Lumea noastră Anime
Păşeşte în lumea noastră Anime! 		Lista Forumurilor Pe Tematici
Lumea noastră Anime | Reguli | Inregistrare | Login

POZE LUMEA NOASTRă ANIME

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
alexxandra
Femeie
24 ani
Timis
cauta Barbat
24 - 57 ani
Lumea noastră Anime / Dropped. / "Good Boys Never Die" [+12 . +18] Moderat de Adele, Enderlicht, Monet, Rares
Autor
Mesaj Pagini:  1 2
♥ Şhaggy.
Membru

Din: In Yaoi Land. : x
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 167
Yo !! Wai deci imi cer scuze pentru această întârziere neplăcută... *sad face*
Am fost plecată şi la ţară, dar pe lângă asta am şi uitat să mai postez aici.
Mă revanşez acum.

Partea a II - "Good Boys Never Die"

Capitolul I
~ Hinata ~




Praf şi pulbere.
De acestea se leaga întregul meu trecut.
Cu cât mă avânt şi mai mult spre viitor cu atât încep să văd lumina, e puternică, caldă şi pură.
Nu o pot atinge încă, dar pot să o simt pe trupul meu rece, bântuit de o lume nebună şi nesigură.
Şă mergi pe sfori , iar în jos un abis.
O gaură neagră ce înghite tot ce-i cade. Nu este uşor, drumul e lung şi primejdios...dar mai bine cu fruntea în sus decât cu privirea în jos.
Şi trecutul să mi-l uit acum, iar un nou început să se facă pregătit pentru mine. Nu mai sunt fata lui tăticu. sunt mare şi cred că sunt îndeajuns de puternică să fac faţă atâtor monştrii a căror drumuri se interesectează cu al meu.
Voi suferi... Poate. Însă ştiu câ mereu după furtună va veni soarele şi că mereu va exista a doua zi. Sfărşitul nu se va ivi, pentru că până şi cel mai nepast final are un nou început.
Am văzut, am auzit, am simţit, am atins moartea cu propriile mele simţuri, iar braţele mele au înconjurat-o subit... Dar eu sunt aici nu acolo. Nu am murit, nu m-am înecat într-o mare de stafi uitate care tânjesc după ce le-a fost luat încă de la început, viaţa.
Nu are elixir, trebuie să o guşti din plin.
Te i-a pe nepregătite şi te învaţă pas cu pas şi niciodată nu trebuie să uiţi.. Căci pe parcursul şirului, omul nu este singur. Vrei nu vrei accepţi acest lucrur şi detaliu important.
Ei au fost acolo pentru mine, la bine şi la rău. Atunci când umeri mi-au fost încărcaţi cu greutăţi, iar mintea invadată de gânduri rele şi urâte, mi-au alungat durerea prin bunătate.
Eu precum un ucenit, iar ei precum un meşter... Am fost ghidată de căldura lor sufletească spre ieşirea din întuneric şi acum trebuie să le mulţumesc, aşa cum am făcut mereu în toţi aceşti ani.
Şi nu cel din urmă.. Dragostea. Un sentiment nărăvaş, necontrolat, arzător, plin de aventuri nebune şi peripeţii neînchipuite.
Aş depăşi toate orizonturile doar ca să-i gust nectarul dulce, iar mierea ei să se prelingă pe întreg trupul meu sfios ducându-mă în cele mai fantezistice locuri posibile.
E doar o închipuire spun alţii, chiar şi o plăsmuire din imaginaţia unor poeţi nebuni din timpuri străvechi.
Dar cum îşi explică aceştia tot acel amalgam de sentimente care îi cuprind când îţi întâlnesc perechea ?Vis sau realitate ? Ce este cu adevărat ?
Ştiu că nu este o iluzie, chiar dacă se poate ca inima să ne fie frântă în bucăţi şi noi să nu mai ştim de propria noastră existenţă, acolo tot va fi cineva care să ne poarte in suflet şi căldura se va pogorâ asupra noastră. Ne dă tăria necesară de a crede în noi şi de a ne depăşi limitele, ... fiindcă pentru iubire cu toţi ne-am sacrifica.
Iubirea duce la ură, dar chiar şi aşa inima ar striga în noi zbuciumată după libertate, o evadare cu tine, o evadare cu acel cineva special noua.
Nici o persoană nu se poate compara cu acea a căror setimente sunt puternice şi a cărui suflet bate doar pentru tine.




~ Naruto ~






De mic am fost un fugar. Şi mă temeam ca monştri să mă prindă, iar la final eu să nu mai exist pe acest pământ nenorocit.
Greu de crezut că acum îmi trăiesc poate mult mai bine ca înainte viaţa. Nici eu nu sunt foarte sigur pe acţiunile mele în ultima vreme, dar un lucruri ştiu sigur, nu sunt singur.
Îi am pe ei, pe ea, pe toţi.. mă poartă ca pe o cruce la gâtul lor şi niciodată nu s-ar îndoi de mine.
Momente de nebunie mă curpind şi pe mine. Dacă nu m-ar cuprinde nu aş ma fi om... Şi cu greu pot să mi le stăpânesc.
Un trecut pătat de sânge crud şi proaspăt, de mic mă ştiu aşa. Fără părinţi, un hoinar precum un căine vagabond urlând pe străzile reci şi pusti.
Ierni geroase precum la pol şi veri fierbinţi precum la ecuator. Nici pic de mâncare dar nici pic de milă, eram considerat câinele străzilor şi noaptea vărsam lacrimi calde ce îmi mai alinau durerea sufletească.
Îmi încălzeau obrajii şi chiar inima. Un gest mărunt din partea unora îmi luminau anumite zile, dar şi loviturile date de alţii mă întărâtau cumplit, altă cale nu era.
O viaţă precum un animal sălbatic aruncat într-un oraş metropolitan, halal viitor. Mă ştergeam cu el la fund... nimeni nu putea să-mi ofere nimic ca să poată să-mi readucă zâmbetul pierdut pe veci.
El a fost o obţiune, una rea, una crudă.. una bogată, dar doar materială.
Satisfacţia se ivea pe chipul lui ridat atunci când ucideam. Şi după ce am scăpat ca prin minune, am ajuns la vechea stare. Singur, o stafie, o nălucă aburoasă, blestemată să fie mereu pierdută în întuneric şi linişte...
Dar după Dumnezeu mi-a văzut suferinţa cumplită şi usturătoare aşa că a trimis un gardian să mă elibereze din mizeria în care trăiam eu atunci.
Om în vârstă cu un chip blând şi puternic, serios pătat de un umor mortal. Mi-a oferit tot ce este mai bun şi pas cu pas tainele vieţii mi s-au împărtăşit treptat.
În descursul acelor ani puteam să mă consider fericit, un puşti împlinit a căror vise nu au fost lăsate să moară în ploaie, ger sau căldură...
Gustând din bucuriile vieţii, simţurile mi s-au dezvoltat, iar mintea a prins rapid mişcările.
Nu am ajuns ce sunt astăzi dacă nu am încetat din am-mi antrena trupul, mintea şi sufletul.
La început am putut fi considerat doar o armă.. dar pe final, am prins drag de lumea înconjurătoare.
Noi porţi s-au deschis şi pentru mine, pe culmile gloriei am devenit cel mai puternic. Sunt asemănat de multe ori cu o bestie din junglă. Dar o asemenea vorbă adresată la persoana mea devine un compliment, indiferent cine mă numeşte.
Înviaţă tot din greşeli se învaţă. Nimic nu are să îţi iasă din prima şi mereu trebuie să te strofoci şi să te zbaţi pentru o bucată de păine. În lux sau nu, mereu am mulţumit celorlalţi pentru mila şi bunătatea pe ca mi-au oferit-o.
Compasiune, iubire, milă, bunătate, grijă. Toate aceastea le regăsesc în oameni din jurul meu, cu toate că mila deja mă dezgustă.. mult prea mult sânge s-a vărsat din cauza mea, însă trebuie să accept crudul adevăr şi să tac.
Şi acum admir stelele, ce nu încetează din a pâlpăi pe cerul pictat de o noanţă închisă. Îmi pun dorinţe, cred şi sper că se vor îndeplini. Deoarece eu nu mă pot considera un Zeu, ci doar un simplu copil dat de un Zeu pe acest pământ împur şi imperfect, a cărăr râni s-au împrimat pe trupul meu firav.
Iar acum tot ceea ce mai pot face este să tind spre ceva mult mai deosebit.

_______________________________________
pus acum 13 ani
   
°o.O Skittles O.o°
Membru

Din: Ia ghiceste...
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1645
deci...WOW
mai lasat masca cu capitolul asta...
de unde iti vine atata imaginatie,nu-mi dau seama   
abea astept next 

Modificat de Mira009 (acum 13 ani)

_______________________________________
~Kanon,Damon,Miku and Francisco Lachowski are MINE!Capish?~  *click*

Revenge is sweet...
pus acum 13 ani
   
Tenten_and_Neji
Membru

Din: Konoha
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1217
este atat de poetic incat imi vine sa plang asa ca astept nextul

_______________________________________
Noi nu putem trai la infinit si de aceea viata noastra merita traita din plin pana la capat .
pus acum 13 ani
   
♥ Şhaggy.
Membru

Din: In Yaoi Land. : x
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 167
Nextul cu mai multe greseli. XD



