Enderlicht
Moderator
 Din: Shangri-La in reverse
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 540
|
|
SEZONUL 2
Episodul 47 – Finala examenului chuunin: Ryuudouin si noua mea…putere [Ioana’s POV]
Toti Geninii erau aliniati pe scaune, privind nostalgic cronometrul, care arata ca mai avem fix 30 de minute. Eram…nerabdatoare? Incantata? Nu. Eram timorata.
Imi muscam buza inferioara in draci; mai avea putin si dadea sangele…
Probabil aratam ca cel mai gay personaj de acolo, dar ERAM FATA DOAMNE! Eram o fata, o fata neajutorata inconjurata de o multime de GENINI care puteau sa ma bata mar, daca doamne fereste luptam cu ei. Si nici nu pareau asa…agresivi, dar emotiile ma copleseau si ma faceau sa nu mai gandesc lucid. Deveneam paranoica, negativista, pesimista, fatalista…noroc ca nu am obiceiul sa imi rod unghiile de stres, ca altfel molfaiam la ele pana ramaneam fara …
Intre timp, am avut ocazia sa observ (analitic) cateva figuri…unii pareau perfect normali, altii ciudatei, si altii pareau insa inspaimantatori. A fost o singura persoana care mi-a atras atentia, tacut si calculat, baiatul avea o privire demonica si glaciala.
Coechipierii lui nu pareau infioratori, dar erau cam la acelasi nivel de seriozitate. Baiatul cu parul alb si cu ochelari (de langa cel infricosator) a sesizat ca ma holbam la colegul lui de echipa si mi-a infatisat un zambet viclean.
Mi-am intors capul instant, cautand alte chipuri, preferabil cunoscute. Probabil ma si inrosisem la fata, ceea ce era rusinos pentru un baiat.
Poate ca arat ca un baiat, dar sa stiti ca efectiv nu ma pot comporta ca unul, si tind sa fiu baiatul “lolita” cu imbracaminte “cool” si atitudine de fecioara. Mda.
Se deschid usile. Silvia si Teodora, absorbite si ele in cercetarea Geninilor deja prezenti, isi intorc capul numai ca sa dea de ….
RYA! TSUKIKO! Si albastrelul. OMFG…
Cum completeaza formularele si predau acele pergamente, fiind trecuti pe lista cronologica de la intrare (adica lista in functie de momentul in care ai ajuns aici in turn) Rya & co se indreapta spre scaunele libere de langa noi. Cand ajunge in fata noastra, ne priveste cu superioritate afisand un zambet victorios si salutandu-ne prieteneste:
“Oi, viermilor. Sa-nteleg ca ati ajuns inaintea noastra, ne? N-o sa mai aveti atata succes de acum incolo, sa fie clar.”
Albastrelul ma privea insistent si scarbit, parca vrand sa spuna “doamne, ce-am facut sa merit asta”. Nu mi-am putut inhiba nevoia de a chicoti, oricat de gay ar fi fost. Oops, si am facut-o. Rya se uita sceptica la mine si eu imi acopar gura. Chicotitul meu era, de departe, “de fetiscana”. Tsukiko isi mutase privirea in alta parte, vanand smechereste tipi. Dupa ce a terminat de tatonat terenul, ii da raportul Ryei:
“Tscha, o sa ii faci praf Rya.” Conchide ea, un pic pupincurist. Si Rya se scalda intr-un mini-moment de glorie, ruinat de interventia albastrelului:
“Nu si daca lupta cu cei de la ora doua.”
Rya era nemultumita. Este clar ca ea a venit aici sa ia aurul ca la olimpiada, si nu accepta indoiala partenerilor ei de incredere (sau supusilor, mai exact, dupa felul autoritar in care ii trateaza). Il priveste pe albastrel iritata, dupa care isi intoarce privirea catre cei de “la ora doua”.
Soarta face ca aceia erau fix baietii pe care i-am remarcat eu mai devreme. Cel infricosator, cel cu ochelari si inca unul, care parea total dezinteresat.
