xKumyx
Bufniță Flămândă
 Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 484
|
|
Ia uite ca am venit si cu ultimul capitol...ei bine m-am tinut de cuvant si va anunt ca este un next foarte lung [asa ca desi e destul de tarziu va spun sa va luati totusi un costron cu floricele, o sticla de suc, sau daca nu se poate doar un castron cu cereale si lapte si un scaun confortabil], si am reusit sa conbil drama, tristetea, fericirea si iubirea toate in acelasi timp...va anunt ca nu vati fi asteptat la ce am scris.....ca sa n-o mai lungesc...Lectura Placuta!
Last Chapter: O intorsatura neasteptata [Imi permit sa pun si un titlu la capitol]
-Stati asa! Vreau si eu sa stiu niste chestii! spune el revoltat. Ca de exemplu cine esti tu si de ce ma tot imbratisezi, si de ce ma doare capul? Si cel mai important pe mine ma cheama Sasuke Uchiha? Femeia se uita la mine ca picata din luna, dar nu o condamn. In acest moment as accepta orice informatie care mi-ar fi de folos sa imi dau seama cine sunt. Aceasta se aseaza langa mine si incepe sa-mi clarifice cat de cat lucrurile -Deci... Eu sunt Sakura. Sakura Uchiha. Iar tu esti Sasuke Uchiha, imi zice aceasta -Iar tu esti... sora mea sau ceva...? intreb eu realizand ca avem acelasi nume de familie -S-sotia... ta... -Sotie?? Spun eu incepand sa rad. Ma lasi?? Eu nu am sotie. -Si de asemenea mai ai si 2 copii, imi da ea alta bomba -Fugi de aici! Copii? continui eu razand. Asta a fost buna... Sakura, dupa cum aflasem ca o cheama, se uita ingrijorata la medic, iar acesta ii spuse ca s-ar putea sa am amnezie. Atunci daca am amnezie, Sakura mi-a spus adevarul? Doamne fereste eu sa fiu insurat si sa am si 2 copiii? Dupa ce doctorul iesi din cabinet o iau pe Sakura de mana stanga sa ma conving daca e adevarat ca eu sunt insurat cu ea. Se pare ca nu ma minte, avea un inel foarte scump de logodna si o vergheta. Deodata imi vine in minte o imagine putin in ceata si din...trecut... ~~Flashback~~ -Sakura...vrei...vrei sa te mariti cu mine? -DA SASUKE VREAU!!!!! ~~End flashback~~ Imi scutur putin capul, apoi ma uit si la mana mea stanga si vad ca si eu am o vergheta. -...Sakura...spune-mi....cu ce ma ocup eu? Adica unde lucrez eu... -Pai suntem staruri de cinema, zice aceasta A zis cumva staruri de cinama? Adica eu joc in filme? Mama inseamna ca duc o viata tare misto. Sakura imi spune sa ma schimb cu hainele pe care mi le-a adus si apoi ne vom plimba putin prin oras, poate imi mai amintesc cate ceva. Zis si facut, Sakura iesi pe hol, eu ma schimb si apoi iesim din spital. Soarele stralucea pe cerul curat ca lacrima. Ma plimbam impreuna cu Sakura prin parc, insa nimic nu imi aminteam. Ma uit la Sakura care abia acum observam ca purta doliu. Oare a murit cineva in familia noastra? -Sakura...de ce porti doliu...a murit cineva? -Nu Sasuke, dar era cat pe ce..., zice ea lasand privirea in pamant Mi-a fost prea frica sa intreb cine era pe cale sa moara, asa ca ne-am continuat plimbarea. Mergeam si iar mergeam, dar eu nu imi aminteam nimic. I-am spus Sakurei acest lucru si am propus sa mergem acasa deoarece acolo am mai multe lucruri familiare si am mai multe sanse sa imi amintesc cate ceva. Dupa ce am ajung acasa, am ramas surprins. Era o vila foarte mare in care te puteai pierde foarte usor. Sakura imi spune ca ma pot plimba pe unde vreau eu si asa si fac. Ma plimbam sfios din camera in camera incercand sa caut indicii sa imi pot aminti ce e cu toate astea, insa fara rezultat. Am intrat intr-o camera, care avea un pat dublu, o noptiera de o parte si de alta a patului. Mai avea un televizor, si un dulap. Probabil asta e dormitorul. Ma apropii si ma asez pe pat. De ce mi se intampla