Sakura14
Greieraş
 Din: Mangalia
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 227
|
|
Capitolul 42
Aiko:
Dupa ce Itsuki pleaca,ma dau jos din pat dupa care ma indrept spre iesirea din spital.Nu era nimeni pe holuri.Si asa am continuat sa merg pana ce am ajuns la un pod din apropiere.
M-am urcat pe balustrada cu gandul de a ma arunca.Am suferit prea mult.Mai inatai mi-am pierdut mama cu care oricum nu eram in relatii bune,apoi l-am pierdut pe Trace in favoarea scorpiei de Anastasia si acum l-am pierdut pe Ryota din cauza unei greseli.De sa mai traiesc?Incet,inchid ochii si ma arunc.Dar,fix in acel moment cineva ma prinde de mana si ma trage inapoi.Ma intorc confuza dar totusi furioasa(deoarece nu m-a lasat sa mor) spre aceea persoana care era o fata in jur de 18 ani,inalta,slaba dar cu forme,cu parul negru ca noaptea lung pana la umeri si ochii de un negru sters.Aceasta imi explica cat de pretioasa este viata iar eu imi dau seama ce prostie eram pe cale sa fac.
Chiharu,fiind ziua ei se gandeste s-o lase pe Aiko cu cineva.
-Pff...oare unde te-as putea duce? Deoarece e ziua mea azi si toti prietenii si cei din familie is invitati la ziua mea si acuma nu stiu unde sa te duc, deoarece asa nu te pot lasa singura! Deoarece areti ca...defapt mai bine m-as abtine.
Ce pizda masii ii si cu fata asta haschilopata ca deja ma enerveaza!
- Deci...hmm...unde sa te duc, habar nu am...hmmm....si incepea tipa sa stea pe ganduri dupa care deodata incepe sa urla „Asta eee!” bagandu-ma pe mine in sperieti, norocul ei ca nu a crapat inima in mine, mie nu imi pasa, dar ei cu siguranta.
- Am un var ii super de treaba,o sa iti placa de el...ei bine...e cam pervers, ah! Defapt nu nu mai e, scuza-ma...intradevar ca a fost un futangiu dar din vara s-a schimbat foarte mult acuma e un tip calm si serios dar stie de glume, o sa iti placa de el, bine ca mi-am amintit de el, ce noroc ai...el nu vine la ziua mea deoarece acuma cica sufera dupa fosta sa prietena, jalnic dar neh, asta e! Deci...hai sa mergem...apropo numele meu este Takahashi Chiharu! Al tau care este? Si apropo eu nu sunt tot timpu asa, sunt o fire foarte serioasa si matura doar ca azi...habar nu am ce e cu mine ca sunt asa prietenoasa si zambareata. Spuse Chiharu .
- Mda...pe mine ma cheama Fujihara Aiko
Autorul:
O scurta conversatie dintre Chiharu si Aiko, Chiharu are 18 ani, adica in ziua in care Aiko vroia sa se sinucida mai exact in 16 noembrie, Chiharu a implinit 18 ani
Asa ca Haru a duso pe Aiko la varul sau, care prin urmare a fost Ryota, Aiko a inceput sa faca crize cand l-a vazut pe Ryota, dar pana la urma a stat la Ryota, pana cand a venit Itsuki dupa care Aiko a plecat la Itsuki acasa, iar el a inceput sa se gandeasca si sa ii povesteasca lui Aiko:
Cap39
- Da! Ma stii bine Nishimura, tu ma cunosti cel mai bine, sti despre ce vorbesc!
Dar nu numa nishimura il stia bine ca si Itsuki!
- Stiai ca Ryota atunci sa indragostit de tine cand tu ai fugit de la ziua lui Trace? Zise Itsuki
Aiko a fost prima lui dragoste, nu a mai vazut aceea flacara la nimeni arzand atat de tare decat la Aiko.
Ryota a umblat cu mai multe fete, era un fel de...hmm...poate ii prea mult spus afemeiat, dar asta e...
