MăDă
Membru
 Din: Undeva in lumea asta mare
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 522
|
|
Capitolul 17
Fara sa ne dam seama, am intrat in iarna. Zapada, colinde, glume, intalniri, saruturi, imbratisari, din nou glume si iar intalniri. Viata noastra devenise o rutina. Gasca, foarte numeroasa de altfel, e din ce in ce mai greu de stapanit. Au trecut doar cinci saptamani, dar deja se simte o tensiune grea care ne cam apasa. Fiind in numar foarte mare, este greu sa fim toti multumiti. Fiecare are alte gusturi, cate ceva de care sa se declare indecis sau nemultumit.
In plus, iesirile noastre de gasca s-au rarit din ce in ce mai mult, in special pentru ca, pe langa tensiunea ce se creaza intre noi, cand mergem toti pe strata, nici un alt trecator nu se sfieste sa-si arate uimirea vazand un grup atat de mare. Unii chiar se intimideaza, desi nu suntem un grup cunoscut, ca gangster-ii.
Oricum, cand am iesit din perioada geroasa, deja relatiile dintre noi se racisera destul de mult, cam 95%. Katie, Terrie, Bonnie si Alexya sau indepartat cel mai repede, luandu-l cu ele si pe Kiba, fiindca “sefa” micului lor grup era iubita lui. Akane si Jim se despartisera cu o cearta monstru pentru un motiv idiot (sora mea avea un poster mare cu Justin Bieber pe usa, iar Jim a devenit super gelos; posterele au fost rupte, toate CD-urile lui Akane cu interpreti (baieti) au fost sparte… - asa cum am spus, scandal monstru). Totusi, dupa cearta lor, nu Jim a fost cel ce s-a indepartat de gasca. Akane este cea care a devenit distanta. Chiar si eu, care eram persoana in care avea o incredere de otel, acum, cand trece pe langa mine, nici macar nu ma mai saluta.
Mama Aisei a primit un alt transfer, de aceasta data in America, Tennessee. Totusi, inca nu plecase. Putea ramane in Konoha pana ce isi termina anul scolar. Chiar si asa, a inceput sa se indeparteze. Probabil era cel mai bine pentru toti, fiindca astfel ne puteam obijnui cu lipsa ei (iar ea cu a noastra) mult mai usor. Inca venea la intalnirile cu ceea ce mai ramasese din gasca, dar acum era altceva. Prietena mea era mereu cu gandul in alta parte, absenta din discutii si absolut mereu suparata. Nu stiam ce puteam face, dar speram macar sa aiba un inceput bun in Tennessee.
TenTen si Temari primisera cate o bursa in Franta. Temari era cautata de multe facultati, pentru ca avea un cazier curat, era frumoasa, iar notele ei erau de la 8.50 in sus. Fiind ultimul ei an de liceu, trebuia sa isi aleaga ceva, asa ca din cate banuiam, avea sa plece in Paris, la o facultate de desing. Tenten, insa, era de varsta mea, dar chiar si asa un liceu din Dijon o dorea ca eleva. Plecarea ei era programata la putin timp dupa sfarsitul anului scolar, astfel sa-I fie mai usor cu acomodarea la spatii noi.
Shikamaru avea in plan sa mearga in Paris, cu Temari. Intr-un fel, ei aveau o relatie serioasa, de care noi am aflat abia de revelion. Oricum, Shika era un geniu, deci avea de asemenea o groaza de posibilitati.
Neji, pe de alta parte, nu a putut accepta prea usor ca iubita lui va pleca la Dijon, dupa ce el respinsese toate cererile pentru facultate in strainatate. Relatia lor depindea acum de notele pe care Neji avea sa le ia la examene. Daca erau cel putin satisfacatoare, atunci locul lui in Franta era asigurat. Daca nu erau tocmai dorite, atunci va trebui sa se resemneze ori la o relatie la distanta, ori la o despartire.
Ino se transfera intr-o alta clasa. Nu stiu motivul, pentru ca nu mai vorbea cu niciunul din gasca inca din vacanta de Craciun. Habar nu am ce s-a intamplat cu ea, dar a devenit dintr-o data o eleva constiincioasa, iar ori de cate ori o anuntam ca iesim pe undeva spunea mereu aceeasi scuza “Am teme, imi pare rau. Poate data viitoare.” Pana la urma, am renuntat sa incerc, si-am lasat-o in pace, astfel intrerupand legatura cu ea. Daca nu vroia compania noastra atunci nu mai avea rost sa incerc. Totusi, in ultimul mesaj pe care il lasasem pe robot ii spusesem ca daca are nevoie de ceva, orice, poate apela la mine sau la oricine altcineva in care ea are incredere.
Chiar si Hinata se indepartase. Desi nu se despartise de Naruto, se vedeau din ce in ce mai rar in oras, si deja nu mai erau acel cuplu fericit si implinit ca la inceput. Din nou, nu stiu care era problema, poate doar nu ii placea sa fie intr-o rutina. Sau poate am caracterizat-o gresit, crezand ca este cu capul pe umeri. Poate ca este genul de fata care odata ce se plictiseste spune stop…
Oricum, din cei aproximativ douazeci de prieteni ai nostri, am ramas doar sapte. Eu, Naruto, Sasuke, Arishima, Mike, Jim si Rissa. Intr-un mod ciudat, eu, Ari si Rissa am devenit prietene bune. Desi Rissa nu ne cunostea de mult timp, se prindea repede de caracterul omului. Asa ca ne-am inteles bine. Cum Jim si Mike o cunosteau dinainte noastra, ei trei aveau o legatura mai stransa. De fapt, fiecare dintre noi aveam o legatura importanta cu ceilalti. Sper exemplu, eram prietena excelenta cu Arishima inca de cand mama a murit. Sasuke era iubitul, deci de asemena cineva de care nu vroiam sa ma indepartez. Naruto avea acum mai multa nevoie de mine ca nimeni altcineva, asa ca nu il lasam sa plece prea departe fara ca cineva sa il insoteasca. Nu aveam nevoie ca si fratele meu sa ma ignore. Imi era de ajuns Akane. Jim si Mike imi erau de asemenea prieteni mai vechi. Numai Rissa era mai noua.
