Lumea noastră Anime
Păşeşte în lumea noastră Anime!

Nou pe simpatie:
Scumpa85

Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
27 - 45 ani

Lumea noastră Anime Reguli Inregistrare Login PozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici

Lumea noastră Anime / Fan Fic. /

Incarcerata In Casa De Nebuni(Akatsuki&Naruto fanfic)

Pagini: 1 2

Moderat de Adele, Enderlicht, Monet, Rares

#51

Crow.
Critic
Din: Akatsuki Hideout
Postari: 143

Imi cer milioane de scuze, dar nu am inspiratie, mi-a plecat muza la plimbare :]]...
Ma rog, jur ca incerc sa scriu, dar nu-mi iese nimic...
Dar imi pun capsorul la contributie si o sa reusesc eu sa scriu ceva...
So, sorry pentru ca nu am mai postat si sper ca nu v-ati suparat pe mine...

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

#52

*****Piersicuta*****
Membru
Din: Orasul Ascuns in Roua
Postari: 73

Fara griji, nu murim noi cateva ore sau o zi! Dar pune-l cat mai repede cu putinta ca murim aici de curiozitate! Stii cum se spune... curiozitatea a ucis pisica.

_______________________________________

Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^

#53

Whisky.
Greieraş
Din: Mystic Falls
Postari: 214

Eu nu m-am suparat pe tine... nu inca.:]] Nu ma baga in seama, stii ca aberez - doar ma cunosti.
Scrie incet, fara graba, si sa vezi ca o sa-ti vina inspiratia.
Te puup :*

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus

#54

Crow.
Critic
Din: Akatsuki Hideout
Postari: 143

Hei, salut!

Imi cer din nou scuze ca am intarziat atat, am avut o maaare pana de inspiratie. Dar aceasta s-a aratat in cele din urma, si am venit si eu cu un capitol nou! Imi cer scuze ca e mai slab, sau mai mic, sau mai stiu eu cum fata de celelalte, dar, again, nu am avut inspiratie. Oricum, va urez spor la citit si astept pareri!

___________________

Capitolul 8 – Intre sarpe si vulpe

Ma trezesc cu cate o durere diferita in fiecare particica a corpului meu. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e ca stateam in carca lui Itachi si, fiind prea obosita, am inchis ochii si, cel mai probabil, am adormit.
Deschid ochii si ma uit in jur. Din cate imi dau seama, ma aflu in patul meu din camera lui Tobi. Dar nu trebuia sa dormim in pestera aceea? Atunci ce caut aici? S-au razgandit Itachi si Kisame si pana la urma ne-am intors la baza fara sa innoptam in pestera? Exista doar un mod de a afla... Ma ridic din pat si il caut pe Tobi cu privirea. Nu il gasesc. Atunci cand am nevoie de el, nu se arata, al naibii ce e!
Stomacul meu incepe sa protesteze. Bietul de el, i-am promis ramen si nici pana in ziua de azi, nu mi-am indeplinit promisiunea... Probabil ca s-a suparat pe mine... Ce naiba tot aberez eu aici?! Cum poate un stomac sa fie suparat?! Oricum, suparat sau nu, el cere mancare. Urgent.
Imi tarasc picioarele pana ajung in sufragerie. Nu gasesc pe nimeni, deci ma indrept spre camera care contine comoara suprema...mancarea! Intru si ii vad pe Deidara, Itachi si Tobi, probabil asteptandu-ma pe mine. Ma asez pe locul meu obisnuit, langa Deidara, apoi le spun „Buna dimineata!”, iar blondul imi replica:
-Nu mai e dimineata de mult, e ora unu, hmm.
-Huh? Unu dupa-amiaza? intreb eu, si casc, aproape rupandu-mi gura.Ca tot vorbim de ore, cat timp am dormit?
-Mult, imi raspunde Deidara. Cand v-ati intors, Itachi te ducea in spate, iar tu dormeai atat de adanc incat nici macar Tobi nu a reusit sa te trezeasca, hmm. Asa ca am hotarat sa te lasam sa dormi cat vrei.
Incil capul. Nici Tobi nu a reusit sa ma trezeasca, nu? Heeeh, ce tare sunt!
Ma opresc din laudarea persoanei mele, atunci cand stomacul meu imi aminteste ca mai exista si ca e gol. Asa ca adun cam toata mancarea pe care o gasesc pe-aici si ma pun pe infulecat.
Cand, in sfarsit termin, Itachi preia cuvantul:
-Misiunea a fost indeplinita cu succes. Desi ai fi putut sa te descurci mult mai bine de atat, ai reusit sa iei pergamentul.
Il privesc, fericita ca nu am dat-o in bara asa de rau, dar bucuria mea se termina rapid, cand Tobi, pana acum tacut, incepe sa tipe:
-Astazi Tobi te antreneaza! Ne vom distra asa de bine, Marina-chan!
Fir-ar! Am uitat ca azi e randul lui Tobi. Nu putem sa trecem peste antrenamentul de azi? Va rog? Probabil ca nu... La naiba! Il privesc pe Deidara si imi aduc aminte la scenele cu el si Tobi la care radeam de cadeam de pe scaun. Acum, cand fac parte din astfel de scene, numai sa rad nu-mi vine. In fine... Ma ridic de pe scaun si il urmez pe Tobi, care ma conduce topaind spre iesirea din pestera. Ajungem in padure si ma intorc spre sensei-ul meu cel hiperactiv, asteptand instructiuni.
-Tobi te va ajuta sa perfectionezi ceea ce Itachi-san si Deidara-sempai te invata! tipa el.
-O.K., spun eu, inca derutata din cauza somnului.
-Sa incepem! spune el, sarind pe o creanga a unuia dintre copaci.
Il urmez si ma catar si eu pe ramura respectiva. E drept, mai greu, dar reusesc. Apoi, fara sa astept alt cuvant de la Tobi, incep sa sar pe alte crengi. Imi tot maresc viteza, pana cand simt ca ceva imi trece pe langa ureche, ratand-o. Ceva-ul se opreste intr-un trunchi si vad ca e un kunai. Apoi ma uit in spatele meu, pentru a-l vedea pe Tobi, avand in maini cate cinci kunai-uri, pregatite pentru a fi aruncate. Si asta si face el, incepe sa le arunce spre mine. Nu stau pe ganduri, si ma feresc, chinuindu-ma, in acelasi timp, sa nu cad de pe creanga. Se pare ca pana la urma, Tobi poate fi si serios, atunci cand vrea. Trebuie sa fiu atenta la el, deci imi scap mintea de orice gand si ma concentrez.

Dupa un timp de maimutarit prin crengi si ferit de kunai-uri, obosesc rau de tot, cobor din copac si ma las sa ma preling pe trunchiul lui, respirand cu greu. Tobi coboara langa mine.
-Ai scos sufletul din mine, Madara-sen...incep, dar imediat ma opresc, dandu-mi seama de tampenia pe care tocmai am scos-o pe gura.
Automat, Sharinganul lui se zareste prin gaura mastii, iar el isi infige mana in gatul meu si ma ridica, lipindu-ma de trunchi.
Eeeh, ca tot ma bucuram eu ca nu am dat-o in bara in misiune, am dat-o acum, de 100 de ori mai grav.
-Se pare ca uiti repede, imi spune Madara, inclestandu-si degetele si mai tare in jurul gatului meu.
In mod normal, m-as zbate, as incerca sa gasesc o cale de scapare, dar acum sunt paralizata de frica. Nu indraznesc nici macar sa respir (nu ca as putea).
-Ti-am zis ca daca-mi vei mai spune asa, nu vei mai avea o a doua sansa, nu?continua el si ma dezlipeste de pe trunchi, doar pentru a ma arunca cu spatele in altul.
Icnesc si cad pe pamant, cu fata in jos, dar nu stau mult asa, caci ma simt trasa de par, in sus.
-Te rog, orice, dar nu parul...soptesc eu, rugandu-ma sa inceteze.
-Nu parul, zici?intreaba, apoi simt cum busc, imi da drumul si cad in genunchi.
Dar vad ceva cazand in jurul meu. Fire de par... Fire din parul meu, mai exact.
Socata, imi duc mana la spate, in cautarea podoabei mele capilare. Nu gasesc nimic. Innebunita, imi urc mana tot mai mult, pana ce, in sfarsit, ajungand la ceafa, imi gasesc parul. Imediat ce imi dau seama ca a fost taiat, lacrimi incep sa mi se strecoare din colturile ochilor si mi se intrec pe obraji, pana ce ajung in barbie si cad pe pamant.
-Ai avut noroc ca am fost binedispus. Antrenamentul tau de azi se termina aici, acum du-te si linge-ti ranile, imi mai spune Madara si pleaca, lasandu-ma in spate, privind inainte, pierduta in propriile mele ganduri.
Cum am putut lasa asa ceva sa se intample? De ce a trebuit sa fiu atat de idioata, incat sa-i rostesc numele?
Ma chinui sa ma ridic si imi las picioarele sa ma conduca inapoi in baza.
De cum intru in sufragerie, aud un ras isteric, pe care-l recunosc a fi al lui Hidan. Imi ridic ochii inlacrimati din pamant si il privesc cu ura.
-Ce dracu’ ti-a facut Tobi de arati atat de sifonata? intreaba acesta, inca razand. Si ce te-a apucat de ti-ai taiat parul, crezi ca esti mai frumoasa asa?! Iti spun eu ce, esti urata oricum!!!
-Hidan...soptesc eu, clocotind de furie, privindu-l in ochi. Mai spune un singur cuvant si jur ca te bat pana lesini, apoi iti tai corpul in bucatele, le fierb si le dau ca mancare rechinilor!!!urlu, incepand sa tremur de nervi.
-As plati sa vad asta, aud vocea lui Kakuzu, apoi ma intorc, pentru a-i vedea pe el si pe Deidara asezati pe canapea.
Dar uit de ei, cand Hidan tipa din nou:
-De parca ai putea vreodata sa te apropii de mine!
-Priveste-ma!
Ma reped spre el, imi adun toata forta ramasa in pumn si il lovesc in obraz facandu-l sa se dezechilibreze.
-Potoleste-te! aud o voce mult prea cunoscuta mie si imi ridc privirea de la Hidan, pentru a-l vedea pe Itachi privindu-ma ciudat.
-Organizatie de rahat ce sunteti...Va urasc pe toti! zbier eu ca raspuns si ma grabesc sa ajung in camera lui Tobi.
Dupa ce ma asigur ca el nu e aici, ii trag patul si il proptesc in usa, nevrand sa las pe nimeni sa intre. Apoi ma las sa cad langa perete, lipindu-ma cu spatele de el. Imi aduc genunchii la piept, ii imbratisez si imi pun capul pe ei, incepand sa plang. Parul meu, pe care l-am lasat sa creasca acum 3 ani, dupa ce bunica mea s-a stins din viata, nu mai e... Bunica mea avea cel mai frumos par pe care l-am vazut vreodata si ii ajungea pana la genunchi, iar la inmormantarea ei, am facut o promisiune. Am promis ca, pentru a-i pastra amintirea vie, imi voi lasa parul sa creasca si nu-l voi taia niciodata. Dar nu am putut s-o tin, caci iata-ma aici, plangand ca proasta, cu parul taiat. Si totul din cauza prostiei mele.

Ma linistesc putin, ma ridic si ma duc in baie. Ma privesc in oglinda. Nu-mi sta chiar rau cu parul scurt, dar prefer sa-l am cum il aveam inainte. Oftez, scot un kunai si incep sa-mi tai si eu din par, egalandu-l. Madara nici macar nu l-a taiat egal! Macar atat putea face...
„Mai ai si pretentii! Zi „mersi” ca nu te-a omorat! Las’ ca parul creste repede,in timp ce o alta viata nu mai ai de unde sa iei!” ma cearta subconstientul si hotarasc sa-i dau dreptate.
Imi mai tai putin din par, pana mi se pare ca e destul de egal, apoi imi pun kunai-ul inapoi si ies din baie.
Ma asez pe patul meu, ma intorc pe partea stanga si inchid ochii. Stiu ca e prea devreme sa ma culc, dar, decat sa-mi plang de mila, mai bine dorm si, cine stie,poate visez ceva frumos.

***peste 2 zile***

Alaltaieri cand m-am trezit (da, dupa ce am terminat de taiat din par si m-am culcat, am dormit tot timpul, pana dimineata), a trebuit sa trag patul lui Tobi la locul lui. Din fericire pentru mine, acesta nu se afla in camera, asa ca am inceput ziua bine. Dupa ce am mancat si mi-am cerut scuze ca am zis ca asta e o organizatie de rahat, m-am antrenat cu Deidara. Mi-a aratat cum sa controlez pasarile create de el. Au 4 puncte sensibile. Unul sus, unul jos, unul in stanga si unul in dreapta . Primul, cel de sus, este pentru a face pasarea sa zboare inainte, cel din stanga, evident o face sa zboare spre stanga, cel din dreapta, spre dreapta, iar cel din spate o face sa aterizeze.Deidara mi-a aratat cum sa cum sa controlez acele puncte stand in picioare, dar eu, ca o eleva buna care nu sunt, mi-am zis : „pentru ce sa stau in picioare si sa ma chinui sa controlez patru puncte cu doar doua membre, cand pot sta in genunchi, sptijinita cu mainile in fata, astfel putand sa controlez cu usurinta toate cele patru puncte.”
Prima pasare am trantit-o de pamant, cu a doua am intrat intr-un copac, iar cu a treia era sa-l lovesc pe Deidara, care-mi tot facea semne si striga la mine :”Ia-o la stanga! Nu!!! Am zis la stanga!!!Hmm!!!” Sincer, ce naiba sa inteleg, daca el urla la mine?

Ziua de ieri a decurs normal, am avut antrenament cu Itachi, dar m-am aparat mai bine decat data trecuta, asa ca nu m-a batut atat de rau. Plus ca, am impresia ca m-a luat mai usor, probabil vazandu-ma atat de sifonata, dupa ce a avut Madara „grija” de mine.
Mai pe seara, am fost supusa la un nou interogatoriu, unde Pain m-a pus sa-i dau mai multe detalii despre „spionul” lui Sasori. I-am spus tot ceea ce stiu, omitand, desigur, partile in care apare si Naruto.

Iar acum, a sosit in sfarsit ziua cea mare. Aseara, Pain mi-a spus ca in dimineata asta voi pleca in misiune cu senseii mei. Misiunea consta pentru mine in conducerea lui Itachi, Deidara si Tobi la locul unde se va arata Orochimaru, iar pentru cei trei muschetari, in aducerea lui Orochimaru, viu sau mort (preferabil viu), la baza.
Ma trezesc vioaie, ii arunc o privire lui Tobi, care sforaie ca un porc in patul de-alaturi, imi schimb repede hainele (in baie, desigur), apoi ies.
Dau fuguta in sufragerie, ceasul arata ora 8:30, apoi ma duc sa infulec. Bag in mine ca sparta (culmea e ca, oricat de mult as manca, nu ma ingras deloc), apoi ma intorc in sufragerie si ma uit la televizor pana se trezesc si coechipierii mei (da, eu m-am trezit prima...restul celor din Akatsuki sunt foarte „matinali”, trezindu-se, cel mai devreme, la 9:30).
Zi importanta azi, vad ca s-au trezit toti membrii si s-au adunat in sufragerie, pentru a ne ura „drum bun si cale batuta!” sau „duceti-va si nu va mai intoarceti!”. Depinde de fiecare.
Chiar si Pain e treaz. Se apropie de mine, ma priveste fara nicio expresie, apoi incepe predica:
-Misiunea de azi e foarte importanta si am inceput sa am incredere ca nu ne vei trada. Asa ca, pentru binele tau, ai face bine sa nu-mi schimbi parerea.
-Am inteles, Leader-sama, spun eu si aproape ca salut militareste, dar Pain nu e genul care savureaza glumele, asa ca ma las pagubasa.
Si, in sfarsit, dupa ce primesc urarea „du-te si nu te mai intoarce!” din partea lui Hidan, pornim la drum.
Ajungem in padure si ne oprim. Wow, cat am mai mers, deja ma dor picioarele!
-Tu o sa o iei inainte, imi spune Itachi.
-Vei zbura cu asta, hmm, continua Deidara si face o pasare din argila. Pentru a ajunge la podul de care ne-ai spus, trebuie sa o iei spre nord, hmm. Cand ajungi la destinatie, vei face pasarea sa explodeze, pentru a ne arata locatia ta.
-O mica problema, spun eu. Cum o fac sa explodeze?
-Simplu, hmm, imi raspunde artistul. Iti dau un pic din chakra mea, cat sa-ti ajunga pentru o explozie, mai spune si imi atinge fruntea cu doua degete.
Imediat simt ca prin mine curge si altceva in afara de sange. Asa se simte oare cand ai chakra? Ma rog, nu asta conteaza acum. Dupa ce Deidara imi arata ce semne trebuie sa fac, pentru a o face sa explodeze (nu ca eu nu le-as sti), sar pe pasare, o ridic in aer si o fac sa zboare in directia nordului.
Zbor in jur de un sfert de ora, apoi vad podul care ma intereseaza. Scad putin din inaltimea la care zboara pasarea si ma uit mai atent la cei de sub mine, pana vad o lumina portocalie. Oooh, fir-ar! Naruto deja a inceput sa elibereze chakra lui Kyuubi. Nu mai am timp de pierdut! Indrept pasarea spre moaca de cadavru a lui Orochimaru(sincer, chiar nu-i pot intelege pe acei oameni fara ocupatie care il compara pe Orochimaru cu Michael Jackson) si o fac sa zboare inspre el, iar eu sar de pe ea si aterizez atat de gratios, incat aproape ca imi rup piciorul.
Cand calculez eu ca pozitia pasarii ar fi vazuta cu usurinta de coechipierii mei daca ar exploda, fac semnele pe care mi le-a aratat Deidara si strig „Katsu!” cat ma tin plamanii.
Pasarea explodeaza si imi acopar fata cu bratele, din cauza curentului pe care explozia il creaza. Cand acesta dispare, ma uit spre Orochimaru, care ma priveste incantat. Apoi ma intorc incetisor, pentru a-i vedea pe Naruto si pe Saukra si mai nervosi decat inainte. Oh, Dumnezeule, or fi Orochimaru si Naruto inamici, dar au si un scop comun. Sa omoare membrii Akatsuki. Si purtand pelerina cu nori rosii, asta dovedeste ca si eu sunt un membru. La asta nu m-am gandit... Oh, acum chiar am incurcat-o!...

