BrOkEn_DrEaM
Membru
 Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 20
|
|
Buna M-am intors cu un nou capitol din fic, care sper macar sa fie mai bun decat precedentul. Vreau sa va cer scuze pentru eventualele greseli de tastare sau exprimare, dar l-am facut intr-o noapte pe la ora 12-1 la rugamintile unei prietene si la ideile pe care nu voiam sa le pierd. Oricum, sper sa va placa.
Trebuie sa va anunt ca partea in care Sasuke i-o spune lui Karin este by Who said i have to be normal. In momentul in care am scris capitolul nu aveam eu inspiratie chiar asa mare
Cap. 3 – Vise distruse…
Sakura:
O atingere fina pe obraz ma trezeste din somnul meu adanc. Am dormit asa de bine de parca as fi fost in coma trei saptamani. Imi las la vedere cele doua smaralde si zaresc doi ochi minunati, de care mi-a fost dor: ai lui Itachi. O lacrima cristalina evadeaza din ochii lui, dar i-o sterg repede si il sarut dulce in loc de “Buna dimineata!” .
Ma cuibaresc pentru cateva minute in bratele brunetului si ma bucur de atingerea placuta a muschilor sai binelucrati. Mainile sale se incolacesc in jurul meu si aud cum inima lui bate cu putere, sigur este foarte fericit pentru ca m-am trezit. Ma uit spre mainile lui Itachi si vad ca nu mai are perfuzii.
-Itachi! Tu…cat de repede te-ai refacut?
-Cat de repede m-am refacut sau cat de mult ai dormit tu?
Privesc podeaua ganditoare si nu stiu ce sa mai zic. Pur si simplu m-a lasat fara cuvinte.
-Cat eu am fost in recuperare, tu ai lesinat si ai fost in coma de gradul 1. Puteam sa vorbesc cu tine, tu raspundeai, dar cu ochii inchisi. Intr-un fel erai semi-constienta de ceea ce se intampla. imi spune el observand privirea mea incurcata.
Nu am mai spus nimic si ies din salon in cautarea doctorului. Itachi ramane acolo dandu-si seama ce ce voiam sa fac. Ma duc la usa si mi se arata in fata un hol mare si lung. Intre usi, lipite de perete erau puse banchete tapitate. Inaintez un pas pana intalnesc un parfum masculin imbatator, dar care nu era al lui Itachi. Langa mine statea un baiat cam de varsta mea, inalt, brunet cu reflexii albastrui si cu trasaturi perfecte. Ma privea cu atentie si in studia corpul binedefinit, formele mele erau accesntuate de pijamaua alba cu modele bleu si maneci si pantaloni trei sferturi. Imi duc privirea catre el si studiez si eu la randul meu trupul sau, cu muschi perfecti. La chipul sau, am ramas total fara cuvinte, arata exact ca un inger. Ochii sai de un negru abisal ma sorbeau din priviri. Doar trei secunde mi-a luat doar ca sa ma pierd in ei. Din neatentie ma dezechilibrez si cad, dar norocul meu a fost ca acest tip misterios si chipes era aproape de mine si m-a prins inainte sa imi rup ceva. Mana sa calda ma prinde de incheietura iar cealalta se incolaceste in jurul soldului meu, pentru o sustinere mai buna, parerea mea. Dupa care ma ia si de picioare si ma duce in brate ca pe o mireasa catre o usa pe care scria “Dr. Hyuga”.
-Stii ca puteam sa merg acolo si singura, nu?
-Stiam. Dar e mai sigur asa. Daca o sa cazi iar, s-ar putea sa nu mai fiu langa tine sa te prind. imi spune acesta calm.
Privesc in ochii sai reci, care citeau in smaraldele mele: “Ce se va inrampla cu mine?” iar raspunsul nu intarzaie sa vina.
-Neji!! striga el medicul care iese dupa cateva secunde. Cred ca ai putina treaba. si ma lasa pe un fotoliu de langa usa cabinetului.
Imi unesc genunchii si las capul in jos si mainile pe genunchi. Privirea mea inca il urmarea pe acel brunet, care intra in salonul meu. Probabil e vreo cunostinta de-a lui Itachi.