Capitolul II
~ Hinata ~





Ce noapte înstelată.
O mireasmă plăcută ce-mi încântă simţurile, este nisipul fin pe care îl zăresc acum. Uşor udat de valurile blânde lăsate să se adune în jurul lui.
Linişte şi pace într-un final. Aşteptam asta de un veac, dar încă nu mi-am trăit viaţa din plin, cum de deja simt că totul s-a scurs printre degetele mele subţiri ? Nu mai înţeleg nici eu, dar cine ar putea înţelege astfel de fenomene neobişnuite.
Nu cred că sunt sigura fată de pe această planetă vie, a căror părinţi deţin împărăţii de firme, hoteluri sau alte lucruri de acest fel. Şi sunt sigură că fiecare fată are un gardian protector lângă ea, nu ca mine un bufon afemeiat precum Naruto.
Şi-l prind din nou în vizorul meu, iar face pe şarmantul cu fetele din casă.. Of când are să înţeleagă că într-o zi o să facă spume la gură şi nu datorită acestui blestem pervers care s-a răsfrâns asupra lui, ci din cauza femeilor care îl vor părăsi. Nu are să fie pe veci tânăr, chipeş, bun la suflet, protector, cu un trup de invidiat.
- Ia stai, ce fac eu acum ? Pentru un moment am crezut că am să cad într-o fantezie cu el.. Doamne îmi pierd minţile şi eu, nu doar el.
Şi oare, el de ce îşi pierde minţile ? Revin asupra balconului, iar mâna mi-o duc şi mi-o aşez peste ochi mei obosiţi de la atâta ... atâta... Naruto.
- Off...
- Oftezi din cauza mea ? Hmm...
Vocea blăndului se face auzită până sus.
Îşi ţinea palmele deschise la gură pentru a mări volumul voci lui masculine, iar cămaşa lui de un albastru vaporos.. defapt mai mult transparentă îi lăsa pectorali şi restul muşchilor bine lucraţi să se ivească. Eu nervoasă la ce tocmai am văzut, m-am trântit cu spatele de peretele camerei mele ca să mă ascund te chipul lui vioi şi zâmbăreţ.
Inima trepita nervoasă şi agitată în pieptul meu, de parcă stătea să-l spargă doar printr-o singură bătaie alarmată...
- Nu te obisi Hinata, vin eu la tine. Stai.
Ah! De ce vocea lui era aşa de dulce, parcă unsă cu miere ce-mi făcea trupul să se cutremure foarte rău şi emoţiile aveau să mă cuprindă într-o secundă.
Parcă îi aud paşi care urcă scările până sus aici la mine... Nu, nu veni... cobor eu. Dar stai eu nici măcar nu stau la etaj, el e cel care a primit camera cea mai mare din casă, nu este drept.
Bosumflată pe acest fapt stupid, mi-am pus mâinila în sân şi m-am strâmbat pentru câteva clipe. Dar imediat am fost luată prin surprindere de blond care intrase făsă să mai ciocăne la uşă.
Panicată m-am agitat, iar corpul s-a mişcat după emoţii, făceam mai rău ca o beţivancă...
- Hey ! Un zâmbet larg şi mare pe chip, pleoapele blonde lăsate care acopereau cele două zmaralde, un trup de Zeu şi un ten aproape bronzat, mă ameţeau. De ce ? Prin gesturile tale am înţeles că ai vrea să mă vezi, nu cred că deranjez.. aşa că intru înăuntru. E vreo problemă dacă închid uşa ? O întrebare aşa de încurcată. Doream să o închidă... Dar doar gândul mă mai putea speria şi fanteziile îşi jucau rolul prin capul meu, iar pe de altă parte doream să o lase, ca nu cumva să mă strige cineva şi eu să fiu surdă sau nesimţită şi să nu răspund...
- Nu ! Am strigat eu panicată, afişănd o expresie facială care l-a făcut pe Naruto să râdă copios, parcă îmi citea gândurile.
- Adică...nu... Degetele de la palma mea s-a lipit cu buzele mele întredeschise, iar ochi mei violacei acum slab luminaţi de soarele de afară care stătea să plece de pe cerul albastru, s-au năpustit spre podea. Ne ştiind ce se mai întâmplă în faţa mea... începeam să simt cum trupul se înfioară.
Iar brusc, mi-am simţit palma luat de la gură, buzele mi le-am simţit atinse uşor şi fin de cineva, iar acel cineva nu putea să fie decât blondul.
Avea o privire aşa de clară şi hotărâtă asupra propriilor fapte pe care le executa fără pic de ruşine sau respect faţă de mine, eu deja am prins locul de victimă, iar el de făptaş.
Nu îi puteam vedea chipul.. nici nu-mi ridicam privirea spre el, sigur de frică.. dar una aşa de dulce şi inocentă.
Mă simt mult mai tănără acum în poziţia asta, de parcă am fi doi adoleşcenţi care am încerca prin gesturi să ne exprimăm unul faţă de celălalt sentimentele.
Nu trebuia să mai continue, eu am iubit şi poate am de gând să îl iau de şot... Doamne am ajuns eu în halul de a cere pe cineva în căsătorie. Nu mai ştiu de capul meu...
- Naruto, vocea lui a spart tăcerea ce se apăsa pe atmosfera care se instalase între noi doi, asta doreşt să spui. Spune atunci, rosteşte-mi numele. Şi-a apropiat buzele de urechea mea, expirând tot acel aer cald ce-mi provoca fiori electrizanţi. Hinata...
Iar ultimul său cuvânt a fost numele meu. Şi eu care credeam că am să-i rezist, însă acum mă simţeam şi mai confuză...
La început de tot când l-am văzut nu aveam asemenea reacţi de... de slăbiciune. Recunosc mă mai enervam când îl vedeam cum se joacă cu sentimentele celor din casa, mai precis a menajerelor sau a restul femeilor care sunt aici. Dar toate acestea din cauza că nu îşi lua serviciul în serios, însă când am avut acel incident nesupravegheat şi am auzit că Hanaby a fost furată, imediat a sărit în maşină cu mine şi a zburat pe şoseaua închinsă, din cauza flăcărilor provocate de cauciucurile decapotabilei.
M-a împresionat, iar adrenalina acea ce se acumulase prin aerul prăfuit, tindea spre un film plin de acţiune, era înflorită fapta lui.. atât de pasionat de ceea ce face şi fără pic de ezitare se aruncă şi în foc doar ca să salveze ce are de protejat. Asta am experimentat-o în cazul meu.
Uimitor ceea ce face şi te miri când îi vezi rânjetul acela în timpul unei lupte sau probleme.
- Naruto, fi atent eu vreau să te dai la o parte. Nu mai am aer din cauza ta şi trupul tău masiv mă striveşte. Dacă ne vede cineva aşa, sau mai rău, Kenji.
- Şă ne vadă, oricum nu el te-a salvat de atâtea ori.
- Doar odată m-ai salvat, am reproşat eu corect. Asta era defapt purul adevăr, în rest doar precum un scut îmi era.
- El plângea aşa de tare...
- Perfect, el măcar ţine la mine nu ca tine... Tocmai intrasem în gura mâtei. Şi zâmbetul lui ştrengar îmi comfirma acest fapt.
- Adică .. vrei să spui că... Şi s-a oprit. Apoi s-a îndepărtat de lângă mine uşor şi eu am avut cale liberă, dar proasta de mine nu a fugit.
În următoarea secundă când am făcut un pas mai în faţă şi după încă unul, verificând cu privirea spatele acestuia, m-am pomeni trântită pe pat, brusc.
- Nu, nu.. lasă-mă naiba, Naruto ! Mă tot zdruncinam eu sub trupul lui puternic, nici aşternutul nu mă punea într-o situaţie mai comfortabilă. Mă deranja cumplit starea asta.
- Priveşte-mă cu atenţie.
Şi-a lipit fruntea de a mea, iar eu trebuia să mă holbez la ochii lui de un albastru fatal. Un chin crud, nu eram în stare de un asemenea lucru... Mă ardeau pe dinăutru, parcă pătrunzându-mi prin proprii mei ochi. Erau profunzi, puternici şi emanau ceva mistic, încă puţin şi leşinul mă găsea. E chiar aşa de greu să-şi dea seama că nici eu nu ştiu ce vreau de la el, sau de la restul... dar în special el.
Mă încurcă, are un stil de te înebuneşte.. pe toate le joacă pe degete, iar eu nu vreau să fiu marioneta lui. Nu sunt un obiect cu care poate să-şi satisfacă plăcerile trupeşti.
Sunt o finţă pentru Dumnezeu.
Eu necesit iubire, precum plantele apă. E vital şi primejdios, dacă nu primesc elixirul acesta mă voi ofili fără a mai spera vreodată la încă o şansă...
- Încetează ! am strigat poruncitor la el. Şi atunci l-am putut privi drept în ochi, fără a mă mai mişca.
- Cum să fac asta ?
- Ce ?
- Ce prostuţă eşti... Nu am cum să fac asta bruneto, eşti irezistibilă. Na că am spus-o.
Şi atunci am putut să văd o mică pată roşie pe obrazul lui. Se putea şi el să fie nervos ca mine ? Ne`, nu are cum.
- Ehem.
Din uşă sa auzit vocea puţin dură a lui Kenji.
Saţenul stătea rezemat de marginea uşi având în mână un buchet cu trandafiri albi, iar în cealălaltă o cutie cu bomboane.
Naruto când l-a zărit nu a făcut decât să se ridice entuziasmat la el şi să-l cuprindă de gât cu mâinile, ca apoi să încerce să-l ... sărute.
- Oh, Kenji ce dulce eşti. Pentru mine ? i le-a înşfăcat aşa de repede precum o vulpe şireată şi a început să miroasă buchetul frumos aranjat. Nu trebuia, mă duc să le spun şi fetelor că vrei să fi iubitul meu şi că acest gest de.. curaj al tău de a veni acum la mine, găsindu-mă cu Hinata care încerca să mă ispitească cu urâţenia ei, este de onorat şi veneral.
Pur şi simplu am rămas cu gura pe jos.. iar ochi erau să-mi iasă din orbite. Nu doar asta, mă apuca râsul, aşa că i-am lăsat.
Kenji da, era nervos.. şi mie nu-mi plăcea în ce ipostază m-a găsit.
Toţi la strigătul de fericire fals a lui Naruto, s-au adunat la bucătărie curioşi de vestea ce avea să le-o dea blondul.
Răsul se înstalese printre noi şi nimeni nu ştia decât să se ţină de burtă şi desigur să-şi ciulească urechile pentru a auzi.
- Kenji şi cu mine vom fi suflete pereche, nu este minunat ? O voce aproape feminină, dar subţiată se auzea din gura lui. Şi nimeni nu aveam cum să-i reziste tipului acestuia. Iar mişcările ondulate pe care trupul lui le executa, mai că mai aveai puţin şi ziceai că este gay.
- Naruto ! A strigat nervos şatenul. Nu am venit ca să mă joc cu tine, iar toate acele nu sunt pentru tine, ci sunt pentru scumpa mea Hinata. Nu mai juca teatru, şti doar să o răneşti.
Nu mi-a plăcut cum a izbucnit, dar îl înţelegeam într-un fel pe săracul băiat.
Naruto ştia cum să ajungă pe nervi unei persoane, iar pe a lui Kenji juca coarda.
Ochi mei se roteau ba la şaten, ba la blond şi la final m-am băgat între ei, luându-l pe iubitul ca să plecâm de la locul cu pricina.
Sunt sigură că Naruto nu dorea decât să găsească o scuză mai plauzibilă, dar mai rău a pus paie pe foc.
Nu sunt infidelă, nu ? Nu mai ştiu nici eu...

Ne-am refugiat într-o cameră departe de ochi celorlalţi.
Chiar nu mai doream certuri, acum că totul s-a terminat aşa mai bine să spun... ar trebui să fim sfinţi. Dar nu ...că Naruto are chef de giugiuleală, iar eu primesc bătaie la fund... Halal viaţă mai am şi eu. Aş prefera să mă fi născut un pscăruş, ce zboară deasupra oceanului şi gustă din plin acel aer sărat şi blând.
Iubtul meu stătea pe fotoliul de lângă peretele brăzdat de geamuri şi perdele roşi arzătoare, privindu-mi fiecare mişcare pe care o făcea...
- Nu vrei să vezi şi cum mă scobesc în nas ? L-am întrebat eu deja iritată de gestul lui tâmpit.
Zic eu de blond.. dar şi el îmi face zile fripte, precum acelea în care mă împloră pe la uşi să mă ofer lui. Uhâ ce amintiri.
Câteva şuviţe îi scăpau pe frunte, acoperindu-i ochii. Se pare că gelul cu care se dăduse nu mai reizista. Avea un păr bogat, iar eu mereu îmi înfigeam degetele prin el, răsfâţăndu-l pe deplin.
Şi zâmbetul care i se ivea pe chipul angelic mă fermeca mereu, reuşea să-mi facă zile pline de soare doar folosindu-se de privirea lui dulce şi vobele suave.
Ne mai putând răbda prea mult l-am rugat, eu aşa mai năstruşnic, să mă lase să îmi odihnesc trupul în braţele lui. El gentleman cum era şi-a despicat mâinile duse odată la piept ca să mă pot ghemui eu.
Imediat m-am năpustit la el, precum o pisică care cerea doar mângăieri.. şi sub nici un fel nu-mi dădeam seama ce naiba mă apucase...
- Mmm.. Ai chef de nebuni Hinata ? Mă întreabă el cu un zâmbet pervers, de parcă dorea să creadă că în noaptea asta eu am să miorlăi.
- Hmm.. Ce zâmbet ai tu şi nu. Nu vreau să fac nimic degajat.
Imediat m-am ridicat de pe picioarele lui, fiindcă îmi creiau îmcomfort. Şi doar când îi întâlneam privirea de viperă mă treceau toţi fiori.
Atunci când am ajuns la geamuri mi-am lăsat fruntea să cadă pe suprafaţa rece a acestora. O senzaţie plăcută şi liniştită.
Nu avea cum să dureze prea mult fiindcă şatenul îşi odihnise palmele pe umeri mei trăgând de bluza mea rozalie mai în jos, dezvelindu-mi partea de sus doar până mai jos de clavicule.
Apoi cu ale sale buze mi-a sărutat umărul stâng, continuând şi pe coloană până ce a ajuns la urechea dreapta.
Am tresărit imediat şi am vrut să evadez din braţele lui, însă în zadar fiindcă nu a dorit sub nici o forma. L-am făcut să mărâie, poate că şi eu exageram puţin ... O să-l las, dar nu foarte mult.
- Kenji !
- Mhh...
- Fi blând.
A surâs amuzat la vorbele mele, ca apoi să mă poată cuprinde de talie şi să începem un mic dans în cerc prin cameră. Mă ţinea strâns de parcă nu dorea să-mi de drumul. Se temea cumva ?
Am tăcut, lăsând acest moment magic să decurcă în ritmul lui natural.
Purtaţi de instincte şi sentimente, inimile noastre care acum băteau într-un ritm egal, zgomotos spărgeau liniştea asurzitoare înstalată.
Îl priveam, iar el pe mine. Ne înecam în irisurile colorate de luminile jucăuse venite ba de la lună, ba de la lămpile de afară. În cameră era întuneric, iar noi ne aventuram în abisul acesta.
Două trupuri scufundate în iubire, învăluite de atingeri suave, priviri ispititoare. Săruturi ce-ţi dezmiardă şi inima zbuciumată.
Ne chinuiam parcă să ne menţinem privirea intactă, dar atunci când ne uitam de-a întregul buzele noastre se atrăgeau ca şi magneţii, pănă ce s-au unit într-un sărut scurt la început, dar adâng la final.
Şi ne afundam şi mai mult în pasiune...Ce aş da ca momentele acestea să nu se termine. Dar ceva mă deranjează şi inima mă doare.
Din nou îl vâd pe Naruto şi tresar din braţele iubitului meu. Rămâne nemişcat în loc privindu-mă întens.
Te rog nu încerca să mă citeşti pe chip, aşa vei descoperi că nu mă gândesc la tine într-un moment ca acesta... Şi oare de ce el mi-a străpuns aşa de violent gândul ? Mă simt rău, mă simt vinovată pentru ceea ce s-a petrecut...

