Saku
Membru
 Din: World Of Dreams
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 566
|
|
Sakura:
Ochii mei verzi erau prinsi in ochii sai mari si negrii, ca un abis intunecat, fara sfarsit. Imi placea acea senzatie ca si cum ar fi facut asta din dragoste. Eram sigura ca ma inselam,dar asa vroiam eu sa cred.
-Arati cu mult mai bine asa... imi spune el, zambindu-mi larg.
Zambesc si eu, apoi imi indrept privirea spre cascada care secase. "Totul este atat de pustiu aici fara casacada... Mi-as dori sa izvorasca iar... Sa lumineze din nou acest loc".
-Mda... Ai dreptate... Era cu mult mai bine.
-Sasuke, nu imi mai citi gandurile! spun zambind larg si dandu-i un pumn prieteneste in umar.
Imi zambeste si el, apoi imi spune ca o sa platesc pentru asta. A inceput sa ma gadile peste tot, fara oprire. Radeam si in acelasi timp incercam sa il gadil. Pana la urma, el m-a invins la jocul asta. Era chiar bun! Acum stateam linistita, cu capul pe pieptul sau, inchizand ochii.
-Iti e somn? ma intreaba brunetul zambind.
Dau din cap aprobator, fara sa ma misc din loc. Baiatul ma cuprinde intr-o imbratisare calda si ma tine strans la pieptul sau. Eu ma ghemuiesc si mai tare, apoi simt pe crestetul capului un sarut scurt. Imi ridic capul si il privesc in ochi uimita. Ce i-a venit sa faca asta? Ma uit la el care inca imi zambea cu ochii intredeschisi. Fara sa imi dau seama ce fac, mi-am indreptat chipul incetul cu incetul de al lui. Abea cand am ajuns fata in fata, chipurile noastre fiind la mica distanta, am vrut sa ma retrag. "Nu! Nu voi face din nou aceeasi greseala! Si data trecuta l-am dorit la fel de mult, si am gresit! Nu cred ca m-ai pot inainta...". Brunetul mi-a prins obrajii in palmele sale si mi-a spus sa am incredere in el. Sasuke si-a unit buzele cu ale mele intr-un sarut tandru. Limba lui trecuse hotarul buzelor mele, ajungandu-mi in taramul umed al gurii. Limba sa se juca cu a mea, provocandu-ma sa imi doresc mai mult decat un sarut. Mi-am incolacit bratele de dupa gatul lui, transformand sarutul normal intr-unul apasat. Buzele noastre se framantau una de cealalta, adancind sarutul. Dintr-o data cascada a izvorat de nicaieri, insa asta nu l-a oprit pe brunet din treaba. Puteam simti cum pe mainile mele picura apa care sarea din izbitura cu pamantul. Lumina revenise, iar asta il facu pe brunet si mai incantat. Nu ii pasa ca il facea ud leoarca pe spate, lui ii pasa doar de sarutul nostru acum. Peste cateva minute ne-am despartit usor, lasand moment pentru a ne privi din nou in ochi.
-Sakura... Te iubesc... imi spune brunetul luandu-ma total prin surprindere.
Fara sa m-ai stau pe ganduri, l-am imbratisat si nu i-am mai dat drumul. Sau cel putin asa am vrut, deoarece a trebuit sa ne intoarcem inapoi in oras. Brunetul ma tinea strans de mana si imi spunea sa am grija. Il priveam cu admiratie cum vroia cu orice pret sa ma protejeze, pe mine, pe sora mea, si aceasta lume. Vroiam si eu sa fiu ca el, dar nu puteam. Eu nu aveam puteri speciale, si nu puteam sa fac nimic ca sa ajut. Eu trebuia sa fiu aia protejata, o alta belea pe capul lor.
-Sakura, nu esti o belea pentru noi. Pentru mine esti speciala.
-Speciala? Pana acum Saya era cea speciala. Pana acum eram doar o prietena. Cum de am devenit atat de speciala?
-Nu ma intreba pentru ca pur si simplu nu stiu. Asta am simtit, bine?