Asteptam cuminte sa vina morala medicului care ciudat era ca nu mai venea. Imi indrept privirea catre Neji care se uita bland la mine. Imi spune calm ca era de asteptat sa ma trezesc si ca in jumatate de ora voi fi externata dupa care intra inapoi in cabinet, asigurandu-se ca ma simt mai pe puterile mele si ca pot ajunge pe picioarele mele in salon. Itachi apare in timp ce eu deja eram pe alta planeta, gandindu-ma la ce s-a intamplat in urma cu cateva minute. Stateam pe marginea banchetei iar Itachi nu am idee cand a venit si s-a asezat langa mine. Si-a pus mana pe umarul meu si a reusit sa ma sperie destul de tare incat sa ma faca sa cad de pe bancheta.
-Hai sus! imi spune acesta si imi intinde mana, la care eu ii raspund pe un ton de copil.
-Mi-e lene.
Brunetul nu ma mai asteapta sa ma ridic si se apleaca, imi ia mana intr-a sa si incepe sa ma taraie cu fundul pe jos. Norocul meu ca spitalul era curat si nu aveam ce praf sa sterg.
-Daca te-ai aplecat sa imi iei mana, macar de ce nu m-ai luat in brate? intreb eu ironica.
-Mi-e lene. mi-o intoarce el.
Nici nu ma sinchisesc sa ma ridic de pe jos si astept sa ajung in fata patului din salon. Intra in camera unde vad ca inca mai era acolo brunetul de mai devreme, care se uita la noi ca la doi copii. Itachi imi da drumul de la mana cand ajung in fata patului si ma priveste ca pe un bebe.
-Daca esti cuminte si te urci singurica in pat…
-Primesc o acadea? il intrerup eu la care tipul de langa el bufneste in ras.
Ma urc pana la urma singura in pat iar brunetul imi mangaie obrazul fin cateva secunde in timp ce ma priveste intens in ochi.
-Sasuke, ea e Sakura. Sakura, el e Sasuke.
-Puteam sa raman si pe jos. Eram capabila sa fac singura asta. spun eu cu o fata plictisita.
-Marog… voiam doar sa iti spun ca el ne va duce acasa cu masina.
-Merci. ii spun eu cu un zambet discret pe fata.
Doctorul, adica Neji intra in camera unde de vreo cateva minute se asternuse o liniste apasatoare. Avea in mana o folie cu cateva hartoage in ea si o punga cu cateva haine care sunt ale mele. Imi inmaneaza punga si foliile si imi doreste sa nu mamai vada prin spital decat cu ocazia unui control sau pentru a mai vorbi. Pleaca din salon dupa ce ne imbratiseaza cald pe toti. Baietii ies din camera si ma lasa sa ma schimb. Discuta ceva intre ei, pana ce Sasuke isi aminteste ca si-a uitat telefonul in salon. Eu ma imbrac linistita, dar incerc sa ma grabesc cand aud pasii brunetului ca se apropie, urmati de un ciocanit in usa.
-Sakura, pot sa intru cateva secunde? Mi-am uitat acolo telefonul.
Imi pun rapid pe mine bluza si fusta dupa care ii zic ca poate intra. Telefonul vibra de mult pe masuta, iar din intamplare am vazut si un nume al contactului ce apela: “Karin”.
Brunetul a raspuns la telefon si se pare ca era destul de nervos dupa ce a auzit vocea celei care il suna. Il las singur pe brunet pentru a avea intimitate, cine stie, daca ea e iubita lui?
-Nu, Karin! Intelege ca nu am nici o relatie si ca nu am prea mare nevoie de una, mai ales cu tine! Vrei sa stiu ce cred despre tine? Esti o taratura, copil facut din l**a. Te crezi cea mai tare? Ei bine draga mea afla ca esti mai proasta decat s***a unui curcan ca de minte mai bine nu mai spun ca tu iti tii capu, ca asa se numeste chestia aia care o ti tu pe gat casa nu te ploua-n el.
Dupa care ii inchide fetei telefonul in nas si iese nervos din camera dupa care tranteste usa dupa el. Merge cu pasi apasati si rapizi catre iesire in timp ce eu si Itachi il asteptam. Il urmarim in fuga si ne oprim la usa. O deschid si merg dupa el, i-am vazut umbra. S-a oprit la coltul spitalului iar acum si-a scos din buzunarul de la blugi un pachet din care scoate o tigara, o aprinde si fumeaza din ea. Vad ca si pe el il calmeaza asta. Ii spun lui Itachi sa ma astepte acolo, pentru ca vreau sa vorbesc singura ceva cu Sasuke. Itachi ramane cum l-am rugat si se aseaza linistit pe scarile de la iesire.