_______________________________________
pus acum 13 ani
   
Tenten_and_Neji
Membru

Din: Konoha
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1217
imi place mult si abia astept nextul ca sa vad ce se mai intampla  

_______________________________________
Noi nu putem trai la infinit si de aceea viata noastra merita traita din plin pana la capat .
pus acum 13 ani
   
°o.O Skittles O.o°
Membru

Din: Ia ghiceste...
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1645
ce amuzant e Naruto
adu next plzzzzzzz

_______________________________________
~Kanon,Damon,Miku and Francisco Lachowski are MINE!Capish?~  *click*

Revenge is sweet...
pus acum 13 ani
   
♥ Şhaggy.
Membru

Din: In Yaoi Land. : x
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 167
Nextul. Scuza-ti greşelile... T^T
În timp am să le diminuez.


Capitolul III
~ Naruto ~





Din nou noapte. Din nou petrec seara singur... pe terasă, bând suc din doză.
Nici dulceţa lui nu îmi poate alunga amarul pe care îl simt pe papilele gustative. E mult prea puternic şi aşa de adânc înfipt în carnea mea.
Îmi ridic capul spre cerul brăzdat de miile de stele ce pictează în noanţă strălucitoare cerneală întunecată a veşnici regine nocturne.
Luna stă falnică pe troul ei din mijloc, aruncându-şi razele argintii spre vălul de mare, în care totul dansează într-o melancolie cârlionţată.
Sclipeşte. Iar chipul meu se înveseleşte. Un zâmbet fin dar care ascunde vorbe ce ar sparge orizonturile largi din faţă, doar ca să fie ascultate şi înţelese de lumea aceasta nebună. Nu doar de oricine ele pot fi auzite, ci doar de o singură persoană care afectează inima acestei fiare singuratice şi părăsite. Adică eu...
E ea, o formă definită. Un trup de amazoană, chip angelic, buze pline şi apetisante, ochii cristalini a căror noanţă te poarta într-un şir de mistere pe care cu greu reuşeşti să le desluşeşti.
Mersul ei drept, statura ei senzuală, caracterul înflăcărat şi puternic. O minte ageră, serioasă, voinţa şi curajul de nebănuit mă farmecă de fiecare dată. Cum de reuşeşte nu ştiu. Sunt prins în blestemul ei, vraja care şi-a vărsat-o asupra-mi. E greu, nu pot să ies, dar nici nu vreau, însă mă doare...Mă doare inima doar când mă gândesc că se află în măinile unui alt bărbat.
Mă comfrunt cu o voinţă mult mai puternică decât a mea. Precum aş privi propria-mi reflexie în oglindă, văd un alt eu... Unul mai pasional, mai sentimental.
E ciudat, niciodată nu am cunoscut o astfel de latură la mine, dar cu acele fărâme care mi se transpun precum un tablou în cap, deduc faptul că există. Chiar există dragostea. Oare ?
De ce îmi frămând eu capul precum coca de pâine ? Dar văd că o fac şi nu încetez din a o mai face, mă comfrunt cu cea mai periculoasă misiune din viaţa mea şi aceea este: Sentimentele pe care le-am dezvoltat pentru Hinata ! Şi dacă nu voi face ceva cât mai curând am să mă scufund în propriam cenuşe.

Dacă aş avea aripi aş zbura sus spre cerul înstelat. De unde aş fura pe ascuns o stea, ca după să ţi-o dăruiesc ţie, scumpa mea. Voi fugi pe nisipul auriu. Cu tine de mână, amândoi ţinându-ne străns şi dacă mi-ai da drumul ar fi din cauza că echilibrul ţi s-a strecurat de sub picioare. Şi nu, nu te-aş lăsa să cazi, imediat mâna mea ar prinde-o pe a ta într-o încâlceală de nedezlegat.
Pe seară când doar paşii noştrii în ritmul lor alenea ar lăsa amprente în mătasea nemărginită a mării de pe plaje, care ne loveşte lin pielea cu valurile ei spumegate în laptele albicios marin. Privirile brusc ni s-ar întălnii şi precum doi magneţi s-ar atrage. Fiind mult prea curioşi de melegurile ascunse în ai noştrii ochi încep să se apropie treptat. Palmele noastre se îmbrăţişează uşor, dar strâns, trasmiţănd fiorii care ne străbat trupurile înlemnite de ale noastre inimi ritmate cu bătăile lor zgomotoase, ce se alătura la unison.
Te apropii încet, cu sfială spre mine. Ştiu ce doreşti, dar îţi este prea ruşine. Eşti aşa de dulce şi doar uitându-mă la cum te chinui să mă săruţi, zâmbetul mi se iveşte pe buze. Nu te teme, sunt aici, te învăt eu...

- Hey, stai singur aici ?
- Cum ? Spun eu trezit din fantezia mea minunată. Pun mâna în spate ca sprijin şi capul mi-l întrept spre vocea ce m-a deranjat.
Hinata, purtând o rochiţă albă din mătase aproape transfaprentă pe ea. Îi ajunge ceva mai sus de genunchi şi o pot compara doar cu o prinţesă desprinsă din basmele fantezistice.
Rămân blocat cu ochii aţintiţi spre trupul şi chipul ei frumos.
Vâzând că nu dau nici un semn de viaţă, vine mai aproape de mine şi eu îi urmez cursul cu privirea. Se poziţionează în partea dreaptă a mea şi îşi lasă privirea supra feţei mele pe care o studiază în relief.
- Ai băut suc ?
- Da şi iar am fantezi. Spun eu în timp ce îmi concentrez atenţia de data aceasta asupra dozei strânse în palma mea, pe care ulterior o arunc lângă celelalte două.
- Mă gândeam eu, ai stat aşa de liniştit pe nisip, fără să înjuri sau să capturezi vreo menajeră...
- M-ai urmărit ? Serios, chiar m-a urmărit în tot acest timp şi eu nici nu i-am simţit prezenţa...
-Nu.. adică da.. adică nu .. Păreai trist atunci când, ştii tu, a sărit Kenji cu gura pe tine şi na.
Mi-a plăcut că s-a bălbăit. Asta însemna că o intimidase întrebarea pusă, dar mă înfuria faptul că a trebuit să-l pomenească pe Kenji ala.
Putea să spună altceva, doar pe ală nu doream să-l ştiu bântuindu-mi mintea la ora asta tărzie.
Îmi trec palma stângă pe la ceafă, ciufulindu-mi părul ce prinsese o noanţă destul de luminoasă. Datorată reflexiilor arginţii ale falnici lune. Am deschis ochii şi am continuat să privesc în gol. Nu mai mă simţeam singur, dar neliniştea mă zgâria.
- De ce ai venit ? Vrei ceva de la mine ?
- Cum ? A exclamat ea privindu-mă aşa ... surprinzător.
- Nu ai auzit ?
- Ba da...
- Deci ? Ce doreşti de la mine bruneto ? Întrebarea mea a lasat-o rece, de parcă nu era obişnuită cu un astfel de comportament venit din partea mea.
A tăcut pentru câteva momente, cu privirea a început să analizeze câteva spărturi ale unor cochili prinse în fâşia moale a nisipului. Şi-a luat genunghi în braţe, ducându-i aproape de sâni care s-au turtit uşor la contactul dur al picioarelor ei ghemuite cu sfială la piept.
O priveam neîncetat, eu ţinând cotul pe genunchiul stâng şi fără a mă mişca am încercat să distrug bariera dintre noi, aceea fiind liniştea pasătoare care se presa pe atmosfera răcoroasă a stropilor năzdrăvani ce zburau năstruşnic prin aer.
Însă am observat că buzele ei au mimat câteva cuvinte, care nu au fost rapid percepute de urechile mele. În şoapte mi-a spus ceva, încerca mai mult, dar parca ceva o reţinea să zică mai tare...
- Hmp, înţeleg. Deci nu ai nimic să-mi împărtăşeşti, mi-am scuturat pantaloni trei-sferturi albi de nisipi şi am păsit spre malul mări.
Eu chiar dacă priveam înainte, simţeam cum ea se uită cu ochii ei mari şi frumoşi la mine. Cu o atenţie extraordinară. Părea incertă.
Şi eu am devenit agitat şi neliniştit, având-o în preajma mea. De parcă ceva se zbătea în mine şi simţeam nevoia să stau lângă ea, acolo lipit de trupul ei subţire.
Ce gând, l-am alungat într-o secundă şi ca să reuşeşesc mi-am tras pistolul din teaca lui agăţată la cureaua neagră pe care o purtam.
- Ce faci ?! tresare ea din spate, mişcată de reacţia mea subită.
Îi aud paşi cum adâncesc nisipul şerpuitor la atingere şi aţintesc pistotul înspre luna care se plasa frumos între apă şi cer. Şi după mi-am întors corpul spre ea, ţinând pistolul în dreptul ei. Era aproape aşa că vârful lui îi atinsese materialul cămăşi, în dreptul inimi ce-i bătea cu putere, precum o bombă.
Mulţumit de reacţia primită am zâmbit în colţul guri şi am prins-o de braţ întorcând-o spre lună, volent lipind-o de trupul meu. Iar eu continuând să ţin pistolul orizontal spre largul necunoscut al mări.
- Naruto ! Ce naiba faci ? Se mira ea nervoasă şi începea să se zbată în braţele mele, dar eu mi-am trecut mâna liberă pe mijlocul ei, prinzând-o de capăt şi presând-o din nou pe muşchii mei. Şi de data aceasta a reuşit să tacă puţin.
- Nu mişca Hinata, sau vrei să te împuşc ?
- Eşti nebun, cum să mă împuşti ?! Ok.. fie, fă ce vrei din mine, dar dacă eu cad, cazi şi tu ai înţeles ? Şi-a rotit cumva trupul de a ajuns cu faţa la mine, iar privirea ei hotărătă şi curajoasă m-a fermecat pe loc, rămânând eu acum aţintit la ea.
- Hmm... Rişti ! Eşti încâpăţănată ca şi un catăr Hinata, dar să sperăm că poţi să îmi rezişti.
La cele auzite aceasta s-a dat puţin cu trupul ceva mai în spate, împingându-se cu palmele de abdomenul meu. Am surăs în continuare şi mi-am înfipt palma stăngă în spatele ei, trăgând-o aproape de mine. Acum nu mai avea cum să scape şi nici nu aveam de gând să-i dau drumul... O mică dorinţă ardea în peiptul meu ce trepita din cauza bătăilor puternice, ce se uneau cu ale ei.
- Priveşte-mă în ochii. I-am spus eu şoptit şi ea încerca, dar nu reuşea. Părea nesigură pe tot ceea ce se petrece între noi. Derutarea o puteam citit pe chipul ei, însă parcă mai era şi altceva. Pe Kenji îl priveşti în ochi în asemenea momente ? Am întrebat eu fără ezitare. Doream un răspuns clar, fiindcă mă frământa acest mister.
- Ce ? Nu, nu am asemenea probleme... Dar, de ce întrebi ?
- Uite aşa, tocmai mi-am prins şansa ! Şi am zâmbit larg, fericit de ce tocmai am auzit. De parcă picase Raiul peste noi.
Cu mişcări încete i-am dat drumul, fiindcă nu doream să o bruschez. Fiind cuprins de un sentiment cald, preferam doar să o privesc.. Dar ce naiba tot spuneam, doream aşa de tare să-i simt respiraţia pe pieptul meu, iar trupul ei subţire să se contopească cu al meu.
A vrut să îţi scuture rochiţa de seară, nu a reuşit fiindcă eu imediat am prins-o într-o îmbrăţişare încălcită. Şi nici de-al dracului nu aveam de gând să-i dau drumul din braţe. Chiar dacă ar fi urlat pentru libertate, eu aş fi continuat să-i mângăi părul mătăsos şi să-i şoptesc la ureche despre toate acele sentimente care îmi fugăreau inima sălbatică.
Doream să fiu îmblănzit.. de ea.

