Rares
Moderator
 Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 380
|
|
Sper ca ma veti ierta, dar renunt totusi la diacritice. Stiu ca imi bat intr-un fel joc de limba, dar chiar nu am rabdarea necesara sa tastez mai incet pentru a pune totusi diacriticele. Stiti ca tin mult la fic si o sa continuati sa credeti asta si daca nu scriu cu diacritice. 
Bun; cred ca e timpul sa continui minunata poveste de drama, introtochiata si zapacita, de la care nici eu nu stiu ce mai vreau. Sper insa sa fac totul mai interesant decat se asteapta toata lumea. O sa vad; ma straduiesc. Dar pana atunci:...
Capitolul 12- Departe de adevar
Afara nu se schimbase nimic. Tensiunea este la maximum posibil, iar situatia e intre viata si moarte. Tot mai departe de adevar; orice se intampla conduce totul tot mai departe de adevar.
-- Naruto, fereste-te! urla fata disperata. Vine spre tine! continua aceasta cu un ton foarte ridicat si alarmat.
Dar Naruto nu pare a se feri. Este prea slabit sa faca asta. Se ridica in maini si reuseste intr-un final s-o izbeasca de perete pe bestie, dar se prabuseste pe podea dupa aceea. Sakura priveste totul fara a face nimic inca. Asteapta momentul oportun pentru a intra in lupta si a-l ajuta pe Naruto. La momentul de fata nu mai conteaza de pericolele la care se expune si nici de chipul lui Sasuke, care i se arata la fiecare cateva minute. O tine pe a ei si, nu se inlatura de a sari sa-l salveze pe baiat.
-- Nu te mai obosi, Naruto. Ma ocup eu de aia o data pentru totdeauna.
Devine tot mai nervoasa si tot mai iritata de ce se intampla si are de gand sa puna capat la situatie in secunda doi.
"Mori si dispari odata!", isi spune in gand fata. Se ridica in picioare si strange amenintator din pumni. Cu o mare incredere incepe sa inainteze spre peretele unde a fost izbita de catre Naruto. In ochii ei se pot zari furie si dorinta de razbunare. Sunt aproape rosii in totalitate, iar acest lucru nu scapa neobservat. Naruto isi da seama de furia pe care o poarta Sakura la momentul de fata si ramane oarecum uimit de ceea ce are de gand sa faca Sakura, tocmai acum. Acesta incearca sa o avertizeze pe adolescenta sa fie atenta, dar isi zice in sinea lui ca oricum sfarsitul chestiei aceleia este acum.
Si pe buna dreptate ca asa este. "Nu mai ai scapare!" Isi zice Sakura in minte in momentul in care vede ca idiotenia aia se strange intr-un colt si incepe sa scoata din nou niste sunete ciudate. Aceasta banuieste ca ii e frica si se retrage intr-un mic coltisor pentru a fi spulberata mai greu. Sakura nu se da deloc in laturi si se repede la ea. Cu o lovitura de pumn reuseste sa trezeasca la viata creatura si sa o anunte ca sfarsitul ei dramatic a sosit.
Fiind mai nervoasa ca nicicand, Sakura o apuca si o tranteste de toti peretii. Hidosenia ar vrea sa riposteze, dar nu are cand, deoarece Sakura nu ii da timp de gandire sau de actiune. Loviturile fetei sunt aproape una dupa alta.
-- Naruto! Daca vrei du-te jos si vezi ce mai poate fi luat, pentru ca in cateva minute o sa disparem de aici! zise dintr-o data Sakura, simtindui-se adrenalina si emotia din voce.
-- ... Dar Sakura!? Esti sigura ca vei fi bine? O sa poti omori dihania si singura?
-- Hell yes, my dear.
Naruto intelege perfect ce vrea sa zica prin asta si, o ia in jos pe scari spre bucatarie.