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

#55

Whisky.
Greieraş
Din: Mystic Falls
Postari: 214

Vaaai... ce taree.
A meritat asteptarea

... Mi-a placut, nu stiu de ce ai zis ca e mai "slab". Vad ca ti-a venit inspiratia si ai facut un capitol bestial.
Imi pare rau pentru Marina, mai exact pentru faza cu parul.

M-a impresionat povestea cu bunica ei. Pe langa astea a fost foarte amuzant. Am ras cu lacrimi.
Astept next-ul.

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus

#56

Widow
Membru
Din: Amegakure
Postari: 586

Insfarsit ti-am citit si ultimul capitol postat.Pot spune ca este un fic la care rad pe saturate si mi-a placut comparatia lui Orochimaru cu M.Jackson.

Este un fic care chiar te captiveaza si te face sa simti ca te afli chiar in mijlocul actiuni.
Cand aduci nextu'?

_______________________________________

Konan ,Pluto , Tayuya and Sakon ARE MINE!

Jared Leto , Amy Lee , Adam Gontier , Billie Joe Armstrong , Laur(Guess Who) , Evan Lester and Sharon den Adel ARE MINE!

● I hate life and life hates me !
● A faithful friend is hard to find;remember man and keep in mind...
● I want to be nobody.
● One day, I shall rule the world ! Until then, I’m going to bed.
●╔═╦═╦═╦╦╗Put this on your profile
║═╣║║╔╣═╣if you are one of the
║║║║║╚╣║║11% that still
╚╩╩═╩═╩╩╝loves ROCK music
╔═╦══╦═╗ Put this on your site
║╩╣║║║║║ if you are
╚═╩╩╩╩═╝ Emo or support Emo.
►εmσ doesn't mean you cut.
►εmσ doesn't mean your gay.
►εmσ doesn't mean your suicidal.
►εmσ is fashion.
►εmσ is music.
►εmσ is people.
►εmσ is being ƒR££

#57

Hildegard
Critic
Din: Caliacra
Postari: 853

Deci, Marina, ți-am promis un comentariu super luuung? Iată-l! Destul de lung? Ei bine, dacă nu e, mă asigur ca măcar să fie mulțumitor. Am să încep cu acele capitole pe care le-am sărit.

Capitolul III Mission Accomplished!
Un capitol plin de durere și de întrebări, în mare parte, dar asta nu înseamnă că nu au fost bine descrise! Ba din contră, au fost foarte bine descrise și m-au făcut să simt ceea ce simțeam când urmăream episoadele din Naruto. Bravo! Te felicit pentru felul cum scrii ^^

Atunci când Itachi spunea ” O sa te doara” sau ”Mai e putin” chiar păreau spuse de el. O.O Serios! Descrierile tale relevă trăirile personajului tău, cât și atmosfera specifică anime-ului.

Balanța între vorbe și gândurile tale este foarte bine echilibrată. Un exemplu bun ar fi următorul pasaj:
„Itachi...san?
-Mmm?
-Multumesc.
-Pentru?
Oh, Doamne, da’ greu de cap mai esti!
-Pentru ca m-ai salvat...Ca tot vorbim despre asta, de ce ai facut-o?
-Fara motiv...
Mda, sigur, iar eu sunt Zana Maseluta...Dar, ma rog, daca nu vrea sa-mi spuna, n-o va face, oricat de mult m-as ruga de el.”
Ai nenumărate părți ironice pe care nici dacă aș vrea nu aș putea să le selectez pe toate. Așa că, iată câteva:
„Itachi ma ajuta(eveniment mondial!!!Itachi ajuta pe cineva!)”--> Chiar e eveniment mondial, de fapt, nu-mi amintesc ca Itachi să fi ajutat pe cineva de bunăvoie și nesilit de nimeni.

„Termin de baut tot lichdul(care, apropo, are un gust oribil)”--> Toate miros așa... nu există medicament care să nu pută.

„descopar ca Itachi ma priveste.Holy shit!(din nou!)Stai!Calm!Nu te mai gandi la ochii lui care sunt atat de negri si atat de frumosi si atat de...ah, gura!Calmeaza-te si numara pana la 10!Unu, doi, trei,...oare si-a dat seama ca ma holbez la el?” --> Măi, Marina, păi ție la asta îți stă capul? Mă rog, cred că aș fi făcut la fel dacă în loc de tine eram eu și în loc de Itachi era Deidara... .

„Cand ma uitam la „Naruto” si era vreun personaj ranit, ma gandeam: „Wow, dar slab mai esti!Daca si o lovitura ca aia te-a doborat...”--> Cred că toți ne gândeam la asta, dar cine știe cât de dureros era de fapt? Nu vreau să știu, dar vreau...

Capitolul 4-Bun venit in casa de nebuni!

În capitolul ăsta ne descrii și fenomene ale naturii, mai exact ploaia, care mie îmi place la nebunie! Le-ai descris foarte bine și ți-a ieșit acel efect al ploii. Foarte bine este că nu ne-ai lăsat triști, ci ne-ai înveselit cu alte gânduri de-ale tale...malefice! Everybody likes that!
...Pic...A inceput sa ploua sau mi s-a parut mie?Inca o picatura imi cade pe nas.Mda, deci nu m-am inselat...Perfect, am inca ceva care sa-mi faca frig.La naiba!
Clopotelul palariei lui Itachi zangane in timp ce ploaia incepe mai tare.Vreau si eu o palarie asaaa!O.K., uite cum facem, Itachi-san.Ori imi dai mie palaria, ori ii dau foc...Ce alegi?

O secvență tipică cetățenilor turmentați:
-Se fereste (hac)b’ne(hac) asta (si arata cu cutitul in directia lui Itachi)!Da’ stiu ce (hac) fac!Te om’r (hac) pe tine, ca sa te (hac) sc’p da chin(hac)! -->Am știut că asta va zice!

Te felicit și pentru atmosfera din peștera Akatsuki pe care ai descris-o, cât și fiecare membru în parte!
Eu, ce sa fac?ii privesc pe toti cu gura cascata. -->partea mea favorită, ce altceva putem face noi, scritorii de ficuri? Cascam gura!

În special cum l-ai descris pe Deidara:
Are parul desfacut si e imbracat cu un tricou alb si pantaoni lungi, negri.Si casca.Deci presupun ca dormea... --> FanGirl moment 8->

Tobi’s moments!
-Atunci fa ceva care te relaxeaza, balmajesc eu, intorcandu-ma pe partea stanga, cu spatele la Tobi.
Il simt ca pleaca de langa patul meu si il aud cand se asaza pe al lui.
Dintr-o data, un sunet ca de motan in calduri imi zgarie timpanul.Al naibii nenorocit!S-a apucat sa cante!O face special ca sa nu pot dormi! --> Frate, genial omu’ O.O nu m-aș fi gândit niciodată la un asemenea lucru. Mulțumesc Tobi că mi-ai dat o idee de ce să fac când nu pot dormi!

Capitolul 5- Your training starts now!

Să știi că înainte să citesc capitolul ăsta, m-am uitat la poză și mi-am zis ”Ăsta zici că e semn de WC” și ce să văd? Am avut dreptate!

„Cobor din pat si imi tarasc picioarele spre ea.Bat de doua ori(fara rost, pentru ca, ma gandesc ca daca ar fi fost cineva inauntru, ar fi inchis-o),apoi o deschid complet.Ura!Am avut dreptate aseara, chiar e o baie!”

Aici trebuie să-ți laud și calitățile de ”alegător” de fotografii, dacă înțelegi ce vreau să spun. De exemplu, la următorul pasaj, poza pe care ai ales-o e genială și mă face să mă îndrăgostesc de Hidan.
-Tarfa mincinoasa, imi raspunde, ridicandu-se si el din scaun, si ma priveste ranjind.

În momentul în care am auzit că și noi avem chakra, am rămas cu gura căscată! Adică, wooow! Numai că ar fi mai frumos dacă am știi cum s-o activăm...și dacă ar fi reală.

Tobi ăsta e ca un cățeluș, cineva trebuie să-l ducă în pat că el nu se duce altfel! Sau ca un bețivan care nu se poate mișca. Dar eu cred că e doar leneș...
-Hei, hei, stai putin!striga Deidara.Ia-l si pe el!imi spune aratand spre Tobi.
Ma apropii de canapea, ma aplec si ii pun mana pe umar lui Tobi.El tresare.Oare chiar dormea?
-Tobi-sensei?Hai sa mergem in camera, poti dormi acolo.

Nu mai spune nimic, iar eu oftez si il culeg de pe piciorul blondinului.Le spun din nou „Noapte buna!” celorlalti si ma chinui sa-l tarasc pe Tobi in camera, pana cand Itachi imi spune:
-Maine te voi antrena eu.Dimineata, daca vrei, mananci ceva, daca nu, vii si ma astepti aici.Nu pleci pana nu vin eu.
Dar unde as putea sa ma duc, la balamuc? --> Măi, nu e o idee rea, eu cred că de acolo a scăpat!

Bai tembelule, ma sufoci! -->My favorite part!

Capitolul 6- Intalnire cu un prieten
Trebuie să-și spun că felul cum începi fiecare capitol are aceeași idee ”nedormitul”, ceea ce este foarte bine...dă acea senzație de autencititate.
„Cand trec prin fata oglinzii, vad ca cearcanele mele sunt si mai mari si mai evidente decat ieri.Ce mama lu’ proces verbal incearca mosulica asta cu un lollipop pe fata sa-mi faca?!”
Nu deschid televizorul, de frica sa nu-l trezesc pe Deidara, a carui camera e cel mai aproape de sufragerie. --> La faza asta nu pot spune decât ”Aw, ce drăguuuț! :o3”

-Dreptaci?
-Gresit, imi spune Itachi, rece. --> Știam că va spune asta! Știam, da u_u

Nu spune nimic, mi-i ia din mana si ii baga in pelerina. Unde naiba are atata loc in pelerina aia?! Oare are buzunare interioare? Nu am stat sa verific... --> Îmi plac persoanele care pun ”naiba” la mai orice! Sunt așa amuzante când fac asta!

Prea absorbita de nervi ca sa il vad pe Itachi ca a inceput din nou sa mearga, ma trezesc impinsa de Kisame. Il privesc cu repros, apoi incep sa merg pe urmele lui Itachi. --> Again, that feeling. Am impresia că eu m-am ciocnit de Kisame. Ești prea bună în unele părți!

In graba mea ma lovesc de unul dintre pereti. --> Nu vrei să știi ce fel mi-am imaginat asta! Așa amuzant...

Capitolul 7- Am I dead?

Descrii foarte bine atmosfera aia de rivailtate dintre două personaje, iar asta se vede chiar la începutul capitolului. Mi-au plăcut următoarele replici:

-Nu ma asteptam sa te vad din nou, scumpete, imi spune el, marindu-si ranjetul.
-Acelasi lucru si pentru tine, ii raspund eu, in ciuda fricii pe care o simt.
-Mda, sa zicem ca am fost norocos. Din pacate, nu pot spune acelasi lucru despre tine. A doua oara nu mai scapi vie.

-Cuvinte mari pentru o fetita, spune acesta, devenind serios.

-Iesi de-acolo, lasule, nu te mai ascunde!

Lupta ai descris-o la fel de bine ca pe alte pasaje, cât și felul cum ai lăsat locul. Și ai omorât câți oameni? TREI? O să ajungi criminală în serie! Adică deja ai omorât trei oameni și nici bine nu ești sub aripa celor din Akatsuki.

Incarcerata In Casa De Nebuni- Capitol special
Uh, ce capitol interesant, măi Marina. Mi-au plăcut replicile pline de sarcasm și felul cum Hidan, Kisame și Marina i-au păcălit pe ceilalți să bea. Îți imaginezi ce s-ar întâmpla cu lumea dacă ați fi numai voi și băutura? Pfoai, nu vreau să mă gândesc!
Nu mă așteptam ca Marina să-l sărute pe Pain! Adică, dacă ar fi să facem un calcul, trebuia să-i săruți pe aproape toți membrii, așa-i?

O secvență awesome:
Trece o vesnicie pentru mine, pana aud altceva in afara de planurile mintii mele:
„Au mai ramas 71 ore, 59 minute si 59 secunde.”
-FIR-AAAR!

Deci, sper că acest comentariu este flatant, suficient de luung. Și îmi pare rău că n-am mai comentat și ultimul capitol, dar nu-l citisem încă și na, e cam târziu și scriu la comentariul ăsta de ani! Cam atât!

Numa’ bine!

_______________________________________

Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr

#58

Anzelotte
Kawaii Panda
Din: Spitalul de nebuni
Postari: 604

Iar am adormit pe drum si am ajuns pe la sfarsitul orei...Dar ce borborosesc eu aici?Gata scoala!*Nu baga asta in seama,a scris-o subconstientul meu...*
Madara,Madara,ce-ti fac!Marina,de era in locul tau,fugeam cu pasarea lui Deidara si aduceam toata armata rusa,japoneza si toti mafioti sicilieni pe capul lui Tobi.Cum sa faca asa ceva parilui?
Oricum imi place capitolul si hai cu netx-ul mai rapid.
Apropo,*stirgang* Naruto si Orocimaru,poate imi mai faceti si voi ceva care sa o supere pe Marina,ca...Naruto tie iti aduc un urs maaaare *ca in poveste"Ursul pacalit de vulpe"* iar tie,Orochimaru,vei avea nevoie de atatea operatii estetice cate a suferit Michael Jackson ca sa ai fata ca inainte.In rest nimic.
Ja ne

.

_______________________________________
Garfield,Urahara,Soul,Toshiro and Hirako ARE MINE!!!

#59

Crow.
Critic
Din: Akatsuki Hideout
Postari: 143

Buna! Am terminat next-ul, chiar si eu ma mir de cat de rapida am fost :]]! Sper sa va placa si imi cer scuze ca a iesit atat de scurt!
Anyway, enjoy!
____________________

Capitolul 9 – Prieteni sau dusmani?