mie toate astea? Imi doresc atat de mult sa imi amintesc de Sakura si de restul lucrurilor importante din viata mea. Observ pe noptiere niste poze. Iau una in mana si o studiez mai cu atentie. Eram eu si Sakura, paream foarte fericiti. In spatele nostru se vedea marea si plaja. Judecand dupa acel decor paream sa fim undeva pe la mare. Brusc imi vine alta imagine in minte... ~~Flashback~~ -Haide iubito am zis ca imi pare rau ce trebuie sa fac mai mult? -Sa te asezi in genunchi si sa iti ceri inca odata scuze ca m-ai aruncat in apa, nestiind ca eu nu stiu sa inot ~~End flashback~~ Pun poza inapoi si iau alta. De data aceasta mai era cineva langa noi. Era o fetita, probabil unul dintre copii mei. Semana leit Sakurei, insa imi mostenea ochii mari si negrii. Din nou amintirile se revarsa peste mine insa nu cat ar trebui... ~~Flashback~~ -Dragule, sti la ce nu m-am gandit pana acum? Ce nume ar trebui sa ii dam copilului? -Pai... Nici nu am apucat sa te intreb daca e baiat sau fata... -Tu ce ti-ai fi dorit? -Baiat, bineinteles. -Aaa... pai e... e... fetita... -Atunci va fi cu mult mai simplu sa ii gasesc un nume. Ce spui de Asuka? -Imi place. Asa o sa-i spunem. ~~End flashback~~ Iau alta poza si vad ca eram toti. Eu, Sakura, micuta fetita si un baietel, al doilea copil, probabil. Semana leit cu mine, insa avea ochii verzi, ai Sakurei. Ma asteptam ca din nou sa imi vina o amintire in cap, insa nu s-a intamplat aceast lucru. Offf sunt atat de confuz, oare cer prea mult daca vreau sa imi amintesc tot trecutul meu? In momentul urmator intra in camera Sakura si cadn ma vazu cu poza in mana, zambi, si se aseza langa mine. -Pe fetita o cheama Asuka nu? intreb nesigur -Da, zice ea foarte incantata ca a reusit sa-mi amintesc numele propriului meu copil. Dar iti amintesti cum il cheama pe baiat? Inchid ochii, incerc din rasputeri sa imi amintesc, dar ii deschid peste cateva momente dezamagit. Dau dezabrabator din cap si imi las privirea in pamant. Rozalia imi saruta obrazul si imi spune ca nu e nimic, imi voi aminti curand. Ca sa nu ma lase cu totul in ceata o intreb, putin rusinat de situatie, cum il cheama pe baiat, iar aceasta imi raspunde ca il chema a Kisuke... ~~Flashback~~ -Cate luni ai? -Abia am implinit 4 luni... -Oo.. Deci sa inteleg ca mai am 5 luni si devin tata a doua oara, nu? -Aha... Iar eu pentru a doua oara mama -Ce e? Fetita... Baiat...? -Ia ghiceste, -Baiat?? -Cum le nimeresti tu pe toate? ~~End flashback~~ Nu imi este de ajuns acea imagine de acum cateva secunde. Vreau mai mult, mult mai mult. Sakura imi pare asa de draga, offf cat imi doresc sa imi amintesc totul. Sakura imi spune ca ar trebui sa mergem la spital unde se afla Asuka. Desi imi era si frica sa intre b de ce micuta Asuka e la spital, totusi am facut-o. Aceasta imi spune ca cu 3 saptamani in urma aflasera ca micuta avea o boala foarte rara, apoi cand am aflat ca are moartea asigurata, eu am plecat sa fac o plimbare si atunci am facut accidentul cu masina. CE?!?! Asuka a murit? Rozalia ma linisteste si imi spune ca Asuka e bine, si ca a fost primul pacient care a trecut cu brio de operatia riscanta. Rasuflu usurat, apoi o iau de mana si mergem impreuna la spital. Ajunsi acolo, aveam putine emotii. Ce voi face cand o voi vedea? Ce ii voi spune, oare stie ca eu era cat pe ce sa mor? Intram intr-unul dintre saloane si o vad pe Asuka stand pe pat. Cand ma vadu isi afisa cel mai mare zambet din lume si scoate un "Tati!" fericit si ascutit. Ma duc la ea si o sarut pe frunte, apoi o imbratisez. -Tati ce ma bucur sa te vad, mami a spus ca nu o sa te mai vad, dar s-a inselat, zice ea Ma uit pe furis la Sakura care se intrista -Mami nu s-ai