Si intr-o zi mai exact in iulie, cand era ziua lui Trace a vazut o fata uda loarca pana la piele care mergea pe aleeile pusie ratancindu-se si din aceea zi Ryota sa schimbat radical, deoarece daca mergea o fata la el asta nici nu il baga in seama, iar altadata deja de mult era in pat cu ea, iar din aceea noapte din iulie nu sa mai uitat la nici o fata, doar cauta o singura persoana, iar aceea persoana ai fost tu Aiko! Dintr-o singura privire l-ai facut sclavul tau de o viata...
Cand imi amintesc si acuma ma apuca rasul cum Trace si Ryota vorbeau de aceeasi persoana doar ca nu si-au dat seama ca e vorba de aceeasi persoana. Asa ca eu stiu mai multe de tine cat ai putea tu sa iti imaginezi... imi spune Itsuki in timp ce imi zambeste bland
Dupa care ce-i doi au mai povestit, dupa care a trecut cateva saptamani, sau o luna, nu mai stiu exact! In tot acest timp Aiko l-a cunoscut pe Kurogami Hisui in varsta de 20 de ani, intre timp a aflat ca Itsuki este gay iar Hisui este iubitul lui! Intre timp Trace s-a combinat cu Chiharu, cu Trace nu s-a mai vazut, pana intro zi:
Capitolul … – „Te iubesc!…”
Deodata am auzit cum cineva suna la interfon, m-am dus pana la interfon si am stat in fata ei, gandindu-ma sa raspund sau nu, deoarece intr-un fel ma temeam ca e Ryo, si… si chiar nu vroiam sa dau fata cu el, mai ales dupa cele intamplate cu Trace…
Am stat cateva minute bune in fata interfonului gandindu-ma. Intre timp in fata mea se mai repetau scenele cu Trace, cand ma sarutat, si fata lui Ryota cand a vazut, crezand ca eu l-am sarutat…
Deodata mi-am revenit cand am observat ca interfonul se oprise si nu mai suna, m-am dus repede la geam, am tras perdeaua cu grija, si ma uitam cine a sunat la interfon, dar deabia se vedea, deoarece geamul era aburit, si mai si ningea. Dar din fericire am putut vedea ca este un tip inalt cu parul castanui, si cu un buchet de flori in mana, mi-am dat seama imediat ca acel tip inalt era Ryota Shimizu…el sa uitat in sus, la geamul meu, dar eu m-am tras foarte repede aplecandu-ma, ca sa nu ma vada, am fugit in camera mea unde m-am pus la geam, in asa fel incat el sa nu ma vada daca se uita la geam, si priveam afara, in camera mea geamurile nu erau aburite deoarece chiar inainte cu vreo 10 minute de a veni Ryota la mine le-am sters …
Am vazut cum in mana lui era un buchet mare de trandafirii rosii si mi-am adus aminte ce zicea Ryota ca trandafirii rosi simbolizeaza iubire, oare chiar ma iubeste? S-a dus incet pe strada, si sa razamat pe un stalp de pe trotuar, si-a pus buchetul sub brat, si si-a bagat mainile in buzunarele de la pantaloni, si statea suparat, pe fata lui se citea tristetea si parca o miie de gandurii il necajeau, sincer, si mie imi treceau prin cap o miie de ganduri dar numa stateam si ma uitam la el, suspinand greu, si lasand cate-o lacrima cazand, si zdrobindu-se de piepul meu, pe care usor aluneca in jos, pierdandu-se, pe pielea mea calda, si creiindu-mi fiori…
[img][/img]
