yuuki24
Membru
 Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 35
|
|
Capitolul 4
Capul meu… ma durea atat de tare. Auzeam voci,dar nu le puteam distinge,asa ca am ales sa deschid ochii. Desi ma asteptam sa il gasesc pe Chris,in locul lui statea Layla. Arata obosita,arata trista,arata…diferit,in nici un caz Layla cea obisnuita. -Lay-..la?am spus eu incet. -Chloe,o doamne! M-ai speriat atat de tare,credeam ca…ca…nu te vei mai trezii. -Serios,cat timp am dormit?am spus eu curioasa. -Cam,2 zile,nimeni nu stie de ce ti s-a intamplat asta,nu e normal.Si…apropo,Evelyn…nici ea nu s-a trezit. Este mult mai grav decat tine,daca nu era vampir nu ar fi supravietuit,ranile pe care i le-ai facut,nu sunt normale,ai pus atata ura in ele. Nu te inteleg,Chloe,stiu ca e o nenorocita,dar nu te mai opreai,te-am strigat de vreo 10 ori,ceilalti colegi au incercat sa te ridice de pe ea,dar nu a reusit decat Chris.De ce,Chloe,de ce ai reactionat asa? -Scumpa mea,stiu ca iti pare imposibil de inteles in acest moment,dar tu nu stii ce stiu eu. -Atunci spune-mi,ajuta-ma sa inteleg.a spus Layla cu lacrimi in ochi. -Bine,iti voi spune. In prima noapte de la inceputul scolii,am…am…avut o viziune. Mergeam de-a lungul unui tunnel intunecat si scarbos,iar dintr-o data am dat peste o camera. Acolo erau Eve si prietena ei,parca Elora o cheama. Vorbeau despre noi,vor sa ne faca felul! Nu am putut sa accept asta! Nu stii cat de ingrozitor a fost! Au spus ca ele stiu despre puterile mele!Au spus ca te vor omori doar ca sa imi faca mie rau! Layla nu vreau sa iti faca rau! Nu vreau!am spus eu printre lacrimi. -Nici nu o vor face! Vom avea grija,vom fi impreuna mereu!a spus Layla suspinand,caci plangea odata cu mine. Acum,haide,toata lumea te asteapta. M-am imbracat in hainele mele obisnuite,blugi,un tricou albastru cu dungi negre si m-am incaltat cu vechii mei tenesi. Mi-am strans parul intr-o coada de cal,mi-am dat cu putin fond de ten si putin rimel si…am plecat. Nu stiam la ce sa ma astept,oare voi fi exmatriculata la un timp atat de scurt de la sosirea mea? Oare voi fi dusa la psiholog? Se pare ca voi afla: -Luati loc,domnisoara. Mi-a spus directoarea. Am auzit despre iesirea ta nervoasa,defapt toata scoala a auzit. Vrei sa imi spui ceva? -E-eu…nu am vrut,nu stiu ce s-a intamplat cu mine!m-am aparat eu. -Asta e tot ce ai de spus? -Pai,nu stiu ce altceva sa spun. -De acum incolo vei ramane dupa ore de 3 ori pe saptamana si ma vei ajuta la orice iti cer. Intre noi fie vorba,scapi usor,asta doar pentru ca esti noua,la urmatoarea abatere lucrurile se vor inrautati. Stiu ca Evelin e insuportabila,dar incearca sa o ignori….asta ca un mic sfat,iar acum dute la ore. -Multumesc,voi avea grija!am spus eu bucuroasa. Chiar nu ma asteptam sa scap asa usor. Totusi,nu pot intelege ce a fost cu mine in acele momente,acum daca ma gandesc…stiu ca ura mea era mare,dar…a fost ceva mai mult,sunt sigura! Poate voi descoperi mai incolo. Desi nu imi doaream sa dau ochii cu nimeni momentan,stomacul meu avea alta opinie,asa ca i-am facut pe plac si m-am dus la cantina. Cantina parea aglomerata,plina de bucurie,dar in momentul in care am intrat eu o liniste infricosataoare s-a asternut peste incapere. Nimeni nu mai vorbea,nimeni nu mai manca,doar cativa curiosi indrazneau sa se mai uite la mine cu o privire speriata. Toti pareau inghetati,ca si cum tot ce au simtit pana atunci se evaporase,ca si cum eu eram cel mai mare