Rya isi sterge increderea de pe chip, tuguindu-si buzele in semn de fals dispret, poate chiar dezamagire. Ofteaza.
Si, in nici cateva secunde, il pocneste pe albastrel si il trimite in partea cealalta a salii de asteptare.
Toata lumea isi intoarce privirile catre noi, adica ei, dar si noi (fiindca eram pe scaunele din fata lor).
Cand apele se mai calmeaza, Rya si Tsukiko isi iau locul langa echipa noastra, asteptand inceperea probei finale. Albastrelul casapit se intoarce si el din capatul celalalt al salii (ohoo, si era o sala luuuunga) si isi ia tacut locul, tinandu-si mana pe obrazul imbujorat de palma Ryei.
Cand au mai ramas aproape 10 minute pana deadline, diversi jonini (sensei mai exact) au inceput sa isi faca aparitia pe usa. Noi insa ne intrebam unde ar putea fi Kakuzu…adica Hamazoku, pardon.
Si, chiar in momentul acela in care vorbeam de lup, e lupu’ la usa. Hamazoku-sensei paseste tacticos pe gresia salonului, cautandu-ne cu privirea si indreptandu-se spre scaunele noastre.
In mai putin de 5 minute, proba finala va incepe.
Oh, dura ii asteptarea asta.
Astept sa vad arena din varful turnului. Yahooo….
________________________________________________________________________
Yosh, am intrat in sfarsit in mareata arena unde se vor sustine luptele finale, cu totii fascinati de multimea oamenilor asezati in tribune, veniti din toate colturile lumii ca sa priveasca finala acestui turneu/examen.
In mijloc era “ringul”, inconjurat de un zid pe care erau pictate simbolurile tuturor satelor ninja participante.
Iar casutele care gazduiau “turistii” erau construite cu “stresinile” in stil japonez, cu colturile ridicate.
Daca nu eram in pozitia in care eram (de momeala pentru pesti, pestii fiind publicul) as fi zis ca acest loc este un amfiteatru stilat, interesant construit; si mi-am lasat emotiile sa ma cuprinda. Sute de oameni aveau sa imi vada lupta, si rusinea, in cazul in care rezultatul este un esec…
Am respirat adanc, le-am privit pe Silvia si Teo, apoi pe Kakuzu (Hamazoku) si mi-am zis sa gandesc pozitiv.
Mi-am zis sa gandesc pozitiv, dar nu am reusit neaparat.
Am pasit in centrul arenei, senseii nostri s-au dus la nivelul superior, iar noi, cei 18 Genini ramasi, am privit cu fascinatie puhoiul de oameni…care ne incurajeaza prin ovatii, frenetic. Cei mai slabi de inger, ca mine, s-au simtit coplesiti numericeste…
Gramada de oameni va trebui sa aclame 18 Genini care lupta, in noua lupte diferite.
Va fi o zi luuuuuuuuunga.
_____________________________________________________________________
“Ma numesc Rido Ashaseru si va voi arbitra meciurile.” Se prezinta un jonin din Takigakure, cu o atitudine de general de armata, strapuns de barbatie.
Apoi, cu aceeasi expresie plictisita, ne tranteste regulile pe tabla.
“Regulile sunt simple. Luptati pana cand unul dintre participanti nu mai este in stare sa continue sau abandoneaza meciul. Este alegerea voastra. Eu nu voi interveni decat daca imi cereti, moartea voastra este problema voastra daca va incapatanati sa continuati batalia.
Adversarii sunt stabiliti dupa acel panou/ecran, iar alegerile se fac aleatoriu. Puteti, deci, sa luptati chiar cu Genini din propriul sat sau din alte locuri.”
Face o pauza de vorbire, dupa care:
“Yosh, sa inceapa runda finala a examenelor chuunin! Cei carora nu le vor aparea numele pe ecran sunt rugati sa urce la nivelul superior pentru a viziona incaierarea.”