inselat, ci doar am fost putin plecat si a crezut ca nu ma voi mai intoarce, zic eu Rozalia se lumina la fata, vazand ca am zis ceva de bine despre ea. O asistenta intra in camera si ne anunta ca putem sa o luam acasa, deoarece analizele ei erau foarte bune si se simtea bine. Dupa ce ne urcam in masina, Sakura imi spune ca trebuie sa il luam pe Kisuke, care e la Ashley si David. -La cine? Intreb eu ca disperatu` -La nasii nostri, Ashley si David, raspunde Sakura -...Aha...si mai exact pe unde locuiesc? Intreb eu mai insoapta -O sa te indrum eu, zice Sakura schitand un zambet si punandu-mi mana pe umar Dupa jumatete de ora in care am innebunit, iar Sakura zicea sa fac stanga, drepta, stanga, dreapta, de 3 ori stanga, dreapta, stanga, de 4 ori dreapta, ii multumesc lui Dumnezeu ca am ajuns. Inainte sa coboram, o opresc putin pe Sakura si ii spun ca eu nu-mi amintesc de ei. Aceasta imi spune sa ma linistesc si ca le va explica ea situatia. Coboram, apoi acei Ashley si David ne intampina calduros. Imi pareau niste oameni foarte de treaba. -Sasuke dute tu si ia-l pe Kisuke, e sus in camera, zice David Aprob din cap si urc scarile. Cand ajung sus imi vine sa lesin, dea-binelea. Erau ogramada de camere, si intrebarea este incare dintre ele este Kisuke. Inspir adanc si incep sa caut prin toate camerele. Abia dupa vreo 10 minute am reusit sa gasesc camera potrivita. Era o camera micuta, cu un patut pentru bebelusi, un dulapior cu hainute si multe jucarii. Ma apropii de patut si vad inauntru un copil de 7 luni, care nu dormea, dar statea linistit. Acesta ridica manutele sale mici spre mine, dandu-mi de inteles ca vrea in brate. Il i-au si il privesc incercand sa-mi amintesc mai multe despre el, dar fara rezultat. In camera intra si ceilalti si se linistira cand ma vazura aici. Rozalia imi i-a copilul din brate, iar Ashley se apropie de mine si ma ia de tricou si incepe sa ma agite spunand incontinuu. -Sasuke spune-mi ca iti amintesti de noi, SPUNE-MI!!! David, o i-a de langa mine, dar apoi se apropie el de mine. O nu! Nu si el!Inchid ochii, dar am surpriza sa vad ca el nu-mi face nimic, ci doar imi zambeste copatimitor. In camera isi facu aparitia si micuta Asuka, impreuna cu un baietel de varsta ei, probabil copilul lui Ashley si David. -Mami cand plecam acasa? Mi-e foame, zise micutul ingeras Dupa ce Sakura le multumeste celor doi, intra in masin, apoi pormin spre casa. Trecura 2 saptamani, iar eu nu imi amintisem nimic in plus. Incepusem sa ma simt ca un musafir, ba chiar mai rau...ma simteam ca un strain in casa Sakurei. Intr-o zi cand coboram de la etaj, si am auzit-o pe Asuka cum vorbea cu mama ei. -Mami de ce tati nu isi aminteste de Ashley si David, si de Kisuke, si de noi doua? Gata asta a pus capac. Ma saturasem sa ii tot vad asa. Am iesit din casa ca o furtuna si am reluat drumul din acea seara. Mergeam si, iar mergeam, apoi dintr-o data vad o masina izbita intr-un copac… ~~Fashback~~ -Sakura, eu plec cu masina sa imi fac ordine in ganduri... -Bine, raman eu cu Asuka... Sa ai grija de tine! ~~End flashback~~ Am vazut pe jos multe pete de sange care duceau in padurea din apropiere. Le-am urmarit si cu fiecare pas in plus, in aparea o imagine in plus din trecutul meu. Apoi m-am oprit si brus mi-am adus aminte tot, dar absolut tot. ~~Flashback~~ -Salut... Eu sunt Sakura Haruno, Jurnalista de la ziarul V.I.P. ~~ -Ai vrea sa stai cu mine? Ma simt totusi vinovat de situatie... ~~ -Eu si Sasuke suntem impreuna! ~~ -Sasuke, ce imi ascunzi? Stiu, pur si simplu stiu, ca ascunzi ceva! ~~ -Deci, dupa ce ca eu sunt in spital si mi-e rau de mor, tu te duci binemersi in club, petreci toata noaptea, te imbeti si