Monet
Moderator
 Din: Seoul
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 1740
|
|
Well, cand cineva ma roaga insistent să ma uit peste fic-urile sale, nu pot rezista tentaţiei şi mă apuc să scriu o critica gigantică în care să evidenţiez aspectele pozivite, dar şi cele negative [în special cele negative, pentru că eu sunt o persoană malefică]. Astfel, o să-mi reatribui funcţia de „critic”, pentru a mă putea exprima liber.
Să începem cu începutul.
Titlul: Este destul de interesant şi la majoritatea membrilor forumului probabil ca are priză [majoritatea persoanelor ce îndrăgesc chestiile cu referire la action-horror-mistery]. Mă gândesc că nu zilnic vezi un astfel de titlu, iar curiozitatea specific umană ne împinge să aruncăm o mică privire peste conţinutul ficului adus în discuţie. Ai un plus la alegerea titlului, deoarece este în corelantă cu conţinutul aparent al ficului (primelor trei capitole) şi prezintă o rezonanţă aparte, purtându-mi imaginaţia departe.
Plot: Ca si idee fundamentală, este destul de interesant. Ne prezinţi o scoală destul de ciudată ce probabil are ca specializare producerea de asasini. Tinerii sunt înscrisi la această şcoală încă de la vârste destul de fragede, pentru a putea fi instruiti şi formaţi în acest sens. Ne prezinţi câteva personaje (protagoniştii ficului) şi din primele rânduri adopţi o abordare directă, făcuta la persoana I. Nu am nimic împotrivă, dar te-as sfătui să nu ni te mai adresezi direct noua, cititorilor, deoarece este inestetic şi distrugi suspansul oferit de acţiune. Am să-ţi reproşez câteva chestii destul de importante: la capitolul al doilea, cum ai putut sa pui ditamai lista de nume acolo? Pe cât de inestetic, pe atât de nefolositor. Puteai mai bine, în momentul când avea respectiva oră de...chimie ca si exemplu, să spui simplu cine susţine cursul, nu să faci un adevarat pomelnic/ acatist în care să-i treci pe fiecare la liniuţă. Nu se potriveşte şi nici nu am mai întâlnit asa ceva. Prima data cand am dat cu ochii de ea (si nu e tocmai insesizabilă, având în vedere că ai scris-o în totalitate cu litere de tipar) am crezut că personajul principal, al carui nume l-am uitat, trebuie să-i omoare pe respectivii. Abia după am priceput eu ce-i defapt cu toţi oamenii aceia. Oricum, felicitări! Nu e tocmai uşor să găseşti atâtea nume.
Alt lucru ce nu prea mi-a plăcut este descrierea care este aproape insesizabilă. Există, dar este prea puţină pentru a acoperi necesarul ficului. Trebuie sa devolţi puţin mai mult ideiile, să foloseşti un limbaj mai variat şi vă eviţi pe cât posibil repetiţiile.
Am văzut că deja ne-ai băgat şi o doză destul de mare de romance, deci pot spune că avem de toate în ficul tău (să nu uit să amintesc de dozele mici de comedie induse de replicile unor personaje – fac referire la prietenii lui Zero). Zero este de departe atracţia ficului –cel puţin pentru mine- pozând intr-un „bad guy” destul de afectiv. Ai amintit undeva –primul capitol probabil- despre niste suferinte ale personajului masculin principal, care au creat aceasta razbunare, ce vizează mai mulţi copii. Ideea de a fi conducătorul şcolii, Zero fiind un păpuşar iscusit ce îşi conduce cu lejeritate păpuşile (personalul şcolii) este destul de interesantă şi presupun că ne va aduce ceva actiune. Misterul stă în acele suferinte de care vorbeste băiatul, mister ce as vrea să îl aflu.
Cei doi, Hisako şi Zero sunt un cuplu stângaci, cu toate că nu prea pare. Hisako nu are încă niciun fel de sentiment pentru Zero, dar acesta o ţine într-o pupăceală excesivă încă din ziua în care s-au cunoscut. Nu pot spune nimic despre această latura a ficului, pentru că ar fi subiectiv şi nu ar avea logică, deci, preferând să mă abţin.