Incaierare, bun termen…
Si facem exact cum suntem instruiti. Ecranul afiseaza numele Shiki Torune si Zeke Asakura, si deci restul, in afara de cei doi, ne facem nevazuti.
________________________________________________________________________
La nivelul superior, am aflat ca Kakuzu a plecat dupa pergamente, iar cel care ne supravegheaza meciurile este doar o clona. Yosh, sper sa lupt demn, asa cum se cuvine, de dragul prezentei unui Akatsuki (fie el si clona) aici. Si sa speram ca Hamazoku/Kakuzu va face rost de pergamentele mult ravnite.
________________________________________________________________________
Meciul incepuse de aproximativ un sfert de ora, si unul din oponenti era deja slabit. Foloseau in principiu tehnici de apa amandoi, deci era destul de stransa batalia.
Pentru o lovitura finala, unul dintre ei l-a trimis pe celalalt intr-un fel de vartej de apa.
“Suiton: Whirpool attack!” urla brunetelul, iar celalalt…dus o fost!
Audienta incepuse sa il aplaude intens pe brunetel, in timp ce eu incepusem sa-mi musc buza inferioara si sa ma emotionez mai tare.
Am inghitit in sec si m-am retras in baie, unde m-am spalat pe maini. Desigur, nu am intrat in baia fetelor, ci in cea a baietilor. Nu am uitat ca “sunt baiat”.
Aveam mainile ude si fata racorita, eram un pic mai relaxata. M-am apropiat de locul unde statea echipa mea + Kakuzu si am rasuflat usurata. Poate ca nu va fi asa de greu cum cred. Poate ca totul va fi bine.
Eram cu spatele la ecran, cand o vad pe Teo marindu-si considerabil pupilele, apoi holbandu-se la mine. Un zambet prietenesc si smecheresc isi face aparitia pe fata ei rotundopatratica (stiu ca ma va uri dupa ce citeste asta  ) ) si imi spune:
“Tu urmezi, Rikudo.” La care ma albesc la fata si ma intorc aprig spre ecran, care afisa:
“Rikudo Kimura vs. Ryuudouin Maleficence”; ma trec 1001 de transpiratii in 1001 de povesti in rama, si mai am un pic si imi pierd cunostinta. Zambesc tamp si nebuneste, nu mai stiu ce mai zboara pe-acolo prin mintea mea, dar nimic nu-i a buna…
Silvia imi pune mana pe umar si Kakuzu ma priveste amenintator. In acel moment oftez si ma indrept spre trepte pentru a cobori in ring.
Cand deodata, tipul infricosator in echipa cu ochelaristul incepe sa se indrepte si el in aceeasi directie. Oh, doamne, oh nu nu nu. Nu imi spune ca va trebui sa lupt cu cel mai dubios Genin de aici.
M-am ingalbenit la fata.
Teo ma priveste incurajator si imi arata “thumbs up”, mimand cu buzele: “totul va fi super ok”. Incerc sa o cred, dar nu am incredere nici macar in propriile mele forte, cu atat mai putin in vorbele altora.
______________________________________________________________________
“Incepeti.” comanda arbitrul.
Ma aflam in fata celui cu care trebuia sa concurez pentru titlul de Chuunin. Probabil acum eram verde la fata, si aveam o nemiluita senzatie de voma care pornea din stomac.
Aveam goluri, fluturasi, simteam cum tremura placile tectonice sub mine, si eram expusa in fata unui risc enorm: lupta cu un Genin foarte puternic, dupa aparenta.
Tipul asta ar putea s ail faca pe Gaara (ca genin) sa planga, sau sa para ca un catelus inofensiv. This guy was…something else.
Ce? Am auzit cumva ca trebuie sa incep meciul? Nu mai putem trage de timp? Am nevoie la baie. Ma trece cacarea. Ma trece pisarea. Ma trec sudori abundente.
Si totusi, pe fundalul gandurilor mele, mi se pare ca am auzit ca trebuie sa incep meciul.