Tac din gura, stiind ca vorbaraia asta nu are niciun sens. Baiatul ma ia din nou de mana si ne continuam drumul. O tufa cu spini ne taia calea, insa. Am incercat sa o ocolesc, dar nu am scapat nezgariata. Sasuke a reusit cu brio, insa eu nu ma pot compara cu el sau cu Yumi. Dupa 3 minute de mers, am simtit racoare. Umbrele veneau dupa noi. Sasuke s-a intors rapid si m-a impins in spatele lui. S-a aplecat si a pus mainile pe pamant, inaltand un fel de zid noroios, apoi printr-o simpla miscare cu mana l-a intarit. S-a intors spre mine, m-a luat de mana si am inceput sa alergam. Ma dura prea tare rana deschisa de la picior, ca sa pot sa mai alerg. Nu am spus nimic, nici macar nu am gemut. Nu vroiam sa par o lasa in fata lui Sasuke. Uitandu-se inapoi, brunetul a vazut cum umbrele inca ne urmareau. Baiatul se intoarce spre mine si ma ia in brate, ca o mireasa, apoi creaza o rafala de vant care sa ne duca departe de acolo. Eram pur si simplu plina de frica. Ma ghemuisem la pieptul brunetului cat am putut de bine. Cu toate eforturile lui Sasuke, tot nu am reusit sa scapam. Deasupra noastra erau aceleasi forme care nu ne lasau in pace. Sasuke m-a privit ca si cum "Imi pare rau ca nu mi-am putut tine promisiunea". Am inchis ochii, apoi am intins mana catre acele forme, sperand ca ma vor lua pe mine si il vor lasa in pace pe Sasuke, insa fara sa vreau, fara sa stiu cum, in mana mea se crease un val de lumina. Formele s-au speriat si au disparut pur si simplu. Sasuke ma privea uimit. Pana si eu eram uimita de ceea ce facusem. Stai putin, eu de unde am puteri? Baiatul indreapta vantul catre pamant. Odata ajunsi pe pamant, baiatul ma lasa jos si ma intreaba:
-Tu ai facut asta?
-Cred...ca...da...
-Mai incearca odata.
Am indreptat mana catre cer, iar in mana mea s-a facut o bila de lumina. Acea bila a zburat catre cer, ghidandu-se dupa mana mea. Toate miscarile care mana mea le facea, ea le copia. pana la un moment dat cand am strans pumnul si a explodat, formand stele. Ma uitam ca la felul paispe la ceea ce facusem. Deodata am simtit ca rana de la picior ma strapunge si mai tare. Am cazut pur si simplu. Norocul meu a fost ca Sasuke m-a prins inainte de a face contact cu pamantul. Am inceput sa gem de durere. Ma uitam la brunetul care era ingrijorat din cauza ranii mele.
-Sakura, asta e grav. Trebuie sa ajungem la cascada.
-Esti nebun? Abea am putut scapa de umbrele alea. Nu ne putem intoarce!
-Ai dreptate. Atunci ne intoarcem la casa batranei.
Sasuke ma ajuta sa ma ridic si sa merg. Abea ma mai puteam tine pe picioare.
-Sakura, stai linistita! Sunt langa tine! Nu ti se va intampla nimic rau!
Vorbele brunetului ma linisteau si ma faceau sa ma concentrez la drum. Dupa ore in sir de mers, am ajuns la casa batranei. Eram terminata. Ultimii kilometri a trebuit sa ma care Sasuke in brate, si asta doar pentru ca nu am fost atenta. Cand ne-a vazut in fata usii, asa cum stateam eu in bratele lui Sasuke, Yumi a facut ochii mari, de parca nu a mai vazut asa ceva in viata ei. Fata ne-a deschis larg usa, ca sa putem intra. Baiatul m-a asezat pe una din saltele, apoi si el s-a asezat langa mine. Batrana se arata dupa un colt cu o cutiua cu alifie. Simteam cum tremur, pur si simplu. Ma durea ingrozitor rana, si ma gandeam la ce e m-ai rau. Simteam cum mana fina a batranei imi atingea rana provocandu-mi durere. Am tipat odata, insa in secunde urmatoare, brunetul imi saruta fruntea si imi spune ca totul o sa fie bine. Credeam in el, asa ca am incercat pe cat posibil sa ma linistesc, insa nu am reusit mare lucru. Am inceput sa ma zbat, sa ma misc in toate partile. Yumi s-a pus in genunchi si mi-a tinut mainile, ca sa nu ma pot misca. Chiar si asa, incercam sa ma eliberez, desi nu reuseam cu niciun pret. In acelasi timp, ma gandeam la Sasuke. Daca nu ma iubeste cu adevarat? La inceput am fost o simpla fata, iar dintr-o data sunt cea m-ai speciala pentru el. Este atat de rapid... incat nici eu nu stiu ce sa m-ai cred. Este atat de ciudat! Pana acum asta era tot ce imi doream, iar acum nu pot sa cred ca asta s-a intamplat, ca mi-a spus ca ma iubeste. Deodata, simt cum presiunea de pe picior se ridica. Intredeschid ochii si vad cum Sasuke era atat de nervos incat nu mai putea spune nimic, fara sa tipe. Il vad indreptandu-se spre usa, fara sa zica ceva sau sa se uite inapoi. Ma ridic, cu ajutorul surori mele si o rog sa ma duca pana afara, pe bancuta prafuita din fata casei. Yumi aproba din cap si ma ajuta sa merg pana acolo, apoi ma aseaza pe banca. Intra in casa, nu inainte de a-mi spune sa strig daca am nevoie de ceva. Il zaresc pe Sasuke care se antrena din greu in fata ciresului inflorit, la inceput de vara. Petalele picau, incet incet, una
cate una, facandu-l sa para un print al noptii. Se antrena m-ai mult ca niciodata. Am stat si l-am privit, pana la sfarsit. Inima imi batea neincetat si din ce in ce mai tare. La un moment dat, brunetul a cazut ca secerat la pamant. Am inceput sa rad cu putere. Se pare ca i-am atras atentia. Sasuke isi ridica privirea sa mirata spre mine, apoi imi zambeste. Se ridica si se apropie spre mine. Ajuns in fata mea, s-a lasat pe vine si m-a privit in ochi, zambind.