Intre timp, Sakura s-a incins mai tare si are in minte doar un singur lucru: sa rupa totul in mii de bucatele. Face niste intoarceri ciudate, dupa care loveste chestia, care zboara direct in zid, cazand si lasand o mare gaura in el. De data aceasta, monstruletul riposteaza, iar misiunea de terminare a lui se transforma intr-o batalie adevarata. Nu se mai stie cine izbeste de pereti pe cine si nici nu se mai poate deduce daca Sakura mai este in viata sau viata ei este o lupta.
Avantajul il detine, normal, Sakura. Aceasta reuseste sa o ameteasca atata de tare pe hidosenie, incat ii este foarte usor sa o distruga chiar acum. Gaseste pe jos o sabie destul de mare pentru a putea fi sigura ca nu va da gresi cand va lovi. O ridica de pe jos si se repede la chestie. Aceasta bareaza si o arunca pe fata la cativa metrii. Sakura nu se da batuta.
-- Ia de aici si gusta durerea provocata noua! Pana aici ti-a fost defapt, monstru diabolic si rece ce esti.
Gafaind cum nu se poate si extenuata peste masura, Sakura este pe punctul de a da lovitura finala cand, totul incepe sa se cutremure ingrozitor. In prima faza nimeni nu isi da seama cu adevarat ce se intampla, crezand ca este un simplu cutremur. Cu toate acestea, vazand ca si tencuiala de pe pereti incepe sa cada intr-un ritm prea alert ca sa fie un cutremur, cei doi isi dau seama, desi fiind la etaje separate, ca acea casa este punctul de a se face una cu pamantul. Sunete ciudate incep sa se auda din toate colturile incaperilor. Cel mai probabil structura de otel a casei are sa cedeze din clipa in clipa, strivind pe oricine ar mai fi ramas acolo.
Sakura este distrasa de aceste lucuri si nu observa cand monstrul negru iese pe geam, neobservat, disparand in intuneric si-n ninsoarea de afara.
-- Naruto! A plecat! A disparut fara ca sa o fi putut distruge! urla fata in timp ce fuge spre parter.
-- Nu conteaza Sakura! Haide odata! Am luat tot ce ne trebuie; daca nu iesim de aici in cateva secunde murim! ii raspunde Naruto, cu un ton de sinceritate ironica in glas.
Sakura nu asteapta mai multe invitatii si, impreuna cu baiatul ies din casa intr-un ritm alert. Conditiile meteo, dupa cum am mai mentionat, nu sunt prielnice.
Cei doi se opresc pentru o clipa si se intorc pentru a vedea cum totul cade si se transforma intr-o mare masa de praf si moloz, intr-un timp de cateva minute. Tot ce a mai ramas din casa Sakurei este istorie. Copacul acestiea de suflet, sub care a traiat multe momente unice si, gradina din spate unde s-a retras si a cugetat asupra ceea ce se intampla, nu mai exista nici el. Frunze si crengi se intrevad printre caramizi si geamuri sparte, obiecte distruse din casa si multe alte lucruri din care nu se mai intelege nimic.
-- Cred ca asta a fost, adauga, dupa un lung moment de tacere, Sakura. Trebuia sa se intample si asta pana la urma, altfel nu reusea sa ne distruga si mai tare psihic, adauga fata. Ei bine, cred ca e doar o casa, nu ma afecteaza cu nimic. Ce ma doare cel mai tare insa, este soarta copacului si a gradinii din spate. S-au dus... si odata cu ele imi e frica sa nu se duca si toate amintirile mele; fie ca sunt mai frumoase sau nu tocmai. Practic copilaria mea a fost traita aici... O sa-mi fie foarte greu sa ma despart de locul acesta fara sa am resentimente puternice.
-- ... Dupa ce totul se va fi terminat, iti promit ca o sa vin aici si o sa te ajut sa reconstruim totul, inclusiv gradina din spatele casei, dar si sa plantam un nou copac, care sa ii ia locul celui veci, zise Naruto, sperand sa ajute.
-- iti multumesc, prieten drag. Nu stiu ce m-as fi facut fara tine. Lumea asta atat de cruda si amara, situatia nenorocita si bonusurile, ca acesta de exemplu... toate sunt suportate mai usor cu ajutorul prietenilor.