Nu stiu ce sa fac…
Tipul statea impietrit in fata ochilor mei, asteptand orice fel de atac din partea mea. Inghit in sec.
Dintr-o data, aud din audienta o voce familiara, care urla:
“HAIDE RIKUDO! POTI SA O FACI! NU STA DEGEABA!” In acel moment, m-am simtit penibil. *facepalm*
*La nivelul superior* [Teo’s POV]
O incurajam pe biata Ioana, care parea mult peste emotionata. N-am mai vazut-o asa de cand am dat testul ala la istorie si a fost nevoita sa copieze, dar eh, in fine.
Cand deodata, il zaresc pe tipul cu parul alb si ochelari (probabil din echipa ciudatului cu care lupta Ioana) apropiindu-se de mine si de Silvia. Ne-a salutat smechereste, apoi a spus:
“Nu incuraja in van. Partenerul vostru nu are nicio sansa impotriva lui Ryuudouin.
Este…invincibil.”
Cine e mascota asta a lui Suigetsu de imi spune mie ca loserul ala din arena e imbatabil si ca o sa o faca praf pe Ioana. Si totusi…saraca Ioana, chiar a nimerit prost…
Daca Suigetsu-sub-forma-de-tocilar are…dreptate?
Nu-mi venea sa cred ca nu am incredere in Ioana…colega mea, camarada mea. Ii uram insa tot norocul din lume, iar in cazul in care nu mai poate lupta, sa abandoneze instant, nu sa se incapataneze.
Totusi, este un ninja medical destul de intelligent, ce ar putea merge rau?
DE ce presimteam ca ceva va trebui sa mearga prost…?
Revenire la Ioana’s POV
Haidee Ioanaaaa, strategieee…Tipul pare ca nu vrea sa faca prima miscare.
Yosh. Trebuie sa ma imbarbatez. Hai sa incerc sa il derutez un pic.
Am pasit in spate de 2 ori, iar adversarul meu continua sa ma priveasca fix in ochi, neabatandu-si holbarea. Yosh, e timpul.
Scot din saculetul meu senbonuri, si incep a le arunca strategic, alergand in forta spre oponentul meu.
El nu se misca, si totusi, senbonurile mele nu il ating. Nu este posibil, am tinta perfecta, poate nu sunt TenTen, dar cu siguranta am tinta buna.
Ce e in neregula cu tipul asta?
Si deodata, simt cum ceva ma atrage in directia lui, ceva ce nu puteam controla. In cateva minute, nu mai detin controlul asupra picioarelor mele vitezomane si ajung in fata oponentului, la nici 10 centimetri. Acesta isi ridica una din palme, pe care era inscriptionata o hexagrama cu varfurile rasucite in forma de spirala si o droaie de alte semne-litere de culoarea sangelui si ma atinge pe piept (daca nu stiam ca sunt baiat, m-as fi inrosit) trimitandu-ma fortat in directia opusa, iar eu cad la pamant.
Ce doamne chestie neortodoxa a fost asta?
El paseste lent spre corpul meu ravasit in agonie, si ma priveste patrunzator. Buzele lui mimeaza niste vorbe, care insa nu ies la suprafata. Incepe…sa…se..intunece…
*La nivelul superior*[Teo’s POV]
Rya si echipa ei se apropie de noi mandru. Ma abordeaza:
“Imi e mila de viermele acela din echipa voastra. Pacat de el…” spune ea sarcastic.
Silvia se simte ofensata, si se imbufneaza, aruncandu-i Ryei o privire de repros.
In acel moment, iau partea Silviei si dau replica rece:
“Nu ti-a cerut nimeni parerea.” Murmur eu, apoi ma intorc din nou cu fata catre meciul in desfasurare. Se pare ca silueta Ioanei zacea momentan neputincioasa la pamant…
Revenire la Ioana’s POV
Aplauzele frenetice ale multimii m-au trezit din scurta reverie, readucandu-ma cu picioarele pe planeta Pamant. Nu puteam sa pierd din prima lovitura data de acest tip, era efectiv stanjenitor. Trebuia macar sa arat stradanie in lupta, chiar si fara a avea sorti de izbanda…
Ma ridic incet, si ma gandesc la o alta tactica de abordare a oponentului.
