Swings~
Bufniță Flămândă
 Din: Summer's darling
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 300
|
|
Capitolul patru ~
C from Come to Me
- Ridica-te, trebuie sa te pregatesti, se aude o voce enervanta care ma zgaria pe creier.
- Mhm, orice ai vrea, n-am chef, mormai eu.
- Ba o sa ai, spune aceea voce, care am constatat si eu apoi ca e a mamei.Cand o fii venit? Bagami-as! Am deschis ochii lenes, privind-o pe femeia care mi-a dat viata cum se incrunta la mine, cu mainile puse strategic pe sold si asteptand sa ma ridic.
- Tot nu sunt acasa, spun eu si inchid ochii la loc, intorcandu-ma pe cealalta parte a patului meu, tragandu-mi asternuturile peste cap, astfel lumina venita de la geamul dublu sa nu-mi incetoseze si mai mult vederea. Eu la lumina sunt ca o cartita. Nu chiar atat de mioapa, dar la fel de irascibila.
- Trezeste-te, altfel iti torn apa rece in cap, spune ea. Am oftat zgomotos, deschizandu-mi ochii si dandu-i peste cap, ridicandu-ma din pat si uitandu-ma la ea.
- Acum ce? O intreb pe jumatate adormit.
- Te imbraci si pleci la meditatii, replica ea. Evident!
M-am ridicat din pat si m-am dus spre baie, mergand ca un zombie spre cabina de dus, mai mult palpand-o. Nu doar ca mi-am uitat ochelarii in camera, dar nici nu pot intra cu ei in cabina. Dimineata chiar ca sunt ca un orb. Bine macar ca de data asta nu sunt mahmur. M-am dezbracat de haine si am intrat sub jetul fierbinte, incercand sa ma acomodez cu temperatura apei si totodata sa ma trezesc, constientizand ca o sa merg la mediatii pentru prima data si eu nu am niciun chef. De parca s-ar prinde ceva. De ce nu ma lasa ai mei in pace cu ale mele? Am oftat, clatindu-mi trupul de toate impuritatile, pe cand aburii ma invaluiau in intregime. De m-ar putea duce acesti aburi atat de departe, incat niciun gand sa nu ma ajunga?
Am iesit din dus, intorcandu-ma in camera si bucurandu-ma ca mama nu a stat de paza sa vada daca ma si imbrac cum trebuie, asa ca am dat un raid la dulap, cautand niste haine lejere pentru azi. Am ales un tricou gri deschis, larg, decupat in zona pieptului in forma rotunda, lasand doar o linie subtire de material in partea de sus. Apoi am luat o pereche de blugi albastri deschisi si niste bocanci negri cu tinte. Mi-am pus o sapca neagra din vasta mea colectie, un lantisor cu un pumnal pe care il port mereu si ochelarii mei negri cu rama groasa, uitandu-ma in oglinda dulapului inainte sa ies pe usa.
Dupa ce am coborat jos si am mancat, chiar daca nu aveam pofta, mi-am luat telefonul de pe blat si ochelarii pe care ii dau jos cand mananc ceva cald, dand sa ies pe usa si sa plec. Mor de somn si de plictiseala. Sa vezi ce o sa ma calce profu' pe nervi.
- N-ai uitat nimic? Intreaba mama, dandu-si arogant parul rosiatic si lung pe spate.
- Ce sa uit? Fericirea? Ti-o las tie!
- Amuzant. Eu vorbeam de cartile pe care ti le-a cerut domnul profesor.
- Dar de unde stii? O intreb eu.
- Doar nu credeai ca ne bazam pe tine sa-ti aduci aminte. Chiar daca ti-ai aminti, le-ai lasa acasa intentionat, replica femeia, inmanadu-mi geanta scolara cu cartile necesare si alte cateva chestii in ea pe care nu m-am obosit sa le verific.
- Mda, mersi, ii replic ironic, dand sa ies pe usa.