Deja timp de trei ore il priveam, si lacrimii imi curgeau, amintindu-mi mii si mii de ganduri, mi-as dori sa fi fost careva cu mine in acest moment, sa imi de-a macar un sfat sau sa imi reproseze ceva sau macar o palma sa imi fi dat careva…Afara ningea din greu, dar Ryota nici nu se misca, statea acolo, zici ca era lipit de stalpu ala, statea si ma astepta pe mine, din cand in cand se mai uita la geamul meu, dar nu avea cum sa ma vada de perdea, se mai uita in stanga, dreapta, dar nimeni nimic…Nici oamenii nu mai circulau pe strada, numa masinile le mai vedeam care treceau pe langa Ryota… Dar el numa statea si astepta, din cand in cand aveam impresia ca o lacrima ii curge pe obraji dar, doar iluzii, era doar zapada cea rece care ii atinse-se doar pielea lui calda, si se topise pe loc, curgandu-ii incept de pe obrajii….Zapada continua-se sa fie cat mai tare, Ryota din cand in cand se mai scutura de zapada, isi mai trecea mana prin parului lui matasos si ud de la zapada, din care cateva suvite, ii ajungeau si pe fata lui alba si fina. Dar el a stat in continuare acolo, razamat de acel stalp, din cand in cand mi se facea mila de el, si ma gandeam ca, cu siguranta va raci foare rau, dar pur si simpu nu aveam atata curaj ca sa ii spun ceva, sau macar sa ma duc la el… imi este atat de frica, dar chiar nu stiu de ce imi este asa frica…Parca mi-am pierdut tot curajul… De cate ori ma ridicam de la geam, si vroiam sa merg la Ryota, deatatea ori imi pierdeam curajul si ma asezam inapoi la geam, simteam cum nu sunt buna de absolut nimic…
- Oare ce este cu mine? De ce sunt asa proasta…Sigur daca m-ar vedea Tamy ar spune „Unde este Aiko pe care o cunosc eu?” sau Dane, daca m-ar vedea, sigur ii s-ar face rau deoarece eu fiind tot timpul o fata cu „coarne”, tare si injurand la fiecare ocazie posibila, fiind rebela, dar acuma, ceva sau cineva ma schimbat, nu mai injur, plang, sunt foarte sensibila, sincer inca si mie mi greata cand ma vad in ce hal arat... Dapoi de m-ar vedea ei, mai ales Dane, defapt si Tamy...Oare de ce eu? De ce mereu eu? Oare de ce? Dar degeaba imi pun intrebarile astea, ca sigur niciodata nu o sa primesc un raspuns...
Dar pur si simplu nu ma puteam opri din plans, si ma gandeam sa ascult o piesa, poate ma linistesc, zis si facut, m-am dus dupa mp3-ul meu, si m-am dus inapoi la geam, Ryota inca mai era acolo, si tot butonand brusc m-am oprit la o piesa, defapt era cantat la pian, si se numea „Taiji oku – sango” ascultand piesa apareau in fata mea scene din copilarie am inchis ochii si m-am lasat dusa de val...
Aveam vreo 11-12 ani, mama ca de obicei, era bata, nu degeaba m-am mutat la 14 ani intr-un apartament, luata din banii mei si a lui mama desigur, si sub numele meu...Inainte de a ma pune la somn mama mea a venit la mine, a ingenunchiat la patul meu si ma mangaiat pe cap...
- Ce sa intamplat? Am intrebat-o pe mama, ca de obicei ea tot timpu era beata...
- Aiko draga mea, daca va intra in viata ta un baiat, care te va iubi cu adevarat si, si tu il vei iubi, si va incerca sa plece, fugi dupa el, nu il lasa sa plece... dar daca nu il iubesti, lasa-l dracului sa plece si scuipa-l in fata...
- Huh? Ce tot vorbesti acolo mami? Intrebam eu complet anapona cu toate, chiar nu stiam la ce se refera, aveam doar 12 ani, ce stiam eu pe-atunci... doar ca tata ne-a parasit si mama ii betivanca
- Vai, vai, scumpa mea... si mi-a zambit bland, in timp ce imi mai mangaia capul, cu mana ei fina, ai sa intelegi tu, vei creste, o sa ai o anumita varsta, si vei intelege, doar sper ca intr-o zi sa iti amintesti ce ti-am spus...imi zise ea suspinand...