Bun, presimt ca urmeaza sa o patesc... De parca nu mi-a ajuns Madara. Oftez zgomotos si ma intorc mai mult spre Naruto, pastrandu-mi insa un ochi pe Muchimaru (cum imi place mie sa-i spun). Catelusul acestuia, Kabuto, e pregatit sa ma atace, dar sefu’ al mare il opreste:
-Stai...Pe ea nu o stiu... Poate va fi buna de ceva.
La partea asta, sunt de acord cu Serpisor. Sunt buna la ceva. La injurat! Dar sa lasam gluma, sunt prinsa intr-o chestie chiar foarte serioasa in momentul de fata, iar mie imi arde de glume... Tipic! Pana sa ii transmit lui Orochimaru la ce sunt eu buna, il privesc cu teama pe Naruto, care scrasneste din dinti si ma priveste amenintator. Deci hai cu negocierea:
-Presuspun ca daca va spun ca nu sunt aici sa lupt, nu ma credeti, nu-i asa? intreb eu, plina de inocenta.
Naruto maraie la mine... Deci nu ma crede...
-In fine, fie ca ma credeti sau nu, tot nu sunt aici ca sa lupt. Nici macar nu stiu sa lupt... Vreau doar sa vorbesc putin cu voi, atata tot, ii spun eu lui Yamato, privindu-l cu ochii mei irezistibili de catelus.
Naruto nu mai sta sa se gandeasca si sare la bataie, avandu-ma ca tinta pe mine. Inchid ochii si imi spun rugaciunea, asteptand sa fiu lovita, dar asta nu se intampla. Deschid speriata ochii si descopar ca Naruto are infasurate in jurul picioarelor bucati de lemn. Yamato! Multumesc Domnului!
-Mul-multumesc...soptesc.
-Esti un copil, remarca Yamato.
No shit, Sherlock! Cum ti-ai dat seama?
-Ce cauta un copil in Akatsuki?, continua el.
-Crede-ma, sunt lucuri mai importante de discutat acum. De exemplu, faptul ca inca trei membri Akatsuki sunt in drum spre locul asta.
-Si de ce ne spui noua asta?
-Pentru ca trebuie sa plecati de-aici. Eu le-am dat informatiile despre acest loc, dar nu le-am spus ca veti fi si voi aici, asa ca mai bine profitati de ocazie, ca sa-l gasiti pe Sasuke. Ei vor doar sa aiba o „reuniune” cu el, spun si arat cu mana spre Orochimaru.
-Si tu de unde ai stiut sa le spui acest lucru?
-Chiar nu conteaza asta acum! incep eu sa ma enervez. Trebuie doar sa plecati naibii de-aici.
-Cum stim ca putem avea incredere in tine? intervine rozalia, iar mie aproape ca-mi vine sa-mi smulg parul care mi-a mai ramas, dupa ce m-a „coafat” Madara.
-Daca vreti sa vedeti daca am sau nu dreptate, n-aveti decat sa stati aici si sa-i asteptati. Dar eu va spun, nu au nicio idee ca Naruto este aici, asa ca ati face bine sa plecati.
-De ce ne ajuti? ma intreaba Yamato.
-Poveste lunga... N-am timp sa v-o spun acum. In orice caz, daca vreti sa ajungeti la Sasuke...continui in soapta, dar Sakura ma intrerupe din nou:
-Stii unde e Sasuke?!
Imi dau o palma pest frunte.
„Buna treaba, Sakura, zau asa! Pun pariu ca pana si membrii care au ramas la baza te-au auzit!”
-Da, stiu unde e. Dar, inainte sa va spun asta vreau ca tu, Naruto, sa te calmezi. E periculos sa-l lasi pe Kyuubi sa preia controlul. Ai putea sa o ranesti pe Sakura...(nu ca eu nu as vrea, dar ma rog...), spun privindu-l pe Naruto in ochi.
Pare confuz. Te cred si eu... Un membru din Akatsuki tocmai ii spune ca e posibil sa isi raneasca prietenii...Si ii mai da si informatii despre locatia lui Sasuke. Nici macar nu stiu daca ma crede. Eh, nu mai am deloc timp sa ma gandesc la asta acum, caci Orochimaru scoate pe gura o sabie din aia tampita de-a lui si o arunca spre mine. Acum e atunci. Sabia e indreptata spre capul meu, dar eu imi indoi puitn genunchii reusind sa o evit, ridic mana stanga si ii prind manerul. O rasucesc in mana, aducand-o in fata, la timp pentru a ma putea apara de Kabuto, care a profitat de ocazie, atacandu-ma cu un kunai.
Dupa ce mai tip o data la ei sa plece de-aici, grupul lui Naruto chiar ma asculta. Naruto s-a calmat si si-a revenit la normal. Rasuflu usurata.
In momentul de fata, Orochimaru si-a indreptat toata atentia asupra mea, lasandu-i pe Yamato si pe ceilalti sa treaca. Kabuto se retrage langa Serpisor, iar eu arunc sabia cat colo, luand in schimb un kunai din saculetul de la spatele meu.
-Nu o sa avem nevoie de ea, oricum stie prea multe despre noi... Termin-o... spune Orochimaru, avand pe fata un zambet sinistru, care-mi face pielea de gaina.
Acum imi dau seama ca am ramas de una singura cu astia doi si nici macar nu stiu daca senseii mei mai vin dupa mine sau nu. In timp ce Kabuto incepe sa fuga din nou spre mine cu kunai-ul in mana, eu il scap pe al meu, si raman blocata, intr-un atac de panica. Inima imi bate nebuneste, aproape ca imi iese din piept. Respir extrem de greu. De ce naiba nu pot face nicio miscare? Sunt chiar atat de fricoasa? Haide, trebuie sa ma misc! Nu mai am sanse, caci Kabuto e mult prea aproape de mine, asta mi-a fost...
Dintr-o data sunt luata pe sus de cineva, in timp ce alti doi oameni aterizeaza pe locul unde am stat eu pana acum cateva secunde.
-Poti respira acum, e in regula,hmm, mi se spune si recunosc vocea ca fiind a lui Deidara.
Deci au venit... Exact la tanc! Deidara ajunge cu mine pe pasarea din argila cu care presupun ca au venit pana aici si ma lasa pe ea.
-Pleaca folosind asta, hmm , imi spune aratandu-mi cu un deget catre pasare. O iei in directia aia si ocolesti. Nu vrem ca ei sa stie in ce loc se afla baza, hmm, imi mai spune, aratand cu mana exact directia in care Naruto si ceilalti s-au ascuns, apoi sare de pe pasare si se alatura si el luptei.
Nu mai astept alt lucru si, vazand ca acum ma pot misca, fac pasarea sa zboare in fata, chiar pe deasura lor. Vazand asta, Orochimaru scoate limba lui kilometrica si imi urmareste pasarea cu ea, pana cand Itachi il ataca, nelasandu-i nicio portita de scapare.
Nu stau sa vad cum decurge lupta, ci zbor pana unde copacii incep din nou sa se arate, apoi incetinesc, cautand cu privirea grupul lui Naruto.
Dupa cateva minute de zbor, ii gasesc si fac pasarea sa aterizeze usor pe pamant.
-Ai venit...spune Naruto, incruntat.
-Nu v-am spus ca stiu unde e Sasuke? Doar nu era sa va las de izbeliste, nu-i asa? spun si zambesc. In orice caz, trebuie sa gasesc o modalitate prin care sa reusesc sa va ascund, sau ceva, continui, incruntandu-ma.
Dar ce? Hai gandeste, ca de-aia ai cap!
-Asta e! exclam fericita. Intrati in gura pasarii, cred ca incapeti toti.
Bun acum... Cum naiba sa fac sa-i deschid gura? Of si nici nu am suficient de mult timp, ca sa ma gandesc bine la asta. Deci, ma apropii de pasare si incep sa trag cu mainile de ciocul ei, dar acesta nici de-al naibii nu da semne ca ar vrea sa se deschida.
-Pasare tampita... spun si ma las batuta. Deci, prima strategie nu merge, cred ca in cazul asta, ne vom urca toti pe spatele ei, iar voi veti sta in asa fel incat sa nu fiti vazuti, inteles? continui, inca zambind.
Toti patru ma privesc ciudat, apoi aproba si se urca pe spatele pasarii. Ma urc si eu si incepem sa zburam printre copaci. Fac tot posibilul sa nu zbor peste varfurile copacilor, ci printre ele, pentru ca asa suntem mai greu de observat.

Zburand rapid printre ramuri si toate cele, in aproximativ 15 minute, am ajuns la locul unde tin eu minte ca era ascunzatoarea lui Orochimaru. Mai exact, intr-un loc cu stanci.
Inca zburand, trec pe langa toate stancile, pana cand o vad pe cea care seamana cel mai mult cu cea pe care o am eu in minte.
-Asta e! spun si arat cu degetul spre ea.
Sarim toti cinci de pe pasare, iar Sakura se posteaza in fata stancii.
-Daca o lovesti in mijloc, va dezvalui intrarea in ascunzatoare, ii spun eu, apoi ma dau un pas mai in spate, in timp ce Sakura strange pumnul si loveste stanca atat de tare, incat mi se pare ca urmeaza un cutremur.
Stanca se prabuseste, si prin gaura creata, incepem sa coboram scarile spre marele coridor al ascunzatorii.
-Mergeti doar inainte, le spun eu celorlalti si pornesc in fata lor.
Alerg pana ajung aproape de capatul coridorului, apoi incetinesc, mijindu-mi ochii, in cautarea lui Sasuke. Dar nu il vad pe nicaieri! Unde naiba e?
-Naruto...Sakura...se aude o voce din spatele nostru, iar eu ma intorc, speriata, ca sa il vad pe nimeni altul, decat Sasuke!
Fir-ar al naibii! Era in spate! Dar cum? Cand? Cel mai probabil atunci cand a spart Sakura stanca... A fost un zgomot pe care cred ca si iadul l-a auzit.
In ce naiba m-am bagat?! Ochii lui Sasuke poposesc imediat pe pelerina mea, ca deh, m-a pus naiba s-o pastrez pe mine, nu puteam sa o las si eu langa pasare, nu?
-Hainele alea...incepe Sasuke.
-Da, fac parte din aceeasi organizatie ca si Itachi, i-o tai eu, cu destul de mult tupeu. Si nu, nu am de gand sa-l tradez si sa-ti spun tie biografia lui! Asa ca ia-ti gandul!
-Atunci va trebui doar sa te fac sa vorbesti, spune el, privindu-ma de sus.
Cine naiba se mai crede si asta?! Nu suport cand cineva se uita de sus la mine, sugerand ca ei sunt mai buni sau mai stiu eu ce! Plus ca, atat timp cat se ia de Itachi, se afla pe lista mea neagra. I mean, nimeni nu se pune cu Itachi si scapa cu viata din mainile mele! Oooh, ce i-as spune eu vreo doua lui Sasuke, dar sunt Naruto si Sakura aici si nu as face decat sa-i enervez.
Apropo de ei doi, stau si se uita la el ca „magarul la poarta noua”, ca sa spun asa.
Ma rog, am avut prea mult timp de gandire, acum marele si tarele Uchiha isi scoate mareata lui sabie din teaca si o indreapta spre mine.
Ce?! O indreapta spre mine? Devine serios... Mereu mi se intampla la fel. Ma ia gura pe dinainte, si sfarsesc batuta, daca tipu’ e in toane bune. Daca s-a trezit cu fata la cearsaf, sfarsesc ingeras. Si cum Sasuke aici de fata nu e niciodata in toane bune, o sa am parte de un bilet dus spre lumea de sus (sau cea de jos, depinde cui ii place mai mult de mine).
Of, iar aberez! Deci, sa revenim! Sasuke face pasi mici pana ajunge in fata mea si baga Chidori in sabie. Apoi o indreapta spre abdomenul meu. Ma astept sa am in curand un accesoriu nou in stomac, si anume sabia lui, dar aud dintr-o data vocea lui Naruto:
-Rasengan!
Fuge spre Sasuke, cu bila albastra de chakra rotindu-i-se in mana, dandu-mi mie sansa sa scap. Si asta fac. In timp ce Sasuke se fereste de Naruto, eu profit de ocazie si incep sa alerg spre iesire. Cand ajung la trepte, il aud din nou pe Naruto:
-Mersi ca ne-ai ajutat, aaa...!
-Marina! strig eu, iesind din ascunzatoare.
Imi gasesc pasarea in locul in care am lasat-o, ma urc pe ea si o ridic in aer. Intre timp, Sasuke iese si el dupa mine si scuipa o bila de foc in directia pasarii. In ultimul moment, reusesc sa o evit, apasand la repezeala punctul care o face sa zboare la stanga. Apoi il vad pe Naruto ca il ataca, de data asta cu un kunai, dandu-mi din nou sansa sa fug.
Oftez si fac din nou pasarea sa zboare, parasind acest loc, intrebandu-ma daca il voi mai intalni pe Naruto.

Dupa un zbor foarte lung si ocolitor, ajung si eu la baza. „Parchez” pasarea in fata intrarii in pestera, ca altceva nu stiu ce sa fac cu ea, si intru. Hidan sta pe canapea si se uita la televizor. Fara sa spun nimic, ma asez si eu, oftand.
-N-ai murit? Si eu care speram sa mori la datorie! comenteaza Hidan.
-N-am eu norocul asta, oftez, privind in gol.
-Aaah, vrei sa mori? De ce nu zici asa, te rezolv eu! sare el de pe canapea.
-Mai bine lasa, spun incetisor.
Stau cateva minute pe canapea, iar cand vad ca Pain nu se arata sa ma interogheze in legatura cu misiunea, ma ridic de pe canapea si ma duc sa dorm. „Las’ ca ma gaseste daca are nevoie de mine...” ma gandesc in timp ce ma asez pe patul meu si inchid ochii, sperand ca Itachi si Deidara sunt bine. Pentru Tobi nu mi-e teama, doar el e cel atotputernic.
Si da, stiu ca ar trebui sa-mi doresc ca ei sa moara, doar ei sunt cei rai, dar dintre ei si Orochimaru, ii prefer pe ei.
Cu gandul asta imi relaxez toti muschii si las lumea viselor sa puna stapanire pe mine.

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

#60

Reën♥
Greieraş
Din: Konoha
Postari: 110

Bai Marina, sincer acum tu chiar esti un geniu:]]
Oare de unde iti vin ideile astea nemaipomenite:-?...okay, okay..sa trecem la lucrul important

...
Mi-a placut capitolul

...a fost genial...mai ales Narutooo..
Dupa Akatsuki, el e urmatorul pe lista preferatilor mei[normaaal]
Oricum, ideile sunt extraordinare, ca de obicei...nici un capitol al acestui fic nu ma plictiseste*nici nu cred ca ar putea sa ma plictiseasca vreodata:]]*..
Deci, ca sa nu o mai lungim....la fel ca in celelalte capitole, m-ai surprins*placut, bineinteles* si astept cu nerabdare next-ul...
Bafta si spor la scris...bye bye

_______________________________________

Sasori♥, Kei and Ryuu are mine! So, stay away!!!
Timm`, Haru, Ralu, Marina (Crow), Denisa (Crazy.killer), Lulu (Psychòpath), Mary (Ofelia~) and Ioana (Enderlicht) are MINE!^^So, stay away!

#61

Anzelotte
Kawaii Panda
Din: Spitalul de nebuni
Postari: 604

Asta numesti tu scurt?Ar trebui sa vezi tentativele mele de ficuri.Serios,Marina,ai mancat foi cu glume?Spune,ca daca da,sa stiu si eu de unde scoti chestiile astea.
Acum,serios vorbind,Mucimaru?Doamne cat am ras la faza aia.Sau daca e in toane bune,ramai batuta,daca s-a trezit cu fata la cearceaf,adica in toane rele,ei un bilet doar dus sus,sau joc cum ii place mai mult de tine,cum ne-ai spus.Ori,a supus Mucimaru,poate e buna la ceva,la injurat Marina,la injurat.Faza cu injuratul intr-un fel ma caracterizeaza.
Nici eu nu i-as fi spus biografia lui Itachi lui Sasgay nici pentru fabrica de cola.(aici pentru fabrica de cola,as fi zis o parte,mica mica mica)
Nu puteai sa lasi tu pelerina langa pasare?Nu,las' c-ai uitat.Si mie mi se intampla.
Faza la care am ras asa mult a fost cand ai "parcat" pasarea ca nu stiai ce sa faci cu ea.
Chiar,de unde iti vine umorul?La unele faze ori rad cu lacrimi,ori ma inec de la atat ras.
Hai cu next-ul.Ja ne

.

_______________________________________
Garfield,Urahara,Soul,Toshiro and Hirako ARE MINE!!!

#62

Whisky.
Greieraş
Din: Mystic Falls
Postari: 214

Da... si eu sunt de aceeasi parere. Capitolul a fost genial si foarte amuzant. Daca as vrea sa selectez momentele care mi-au placut as pune tot capitolul.

Sa pui next-ul la fel de repede cum l-ai pus pe asta, ok ?

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus

#63

*****Piersicuta*****
Membru
Din: Orasul Ascuns in Roua
Postari: 73

OMG! Sorry ca nu am venit mai devreme... dar nu am putut! Treaba, varuit... lucruri in gen...

Capitolele astea doua au fos geniale [ca restul...]! Nici nu vrei sa stii cat de mult m-am enervat atunci cand i-a fost taiat parul! tremuram odata cu ea de nervi, Madara tampit, magar, idiot ce esti!

Dute in BIIIIIIIIIIIIIIIIIIIPPPPPPPPPPP!

Daca accepti inrebari sa ne spui repede, am sa-i intreb MULTE lucruri pe membrii! Nu vor mai scapa de mine!

_______________________________________

Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^

#64

Crow.
Critic
Din: Akatsuki Hideout
Postari: 143

*****Piersicuta***** a scris:

OMG! Sorry ca nu am venit mai devreme... dar nu am putut! Treaba, varuit... lucruri in gen...

Dute in BIIIIIIIIIIIIIIIIIIIPPPPPPPPPPP!

Daca accepti inrebari sa ne spui repede, am sa-i intreb MULTE lucruri pe membrii! Nu vor mai scapa de mine!

Ok, s-a facut! Puteti pune intrebari personajelor, si va garantez ca va vor raspunde (altfel vor avea de-a face cu mine :]])
Aaa, si sa nu uit,urmatorul capitol e pe drum, dar nu am idee...din nou :-<
Oricum, astept intrebarile voastre!

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

#65

*****Piersicuta*****
Membru
Din: Orasul Ascuns in Roua
Postari: 73

Super! Atunci am cateva intrebari!

Madara: Bai tu esti tampit?! Iti rad tot parul, te spanzur sau te inec in Marea Mediterana! Toti Uchiha sunt atat de idioti/perversi/tampiti? Daca da, suntem da-ti BIIP!
Madara: Te urasc mai mult decat orice! Eu stiu cum este sa-ti taie cineva parul si nu inteleg ce naiba te-a apucat! Ai avut si tu candva parul lung deci rebuie sa stii cum e atunci cand te tunzi fetito!
Madara: Mai enerveaza-ma mult ca le spun tuturor celor din Akatsuki cine esti si te-ai dus la fund Creier De Aluna! Cocosel chel nedotat!
Pentru toti cei din Akatsuki inafara de Tobi/Madara:Bai care ma ajuta sa-l omor pe Tobi/Madara? Cel ce se opuna sa stie ca eu is Moartea in carne si oase, ii fur coasa lu' Hidan [nu ca n-as avea una MULT mai mare dar nu doresc sa mi-o murdaresc] si va tai pe toti bucati, apoi va arunc in Iad! De acum eu si Marina pentru voi suntem Sefe! Capisi incompetentilor?! [urland de trezesete mortii din mormant] Eh... uite ca acuma am si o aramata de mori!