Tipul pare a avea un fel de jutsu magnetic care provine din palme. Ceva in genul lui Pain, care putea atat sa atraga spre el cat si sa respinga.
O tehnica destul de interesanta pentru un adversar redutabil.
Yosh, imi scot cristalul si mi-l incarc cu chakra. Macar sa para ca am o mica arma in dotare.
Folosesc jutsu de iluzie (nu pot clona, folosesc iluziile; chestii pe care orice Genin stie sa le faca) pentru a face cat mai multe cristale, si cu ajutorul lor, incep sa atac adversarul in mai multe locuri, incolacind firele metalice ale cristalelor-iluzie in jurul acestuia (macar sa il imobilizez). Stiu, shitty technique, dar e cam tot ce pot face in acest moment.
Apoi ma indrept spre el rapid, incercand sa il atac cat este retinut de firele mele metalice incarcate cu chakra (fie ele si iluzii)
El foloseste tehnica lui magnetica pentru a desface firele-iluzii, lasandu-ma pe mine cu singurul cristal (si cel adevarat) in mana, si tragandu-ma de firul metalic care corespundea acestuia Kuso, trebuie sa incerc altceva. In timp ce sunt trasa catre el, deviez directia, luandu-mi avant si sarind peste el.
Bun, mi-am cam epuizat tehnicile de lupta...si rasuflu greu. Meciul acesta nu va mai dura mult.
Madara ar fi dezamagit daca m-ar vedea in aceasta postura. Ca de ohicei, sunt nefolositoare…
Stai ? Am zis Madara? …
Flashback – cu un an in urma
Eram cu Madara in drum spre laboratorul sau secret, un loc unde mi-a promis ca ma va invata o noua tehnica. Eram asa de incantata ca in sfarsit voi putea face ceva pe langa ninjutsu medical, incat imi venea sa urlu de extaz.
Ajungem in cele din urma in fata unei cascade incarcate cu maracini, care nu parea prea primitoare.
“In spatele cascadei.” Spune el anost. Il urmez prin navala apei si, de partea cealalta, dau de un tunel intunecat, la capatul caruia se sesiza o lumina vaga.
Continui sa ii calc pe urme, pana ajungem intr-o incapere luminata. El se indreapta spre un scaun, unde erau niste prosoape, si imi azvarleste unul.
Ah da, am uitat ca am trecut printr-o cascada.
Incerc sa imi zvant parul. Apoi, incepe una din lungile lui prelegeri, cum face de fiecare data cand ma invata ceva nou.
“Dupa cum stii si tu deja, chakra este un vortex de energie prezent intr-o anumita parte a organismului, sau eliberat de acesta.” Isi drege vocea.
Medicii din antichitate au descoperit ca exista 7 centre de astfel de energie, localizate in sapte locuri diferite de-a lungul coloanei vertebrale. Aceste centre sunt singurele puncte chakra din organism care emana unde, coordonand cursul sangelui, dar si al chakrei, de-a lungul intregului corp.
Intr-adevar, exista 361 de puncte chakra in intreg organismul (tenketsu), dar aceste 7 sunt cele mai importante (si unicele care au legatura cu circulatia sangvina); mai sunt numite si “portaluri mortale”, deoarece inchiderea lor (simultana) provoaca moartea.
Principala diferenta intre blocarea oricarui punct chakra din organism si blocarea unuia din aceste 7 portaluri consta in faptul ca portalurile se ocupa SI de circulatia sangelui in organism (ceea ce dubleaza riscul blocarii lor), in timp ce punctele obisnuite se ocupa exclusiv cu emanarea energiei recuperabile.
Revenind, fiecare din aceste 7 are anumite calitati spirituale, sau, in materie de lupta, anumite atributii.” Deja mi-a captat atentia.