-Cum te simti?
-Mai bine, ii raspund eu brunetului. Sasuke, te antrenezi prea mult. Odata si odata o sa te ia oboseala de adevaratelea, si nu vei mai putea face nimic. De ce te antrenezi atat dintr-o data?
-Nu am putut sa te protejez la nevoie si de asta imi pare rau. Sakura, iti jur ca asta nu se va mai repeta niciodata. Te voi proteja cu pretul vietii!
Nu pot sa cred! Sasuke nu mintea cand a spus ca sunt o persoana speciala, ci credea in ce spune. Nu pot sa cred ca totul e adevarat. Chiar ma iubeste! Imi pun mainile pe umerii lui si ma apropii de buzele sale. Le unesc si ii cercetez fiecare coltisor al gurii, la fel cum imi face si el. Simt cum un fior ma cuprinde in palma sa imensa si imi strange inima. Simteam iubirea sa. Era enorm de mare, asa cum nu a mai fost niciodata. Buzele noastre se despart usor, si lasa moment pentru a ne privi in ochi.
-Sakura... te poti misca? ma intreaba el.
-Nu ma mai doare atat de tare piciorul... Presupun ca da.
-Atunci, hai cu mine.
Brunetul ma ia de mana si ne indreptam spre ciresul inflorit. Acolo, ma apuca de mijloc si imi apuca una din maini. Il privesc putin comfuza, pana cand incepem sa ne miscam. El vroia sa dansam, sub ploaia de petale ale ciresului.
-Sasuke... eu... Nu pot sa cred ca e adevarat. De ce m-ai ales pe mine? De ce vrei acum sa fiu cu tine?
-Asa mi-a venit... Am simtit... Pentru prima oara, am simtit ca atunci cand esti cu mine, viata mea prinde culoare. Pana acum nu mi-am dat seama... Eram prea preocupat cu Saya si cu celelalte chestii, incat am si uitat ce bine ma simt cand sunt cu tine...
O lacrima mi se scurge pe obraz. Sasuke mi-o sterge si imi zambeste larg.
-Dar acum stiu ca am facut alegerea corecta. Te iubesc mult! Si... Sper sa ma crezi de acum inainte...
-Si eu te iubesc, Sasuke! Spun inchizand ochii.
Baiatul isi apropie buzele de ale mele si ma saruta pasional, dupa care intram in casa batranei. Le povestesc tuturor ce mi s-a intamplat, mai putin un detaliu. Nu vroiam ca Yumi sa stie ca eu sunt cu Sasuke, pana nu va fi pregatita sa afle. Batrana mi-a spus ca lumina este cea mai puternica putere dintre toate si ca trebuie sa ma antrenez mai mult decat oricine si sa fiu instruita bine. Dau din cap aprobator, apoi ne culcam. Salteaua mea si a lui Sasuke erau unite, asa ca atunci cand toata lumea era adormita de-a binelea, El m-a luat in brate. Eu nu puteam dormi. Eram prea stresata, dar odata ajunsa in bratele sale, am inchis ochii si am inceput sa visez. Visam la ziua cand o sa iesim de aici. Oare ce vom face atunci? Relatia mea cu Sasuke... imi e frica sa intreb, dar va m-ai fi? Sau va evolua? Yumi oare isi va gasi pe alt cineva? Sunt opria din vis de un tipat asurzitor, care parea a fi al sora-mi. Ma ridic cat pot de repede, si, surprinzator, o vad langa salteaua mea, cu un cutit in mana dreapta.