- Hei mami, dar tu...adica... tu.... tu de ce nu ai fugit dupa tati? Am intrebato eu uitandu-ma chiar in ochii ei albastri plini de secrete
- Aiko scumpa mea, viata mea, imi zise ea, cu lacrimi in ochii...uneori dragostea este doar o curva...
- Curva? Am intrebat eu socata
- Ai sa intelegi tu intr-o zi...Dar sa sti ca mereu vei avea un...
Un ce? Un... un, off....nu imi amintesc ce a spus mama. Dupa care ma pupat pe frunte sa ridicat si sa dus din camera mea afara, cu lacrimi in ochii, in aceea noapte toata noaptea a plans si a zis in continuare „Dragostea e doar o curva”.
Daca bine tin minte atunci a fost prima data cand ma pupat si deatunci nu ma mai pupat in veci...
Deodata imi deschid ochii si am privit socata spre Ryota, si am zis cu voce tare „ Da, da mama, cred ca a venit aceea zi”, doar acuma am inteles ce a vrut sa spuna mama, la doar 18 ani...
Mi-am scos castile din urechii, am tipat mp3-ul pe pat, si am luato la fuga dar nu inainte de imi lua ceva in picioare, mi-am luat in picioare doar niste papuci de casa, si am inceput sa fug coborand scarile.
Pe cand am ajuns jos, in fata blocului, Ryota sa ridicat de la stalp, si a pornit sa mearga, dar picioarele mele se miscau spre el, si l-am imbratisat din spate, cum mi-am pus mainile in jurul taliei lui, buchetul de flori a cazut...
- Ryota Shimizu, eu.... eu... eu TE IUBESC! Am inceput sa urlu, printre lacrimi, in gura mare...
Ryota ma prins de mana, sa intors spre mine, si sa uitat uimit, poate era socat defaptul ca i-am spus pentru prima oara „Te iubesc”, dar poate doar de aceea ca eram intr-o fustita de blugi cam scurta, un maieu negru, la care imi atarna o bretea pe bratul stang plus ca nu aveam nici sutien pe mine, eram doar in papuci de casa si mai ales parul meu lung si ciufulit imi zbura in toate directiile...
Cateva secunde sau poate chiar si un minut am stat si ne-am uitat unu la celalalt, ii simteam mana lui rece cum ma atinge de brat si imi pune breteaua de la maieu pe umarul meu si mai simteam fulgii care se izbeau de pielea mea calda care la concact cu pielea mea se topeau brusc, Ryo sa uitat la mine, si-a luat fularul gri inchis cu dungi negre de la gat si mi-a puso dupa cap...
- Esti ca un inger! Imi spuse el, uitandu-se uimit la mine dupa care continua sa spuna... Iubire! Ai sa racesti! Imi zise el cu vocea lui blanda, si imi sterse lacrimile ce imi curgau usor pe obraji, mana lui era atat de rece, iar fata mea era calda si rosie, de la atata plans.
Nu i-am putut zice nimica, eram atat de fericita, si in sfarsit am inteles ce a vrut mama sa imi spuna in aceea seara...
Ryota si-a pus palma dreapta pe obrazul meu, degetul aratator fiind la urechea mea, degetul mare pe fata mea, iar restu degetelor pe gatul meu... am stat cateva secunde asa, privindu-ne unul pe celalalt in ochii, iar pe mine ma scuturat toate frigurile, si mi sa facut pielea de gaina, deoarece Ryo era atat de rece la mana si plus ca si ningea mai ales ca eram doar intr-o fustita, maieu, papuci de casa si fularul cel gri inchis cu linii negre, a lui Ryo...