“Pe langa aceste 7 chakre, din “sistemul subtil” mai fac parte 3 coloane energetice. Una din aceste coloane este in stransa legatura cu subconstientul, atat cu cel personal, cat si cu cel colectiv.
La fel ca in cazul extremitatilor nervilor aflati in stransa legatura cu organele vitale ale corpului, regasite (extremitatile) in palme si talpi (zone reflexe), terminatiile fluxurilor celor 7 chakre se afla tot acolo. Ceea ce ne aduce, intr-un final, la jutsu-ul dezvoltat de generatiile de ninja medicali dinaintea noastra.” Ma bucur ca a trecut in sfarsit la subiect. El tinde sa divagheze, este un orator innascut.
“Totusi, trebuie sa te previn. Utilizeaza acest jutsu numai in cazuri extreme, deoarece iti poti scurta cu pana la 3% viata. Esti expusa unui grad enorm de periculozitate…” Am auzit eu bine? Oh doamne :-s
“Totusi, orice trandafir are spinii lui.” Ma priveste “induiosator”, dupa care continua “povestea”.
“Cum fiecare deget este reprezentat de unul din cele 7 portaluri de chakra, circulatia sangvina creste (la nivelul mainilor) in momentul canalizarii energiei in palme.
Totusi, pentru activarea acestui jutsu, este nevoie de mai mult sange in extremitati (maini) pentru a putea elibera si modela sangele, preferabil ca pe fire imobilizatoare.
De aceea, este necesara diminuarea fluxului sangelui intr-o alta zona a corpului, voluntar ma refer. Poti obtine acest lucru prin blocarea unuia din cele 7 puncte primare ale chakrei, un risc pe care daca vrei, ti-l poti asuma.
O data cu blocarea acestor puncte, zonele pe care le guverneaza vor amorti, si deci tu vei fi usor dezechilibrata.
Exista insa riscul suprem, anume blocarea ultimului si celui de-al saptelea punct, care guverneaza sistemul nervos central. Asta inseamna moarte curata.
In principiu, cel mai usor este sa blochezi primele 2 puncte, si asta ar fi un maxim. Totusi, blocarea nu este suficienta. Circulatia sangvina, este, dupa cum am spus, usurata (sporita) de aceste chakre (portaluri de energie), care propaga unde. O data cu blocarea unuia din aceste puncte chakra, undele inceteaza a mai fi propagate, si deci sangele stagneaza. Totusi, pentru a-l transmite extremitatilor, trebuie sa te folosesti de altceva pentru a-l dirija catre degete, cum ar fi socuri electrice pentru directia de curgere, similare cu impulsurile electrice care fac inima sa pulseze sangele (chiar si in cazul folosirii defibrilatoarelor). Aceasta insa este imposibil, caci blocarea acestor puncte chakra slabeste organismul intr-atat incat nu vei mai putea face un alt jutsu in urmatoarele 40 de minute de la incheierea acestui jutsu (din cauza faptului ca dereglezi cursul normal al sangelui si al chakrei).
O unica solutie ar fi folosirea acestui mic dispozitiv, pe care ti-l poti implanta, o inventie a medicilor din vremea mea. Poti spune ca functioneaza ca un radar, receptand unde, iar cand acestea inceteaza a fi emise (insemnand blocarea unor puncte chakra din singurele 7 care emit unde), dispozitivul isi insuseste sarcina “portalurilor mortale”, transmitand el insusi unde care aduc sangele in locul dorit, anume in degete.”
Blocarea acestor puncte este similara cu blocarea oricarui punct de catre utlilizatorii Byakuganului, insa depinde de puterea kekkei-genkaiului pentru a putea bloca unul din aceste 7 puncte; oricum, din exterior este dificil sa imobilizezi unul din aceste portaluri (necesita multa chakra din partea adversarului si dexteritate in atacuri), chiar mai dificil decat sa le blochezi cu vointa proprie.