- Si Ryan! Cum iesi de la meditatii, vii direct acasa, spune ea. Nu am comentat nimic si am inchis usa in urma mea, iesind din casa si luand-o pe alee. Sigur ca da. De ce nu-mi puneti si lesa? Am scos o tigara, aprinzand-o si tragand din ea, mergand pe o ruta mai pustie unde nu ma vede nimeni. Cat as fii vrut sa-i spun mamei ca m-am ratacit si n-am gasit adresa, dar astia m-ar gasi si daca m-as ascunde sub o piatra in cel mai indepartat colt al Atlantidei, cu pesti cu tot. Sunt foarte sigur ca profu nu pierde nicio ocazie sa ma calce pe nervi. Am pufait nervos, incercand sa merg cat mai lent, dar apoi mi-am amintit ca daca intarzii, o sa ma tina de doua ori mai mult. Aseara am primit o lista cu toate regulile pentru meditatii. Exista si reguli pentru asa ceva? Aparent da, si cele mai multe se refera la punctualitate si respect fata de cadrul scolar. Uneori am impresia ca maica-mea ma confunda cu un tocilar. Doar pentru ca port ochelari, nu inseamna ca si sunt. Acum mi-ar prinde bine ceva tare care sa ma dea pe spate. Oh, poate reusesc sa-l conving pe profu' sa lasam meditatiile o parte si sa-i incerc alta inventie? E clar ca nu sunt genul care se invata minte, dar sunt suficient de disperat.
Si uite ca am ajuns, imi spun in gand, privind locuinta familiara si oftand, inainte sa bat la usa. Abia daca am batut de doua ori si in fata mea iese acelasi barbat pe care l-am vazut ieri, de data asta zambindu-mi. Puterea banilor si a relatiilor, imi soptesc in gand. Am oftat, murmurand un buna dimineata scurt, intrand inauntru la cererea lui.
- Gon te asteapta in biblioteca, spune el, facandu-mi semn sa il urmez pe scarile deasupra carora statea barbatul ieri, privindu-ma cu superioritate, iar acum imi deschide usa politicos, invitandu-ma in casa lui cu zambetul pe buze. Ce enervant. Imediat cum mi-a deschis usa, am intrat in biblioteca imensa cu o varietate de rafturi din lemn cu detalii aurite pe margini, imbucsite cu carti de tot felul, in centrul caruia se afla o masa rotunda din lemn lacuit cu banci de aceiasi culoare atasate. Pe cea dinspre coltul incaperii statea dragul nostru profesor, ce parea prins in gandurile lui, pe cand lumina soarelui de afara batea fix deasupra lui prin singurul geam din incapere, de altfel si cel mai mare si inalt. Am zambit siret, apropiindu-ma putin cand mi-am dat seama ca el inca nu ma observase, inainte sa rostesc :
- Daca nu esti disponibil, atunci eu plec.
- Stai jos, spune el, privindu-ma amenintator cu coada ochiului. Am pufait usor, intorcand capul intr-o parte. Ce privire intensa si infioratoare , totusi. Am oftat, luand loc inaintea lui, punandu-mi geanta jos pe podeaua de aceasi culoare ca si masa, un maroniu deschis, spre caramiziu si asezandu-mi piciorul peste genunchi asa cum fac de obicei. Pe cand el inca se gandea, eu am observat cum era imbracat azi. In mod ciudat, nu era doar negru. Purta o bluza subtire cu gluga rosie ca focul si blugi gri inchis cu lanturi atasate, alaturi de niste bocanci ce semanau mult cu ai mei. Bateam cu palma peste piciorul asezat pe genunchi, din cand in cand lovind cu inelele peste tintele bocancilor, asteptand ca proful sa termine de visat. Desi cu cat visa mai mult, cu atat se scurta si ora mea de meditatie.