Misiunea lui Naruto este indeplinita cu succes, iar Sakura pleaca de acolo cu un oarecare zambet pe fata.
Ninsoarea da semne ca s-ar mai potoli, dar vremea de afara nu da semne ca ar ceda. Nori negrii si antipatici continua sa domine cerul, nelasand nicio raza de soare sa intre si sa atinga pamantul, mangaindu-l si trezindu-l la viata. Iarna se intalase deja, prea devreme insa, iar copacii inca nici nu au reusit sa se lepede de frunzele multicolore. Firgul care acompaniaza peisajul a facut ca frunzele sa inghete, asa cum sunt, fie pe pamant sau inca pe ramurile subrede ale copacilor. Totul seamana cu un trist tablou de toamna, surpins dintr-o data de iarna neiertatoare.
In timp ce Sakura si Naruto merg prin sat, acestia observa din nou pustietatea care ii inconjiara. Acea lume fara viata... fara suflare de om si fara optimism, inca exista si nu da semne sa se schimbe. Pe masura ce trec pe langa cladirile abandonate si batute de vreme, care stau sa cada, aparent, datorita pamantului care o ia la vale de pe dealuri, cei doi au amintiri despre fiecare locsor.
~~Naruto Flashback~~
-- Uite-l si pe ciudatul ala! striga un grup de baieti, mai mare ca el.
--Da! Nici nu stiu ce cauta pe terenul asta de joc. Oricum nu se joaca nimic si sta toata ziua ca un pustnic pe o banca, ascultand muzica, fara sa vorbeasca cu nimeni. Ar trebui sa se care de aici pana cand nu venim noi la el si il obligam sa faca asta, adauga un alt baiat, aparent, din acel grup.
Vorbesc de Naruto si de ceea ce face ca si cum acesta nici nu ar fi acolo. Acelora nu le pasa de sentimentele oamenilor si nici daca ii ranesc, omoara sau orice altceva. Sunt antipaticii Satului Ascuns intre Frunze. Nu le pasa de nimic si nu dau importanta nimanui decat lor. In ultima vreme au devenit tot mai rautaciosi si nesuferiti, pentru ca brutaria si magazinul din zona le-au interzis sa mai le calce pragul. Tocmai din aceasta cauza, acum se iau de oameni mai slabi, mai mici decat ei, sau pur si simplu de cei care le part antipatici.
Probabil ca ati dedus deja, dar Naruto nu este pe placul lor, cu siguranta. Acestia fac deci, tot posibilul ca sa scape de el si sa recastige suprematia asupra terenului de joaca. Problema nu este ca Naruto ar face ceva cu care sa-i deranjeze, pentru ca el nu face nimic, dar prin simplul fapt ca se face prezent acolo, deranjeaza grupul de haimanale.
-- Hei! Tu de acolo! Nu ma auzi? Daca nu vorbesti o sa trecem la actiune direct! Ai face bine sa raspunzi, ca altfel e vai si amar de fundul tau.
-- Tu nu vezi ca e un tamapit total? Nu vrea sa raspunda pentru ca se crede superior noua. Eu zic sa-l caftim direct si sa-l invatam minte sa nu se mai puna cu noi.
Naruto nu pare sa reactioneze in niciun fel. Ba mai mult, isi baga castile in urechi si asculta muzica, ca si cum nimic nu s-a intamplat sau ar avea sa se intample.
In momentul in care unul dintre golani se apropie de el si incearca sa-l loveasca brutal, Naruto se da rapid la oparte, sarind intr-un mod foarte spectaculos de pe banca si, aterizand in spatele acesteia, isi scoate incet castile din urechi.
-- Voi chiar credeti ca daca nu va bag in seama nu va aud, nu-i asa? Nu o sa va mai repet asta nici odata, iar daca continuati sa o faceti, va fi vai si amar de fundul, spatele, fata si orice altceva care apartine VOUA.
--Uite cine vorbeste; mica printesa speriata.
-- Doar scultati! se rasti cu un ton raspicat Naruto. daca ma veti mai deranja o singura data, o sa fie pentru ultima data. m-am facut inteles, tampitilor?