_______________________________________

Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^

#66

Anzelotte
Kawaii Panda
Din: Spitalul de nebuni
Postari: 604

Vad ca putem sa intrebam personajele,deci am si eu cateva intrebari:

Marina: Din ce motiv nu ai fugit din Akatsuki alaturi de Naruto si Yamato?

Pain:Eheee,pretenul meu de sake,ti-a placut sa te "mozolesti" cu Marina?

Konan:Te-ai simti intr-un fel invidioasa pe Marina atunci cand la pupat pe Pain?

Hidan:Ce ai cu femeile?In special cu Marina?

Madara:Simti ceva pentru Marina?Stii cum se spune:baietii care tachineaza femeile,in cele mai multe cazuri se simt atrasi de ele.

Mai am intrebari,dar le pun mai incolo,sa nu fii nevoita sa cauti prin toata lumea Naruto personajele sa le ceri interviuri.

Ja ne .

_______________________________________
Garfield,Urahara,Soul,Toshiro and Hirako ARE MINE!!!

#67

Crow.
Critic
Din: Akatsuki Hideout
Postari: 143

Deci sunt o maaaare vaca, stiu asta! Imi cer milioane de scuze pentru intarziere, si sper ca nu o sa va plictiseasca prea tare capitolul asta.

______________________________

Capitolul 10 – Razbunarea-i dulce

-Trezirea, tarfulito! Nu-ti ajunge cat dormi noaptea, sau atunci ai alte treburi?!
Imi deschid somnoroasa ochii. Dupa cum ma asteptam, marele idiot care m-a trezit, e nimeni altul decat Hidan.
-Du-te-n ma-ta...murmur eu, intorcandu-ma cu spatele la el.
-Ai atata noroc ca liderul nu ne lasa sa te torturam... Nici nu-ti imaginezi! spune el, apoi simt cum corpul meu paraseste patul, cand Hidan ma ia si ma aseaza pe umarul lui, ca pe un sac de cartofi.
-Gata, gata, sunt treaza, poti sa ma pui jos acum! ma las batuta, dar fara niciun rezultat, caci Hidan nu-mi da drumul. Alooo!! Pamantul catre Hidan, aici ma-ta! Am spus sa ma lasi jos.
Hidan nu-mi raspunde nimic, ci continua sa mearga cu mine pe umar pana ajunge in sufragerie si ma lasa jos, in fata tuturor celorlalti membri.
-Cretinule! spun, apoi il privesc pe Pain, care face cativa pasi in fata, privindu-ma impasibil ca intotdeauna.
-Misiunea, incepe el, a fost un esec.
Il privesc stupefiata. Cum adica, un esec? Nu-mi vine sa cred.
-Orochimaru a reusit sa scape, nu a fost posibila capturarea lui. Dar tu nu ne-ai mintit, a fost adevarat tot ce ne-ai spus, asa ca putem lua ajutorul tau in considerare.
-Si asta... Ce inseamna asta? intreb cu jumatate de gura.
-Ca de acum inainte esti un membru Akatsuki in toata regula, imi raspunde Konan. Deci va trebui sa-ti iei antrenamentele foarte in serios, pentru ca e posibil sa trebuiasca sa mergi in misiuni de una singura, sau, in cel mai bun caz, cu cate unul dintre noi.
O privesc ingrozita pe Konan, gandindu-ma cat de bine i-ar parea lui Hidan sa mearga cu mine intr-o misiune.
Lasand asta la o parte, incep sa-mi caut senseii cu privirea. Cand ii gasesc, ma uit la Pain, sa vad daca mai are ceva de spus si, cum el nu comenteaza nimic, plec de langa el si Hidan si merg la senseii mei. Deidara pare cel mai sifonat dintre toti. E plin de zgarieturi pe fata si respira greu. Chiar si Itachi pare putin extenuat. Dar Tobi... Ei bine, Tobi e ca si nou, doar el nu se baga niciodata in lupta, nu-i asa?
-Ce s-a intamplat? intreb eu, privindu-i pe rand.
-Orochimaru mai avea putin si ceda, imi raspunde Deidara. Dar, cand in sfarsit se parea ca noi castigam, sluga lui... Ku...Ka...
-...Kabuto, il ajut eu.
-Da, Kabuto, cu care ma luptam eu, s-a dus langa el si s-au teleportat de-acolo, un.
-Deci, teoretic, l-ati fi batut, daca nu intervenea aragaz-cu-patru-ochi, asa-i? intreb eu, pentru a ma asigura ca am inteles bine.
-Mda, cam asa, comenteaza Deidara, mai mult pentru sine.
-In orice caz, preia Itachi, azi nu vei avea niciun antrenament, asa ca ai face bine sa te odihnesti. Si sa nu faci vreo tampenie, adauga, apoi pleaca.
Ii privesc spatele in timp ce se indreapta spre camera sa. Oare ce-a vrut sa spuna prin „sa nu faci vreo tampenie?”
„Si-o fi dat seama ca stiu ca Tobi e Madara?” imi intreb subconstientul.
„Nu ca aproape i-ai fi spus numele in prima ta zi aici, sau ceva...” imi raspunde acesta, ironic.
„Daca nu erai parte din mine, ti-as fi spus sa te duci naibii, dar asa...”oftez, abandonand cearta pe care subconstientul mereu o castiga.
Pleaca si Deidara, Tobi fuge topaind in camera, iar Pain si Konan nu sunt de gasit prin sufragerie. Asa ca singurii ramasi suntem eu, Hidan, Kakuzu, Zetsu si Kisame. Cea mai idioata combinatie! De altfel, ca orice combinatie in care-l pui pe Hidan. Dar nici in camera nu vreau sa merg, nu am absolut niciun chef de idiotenia lui Tobi. Asa ca ma asez pe canapea. Hidan si Kakuzu se asaza in stanga mea, iar Kisame si Zetsu, in dreapta. Deci ma aflu fix in mijlocul lor. Perfect!
Hidan si Kakuzu incep sa se certe pe telecomanda, scotandu-ma din sarite. Astept un moment in care ei nu sunt foarte atenti si le-o iau din fata, dand la un film cu catei.
-Tarfa cretina, cine te crezi sa schimbi canalele dupa cum vrei?! zbiara Hidan si, apucandu-si coasa, incepe sa ma alerge prin toata baza.
Eu fug mai ceva ca la maraton si, ajungand in camera lui Tobi, trantesc usa in urma mea si dau buzna in baie, neobosindu-ma sa bat. Dar nu fac nici doi pasi in baie si ma lovesc de ceva. Mai bine zis, de cineva. Ridic speriata privirea si il vad pe Madara, cu fata neacoperita de masca. Nu stiu cum arata el in „Naruto”, dar, in carne si oase e... Aaah! Nici nu am cuvinte. Daca in momentul asta nu as fi speriata pentru viata mea, as saliva ca proasta la sexozitatea acestui ticalos de o suta si ceva de ani. Dar nu ! Trebuie sa fiu tare! Asta mi-ar mai trebui, ca el sa stie ca imi vine sa salivez atunci cand ii vad moaca. Dar, nu asta conteaza acum, fir-ar al naibii!
-Tu nu stii sa bati la usa cand intri? ma intreaba el cu aceeasi voce pe care o foloseste cand vrea sa ma omoare.
-I-imi pare rau, Ma…incep, dar imediat imi dau seama de greseala, si ma corectez. Tobi, Tobi! Scuze, Tobi! spun speriata.
Madara se pregateste sa-mi dea o palma, dar, cu reflexele mele idioate, ridic piciorul si, ignorand tipetele mintii mele, il lovesc chiar in…sensibilitate.
Acesta icneste si se da cativa pasi inapoi, tinandu-se cu mainile de “locul vatamat ”. Apoi isi ridica furios ochii spre mine, maraind:
-Daca vrei sa ramai in viata, ai face bine sa iesi cat mai repede din camera asta.
-Imi pare rau…soptesc, apoi alerg afara din camera, ignorandu-I pe ceilalti, si ma opresc abia cand, iesind din pestera, ajung in padure.
Observ ca soarele a inceput sa apuna, anuntand sosirea noptii. Ma catar in cel mai apropiat copac, ma asez pe una dintre crengile acestuia si ma pun pe meditat. Madara a avut atatea ocazii sa ma omoare, si totusi nu a facut-o. De ce? Nu cred ca nu a facut-o fara vreun motiv anume, dar care sa fie acela? Sau doar delirez eu, si nu am murit pur si simplu pentru ca Madara a fost in toane bune de fiecare data cand am facut prostia sa-i rostesc numele? Oricum, numai el stie.
Oftez si incep sa privesc stelele care incep incet-incet sa-si faca loc pe cer.

***peste jumatate de ora***

S-a intunecat de-a binelea, dar mi-e teama sa merg inapoi in baza. Astazi m-am pus rau cu doi membri: Hidan si Madara, iar daca nu sunt atenta, as putea sfarsi urat, ca sacrificiu pentru Jashin, sau mai stiu eu cum.
In timp ce eu ma gandesc la toate astea, o silueta se strecoara afara din pestera si asaza la cativa metri de copacul in care stau eu, privind stelele. Desi e intuneric, pot observa ca are parul brunet si ma sperii, crezand ca e Madara. Dar ma linistesc imediat ce imi dau seama ca Madara nu are parul asa de lung, si ca acesta ii apartine lui Itachi.

Stau si il examinez la lumina lunii cateva minute, apoi linistea padurii e spulberata de vocea lui calma, atunci cand spune:
-Stiu ca esti acolo, de ce nu dormi la ora asta?
Apoi se ridica in picioare, continuand sa priveasca stelele. Eu cobor usurel din copac si ma indrept spre Itachi cu pasi mici.
Picioarele nu-mi mai raspund comenzilor si continua sa ma conduca spre el, desi eu le-am impus sa se opreasca.
“Stai, idioato, ce-ai de gand?!” imi urla subconstientul, in timp ce eu continui sa merg, avand o tinta sigura, si anume Itachi.
“O sa te omoare, tampito!”, imi apare alt avertisment, dar il ignor si pe acesta, si cand ajung fata in fata cu Itachi, fara sa spun vreun cuvant, il imbratisez, punand capul pe umarul sau, nepasandu-mi daca ma va omori sau nu.
Stam asa in jur de un minut, fara ca vreunul din noi sa scoata vreun cuvant, pana ce eu ma dau la o parte si il privesc lung.
-Noapte buna, spune el, apoi imi intoarce spatele si pleaca.
-Noapte buna… murmur, mai stau cateva minute in intunericul noptii, apoi intru si eu in baza.
Cand ajung in fata usii camerei lui Tobi, sovai, apoi bat foarte incet.
-Intra, se aude vocea lui Madara din camera, iar eu deschid usa si il privesc cu frica.
Ma astept sa ma injunghie cu un kunai, sa ma spanzure, sa-mi faca orice, dar el doar ma priveste incruntat.
-Nu spune nimic, du-te si dormi, imi spune el.
Inclin speriata capul si ma grabesc sa ma intind pe pat, cu spatele la Madara, inchizand ochii, sperand din tot sufletul ca somnul sa ma cuprinda repede.

__________________________

Cam atat a fost cu acest capitol, acum raspunsurile la intrebari

:

Raspunsuri pentru *****Piersicuta*****:

"Madara: Bai tu esti tampit?! Iti rad tot parul, te spanzur sau te inec in Marea Mediterana! Toti Uchiha sunt atat de idioti/perversi/tampiti? Daca da, suntem da-ti BIIP!"

Eu: Nu...Doar el si Sasuke sunt asa... Sau, ma rog, as putea sa spun ca toti sunt asa, in afara de Itachi... Eeeh, ce mai conteaza ? :-j

"Madara: Te urasc mai mult decat orice! Eu stiu cum este sa-ti taie cineva parul si nu inteleg ce naiba te-a apucat! Ai avut si tu candva parul lung deci rebuie sa stii cum e atunci cand te tunzi fetito!"

Madara: In primul rand, l-am taiat pentru ca asa am vrut eu si nu mi-a pasat catusi de putin. In al doilea rand, daca ea a fost proasta, asta i-a fost ca o lectie.

"Madara: Mai enerveaza-ma mult ca le spun tuturor celor din Akatsuki cine esti si te-ai dus la fund Creier De Aluna! Cocosel chel nedotat! "

Madara: Sper ca nu esti serioasa, nu-i asa? Pentru ca, daca esti, va trebui sa te omor si pe tine, nu numai pe Marina.

"Pentru toti cei din Akatsuki inafara de Tobi/Madara:Bai care ma ajuta sa-l omor pe Tobi/Madara? Cel ce se opuna sa stie ca eu is Moartea in carne si oase, ii fur coasa lu' Hidan [nu ca n-as avea una MULT mai mare dar nu doresc sa mi-o murdaresc] si va tai pe toti bucati, apoi va arunc in Iad! De acum eu si Marina pentru voi suntem Sefe! Capisi incompetentilor?! [urland de trezesete mortii din mormant] Eh... uite ca acuma am si o aramata de mori! "

Deidara: EU! [tipand] Eu vreau sa-l omor, un! Te ajut cu cea mai mare placere!
Hidan: Sa nu te prind ca te atingi de coasa mea, ca te sacrific! Si cine naiba a pus-o pe Marina sefa ?!
Eu: M-am pus singura, dobitocule [scotand limba la el]
Hidan incepe sa ma injure, si asa se termina interviul...:]]

_____________________________

Raspunsurile pentru Anzelotte:

"Marina: Din ce motiv nu ai fugit din Akatsuki alaturi de Naruto si Yamato?"

Eu: Hmmm, ma crezi daca iti spun ca nu stiu? Presupun ca nu am fugit pentru ca stiam ca ma vor gasi oricum, si nu vreau sa le fac celor din Konoha mai multe probleme decat au deja.

"Pain:Eheee,pretenul meu de sake,ti-a placut sa te "mozolesti" cu Marina?"

Pain: Poftim?! Cand a fost asta?!
Eu: In Capitolul Special, idiotule!
Pain: Ce capitol special?!
Eu: Capitolul in care te-ai imbatat ca porcul si m-ai sarutat! [tipand]
Pain: O_O

"Konan:Te-ai simti intr-un fel invidioasa pe Marina atunci cand la pupat pe Pain?"

Konan: Nu...Chiar nu am de ce [aruncand cu sulite de hartie spre mine in timp ce vorbeste] Cum am spus, n-am de ce! ^^

"Hidan:Ce ai cu femeile?In special cu Marina?"

Hidan: Toate tarfele sunt proaste, dar asta [ aratand spre mine ], le intrece pe toate! [ zbierand ]

"Madara:Simti ceva pentru Marina?Stii cum se spune:baietii care tachineaza femeile,in cele mai multe cazuri se simt atrasi de ele."

Madara: De unde ai dedus asta? Cum as putea sa ma simt atras de o imbecila ca ea? Plus ca, m-ar numi fanii pedofil, doar ea e minora, nu?!

_____________________________

Cam atat a fost si cu intrebarile

Aaa, da, sa nu uit :]] Aici este o poza cu fata pe care a facut-o Madara cand a primit "lovitura de gratie" de la mine

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

#68

*****Piersicuta*****
Membru
Din: Orasul Ascuns in Roua
Postari: 73

Madara:
Haha! Criminal de 2 bani, ce esti... si tu ai slabiciuni nu?

Si uite asa...dupa ce am citit nextul, ascultam muzica rock si iti faceam portretul!
Chiar iti vreau parerea:

Itachi:
Hai nu spune ca nu te-a emotionat imbratisarea! Fara griji... mai astept pana la nunta!

Fatoo... la cat m-am rugat la tine sa pui nextul in sfarsit a venit! Super, ma bucur ca ai pus poza data de mine cu Madara [muwahahaha!] si asteptam urmatorul next!

_______________________________________

Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^

#69

Whisky.
Greieraş
Din: Mystic Falls
Postari: 214

Marina, ma omori ! Pe langa acest capitol senzational, mi-au placut raspunsurile la intrebari. Si, daca nu te superi, pun si eu o mica intrebare pentru... Madara : Cum poti fi atat de prost ? Ce ai cu Marina ??? Adica... te simti bine cand o ameninti sau ce ? Dar, ce spun eu aici... e evident ca esti indragostit lulea de ea ! Se vede de la o posta. Si nu incerca sa negi.

Nu a fost chiar o intrebare... Dar, astept pareri si de la Marina : Tu ce zici ? Te place sau nu ?

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus

#70

Anzelotte
Kawaii Panda
Din: Spitalul de nebuni
Postari: 604

Marina!Imi place capitolul si nu prea am ce sa zic,decat ca nu am comentat mai repede deoarece mi s-a luat curentul vreo jum'a de zi,si acum mi-e lene sa gasesc inspiratia de a-ti face un comentariu "a la moi".Imi plac raspunsrile,si astept next-ul.Ja ne

.
P.s.:Pentru *****Piersicuta*****:E leit Madara:]],zici ca i-ai facut poza

.