- Termina, spune el, ridicandu-se si venind spre mine, rezemandu-se cu fundul de masa. Si da-mi cartea de matematica, continua el. Il priveam plictisit si totusi m-am aplecat, scotand cartea din geanta lasata jos, inamandui-o si din greseala facand contact cu mana lui groznic de rece. Omul asta nu cred ca are sange in vene, imi soptesc. Imediat ce a deschis cartea, a inceput sa o cerceteze, rasfoind paginile si uitandu-se peste lectii si exercitii.
- Nu o sa te intreb la ce lectii ai fost fiindca am o vaga banuiala ca nu mergi la niciuna, dar vreau sa vad ce stii din toate astea? Intreaba el, aratandu-mi ecuatiile ce mie imi pareau chineza, si traditionala si moderna.
- Nu te obosi. Si nu mai bine le spui alor mei ca am facut lectia? Ne vedem amandoi de treburile noastre si nimeni nu trebuie sa stie nimic, ii sugerez eu. Iar la schimb, ma ofer sa-ti testez eu marfa, asa nu trebuie sa o testezi singur.
- Amuzant, spune el privindu-ma plictisit. Dar nu! Si acum cred ca o sa trebuiasca sa incepem de la zero. Stii macar cat fac unu plus unu? Ma ironizeaza el.
- Numarul bratelor meu care o sa te loveasca, ii replic acid.
- Ai mai incercat si nu a mers, comenteaza el.
- Asta pentru ca atunci te vedeam triplu, spun eu.
- Mda, mda. Hai sa lasam violenta inutila la o parte si sa incepem lectia, nu am toata ziua de pierdut cu tine. Trebuie sa ma intorc la munca mea, murmura el.
- Sa vad cum o sa ma convingi sa fac ceva ce nu vreau, ii spun.
- As putea foarte usor sa nu-mi pierd timpul cu tine si sa le spun parintilor tai ca esti imposibil, dar daca tot suntem amandoi fara scapare, nu ar fii mai usor sa ne intelegem? Incearca sa te comporti ca o persoana matura, spune el.
- Profu', sunt suficient de matur incat sa stiu ca noi doi nu o sa ne intelegem, doar o sa ne calcam pe nervi, ii replic. Si apoi tu cum de esti ''fara scapare''? Ce pedeapsa ai primit si pentru ce? Il intreb usor curios.
- Asta nu te priveste ! Acum nu mai comenta si hai sa incepem lectia. De cate ori gresesti, de atatea ori o sa te pedepsesc, spune el, iar eu am marait. Cine se crede tipul asta sa ma pedepseasca?
- Si cum o sa faci asta? O sa ma lovesti cu liniarul peste degete? Intreb eu, cu mainile incrucisate la piept, asteptand raspunsul lui. In loc de asta, el se apleca peste mine si imi cuprinde buzele intr-un sarut brutal, in mai putin de o fractiune de secunda. Voiam sa ma smucesc, dar m-a prins strans de ceafa, infingandu-si degetele in parul meu, adancindu-se in gura mea, fortandu-ma sa-i simt gustul din plin. O combinatie stranie, usor dulceaga si metalica in acelasi timp, datorita cercelului. Ca si cum un val de electricitate mi-ar fii strabatut corpul, doar din contactul buzelor noastre fierbinti. Si-a trecut limba peste cercelul meu si s-a departat de mine, reluandu-si pozitia de dinainte. Imediat cum m-a eliberat, as fii vrut sa ma ridic si sa plec, dar aveam o vaga presimtire ca nu o sa ma lase asa de usor.