De asemenea, blocarea unuia din aceste 7 portaluri nu se aseamana cu blocarea fluxului chakrei pentru a putea sa te eliberezi de un Genjutsu, care nu implica inabusirea punctelor chakra (lucru care are si efecte secundare, dupa cum am mentionat mai devreme.)”
Dupa care, fixeaza acel dispozitiv-cip pe o placuta pe care o asaza pe masa. Ia o pensa (penseta medicala) si fixeaza dispozitivul intr-o seringa.
Se indreapta tacticos spre mine.
“Ti-l pot implanta chiar acum, insa te vei simti ametita in primele ore de la injectare.” Noroc ca nu imi este frica de injectii, iar Madara e doctorul suprem. Genul “you-sexy-sadistic-motherfucker” suprem. Ma uit in directia opusa in timp ce el imi injecteaza acel dispozitiv in bratul stang.
Apoi, ia un pansament si imi panseaza locul, ca un bun medic ce este. Isn’t he sweet? :o3
Preseaza locul pentru o mai buna fixare a pansamentului, apoi ma priveste aprig si imi sopteste ironic: “Ai trecut si peste asta”.
_______________________________________________________________________
Imi palpez bratul stang. Madara m-a invatat acest lucru, sa pot sa creez o arma din propriul meu sange. Trebuie sa ii dau o incercare, este singura mea sansa!
Daca nu inving asa, atunci lupta este ca si terminata. Este ultimul meu jutsu, unica mea sansa…
S-o facem!
Si incep sa fac semne cu atata repeziciune (incat nici mie nu imi vine sac red). Tot Madara este cel care m-a invatat ca valoarea unui ninja se masoara in rapiditatea manevrarii semnelor, fapt care imi da incredere.
Bun, semnele sunt facute, acum tot ce trebuie sa fac este sa ma concentrez. Sa respire adanc.
Simteam privirea uimita a adversarului meu, care poate nu stia ce vreau sa fac. El oricum e genul pasiv, care lupta doar daca este atacat. Pana acum, meciul acesta a fost in reluare, parca, nu? Orice miscare fac impotriva tipului, tot nu reusesc s ail inving…
Mai vedem noi.
Simt cum un sfert din bazin imi amorteste…Yosh, am blocat unul din portaluri. Acum sa astept efectul radarului si sa imi canalizez cat mai multa chakra in maini.
Si in nici 2 minute, sangele meu incepe sa iasa la suprafata. Tot ce trebuie acum este sa ii dau forma dorita, si sa incep sa atac.
Si am inceput sa-l “biciuiesc” pe adversar cu o viteza inimaginabila si imposibil de urmarit. Si sa nu va treaca nimic “pervers” prin minte doar fiindca am zis ca imi biciuiam adversarul. Tipul nu pare masochist, el e mai mult sado.
In fine.
Si oricat s-ar fi ferit, dandu-se peste cap sau alunecand pe sub panglicile mele din sange, tot l-am nimerit, cum am putut. Dar, eu eram momentan imobilizata (bazinul meu era), nu puteam sa ma misc. Puteam doar sa manevrez sangele cu ajutorul mainilor…
Si tocmai de aceea, in urmatoarele secunde, Ryuudouin trece prin ploaia mea de sange si imi da un picior (parca era de otel…) in barbie, de la sol, lucru care ma doboara complet…
Tot ce mai reusesc sa vad este fata lui Ryuudouin, care ma priveste de sus, cu buza insangerata, si apoi am lesinat…
Strasnic adversar…
______________________________________________________________________
Imi deschid incet ochii si vad alb in jurul meu. Alb…ca Raiul.
…sau ca o clinica.
“Ioana, in sfarsit te-ai trezit.” Aud o voce mai mult decat familiara langa mine. Era Teo, care parea ingrijorata. M-am ridicat sa stau in pozitia “sezut” si mi-am pipait gatul. Eram bandajata…
“Ai lesinat, iar Hamazoku- sensei te-a adus aici.Oi, ce bine ca nu ai fost ranita grav. Tipul ala, Ryuudouin, este un ciudat. Puteai sa nu mai scapi cu viata din lupta cu el, dar totusi ai facut-o.