_______________________________________
pus acum 13 ani
   
Tenten_and_Neji
Membru

Din: Konoha
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1217
il ador si astept nextul

_______________________________________
Noi nu putem trai la infinit si de aceea viata noastra merita traita din plin pana la capat .
pus acum 13 ani
   
°o.O Skittles O.o°
Membru

Din: Ia ghiceste...
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1645
ce dragutz   
adu next plzzzzzzzzzz

_______________________________________
~Kanon,Damon,Miku and Francisco Lachowski are MINE!Capish?~  *click*

Revenge is sweet...
pus acum 13 ani
   
vampire_angel_girl
Bufniță Flămândă

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 398
ooh da ce sweet ii
acuze ca n-am citit si eu mai repede si sa iti dau comm,dar am avut probleme,adica o trebuit sami termin caietele de vacanta in cateva zile si nu am putut intra pe forum XD scuuze

  Imi place ficul tau,mai ales ca este NaruHina.Pana acum ficurile pe care le-am citit au fost ori originale sau SasuSaku,da` vad ca nu numa astea exista pe forum XD.Greseli de tastare,astea ar fi problemutele tale,pentru ca probabil ca tu deja te-ai obijnuit cu tastatura si nu mai scrii incet,bine,ca nici eu nu scriu incet dar nu scriu nici prea repede ca inca nu am invatat toata ordinea literelor pe tastatura,si deci mai am nevoie de exercitu,da acuma gata cu mine,ne intoarcem.
   Foarte mult adooor cum descrii sentimentele personajelor,asa...in lux de amanunte.Si peisajele,cum arata personajele,eu de obicei imi si imaginez cum ae intampla totul,dar la tine pot sa spun ca fac deja un film XD>

   Scrii capitolele destul de lungi si asta e bine,pentru ca cele scurti le termini prea repede si apoinu mai intelegi nimik.Asezarea in pagina este foarte buna si ordonata,dar sa sti ca ar prinde bine si s-ar intelege si mai bine,daca ai lasa putin spatiu atunci cand incepi un alineat nou.
   Este foarte bine ca scrii cu diacritice,dupa sfatul lui Tudor,asa se intelege mai bine,dar eu nu am optiunea la limba pe calc si deci nu pot scrie asa...
   Dar hey,tu deja esti profi deci nu mai ai nevoie de commuri de-astea,dar eu ti-am spus parerea mea,sper sa nu te superi pe mine,dar ... ma roog......
 
   Astept Nextuu`  

_______________________________________
pus acum 13 ani
   
♥ Şhaggy.
Membru

Din: In Yaoi Land. : x
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 167
Fetelor mersi de com şi băieţi (în caz că e aiai un băiat şi-mi citeşte ficul).
Vampire angel - ti-am luat sfatul în considerare cu spaţiul de aliniat - dar din păcate nu merge şi atunci când postez nu îmi dă... ciudat. În fine.
Nu contează, orice părere şi critică este bine acceptată la mine.
Da şi legat de greşelile de tastare, încă mai lucre la ele să le diminuez.
Capitolul acesta este scris mai de mult şi nu am reuşit să-l corectez nu ştiu ce, dar promit că următorul are să fie mai bine corectat, o să îl verific dublu.




Capitolul IV
~ Hinata ~





Cum să-l fi înţeles. Mă deruta de fiecare dată cu comportamentul lui... Dar părea chiar dulce când se îmbârliga în orice încurcătură. Da, acesta era el... nu îmi doresc nimic altceva.
Seara începuse destul de binişor să spunem, însă comportamentul lui Kenji mă cam îngrijora. În ultima vreme a devenit ceva mai nestăpânit. Doar prin priviri el îmi trasmitea un fior ce îmi făcea pielea de găină. Mă zgribuleam toată, ca şi cum eram învelită de un aer rece, de la pol.
Ochii lui parcă erau înlocuiţi cu a unei vipere, mintea destul de ageră şi se prindea prea repede de anumite lucruri. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu el, dar nu mă mai simt aşa de comfortabil în prezenţa lui.
Privirea îmi alunecă leneşă asupra nisipului ce prindea o noanţă aşa de argintie, rareori îl mai priveam pe blond cum admira şi el la rândul lui natura înconjurătoare şi de multe ori încerca să aducă vorba de câte ceva anume. Totuşi, stând aşa cu el, singuri, trebuia să interacţionăm cumva şi singura obţiune era să purtăm mici comversaţi, simple sau compuse.
Cerul brăzdat de felinare minuscule văzute de la o distanţă de ani lumină, mă încântau treptat şi zâmbetul şi-a făcut apariţia pe chipul meu alb. Un peisaj izbitor, plăcut, ce-mi bucura inima intoxicată de tot felul de rele.
Încet mi-am plecat capul pe genunchi şi pleoapele mi se simţeau grele, iar eu nu mai aveam forţa necesară ca să le deschid îndeajuns ca să-l văd pe Naruto, care din când în când mă urmărea cu coada ochilui. Zâmbea, iar eu mai strecuram ştrengăreşte un zâmbet pe care îl afişam sfioasă dar cu curaj.
Acum parcă trăiam un vis uitat sau neîmplinit...
- Rămâi cu mine ? am întrebat eu în şoaptă deja furată de somnul ce-mi colinda trupul.
- Da !
A fost direct şi la obiect, nu a pierdut timp ca să se mai gândească. A răspuns fără să ezite sau să facă o mişcare. Cât de galant.
- Mersi ! Am murmurat eu printre buzele mele întredeschise şi apoi am început să visez.

Ceva a început să-mi brueze somnul şi spaţiul întunecat. Eu încă fiind adormită, am încercat să ignor acel sunet ce-mi provoca trezirea din visare. Dar a devenit şi mai insistent aşa că altă cale nu am avut decât să mă scol în fund buimacă şi să spun un simplu „Ce ?” destul de bosumflat.
O mână s-a aşezat blând pe obrazul meu cald şi roşiatic. Era rece. Am tresărit puţin şi am privit în direcţia ei. Kenji, el era cel care a cutezat să mă trezească la ora.. asta.
- Cât este ceasul ? Întreb eu începând să-mi frec ochii aproape închişi. Fiindcă tentaţia ispititoare de a mă arunca cu spatele pe puful din pat, mă provoca la extrem. Însă încercând să rezist l-am auzit pe acesta cum mi-a ordonat să mă ridic în picioare.
- Ce ! Da.. Nu, nu vreau, spune-mi aici. Şi l-am tras de cămaşa albă, iar el pierdându-şi echilibrul a căzut lângă mine.
A profitat de momentul acesta oportun şi mi-a prins câteva şuviţe de la spate, trăgându-mă aproape de chipul lui. Ca după să-şi preseze buzele peste ale mele, într-un sărut ceva mai lung.
Eu însă chiar nu aveam chef de asemenea chesti la ora aceasta târzie. Nici măcar un faşcicul de lumină nu intra prin perdelele transparente din camera mea. Ce naiba dorea de la mine ?
- Trebuie să plec ! A spus el şi s-a ridicat de pe pat, aranjându-şi cămaşa acum uşor şifonată din cauza mea. Eu am sărit destul de curioasă spre el. Picioarele îmi stăteau neclintite din poziţia de drepţi, aşa că acum eu îmi apropiasem chipul de al lui. Încercând să primesc un răspuns, care era defapt motivul plecării lui bruşte ?
- Unde ?
- Pui cam multe întrebări.
- Eşti iubitul meu Kenji, cum să nu te întreb unde pleci... Până acum nu prea am făcut-o fiindcă nu-mi păsa...
- Normal că nu, imediat ce acel Naruto a apărut în peisaj ai fost orbită de frumuseţea lui radiantă.
Cât de prost era, cum să mă dau la altcineva când îl aveam pe el aproape de mine. Dar ce era cu această subită schimbare de comportament ? Acum nici pe el nu îl mai înţeleg...
Mi-a întors spatele. Avea la uşa un bagaj mare.. deci se părea că avea să plece un timp destul de mare.
Într-un fel simţeam dezamăgire, iar celălalt sentiment era de uşurare. Oare de ce ? Acum ce se petrece şi cu inima mea, nărăvaşe devenită din senin.
L-am urmat rapid până afară la poartă, acolo se afla o maşină cu două locuri în spate şi se părea că doi tipi se aflau în ea. Păreau bizari şi mă puneau pe gânduri.. dar chiar nu-mi mai păsa cu cine umbla.
Încrederea şi dragostea dintre noi era un lucru vital şi un motiv puternic, ce mă determina să cred în el cu adevărat. Nu-mi făceam griji.
Totuşi nu am stat nici eu cu mâinile în sân şi să nu mişc un deget sau să-i nu-i urez noroc sau drum bun.
El a schiţat un rânjet destul de straniu şi mi-a promis că ne vom întâlni cât de curând posibil. Şi cu asta discuţia dintre noi s-a încheiat... Eu însă mi-am pus talpa după cealălaltă şi cu o mână sprijinită de talie, am început să-mi masez fruntea cu palma de la mâna liberă şi aşa mi-am închis ochii analizând situaţia creată şi necazul în care tocmai mă scufundam prea mult de tot.
Ne mai urmărind ceea ce se petrece în jurul meu, am vrut să-i mai spun ceva legat de faptul că dacă am greşit cu ceva faţă de el nu am făcut-o intenţionat sau chestii din acestea... Of...
- Kenji ... Ah bine că ai plecat acum. Ironia mea stupidă nu mă ajuta şi nervi pe care tocmai mi formasem, mă înebuneau treptat. Credeam că avea să-mi explodeze capul şi din răsputeri am încercat să nu fac vreo figură stupidă de tic nervos pe care îl căpătam atunci când mă cutremura ceva enervant.
Şi tot nu înţeleg, de ce a plecat aşa de repede şi unde mai exact, ce lucruri are el de rezolvat ?
- La dracu` mai bine de atât nu se putea. Ce urmează să se întâmple... Ca Naruto să vină la mine şi să mă ceară de nevastă ? Asta oare Doamne ?! Ah, ar fi prea stupid... poate haios dar măcar el să spun că m-ar aprecia...
Nervi, nervi, nervi, doar ăştea îmi mai circulau prin sinapsele mele umflate de la prea multe informaţii false şi gânduri ridicole. Ce prindeau culori spontane în imaginaţia mea bogată.
- Ah, la naiba ! Am oftat eu zgomotos, în timp ce degetele mele au parcurs bretonul în sus, dându-l peste cap. Ce... Ce naiba s-a întâmplat aici ? Am constatat că sunt proastă şi că nu ştiu să mă comport cu oameni care mă iubesc cu adevărat sau cel puţin care au frânturi de speranţe cu mine.
Prea multe întrebări se învârteau în capul meu şi la nici una nu găseam un răspuns maxim lucid... Iar mişcările mele circulare provocau pământul să se surupe sub mine.
Mi-am propus să întru în casă, mergând gânditor pe aleia prăfuită de nisip şi pământ, am mai înjurat de câteva ori şi am lovit tomberonul din metal din faţă.
Nu mai ştiu ce naiba am să fac fără el. O să de-a semn de viaţă, are să mă mai sune, mă va mai iubi în acele zile în care eu nu am să mai îi fiu alături aşa cum am făcut mereu ?
Ah, Doamne... Mă enervez şi mai rău, iar totul se învârte în jurul meu. Beau un pahar cu apă rece, scoasă recent, acum în clipa asta din frigider. Şi stau pe scaun la masă abătută de parcă sfinte, îţi dai seama... am rămas văduvă, sau cum ? Cât de stupid.
Plâng ? Nu... dar aş avea nevoie de câteva lacrimi, chiar dacă ar fi false, să-mi curgă pe obraji mei rumeni. Şi să suspin ca o nebună incurabilă, să simt cum singurătatea mă cuprinde acut şi mă strânge de gât. De ce nu reacţionez într-un anume fel, aşa cum fac toate iubitele ? Nu mă strofoc, doar îmi înşirui întrebările cu cretă albă pe un spaţiu negru şi gol.. fără pic de lumină sau culoare. Lumea mea se poate să fie chiar aşa de întunecată. De ce ? Şi totuşi parcă mă simt mai bine acum că e plecat de aici, de parcă mi s-a luat o piatră de pe inimă.
- Sunt foarte ciudată ! Exclam eu şi pur şi simplu îmi vine să râd.
Isterică am devenit într-o singură noapte, de ce ? Fiindcă nu mai înţeleg nimic, pe nimeni şi acum nici pe mine.
Vreau să mă detaşez de prostia asta care ne îmbracă pe toţi în haine negre. E chiar stupid, eu devin nebună şi restul devin isterici... Sau poate că era invers. Nu îmi pasă. Vreau să beau vin.
Cu uşurinţă şi aşa de bălăncănită mă deplasez spre suporturile din sticlă unde se aflau toate băuturile mele preferate. Chiar eu am aranjat toate acestea. Trag aşa de repezită sticla aceea frumoasă de vin roşu şi mă arunc pe covorul pufos şi alb ce-mi devine aşa plăcut la atingere.
Scot dopul şi trag pe gât jumate din sticlă... Sunt aşa fericită.
Ha` ce nebunie...
Mai mai şi sărutat... ăla a fost sărut Kenji ? nu mi-a ajuns, nu eşti bun de nimic. Ce văd eu oare la tine ?
Iar încep să râd. Nu sunt o persoană care se îmbată chiar aşa de repede, dar poate din cauza amalgamului de sentimente care mi-au rămas ca un ghem în gât am început să devin aşa de relaxată.
Vreau să evadez, cu tine... Şi am adormit la loc.