- Si in cazul in care te gandesti sa pleci, l-am pus pe tata sa o incuie imediat cum intri. Iar asta e pedeapsa pe care o primesti daca nu te supui. Sau preferi sa fie recompensa? Spune el, privindu-ma cu coada ochiului. Era ceva schimbat in atitudinea lui. In loc de zambetul acela meschin, avea o privire rece, incat albastrul ochilor lui se asemana acum cu gheata si puteam sa jur ca emana aceiasi raceala. Voiam sa spun ceva, insa nu gaseam cuvinte, asa ca am ales sa tac pentru moment si sa nu-l mai provoc. Chiar e un psihopat, unul bipolar. Am scarsnit din dinti, evitandu-i privirea si abtinandu-ma sa nu izbucnesc. Si de ce incuie mereu usa? Bun, profesorul asta e complet ticnit. A fost pedepsit pentru cine stie ce prostie, dar cu siguranta nu are legatura cu drogurile, altfel nu ar mai putea face trafic. Nu cred ca un magnat imobiliar si un unchi director l-ar lasa. Si in loc sa nu-si sparga capul cu mine, el prefera sa execute oricare i-ar fii pedeapsa si sa ma traga si pe mine dupa el. Adica de ce sa mori singur cand poti sa mori acompaniat?
- Scoate-ti unul din caietele pe care ti le-a pus mama ta si incepe sa scrii ce iti dictez eu, spune el, dar nemiscandu-se de pe loc, stand in aceiasi pozitie, rezemat de masa fix in stanga mea, urmarind tot precum un soim.
-Ce sa scriu? Nu ai tot in carte? Il intreb, batand nervos cu piciorul.
- Adica cea pe care nu te-ai obosit odata s-o citesti? Fiindca daca ai fi facut-o, ai fii aflat ca teoriile de aici sunt mult prea complicate pentru tine, spune el. Am vrut sa comentez ceva, dar m-am abtinut cand l-am vazut incrutandu-se usor. Mai bine fac ce spune pana plec acasa, altfel cine stie ce-i mai trece prin cap. Am luat un caiet de matematica si un pix, asezandu-ma plictisit cu coatele pe masa, asteptand ca profu' sa-si dicteze prostiile.
- Nu facem o pauza? Ma doare mana, spun eu cand am constatat ca incheietura si degetele imi amortesc, lucru deloc suprinzator stiind ca am umplut zece pagini de caiet studentesc. Nu am scris atat nici in cei saptesprezece ani ai mei.
- Inca putin si terminam, spune el, citind si incercand sa reformuleze alte prostii matematice.
- Scriu de o ora si dictezi de parca ai fi fugarit, comentez eu. Si in loc sa se imbune, m-a lovit cu cartea in cap.
- Dupa ce terminam cu matematica si iti dau niste exercitii pe care oricum stiu ca nu o sa le rezolvi fara mine, trecem la chimie si biologie.
- Si chiar crezi ca poti sa faci atatea in doar doua ore? Il intreb eu, sceptic.
- Nu ti-a spus mama ta? Meditatiile tale sunt intensive, dureaza toata ziua, spune el, lasandu-ma masca.
- Oh, grozav. De ce nu ma omori direct? Intreb eu, alegandu-ma cu inca o carte in cap, de data asta mai tare. Si nu ma mai lovi, comentez eu.
- Preferi sa te sarut? Intreaba el. Poate asta te-ar energia un pic.
- Iti saruti mereu elevii cand nu te asculta?Intreb eu.
- E prima data cand sunt profesor si tu esti primul meu elev privat, deci nu.
- Dar daca ai avea si altii, atunci...
- Taci si continua sa scrii, ma intrerupe el. Mai ai mult de recuperat, spune el punand acent pe ''mult'', iar eu am oftat.
Dupa cateva ore de scris la chimie si rezolvat o multime de exercitii plictisitoare pe care le greseam constant, incat movaliul a ajuns sa ma ironizeze, spunand ca le gresesc intentionat ca sa fiu pedepsit, a venit si randul biologiei. Simt ca sufoc aici!
- Macar stii ce este ADN-ul? Intreaba el, facandu-ma sa pufai enervat. Am tacut, evitand contactul vizual, iar el m-a privit cu interes si curiozitate. Haide, spune! Ceva simplu, fara cuvinte complicate pe care si un copil de gradinita l-ar ghici, continua el.
- Acidul dezoxiribonucleic care ajuta la stocarea informatiei gentice, format dintr-o structura primara monocatenara si una secundara ce formeaza un dublu helix, mormai eu, inca evitandu-i privirea, dar urmarindu-i reactia usor surprinsa cu coada ochiului.