_______________________________________
Garfield,Urahara,Soul,Toshiro and Hirako ARE MINE!!!

#71

Psychòpath
Bufniță Flămândă
Din: $$$
Postari: 482

Am aterizat si eu pe la ficul tau in sfarsit . Am citit tot ficul si vreau sa-ti spun ca faci o treaba geaniala aici . Imi place cum descrii totul aici si mai ales intamplarile amuzante cu Tobi/Madara .
La unele faze cu el pur si simplu nu ma puteam abtine sa nu rad . Sunt multe descrieri amuzante aici si cred ca asta si ideea in sine fac tot ficul ! Mi-a placut capitolul asta si mai ales cand Marina l-a imtratisat pe Itachi . A fost prea...frumos !

Defapt , nu numai asra mi-a placut ci TOT .
Acum , vreau sa pun si eu niste intrebari :

1.Pentru Tobi : Ce faci ?! Stai in aceeasi camera cu Marina , ma inseli ?
2.Pentru Itachi : Dude , nu-i asa ca o placi pe Marina-chan?
3.Pentru Marina : Ti-a placut sarutul cu Mister Pain ?
4.Pentru Hidan : Boule :| * nu e o intrebare , doar un mic alint *
4.Pentru Pain : Man , cand o sa sari pe Konan ?

Cam astea sunt intrebarile intrebatoare o.o Spor la scris Mari . Bafta in continuare !

P.S :

_______________________________________
Nu ♥

#moneyovereverything

#72

*****Piersicuta*****
Membru
Din: Orasul Ascuns in Roua
Postari: 73

Felicitari Marina! Ficul tau a castigat! Abia asteptam nextul!

Madara:Am gasit o melodie ce se potriveste perfect in situatia ta si a lui Marina amorezatule!

_______________________________________

Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^

#73

Crow.
Critic
Din: Akatsuki Hideout
Postari: 143

In primul rand, vreau sa va multumesc tuturor pentru voturi, nu ma asteptam. Sincer.

In al doilea rand, am venit cu un capitol nou, care sper sa va placa!

_________________________
Capitolul 11 – Ce bine era fara telefon...

Dmineata, ha? Asa se pare... Ma ridic in sezut si imi rotesc privirea prin camera. Nici urma de Madara. Asta e bine! Rasuflu usurata si cobor din pat, gandindu-ma la ce as putea sa fac azi. Ah, corect, azi am antrenament. Cu cine? Cu Tobi sau cu Deidara? Sper din tot sufletul sa fie cu Deidara, pentru ca, se pare ca de fiecare data cand raman singura cu Tobi, fac cate o tampenie. Eh, vedem noi.
Imi schimb hainele si plec sa mananc. Aici ii gasesc pe toti, inclusiv pe Tobi. Nu-i dau atentie niciunuia si ma pun pe mancat.

Cand ma opresc, ii privesc pe toti membrii pe rand, asteptand ordine. Iar acestea nu se lasa asteptate, caci Deidara se ridica de pe locul lui si imi face semn sa-l urmez. Fara niciun comentariu, ma las condusa de el afara din baza, binecuvantandu-l in gand ca nu m-a lasat pe mana lui Tobi.
Ajunsi in padure, Deidara face doua pasari si le mareste. Stiind ca una din ele e a mea, ma catar pe cea mai apropiata de mine, in timp ce Deidara sare pe cealalta. Apoi ma intorc cu fata spre el, asteptand instructiuni.

***peste cateva ore***

Antrenamentul meu de azi a constat in controlatul pasarii, in timp ce ma feream de diferite chestii explozive aruncate spre mine de Deidara. Si m-am descurcat binisor, poate chiar bine.
Acum sunt in camera, scormonindu-mi in geanta dupa un clestisor cu care sa-mi prind bretonul, caci a inceput sa ma enerveze. Dau din nou de aceleasi chestii nefolositoare: buletinul, carnetelul, pixul, ochelarii de soare si telefonul, pe care il scot, punandu-l langa mine pe podea, apoi imi continui cautarea. Gasesc in sfarsit ce cautam si fug la oglinda din baie, prinzandu-mi cu grija bretonul. Apoi ma intorc in camera si inchid fermoarul gentii, lasand telefonul afara. Cu el am alte planuri. Il iau de jos si ma intind pe patul meu, cu fata in sus. Intorc telefonul pe toate partile, gandindu-ma la ce-as putea sa fac. Ii scot carcasa si incep sa-l inspectez. Toate par la locul lor, in afara de baterie, care e deplasata. Doar asta?! Adica, am fost atat de proasta, incat sa nu ma uit la baterie?! Poate ca as fi reusit si eu sa sun pe cineva... Poate pe Amashi, sau pe mama, sau politia, sau... Ce naiba aberez aici? Cine sa stie cum am ajuns aici?!
Speram si eu... Ma rog... Acum nu mai conteaza. Dar, sa vad macar daca merge. Asez bateria la locul ei, si apas butonul rosu, care porneste telefonul. Si, surpriza! Chiar merge! Imi vine sa ma dau cu capul de pereti. Mare proasta ce sunt! Cum am putut sa nu ma gandesc la asta pana acum?! Mai are chiar si baterie. Ramanand in pat, incep sa-l butonez, cautand din nou numarul de telefon al lui Amashi. Il gasesc, apac butonul verde, duc telefonul la ureche si... aud vocea doamnei nesuferite care imi spune ca am intrat in perioada de gratie. Fir-ar ea a naibii de roboata!
Nervoasa, cobor din pat si merg din nou sa mananc, fara sa uit insa sa-mi pun telefonul intr-un buzunar al pantalonilor.

Dupa ce imi satisfac pofta animalica de mancare, merg in sufragerie, ma asez pe canapea, imi scot telefonul si incep sa-l butonez din nou. Ajung la cateva poze cu mama si tata si inchid ochii, oftand. Mi-e asa de dor de ei...
Deschid din nou ochii si sunt surprinsa sa-l vad pe Deidara stand langa mine pe canapea, privindu-mi curios telefonul.
-Ce-i ala, un? intreaba el.
-Telefonul meu, raspund eu, ridicand din umeri.
-Aha...Si, la ce te uiti?
-Am gasit niste poze mai vechi cu mama si tata. Aaah, apropo de asta, vreau sa va arat ceva, spun privind in spate in cautarea celorlalti.
Sunt surprinsa sa-l vad pe Itachi privindu-mi telefonul. Apar si Kisame, Pain si Konan, iar eu ma ridic de pe canapea si ma intorc cu fata spre ei.
-Vreti sa vedeti? ii intreb, privindu-i pe rand.
-Ce sa vedem? se intereseaza Kisame.
-O poza cu felul in care aratati voi in anime, ii raspund si zambesc.
Kisame se incrunta la mine, Deidara aproba inclinandu-si capul, iar Pain, Itachi si Konan ma privesc...ca intotdeauna.
Eu incep sa caut prin telefon o poza cu toti membrii, care sa nu fie comica, perversa, sau sa ii arate Sharinganul lui Tobi. Si, dupa indelungi cautari, gasesc una.

-Asta, spun, plimband telefonul prin fata tuturor, pana ce, atunci cand ajung la Pain, acesta imi prinde mana in care tin telefonul, fortandu-ma sa raman in fata lui.
Cand se satura de privit poza, imi da drumul, lasandu-ma sa le-o arat si celorlalti.
Dupa ce ma plimb cu poza pe la toti, ma apuc sa caut altceva, si anume un videoclip: primul opening din Naruto Shippuden.

-Mai am ceva sa va arat... Si va voi explica dupa aceea tot ce vreti, spun si le fac semn sa se apropie, pornind videoclipul.
Toti cinci il privesc fara sa faca vreun comentariu, apoi, cand acesta se termina, Kisame se incrunta si mai mult la mine.
-De ce scria „Naruto” acolo? ma intreaba el.
-Pentru ca asa se numeste anime-ul din care voi faceti parte, „Naruto Shippuden”. Si, da, in acest anime este vorba despre evolutia Jinchuuriki-ului lui Kyuubi, Naruto Uzumaki, raspund, privindu-l calma. Deci, teoretic,nu prea aveti vreo sansa sa-l prindeti, avand in vedere ca personajul principal mereu castiga. Iar Naruto e exact cum l-a descris Itachi-sensei, tipul care tipa apoi ataca. Dar, e foarte puternic. Nu e bine sa-l subestimati.
Ce ma manaca limba sa spun ca l-a omorat chiar si pe Pain, dar nu cred ca el ar fi prea fericit daca as zice asta.
-Atat am vrut sa va arat, in caz ca aveati vreo indoiala cu privire la spusele mele, continui, apasand butonul rosu al telefonului, in timp ce il bag inapoi in buzunar.
Cei cinci pleaca, fiecare cu treaba lui, iar eu fug in camera, sa mai scormonesc putin in geanta, in cautarea unei perechi de casti. Dau inca o data peste aceleasi lucruri nefolositoare, pana cand, intr-un buzunar interior, gasesc comoara: castile pe care le cautam. Le iau, inchid fermoarul gentii si ma intorc in sufragerie, asezandu-ma pe canapea. Infig castile in telefon, imi astup urechile cu ele si incep sa caut melodii. Dau peste cateva OST-uri din „Naruto”, dar acum vreau melodii care sa imi aduca aminte de casa, deci aleg „Bright Lghts”, de Tinchy Stryder si Pixie Lott, pe care o ascultam aproape non-stop, atunci cand eram acasa. Apas pe butonul „play” si melodia incepe. Eu imi inchid ochii si imi las gandurile sa-mi zboare la intamplare prin capsor, uitand chiar si locul in care ma aflu. De aceea, atunci cand simt ca ma ia somnul si deschid ochii, tresar, vazandu-l pe Tobi in fata mea, dar aproape instantaneu imi revin, amintindu-mi unde sunt de fapt. Gosh, melodia aia chiar imi da impresia ca sunt acasa! Dar, ma rog, pana sa apuc eu sa ma plang de asta, incepe Tobi sa tipe:
-Marina-chan, Marina-chan! E Tobi baiat bun?
-Mda... De ce? intreb, pusa in incurcatura.
-Pentru ca e un idiot, un! Tobi, esti un baiat bun pe naiba! tipa Deidara, venind si el, furios. Iar, tu, se intoarce spre mine, tu de ce ii tii partea?!
„Sorry, bro’, el e ala cu Sharinganu’ si deja m-am pus rau cu el, lasandu-l fara mostenitori, deci...”
Dar ma rezum doar la a zambi tamp si a-i raspunde:
-Tobi e baiat bun...
-Tsk... imi replica Deidara si pleaca in camera lui, bombanind.
Tobi imi ofera o imbratisare sufocanta, apoi iese din baza, ducandu-se naiba stie unde, lasandu-ma din nou singura. Ma pregatesc din nou sa imi pun muzica in casti, dar, din pura intamplare, ochii imi cad pe ceas si observ ca e opt si jumatate. Imi scot castile din urechi, apoi casc si hotarasc ca, desi e devreme, ar tebui sa ma culc. Asa ca merg in camera, imi schimb hainele, ma intind pe pat si imi inchid ochii, bucurandu-ma ca azi nu am facut nicio tampenie.

***a doua zi***

Ma trezesc bine dispusa si cu chef de distractie. Tobi sforaie ca porcul in patul de alaturi, dar nu-i dau importanta, acum vreau sa profit de bateria inca incarcata a telefonului si sa ascult muzica. Cobor incet din pat (ca doar nu vreau sa-l trezesc pe Tobi, nu?) si incep sa caut in buzunarele pantalonilor, dar...surpriza! Nici urma de telefonul meu. O.K., poate l-am pus in geanta si am uitat. Incep sa cotrobai si prin ea, dar, deasemenea, nu gasesc nimic. Incepand sa ma panichez, dau fuga in baie si il caut si aici, cu ocazia asta schimbandu-mi si hainele. Dar nu e nici aici. Unde naiba l-am pus?!
Ies in fuga din camera si, ajunsa in sufragerie, incep sa caut peste tot: pe canapea, pe jos, langa televizor, dar nu imi gasesc telefonul nicaieri. Ma panichez si raman in picioare, gandindu-ma unde as mai putea sa-l caut, pana cand aud un chicotit. Imi arunc o privire asupra ceasului. E opt, nu ar trebui sa fie cineva treaz la ora asta... Insa ma iau dupa voce si sunt surprinsa sa il gasesc pe Deidara, stand pe jos, cu telefonul meu in mana, uitandu-se la poze cu...Itachi?!
-Deidara-sensei? intreb eu, apropiindu-ma incet. Ce faci aici?
Abia dupa ce ma apropii mai mult, Deidara pare sa ma observe si se ridica in picioare, privindu-ma amuzat.
-Serios, pasiunea ta e Itachi, un?
Shit!
-Aaah, nu? imi incerc eu norocul.
-Atunci ce cauta atatea poze cu el in telefonul tau? M-am oprit din numaratoare pe la 72, dar am vazut mult mai multe, un.
Omul asta a stat toata noaptea sa se holbeze la pozele din telefonul meu?! Nu se face asa! Telefonul meu este proprietate privata! Fir-ar!
-Imi poti da telefonul inapoi? Te rog? intreb, privindu-l cu ochi de catelus.
-Nu! spune si imi intoarce spatele, incepand sa se indeparteze de mine.
-Stai, stai, unde te duci?!
-Sa-i spun si lui Itachi ce fana are.
-Ce?! Nu! Stai, nu! Da-mi telefonul, te rog!
Deidara incepe sa alerge, cu mine pe urmele lui, spre camera lui Itachi, aflata chiar langa cea a lui Hidan.
-Deidara, da-mi telefonul! marai eu si, vazand ca nu-mi raspunde, ma napustesc in camera lui Hidan si nebagandu-l in seama ii smulg coasa de langa perete, incepand sa-l alerg pe Deidara cu ea.
-Hei, hei! Ce dracu’ crezi ca faci?! se aude vocea lui Hidan si ma trezesc cu el in spatele meu, alergand ca bezmeticul dupa mine.
Si asa incepem noi o joaca de-a Tom si Jerry, timp in care Deidara tot schimba pozele, enervandu-ma si mai tare.
-Cine naiba e asta?! intreaba el la un moment dat, inca fugind.
Imi lungesc gatul putin si reusesc sa vad un colt din poza la care se holbeaza acum. Nici nu imi trebuie mai mult, o recunosc imediat.

Shit! Daca Madara sau Pain vad poza asta, sunt ca si moarta!
-Deidara, te rog, daca nu vrei sa-mi dai telefonul, macar schimba poza! Te rog! strig eu dupa el, dar acesta nu ma baga in seama.
In afara de rugamintile mele si de injuraturile lui Hidan, pe fundal se mai aude o voce: a lui Tobi. Oh, nu!
-Tobi e baiat bun! tipa respectivul, depasindu-ma, alergand in aceeasi linie cu Deidara.
A vazut poza! Ce ma fac, ce ma fac?! In timp ce in minte imi vin o multime de scenarii nu prea placute pentru mine, ma simt atrasa de ceva, si ma trezesc ca incheietura mea e stransa de mana lui Pain. Acelasi lucru ii face si lui Deidara.
-Ajunge, rosteste Pain, iar pe mine ma trec fiorii.
Hidan si Tobi se opresc din alergat si nu mai spun nimic, iar eu scap coasa satanistului din mana.
Pain ia telefonul meu din mana lui Deidara si, dupa ce arunca o scurta privire imaginii, mi-l inmaneaza, privindu-ma fara nicio expresie. Apoi ne da drumul, si mie si lui Deidara, iar eu fug cu coada intre picioare in camera, inchizand telefonul. Ii scot bateria, o ascund intr-un buzunar interior al gentii, inchid fermoarul, si ma asez pe pat, privind in gol. Am facut-o de oaie!
Peste cateva minute, usa camerei se deschide si pe ea intra Tobi. Incerc sa par nepasatoare, dar nu-mi iese. Nu-mi pot stapani tremuratul.
Acesta se intinde pe patul sau, cu fata in sus.
-Interesanta imagine...imi spune, fara sa foloseasca vocea obisnuita a lui Tobi.
Sunt asa o idioata!
___________________________

*****Piersicuta*****:

"Madara:
Haha! Criminal de 2 bani, ce esti... si tu ai slabiciuni nu? Si uite asa...dupa ce am citit nextul, ascultam muzica rock si iti faceam portretul!"

Madara: Tsk... Eu nu am slabiciuni, aia este natura omului!
Eu: Mda-da... :-<
Madara [astupandu-mi gura cu palma]: Si ce naiba e cu poza aia?! Eu nu arat deloc asa!

"Itachi:
Hai nu spune ca nu te-a emotionat imbratisarea! Fara griji... mai astept pana la nunta!"

Itachi: Hmpf! [iesind din camera]
Eu: Ai naibii Uchiha... Tineti totul in voi, ca e sfarsitul lumii daca spuneti ceva!

"Madara:Am gasit o melodie ce se potriveste perfect in situatia ta si a lui Marina amorezatule!"

Madara: 1. Nu inteleg ce legatura exista intre mine, melodie si Marina. Iar 2. Intelegeti odata! Nu. Sunt. Amorezat!!!

Mady Madutza:

" Madara : Cum poti fi atat de prost ? Ce ai cu Marina ??? Adica... te simti bine cand o ameninti sau ce ? Dar, ce spun eu aici... e evident ca esti indragostit lulea de ea ! Se vede de la o posta."