-Ce nai...
-Sakura, repede, indreapta lumina spre ochii ei! Imi spune Sasuke tinandu-i mana Yumiei in care avea cutitul.
Fac cum imi zice brunetul si deodata, sora mea cade lesinata la pamant. Eu si Sasuke incercam sa o trezim, insa nu putem. O lacrima mi se scurge pe obraz... Yumi e moarta? MOARTA?? Ma arunc pur si simplu in bratele lui Sasuke si incep sa plang. El ma mangaie si imi spune ca totul va fi bine.
-Sasuke... de ce? De ce ai facut asta? De ce? ii spun impingandu-l cu toata fort mea. De ce m-ai facut sa indrept lumina spre ochii ei? Am avut incredere in tine!
-Sakura, linisteste-te! imi spune el, vrand sa ma ia din nou in brate. O sa fie bine, nu a patit nimic!
-Nu ma pot calma, nu pot... Daca Yumi e moarta? Daca sora mea m-ai mare va sfarsi intr-un tablou stupid?
-Nu iti face griji! M-am antrenat mult si stiu cum sta treaba. Am vazut-o pe Roselline in mintea ei, incerca sa o faca sa te omoare. Se va trezi. Noi doar am scos-o pe regina din mintea ei.
Ma opresc din plans si imi las privirea in jos. Simt cum mainile puternice ale baiatului ma cuprind de brau. Imi incovoi mainile de dupa gatul sau si il privesc cateva secunde in ochi.
-Va voi proteja cu pretul vietii, Sakura. Pe toti va voi proteja!
-Sasuke... promite-mi... Promite-mi ca nu ma vei parasi niciodata, ca nu ma vei lasa niciodata la greu. Te rog, Sasuke, promite-mi! ii spun cu lacrimi in ochi.
-Iti promit!
Inaintez spre buzele baiatului si il sarut. Buzele sale le mangaiau incetisor pe ale mele, iar limba lui o cerceta pe a mea, si restul gurii.
-SAKURA!! ma trezeste la realitate un tipat.
Eu si brunetul intrerupem brusc sarutul si ne uitam in spate. Era Yumi care se trezise din... "somnul" ei.
-Deci regina nu ma mintea... Voi chiar sunteti impreuna! Nu pot sa cred! Va urasc! continua ea.
-Yumi, eu... incerc sa spun, plecand din bratele brunetului.
-Lasa-ma in pace! Trebuia sa te omor atunci cand am avut ocazia! Trebuia sa ma lepad de tine, iar atunci Sasuke ar fi fost numai al meu!
-Yumi, nu gandesti ce spui? ii zice Sasuke. Ai fi in stare sa iti omori propria sora pentru un tip? Esti atat de nebuna?
Cu cuvintele astea, baiatul i-a inchis gura sora-mi. A izbugnit in plans, apoi a fugit pe usa. Am vrut sa ma duc dupa ea, insa brunetul m-a prins de mana si mi-a spus ca nu merita si ca se va intoarce ea.
-Se pot intampla multe lucruri stranii, iar sora mea e singura. Poate are puteri, dar nu poate infrange singura pericolul care o pandeste.
-O sa se descurce ea!
-Ai spus ca vrei sa ne protejezi! Ai spus ca nu o sa lasi nimic sa mi se intample mie si surorii mele! Dovedeste! Ajuta-ma sa o gasesc!
-...Ai dreptate... Sa mergem!
Intind mana in spre Sasuke. Acesta ma ia de mana si se indreapta spre usa. O deschide si iesim.
-Uite ce e, Saku, nu am apucat sa te instruiesc ca sa iti poti controla puterea, asa ca stai in umbra mea ca sa te pot proteja.
"Protectie, protectie... Si el? De ce mereu el? Se crede atat de puternic, dar nu isi da seama ca si alt cineva poate fi la fel de bun. Apropo, stiu ca imi citesti gandurile".
-Mai bine ne concentram la gasirea surori tale, si nu pe cine e mai tare in puteri.
Aprob din cap apoi inchid ochii, gandindu-ma la locul in care s-ar putea ascunde Yumi. Mmmm... Sa caut in ultimul loc in care as cautao... Si asta ar fi unde? Of... e atat de complicat. Sa vedem, prima data as cautao in casa, apoi la cascada, apoi la copacul cu coroana si... O nu! Trebuie sa il avertizez pe Sasuke.
-Hei, daca s-a dus dupa regina? Daca se aliaza cu ea?
-Aa, deci aici e „ultimul” loc in care ai cauta.