- Deci tu chiar stii, dar nu vrei sa spui, comenteaza el, iar eu m-am incruntat.
- Nu te ambala, doar mi-am amintit ce am auzit intamplator. Nu am fost atent la ora, comentez eu.
- Desigur, spune el sarcastic. Ti-ai amintit intamplator o cantiate atat de mare si de detaliata de informatii. Ce geniu trebuie sa fii, comenteaza el, uitandu-se peste cartea lui de biologie . Bine macar ca nu trebuie sa o car si pe aceea dupa mine. Am obosit si mai aveam o gramada de scris. Singura data cand am facut pauza a fost ca sa mancam, si asta dupa sase pagini si jumatate de chimie. Asa am aflat ca profului ii place acelasi tip de pizza ca si mie si ceaiul verde. Eu unul prefer coca cola, dar nu e de mirare de ce-i straluceste pielea asa.
-Copiaza tot pana unde am marcat cu creionul, spune el, aratand cu degetul pe cartea de biologie tot ce aveam de transcris in caiet. Adica aproape toata pagina, cu exceptia unui singur cuvant. Nici nu stiu la ce ma mai obosesc, as putea foarte bine sa citesc direct.
- Nu o sa reformulezi totul mai simplu? Il intreb ironic.
- Pentru cineva care stie sa-mi spuna definitia ADN-ului aproape cum am invatat-o eu in facultate, nu vad de ce. Sunt foarte sigur ca daca lasi la o parte mandria sau teama de a fii privit ca un elev silitor, ai lua note chiar mari. Si acum nu te mai preface ca scrii mazgalit. Ti-am vazut agenda telefonica de mana, ai un scris aproape caligrafic.
- Da, da, raspund eu.
- Ce castigi cu atitudinea asta? Ma intreaba el.
- Nu te priveste! Ii raspund cu aceiasi replica pe care mi-a dat-o el mai devreme, iar el a observat asta. Si cum iti aduci aminte o definite de acum zeci de ani? Il intreb.
- Tu ce varsta crezi ca am? Intreaba el, asteptand curios raspunsul meu.
- Treizeci?
- Am douazeci si trei, comenteaza el. Nu sunt atat de batran si am absolvit acum un an, spune el.
In sfarsit s-a facut seara, iar lectiile mele se terminasera. Eram frant si abia asteptam sa plec. Mi-am pus toate lucrurile inapoi in geanta idioata data de mama, pregatindu-ma sa cobor scarile cand proful m-a oprit.
- Stai asa, te duc eu cu masina, spune el.
- Nu e nevoie, ii raspund.
- Nu era o intrebare, spune el.
- Am spus nu. Meditatiile s-au terminat, am facut tot ce ai vrut, acum lasa-ma in pace. Oricum vreau sa fac o plimbare, ii spun nervos si cu asta am coborat si am iesit pe usa, lasandu-l pe profu' cu ochii in soare. Imediat cum am iesit afara, am simtit cum mi se face frig si incep sa cred ca nu era o idee buna sa vin doar in tricou. Am luat-o pe aceiasi ruta pustie pe care venisem, bucurandu-ma de liniste, intuneric si aerul curat, luand-o pe langa tufisuri care incepeau sa se miste in mod misterios.
- Buna frumosule, spune cineva iesind de dupa ascunzisul frunzelor, impreuna cu alti cativa baieti ce zambeau malitios, privindu-ma cu interes. Cu totii ranjeau la mine, avand in mana cateva bate si cutite, iar pentru ca era intuneric, nici nu stiam cu cine sau cu cati aveam de-a face.