cosmar al lor. Cu greu ,mi-am tinut capul drept si am pornit catre bufet,mi-am luat ceva macare,iar apoi m-am asezat la o masa indepartata. Nimeni nu se holba direct la mine,dar toti ma priveau cu coada ochiul. Momentul in care am inceput sa mananc si sa par absorbita de propile-mi ganduri a fost si momentul in care zarva s-a restabilit in incapere. Stiam ca lumea va fi speriata,dar nici chiar asa..pentru prima oara in viata….ma…deranja ceea ce se intampa. Salvarea mea venise cu putin timp inainte ca lacrimile sa inceapa sa imi cada,era un salvator neasteptat,dar binevenit,era…Chris. -Ascunde-ti lacrimile si vino cu mine,vom face o plimbare!mi-a spus Chris. Am iesit din sala dupa el,cu capul plecat. Ma simteam prost acum,ma smiorcaiam ca una din acele sclifosite. -Nu te uita la mine,nu spune nimic,trebuie sa iti arat ceva,dar nimeni altcineva nu trebuie sa mai stie! Eu voi intra in biblioteca,dupa 10 minute vei veni si tu. Nu cred ca este nevoie sa te intreb daca ai inteles,si…nu mai plange! Nu stiam ce voia Chris sa-mi arate,dar parea important asa ca am asteptat afara 10 minute,m-am linistit si apoi am intrat. Era prima oara cand vizitam biblioteca. Nu era ca cele din lumea oamenilor in care ne ascundeam eu si Layla mai demult. Aceasta era mult mai….stranie. Te asteptai ca in pauza de pranz sa vezi mai multi copii pe aici,dar era gol. Linistea acea era infricosatoare,parca toate obiectele vorbeau. Am tresarit in momentul in care s-a auzit podeaua scartaind. M-am intors,dar nu era nimeni. In timp ce eu eram distrasa ,ceva a cazut pe podea,iar atunci un mic tipat mi s-a oprit in gat. Rece, era din nou rece. Aerul se schimbase brusc. Usa biblioteci,disparuse,ferestrele…la fel. Oare ce se intampla? -Hahaha. Hai sa ne jucaaaammm.s-a auzit din incapere. -Cine-i acolo?! Da,sigur,intelingenta mai sunt si eu! Prima regula in filmele de groaza: nu intreba pradatorul unde e,locatia ta va fi dezvaluita de asemenea. -Vreau sa ma joc cu tine!s-a auzit din nou voce. Parea o voce de copil,un copil care isi batea joc de mine. POC!s-a auzit ceva spargandu-se. Eu am tresarit din nou. -Nu imi e frica de tine! Arata-te!am spus eu cu putere. -Nu esti amuzanta! Eu vreau sa ma joc,iar tu esti rea! Si pentru asta,prietenii tai vor avea de suferiiit! Hahaha. Ne mai vedem noi, micuto! -Nu,staiiiii,nu!am tipat eu. Dintr-o data,toul era la locul lui. M-am dus sa cercetez,dar nimic nu se lega. Usa,la locul ei,ferestrele la fel,nimic spart,nico voce,nimic. Sa fi fost o alta viziune? Dar nu dormeam. -Hei! Chris m-a luat atat de tare prin surprindere incat m-am speriat si i-am tras un pumn. -Auuuu! M-a durut,asa il rasplatesti tu pe cel care vrea sa te ajute?a protestat Chris. -Imi pare atat de rau,Chris,eu…nu am vrut,dar m-ai speriat!m-am plans eu. -Frate,pentru un vampir te speri cam usor.a spus Chris. -Si,ce voiai sa imi arati?am schimbat eu subiectul. -Pai,aaa…gasisem o carte in care scria ceva legat de familia ta,dar acum a disparut….. -Si ce scria in ea?am insistat eu. -Nu stiu,eu…n-am citit-o. -Of,de ce ar vrea cineva sa dispara cartea acea? -Poate continea ceva important….. -Mda,poate.am spus eu pierduta. Super,inca un mister! De parca nu imi ajungeau problemele cu Layla si cu Evelyn,acum am o chestie ciudata care vrea sa se joace cu mine,si niste informatii probabil importante disparute. Mai rau de atat,nu se poate! Sau…poate ca da?
_______________________________________ No anime=No life!

|
|