-Stii ca asta e un spital, nu?
-Nu e problema mea. spune uitandu-se la peretele din spatele sau si aratandu-mi doua ferestre. Plus ca nu stau bolnavii prea mult pe la baie decat daca sunt constipati…
Iar eu rad discret. Brunetul imi ofera si mie o tigara iar eu refuz, ii spun ca mai bine fumez acasa. Ma uit abia acum mai atent la cum era brunetul imbracat: blugi negri, tricou mulat de un gri inchis si jacheta de blugi tot neagra. Imi semana mult stilului vestimentar. Desi ezit cateva secunde, imi iau inima in dinti si il intreb ceea ce ma framanta de cateva minute.
-Sasuke. Te pot intreba ceva?
-Depinde ce anume.
Mi-a spus el pe un ton foarte calm, cu o nota de senzualitate greu observabila, in timp ce imi mangaie fata cu doua degete. Atingerea sa ma facea sa ard. Nu inteleg de ce, dar sunt sigura ca o face. Las asta momentan, imi fac mai mult curaj si las tremuratul altora.
-Faci parte din Mafia de pe aici, nu?
-Nu. Nu inca. Deocamdata, ma voi muta la o scoala de ninja din Konoha, nu cred ca o stii. Am nevoie de cunostinte avansate de lupta pentru a fi cineva in aceasta jungla.
-Coincidenta, merg si eu acolo. “Sefu’ “ m-a transferat acolo dupa ce am crezut ca l-a omorat pe Itachi. Noroc ca a fost bine, dar vad ca eu nu…
-Nu era o mare pierdere… Oricum, tu ai mare grija cu alimentatia. Poti deveni anemica daca vei continua asa. Defapt…cred ca deja esti.
-Tu de unde stii?
Dar inainte ca raspunsul sau sa apara, Itachi intervine intre noi si ne spune sa mergem acasa pana la revelion. Sasuke isi stingea tigara si ne urma cu o atitudine ciudata. Era mai calm inainte sa apara Itachi. Ne indreptam catre o masina parcata in fata spitalului, un Ferrari F430 negru.
Sasuke ne pofteste in masina si ne duce acasa. Abia acum imi spune si mie Itachi ca va ramane la noi ceva timp… Ok, nu ma deranjeaza, doar e curat, nu mai e dezordinea de altadata.
* * *
Ma arunc in pat obosita dupa ce ii arat lui Sasuke camera lui Itachi, pentru ca apartamentul nostru este cu doar doua camere deci nu prea avem loc, dar ne putem strange putin, in sensul ca Itachi va dormi cu mine pentru a-i oferi intimitate lui Sasuke.
Privesc peretele din fata mea di nu inteleg unele lucruri care de mult nu le-am inteles… Dar unul nou apare in mintea mea: de ce se comporta asa ciudat Sasuke cu mine? Cand Itachi e in prajma, e rece si distant cu toti, iar cand el lipsea, imi mangaia fin fata cu doua degete. Tipul asta e chiar ciudat. Oare stie ca sunt cu Itachi? Sunt asa de obosita ca de-abea mai gandesc. Defapt nu sunt obosita, mi-e lene. Usa camerei se deschide si stiu ca e brunetul meu, pentru ca celalalt sigur este destul de educat incat sa stie ca trebuie sa bata la usa cand intra undeva. Nici nu ma mai ostenesc sa ma uit spre el, tot peretele ala il privesc. Abia acum imi dau seama ca imi place culoarea mai mult decat credeam pana acum. Simt cum Itachi se aseaza in pat si imi inconjoara cu o mana mijlocul, sarutandu-mi gatul cu tandrete.
-Itachi, lasa-ma. Nu sunt in apele mele. ii spun eu cu jumatate de gura.
-Ce s-a itamplat? m-a intrebat el ingrijorat.
-Habar nu am. Pur si simplu nu am chef…
Dupa care el isi intinde bratul, ma priveste smecher stiind ca o sa ma supun invitatiei lui.
Ma cuibaresc in bratele lui si adorm rapid, intrand cu usurinta in lumea viselor, locul unde daca vrei, poti sa zbori, poti muri, poti orice si se poate intampla orice.