Madara: Ce aveti mai, oameni buni?! Cand o sa intelegeti ca nu sunt indragostit de idioata aia?! Si da, ma simt foarte bine cand o amenint, probleme?!

"Marina : Tu ce zici ? Te place sau nu ?"

Eu: Eu... Aaah... Habar n-am! Intrebati-l pe el, nu pe mine!

Chocolate:

"1.Pentru Tobi : Ce faci ?! Stai in aceeasi camera cu Marina , ma inseli ?"

Tobi: Tobi e baiat bun, Tobi nu insala pe nimeni!
Eu: Baiat bun pe naiba... [soptind]

"2.Pentru Itachi : Dude , nu-i asa ca o placi pe Marina-chan?"

Itachi: Aaah, nu? [facand ce stie mai bine...iesind din camera]

"3.Pentru Marina : Ti-a placut sarutul cu Mister Pain ?"

[privind in stanga, privind in dreapta: nimeni] Eu: Umm...Da, un pic... Dar ramane intre noi, bine?

"4.Pentru Hidan : Boule :| * nu e o intrebare , doar un mic alint *"

Hidan: Ai noroc ca trebuie sa ma rog, altfel te-as fi sacrificat chiar acum!

"4.Pentru Pain : Man , cand o sa sari pe Konan ?"

Pain: Nu e treaba voastra. Nimic din ceea ce fac eu cu Konan nu va priveste.
Konan: O_O
_________________________

Cam atat a fost pentru azi, sper ca nu v-am plictisit!

Inca o data multumesc pentru voturi si ne mai auzim!

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

#74

*****Piersicuta*****
Membru
Din: Orasul Ascuns in Roua
Postari: 73

Hidan:
Da bai, esti vaca incaltata! Vorbesc la feminin pentru ca esti fata, ai inteles? Marina, nu ma lua in ras am baut putin!

Madara:
Boule! I-au exemplul lui Lala! Bai cat de idioata poate fi lumea?! Tu esti cel mai tampit barbat pe care l-am vazut vreodata, lupta aia cu Hashirama te-a prostit de tot maica! Si nu comenta in fata mea ca te castrez Mr. Pan! Nu.. nu, nu, nu! Aici venea paine! Da, esti o paine! Probleme?
Ce sa mai spun, ce sa mai spui Madara... esti un... animal in calduri, idiot si handicapat! Ai handicap-uri nasoale rau baiete, precum vesnica nemultumire, mostenitori prea sensibili...

Nextul a fost nemaipomenit si mi-a placut foarte mult! Ma asteptam sa o stranga de gat pe Marina! Pune nextul repede!

_______________________________________

Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^

#75

Psychòpath
Bufniță Flămândă
Din: $$$
Postari: 482

Esti rea ! Rea , rea,rea , rea! Cand este mai interesant lenea ta intervine si spune sa te opresti acolo ! Oricum , chiar foarte frumos capitol . Ma intreb la ce s-a gandit Pain , Deidara si mai ales .. Tobi .
Mi-e frica pentru Marina . Deci...reao ! :]]

Pff...glumesc

.Adu mai repede continuarea !

_______________________________________
Nu ♥

#moneyovereverything

#76

Reën♥
Greieraş
Din: Konoha
Postari: 110

Deci, mi-a placut jocul de soarecele si pisica

, dar am si eu cateva intrebari:
Madara: De ce iti place sa fi nesuferit cu toti?:o3
Itachi: Recunoaste ca iti place de Marina!...si ca sa nu te dai de gol, iesi mereu din camera*stiu ca am dreptate:>*
Hidan: Tu poti vorbi frumos cu cineva?
Pain: In episodul special, unde ai fost tu mai exact cu Konan?

Cam atat acum, astept sa raspunzi!^^
Bye!

_______________________________________

Sasori♥, Kei and Ryuu are mine! So, stay away!!!
Timm`, Haru, Ralu, Marina (Crow), Denisa (Crazy.killer), Lulu (Psychòpath), Mary (Ofelia~) and Ioana (Enderlicht) are MINE!^^So, stay away!

#77

rozalix
Membru
Postari: 7

NU E CORECT!!!!!!!cand devenea maiinteresant s-a terminat

.Sper sa pui nextu cat mai repede.Bafta la scris

#78

Crow.
Critic
Din: Akatsuki Hideout
Postari: 143

Imi cer scuze pentru intarziere, dar sunt o lenesa cu diploma.

In sfarsit, dupa atata timp, am venit si eu cu un capitol nou.
Sper sa ma iertati pentru intarziere si pentru ca actiunea e cam grabita...

_____________________________

Capitolul 12 – „Nu esti buna de nimic”

In momentul de fata nu stiu ce sa fac: sa lesin de frica sau sa ma bucur ca nu sunt inca moarta? Indiferent ce varianta as alege, Madara inca se afla pe patul lui si tace. Nu pot sa cred ca nu a sarit la gatul meu, sau ca nu mi-a infipt un kunai in ochi, sau alte chestii de genul asta! Pur si simplu nu cred! Si, in plus de asta, mai si tace! De ce nu tipa la mine, de ce nu ma ia la bataie, de ce nu-mi face nimic?!
Nu pot crede ca-mi doresc sa ma bata, dar parca e de o mie de ori mai rau cand nu face nimic, lasandu-ma pe mine sa imi imaginez cele mai urate scenarii.
Ma intind si eu pe pat, tot cu fata in sus, inca tremurand din toate incheieturile.
Ce sa-i spun daca ma intreaba de ce in poza are Rinnegan? Nu vreau sa stie adevarul. Si, chiar daca aleg sa-i spun adevarul, ar fi greu de cezut. „Pai, stii, Naruto o sa-l omoare pe Pain, iar tu, ca un idiot ce esti, ii vei lua un ochi.” Credibil, nu-i asa? Mda, asa credeam si eu.
Dar, desi eu stau si imi storc creierii pentru a gasi o minciuna convenabila, Madara continua sa taca, lucru ce ma calca pe nervi. Nu mai suport!
Ma ridic in sezut, sprijinindu-ma cu spatele de tablia patului si intorc capul spre Madara.
-De ce nu spui nimic? il intreb.
Ah, cat imi doresc sa ma calce un tren, chiar in momentul asta!
-De ce as spune ceva? imi raspunde el, tot cu o intrebare.
-Sa inteleg ca nu vrei sa ma omori?
-Nu. Deocamdata nu, spune, facandu-ma sa respir usurata.
Eh, bine de stiut. Macar stiu ca inca mai au nevoie de mine... Poate, cine stie, pana hotarasc ei ca nu mai sunt buna de furnizat informatii, reusesc cumva sa ma reintorc acasa... Ce? Sper si eu...
Imi aduc genunchii la piept si imi pun fruntea pe ei, inchizandu-mi ochii, gandindu-ma la lucruri complet inutile, cum ar fi ciresul din curtea din spatele casei mele, sub care obisnuiam sa ma joc atunci cand eram mica.

Nu am nici cea mai mica idee cat timp trece pana ma hotarasc sa imi ridic capul de pe genunchi. Acum cateva minute, Madara a iesit din camera, deci sunt singura.
Cobor din pat si scot telefonul, bateria acestuia si castile din geanta. Concluzia: nu pot trai fara muzica. Imi imbrac pelerina cu norisori (azi presimt ca o sa fie mai frig decat inainte) si ies din camera, indreptandu-ma spre iesirea din baza.
Cand ajung in padure, ma catar in copacul in care stau de obicei cand nu am altceva mai bun de facut, ma asez pe o creanga mai joasa si ii pun bateria telefonului. Ii atasez si castile si imi astup urechile cu ele, alegand o melodie la nimereala. Inchid ochii, oftand. Ce m-as face eu fara muzica?
Stau asa ceva timp, pana cand Itachi vine, luandu-ma la antrenament.

***peste 6 zile***

Ma trezesc fericita. Azi e ziua cea mare! E 28 aprilie, ziua in care implinesc 15 ani! Sunt asa de fericita, incat l-as imbratisa si pe Madara! Ma rog, nici chiar asa... Exageram. Dar, in orice caz, sunt fericita si nimic nu-mi poate strica buna dispozitie azi!
Cobor din pat, imi schimb hainele si merg sa mananc.
Asezandu-ma la masa, observ ca toti membrii mananca, asa ca-mi iau si eu ceva de mancat (nu prea sunt atenta ce) si incep sa infulec, fericita.
-Ce e cu bucuria asta pe tine, un? ma intreaba Deidara la un moment dat.
-Aaah, nimic. Doar ca azi e ziua mea de nastere! ii raspund, zambind.
-Oh, la multi ani atunci, un.
-Mersi!
-Tobi spune „La multi ani!”, Marina-chan! tipa respectivul si sare de pe locul lui, venind la mine sa-mi dea o imbratisare.
Il imbratisez si eu, multumindu-i pentru urare.
-Hai, esti gata pentru antrenament, un? ma intreaba Deidara, iar eu inclin capul aprobator, dezlipindu-l pe Tobi de pe mine.
Injurandu-l pe mascat de mama focului (nu stiu motivul), Deidara ma conduce in padure, iar eu il urmez tacuta. Ajunsi printre copaci, artistul incepe predica:
-Pana acum, tot ce te-am invatat noi, nu a necesitat chakra. Insa acum, vei incepe sa lucrezi la controul acesteia. Pentru inceput, vreau sa incerci sa iti aduni chakra in picioare. Asa, imi spune si face un semn gratios cu mana, apoi incepe sa se plimbe in sus si in jos, pe trunchiul unuia dintre copaci.
Il privesc stramb. Adica... Eu trebuie sa fac la fel? Bine...
Fac si eu acelasi semn cu mana, dar nu asa de gratios ca Deidara, ci ma cracanez mai ceva ca Naruto. Inchid ochii si incep sa ma concentrez...la cai verzi pe pereti. Serios, la ce naiba as putea sa ma concentrez? La pomi? Oftand, deschid ochii si il privesc cu regret.
-Nu imi iese...spun, incercand sa inventez o scuza, dar nu-mi vine niciuna in minte.
Deidara isi da o palma peste frunte, apoi imi mai arata o data cum se face, dar eu tot ca mine fac, si evident ca nu-mi iese.

Timp de cateva ore ma tot chinui sa-mi adun chakra in picioare, fara sa ajung la un rezultat. Vazand asta, Deidara imi intrerupe antrenamentul, spunandu-mi ca n-am facut niciun progres.
„Mi-am dat si eu seama de asta, sa stii!” ma revolt in minte, dar prefer sa-mi plec capul spasita si sa nu comentez.
Deidara se duce inapoi in baza, iar eu, dupa ce ma mai holbez putin la frunzele copacilor, ii urmez exemplu, ducandu-ma in camera. Imi pescuiesc din geanta telefonul si castile si merg din nou in padure, ma catar in copacul „meu” si incep sa ascult muzica.
„I’m coming home
I’m coming home
tell the World I’m coming home
Let the rain wash away all the pain of yesterday
I know my kingdom awaits and they’ve forgiven my mistakes
I’m coming home, I’m coming home
tell the World that I’m coming
Back where I belong, yeah I never felt so strong
(I’m back baby)
I feel like there’s nothing that I can’t try
and if you with me put your hands high
(put your hands high)
If you ever lost a light before, this ones for you
and you, the dreams are for you”
Dar nu apuc sa ascult toata melodia, caci il vad pe Pain ca se indreapta spre copacul in care stau eu, facandu-mi semn sa cobor. Pun melodia pe pauza si imi bag telefonul in buzunar, apoi ma grabsesc sa ma duc la el. Imediat ce ajung in fata lui, acesta incepe sa vorbeasca:
-Astazi nu ai progresat deloc. Fara chakra, nu esti buna de nimic. E adevarat, ne-ai oferit niste informatii folositoare, dar pe care am fi putut sa le aflam si singuri. Mai greu, ce-i drept, dar am fi putut. Deci nu ne esti de niciun folos. Dar, stiind atat de multe despre noi, nu putem risca sa te lasam sa pleci.
Eu am ramas cu gura cascata, privindu-l ca proasta. Ce naiba l-a apucat?
-Ce-ai spus? intreb, aproape in soapta, fiindu-mi frica de raspusul lui.
-Ce-ai auzit, raspunde el, privindu-ma.
-Asta...Asta inseamna ca ma veti...omori...?
-Da. Asta inseamna. Dar, pentru ca ne-ai ajutat la gasirea lui Orochimaru, ai 5 ore la dispozitie. Timp in care te vei antrena, pentru a-mi dovedi ca iti poti controla chakra.
-5 ore... repet eu, simtind cum, curand, nu-mi voi mai putea retine lacrimile. Dar eu... Azi e... incep, privindu-l pe Pain in ochi, dar el nu-mi mai spune nimic, se intoarce si pleaca.
Cad in genunchi, respirand greu, lasandu-mi lacrimile sa curga in voia lor pe obraji. Tot ce imi este clar acum e ca o sa mor. Adica, ce pot face in cinci ore? Nu, nu, asta nu e adevarat! Azi e ziua mea de nastere, cum se poate intampla asa ceva?! Imi aduc aminte de ce credeam dimineata, ca nimic nu-mi va strica buna dispozitie si aproape ca-mi vine sa zambesc ironic. Pana la urma, s-a gasit ceva care sa mi-o strice. In stil mare. Nu... Nu-mi vine sa cred... Cum se poate intampla una ca asta? Adica da, recunosc, nu am chakra, dar, asta a fost rezultatul dupa doar cateva ore de antrenament pentru a o controla. Si de ce s-au hotarat sa scape de mine tocmai azi? Azi era o zi speciala pentru mine, iar ei...
Ma tarasc inapoi, lipindu-mi spatele de trunchiul copacului din care abia am coborat, plangand in hohote. Nu ma pot controla si nu-mi pasa deloc daca ma vede cineva sau nu. Pain a zis cinci ore. Stiu ca ar trebui sa profit de acest timp si sa incerc sa-mi activez chakra, dar, in primul rand, nu stiu cum sa fac asta, iar, in al doilea rand, nu ma pot mobiliza acum.
Daca Hidan mi-ar fi spus ca urmeaza sa scape de mine, as fi ras si as fi crezut ca-si bate joc de mine. Dar Pain nu glumeste. Asta o stiu cu siguranta. Dar cu ce le-am gresit? Da, nu am chakra, dar asta nu e vina mea. Deci de ce sa ma omoare pentru o vina care nu-mi apartine?
„Aloo! Ei sunt criminali! Putin le pasa lor de tine, atat timp cat, omorandu-te, scapa de o amenintare!” imi spune subconstientul si realizez ca are dreptate.
Inchid ochii, incepand sa ma gandesc la toti oamenii care au murit sau care urmeaza sa moara din cauza celor din Akatsuki. Minato, Kushina, al treilea Hokage (chiar daca Orochimaru nu mai facea parte din Akatsuki atunci cand l-a omorat), Jiraiya, toti Jinchuuriki si inca mai sunt, doar ca nu ma mai pot concentra la asta. Deci, ce mai conteaza un om in plus? Putin le pasa lor cati oameni omoara, atat timp cat isi ating scopul.
Abia acum realizez si eu cat de fraiera eram cand inca eram in Bucuresti si stateam ore intregi cu prietenele, vorbind numai despre cei din Akatsuki, dorindu-ne cu disperare ca ei sa existe cu adevarat. Ei, uite ca acum exista, si ce-am rezolvat? Urmeaza sa fiu omorata...
Incepe sa bata vantul, uscandu-mi lacrimile, dar eu, avand pelerina pe mine, nu-l simt.
Deschid usor ochii, suspinand, dar ce vad (sau mai bine zis ce nu vad), ma mira. Totul in jurul meu este in bezna, nu mai sunt in padure.
„Asta inseamna ca sunt moarta?” imi intreb vocea cea inteleapta din cap.
„Cine stie?” imi raspunde ea, confuza.
Ma invart pe loc, cautand ceva care mi-ar putea da un indiciu despre locul in care ma aflu. Insa nu gasesc nimic. Oftand, ma pregatesc sa ma impac cu faptul ca sunt intr-adevar moarta, cand, ceva mai departe de mine, apare o luminita.
Incep sa alerg in directia ei si, cu cat ma apropii mai mult, lumina se marese, prinzand forma unui om. Grabesc pasul si, cand ma gasesc fata in fata cu silueta, pot observa ca are parul blond, ciufulit, ochii albastri si blanzi si un zambet cald pe buze.
„Naruto?” cer parerea subconstientului, fiind mult mai confuza decat inainte.
„Nu, nu, acesta e...” incepe el sa-mi explice, dar nu mai astept si, privindu-l pe cel din fata mea mirata, soptesc:
-Minato?
El zambeste, dand aprobator din cap.
-Asta inseamna ca sunt moarta? trec imediat la a doua intrebare
-Nu...imi raspunde el, devenind serios. Iti voi explica si asta, desi nu prea avem mult timp la dispozitie, doar ca acum vreau sa-ti multumesc ca l-ai ajutat pe Naruto. Daca tu le-ai fi dat celor din Akatsuki informatii cruciale despre el, nu cred ca ar fi reusit sa scape... Asa ca multumesc.
Imi zambeste din nou.
-A... fost placerea mea... ii raspund, incercand sa zambesc si eu, dar nu imi iese, lasand fara sa vreau, o lacrima sa-mi curga din nou pe obraz.
-Hei, esti bine? ma intreaba Minato, privindu-ma ingrijorat.
Dau dezaprobator din cap, lasandu-mi privirea in jos.
-Nu vreau sa mor... soptesc, incepand din nou sa plang.
-Stiu...ofteaza Minato, apoi, fara niciun alt cuvant, ma imbratiseaza, asteptand sa ma linistesc.
Imi ia destul timp sa fac asta, dar, cand in sfarsit, ma opresc din plans, devin curioasa in legatura cu imprejurimile.
-Ce e locul asta? Il intreb pe Minato, dandu-ma cativa pasi in spate, pentru a putea privi in jur.
-Nu stiu cum sa-ti explic ca sa intelegi. Sa spunem ca asta e... lumea de dincolo,daca vrei. Dar tu nu esti moarta, ai venit din proprie initiativa aici.
-Cum? il intreb, holbandu-ma confuza la el.
-Folosindu-ti chakra.
-Dar eu nu am asa ceva.
-Ba sigur ca ai, raspunde el, incepand sa rada. Doar ca ti-ai consumat-o aproape pe toata fara sa vrei. Atunci cand te-ai transportat din lumea ta, in a noastra.
Il privesc ca tampita. Eu am chakra?! Cu ajutorul ei am ajuns in lumea asta?
-Deci, sa inteleg ca si aici, spun aratand cu mana in jurul meu, tot cu ajutorul chakrei am ajuns?
-Mm-hmm, spune el, zambindu-mi din nou.
-Dar nu am mai auzit de o astfel de putere pana acum...
-E o legenda, imi explica Minato, in care se vorbeste despre acest fel de chakra. Jiraiya-sensei o stie, mi-a spus-o si mie candva, dar nu o mai tin asa bine minte.
Ma pregatesc sa-i mai pun o intrebare, cand observ ca mainile imi devin transparente, conturul lor disparand.
-Ramai fara chakra. Atat ai putut sta. Konoha se afla la nord de locul in care te afli acum. Asigura-te ca ramai in viata, du-te acolo si intreaba-l pe Jiraiya-sensei despre puterea ta. Si multumesc, inca o data, imi spune Minato, inainte ca eu sa dispar de tot si sa deschid ochii, trezindu-ma langa acelasi trunchi de copac.
Ce, Dumnezeule mare, a mai fost si asta?
______________________________
*****Piersicuta*****:

"Hidan:
Da bai, esti vaca incaltata! Vorbesc la feminin pentru ca esti fata, ai inteles? Marina, nu ma lua in ras am baut putin!"

Hidan [lustruindu-si coasa]: Jashin nu-mi da voie sa omor pe nimeni azi, deci ai noroc... Dar pazeste-ti spatele!

Marina: nu iau pe nimeni in ras, stai linistita. Si nici tu, nu-l lua in seama pe Hidan, e nebun...
[Hidan incepe sa o alerge cu coasa prin toata baza]

"Madara:
Boule! I-au exemplul lui Lala! Bai cat de idioata poate fi lumea?! Tu esti cel mai tampit barbat pe care l-am vazut vreodata, lupta aia cu Hashirama te-a prostit de tot maica! Si nu comenta in fata mea ca te castrez Mr. Pan! Nu.. nu, nu, nu! Aici venea paine! Da, esti o paine! Probleme?
Ce sa mai spun, ce sa mai spui Madara... esti un... animal in calduri, idiot si handicapat! Ai handicap-uri nasoale rau baiete, precum vesnica nemultumire, mostenitori prea sensibili..."

Madara: Mm-hmm...Cum spui tu... [prea plictisit ca sa mai comenteze]

Gabi :] :

"Madara: De ce iti place sa fi nesuferit cu toti?:o3"

Madara [ridicand din umeri]: asa sunt eu... Nu-ti convine, e problema ta...

"Itachi: Recunoaste ca iti place de Marina!...si ca sa nu te dai de gol, iesi mereu din camera*stiu ca am dreptate:>*"

Itachi: Mda...Sigur...
Marina: Nuuu...Ai inteles gresit! El iese din camera ca asa e cool...Doar el e Uchiha, nu? Ei sunt cool, nu se incurca cu oameni mediocri ca noi...

"Hidan: Tu poti vorbi frumos cu cineva?"

Hidan: Nu! Ai vreo problema cu asta?!

"Pain: In episodul special, unde ai fost tu mai exact cu Konan?"

Pain: Cum am mai spus, absolut nimic din ce fac eu cu Konan nu e treaba voastra, asa ca incetati sa va bagati nasul unde nu va fierbe oala.

keepthefaith 2 [intrebarile le-am primit pe messenger

] :

"Pentru Madara: Frate, eu nu te judec. Probabil ca si eu as fi facut la fel... Ma rog poate putin mai altfel (nu i-as fi taiat parul). Crezi ca as putea deveni fiica ta ? Mentionez ca am parul ca al tau forma+culoare (cand il desfac). Si sunt malefica, am uitat sa spun."

Madara: Depinde...Zici ca esti malefica, nu? Cat esti de puternica?[gandindu-se]

"Pentru Pain: Tu nu mananci niciodata? Nu-mi amintesc sa te fi vazut la masa vreodata. Vrei sa mori, pentru numele lui Dumnezeu!?"

[Pain tace

]
Marina: Neah...El e Boss-u', el nu mananca alaturi de slugi... [incepand sa rada]

"Pentru Hidan: ^^ Mi-ar face placere sa te fac sa taci... in felul meu. In fine, ca sa fie o intrebare... iti plac tufisurile? 0_0"

Hidan: Ai fumat ceva?! Ce intrebare mai e si aia?
[dupa 10 minute, Hidan isi asterne un zambet pervers pe fata]
Hidan: Si care ar fi modul tau de a ma face sa tac? :>

"Pentru Marina: Fii tare, fii tare! oops... -.-" asta nu-i o intrebare. Ce tare sunt! Fac rime . In fine, Marina, esti grozava si nu uita, oricat de greu ti-ar fi, sa stii, noi credem in tine. Sincer, ce vezi asa "wow " la Itachi?"

Marina: In primul rand, multumesc pentru incurajare.

Chiar am nevoie, fiind inconjurata de atatia nebuni. Si, ca sa-ti raspund la intrebare, totul este "wow" la Itachi!

"Pentru Konan: Pe tine nu te-au tentat bunaciunile de colegii tai? Sau tu esti cu cei din Konoha? Haide, imi poti spune."

Konan: Hmm, recunosc ca unii sunt chiar bunaciuni, dar, pe mine ma intereseaza doar unul...
Marina: Konan si Pain, intr-un copac...[nu apuca sa termine, fiindca trebuie sa se fereasca de sulitele de hartie aruncate de Konan]

"Pentru Itachi: ai putea zambi in episodul urmator?? Daca faci asta, fac si eu ceva ce vrei tu u_u."

Itachi [zambeste doua secunde, apoi revine la normal]: Acum, vreau sa-mi aduci dango.
Marina: hoo, fomistule!!!

"Pentru Deidara: Ma bucur ca o ajuti pe Marina. Dar imi faci o favoare si ii mai iei odata telefonul? ^.^"

Deidara: I l-as mai lua, dar nu stiu unde il ascunde...
____________________________

Cam atat pentru azi, sper ca nu v-am plictisit

Si imi cer inca o data scuze pentru intarziere...
Vorbim!

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

#79

Psychòpath
Bufniță Flămândă
Din: $$$
Postari: 482

In sfarsit , dupa atata timp in care ne-ai chinuit iar noi am rabdat , ai pus continuareaa ! Imi place , imi place , imi place , place, place ! HO,gata ! O__O Scrii excelent , ca intotdeauna . Iubesc ideile din fic-ul tau si astept continuarea .

_______________________________________
Nu ♥

#moneyovereverything

#80

Reën♥
Greieraş
Din: Konoha
Postari: 110

Marinaaaa...esti un geniu

Mi-a placut mult, mult, muuuult:]]....
Acum, am de clarificat o chestie

Mary, Madara e taticu' meu!!:]]....Si sa sti ca nu am de gand sa il impart, clar?:]]...si apropo Pain:o3....hai zi unde ai fost ca mor de curiozitateeeee:]]...te log frumos:]]...
Cu asta am terminat de clarificat:]]...
Deci Marina, nu prea mai am ce sa iti spun, decat vechea poveste cu "imi place, sa aduci next-ul repede"...deci pana atunci, spor la scris!

Bye!

_______________________________________

Sasori♥, Kei and Ryuu are mine! So, stay away!!!
Timm`, Haru, Ralu, Marina (Crow), Denisa (Crazy.killer), Lulu (Psychòpath), Mary (Ofelia~) and Ioana (Enderlicht) are MINE!^^So, stay away!

#81

*****Piersicuta*****
Membru
Din: Orasul Ascuns in Roua
Postari: 73

O_O Bai... va omor daca-i faceti ceva lui Marinaa mea! [Ma refer la Akatsuki]
Pain:Ce te-a apucat asa dintr-o data man?
Minato: Merci ca-mi ajuti surioara, te respect foarte mult! Datorita tie am plans de fiecaredata cand erati mentionati[tu si Kushina]!T___T

_______________________________________

Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^

#82

Hildegard
Critic
Din: Caliacra
Postari: 853

Da, deci, având în vedere ”my huge comment for ya”, de data asta te mulțumești cu mai puțin.

Îmi place cum ilustrezi fiecare moment dintre membrii Akatsuki, în special certurile, punctul de atracție no. 1.

Din ultimele două capitole am reținut un lucru, să nu cumva să aduc telefoane în lumea NARUTO. Iar dacă le aduc, să le distrug (eventual mă așez cu fundul pe ele

).
La secvența cu ”mai ai 5 ore” îmi venea să te omor, ți-am zis și pe mess. Și acum îmi vine să te strâng de gât, efectiv.

În altă ordine de idei te felicit că l-ai pus pe Minato în fic ca personaj episodic u_u. Bună alegere, Kushina probabil că te lovea, dar probabil meritai *încă supărată*.

Cu alte cuvinte, ăsta a fost comentariul meu.
Numa' bine!

_______________________________________

Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr

#83

Whisky.
Greieraş
Din: Mystic Falls
Postari: 214

Marina, scuze ca nu ti-am mai scris, dar am fost la mare doua saptamani (stii asta). Chiar si acum iti scriu de pe telefon.

Mi-au placut ambele capitole. Mult.Deci... Marina va pleca in Konoha ? Tare.

Momentan nu am intrebari pt. personaje. Ma gandesc si iti spun.

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus

#84

BlackAngel
Greieraş
Postari: 135

Sincer , iti iubesc ficul

. Scuze ca nu am scris aici mai devreme dar lenea .... . In fine ... nu mai pot astepta pana la continuare deci ... Spor la scris !

_______________________________________
Va fi candva o zi ,
Cand seceratorul va veni
Iar ochii ni se vor impaienjeni .

#85

Crow.
Critic
Din: Akatsuki Hideout
Postari: 143

Ooops... Don't kill me! Please...

Ştiu că am lipsit extrem de mult cu capitolul şi că probabil majoritatea din voi aţi uitat ce s-a întâmplat în capitolul precedent, dar chiar îmi pare rău. Nu am avut idei... Sincer.
Însă, pe lângă scuzele de rigoare, am venit cu un capitol nou.
Îmi cer iertare pentru...stupizenia lui, dar o idee mai bună nu am avut...
Deci, încă odata scuze... Şi sper că nu v-aţi supărat pe mine...

__________________________

Capitolul 13 – Evadare eşuată.

Timp de aproximativ două ore, am stat şi m-am tot gândit la ceea ce s-a întâmplat. Tocmai l-am văzut pe Minato, care e mort. De 16 ani. Aşa ceva nu se poate întâmpla, sau dacă da, nu mie. Ce naiba, doar nu sunt medium, să vorbesc cu oamenii morţi, nu? Şi ce tot abera el acolo, că aş avea chakra? Eu?! Eu abia mă pot căţăra în copaci, dar să am chakra. Asta e chiar imposibil. Şi cine a mai auzit de o putere ca asta? Hai că, să te teleportezi în altă ţară, sau în alt sat, în lumea Naruto e posibil, dar în altă lume?! De aşa ceva nu am mai auzit. Şi totuşi, dacă asta nu e adevărat, atunci eu cum am ajuns aici? Of, cu cât mă gândesc mai mult la ce mi-a spus Minato, cu atât încep să cred vorbele lui. Adică, ce interes avea să mă mintă? El nu e tipul de persoană care să le dea speranţe oamenilor, doar pentru a se amuza pe seama naivităţii lor.

„Umm, hei, Sherlock? Mai eşti pe-acolo? Îmi pare rău să te trezesc din visare, insă mai ai aproximativ două ore până ce respectabilii Akatsuki vor trece la fapte. Aşa că nu mai cugeta atât şi mişcă-te la antrenament!” îmi comandă subconştientul, aducându-mă cu picioarele pe pământ.

Cred că ar trebui să-mi ascult vocea interioară şi să încerc să mă antrenez, dar... Ar fi degeaba... Ştiu deja că nu voi putea să mă îmbunătăţesc. Şi, chiar dacă ceea ce Minato mi-a spus e adevărat, tot nu pot face nimic, pentru că, tot el mi-a spus că am rămas fără chakra. Deci, oricum aş întoarce situaţia, nu e de bine. Aşa că mai bine stau eu aici şi-mi aştept sfârşitul cu demnitate, sperând că Pain nu-l va lăsa pe Hidan să mă omoare. Sunt sigură că satanistul ar fi extrem de fericit să mă tortureze puţin înainte de a mă trimite în „lumea celor drepţi”. Dar, să sperăm că aşa ceva nu se va întâmpla. Să sperăm...

Nişte frunze foşnesc, iar copacul pe care stau eu sprijinită vibrează. Tresar şi mă ridic în picioare, privind în sus. Ceea ce văd, mă uimeşte. Pe una dintre crengi, se află nimeni altul, decât Tobi. Mă încrunt la el, începând să tremur de spaimă. Se pare că nu sunt atât de curoajoasă pe cât mă credeam.
-V-aţi hotărât să scăpaţi de mine mai devreme? îl întreb pe un ton calm, care mă uimeşte până şi pe mine.
-Nu. Voiam să văd cum te descurci, ştiind că urmează să mori. Nu ai de gând să te antrenezi? mă chestionează, fără să folosească vocea copilăroasă a lui Tobi.
-Nu, pentru că ar fi în zadar. Ştiu cu siguranţă asta.
-Ţie chiar nu ţi-e frică de moarte?
Tonul lui a devenit batjocoritor.
Coboară de pe creangă şi se sprijină cu spatele de trunchiul copacului, încrucişându-şi braţele pe piept.
Eu îl privesc terifiată, dar îmi dau seama că nu mai am motiv să-mi fie frică de el, fiindcă în curând, voi muri, indiferent cum. Deci, încercând să-mi stăpânesc lacrimile, întreb:
-De ce îţi pasă?
-Asta nu te priveşte. Tot ce trebuie să ştii e că tu trebuie să trăieşti, îmi răspunde el, rece.
-De ce?
-Puterea ta... mă fascinează. Ai putea deveni o armă foarte importantă pentru capturarea Jinchuuriki-lor dacă te antrenezi. Dar nu o poţi face aici. Membrii acestei organizaţii nu au răbdarea necesară pentru a te învăţa lucrurile elementare. Deci, deşi nu-mi place să recunosc, va trebui să mergi în Konoha.
-De ce naiba îmi spuneţi toţi acelaşi lucru, să merg în Konoha?! Am 14 ani... 15, mă corectez după câteva momente de gândire. Cum crezi că voi reuşi să ajung acolo, atât timp cât Pain mi-a spus că mai am câteva ore şi mor?! strig la el şi simt cum ochii îmi sunt inundaţi din nou de lacrimi, dar clipesc des pentru a le alunga; nu vreau să plâng în faţa lui.
-De asta mă ocup eu, îmi răspunde, scoate din pelerină geanta mea şi mi-o înmânează. Nu ştiu dacă o să-ţi fie de folos, dar oricum...
-Mersi... şoptesc, apoi în minte îmi vine altă întrebare: Dar de unde ştii că, după ce ajung în Konoha, nu mă voi alia cu ei?
El îşi îndepărtează spatele de trunchi şi se apropie de mine, în timp ce Sharinganul lui mă priveşte prin gaura măştii.
-Dacă ştii ce e mai bine pentru tine, îmi spune pe un ton ameninţător, ce îmi trimite fiori în tot corpul, nu vei face asta. Ai înţeles?
Privind în gol, înclin capul. Totuşi... De unde ştie de puterea mea? Adică, Minato mi-a spus că există o legendă, dar e oare posibil să o ştie şi Tobi? Şi dacă da, cum de ştie cum am ajuns aici? Eu le-am spus doar că vin din altă lume, nimic altceva.
„Şi Minato de unde ştie?” se bagă şi mintea mea în seamă.
„Păi, el e mort, nu? Cine ştie ce metode sofisticate de spoinaj au ei...” dau eu un argument stupid, continuând să-l privesc pe Tobi, al cărui Sharingan, e încă aţintit asupra mea.
-Haide, îmi comandă el, întorcându-se cu spatele la mine.
-Unde? întreb, puţin speriată.
-Să-ţi arăt pe ce drum să mergi.
Şi, fără niciun cuvânt în plus, porneşte în faţa mea, iar eu încep să merg după el, ca un căţeluş ascultător. Tobi mă conduce spre o stâncă şi îmi aduc aminte de tunelul prin care am mers când m-a adus Itachi aici. Şi, surpriză! Chiar prin tunelul acela trecem.
Îl urmez pe Tobi fără să fac vreun comentariu, iar când ieşim din tunel, el se întoarce spre mine.
-Ca să ajungi în Konoha, trebuie să mergi spre nord. Ştii unde e nordul, nu?
-Acolo? întreb cu inocenţă, arătând cu mâna spre o direcţie oarecare.
El îmi împinge puţin mâna, indicându-mi o cu totul altă direcţie.
-Acela e nordul. Drumul este scurt, deci vei ajunge destul de repede. Şi trebuie să mergi doar înainte. Nimic mai mult, îmi explică, apoi se întoarce şi intră din nou în tunel, lăsându-mă singură.
Deci sunt pe cont propriu... Respir adânc, încercând să nu mă gândesc la pericolul care mă aşteaptă, privind înspre direcţia indicată de către Tobi. Ceva, totuşi, nu e în regulă... M-a lăsat să plec prea repede.
„Mai stai mult acolo? Nu te mai gândi atât şi pleacă!” îmi ţipă vocea interioară, şi-mi dau seama că are dreptate.
Cum se face că mereu vocea interioară are dreptare, iar eu nu?! Nu e parte din mine?! Ba da, dar, presupun că e partea din mine care gândeşte cel mai mult. Eh, mă rog. E bine că măcar o parte din mine mai gândeşte...
Oftând, încep să merg cu paşi mari spre necunoscut.