Puteam sa diferentiez relatia de prietenie dintre mine si Arishima fata de cea dintre mine si Rissa. Cu Ari puteam fi prietena si daca se muta in celalat capat al Pamantului. Fiindca stiam ca orice ar fi, legatura dintre noi nu se va rupe. In schimb, cu Rissa nu ar fi tinut decat daca ne vorbeam si intalneam zilnic, sau macar de mai multe ori pe saptamana.
Temari, Tenten, Shikamaru si Neji erau cei cu care vorbeam cel mai des. Sigur, iesam in oras toti unsprezece si ne distram cat de mult puteam, dar deja stiam ca grupul real, membrii care ramasesera cu adevarat fideli gastii eram doar cei sapte mentionati mai sus. Si ei stiau asta. Tenten chiar si-a cerut scuze pentru tot.
Eu si ea ne intelesesem bine de la inceput. Intr-un fel, ne promisesem unei alteia ca aveam sa terminam liceul in acelasi loc, nici una neasteptandu-se ca lucrurile sa ia o astfel de intorsatura. “Promisiunea” o facusem in clasa a sasea, cand ne intalnisem. Cum ma stia de dinaintea intamplarilor nasoale din viata mea, ramasese “o prietena de distanta” pe perioada in care fusesem depresiva.
Aveam sa le simt lipsa celor doua.
-Sakura, cred ca trebuie sa facem ceva in privinta lui Akane.
Am tresarit. Ochii mi s-au intors grav spre Naruto. Jim doar a inghetat in scaunul lui. Dupa cateva minute in care a privit in gol si-a lasat capul in jos, probabil incercand sa ignore tot ce se intampla pe aici.
-Scuze, frate… Eu si Akane nu am mai schimbat nici macar un salut de sase saptamani. Si-a schimbat programul total, nici macar nu ne mai intalnim. Si firar sa fie, ca locuim in aceeasi casa.
-Surioara, stii ca ea nu e bine. Repet: trebuie sa facem ceva in privinta ei! A zis Naruto din nou, de data asta tonul imperativ aducandu-mi un zambet stramb pe fata. Eram toti la Sasuke acasa, in camera lui. Pentru un baiat, era extrem de ordonat, spre deosebire de Naruto, a carui camera arata ca o cocina.
-Naruto, daca as fi putut sa fac ceva, as fi facut cu ceva timp in urma. Dar actele de transfer sunt deja semnate de tati. Tot ce pot sa sper este ca odata ajunsa in inchisoarea aia o sa isi dea seama de ceea ce s-a intamplat si se va intoarce acasa.
Akane ii ceruse tatei un transfer la un internat de fete. Cum el nu stia cat de serioase erau lucrurile ce se petrecusera, a fost putin sceptic, dar a acceptat alegerea ei. Ea avea sa plece saptamana urmatoare, chiar daca semestrul era aproape de mijloc. Nu aveam nici o idee cum sa intrerup chestia asta si cum s-o fac sa vorbeasca cu mine.
Nu stiu de ce, dar ori de cate ori ajungeam una in fata celeilalte ma simteam ca in oglinda. Poate pentru ca semana foarte mult cu mine cea de dupa toata… complicatia cu Sam, apoi cu moartea mamei. Ea a fost capapila atunci sa-si revina repede. Dar dupa o a doua complicatie, de aceasta data de la tipul de care ii placea, nu mai avea forta sa se ridice. Aripile ii fusesera taiate mult prea scurt, iar acum zborul parea un vis imposibil de ajuns. Daca totul s-ar rezolva cu un Redbull, ar fi asa de usor…
-Daca vorbiti cu tatal vostru? Desptre tot ce s-a intamplat?! Poate ca o sa inteleaca ca ea nu trebuie sa puna atata distanta intre voi si…-
-Stiu ca suna nebuneste, dar tata nu o vrea pe Akane in preajma prea curand. A murmurat fratele meu, intrerupand-o pe Temari.
Toate capetele s-au intos spre el. Sigur parea nebuneste, dar asta era adevarul.
Temari, care statea cu spatele lipit de Shikamaru, pe podea, langa pat, a deschis gura. Insa, nu a spus nimic. Arishima s-a tensionat in bratele lui Mike – dap, ramasesera impreuna de la petrecere; Tenten s-a uitat scurt la mine, apoi la Naruto. A inghitit usor in sec, lasandu-si capul moale in poala lui Neji. Stateau pe canapea, Neji in sezut, ea intinsa, capul sau odihnindu-se pe picioarele lui.
Mike si Ari, care stateau pe pat, sprijiniti de perete probabil erau cei mai comozi din incapere. Eu eram lungita intr-o parte, cu capul pe perna, iar Sasuke in spatele meu, mangaindu-ma usor pe talie, cu o mana sub cap. Naruto era singurul din incapere fara iubita. Ma rog, Hinata nu era prezenta.
Si Sasuke era putin incordat intelegand despre ce era vorba. Totusi, Rissa, care state tuceste pe podea, Jim, Mike, Shikamaru, Temari si Neji nu stiau care era motivul pentru care aerul din camera a devenit dintr-o data greu. Am oftat, iar Sasuke si-a incolacit mana in jurul meu.