Gon's p.o.v
Aiuritul de Ryan si-a uitat telefonul, imi spun in gand vazandu-i mobilul pe masa. Era atat de grabit sa plece, incat si-ar fii uitat si capul daca nu-l avea lipit. Ambele capete! Am oftat, luandu-mi cheile de la Ferrari-ul meu rosu, bagand in buzunar telefonul adolescentului, coborand in graba scarile. Imediat cum am iesit si trecut la volan, am bagat cheile in contact, pornind motorul si demarand in viteza, cu o mana conducand, iar cu cealalta verificand ruta pe care a venit azi Ryan, fiind doua care duc spre locuinta mea. Si fir-ar! Idiotul tocmai pe cea mai periculoasa trebuia sa vina. Aici e plin de gasti violente si cu antecedente penale grave, unii au si cazier pentru crima. Stiu ca si eu eram asa, dar nu ma afundam cu capul inainte chiar peste tot, imi soptesc in gand. Am trecut pe langa niste tufisuri ce pareau ca se misca si atunci am oprit brusc, coborand din masina, indreptandu-ma spre trotuar, sperand ca Ryan sa nu fii patit nimic. Altfel, pedeapsa mea s-ar mari considerabil si nu vreau sa-mi iau pe constiinta accidente neprevazute. Apropiindu-ma mai mult, incercand sa-mi acomodez ochii la intunericul noptii, am auzit niste scancete si plansete de durere ce se inteteau, asa ca am grabit pasul. Cand am intrat printre tufisuri am vazut ca...Ryan fuma linistit, cocotat cu fundul pe spatarul unei banci de lemn vopsite albastru inchis, cat timp cativa barbati necunoscuti se zvarcoleau pe jos de durere, unii din ei sangerand serios. Am respirat usurat si nici eu nu stiam de ce, vazandu-l ca nu are nimic. M-am apropiat de el, incruntandu-ma serios. Imediat cum m-a observat venind, m-a fixat cu privirea, dar inca tragand cu pofta din tigare, probabil asteptandu-se la vreo predica din partea mea.
- Ti-ai uitat telefonul, ii spun, scotand micutul electronic din buzunar, inamandui-l tanarului.
- Multumesc, spune el, prinzandu-l cu o mana. Atunci am observat sangele care se scurgea in jos.
- Ryan, esti ranit, ii spun, iar el isi trage repede mana, ascunzand-o.
- E doar o mica zgarietura, spune el, dandu-se jos de pe banca si dand sa plece, dar l-am prins de mana in care tinea tigarea. Insa de data asta el si-a smuls-o cu usurinta si cu rapiditate, fara macar sa ma priveasca. Deci el nu e deloc slab, constat in gand.
Ryan's p.o.v :
Am incercat sa ma departez, mai ales dupa ce m-am smuls din stransoarea lui, dar el m-a prins inca o data, de data asta cu mai multa forta, intorcandu-ma cu fata spre el si tragandu-ma mai aproape. Nu a spus nimic, doar m-a privit cu aceiasi ochi de gheata pe care ii avea azi cand m-a sarutat, tarandu-ma dupa el pana la iesirea din tufisuri. Acolo era parcata o frumoasa masina rosie a carei portiere a deschis-o rapid, azvarlindu-ma pe scaunul pasagerului, luandu-mi geanta de pe umar si aruncand-o in spate. Mi-a luat tigarea din mana dreapta si a aruncat-o jos, impingandu-ma pe spate si lasandu-se cu toata greutatea pe mine.
- Ce crezi ca faci? Il intreb, incercand sa-l dau jos, dar in zadar. Apoi l-am auzit scotocind prin masina dupa ceva, dar fara sa rupa contactul vizual cu mine sau sa-mi raspunda. Imediat ce a gasit ceea ce cauta, s-a ridicat de pe mine suficient cat sa-mi vada fata, dar nu indeajuns de mult sa ma lase sa ma ridic de pe cutia dintre scaune unde stateam destul de incomod. Acesta imi ia mana in a lui, scotand din trusa de prim ajutor o sticluta de apa oxigenata si un tampon din bumbac, aplicand suficient lichid cat sa-mi curete rana, iar eu am scancit usor din cauza usturimii si a senzatiei de arsura, atragandu-i atentia movaliului. Acesta mi-a bandajat repede mana, oftand usurat.
