apuca puternic de talie si ma trage spre el, deschizand usor buzele, lasandu-ma sa-I redescopar dantura perfect.
Socul pe care l-am simtit cand limbile noastre s-au atins dupa atat de mult timp mi-a trimis un fior cald in tot corpul. M-am topit in sarut si in imbratisare, lasandu-l pe el sa ma sustina. Imi lipsise sentimentul caldut din stomac pe care mi-l ofereau sarutarile lui. Chiar imi fusese dor de el, la urma urmei.
Simtind ca el era stalpul meu de sprijin, zambi in sarut si ma ridica in brate, asezandu-ma cu fundul pe bar. Mi-am incolacit picioarele in jurul lui, nelasandu-l sa se indeparteze de mine.
In trecut, totul fusesere chestii adolescentine. Acum… sunt sigura ca va fi mai mult de atat…!
Siiii SFÂRŞIT!
Cateva detalii minore, in cazul in care s-a pierdut actiunea din ultimele capitole: Sasuke a plecat la Facultate in America, a reintalnit-o pe Karin, Itachi l-a obligat sa se casatoreasca cu ea pentru putin timp, apoi sa divorteze. Deci Sasuke si Sakura s-au despartit. Naruto s-a dus in UK la familia lui adevarata si s-a casatorit. Akane s-a impacat cu Jim. Arishima s-a casatorit cu Mike. Din cauza destramarii grupului, Saskura a fugit de acasa in Italia, unde si-a inceput o noua viata.
Restul e destul de clar, nu? Oricum, mi cer scuze pentru acest "skip" dar am incercat sa trec peste chestii clishe! Oricum, in ultimul capitol stim cu totii ce urmeaza sa se intample...
*Sunt trista si fericita in acelasi timp. Cati ani au trecut de cand am inceput fic-ul? PRIMUL MEU FIC!
Am verificat data. Fic-ul a fost postat prima data pe 08-10-2009, ora 12:25:03. Data de azi? 14.03.2012. O groaza de timp, nu? :]] Well... am cateva multumiri pe aici :] Cum ar fi, mie, fiindca am avut rabdarea sa continui acest problematic fanfiction, din nou, mie, fiindca au reusit sa schimb actiunea la 180 de grade in ultimele capitole. Si va multumesc si voua, cititorilor, daca inca mai sunt cativa :]] Nu conteaza, sunt atat de mandra ca am terminat acest fic, incat nu ma mai intereseaza nimic! Nu cred ca mai bag un epilog. Mie imi place foarte mult capitolul 19 Asta a fost tot. Poate reusesc sa termin si "Pisicuta e de fapt caine" dar nu aveti sperante prea mari. Acolo chiar am ramas in pana de idei.
EDIT: Stiu ca nu e voie sa postam mesaje colorate prea mult, dar am fost nevoita de delimitez intr-un fel capitolele. Si cum bold-ul nu mai face nicio diferenta(:]]) iar italic-ul il folosisem la un capitol si nu ar fi dat bine, sa scriu colorat a fost ultima obtiune.
Chestii adolescentine – poza de MăDă, in Completed. · 61.8KB
_______________________________________
Work hard Reach for your imaginations Ignore the things that keep you away from writing Tell your story in detail Ideas are waiting to be unleashed Never give up Go for the greatest
It's all fun and games until someone gets hurt. Then it's hilarious!
)