Wow, ce încheiere epică... Poate pe drum îmi descopăr latura iubitoare de poezie, şi, până ajung în Konoha, devin mai ceva ca Eminescu.
Zâmbesc, gândindu-mă la idioţenia ce zace în mine.
Dar se aud nişte foşnete... Nu le iau prea mult în seamă, doar Tobi mi-a spus că va avea grijă ca Pain să nu mă mai omoare. Sau nu am înţeles eu bine?!
„Ai prea multă încredere în el, nu e bine...” mă avertizează subconştientul.
„Ştiu asta, dar mi-a spus că are nevoie de mine... Asta înseamnă că... asta nu înseamnă nimic. Sunt aşa o proastă...” ajung eu la o concluzie, continuând să merg.
Însă, deşi încerc să-mi stăpânesc frica, mă simt urmărită. E clar că ceva nu e în regulă aici. Privesc speriată în spate, dar nu văd nimic. Îmi întorc privirea spre direcţia în care merg şi măresc pasul, aproape alergând. Mă opresc insă atunci când foarte aproape de faţa mea zboară o pasăre micuţă, albă. Albă? Asta-mi aduce aminte de Deidara. Deidara...
„La pământ!” zbiară vocea interioară, iar eu mă supun imediat.
Mă arunc pe pământ, rostogolindu-mă, până ce mă lovesc cu spatele de un trunchi. În acelaşi timp, aud ceva foarte cunoscut mie:
-Katsu!
Micuţa pasăre albă explodează, dar nu mă atinge. Mă ridic de pe jos şi privesc în jur, în căutarea bărbatului-femeie, pe numele lui, Deidara. Nu trece mult şi-l observ undeva deasupra copacilor, pe o pasăre făcută de el.
Nu stau să văd mai multe şi o rup la fugă, fiind în acelaşi timp atentă să nu-mi scot ochii in vreo creangă mai joasă.
„Ţi-am spus că nu trebuie să ai încredere în Tobi!” se bagă şi subconştientul meu în seamă.
„Gura! Îmi poţi ţine predici după ce scap de Deidara! Dacă mai scap de el...”
„Trebuie să scapi de el! Haide, nu poţi să mori, nu acum. Adică, gândeşte-te. Dacă afli cum ai ajuns aici, mai e o şansă să te poţi întoarce acasă. Deci haide, aleargă, aleargă! Poţi să scapi, idioato!”
Ce încurajare minunată. În orice caz, subconştientul, ca întotdeauna, are dreptate. Dacă reuşesc să supravieţuiesc şi ajung în Konoha, poate aflu cum mă pot întoarce acasă.
Ştiu că am mai spus asta, dar o voi spune de câte ori am ocazia: câtam stat pe-aici, mi-am dat seama că e de un miliard de ori mai bine să stai acasă, într-un scaun confortabil şi să caşti ochii la monitor, la episoadele din „Naruto”, decât să iei parte la acţiunea din ele. Până şi simpla mea existenţă în această lume a schimbat o mulţime de lucruri din viitor. Şi dacă le-a schimbat în bine, atunci e perfect. Dar dacă le-a schimbat în rău? Dacă... dacă şi cu puţinele informaţii pe care le-am dat eu celor din Akatsuki, vor reuşi să-şi ducă planul la capăt? Că deh... M-a mâncat undeva să le spun că Naruto e foarte puternic... Acum ei ştiu la ce să se aştepte şi poate dă naiba şi merg toţi membrii Akatsuki după el. Aşa nu ştiu dacă Naruto ar mai avea vreo şansă... Şi dacă s-ar întâmpla asta, ar fi numai şi numai vina mea. De aceea vreau să fac tot posibilul să ajung acasă. Nu numai pentru binele meu, ci pentru binele lui Naruto. Eu sunt un pericol pentru el, fiindcă ştiu atâtea.

Desigur că toate aceste gânduri au fost cât se poate de rapide, căci eu fug pentru viaţa mea.
Aud un fâlfâit în spate şi sar într-o parte, ştiind deja că zgomotul vine de la o pasăre explozivă. Dar aceasta nu explodează, continuă să mă urmărească pe mine. Damn, Deidara! Continui să alerg, cu pasărea după mine, până ce aceasta explodează în sfârşit, iar eu încerc să mă arunc la pământ. Dar e prea târziu... Explozia deja m-a rănit la mâna stângă. Icnesc, privindu-mi braţul. Oh, Doamne... Sângerez. Deşi nu pare aşa de rău, e totuşi sânge...
„O să ai grijă de răni altă dată, acum fugi!” îmi spune vocea interioară, iar eu... ca de obicei, mă supun şi încep din nou să alerg.
„Totuşi... nu ţi se pare ceva ciudat aici? Adică... Deidara a învins un Kage... Aş fi moartă până acum dacă m-ar fi atacat aşa cum l-a atacat pe Gaara...” îmi chestionez subconştientul, fiindcă mi se pare ceva ciudat aici. Adică... Parcă Deidara mă ia prea uşor. Însă, mă rog... Uşor sau nu, tot m-a rănit la mână şi mă doare îngrozitor.

Alerg ce-alerg până ce îmi dau seama că am intrat într-un... sat... Acelaşi sat prin care am trecut atunci când m-a adus Itachi prima dată aici, dacă nu mă înşel...
Străzile satului sunt pline de oameni, aşa că sper că pot să mă fac nevăzută dacă încerc.
Deci ţinându-mă de braţul rănit, îmi continui fuga. Toţi oamenii pe lângă care trec mă privesc ciudat. Au şi motive. Sunt plină de ţărână, sunt rănită la mâna stângă si am pelerina cu nori roşii pe mine, ceea ce sugerează că sunt membru Akatsuki. Plus că mai şi fug ca o disperată. Ce nu ar fi ciudat la asta? Dar puţin ar trebui să-mi pese mie acum de privirile oamenilor. Aşa că, privind înainte, alerg, şi alerg, şi alerg, şi alerg până... simt o lovitură în spate, care mă trimite într-un zid.
Icnesc, închizând ochii, iar când îi deschid din nou, privesc în faţa mea şi tresar, văzându-l pe Itachi. Ce... ce face el? Credeam că doar Deidara mă urmărea! Şi, sincer, îmi ajungea doar Deidara!
Şi, că tot vorbeam de blond, el coboară de pe pasăre şi se duce lângă Itachi, privindu-l. Profitând de ocazie, când, cred eu, ei doi nu sunt atenţi, o rup din nou la fugă.
Oamenii mă privesc şi mai ciudat. Şi au dreptate să o facă. Acum serios, în afara de Hidan şi Kakuzu, ce membrii Akatsuki aţi mai văzut voi măcar să se certe? Oh, corect... Deidara şi Sasori se certau mai mereu. Iar acum, Deidara e terorizat de Tobi. Bine, fără ceartă! Dar să se lupte serios? Eu nu îmi amintesc să se fi întâmplat aşa ceva... Şi e normal, adică... Până la urma, sunt o... familie... oarecum... Ar trebui să fie uniţi...
„Oh, Doamne, mai taci naibii şi concentrează-te!” îmi comandă sbconştietul.
„Să mă concentrez la ce?!” încerc eu să fac pe deşteapta.
Dar chiar atunci pe langă mine zboară o pasăre de-a lui Deidara, însă eu mă feresc, înainte ca aceasta să explodeze.
„ La asta!!” mi-o întoarce subconştientul, pe un ton de „ţi-am spus eu!”
Încă o dovadă că vocea interioară ştie tot...
Mai alerg câteva minute, până când începe să se vadă ieşirea din sat.
Tobi mi-a spus că drumul spre Konoha e scurt, sper să aibă dreptate...
„Tu încă mai ai încredere în el?! Tot el ţi-a spus că ’se va ocupa’ de faptul că Pain vrea să te omoare, şi uite ce s-a mai ocupat! Eşti urmărită de doi membri Akatsuki, iar tu nici măcar nu te poţi compara cu ei!”
Aaah, cât urăsc când are dreptate! Sunt o furnică pe lângă ei doi, dar uite că încă trăiesc... De ce? De ce nu mă atacă aşa cum ar trebui? Dacă m-ar fi atacat serios, nu aş fi ajuns până aici... Deci de ce nu o fac? Vor oare să-mi dea speranţe că pot scăpa, pentru ca apoi să mi le spulbere pe toate, omorându-mă? Sincer, în momentul ăsta... mi-e foarte, foarte frică...

***peste ceva timp***

Am părăsit satul cu aproximativ jumătate de oră în urmă... Iar Deidara şi Itachi nu se mai văd în spatele meu. De fapt, dacă mă gândesc mai bine... Nu i-am mai văzut de când am fugit de lângă zidul acela... Poate m-au pierdut, sau poate... poate... s-au întors la bază...
Mă rog... Nu vreau să risc şi să mă opresc din alergat, deci mă caţăr într-un copac şi încep să ţopăi din creangă în creangă, dându-mi seama că aşa mă mişc mult mai repede. Am început să mă perfecţionez la ţopăitul prin copaci, nu mai cad atât de des... Plus că am descoperit că îmi place să fac precum Tarzan, „maimuţărindu-mă” prin pomi.
Mă deplasez aşa în jur de jumătate de oră şi observ că dedesubtul meu, printre copaci, se vede un râu. Atentă la acesta, nu-mi dau seama când în faţa mea apare cineva, decât atunci când, ridicându-mi privirea, îl văd pe Itachi stând pe creanga pe care urmează să sar. Încerc să-l evit, întorcăndu-mă spre altă ramură, dar e prea târziu. El întinde mâna şi mă apucă de gât, izbindu-mă de un trunchi.
„Nu-l privi în ochi, nu-l privi în ochi!!” îmi impun, dar nu mă pot abţine şi arunc o scuuurtă privire ochilor lui.
Dar aia e de ajuns. În următoarea secundă, mă trezesc prinsă în genjutsu-ul lui. Cerul este roşu, luna şi norii sunt gri, iar totul în jurul meu este pustiu... Nu zăresc nimic, până când, la un moment dat, chiar în faţa mea apar... Mama şi tata?! Dar nu sunt ei... Nu e posibil... Sunt în genjutsu acum... Dar de unde ştie Itachi cum arată mama şi tata?
Şi chiar atunci îmi pică fisa. Atunci când am fost cu el şi cu Kisame în misiune, mi-a văzut pozele din medalion. Apoi, când îi arătam lui Deidara poze din telefonul meu, Itachi era în spatele meu, deci mi-a văzut părinţii şi atunci. Cât de proastă sunt! Cum de am lăsat aşa ceva să se întâmple?!
Dar nu apuc să mă mai gândesc la ceva, căci prin inima tatălui meu trece o sabie. Nu realizez pe moment ce se întâmplă, dar cum îmi dau seama, încep să ţip şi încerc să fug, să mă mişc, să fac orice! Dar nu pot... Picioarele îmi sunt înţepenite, nu pot face nimic...
Tata închide ochii şi cade lângă picioarele mele, lăsându-mă să-l văd pe atacatorul lui. Rămân cu gura căscată. Cel ce mi-a omorât tatăl, e Orochimaru!
Acesta are aşternut pe faţă un rânjet specific lui, şi cu aceeaşi sabie cu care mi-a injunghiat tatăl, îmi omoară şi mama.
-Itachi!!! Te rog, te implor! Opreşte-te! încep să zbier, plângând în hohote.
„E un genjutsu, e doar un genjutsu, nu are cum să fie adevarat...” încerc să mă liniştesc, dar în acelaşi timp, simt o durere insuportabilă în abdomen. Privesc în jos şi observ că Orochimaru m-a înjunghiat şi pe mine...
Mă aştept să sângerez, să mor, dar nimic din astea nu se întâmplă. Simt doar durerea. Plus că, privindu-l pe Orochimaru, încep să tremur incontrolabil. La naiba! Itachi ştia că mi-e frică de el...!
În jurul meu, apar... clone, ca să le spun aşa, ale părinţilor mei, care sunt omorâte, la rândul lor de către Orochimaru.
Lacrimile îmi curg şiroaie pe obraji. Ştiu că ce se întâmplă nu e adevărat, dar chiar şi aşa... Să-ţi vezi părinţii murind în repetate rânduri, e extrem de dureros...

Nu am nici cea mai mică idee cum au trecut cele 72 de ore alocate pentru tortură... În tot acest timp, Orochimaru a continuat să-mi „ucidă” părinţii, înjunghiindu-mă şi pe mine din când în când.
Dar acum, Itachi m-a scos din genjutsu. Abia dacă mai sunt capabilă să-l privesc. De mişcat nici nu se pune problema... Nu pot face nici cea mai mică mişcare.
Fără să-mi adreseze vreun cuvânt, Itachi mă azvârle în râul pe care mai devreme, îl admiram.
La contactul cu pietrele din râu, capăt câte o durere nouă în fiecare parte a corpului. Deznădăjduită, închid ochii, ştiind că de data asta nu mai am nicio scăpare... De data asta chiar voi muri... Şi mai aveam atât de puţin până în Konoha...
_____________________________

Cam atât a fost... Sper că v-a plăcut... Şi sper că o să-l scriu mai repede pe următorul... Sper, nu promit nimic! o.o Anyway, scuze din nou...
Crow vă pupăceşte

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

#86

~`Ada`~`Ada`~
Membru
Postari: 19

O_O I WILL KILL YOU! Cum naiba te-ai putut opri aici?! Ce se intampla? Apare cineva? O salveaza cineva? Itachi e un dobitoc!

Pune next-ul repede ca de altfel.... iti dau cu un topor in cap! Stii tu ce patesti...

_______________________________________

Optimus Prime, Bee, StarScream and Lennox, Are MINE! Stati deoparte dragilor!

Marina [Crow.], *Rina*Mandarina*Rina, Mary, Rallu, Lala, Haruka Are MINE! FOREVER!

#87

Whisky.
Greieraş
Din: Mystic Falls
Postari: 214

Aleluiaaa ! A scris Marina !!! Sa dam o petrecere ! Bine, gata. M-am potolit.
Deci, nu mai e nevoie sa-ti spun ce cred. Stii deja... ce ti-am repetat mereu in toate commurile. Au fost multe secvente misto, dar cea care mi-a placut cel mai mult e asta : Wow, ce încheiere epică... Poate pe drum îmi descopăr latura iubitoare de poezie, şi, până ajung în Konoha, devin mai ceva ca Eminescu.
Zâmbesc, gândindu-mă la idioţenia ce zace în mine. A fost... epica

Asaaa... acum astept next-ul. Sper sa-l pui mai repede decat pe asta asta

P.S. tot dam petrecerea aia, da ?

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus

#88

~`Ada`~`Ada`~
Membru
Postari: 19

Am cateva intrebaari!

Madara: Bai, Mos Gerila.... poti fi mai idiot decat esti in momentul de fata? Nu inteleg de ce unii spun ca esti onest daca nici macar promisiunile nu ti le poti tine! Oricuum... Marina pateste ceva si iti iei adio de la par [ii dau foc!].

Itachi: Te urasc! O sa te torturez in cele mai mare chinuri pentru ce i-ai facut lui Pufarina a meaa!

EDIT:

Inca o intrebare pentru Madara...

Madara: Ce parere ai despre comunisti? Dar despre Halloween? [nu m-am putut abtine]

_______________________________________

Optimus Prime, Bee, StarScream and Lennox, Are MINE! Stati deoparte dragilor!

Marina [Crow.], *Rina*Mandarina*Rina, Mary, Rallu, Lala, Haruka Are MINE! FOREVER!

Topicuri similare

Pagini: 1 2

Mergi la