-Curand se implinesc trei ani, iar tati vrea sa fie singur in aceasta perioada. Indiferent cat de grava ar fi situatia cu Akane, el nu va face nimic pana ce nu o sa treaca cel putin o saptamana de la “data limita”.
Tensiunea a crescut in camera. Asta nu era problema gastii. Era doar problema familiei mele. Singurul motiv pentru care implicam gasca si in treaba cu Akane, era ca aveam nevoie de ei pentru acest lucru.
Mai nasol era ca, de fapt, nu aveam nici o idee pe care sa o putema pune in aplicare…
Capitolul 18
Hei, sis!
A trecut o groaza de timp de cand nu am vorbit cu tine. Nu mi-ai mai raspuns la scrisori. Esti sigura ca te simti bine?!
Eu si Naruto suntem ingrijorati. Poti macar sa ne dai un SMS sa ne asiguram ca esti bine? Stiu ca e vina mea pentru ceea ce s-a intamplat… si mi-ar placea sa avem din nou o discutie ca alta data.
Ce zici?!
Toti suntem ingrijorati pentru tine. Absolut toti. Sti, Jim si Mike se cearta in fiecare zii acum ca nu mai esti aici sa-I potolesti. Te rog, vino acasa…
Mi-e dor de tine. Si lui ii este… Daca te ajuta, afla ca… a divortat si… el s-a intors acasa. Vrea sa te vada…
Stiu ca ti-ai creat o noua viata si ca poate esti fericita, dar… poate ai putea sa ne integrezi si pe noi in viata ta?!
Toti, toti te iubim! Vino acasa, sis! Avem nevoie de tine…
16.05.2014
Akane Marren
S-a casatorit…
Draga Saku~
Nu vrei sa ne raspunzi, nu?!
Bine, nu ne raspunde. Dar, va trebui sa te intorci o data si o data. Te vrem acasa. Si daca nu iti misti fundul ala frumos al tau aici, nu stiu ce-as putea sa fac.
Sis, au trecut deja cinci ani, stii ca e momentul sa vi inapoi. Te rog… Te vrem acasa…
02.06.2014
Naruto Uzumaki
Inca imi face complimente neadecvate…
Buna scumpete!
Cum iti merge? Am citit in ziar ca afacerea ta e in floare. Creste pe zii ce trece. Nu iti poti lua un concendiu? Nu ne-ai vizitat niciodata… Si ne e dor de tine. Scumpo, eu si Mary vrem sa sti ca vei fi mereu binevenita aici, acasa. Stiu cat de greu a fost pentru tine plecarea lui, dar ai trecut peste, nu?! Pozele cu tine din reviste si ziare ne spunc a esti fericita.
Ai intalnit pe cineva?! Daca da, as vrea sa cunosc aceasta persoana.
Te rog, draga. Hai acasa…
20.07.2014
Coshi Haruno
Si uite ca au trecut cinci ani…
Ce se asteapta sa fac?! Sa ma intorc in locul ala blestemat si sa ignor toate amintirile de acolo?! Dupa ce m-a lasat in urma cand a plecat la facultate si dupa ce s-a casatorit cu alta, desi eu ii promisesem ca am sa il astept, el vrea ca eu sa pot sa trec peste, si sa ma intorc in acel loc, sa-l privesc in ochi?!
La putin timp de la transferarea lui Akane pe care nu am putut-o opri, totul a luat-o razna. Un tip blond, cu o femeie roscata apar la noi la usa si spun ca ei sunt familia lui Naruto. Familia lui de sange. Au indrugat o poveste despre o incurcatura la spital, unde li s-a spus ca Naruto murise la nastere, iar peste 18 ani au primit un telefon de la un angajat al maternitatii si si-au cerut scuze pentru incurcatura, dandu-le adresa si cateva date despre Naruto Haruno, fratele meu vitreg.
Eu nu am luat asta de buna. Totusi, Naruto i-a crezut, iar peste un timp – vre-o luna de zile – s-a mutat cu ei. S-a mutat cu ei in Anglia. Peste putin timp, ne-a contactat si a zis ca s-a indragostit. Eu nu am intalnit-o niciodata pe fata, dar…
Prin luna august, Sasuke s-a dus la colegiu. In America. Si la un an dupa, ma suna Aisa cu care nu mai vorbisem de cand mama ei o transferase in Tennessee, si-mi spune ca Sasuke se insoara cu verisoara ei, Karin.
Singura langa mine, atunci, a fost Arishima, care nu m-a parasit timp de o saptamana in treaga decat cand mergea la baie sau sa gateasca, chiar daca se mutase cu Mike. Am fost la nunta fostului meu iubit. Si arata la fel de bine ca intotdeauna. Plictisit, dar bine. Karin, o roscata increzuta s-a simtit amenintata de prezenta mea acolo, asa ca a facut tot posibilul sa-mi distruga seara. Nu ca era prea perfecta.
In drum spre casa, am fentat-o pe Arishima si mi-am platit un bilet dus spre Europa. Si acolo am ramas pana in ziua de azi. In Italia. Nu intalnisem pe nimeni special.
Am cativa prieteni care lucreaza pentru mine – sunt sefa unei companii care se ocupa de crearea noilor modele de pe podium. Cam ca o scoala de modeling. Incepusem de jos, schimband facultatea la 180 de grade – trecusem de la IT la desing. Am muncit greu sa ajung unde ma aflu acum, si nu m-am folosit de relatiile tatalui meu. S-a intamplat sa ma angajez, sa vada seful ca am potential si, cand vremea lui a sosit, sa ma lase sa-I ocup locul la birou.