Ryota sa apropiat de mine, din ce in ce mai aproape, ii auzeam fiecare rasuflare, inima imi batea, de aveam impresia ca imi iese de la loc, si cu fiecare rasuflare ma scuturau frigurile, si Ryo sa apropiat asa mult de mine, si-a trecut limba cu delicatete peste buza mea rozalie spre rosu, dupa care muscandu-ma usor de buza superioara si cea inferioara. Atingandu-si buza lui cu buzele mele printr-un sarut, ii las limba sa-si faca loc printre buzele mele, apoi strecurandu-se incet limba lui in lacasul meu umed, cautand-o pe a mea, raspunzandu-i la sarut am inceput sa-i urmez „jocul”.
Dupa cateva secunde bune de „joc” Ryota sa „dezlipit” de mine usor si ma privit in ochii, dar imediat iam sarit de gat, acesta ma imbratiseaza, mangaindu-mi usor crestetu capului.
- Ai...Aiko! Ma ierti? Sau ma vei ierta vreodata? Ma intreaba Ryo in timp ce imi ridica barbia cu degetul mare si cel aratator, privindu-ma fix in ochii. Am fost un mare prost, nici macar o sansa nu ti-am dat sa imi explici! Numa dupa ce aproape te-am pierdut mi-am dat seama ce aveam de pierdut si nu puteam lasa sa te pierd, deoarece imi esti prea draga, dar si asa, mi-a trebuit o luna sa imi dau seama, sper ca nu e prea tarziu, iar daca e...atunci sper sa ma poti ierta vreodata...
Mda, sincer cred, defapt sunt sigura, eu cu Ryota ne potrivim la prea multe, sincer nici eu nu i-am dat lui Dane o sansa in noaptea aia „neagra” iar acuma nici Ryo nu mi-a dat o sansa, si, si asta a fost o noapte „neagra” poate la randul lui va intelege si el cum e cand cineva nu iti acorda inca o sansa, cum am inteleso si eu, deabia acuma am inteles si eu cum e cand cineva nici macar nu vrea sa auda de tine, dapoi sa iti mai acorde o sansa, sincer proverbu ala este foarte adevarat care zice ca „Roata, roată se invarte”...
- Da, te iert! Deoarece...deoarece, eu chiar...eu chiar te iubesc! Ii spun in timp ce ma ridic in varfuri ca sa il pot saruta.
Dupa ce l-am sarutat mi-a zambit bland, i-am zambit si eu dupa care mi-a spus ca am sa racesc si ca mai bine sa urcam, am dat din cap in semn ca bine, hai sa urcam, dar inainte de a urca Ryota a mers si a luat buchetul de florii de pe jos, si mi la daruit, bineinteles ca imediat i-am multumit...
In timp ce urcam scarile am numarat cate fire de trandafirii sunt si sincera sa fiu nu am fost prea surprinsa deoarece erau 18 fire de trandafiri rosii, era de asteptat ca imi va cumpara atatea fire de flori, la ce varsta am, dar ma gandesc ca oare la 60 de ani, de o sa mai traiesc atata, imi va cumpara 60 de fire? Oricum gandu acesta ma amuzat putin facundu-ma mai fericita, dar oricum era doar o imaginatie...
Capitolul ... – „Si eu te iubesc!...”
Ajungand sus, la etaju trei, am intrat in apartament, Ryota sa scuturat de zapada si sa descaltat, la fel si eu.
I-am zis sa ocupe loc si sa se simta ca acasa, deodata am simtit un..un deja vu, parca se repeta faza cu „simtete ca acasa cand eram la ryota”
Acolo, cand nu isi aduce aminte ce ii spune mama sa era „un motiv de a iubi”
Dupa care cei doi mai povestesc si dupa aceea fac dragoste
Dupa care vine si Tamy acasa, iar dane ii explica toata faza si ei doi se impaca, Aiko isi taie parul si incepe o viata noua, alaturi de Ryota, Chiharu de Trace, Tamy de Dane, Itsuki cu Hisui, iar Anastasia moare printr-un accident de masina, iar Aiko primeste de ziua ei un catelus pe nume Hachi
_______________________________________
|
|
))