* * *
Ma trezesc pe jos, transpirata si cu un gand teribil in minte. Cosmarurile…ele nu apar prea des noaptea la mine. A fost chiar ciudat sa ma vad pe mine ascunsa dupa un copac, urmarindu-l distrusa pe Itachi cum de saruta cu alta fata. A fost cumplit. Ma ridic in coate iar capul meu ajunge putin mai sus de nivelul patului. Il vad pe brunet cum se uita lung la mine, studiind amuzat privirea mea cu ochii sai intunecati.
-De ce te uiti asa la mine? il intreb eu rautacioasa.
-E amuzant. imi raspunde el si mai rautacios.
Ma ridic lenesa de pe jos si ii arat limba brunetului care acum se uita la mine mandru. Ma indrept cu pasi lenesi catre dulap de unde imi iau o pereche de blugi in degrade si un tricou albastru inchis cu simbolul familiei Uchiha. Ma duc la dus, ma dezbrac de hainele pe care aseara mi-a fost prea lene sa le inlociuesc cu o pijama si intru sub jetul de apa fierbinte care imi inunda corpul si ma duce intr-un vis frumos al placerii care se destrama, asa cum se topeste zapada primavara, cand incep sa ametesc de la aburul fierbinte. Imi dau parul cu un sampon cu extracte din naiba stie ce vitamine, dupa care il clatesc si reped procedura pe corp cu un gel de dus cu extract de lemn de trandafir.
Ies din dus, din parul meu scurgandu-se picaturi cristaline si intarzaiate de apa. Ma sterg cu un prosop moale de apa care a ramas pe corpul si pe parul meu matasos, dupa care imi infasor parul in alt prosop si ma imbrac cu hainele luate adineaori din dulap. Imi scot foehn-ul din dulapul de pe peretele opus oglinzii si il bag in priza, uscand si in acelasi timp pieptanand parul care se deschidea la culoare, intorcandu-se la culoarea sa de bombonele. Ma mai aranjez putin si ies din casa dupa ce ma incalt cu niste balerini comozi in timp ce il anunt pe Itachi ca merg sa ma plimb putin. Acesta imi spune ironic ca il urmez pe Sasuke, dar de data asta nu il mai bag in seama si nu mai comentez nimic si plec linistita.
Merg de-aiurea pe strazile din Tokyo pana ajung la mare, unde ma asez pe un ponton si privesc melancolica rasaritul soarelui.
Inca ma gandesc la acel vis…dar gandurile mi-au fost intrerupte deo voce calma.
-Te gandesti la el, nu?
Ma intorc cu fata la acea persoana si realizez ca este Sasuke. Oare ce cauta el aici? Prin tricoul sau mulat se vedeau muschii sa bine lucrati, cam ca ai lui Itachi, ceea ce ma facea sa salivez din ce in ce mai tare dar m-am trezit repede la realitate.
-La cine?
-La Itachi. Stiu ca ai avut un cosmar azi-noapte, te puteam auzi cum gemeai.
-Imi cer scuze daca te-am deranjat.
-Nu m-ai derajat. Ce ai visat?
-L-am visat pe Itachi sarutandu-se cu alta intr-un parc…si nu mea am o parere buna in legatura cu asta.
-Cei din familia Haruno mereu atunci cand au cosmaruri, acestea se adeveresc. Nu prea imi convine ca ti-am zis asta, dar trebuia sa stii pentru binele tau.
-De unde stii tu?
-Pur si simplu stiu.
-Si daca e adevarat?
-Este.
-Sasuke, dar ce pot sa fac? Am fost cu el atatia ani si tot acest timp care acum pare ca a fost un vis aflu ca este minciuna.
-Simplu, rupi tu totul inainte sa o faca el. Vei suferi mai putin, crede-ma.
-Dar tot la fel de mult l-am iubit…
Si o lacrima cristalina mi se prelinge pe obrazul meu din, in timp de o mangaiere de-a brunetului pe obraz ma consola. Doua brate puternice ma ridica de pe ponton si o pereche de ochi minunati citesc adanc in smaraldele mele.
-Ma lasi sa iti dovedesc?