- Multumesc, dar nu era nevoie sa faci atata caz, ii spun, dandu-l jos de pe mine, incercand sa trec de el si sa plec, dar el ma impiedica.
- Urca, imi porunceste el cu aceiasi privire de groaza. Acum observ ca genul asta de privire e speciala, apare doar atunci il intrebi ceva prea personal sau cand te obliga sa faci cum vrea el. Acum e un psihopat bipolar si obsedat de control.
- E in regula, ma descurc. Ti-am spus ca vreau sa fac o plimbare, ii spun incruntandu-ma.
- Ryan, o sa urci. Fie ca-ti place, fie ca nu, spune el pe un ton glaciar. De data asta te duc eu acasa, altfel cine stie ce patesti. Desi ma bucur ca ai doborat singur o gasca intreaga, poti da de lucruri mult mai rele pe strazile astea, spune el, impingandu-ma inapoi pe scaunul pasagerului, trantind nervos portiera si asezandu-se rapid pe locul pasagerului fara macar sa ma priveasca.
- Serios? Pana acum am umblat in locuri si mai rele si mereu mi-am purtat singur de grija, ba chiar l-am aparat si pe Chris la nevoie. Chiar crezi ca la varsta asta am nevoie de dadaca? Il intreb nervos.
- Tine-ti gura, spune el, intorcand cheile in contact si punandu-si centura.A pornit motorul, accelerand puternic, luand-o la goana pe strada. Daca asa conduce deobicei, mai in siguranta as fii afara, imi spun in gand, rezemandu-mi cotul de portiera, privind inainte.
Niciunul din noi nu a scos niciun cuvant pana cand a oprit in fata casei. Mi-am luat geanta de pe bancheta din spate, murmurandu-i un noapte buna si am iesit, grabindu-ma sa intru in casa. Imediat cum am intrat inauntru, i-am auzit motorul vuind pentru cateva secunde. Voiam sa ma urc repede in camera mea, dar am dat nas in nas cu mama.
- Cum a fost la meditatii? Ma intreaba ea.
- Ce naiba mai vrei si tu? O intreb nervos, trecand val vartej pe langa ea, facand-o sa tipe la mine indignata. Imediat cum am ajuns in camera mea, mi-am aruncat geanta langa dulap, ochelarii pe pat si sapca pe jos, trantindu-ma pe suprafata rece a asternuturilor, dorindu-mi sa adorm cat mai repede. Cine se crede tipul asta ticnit? Prima data ma drogheaza, apoi ma lasa sa dorm langa el, apoi ma saruta si acum ma bandajeaza si ma aduce acasa? Cine l-a facut pe el dadaca mea? Mi-am scos telefonul, pe care nici nu stiu cand l-am bagat in buzunar si am vazut ca istoriul meu GPS a fost accesat, lucru ce nu ma surprinde deloc. L-am aruncat langa ochelari, inchizandu-mi ochii si tragand aer in piept in incercarea de-a ma calma. Pe cand pleoapele mi se ingreunau, simteam cum respiratia mi se reguleaza, iar o senzatie placuta ma cuprinde, invaluindu-ma. Macar in somn pot sa alung orice naluca a realitatii.
_______________________________________
Shusei, Hotsuma, Akira, Shirogane, Kyotaka, Aoyagi Ritsuka&Soubi (Loveless). Asriel and Ayu (Takatsuma)Yohio, Китай (KIT-I) are mine. Also Art, Lexx, Anda, Alice si D.j (David) ,Sebastiano Serafini, Ggio Vega din Bleach, Byakuya , Ichigo, Ishida Uryu, Charles Grey (Kuroshitsuji), Undertaker and Grell, Katekyo Hitman Reborn. Bôa, ARE MINE!!
Also FOREVER YOUNG, AIKO-CHAN, MADY MADUTZA, SAYA, Pochi~ and YOYO are MINE, so get your hands off.
Stalk me, bite me and kill me with your love...
|
|