sfarsesti prin a te culca cu altcineva ~~ -Sakura... iti JUR pe ce am mai sfant... Te iubesc mai mult decat viata... Esti ingerul meu, cum as putea iubi alta fata?Ai un zambet frumos... si niste ochi... Sunt atat de frumosi... -Sasuke... Te iubesc! ~~ -Sasuke trebuie sa-ti spun ceva... -Te ascult -Ei bine....noi....doctorul mi-a zis ca.....eu..... -Tu ce???? -Mi-a zis ca eu sunt insarcinata, -S-a intampla ceva Sasuke? Nu te bucuri ca vom avea un copil? -Eu...eu...nu imi doresc inca un copil -Si ce vrei sa fac acum? -Vreau sa scapi de el -Sa scap de el?!?! Cum poti sa spui asa ceva despre copilul tau Sasuke? Cum poti sa spui ca vrei sa-i omor viata nevinovata? M-am saturat de tine si te pretentiile tale. Esti un montru care vrea sa omoare vieti nevinovate!!! ~~ -Sakura imi pare sincer rau. Acum as da totul pentru ca tu sa vi inapoi si pentru ca acest copil sa se nasca! -Aa, deci acum iti pasa? Din pacate nu ti-a pasat cand a trebuit! Acum e prea tarziu. -Din totdeauna mi-a pasat de tine. Nu am vrut niciodata sa te ranesc! Te-am iubit extrem de mult si inca te iubesc, iar acum sunt gata sa iubesc si o a treia persoana in viata noastra! -Tu nu ma iubesti! Daca ma iubeai nu faceai ce ai facut! Esti pur si simplu un monstru! Incepe din nou sa imi mangaie burtica, dar de data asta avea alta privire. Una plina de incredere in sine si de dragoste. -Sakura, tu crezi ca daca nu te-as fi iubit, as mai fi facut ce am facut in acea noapte? De ce nu poti sa ma intelegi? Nu eram gata, dar acum sunt! Iti jur! Sakura te rog, vino inapoi! Te iubesc foarte mult! ~~ -Sakura... -Da...? -M-ai facut cel mai fericit om de pe planeta... ~~ -Sasuke, are ochii tai, ~~ -Iti spun eu cum pot. Din cauza ta, acum micuta Asuka bantuie prin oras inconjurata de straini si de pericole ~~ -Pai poate ar fi bine sa divortam ~~ -Acum o sa stau cu tine tati? ~~ -Uite ce e....Sakura.....eu inca tin la tine. Nu am incetat niciodata sa te iubesc, insa in acea seara pur si simplu m-a luat valul si nu m-am putut controla. Te iubesc mult prea mult, si daca as putea as da timpul inapoi in acea seara si sa repar grselile pe care le-am facut....dar daca tu ti-ai gasit pe altcineva, eu nu voi avea nimic impotriva. Asuka o sa raman la tine, in plus ma ureste si nu are rost sa o fortam sa faca ceva ce nu vrea. De acum ea va fi a ta, eu o sa-i aduc maine hainutele -Sasuke...si eu te iubesc enorm si nu as putea trai cu altcineva inafara de tine ~~ -Imi pare rau sa va anunt, dar Asuka are o boala foarte rara -Dar o puteti face bine nu? -Din pacate nu avem un remediu pentru aceasta boala si trebuie sa va spun ca Asuka va mai trai doar 2 saptamanai, chiar 3 daca are noroc -De ce sunt la spital? -Ti s-a facut rau acasa, asa ca eu si mami te-am adus aici si am aflat ca esti putin bolnavioara -Si o sa ma fac bine? -Bineinteles ca te vei face bine draga mea, haide culca-te. Eu si tati o sa stam aici cu tine. ~~End flashback~~ Mi-am amintit absolute tot. Eram asa de bucuros, incat am alergat inapoi acasa, ii dau vestea buna Sakurei. Cand am ajuns acasa, am avut surpriza sa vad masini ale politiei in fata casei. Oare ce se intamplase? Vreau sa intru in casa, dar un politist ma opri. -Ce se intampla domnule politest? Cei din inauntru sunt bine? Aceasta ofta putin si imi spune ca in casa mea a intrat un hot. Un hot?!?! Politistul continua spunandu-mi ca hotul i-a omorat pe toti cei din casa. Doamne Fereste spune-ti ca glumeste!!! Reusesc sa intru in casa si ma duc glont in dormitor. Cand intru ramas stupefiat si socat de ceea ce vad. Asuka si Kisuke, razele mele de soare, erau in pat, plini de sange. Pe podea era intinsa Sakura, ingerul meu de-o viata, si ea plina de sange. Asta nu mi se poate intampla tocmai mie! Nu se poate ca cele mai dragi personae din viata mea sa fie fara viata. NU! Asta nu poate fi adevarat