- Hinata, Hinata ! Mă strigă cineva din afară. Tresar aşa brusc, uimindu-mi prietenele şi sora care se adunaseră lângă mine, ca la foc.
- Ce este aici, veghi ? Întreb eu fiind destul de trează.
- Ce ai făcut fato ? Te-ai îmbătat aseară ca o nebună.. Cu cine naiba ? Nu-mi vine să cred... ! A exclamat Ino luând acea sticlă goală de jos şi analizând câteva pete de stropi roşii pe covorul pur şi alb.
- Sincer nici mie Ino. Spun în timp e iau sticla aceea din mâna ei şi mă uit pe gaura unde se poziţiona cândva dopul pufos din burete. Şi e goală.
Cu greu am reuşit să îmi ridic trupul rigid şi înţepenit din acel loc blestemat, care îmi dădu-se doar dureri şi vânătăi, chiar dacă locul era acoperit de ceva pufos... Covorul era subţire, nici de cum foarte gros.
A apărut şi bunicul din biroul lui, destul de neliniştit de ceea ce auzise. Exact, fetele nu puteau şi ele să nu vorbească în gura mare, ca să audă şi bătrânul.
Nu îmi mai păsa, noaptea trecută mi s-a umplut mie paharul, iar apa aproape că a dat pe dinafară. Şi dacă avea să se prelingă cristalin pe suprafaţa paharului... nu ştiu ce gând mai avea să mă mai trăznească.
Toţi asaltându-mă cu întrebări ciudate, lumina care mă deranja şi zgomotele ce îmi afundau urechile cu nelinişte, au început să mă irite şi credeam că am să mor zdrobită de cuvintele lor tepoase.
Şi salvatorul meu a sosit, Naruto care a trecut indiferent pe lângă noi, îndreptându-se spre bucătărie. Şi eu care îl credeam mai „bărbat”. Help !
La final, după ce am ieşit din înghesuiala şi gurile lor, am putut să fug la frigider de unde un suc de portocale proaspăt mă întâmpinase prietenos. L-am luat, având grije să nu-l scap pe jos.
Alenea în timp ce sorbeam cu poftă din el mi-am aşezat posteriorul în dureri pe scaunul dur din plastic.
Da, ce răcoritor era acea băutură ne alcoolică. Mă treceau fiori şi pielea mi se cutremura la senzaţiile răcoroase pe care mi le creia.
Neglijând faptul că părul meu era îndeajuns de încâlcit, am început să-mi strecor degetele prin el ca să-l mai încurc puţin. Iar în momentul acela şi-a făcut apariţia blondul, care cu un rânjet în extaz s-a pus paralel cu mine, privindu-mă din partea cealălaltă a mesei, iar eu pe el derutată.
- Vrei să-mi faci viaţa un infern tipule, dăte ! Cu un glas poruncitor, i-am ordonat să dispară din faţa ochilor mei.
- Şi acum ca să te stupefiez am să te cer de nevastă, ce zici ?! Accepţi ?
Şi-a luat un măr verde din micul coş negru din mijlocul mesei metalice, care strălucea necontenit din cauza razelor solare. Şi viguros s-a aşezat pe scaun muşcând sprinten din el, în timp ce privirea lui mă urmărea pe mine aşa de strengară.
- Curiozitatea a ucis pisica, dacă nu ştiai frate. Şi am sorbit din nou din conţinutul plin de pulpă al sucului de portocale. Seara tu nu ai nimic de făcut, decât să urmăreşti pe alţii ca vulpea din umbră ?
- Nu, nu am ! A exclamat el zâmbăreţ. Kenji nu mai este.
- Şi tu ce crezi ? L-am intrebat eu destul de bosumflată şi serioasă, trântind bolul din sticlă de masă.
- Că a plecat la sediul celor mai mari duşmani ai bunicului tău şi acum plănuiesc ceva ca să poată să facă rost de tine şi poate să te şi violeze. A rânjit şi gata.
Nu prea m-a lămurit, dar am dat negativ din umeri, fiind prea plictisită sau mai degrabă indiferentă.. dar într-un fel mă rodea să aflu opinia genială a acestui bărbat din faţa mea.
- Ce optimist esti. Îţi baţi joc de mine ? Eu precum o pisică m-am aplecat până la el şi în şoaptă l-am întrebat asta.
- Nu. Am venit ca să te scot în oraş.
- Ce !?

_______________________________________
pus acum 13 ani
   
°o.O Skittles O.o°
Membru

Din: Ia ghiceste...
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1645
oare o fi avand drepate Naruto in privinta lui Kenji?...ca nu prea mi-au placut barbatii aia dubiosi...
adu next repede plzzzzzzzz,vreau sa vad ce se intampla mai departe  

_______________________________________
~Kanon,Damon,Miku and Francisco Lachowski are MINE!Capish?~  *click*

Revenge is sweet...
pus acum 13 ani
   
Tenten_and_Neji
Membru

Din: Konoha
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1217
imi place si astept nextul ca sa vad ce se mai intampla in continuare

_______________________________________
Noi nu putem trai la infinit si de aceea viata noastra merita traita din plin pana la capat .
pus acum 13 ani
   
ino_me
Membru

Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 7
iti garantez ca stiu continuarea, pentru ca acest fic nu e al tau!Recunoaste!Si ca sa nu ma credeti nebuna,va dau linkul: am avut de zis

_______________________________________
Our love is like the wind.I can't see it, but i can feel it.
pus acum 13 ani
   
♥ Şhaggy.
Membru

Din: In Yaoi Land. : x
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 167
http://img818.imageshack.us/img818/5060/catspsr.jpg

Ino_Me - uite, crezi ce doreşti dar eu nu sunt în stare să mint sau altele şi sunt extrem de sinceră cu tine.
Acesta este ficul meu, cauza din care reese ca nu am mai postat aici este faptul ca nu am mai intrat pe forum şi l-am continuat pe ZUP.
Nu am specificat la început că îl mai am şi pe alte situri cum ar fi Zupul, greşeala mea, fiindcă oricum eu nu am furat şi nu voi fura de la nimeni.
Imaginea de sus este cu toate numele persoanei care a scris acel fic şi daca te chiorăşti puţin vei vedea acolo numele de Kate.x - adică eu. Mai este şi Kt.Kat, care tot eu sunt.

Eu nu suport ca cineva să-mi spună că fur sau că imit, sau chestii din acestea, nu sunt genul si oricum am o imaginaţie foarte bogata încât sa scriu destule idei originale. Şi da, userul acela de pe Zup sunt chiar eu. Toată chestia acolo este că mi-am schimbat de 1000 de ori nick-ul. xD
Şi dacă vezi tu bine la semnătura mea de pe forum, aici, vei vedea că scrie by Kt.Kat, adică eu (aşa am avut odată userul pe Zup şi toţi mă ştiau de Kt.Kat) + că dacă te uiţi mai bine în acea imagine de sus cu numele, vei vedea tot Kt.Kat .
Tot eu sunt.

Şi ca să vezi că nu mit sau altele, te rog eu frumos să mergi la userul acela de pe Zup şi să spui de toate acestea şi să vezi ce îţi răspunde. (exact ce ţi-am spus eu)
Crezi ce vrei dar îţi spun şi nu mint, eu NU plagiez, fur sau imit.

Modificat de Kate.x (acum 13 ani)

_______________________________________
pus acum 13 ani
   
♥ℜ◊sэ★
Membru

Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1
Si eu si eu....
Love, [ Kate] stii ca iti iubesc ficul si imi place mult modul tau de a scrie.

Ino_me ficul nu e plagiat. Te asigur eu . O cunosc pe Kate si am si eu cont pe zup, iti zic 100% ca ficul e al ei, original, din radacini. Ea a muncit la el. A uitat si omu sa zica ca il mai are postat pe inca un site. La cate are pe cap, nu numai ea, toti, mai uita omu. Nu e nimeni perfect.

_______________________________________

"Te pierd printre ecouri rupte de cadenţă, diforme gânduri exorcizând tăcerea."
Ionuţ Caragea
pus acum 13 ani
   
♥ Şhaggy.
Membru

Din: In Yaoi Land. : x
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 167
După 1000 de ani vin cu nextul. Oricum să ştiti nu am plagiat nimic în viaţa mea. Acesta este ficul meu şi îl mai am şi pe Zup, asta să vă fie clar. Nu am de ce să plagiez, fiindcă am capul şi ideile mele. ^^
Multumesc de înţelegere.
Mai am un capitol scris, dar îl voi pune mai încolo, iar după va trebui să scriu nextul. Acest capitol nu este corectat cum trebuie, din nou... îmi cer scuze.
Sper să vă placă.