Akane se impacase cu Jim in vara in care venise acasa de la internat. Adica in vara in care Naruto plecase de acasa. Peste vre-o doi ani s-au casatorit. Si au o fetita de un anisor, cu care mi-a trimis poze pe mail. Refuzasem sa ii mai scriu sau sa patrez o legatura cu trecutul meu. Dar nu reusisem sa scap de ei. Naruto si tata si Akane, chiar si Arishima imi scriau o data pe luna. Nu le raspundeam, dar ei continuau sa trimita…
“Daca te ajuta, afla ca… a divortat si… el s-a intors acasa. Vrea sa te vada…”
Am recitit scrisoarea de la Akane. De ce imi spusese asta?! Trecusera patru ani, nu putea crede ca ma mai intereseaza viata lui, nu?!
Nu ma mai interesa viata lui… corect?! NU! Nu ma mai interesa. Nu mai era posibil sa ma intereseze. Nici macar nu l-am iubit. A fost doar o relatie copilareasca… o relatie intre doi adolescenti fara minte, cu ganduri amestecate… Doar atat… o chestie adolescentina...
Privind mormanul de hartie – scrisori stranse de-alungul anilor – am scos un sunet de frunstare. Toate aveau ceva in comun. In fiecare scrisoare spuneau sa vin acasa. Nu mai puteam rezista. Mi-am luat geanta din cuier si m-am asigurat ca am bani, ca telefonul era adanc bagat in buzunarul blugilor scurti si ca ochelarii de soare erau la ochi si am iesit hotarata pe usa, incuind in graba.
Vi s-a implinit dorinta, dragilor. Ma intorc acasa!
Capitolul 19
Intr-un mod socant, nimic nu mai era asa cum imi aminteam. Satul mic, prafuit in care am crescut devenise un oras modern, cu cladiri inalte si strazi asfaltate, cu un parc verde si ingrijit si cu o groaza de lume noua. Chiar si prin aglomeratia de noutati, puteam distinge fete cunoscute, cum ar fi domnul Jeez, cel ce uda intotdeauna iarba de la casa lui, sau doamana Fame, care avea un accent dragut si care putea sa vorbeasca in germana, latina si spaniola la perfectie, iar franceza si italiana cu mici scapari.
Erau persoane cu care copilarilesem, acum avand doar cateva semne de imbatranire. Trecand pe langa ei, i-am salutat zambind. Au incercat sa isi aminteasca de mine – imi dadeam seama dupa zambetul doar respectuos pe care il aveau – si a fost de ajuns sa ma simt din nou Sakura din Italia, care nu mai avea probleme cu mica lume a adolescentei. Eram un adult, trebuia sa ma comport ca atare.
Nerecunoscand orasul prea bine, am urcat intr-un taxi, spunandu-I adresa la care vroiam sa ajung. In cateva minute a oprit in fata casei. Platind mai mult decat era nevoie, m-am dat in graba jos din masina si trantit usa, facandu-l pe sofer sa injure apasat. Am intins mana sa deschid poarta, dar m-am oprit inainte sa o ating cu cativa centimetri.
De ce eram aici?! Imi era dor de casa, vroiam sa imi vad tatal sau eram doar exasperata de toate scrisorile alea care imi cereau sa vin acasa?! Nu stiam…
-O sa intri? Sau doar te vei holba la pantofii tai?
Vocea asta… Vocea asta! M-am intors in graba spre persoana care vorbise. Max, vechiul sofer al familiei Haruno imi zambea prietenos. Am lasat mana in jos.
-Nu stiu… e cineva acasa?!
Spancenele lui au tresarit in sus, in surprinza.
-Vrei sa spui ca nu sti ce zi e azi?! – nu a asteptat sa raspund, mi-a deschis poarta si mi-a facut semn sa intru dupa el.
Oftand, am pasit in curtea copilariei mele. Din casa puteam auzii o groaza de voci, vorbind in acelasi timp. Multe rasete, multe glume. O adunare?! Cu ce ocazie.
-Stai, Max. Nu cred ca…
-Domnisoara, stiu ca iti e greu sa ii vezi pe toti odata, dar ar trebui sa ii urezi si tu tatalui tau si lui Mary aniversare fericita, nu crezi?!
M-am blocat. Aniversarea lor?! Stiam ca se casatorisera in absenta mea, dar… nu ma asteptam sa intru in joc tocmai de ziua lor speciala. Pana sa-mi dau seama, o luasem inaintea lui Max, intrand in casa. Cand m-au vazut, toti s-au oprit din orice activitate. Mi-am rotit privirea prin incapere.
Mary si tata erau langa niste oameni imbracati la costum, probabil colegi de serviciu de-ai tatalui meu. Trei copii se jucau pe canapea, o fetita cu parul roz si doi baietei sateni, aratand exact la fel. In spatele canapelei am recunoscut-o pe Akane, cu gura deschisa si ochii holbati spre mine. Jim era exact langa ea si el privindu-ma, dar zambind surprins.
La masa, Arishima isi oprise furculita din drumul spre gura. Ochii sai verzi erau mari, inlacrimati. Intr-o parte, Mike statea cu Naruto si inca o fata satena, care tinea de manuta un baietel blond. Am gasit-o si pe Rissa in camera, la brat cu un barbat necunoscut mie.
Si apoi ochii mi s-au oprit pe el. Ce cauta aici, nu puteam intreba. Era cu Itachi, fratele lui. Ma priveau amandoi, socati. I-am aruncat o cautatura urata, clatinand dezamagita din cap. S-a incordat, miscandu-si ochii de la mine.
Mi-am ridicat o mana, salutand ezitant.