Plus ca, ultima tehnica folosita de tine a fost impresionanta. Nu ne-ai spus niciodata ca poti face asta. Ai luptat vitejeste, colega. Fii mandra. Chiar daca nu ai invins!” si apoi, isi incarliga bratele in jurul gatului meu, soptindu-mi la ureche: “Ma bucur ca esti bine”.
________________________________________________________________________
“Deci am pierdut 3 lupte?” intreb eu nesigur. M-am intors sa privesc restul luptelor, fiind curioasa de felul in care vor lupta Teo si Silv (care nu luptasera inca, evident).
“Da” afirma Teodora. Apoi mi-i arata pe cei care au mai luptat, gesticuland.
Clona lui Kakuzu nu schita niciun fel de sentiment cu privire la esecul meu. Probabil ca prea putin ii pasa.
Si, tocmai ce afiseaza ecranul urmatoarea lupta.
Silvia citeste, precauta ca de obicei, continutul panoului.
“Shiori Hayate vs. Rai Mitsuki”
Teodora zambeste viclean si ii trage o palma pe spate prieteneste: “O sa zgudui mapamondul, fetito, cu talentul tau artistic!” eu incep sa rad ca toanta si aprob din cap.
Amandoua ii zambim, iar ea ne zambeste la loc. Oricum, oponentul ei este o fata. Cat de rau ar putea fi?
Oponentele pasesc in ring, iar eu am timp sa observ trasaturile fetei care lupta impotriva Silviei. Era…dragutica. Yosh, Silvia avea sa aiba o lupta usoara cu o kunoichi din Sunagakure.
“Sa inceapa lupta.” Anunta emfatic arbitrul.
Nici nu rosteste bine cuvintele, ca roscatica incepe sa arunce kunaiuri in directia Silviei, pe care aceasta le evita cu usurinta.
Silvia isi scoate pensula si un pergament, incepand sa picteze felurite monstruozitati care se napustesc asupra roscaticai. Aceasta incearca sa foloseasca kunaiurile pentru a le despica, insa nu reuseste sa faca acest lucru cu toate.
Atunci, Silvia duce atacul mai departe. Face niste semne, si din pamant se ridica figurine din lut, ca niste oameni, care incep sa atace din toate directiile biata fata. Aceasta foloseste o tehnica de vant pentru a le indeparta, reusind sa sfarame vreo 2 din ele.
Eu si Teo, din audienta spunem: “1,2,3, SI! HAI SHIORIIIIII!” si toti ceilalti Genini ne privesc fie cu dezgust, fie cu amuzament vadit forma buzelor lor.
In acel moment, Silvia foloseste unul din vulturii ei pictati pentru a o starni pe inamica.
Aceasta contracareaza cu un atac de vant, care insa nu are succes. Silvia ghideaza vulturul in afara razei de intindere a jutsului.
Apoi se suie pe acesta si zboara amenintator de aproape de roscatica, fluturand aripile.
Iar multimea de oameni aclama impresionati.
Acesta avea sa fie un meci pe cinste!
* Scuzati ineptiile scrise cu privire la tehnica mea cu sangele, evident inspirata de Shiki Senri din Vampire Knight (pfoa, il ador pe tip).
Iese un amalgam cand imbini spiritualitatea hindusa cu tehnicile Naruto si tehnologia moderna, plus medicina!
*Am uitat sa ii transmit multumiri lui Ralu pentru propunerea site-ului, de unde sa procuram poze pentru fic. Multumiri anticipate, Ralu > <
_______________________________________
~ Fost-am keepthefaith/Regen/Licht, candva. ~
Took my love down to Violet Hill , There we sat in snow.
|
|
( ) 
! Astept sa ma accepti 
si prima imi place ft ft tare 
si se vede totul de aici de sus. Ceea ce ma nedumereste este ca [virgula] ce cauta Tobi in satul Ploii? Adik akolo nu e locul lui si totusi iete ca a plecat 