Greşeli:
- tastatură: Sunt o grămadă, ficul abundând de acestea. La unele pasaje, pentru mine una, citirea a fost imposibilă. Te-as ruga insistent să îţi corectezi capitolele înainte de a le posta pentru a reduce numărul lor imens.
- ortografice: Şi acestea s-au remarcat, în special la despărirea prin cratimă a unor pronume de verbul de care aparţineau. Mai multă atenţie la orele de română şi totul va fi bine! Toti trebuie să învăţăm la un moment dat!
- limabjul de messenger: Am observat la unele structuri, pe care nu mai stau sa le caut acum, particule de tipul „yo” care presimt eu că nu erau interjectii sau alte tiprui de manifestări verbale ci doar un substitut al pronumelui personal „eu”. Te-as ruga insistent sa renunţi, atâta timp cât postezi pe forum, la acest limbaj cotidian care este interzis de Regulament. Aici toţi practicăm limba română sub forma ei pură...
- prescurtările: Am sesizat câteva, dar mă mulţumesc doar cu a-ţi da sfatul prietenesc de a nu le mai utiliza. Intr-un fic, consider eu, prescurtările nu îşi iau rostul. Inestetic...
- punctuaţie: Aici am putut observa virgule puse la întâmplare, puncte în loc de virgule, paranteze cat cuprind cu ochii. Punctul şi virgula presupun că nu ar trebui să ţi le mai explic...mă rezum doar la ideea de „greşeli din neatenţie”. Dar problema parantezelor cred ca ar trebui detailată în câteva rânduri. Draga mea, când vrei să expui păreri ale personajului principal-narator, din prisma căruia decurge acţiunea, şi doreşti să faci nişte observaţii referitoare la părerea acestuia faţa de nişte acţiuni sau manifestări ale celorlalte personaje, nu este permisă folosirea parantezelor. Se poate face asta, în funcţie de contex, printr-o izolare de restul propoziţiei prin linii de pauză sau virgule.
Ca să pricepi mai bine, de data asta voi da câteva exemple:
-A,deci nu este nici o pierdere(am incremenit la auzul acestor cuvinte,bine poate si Dosiko era super mega handicapat si enervant dar totusi…)sper sa continui tot asa.Buna ziua! => - Aaa…deci nu este nicio [nicio/ niciun se scriu întotdeauan legat] pierdere! spune aceasta [ne referim la directoare] făcându-mă să încremenesc la ideea că Doshiko a fost exterminat, oricât de enervant ar fi fost. Sper să continui tot aşa! [obligatoriu semnul exclamării pestru că este o urare] Bună ziua!
”-Deci draguto(imi spune doamna mea diriginta cu un glas ca o doamna de gradinita),cum te cheama?” => - Deci, drăguţo, îmi spune doamne mea dirigintă cu un glas de doamnă de grădiniţă (comparaţia asta este destul de ciudată, eu dezaprobând-o total din cauza exprimării), cum te cheamă?
”Scoala noastra era mare(ca teren ma refer)avea o cantina(separate,adica o cladire),o sala de sport(acolo faceam sport,inotam si karate si judo)scoala,dormitoarele si un mini parc.” => Scoala noastră era mare raportându-ma la teren (sinonime contextuale cu care puteai evita paranteza, făcând-o astfel o parte componentă a frazei: gândindu-mă, vorbind), (de ce ai mâncat virgula?) avea o cantină separată de şcoală, într-o clădire diferită/distinctă, o sală de sport unde făceam karate, jodo şi înotam (dacă e sală de sport, cred că e şi normal să se facă „sport” acolo...nu crezi?), dormitoarele şi un parc.
Aici ai încrucat rău fraza, deoarece ai avut multe paranteze care opreau cititorul din înţelegerea mesajului ei şi nişre repeţiţii irelevante: „scoală” şi „sport”.
Foarte mare atenţie! Ideea este să nu mai foloseşti parantezele pentru a exprima ideiile personajului narator şi să te foloseşti mai mult de virgule. Sper doar că explicaţiile auxiliare din parantezele mele să nu te fi derutat mai mult. Eu am dreptul să le folosesc pentru a îţi exemplifica şi explica lucruriile pe care le-ai greşit. Altă cale mai bună, în redactarea unei critici, nu găsesc decât „parantezele”, dar în ficuri, ele trebuie să lipsească cu desăvârşire. Nu te speria, nu este ceva aşa de grav. Şi eu, la primele mele ficuri făceam aceaşi gafă, de aceea cred eu că este bine să înţelegi de la începutul drumului ce este bine să foloseşti şi ce nu.