-Buna tuturor… sper ca nu am intrerupt nimic…
Akane si Naruto au fost langa mine intr-o secunda, imbratisandu-ma atat de strans incat pot sa jur ca mi-au trosnit oasele. Pana sa-mi dau seama, plangeam in imbratisarea lui Naruto. Si plangea si el, ii simteam lacrumile pe umarul meu…
Tata a venit si el, tragandu-ne pe toti trei in bratele lui. Pana la urma si Akane si-a dat drumul la lacrimi… Umatoarea pe lista de imbratisari a fost Arishima. Mike si Jim erau chiar in spatele ei. Mary a venit si ea, strangandu-ma matern la pieptul ei, si m-am simtit ca si cum mami ar fi fost acolo. I-am multumit ca a avut grija de tati cat timp am fost eu plecata.
Am imbratisat pe toata lumea cu care ma cunosteam de dinainte sa plec. Naruto imi facuse cunostinta cu Amber, sotia lui si micul Hiroshi, baietelul lui de doi ani. Rissa mi l-a prezentat pe Toshiro, logotnicul ei. Fata asta pusese mana pe un barbat bun. Speram sa fie fericiti impreuna. Am aflat ca Ari avea gemeni – cei doi baietei care se jucau cu Sakura. Akane nu imi spusese niciodata numele fetitei ei, asa ca fusese o adevarata surpriza sa aflu ca o botezase dupa mine.
La sfarsitul petrecerii toti vechii mei prieteni plus Sasuke – cu care nu vorbisem absolut deloc – si Itachi am inceput sa vorbim despre cariere si despre viata noastra in general.
-Si… ai intalnit pe cineva?! Italia e plina de barbati draguti… Arishima a ridicat din spancene jucaus. Copiii ii luase Mary in bucatarie, sa le pregateasca o gustare.
-Oh, Italia chiar e plina de barbati draguti. Am ranjit, amintindu-mi reactiile pe care le aveau acestia pe strada. –Dar nu am cautat o relatie. Am ridicat din umeri.
-Huuh?! De ce nu ai vrea o relatie?! Amber a vorbit, cu un accent care ma facea sa zambesc. Am aruncat o privire ucigasa spre Sasuke, ranjind,
-Fiindca nu mai am incredere in barbati. Au fost doi in viata mea. Si amandoi niste idioti.
Naruto a pufnit in ras spre Sasuke care a gemut intens, ranit. Amintindu-mi de problema cu Sam, m-am imtors spre Arishima.
-Ce mai stiti de Ino?
-Ah, s-a casatorit. Il mai sti pe Sai? Fratele lui Sam… Eh, s-au intalnit de un Craciun, au inceput sa iasa, iar in ziua de azi au trei copii. Doua fete si un baiat. Tripleti. Mi-e mila de ea… a oftat Ari. Am ranjit. Era si cazul sa fie fericita…
-De Aisa nu stim prea multe, totusi. N-am mai vazut-o de la- Naruto s-a oprit, uitandu-se spre mine. Mi-am dat ochii peste cap.
-De la nunta lui Sasuke. Stiu. Atunci si eu am vazut-o ultima data. Totusi imi trimite cate un email la un anumit timp. Are o relatie stabila cu un tip din Tennessee. Mama ei a avut un accident si e imobilizata la pat. Vrea sa se intoarca aici, dar nu poate sa o lase acolo. Oh, si ultima data cand mi-a scris era insarcinata in doua luni.
M-am oprit pentru o secunda, asteptandu-le reactia. Cand nu a venit, am clatinat din cap:
-Ma gandeam sa merg si pe la ea, ca I se apropie ziua de nastere.
-Mergem cu tine. Toti am fost prieteni cu Aisa, nu numai tu. Zice Akane, zambind. I-am intors zambetul, intelegand ca nu-si daduse seama ceea ce spusesem.
-Akane, nu am zis ca ma duc in Tennessee si apoi ma intorc aici. O sa ma duc acasa, sis. Acasa in Italia.
Ochii I s-au marit si si-a intredeschis buzele. Naruto s-a incruntat. Arishima si-a infipt unghiile in bratul meu. Mike si Jim, socati, s-au uitat la mine ca si cum nu le venea sa creada.
-Uau, ce surpiza. Ai ramas aceeasi care fuge de responsabilitati. Si chiar credeam ca te-ai maturizar…!
Vocea lui Sasuke m-a facut sa tresar. Inima a inceput sa-mi bubuie in piept. Te rog, nu acum. Te roooog! Tragand aer adanc in piept, mi-am mijit ochii amenintator spre el. Mi-a sustinut privirea, nervos.
-N-am nevoie de tine sa-mi spui daca m-am maturizat sau nu.
A clatinat din cap, uitandu-se urat la mine. Mica cuta dintre sprancene, buzele stranse intr-o linie dreapta – erau semne ca se abtinea de la ceva. Dupa atatia ani inca mi-l aminteam. Si mi-l aminteam la fel de bine, era ca si cum nu ar fi lipsit din viata mea decat pentru cateva minute. Nu se schimbase prea mult. Avea semne de maturizare, dar toti le aveam.
Aveam sa gasesc o scapare. Trebuia sa ma intorc in Italia si sa-mi continui viata ce o incepusem. Stiam ca Naruto nu ma va lasa sa ies din casa. Si stiam ca Mike si Jim vor reactiona, probabil ajutandu-l pe fratele meu sa ma lege de un scaun. Akane nu va fi de partea mea, iar Arishima se va pastra neutra. Deci eram total pe cont propriu…
Sau nu?! Am ranjit spre Sasuke, biletul meu de iesire… ca intotdeauna…
-Hai cu mine! Mi-am auzit vocea. O durere nasoala a izbucnit in piept – erau cuvintele pe care imi dorisem sa le spun ca nunta lui. El s-a uitat la mine total socat, iar in jurul nostru sunete de totala uimire rasunaua ca intr-un ecou. Parul de pe ceafa mi s-a ridicat cand am simtit privirile tuturor pe mine.