Dau din cap afirmativ si izbucnesc si mai tare in plans ma agat de gatul brunetului in timp ce acesta m-a dus cu eleganta la masina lui si am mers impreuna pana la parcul pe care l-am visat. Nu mergem mult pana il bad pe cel in care am avut speranta ca imi va oferi un viitor, ca va fi sotul meu, ca se saruta cu o parasuta in vazul tuturor din parc. Ma duc in spatele ei si in fata lui. Un sarut destul de pasional dupa miscarile capului, adica cioatei ei. O fractiune de secunda in care da deschis ocii i-a fost de ajuns ca sa imi observe suvitele rozalii. Rupe brutal sarutul in timp ce vrea sa spuna ceva, dar i-o tai rapid:
-Ma gandeam cand o sa ma observi aici…
-Ce cauti tu aici? ma intreaba acesta nervos.
-Ce caut? Caut visele pe care le-am pierdut, cautam pe cineva pe care am iubit si m-am inselat amarnis de asta, caut speranta pe care acum mult timp eram sigura ca am gasit-o iar acum am pierdut-o iar.
Si nu am mai stat sa astept sa raspunda ceva ca il si iau la pumni. I-am tras un sut direct la bucurii, lasand-ul lat si plin de vanatai. Tarfa de langa el credea ca scapa prea usor? Nu. O iau la fuga si o fac sa creada ca voi parasi parcul. Ea se opreste iar eu fac un salt in aer si ma intorc, fugind inspre ea. Ii lipesc un pumn pe care o sa si-l aduca aminte multa vreme si o las lata pe jos, dupa care fug spre bratele lui Sasuke, ma izvesc violen de el si incep sa plang iarasi.
Il strang din ce in ce mai tare in brate.
-Ai avut dreptate…
-Ceea ce nu imi place…
Mai dau o tura pe langa Itachi care acum zacea pe jos si ma privea fara pic de sentimente. Ii trasez conturul fetei cu mana. Ma opresc la barbie dupa care ii f*t o palma frumoasa.
-Tu ai disparut din viata mea…
Dupa care ma ridic de langa el si ma indrept alaturi de Sasuke spre masina sa. Urc nervoasa si privesc cum oameni care treceau prin parc se opreau in jurul lui Itachi si a tarfei care chiar nu ma interesa cum arata, persoanele mai ingrijorate de starea lor dadeau deja telefoane la Salvare.
-Eu sic sa ne caram de-aici.
-Da, mai bine.
Mergem pana la fostul meu apartament, iau rapid o valiza si imi trantesc in ea toate lucrurile mele, lap-top si haine, machiaj si parfumuri. Las pe masa din sufragerie un bile destinat brunetului: “Adio. Nu ma cauta, nu mai ai nevoie de mine acum.” Dupa care ies din casa si arunc valiza in portbagajul brunetului. Oricum azi pleca in Konoha deci de ce sa nu merg cu el?
In masina, radioul crea o atmosfera enervanta, asa ca Sasuke l-a inchis.
-Ce ai de gand sa faci acum?
-Voi urma cursurile scolii ninja si voi intra iar in Mafia. Poti sa mi te alaturi, nu ma supar… Alegerea ta…
~ Va urma! ~
Ei bine, cam atat. Sper ca a fost de ajuns pentru voi.
Mira009 : Daca nu ai fost atenta, eu am pus inaintea fiecarui capitol cine nareaza. Cand nu scriu pe nimeni, e la persoana a 3-a, iar cand nareaza cineva anume, scriu inainte.
MayeshaUchiha: stii cum se spune, in creatiile sale, autorul are controlul "suprem" asupra intamplarilor sale. Marog... asta e partea a doua 
Sper ca v-a placut. Bye 
_______________________________________
Visele sunt iluzii create de subconstient sau chiar de catre fanteziile aparute in gandurile noastre. Am trait un vis care era in sinea sa o fantezie pe care acum o regret. La sfarsit, totul a devenit un cosmar care a durat luni bune. Si acum mi-am dat seama ca la varsta noastra Dragostea e oarba.
|
|
) Greselile de ortografie nu am stat sa le caut, iar dialogul nu e sec.Descriere ai alo-angro si imi mai place ca descri fiecare sunet si sentiment:P. Sooper, de abia astept next!Spor la scris
Inrest ficul imi place la nebunie, sper ca Sakura sa se vindece si pune nextul repede!
Sa aduci nextul repede plzzz,nu ma lasa in suspans><