Capitolul V
~ Naruto ~






"Vreau să fi frumoasă, fiindcă astăzi te voi face să râzi" - am zâmbit, iar apoi râsetele şi-au dat drumul singure, conturând pe chipul meu un zâmbet larg până la urechi. De câteva minute îmi tot repetam aceste vorbe în gând, i le spusesem înainte de ai lua cea de-a doua sticlă de vin roşu din mănă. Cât de ridicolă părea, însă dulce... Aşa de firavă şi sensibilă.
Am surâs din nou, iar el din oglindă se ondula şi mişca după trupul meu, fiind reflectat aşa de perfect pe suprafaţa lucioasă, netedă. Îmi încheiam ultimii doi nasturi de la cămaşa vaporoasă de nuanţă albă, apoi mi-am luat cureaua de pe rama oglinzii ce mă imita aidoma.
A urmat părul, pe care l-am stropit cu câteva picături de apă pentru al da pe spate, fiindcă doream să arăt cât mai elegant, chiar dacă era încă ziuă.
Pantofii lungi din piele, ceasul, lanţul meu subţire din argin, arma, ochelarii de soare şi eram gata. Îmi ridicasem degetul arătător spre tipul din oglindă şi am şoptit mulţumit: "Bang!", pornind spre uşa de la camera mea.
Am ieşit cu zâmbetul pe buze, ocolind puţin holul, privind în câteva camere să văd dacă totul este sub control şi apoi m-am afişat în faţa uşii camerei brunetei, ce încă nu era gata.
Strâmbând puţin din gură, am mai aşteptat câteva minute bune afară, rezemat de peretele paralel cu camera "prinţesei". Şi într-un final, chiar după ce îmi ridicasem privirea de la ceasul de la mână, Hinata se afişase în faţa mea, arătând fabulos. Încât atunci când am dorit să mă retrag din poziţia iniţială, trupul meu s-a înclinat într-o parte, iar buzele s-au deschis şi ochelari picându-mi pe nas...
- Arăţi extraordinar... am exclamat eu destul de "îmbâtat". Bine, am vrut să spun bine, panica pusese stăpânire pe corpul meu aşa că brusc mi-am retras cuvintele, înghiţindu-le. Pornim? Şi braţul mi-l ridicasem în dreptul ei, iar ea ruşinată cum se afişa, a coborât ochii aceia violacei şi fermecători în jos, apropiindu-se puţin de mine, precum robotul.
- Aaa... Da! I-am simţit palma cum s-a aşezat comod între braţ şi antebraţ, iar atunci am ştiut că era timpul să părăsim casa spre marele centru al capitalei nipone, unde aveam să ne petrecem timpul împreună, doar noi doi, fără Kenji sau fără alţii maniaci.
Începeam să o privesc mai des, trupul ei reflecta pe dinafară goliciuna pe dinăuntrul, complicat, ştiu... Chipul ei, odinioară vesel şi mereu expresiv, se topise seara trecută, când totul începuse cu "adio!" şi se terminase în " de ce? ".
Pentru ea pare crud, pentru mine dezastros. Acest Kenji este un parazit ca toţi restul, care nu face altceva decât să urmărească şi să asculte. Cred cu siguranţă că este un prefăcut şi lucrează în secret pentru cineva rău, iar acum se joacă dea "Romeo şi Julieta" cu Hyuuga. Multe indicii am găsit şi foarte multe lucruri mă duc cu gândul la individul acesta Kenji, trebuie mai îndeaproape monitorizat şi urmărit, nu am de gând să-l las să scape, trebuie demascat, căci altfel ajungem la cheremul lui dracu.
Portierele au scos un sunet aproape scârţăit atunci când noi le-am închis, motorul a început să pârâie frumos şi noi am gonit-o pe şoseaua uscată, care ne ardea cauciucurile negre şi umezite.
Vântul ne lovea chipurile, obrajii. Părul nostru flutura în extaz, mai ales cel negru şi lung al brunetei, care flutura în mii de franjuri parcă ţesute din mătase şi se pierdeau în spatele drumului, unde se zărea casa care acum dispărea înghiţită de arşiţa dogorâtoare a atmosferei încinse, apăsătoare. Simţeam că trăiesc un deja vu dinamic, având şi o femelă la bord retrăiam amintiri fabuloase, din trecut, de la început... Când eram doar un puştan, năstruşnic şi neascultător.
Pe vremea aceea eram un rebel total, cam prea libertin, fiindcă odată intrat în mafia aveam acces la orice şi puteam face chiar tot ceea ce îmi poftea inima din mine...

"Era seară, iar pe străzile Romei pasul omului devenea lătratul câinilor. Acele tocuri, goale pe dinăuntru odată făcând contact cu pavajul pietros şi uniform de pe trotuare, străzi, scotea sunete destul de zgomotoase, precum un lătrat sau tropăit de copită de cal. Dar prin acel cartier, era necesar să te gândeşti la prietenii noştrii cei mai buni, sălbăticiunile canine.
Un oraş luminat, plin de viaţă şi lumea destul de periculoasă. Eu şi cu amicul meu Ferral O`Donn, o corcitură dintre un francez şi o italiancă plimbam pachetele pe străzile ameninţătoare din cartierul Percaz, acolo unde trebuia să ne întâlnim cu clientul.
Pe lângă noi tot felul de tinere mai uşuratice se bălăncăneau după afecţiunea noastră, Ferral le dezmierda cu a lui voce suavă şi ondulată, pe când eu continuam să rod acea bomboană dulce acrişoară din gură, privind în faţa mea.
- Naruto, scumpul meu prieten, relaxazăte.
- Îmi pare rău frate, dar eu nu pot, cu toate că aş tânji după o bucăţică din aceasta, fac eu referire la o brunetă apetisantă, indicând cu buzele în dircţia ei. Ea chicotind la urmă şi înaintează spre mine, apăsându-şi acei sâni medi pe pieptul meu, deformând formatul cămăşii albe.
...
Luna sclipea pe cerul stins şi întunecat, noi tot acolo ne aflam şi aşteptam de două ore bune ca respectivul client să-şi facă apariţia.
Nu a durat mult şi imediat am simţit miros de ţigară. În faţa noastră se afişase o decapodabilă roşie, cât de mult adoram amşinile de genul acesta, iar în faţa şoferului se afla o tânără femeie, brunetă şi purtând o pălărie mare ce-i acoperea privirea.
Văzând asta am zâmbit şi atunci m-am deslipit de peretele din cărămizi roşii al clădirii şi am păşit cu servieta în mâna dreaptă spre portiera de pe celălalt loc, unde m-am rezemat cu ambele braţe. Femeia, aplecându-se spre mine, conturând cu ale ei buze roşii şi finisate, un rânjet apetisant, întrebându-mă.
- Uzumaki?
- Cum de ai ghicit? Am întrebat ironic, iar ea aplecându-şi capul din cauza hohotelor de râs, s-a reîntors cu ochii aceia negrii spre mine.
- După felul în care te mişcai, ai pachetele?
- Normal Am afirmat rapid, ca apoi să sar pe locul de lângă şoferiţă, iar prietenul meu în spate. Căci trebuia să ne îndreptăm spre sediu.
...
Ne înghiţise pe toţi întunericul din încăpere şi brusc cineva a aprins becul, iar în faţa noastră s-au afişat nişte chipuri necunoscute. Erau cei din banda Florenţa şi păreau nerăbdători după drogurile şefului, de parcă erau bomboane de ciocolată. Odată ce le-am înmânat unei matahale de gardă, aceştia au deschis foarte rapid servieta, cotrobăind-o cu migală şi imediat ce au dat de praf l-au şi turnat pe gât sau pe nas... patetic.
- Bine lucrat Giulliena, bărbatul din capăt a răspuns mulţumit, iar zâmbetul acela larg până la urechi îl dădea de gol, era mult prea drogat.
- Mulţumesc!
- Iar tu tinere să-i transmiţi multe mulţumiri şefului tău, pentru tot. Acum puteţi să părăsiţi locul şi să nu de-a Sfântul să spuneţi unde ne aflăm că aici, în Roma vă este sfârşitul.
Eu şi cu amicul meu am dat înţelegător din cap, doar nu eram aşa de tâmpiţi să dăm astfel de date oamenilor de pe drum, chiar dacă eram tineri, nu eram şi proşti.
Am păşit spre ieşirea din spate, intrasem prin altă cameră, la fel de bine aranjată ca cealălaltă, covoarele multi-detaliate scoteau în evidenţă simţurile rafinate pe care le avea bărbatul, plus restul decoraţiilor exotice şi tradiţionale din clădire. Şi chiar aici, le-a fost lor sfârşitul.
În următoarele secunde, în care noi ne îndreptam spre ieşire în siguranţă, poliţia tocmai întrase furtunos ca un uragan pe uşile din aur, aţintind armele spre ei, noi priveam neputincioşi prin crăpătura uşii pe care înainte intraserăm, în linişte.
Încercau să se ascundă şi să nege că nu sunt mafioţi sau traficanţi de droguri şi..."