-Ce…?!
-Hai cu mine in Italia. Imi dau ochii peste cap la el, lasand un chicotit sa-mi iasa dintre buze. Te rog sa refuze. Te rog sa refuze.
-Oh, m-am prins. O privire cunoscatoare I se aseza pe chip. Si ranji. –Cezi ca o sa zic “Scuze, am planuri sa ma intorc al fost mea sotie, dar mersi totusi de invitatie!”, o sa-ti rup inima din nou – asta daca o mai ai – si cu putin noroc o sa te conduc la aeroport?!
-Trebuie sa recunosti, ar fi putut sa mearga. Am ranjind rautacios.
-Nu, tu trebuie sa recunosti ca tocmai ai admis ca ti-as rupe inima daca te-as refuza.
-Sau ar putea fi buna actorie… zic nonsalant, fluturand o mana. Ranjetul I s-a largit mai mult.
-Ok, deci cand plecam?!
Capitolul 20
Naruto a fost primul care a reactionat in acea zi. Chiar si asa, primind priviri ucigatoare de la fratii mei, si priviri dezaprobatoare de la prietenii mei, nu am putut sa zambesc larg, sa zbat din mana si sa zic “Ha! Fraierilor, v-am prins! Nu plec nicaieri!” Pur si simplu nu am putut. Asa ca m-am folosit de scaparea pe care Sasuke mi-o oferise. Chiar daca uram sa ma gandesc la astfel de lucruri, imi venea sa-mi smulg parul din cap cand imi venea in minte imaginea in care ii lasam iar in urma.
Totusi, inainte sa ne despartim de prietenii nostri, am avut grija sa ii bag lui Akane in buzunarul pantalonilor o hartiuta cu numarul meu de telefon si adresa actuala. I-am scris acolo sa ma contacteze oricand, si sa ma viziteze daca le-ar face placere.
Nici nu am urcat bine in avion, ca deja primisem un mesaj de la sora mea. “Sa fii fericita” erau singurele cuvinte pe care le scrisese. Citindu-le, nu m-am putut abtine. M-a bufnit plansul. Sasuke, stand in dreapta mea, m-a lasat in pace, sa plang linistita, privind pe fereastra.
***
-Stii, Karin a facut avort.
Am tresarit. Eram pe la jumatatea drumul spre Italia, cand Sasuke s-a gandit ca ar fi bine sa incepem o convorbire. Nu am zis nimic, totusi. Ce puteam sa zic?!
-E unul dintre multele motive pentru care am divortat.
Din nou, nu am scos nici un sunet. El a luat asta ca pe un indem de a continua sa vorbeasca.
-Pe langa faptul ca nu am avut niciodata sentimente pentru ea, Karin incerca intotdeauna sa-mi atraga atentia. Dar, nu o vedeam. Era… transparenta in ochii mei. Pot sa spun ca era roscata si ca avea ochi caprui, dar daca vrei o descriere amanuntita, nu sunt omul potrivit. Nu am vazut-o niciodata. Pentru mine purta masca.
Stiam despre ce vorbea. Si eu o pateam. Puteam sa spun cateva trasaturi ale unui barbat, dar nu puteam sa categorisesc sau sa iau atentia amanuntelor. Nu le mai vedeam. Erau invizibile in fata ochilor mei care priveau doar in trecut. Gaseam cateodata prin mall baieti bruneti, si-mi smuceam capul (sa ma uit dupa ei) atat de repede, incat auzeam ignete in jurul meu.
-M-am culcat cu ea de trei ori. Si intr-o zi, cand nu mai facusem sex de… ha, luni de zile, vine in bucatarie plangand si-mi spune ca e insarcinata in trei saptamani.
Am tresarit. Capul mi s-a miscat spre el, si-l priveam socata. El se uita la spatarul scaunului din fata, prins in amintiri.
-Am inteles ca nu eram copilul meu. Dar asta nu m-a impiedicat sa fiu fericit. Era un copil in pantecele sotiei mele. Si aia a fost prima si ultima data cand am considerat-o sotia mea. Am dus-o la controale sa aflu ca totul era in regula, m-am asigurat ca ii faceam toate poftele. Cateva zile mai tarziu, am facut cea mai mare gresala a vietii mele. Am lasat-o sa plece in oras, singura.
Groaza mi s-a intiparit pe fata. Eram mai mult decat socata.
-A venit acasa o zi mai tarziu. Eram terifiat. Cand sotia ta insarcinata nu ajunge acasa, nu raspunde la telefon si toate prietenele ei spun ca nu au mai vazut-o de trei zile, presupun ca e normal sa te ingrijorezi. Si eram terifiat. Cum a ajuns in casa a inceput sa planga. M-a speriat mai mult. Nu a recunoscut ca a avortat. Nu atunci, cel putin. In schimb, am trait inca doua luni, crezand ca inca poarta copilul in pantece.
Mi-am astupat gura cu mana, iar lacrimile au inceput sa curga din nou.
-Aisa a fost cea care mi-a spus de avort. Poate nu pare, dar ele sunt prietene si dusmance in acelasi timp. Cand sunt amandoua in aceeasi camera, totul e numai miere si zahar. Daca le prinzi separate, ai mare nevoie de doape de urechi, fiindca vorbesc doar una despre cealalta si nu, nu laude.