-Inceteaza! Chiar trebuie sa imi citesti orice gand in orice moment? Concentreaza-te! Doar nu crezi ca sora-mea s-ar fi dus undeva unde o putem gasi usor, nu?
Brunetul se opreste brusc, iar la cat de tare ma grabeam, m-am izbit de el. Eram in fata unui copac cu trunchiul gros, ascunzandu-ne de ceva anume.
-Sasuke, ce se... incerc sa spun, defapt sa soptesc eu, dar baiatul imi pune mana la gura.
-Ssst... Priveste!
Brunetul imi ia mana de la gura si imi arata cu degetul in spatele copacului. Privesc mirata intreaga scena. Cele 3 forme stateau in spatele reginei, in timp ce in fata acestea ingenunchea Yumi.
-Asta-seara, Yumi Haruno a dat dovada de supunere, atunci cand i s-a dat sarcina de a-si omori sora. A dat gresi, dar s-a supus. De acum, Yumi Haruno va deveni printesa acestui regat intunecat. Abisul iti apartine, draga mea.
Poftim? Yumi? Printesa regatului? Nu se poate, ce i-a facut? I-a furat mintile? Baiatul isi lasa capul pe spate, facand contact cu scoarta aspra a copacului. Priveste in sus, ca si cum ar spune „La naiba! Nu pot sa cred ce am facut!”.
-Ce se intampla? Ii soptesc eu. Printesa? Sora mea e in toate mintile?
-Din cate se vede, regina nu i-a facut nimic... Nu pot sa cred ca am lasat-o pe Yumi sa imi scape! Nu pot sa cred ca sunt atat de idiot incat sa nu imi respect cuvantul!
Il imbratisez si ii spun ca nu e vina lui. Simt cum si bratele sale ma cuprind si cum buzele sale fine imi saruta crestetul capului. Imi spunea ca de acum o sa aiba m-ai mult curaj si ca o sa ne protejeze cu pretul vietii. Doua lacrimi calde mi se scurg usor pe obraji. Brunetul le lasa sa curga, in timp ce imi spunea ca o sa aiba grija sa ma instruiasca asa cum trebuie. Tresar din bratele lui si apoi tip cat pot de tare:
-De ce mereu tu le faci pe toate?! De ce te crezi atat de bun?! Chiar nu vezi ca si altii pot sa faca o treaba cu mult mai bine decat o faci tu?!
Baiatul incearca sa imi puna mana la gura, dar reusesc sa i-o dau la o parte. Simteam cum in coltul ochilor infloreau alte lacrimi, dar astea nu mai erau de bucurie, ci de tristete.
-Lasa-ma... spun calmandu-ma putin. O sa ma antrenez singura, nu am nevoie de ajutorul si de protectia nimanui acum. M-am saturat sa fiu mereu in umbra voastra, a ta si a lui Yumi. Nu ma simt cu nimic mai speciala, ma simt inferioara voua, pentru ca in loc sa ma incurajati, spuneti chesti de genul „o sa te instruiesc eu mai bine”. O sa va dovedesc ca si eu sunt suficient de puternica ca sa fac fata unei provocari, si ca ma pot antrena in deajuns cat sa o pot salva singura pe Yumi.
-Sakura, trezeste-te la realitate! Nu poti sa infrangi singura! Ai nevoie de cineva si de un antrenament bun, pe care numai eu ti-l pot oferi! imi spune el, apucandu-ma de mana.
-Asta e problema. De ce numai tu? Crezi ca eu nu sunt suficient de buna sa am un antrenament al meu? Ai sa vezi! O sa iti dovedesc ca pot, Sasuke! Ai sa vezi!
Incep sa fug de langa brunet, fara sa ma mai uit pe unde o iau. Putin imi pasa unde ajung, atata timp cat ma indepartam de locul unde se afla brunetul. Cand am privit inapoi, l-am vazut pe Sasuke alergand dupa mine, dar nu ma putea ajunge. Mi-a pierdut urma odata ce am intrat in padure. Nu pot sa cred ca m-am certat atat de rau cu persoana pe care o iubeam atat de mult... Si care ma iubea si ea... Sau cel putin asa cred... Dupa intamplarea asta, nimic nu imi m-ai suradea. Oare inca ma m-ai cauta?
~~~ va urma ~~~
______________________________________________
Sper sa va placa  Am avut 7 pag de word si 3376 cuvinte (SupraBara) si 3397 (Sub & Supra bara) 
_______________________________________
Please, SUBSCRIBE :*:*:*
|
|
YEEEY PREFERATELE MELE YEEEEEY 
ma rog, astept next 
Ok, cand vin, sper sa il pui. Va pup :*
(am glumit doar, nu te supara 