- Naruto! Hey Naruto!? Brusc am observat mâna Hinatei cum fâlfâia prin faţa ochilor mei albaştrii.
- Cum? Aaa... scuze, e timpul să găsesc un loc de parcare. Spun eu destul de neorientat şi într-un final gâsesc unul, destul de departe dar bun.
- La ce te gândeai?
Îmi schimbasem expresia facială şi acum într-un fel legam totul...
- Toţi se panicaseră şi nici unul nu dorea să fie prins, iar prima persoană care a acuzat pe o alta, era chiar Giulliena... Şi mi-am ridicat capul şi am privit înainte. L-a arătat pe şeful ei cu degetul, strigând că ea este nevinovată şi că el este făptaşul.
- Deci a făcut un lucru bun, nu? întreabă fata de lângă mine pierdută, cu toate că nu ştia la ce mare lucru mp refer eu.
- Nu, deoarece şi ea era implicată în asta şi după ce am ajuns împreună cu amicul meu Ferral la mafia nostră, tocmai aflasem că femeia aceea îşi trădase iubitul, cu care clădise totul...
Un moment de linişte se abătuse spre noi, ea nu prea înţelegea şi totuşi reacţionase, părea dezamăgită de laşitatea acelei femei. Eu deja vedeam lucrurile conectate: Kenji plecase, iar Hinata avea să rămână aici... pe scurt, atunci când el se va reîntoarce ar fi să o ucidă pe iubita lui.
Credeam că atunci când voi ajunge aici, totul va fi acoperit de un alt subiect, cine ar fi crezut că se va implica şi iubirea sau relaţiile dintre un bărbat şi o femeie, acum am căzut în braţele dragostei şi într-un fel sunt un pion, un jucător ce trebuie să căştige pentru a supravieţui în acest spaţiu.
Parcasem prin apropierea mall-ului, idea de ai readuce zâmbetul pe buze tinerei mele protejate nu pierise, iar sentimentele pe care începeam să le dezvolt pentru ea tot creşteau, la fiecare pas pe care îl parcurgeam împreună cu ea.
Era un vis, şi doar privind din spate trupul ei mlădios, zâmbeam instantaneu, mă cuprindea bucuria.
În mall era puhoi de lume, nu puteai vedea aproape nimic, toţi se înghesuiau de colo, colo pentru a prinde ori reduceri, ori loc la o terasă interioară şi tot aşa mai departe, nebunie.
I-am cuprins mâna într-o fracţiune de secundă întra mea, simţind uşor cum aceasta se înfioară lângă mine, iar obrajii ei se înroşiseră extrem de mult. Pur şi simplu îmi sălta inima de fericire în piept. Cuprinzându-i şi talia am scos-o din înghesuială şi ne-am îndreptat spre un magazin vestimentar, începând mica noastră aventură "spaţială".
Precum albinuţele din floare în floare, căutam cu interes fericirea fetei şi atunci când îi vedeam surâsul în colţul gurii la rândul meu zâmbeam satisfăcut de totul.
Am intrat într-un magazin de rochiţe, chiar insistasem să facă un mic tur prin el, iar modelele pe mină mă încântau, de aceea abia de reuşisem să o conving să probeze o rochiţă din mătase cu dentele. Consideram că avea să-i stea bine şi o avantaja într-un anumit fel.
Atinsesem materialul, era din mătase, forma îi era mulată până la truchi şi liberă la picioare. Perfectă.
- Intră în cabina de schimb! tonul meu poruncitor o făcu să râdă.
- O vai, mă tem, era ironică ca întotdeauna. Eu am rânjit şi am ridicat puţin de geaca neagră, pentru ai arăta arma. Off, ok, dar doar de data aceasta.
Intrase într-un final, tot la îndemnurile mele rugătoare sau aspre. În timp ce ea se schimba eu mă plimbam printre umeraşele frumos aranjate şi întămpinat de o vânzătoare blondă drăguţă, am întrebat-o cât costa rochiţa pe care pusesem ochii.
- Treizeci şi patru de mii de euro domnule.
- Perfect, am şoptit eu mulţumit, apoi înmânându-i banii pentru a o cumpăra.
Nu credeam şi nici nu-mi trecuse prin cap să dau peste mafioţi sau oameni răi ce aveau să o rănească pe brunetă. Zărindu-i la capătul uşii, am zburat până la cabina Hinatei pentru a o avertiza.
- Stai, nu ieşi, lasă-mă... Am intrat lângă ea, astupându-i gura cu palma pentru a nu ţipa şi i-am şoptit: Taci! Tu ieşi pe sub cabine şi croieşteţi drum printre umeraşele cu haine, apoi eu am să vin după tine, ai înţeles?
Ea a dat afirmativ din cap făcând în tocmai ce îi spusesem. Eu zărind câteva bluze în aceiaşi cabină, le-am îmbrăca superficial şi mi-am ciufulit părul ca să pară mai lung puţin. Am aşteptat semnalul ascultând paşii unuia dintre tipi, până ce a ajuns la cabina mea şi a tras de cortina albastră. Hinata era la uşă deja, aşteptându-mă, ăilalţi indivizi se holbau la mine ciudat şi eu imediat am aruncat în ei cu o şcenă dramatică:
- Waa... Porcilor, cum vă permiteţi să intraţi peste o doamnă stilată ca mine, am început să dau în ei cu palmele până ce unul din tipi mi-a tras de bluza roz în jos şi au descoperit că sunt bărbat. În fine. Şi apoi l-am lovit cu piciorul în piept, doborându-l pe jos. Apoi m-am plasat în locul aceluia pentru ca să sar şi să-i lovesc pe restul cu o piruietă de picioare, fix peste ochii. Hinata tot gesticula să vin spre ea în grabă. Alarma pornise şi atunci am reuşit să scap, fugind împreună cu aceasta spre ieşirea din mall.
Dintr-o dată indivizii aceia s-au înmulţit, iar în spatele lor venea poliţia, ciudată secvenţă însă eu am continuat să fug cu ea până ce am ajuns în apropierea ieşirii din spate, unde se vedea că ne aştepta un altul nebun, pe care l-am împuşcat în umăr pentru a ne croi drum.
Ne urmăriseră până când ajunseserăm deasupra oraşului. Fugeam pe şosea şi cu greu am reuşit să scăpâm de ei. Chiar atunci când ne simţeam mai în siguranţă am lovit o piată mare şi am ieşit de pe drum, oprindu-ne pe un teren uscat, nisipos. Seara se lăsase, luna deja apărea pe cer, iar văpaia de lumină jos de tot pe bolta cerului se îndrepta spre apus.
Când într-un final ne limpeziserăm la minte, am deschis portiera şi eu, şi ea pentru a ieşi de acolo...

_______________________________________
pus acum 13 ani
   
°o.O Skittles O.o°
Membru

Din: Ia ghiceste...
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1645
Un next plin de actiune Mi-a placut partea cu Naruto deghizat in femeie
Hmmm...ma intreb ce vor aia de la ei...

_______________________________________
~Kanon,Damon,Miku and Francisco Lachowski are MINE!Capish?~  *click*

Revenge is sweet...
pus acum 13 ani
   
♥ Şhaggy.
Membru

Din: In Yaoi Land. : x
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 167
Nextul şi sfărşitul primei bucăţi din Good Boys Never Die.
O să postez în curând următoarea bucată.
Scuzaţi evendualele greşeli. -.- Acest capitol este scris de mult, postat pe celălalt site, deci nu prea am apucat să-l re-corectez.