Printre lacrimi, mi-a inflorit un zambet in coltul gurii. Aisa nu fusese de acord cu nunta lor. Stiam asta…
-I-am jucat jocul. Cand s-au implinit cinci luni, am mers cu ea la doctor. Burta nu ii crescuse nici macar putin si nu vroia niciodata sa o insotesc la ecografii. Dar nu am acceptat un refuz de data asta. Si atunci a iesit totul la iveala. Doctorul, surprins ca o vedea acolo, a intrebat daca era insarcinata… din nou. Am jucat mai departe. Am luat-o la intrebari. Mi-a spus ca nu era copilul meu si ca nu il dorea. Iar dupa alte cateva minute, a izbucnit. Ca nu m-am atins de ea decat de cateva ori in trei ani. Ca nu am fost in stare sa o las eu insarcinata. Ca nu o iubeam. Chestii de genul.
Privea in continuare scaunul din fata sa, cu o privire iritata.
-Am bagat divort. Pactul fusese oricum sa ne casatorim pentru o perioada scurta, apoi sa ne despartim amical. Se pare ca-
-Pact?! Ce pact?!
A clipit des spre mine, mirat. Socat chiar.
-Tu… tu nu sti de pact?! Dar… i-am rugat sa vorbeasca cu tine. – a expirat brusc puternic, lasandu-se moale pe canapea – Nici nu-I de mirare ca ma urasti atat de mult…
Am ramas blocata, holbandu-ma la el. Nu puteam intelege despre ce vorbea. Era ceva ce pierdusem?!
-Ce pact? Am intrebat din nou, incruntata. El doar a clatinat din cap.
-Daca-ti spun acum, nu ma vei crede. Vei spune doar ca am adus vorba de asta intentionat, ca sa-ti recastig increderea. Asa ca, o lasam pe alta data. Sa revenim: m-am cam chinuit sa o fac sa semneze nenorocirile alea de acte. A trebuit sa ma plimb pe la nenumarate tribunaluri si notariate ca sa semneze pentru divort. Aici m-a ajutat Michael. Tipul asta s-a maturizat frumos. Are doi copii, pe care ii adora. Chiar daca sunt cu mame diferite, a luat pauza. A angajat o bona care sa-l ajute. Ma rog, dupa ce am terminat cu divortul, am ajuns in Konoha. Vroiam sa te vad si sa vorbim. Naruto si Akane nu erau acolo. Mary era la cumparaturi, iar tatal tau la lucru. Numai Max era acasa. El nu stia prea multe detalii, dar mi-a dat numerele fratilor tai. Si am vorbit cu ei, am programat o petrecere surpriza pentru Mary si tatal tau, astfel sa avem un motiv sa ne strangem toti. Au incercat sa dea si de tine. Dar nu le-ai raspuns.
Abia acum intelegeam de ce insistau atat de mult sa ma intorc acasa. Pe langa faptul ca lipsisem trei ani, ei vroiau sa avem parte de o reuniune a gastii. Am zambit. Cateodata, legaturile din liceu raman.
-Si asta a fost. Acum, spune-mi ce ai facut tu in timpul asta.
-Nu prea multe. Am terminat facultatea mai devreme decat era normal. Fostul director al companiei a fost impresionat si m-a angajat fara doar si poate. Peste putin, a murit. Si ca sa surprinda pe toata lumea, m-a lasat pe mine in locul lui. Ceea ce a starnit invidia angajatilor mai vechi. Si fiicei lui, totodata. Saraca. Muncise de cand se nascuse ca sa preia afacerea tatalui ei. Asa ca i-am oferit postul de sub mine. Nu a zis nimic, iar acum pare destul de fericita. Cand lipsesc, ii dau libertatea sa fie in locul meu. Ma rog, am facut cateva schimbari Companiei si a devenit mai cunoscuta. Una din elevele de la noi a ajuns topmodel, iar prin ea si compania a primit mai multa atentie. Am incercat sa ma tin departe de mediatizare, dar Selena, fiica vechiului director iubea sa fie in lumina reflectoarelor si a adus reporteri pe capul meu. Sunt pe acolo cativa cu care ma inteleg, dar am pus mereu o bariera intre noi. Pana ieri, viata mea a fost doar o rutina…
M-am oprit din vorbit. Nu mai stiam ce sa spun. Totul era mereu la fel in viata mea. Nu mai avusesem parte de drame. Privarea de comunitate era buna la ceva. Promitea siguranta. Nu stiau multi unde locuiam. Eram mai mereu singura. Iar acum, intra el din nou in viata mea, iar rutina dispare. Un lucru bun sau unul rau?!
Deocamdata nu am de unde stii…
***
-Multumesc, Marcus! I-am platit taximetristului, razand.
-Oricand, draga. Poate treci pe la noi, maine la cina. Elena vrea sa te vada!
Am zis ca o sa ma gandesc si am inchis portiera masinii. Sasuke se uita curios la mine. Am zambit. In mod sigur nu intelesese o boaba din ceea ce zisesem. Vorbisem italiana, duh!
-Marcus, taximetristul meu preferat. Tocmai m-a invitat la cina. Sotia lui e foarte vorbareata…
M-am grabit sa intru in bloc, si am luat-o spre scari. Locuiam la etajul unu, nu era mult de mers. Descui usa, o deschid, ma descalt la intrare, asez haina in cuier, apoi ii fac loc lui Sasuke, care astepta rabdator pe hol.
L-am condus apoi pana in camera de oaspeti si l-am lasat sa despacheteze. Abia cand am ajuns in bucatarie, m-a lovit realitatea: Sasuke era aici, cu mine. In casa mea. Tipul care m-a lasat balta ca sa se casatoreasca cu alta, cel care m-a facut sa indur o depresie sora cu moartea, era in casa mea, bine merci.
Am simtit cum ma ia ameteala si m-am prins de tablia barului care despartea bucataria de sufragerie. Cum ajunsesem in situatia asta nu-mi puteam aminti. Abia imi dadeam seama de ce acceptasem. Sau de ce Naruto acceptase. Nu ca ar mai conta acum. Faptul era consumat.