Nu a facut altceva decat sa ii enerveze cumplit. Desigur ca acele haimanele nu au ascultat ce a zis Naruto si, s-au napustit asupra lor. Naruto nu se da in laturi si ii loveste pe fiecare in parte, pana cand reuseste sa ii ranaeasca si sa le rupa oase. Cand intr-un final toti sunt la pamant:
-- V-am zis ca va fi vai si amar de voi, dar eu vorbesc, eu aud.
Naruto se indeparteaza incet de teren, cu castile in urechi, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
End of Flashback
-- Sakura, mai tii minte de intamplarea de la terenul de joaca, de acum trei sau poate chiar patru ani? O Doamne, chiar nu cred ca trebuia sa ii caftesc chiar asa de tare pe pustii aia nebuni.
-- Naruto, cred ca ai facut ceea ce trebuia, tinand cont de faptul ca te-au scos din minti in repetate randuri, cu toate ca tu i-ai avertizat. Oricum, nu s-a mai auzit nimic de ei, decu cred ca ar trebui sa dam uitare acestui lucru.
Urmeaza un moment de liniste totala, pana cand Sakura sa-si aminteasca de ceva, cu toate ca a incercat sa schimbe subiectul, vrand sa ajunga la discutia despre Sasuke.
-- Auzi Naruto!? Tu de fapt de ce ai avut atunci ace stare? Din cate mi-ai povestit acum ceva timp de intamplarea asta, am inteles ca erai ursuz si nu prea aveai chef sa vorbesti cu nimeni. Stii prea bine ca nu e specific tie si nu prea ti se intampla sa fii asa. Daca se inatmpla insa, o faci doar in cazuri speciale.
-- ... Pai... Prefer sa nu vorbesc de asta Sakura, nu cred ca iti va face bine daca voi aduce vorba de asa ceva.
Sakura isi da seama despre ce vrea sa vorbeasca baiatul si imediat realizeaza si de ce era atunci Naruto suparat: a fost gelos, ca de obicei, pe Sasuke, pentru ca o avea la degete pe Sakura si ca, tot odata, ea nu prea mai vorbea cu Naruto tot din cauza lui Sasuke.
-- Fie cum o fi Naruto, dar sa stii ca proasta nu sunt.
Baiatul se uita ciudat la fata si se gandeste la faptul ca aceasta si-ar fi putut da seama de ce vroia sa zica, dar nu mai adauga nicio replica deoarece totul va merge mai bine daca acest subiect ramane inchis - forever.
Cei doi trec pe langa multe locuri si lucruri care le amintesc despre trecut. Naruto nu este singurul care are flashback-uri, pentru ca si Sakura le are; chiar mai multe decat acesta. Merg ce merg si par ca nu se mai opresc, fiind cufundati in frenezia trecutului.
--Naruto, reaminteste-mi te rog, unde mergem?
Baiatul se opreste brusc, fiind urmat de Sakura.
-- Credeam ca tu stii unde mergem, adauga acest cu un ton nevinovat.
Sakura da din cap dezamagita de atitudinea lui Naruto, lasand ca acest lucru sa se vada, tocmai pentru a-l putea tachina tot odata pentru lucrurile pe care le face.
-- Las-o balta, Naruto. Eu zic sa ne adapostim in fosta noastra academie si, sa ne facem acolo un plan pentru viitor si o strategie bine determinata. Sincer, eu nu mai suport. Daca nu reusim sa dezlegam misterul asta, o sa-i urmez expemplul lui Sakuke.
-- Exemplu!? Sakura...
Fetei ii apare un zambet pe buze, dupa care aceasta ii comunica baiatului faptul ca a fost o gluma, cu care a incercat sa destinda atmosfera incarcata de tensiune si drama.
Sakura realizeaza ca daca incearca sa comunice cu Naruto si sa discute despre anumite lucruri, care sa fie suficient de interesante incat sa nu se plictiseasca, incepe sa uite de faptul ca Sasuke e mort si ca ea se simte oribil. Naruto pare o companie destul de buna, in viziunea ei si, are de gand sa se aproipie afectiv si emotional de acesta, tocmai pentru ca sa reuseasca sa uite de problemele ei.