Capitolul VI
~ Hinata ~





Sprijinindu-mă cu greu de palme şi genunchi, priveam pământul acela uscat, iar eu, la fel ca el începeam să crap fiindcă aerul era complet aspirat de praful ce mă învăluia. Uşor am început să simt cum gâtul începe a mă gâdila într-un ritm repetat, îngrijorată i-am dat drumul tusei pentru a elimina această senzaţie ciudată şi supărătoare care mă cuprinsese.
Înspiram şi expiram nebuneşte, ce zgomote ameninţătoare se năpusteau în liniştea aceasta, maşinile care treceau pe lângă mine şi... tocmai când îmi ridicasem privirea încruntată şi murdară de la nisipul de pe jos, l-am observat pe Naruto cum, la fel ca mine se zbătea ca peştele pe uscat, e o nebunie. O iuluzie, fiindcă nu avea cum ca el să fi păţit ceva... Doar eu puteam juca perfect rolul rănitului şi a persoanei neajutorate, însă acum tocmai se "scufundase împreună cu mine pe Titanic".
Putusem să simt zgâriiturile de la podurile palmei mele atunci când îmi dădusem părul negru de pe faţă. Mă durea şi acum puteam vedea clar ceea ce se întâmplase, îngrozitor.
- Nu se poate! Ne-au prins? Am sărit eu speriată şi derutată din loc, mişcându-mă doar câţiva centimetrii în sus, pentru ca în următoarea secundă să mă aplec de durerea care mă săgeta într-un hal, fără de hal la coloană.
- Nu, nu ne-au prins, am scăpat! Zâmbetului tipic şi-a făcut apariţia grandios pe buzele cărnoase şi uşor roşiatice ale blondului. Nu văd eu bine sau cumva îi sângerează buza înferioară?
- Naruto! Am strigat şi apoi m-am ridicat fugind spre el îngrijorată de starea în care se afla. Praful din ochii se scursese cu lacrimile ce-mi brăzdau uşor obrajii. Nu plângeam cu adevărat, însă granulele de nisip deranjau pielea sensibilă şi de aceea ochiul a reacţionat corespunzător rolului pe care îl avea.
Mergeam destul de bălăncănit şi nici nu ajunsesem cum trebuie la el, căzusem. Patetic, nici de mers nu sunt în stare mă mir cum de am reuşit eu să trec prin toate acestea... I-am cuprins uşor în ambele palme obrajii, mângâindu-i încet pentru al face să-ţi îndrepte întreaga atenţie asupra mea şi pentru al relaxa, fiindcă mă temeam şi dacă ştiam că el este rănit, eu nu mă simţeam în siguranţă: De parcă eram un fulg şi dacă vântul nu mă ducea departe eu aveam să cad pe pământ şi să mă topesc în apa rece al celui mai apropiat lac.
În continuare mă pierdeam în ochii acestuia care deveneau două pietre preţioase hipnotizante, complet uitasem ce făceam şi văzând cât de rănit era începeam să cred că era foarte sexy aşa şi...
- Doamne, ce tot gândesc. Îi trag o palmă zdravână peste obraz înroşindu-l foarte rău, iar sângele dintr-o zgârietură începea să pice abundent pe pielea lui.
Speriată de ceea ce tocmai am făcut, am sărit pe el pentru ai linge sângele şi mi-am lipit buzele de obraz, pentru că nu mai gândeam lucid absolut de loc, nici această manevră nu prea mă ajuta.
Începeam să mă ruşinez foarte rău, iar la rândul meu simţeam că mă topesc acolo, curajul mă părăsise şi acum mă gândeam ce aveam să-i spun când trebuia să mă desprind de el. Dar oare doream să mă despart de pielea lui moale şi fin, parcă doream să-i sărut şi buza uşor rănită... "Nu, nu mai gândesc lucid" - am strigat ca o nebună în mintea mea ameţită.
După câteva secunde am reuşit să mă dau la o parte aruncându-mi privirea peste tot, doream aşa de tare să vâd şi prin nisip, până ce descopeream oase de dinozaur, doar ca acesta să nu mă facă într-un anumit fel să mă uit în ochii lui blajini şi atât de albaştrii.
Începeam să mă panichez, în loc să mă îngrijorez de faptul că am avut un accident destul de neplăcut şi că din nou am fost urmăriţi de acei nenorociţi, eu aveam tot felul de fantezi spontane cu garda mea de corp, ce mă privea destul de zâmbăreaţă. Tocmai observasem când îmi ridicasem pentru puţin privirea sfioasă.
Râsese la gestul meu prostesc, ce nu aş da să am acum un par ca să mă lovesc în cap cu el, cât de idioată pot fii, dar de ce mă simt aşa de neliniştită şi de agitată în prezenţa lui. Nu m-am mai manifestat aşa de rău atunci când el se afla prin preajmă...Ce înseamnă toate aceste bătăi nebuneştii de inimă, de ce mă doare, de ce vreau aşa de tare să evadez din cuşca aurie în care am fost întemniţată de către Kenji... De ce oare aduc vorba de el într-un astfel de moment, când normal ar trebuie să fac crize că nu ştiu unde mă aflu.
Of... iar mă priveşte cu acei ochii veseli şi blânzi... Ce să fac, ce să fac? "Nu mai suport, nu mă mai privii aşa, mă ameţeşti într-un mod extrem de fermecător."
Începusem să tremur, trunchiul mi-l îndoisem înainte pentru a mă putea sprijini de picioare cu pumnii. Priveam din nou în jos, fiind mult prea vrăjită de fiinţa bărbatului ce stătea în faţa.
Printre firele de păr groase puteam să-i văd tălpile cum se îndreptau spre o altă destinaţie, se ridicase în picioare, iar eu tresărisem uimită, de ce? Nu ştiu, cred cu stupoare că nu puteam să rezist fără el în aceste împrejurimi. Locul îmi era necunoscut, iar claritatea scăzută, nu puteam destinge multe din cauza acelui praf nemernic ce-mi intrase printre gene şi-mi iritase ochii.
Printr-o mişcare fulgerătoare de mână îi prinsesem materialul cămăşii, oprindu-l în loc. Chicotise, am perceput acest gest imediat aşa că îmi plecasem capul de ruşine.
Dar ce să-i fac, nu puteam rezista, ceva mă împingea spre el... Forţa de atracţie era mult prea puternică.
Cu greu şi cu îndemnul inimii mele zbuciumate am şoptit spre el:
- Nu... nu pleca, suspinasem eu precum un animal rănit.
- Nu mai sta pe jos, hai ridică-te. M-a prins de talie şi de braţul drept, ridicându-mă de acolo şi cu degetele unite de la palma sa, mi-a îndemnat frumos chipul să se ridice şi să admire priveliştea izbitoare care pâlpâia spre asfinţit.
Întreg Tokyo-ul se întindea măreţ dedesuptul nostru, totul fiind delimitat de un rând lung de bări metalice care separau şoseaua şi restul terenului mic de golul prăpăstos al dealului pietros.
- Ca şi în filmele acelea vechi, în care cuplurile săteau la marginea drumului cu decapotabilele şi admirau oraşul de sus, în clar de lună.
Şoptise acesta, iar zâmbetul său apăruse pe faţă... Îl priveam fermecată, iar ochii îi străluceau din cauza luminii puternice ce se propaga de la lună.
Chiar nu îmi dădusem seama că există un astfel de loc prin ţara mea, defapt nici nu îmi imaginam. Aveam doar iluzia oarbă de a crede că doar în filmele americane pot exista astfel de spaţii uluitoare şi romantice.
Am oftat prelung zâmbind şi eu într-un final, admirând în continuare acesta priveliştea încântător de frumoasă, ce ne vrăjea cu fiecare secundă pe care o savuram, dar cel mai mult iubeam faptul că aveam cu cine să gust din plin această seară destul de zdruncinată, însă cu un final reuşit, demn de Oscar.
Încetul cu încetul inima mea se umplea cu bucurie, nu puteam crede că aşa ceva este posibil... Deodată am simţit o adiere caldă la urechea mea, pe loc am încremenit, iar când mâna lui Naruto a cuprins-o pe a mea, mii şi mii de fiori au trecut în tărăboi prin şirea spinării, făcându-mă să privesc nemişcată înainte.
- Cred că cel mai bine ar fi să stăm comod în maşină... ce zici?
Nu, de ce a pus acea pauză? ca să-mi răsufle mai mult în ureche acel aer cald care îmi trezea toate simţurile la viată? Prea multă presiune şi inima avea să explodeze la mine în piept. Da ia stai... maşina este întreagă?
Rapid îmi întorc capul spre ea şi cu adevărat, era în picioare puţin zâgriată ce-i drept, dar întregă şi la fel de frumoasă ca la început, numai bună de stat în ea.
- De ce nu mi-ai spus de la început că maşina era întreagă? Aşa puteam să mă pun încă de la început în ea pentru a-mi trage sufletul... Imbecilule!
- Nu e vina mea că tu ai ieşit din ea după ce am zburat de pe şosea. Pot da vine pe tine, de ce Dumnezeul meu eşti bogată?
- De ce Isuse eşti tu deştept ca să critici o persoană ca mine, când şi tu la rândul tău eşti urmărit fiindcă eşti de partea binelui ? Hmm... acum nu mai răspunzi? Încep eu să ridic sprânceana la el.
Adevărul era că amândoi aproape împărţeam aceiaşi vină şi el tot insinua că trebuia să-mi revină mie fiindcă bunicul meu era bogat... Nu îl mai înţeleg.
- Vulpoaică ca în totdeauna, a spus el rânjind şi apoi s-a aşezat lângă mine pe locul şoferului privindu-mă. Doar că de această dată te înfăţişezi cu o altă blană.
- Cum adică? Sar eu ca ars din loc, răstindu-mă la el cu mâinile încrucişate la piept. Doar pentru că sunt puţin sensibilă asta nu înseamnă că sunt neputincioasă, iar Kenji... facă ce vrea, nu mă mai interesează.
Nervoasă mi-am rotit trupul în partea cealălaltă, deoarece nu doream să am contact vizual cu blondul, ce schiţa o expresie destul de şireată şi satisfăcută. Mă enerva, mă tachina, asta tot făcea şi totuşi aducând în mijlocul discuţiei vorba de Kenji, mă blocasem.
Asta am făcut, de fiecare dată mă opream, dar de data asta am să încerc să uit, fiindcă nu mai vreau să mai am de aface cu nici unul din ei, prea multă presiune. Şi de fiecare dată mă pierd.
Simţisem mişcându-se ceva, era Naruto care din nou sigur încerca să mă enerveze... Aşa că m-am întors spre el, dar brusc am înlimnit.
El fiind mult prea aproape de mine, abordase o poziţie destul de serioasă, lăsându-şi mâna să se sprijine de tapiţeria albă a banchetei mele. Având o privire intensă care mă săgeta de fiecare dată şi căreia nu îi prea puteam rezista, pur şi simplu încercam să mă feresc, iar capul meu se tot întorcea în toate părţile posibile pentru a nu-i întâlnii din nou veninul ce se propaga din ochi.
Palma lui se aşezase pe obrazul meu care începuse încetul, cu încetul să se roşească treptat. "Nu... ce faci? ", mi-am şoptit eu în gând emoţionată.
Începuse să îl mângăie transmiţăndu-mi tot felul de fiori, sentimente, fantezi... inima mea pulsa, bătea în turbare şi eu cedam cu fiecare secundă pe care o trăiam.
- Îţi este teamă să-ţi arăţi latura sensibilă în faţa mea, văd că te chinui singură, dar eu văd prin tine, chiar pot. Timbrul său era calm uşor nostalgic şi acel zâmbet fin ce-l purta pe chip mă făcea să-l ţintesc cu ochii şi să... să mă apropii mult mai mult de trupul lui, care parcă mă chema într-o îmbrăţişare.
- De unde ştii asta? Încep eu să întreb, glasul tremurându-mi. Nu mă cunoşti, nu ai cum să ştii ce este în inima mea. L-am fixat cu ochii privindu-l sigură pe mine, dar imediat am înghiţit în gol.
- Vroiai să mă săruţi.
- Ce? după un moment de linişte am intervenit oripilată. Nu, nu, nu... Dragul meu tu visezi stele verzi cum aş putea eu să doresc aşa ceva, nu sunt ca fostele tale"iubite" să cad în plasa unui astfel de nemernic şi...
Mi-a cuprins faţa în ambele sale palme privindu-mă intens pentru câteva momente, iar după şi-a plecat faţa încet, timp în care eu încă vorbeam, neobservând ceea ce dorea acesta să facă şi m-a sărutat apăsat, blocându-mă.
- Hmmp...!? Îhmm... Naruto! Am strigat surprinsă în timp ce acesta îşi desprinsese buzele de ale mele doar pentru o secundă, ca după să reea sărutul, care mă topea pe dinăuntru.
Nu... nu îmi vine să cred, chiar mă sărută!? Şi de ce mă simt aşa de aeriană? Plutesc. Ceva nu este bine, dar totul pare perfect, greşesc cu ceva dacă nu pot să îi rezist? Trupul său se presează uşor pe al meu şi
simt că nu mai am forţă în oase, cedez uşor doar când mai trag cu ochiul la chipul său.
Simt că mă prăbuşesc, doresc aşa de tare să-mi las capul pe portieră şi să mă îndoi de tot, iar el să continue în acest ritm suav şi tentant. Nu, greşesc, nu e bine, nu ar trebui să fiu aşa, eu îl iubesc pe Kenji. Chiar îl iubesc? Nu ştiu, blondul îmi zboară minţile şi cred că are să-mi fure şi inima.
De respins, nu l-am respins, iar el nici nu dorea să se întâmple asta, păream uniţi şi de ne clintit.
Eu tremuram, el mă cuprindea cu grijă şi mă trăgea aproape, ca să nu mă topesc de tot. A devenit un sprijin pentru mine şi de fiecare dată când încerca să-şi strecoare palmele pe sub hainele mele, eu îl cuprindeam de cămaşă şi strângeam cu forţă materialul. Se poate spune că m-am predat diavolului şi acum trebuie să ascult fiecare ordin, fiecare stimul ce îmi face trupul să trepiteze, pe care îl primesc din atingerile sale.
Şi-a desprins pentru câteva secunde buzele de ale mele, a prins de maneta de la scaun şi l-a întins până ce puteam să mă pun de tot, ca pe un pat, apoi a revenit la mine, trântindu-şi palmele pe de o parte şi de alta a chipului meu, privindu-mă cu profunzime, încercând parcă să deschidă acea poartă care făcea legătură cu inima mea, întemniţată.
- Naruto... Am şoptit eu, lăsând în sfârşit glasul să se facă auzit în această linişte nocturnă.
Ochii ne sclipeau puternic, noi continuând să păstrăm tăcerea.
Văzând văpaia aceea luminoasă şi arzătoare din privirea lui am ştiut că avea să urmeze ceva anume, dar eram nesigură pe mine.
- Nu spune nimic, lasă-te învăluită de nopate şi simte cu putere şoaptele muzicale ale insectelor ce ne înconjoară. Hinata, a devenit serios imediat după ce a terminat prima propoziţie, poate mă crezi un mitocan şi un perverst, idiot şi neascultător, dar pentru tine... mi-aş da întreaga viaţă. Ţine minte bine asta, fiindcă nu o vei mai auzi aşa de curând.

_______________________________________
pus acum 13 ani
   
anatdmt
Membru

Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 3
adu nextu repede plz ca vreau sa stiu daca o sa o faca naruto si hinata       adu repede plz ca mor aci decuriozitate daca poti sa-mi spui si cam in cat timp il aduci ar fi perfect....dar totusi nu te presez oricum asta e cel mai tare fic citit pana acum!imaginatia ta este foarte bogata dar te exprimi extre de frms spor la lucru pa si adu-ne cat mai repede nextu plzz  

pus acum 13 ani
   
°o.O Skittles O.o°
Membru

Din: Ia ghiceste...
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1645
Ah...ce draguts
Ma intreb ce vor face acuma cei doi

_______________________________________
~Kanon,Damon,Miku and Francisco Lachowski are MINE!Capish?~  *click*

Revenge is sweet...
pus acum 13 ani
   
♥ Şhaggy.
Membru

Din: In Yaoi Land. : x
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 167
Vă mulţumesc pentru comentarii, dar acesta este ultimul capitol al primului "volum".
O să aduc şi următoarea parte, dar nu acum, mă tem.
De aceea aş ruga un mod să închidă acest thread.

Modificat de ♥ Şhaggy. (acum 13 ani)

_______________________________________
pus acum 13 ani
   
Lene
Moderator

Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1113
@♥ Şhaggy. nu inteleg de ce te temi, deoarece esti o scriitoare foarte buna si talentata, chiar daca nu ai am citit ficul stiu asta.
Daca doresti sa il redeschizi ma poti anunta oricand. Am sa il mut pe moment la dropped.
Spor la scris!

_______________________________________
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩۞۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬



Click it. -->  <-- Click it.
pus acum 13 ani
   
♥ Şhaggy.
Membru

Din: In Yaoi Land. : x
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 167
Nu mă tem, dar am terminat acest prim volum şi voi reveni în curând cu următorul.
Oricum îţi mulţumesc foarte mult Timy. *hug*

Scurt, scurt, scurt... Prea scurt postul : ))

Modificat de ♥ Şhaggy. (acum 13 ani)

_______________________________________
pus acum 13 ani
   
Alcoholic Muffin
Membru

Din: Nowhere
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 66
Aduu nextu ca am sa mor aici!! Urasc suspansul   !! Te rog dulce ca zaharul cu miere sa continui!:o3
Iti urez bafta la scris si te pup!

_______________________________________
You have enemies ? Good. That means you stood up  something in your life
.

                       Liar liar, don't cry on my shoulder
                           You played with fire
                              And smiled when you told her
                                   Oh, oh, thought you were someone
                                       Oh, oh goodbye to no one...
pus acum 13 ani
   
anatdmt
Membru

Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 3
In niciun caz sa nu inchizi!   nu te las!!!mai ales acum cand e atat de interesant   doamne dar  ce imaginataie bogata si frms ai mai ales sfrasitu mi-a placutfooarte frms !naruto a fost imblanzit de hinata vai si ce cuvinte frms i-a spus adik a recunoscut ca e un pervers dar totusi atat de roamnatik sa-i spui unei fete as face orice pentru tine    mi-as dori ca si iubitu meu sa fie la fel ca si naruto exceptand sa si-o traga cu oricine gaseste pe strada   oricum mult sporr la scriss si adu nextu plzz \!!!nu ne tine in suspans ca io cel putinexplodez de curiozitate sa vad ce se intampla in continuare     succes

pus acum 13 ani
   
Pagini:  1 2  

Mergi la