E 1:30 noaptea. Ploaia marunta de afara nu da semne ca vrea sa se opreasca. Ma trezesc, transpirat tot din somn. Respir rapid de cateva ori sa ma dezmeticesc. Ma uit imprejurul meu si nu vad pe nimeni langa mine. Ma uit pe noptiera si nu vad nicio poza cu mine si cu…Oare totul a fost un vis? Sakura, nunta, luna de miere, Asuka, divortul, impacarea, Kisuke, amnezia mea…toate au fost un vis? Ma ridic din pat si nu vad nimic care ar da de inteles ca as fi insurat, sau ca as fi fost vreodata. Ma apropii de geam si privesc ploaia. Off nu-mi vine sac red ca absolute totul a fost un vis, insa dintr-o data o voce ma trezi la realitate. Acea voce suava si dulce, care imi mangaia urechiel. Ma intorc si nu-mi vine sac red ce vad in fata ochilor mei. Era Sakura. Nu fusese un vis? Dar daca nu fusese inseamna ca nu a intrat niciun hot in casa mea? Si nu a omorat pe nimeni. Zambesc pana la urechi si o imbratisez sa ma conving ca nu visez din nou. Aceasta imi accepta imbratisarea si apoi ne sarutam pasional. Peste putin timp ne indepartam unul de celalalt. Aceasta se uita putin confuza la mine, dar eu o iau de mana si o asez pe pat. Incep sa ii povestesc sfios tot din visul meu, iar aceasta imi spune ca jumatate din ce ii povestisem era adevarat. Nunta si luna de miere au fost adevarate. Ma gandesc putin si imi dau seama ca e adevarat. Imediat ce mi-a spus asta, Sakura pleca suparata din camera. Oare ce o fi cu ea? Dau la o parte visul si incep sa-mi amintesc realitatea. Dupa luna de miere, imi amintesc ca eu mi-am dorit copii insa am aflat ca Sakura nu putea ramane insarcinata. Apoi, dupa ceva timp rozalia imi dadea vestea surprinzatoare ca este insarcinata. Am fost atat de fericiti amandoi incat o tinusem 3 luni in puf si pene. Insa acum imi amintesc de ce Sakura a plecat suparata din camera. E suparata pe mine din cauza ca am devenit foarte ocupat in ultima vreme si nu am avut timp sa am grija de ea. Vad pe noptiera un scenario de film. In i-au in mana si incep sa-l stiduez. Raman total surprins sa vad ca ceea ce visasem, scria si in screnariu.Deci totul fusese un vis…sau mai degraba un cosmar. Insa acum ce voi face cu Sakura? Stiu ca e foarte suparata si trebuie sa imi cer scuze. Deschid sertarul si vad inauntru doua bilete de avion spre Hawaii. Imi amintesc ca ea e suparata pe mine de aproape 2 luni si ii voi face cadou biletele astea. I-a sati asa!...Daca imi amintesc eu bine, Sakura a implinit azi 5 luni. Ma intreb daca a flat ce vom avea, dar mai intai trebuie sa o rezolv cu Sakura. Ma duc pe Teresa vilei, unde obisnuia ea sa vina cand o framanta ceva. O cuprin de mijloc de la spate si ii spun -Sakura…imi pare foarte rau…stiu ca esti suparata pe mine ca nu am stat cu tine si nu am avut grija, dar iti promit ca de acum inainte voi fi acolo, cand vei avea nevoie de mine -Serios? Da-mi un motiv bun sa te cred, zice ea In secunda urmatoare ii arat bilete spre Hawaii, si ii soptesc ca am renuntat la filmari pana cand ea va naste. Rozalia se intoarce spre mine cu zambetul pe buze. O sarut dulce, apoi o intreb -Iubito, ai aflat ce vom avea? -Ei bine…tu ce iti doresti? -Baiat, normal -Pai se pare ca amandoi vom fi satisfacuti, zice ea -Cum asa? Doar tu iti doresti fetita…vrei sa zici ca vom avea gemeni? O fata si un baiat? Intreb eu in culmea fericiri Aceasta da aprobator din cap, si apoi ne sarutam din nou mai pasional ca niciodata -Te iubesc Sakura! -Si eu te iubesc Sasuke!
THE END
Modificat de Ella (acum 14 ani)
_______________________________________

|
|