Plus ca eu nu mai aveam sentimente pentru Sasuke. Nu am avut niciodata. A fost doar… o chestie adolescentina de care nu ma puteam lipsi. Ca… un baiat de care m-as fi putut indragosti, dar nu am facut-o pentru ca…
Pentru ca ce?! Nu am avut niciun motiv sa nu ma indragostesc. Se purtase foarte bine cu mine, ajunsesem la un moment dat sa cred ca el ar fi alesul. Ce insemna asta?! Obisnuinta. O chestie adolescentina cu care ma obisnuisem atat de mult incat mi-a fost ingrozitoare despartirea. Doar atat.
As fi putut foarte bine sa ii ignor prezenta. Sa revin la rutina mea si sa-l las in pace, poate chiar sa-I prezint cateva hoteluri dragute unde sa se mute ca sa nu-mi stea pe cap.
Si totusi ceva ma oprea din a ridica receptorul telefonului fix si de a-I face o rezervare la un hotel bun. Stiam ce inseamna asta.
Odata cu revenirea lui, revenea si sentimentul de obisnuinta, si-mi era cu neputinta sa il scot din viata mea. Poate ca asa trebuia sa fie. Sa-l las sa paseasca pe aleea mea si sa recapat ceea ce odata am pierdut.
In acest caz, acele chestii adolescentine aveau sa se intoarca.
-Te simti bine? ii aud vocea. M-am intors spre el si am zambit. Nu i-am raspuns, totusi. In schimb, zic:
-Deci esti divortat, nu? A parut surprins de intrebarea mea, ceea ce nu a facut decat sa-mi mareasca zambetul.
-Da, sunt divortat. Ti-am mai spus…
Ma apropi de el si-mi pun mainile pe dupa gatul sau, aplecandu-l spre mine. Ma ridic usor pe varfuri si-mi lipesc buzele de ale lui. Luat prin surprindere, nu reactioneaza imediat, dar inadata ce isi da seama ca il sarutam, apuca puternic de talie si ma trage spre el, deschizand usor buzele, lasandu-ma sa-I redescopar dantura perfect.
Socul pe care l-am simtit cand limbile noastre s-au atins dupa atat de mult timp mi-a trimis un fior cald in tot corpul. M-am topit in sarut si in imbratisare, lasandu-l pe el sa ma sustina. Imi lipsise sentimentul caldut din stomac pe care mi-l ofereau sarutarile lui. Chiar imi fusese dor de el, la urma urmei.
Simtind ca el era stalpul meu de sprijin, zambi in sarut si ma ridica in brate, asezandu-ma cu fundul pe bar. Mi-am incolacit picioarele in jurul lui, nelasandu-l sa se indeparteze de mine.
In trecut, totul fusesere chestii adolescentine. Acum… sunt sigura ca va fi mai mult de atat…!
Siiii SFÂRŞIT!
Cateva detalii minore, in cazul in care s-a pierdut actiunea din ultimele capitole: Sasuke a plecat la Facultate in America, a reintalnit-o pe Karin, Itachi l-a obligat sa se casatoreasca cu ea pentru putin timp, apoi sa divorteze. Deci Sasuke si Sakura s-au despartit. Naruto s-a dus in UK la familia lui adevarata si s-a casatorit. Akane s-a impacat cu Jim. Arishima s-a casatorit cu Mike. Din cauza destramarii grupului, Saskura a fugit de acasa in Italia, unde si-a inceput o noua viata.
Restul e destul de clar, nu? Oricum, mi cer scuze pentru acest "skip" dar am incercat sa trec peste chestii clishe!
Oricum, in ultimul capitol stim cu totii ce urmeaza sa se intample... 
*Sunt trista si fericita in acelasi timp. Cati ani au trecut de cand am inceput fic-ul? PRIMUL MEU FIC!
Am verificat data. Fic-ul a fost postat prima data pe 08-10-2009, ora 12:25:03. Data de azi? 14.03.2012. O groaza de timp, nu? :]]
Well... am cateva multumiri pe aici :] Cum ar fi, mie, fiindca am avut rabdarea sa continui acest problematic fanfiction, din nou, mie, fiindca au reusit sa schimb actiunea la 180 de grade in ultimele capitole. Si va multumesc si voua, cititorilor, daca inca mai sunt cativa :]] Nu conteaza, sunt atat de mandra ca am terminat acest fic, incat nu ma mai intereseaza nimic! Nu cred ca mai bag un epilog. Mie imi place foarte mult capitolul 19
Asta a fost tot. Poate reusesc sa termin si "Pisicuta e de fapt caine" dar nu aveti sperante prea mari. Acolo chiar am ramas in pana de idei.
EDIT: Stiu ca nu e voie sa postam mesaje colorate prea mult, dar am fost nevoita de delimitez intr-un fel capitolele. Si cum bold-ul nu mai face nicio diferenta(:]]) iar italic-ul il folosisem la un capitol si nu ar fi dat bine, sa scriu colorat a fost ultima obtiune.
61.8KB
Modificat de MăDă ~ Vampire_Girl (acum 13 ani)
_______________________________________
Work hard
Reach for your imaginations
Ignore the things that keep you away from writing
Tell your story in detail
Ideas are waiting to be unleashed
Never give up
Go for the greatest
It's all fun and games until someone gets hurt. Then it's hilarious!
|
|
) ]
.Astept nextul cu nerabdare sa te grabesti...
astept urmatorul da mai am o intrebare. cum de ceilalti nu au ramas uimiti ca Sakura a fost violata?(din cate am inteles asta sa intamplat nu?) 