Sakura este destul de nesigura pe ceea ce vrea sa faca. Nu a mai incercat pana acum sa incerce sa fie asa de apropiata de Naruto. Oricat de bine l-ar cunoaste aceasta pe baiat si oricat de mult ar stii cum reactioneaza si ce face in fiecare situatie, pentru ea este un taram necunoscut apropierea afectiva; mai ales de el. Desi este constienta de gelozia permanenta pe care o are Naruto in raport cu relatia lor, adica fosta relatie dintre Sakura si Sasuke, Sakura nu stie cum va reactiona baiatul acum. Aceasta nu vrea ca sa-i suceasca mintile pentru ca atunci totul va fi o catastrofa; planul fetei de a se ajuta si de Naruto pentru a dezlega misterul ar cadea, iar singura de asemenea nu se poate descurca.
In acest caz, gandurile Sakurei sunt clare: trebuie sa pastreze o anumita distanta de Naruto, fie ca prin aceasta distanta se refera la una fizica sau una psihica. Nu poate risca sa piarda ratiunea lui si de asemenea, nu poate risca sa-l piarda pe Sasuke de tot.
Sakura este pusa in fata unei situatiue cu doua alegeri: continua sa sufere in tacere si sa se lase macinata de ceea ce se intampla acum, ceea ce ar putea duce la ceva foarte grav, pentru ca fata ar inebuni sau, se apropie de Naruto atat fizic cat si psihic, pentru ca sanatatea ei psihica sa se pastreze, dar cu riscul ca Naruto sa si-o piarda pe al lui. Oricum, orice varianta ar alege Sakura, tot pare ca totul va merge gresit.
Fiindca stie ca Naruto nu va putea sa-si mentina promisiunea facuta acesteia, adica ca o va ajuta sa il salveze pe Sasuke, Sakura decide intr-un final sa tina totul in ea. Isi revine la normal si pastreaza atitudinea din trecut fata de Naruto.
Observand ca Sakura este din nou ganditoare si ca nu are de gand sa discute despre cum il vor salva pe Sasuke, Naruto decide sa o lase in pace si sa nu deschida subiectul acesta inca. fata asteapta exact contrariul; Naruto sa deschida o data subiectul pentru ca daca ar face ea asta, l-ar stres prea tare iar din capsorul lui nu ar mai iesi absolut nimic bun.
-- Naruto, tot ma gandeam... nu crezi ca ar fi momentul potrivit sa incepem sa discutam despre cum o sa dezlegam misterul? Nu ca as vrea sa fiu sacaitoare si nici nu vreau sa te stresez, dar ceea ce se intampla acum nu prieste nimanui.
-- Ba da. In ce directie ziceai ca e academia?
--La dreapta, raspunse Sakura multumita oarecum de raspunsul baiatului.
...
Imi cer scuze daca exista greseli de tastare, nu mai am timp sa le verific acum. O sa le corectez pe parcurs.
@keepthefaith: Multumesc de comentariu, in primul rand. Nici nu stii cat de mult inseamna pentru mine sa vad ca cineva isi da cu parerea in mai mult de 1 propozitie sau cateva cuvinte. Ma face sa aduc nexturile mai repede si sa ma simt, tot odata, mai bine dpdv spritual.
Mersi ca citesti ficul si sa faci si asta in continuare. (Mai ales in sezonul doi, care cel mai probabil va fi scris)
Multumesc de urari si stay tuned.
|
|
...Stiu ca esti un scriitor innascut si ai talent deci...Vreau nextul! 
mister 
Cu toate astea, maine (Vineri) o sa am timp sa pun capitolul III, poate IV iar duminica seara, daca am timp cap. V. 
nush de ce spui k e naspa 
pur si simplu parca simti adrenalina si suspansul 
kiar asa vrei sa ne omori 
cand aduci nextu? in seara asta sper!! ca e singura noapte in care pot sa mai citesc si yo 