„...Acesta era insotit de inca doi baieti.
(cel din dreapta lui,Lelou)
(baiatul acela,Zero)
(baiatul din stanga lui,Kareo) => Chiar nu am înţeles ce vroiai să demonstrezi aici. Am crezut iniţial că era vorba de o poză, dar se pare că doar ne informai de poziţia prietenilor lui Zero. Şi asta tot prin parantezele acelea inestetice ai încercat. Nu era mai simpli aşa: „Acesta era însoţiţit de încă doi băieţi, în dreapta Lelou, iar în stânga Kareo.” Şi cu asta ai rezolvat problema! Şi tot nu am înţeles motivul pentru care ai lăsat space...dar mai bine lăsăm aşa.
- tastare* : O chestie ce aş vrea eu să îţi intre în reflex este aşezarea semnelor de punctuaţie. Adică...-stiu că sună ciudat- şi ele îmi place mie să cred că au un sens.Si pentru a înţelege, mă folosesc de puterea exeplului:
”-Hisako Hinamori,am 15 ani.Si………..bine,poate sa vina si ei.” => - Hisako Hinamori. [space] Am cinsprezece ani. [space] Bine, [space] pot [ai făcut un dezacord pentru că este vorba de ei, care sunt mai multi] să vină şi ei!
Ce am vrut să spun prin toată tărăşenia asta? Următorul lucru, semnul de punctuaţie folosit trebuie lăsat şi el „să repire”. Astfel, pentru un aspect mai uniform şi o citire mai lejeră a textului, recomand folosirea space-ului după semnul de punctuaţie. Tu de obicei le lipeşti, ceea ce nu dă bine la ochii. – sper să nu am eu o privire prea sensibilă-
*Imporant: Ca un mic sfat de care poti să ţi cont sau nu, rămâne la decizia ta, îşi recomand să nu mai foloseşti numere decât dacă vrei să arăţi o oră sau dată precisă. Exemplu:
10:23 – Cu exactitate
14 martie – data fixa
Nu recomand folosirea în cazurile următoare:
3 băieti – trei băieti (că doar nu ne cad degetele)
2 fete – două fete (recomand asta datorită acordurilor cu femininele şi implicit masculinele)
Încă o dată îţi reamintesc să îţi corectezi bine capitolele înainte de postarea lor!
Ţin să închei cu o fraza tâmpită rău pe care nu am înţeles-o deloc:
„-Aceasta este noua ta diriginta,doamna Mizuho Hasami.Ea va va ajuta sa va integrati in noua scoala.da sa easa,eu o salut dar ea se opreste in usa si-mi spune,sa stii ca ma bucur ca tu inca mai traiesti(nu steam ce sa fac acum,sa-l iau ca un compliment?),cine a murit de la voi din clasa?” =>
-Aceasta este noua ta dirigintă, doamna Muzuho Hasami. Ea vă va ajuta să vă integraţi în noua scoală.
Aceasta [ne referim la directoare] dă să iasă [nu există forma de „easă”], însă eu o salut politicoasă, făcând-o să se oprească în uşă:
- Să ştii că mă bucur că tu încă mai trăieşt! îmi spune aceasta sub forma unui compliment foarte ciudat. Cine a murit de la voi din clasă?
Cam aşa ar trebui să arate. Nu încurca ideiile naratorului cu replicile directoarei!
Concluzie: Având in vedere că eşti la începutul drumului este foarte bine! Poate tot ce am scris eu aici ţi se va părea dur şi răutăcios, dar trebuie să fii conştientă de aceste greşeli, iar dacă nimeni nu-ţi deschide ochii, o să trăieşti în întunericul neştiinţei foarte multă vreme de acum în colo. Deci, cum spuneam, e un început promiţător! Abia aştept să văd evoluţia ta după cât m-am chinuit eu sp îţi explic aici! Cu siguranţă nu o să mă dezamăgeşti! Aspectele amintite mai sus sunt generaliste, fiind selectate de mine după importanţa lor, în mod subiectiv. Asta nu înseamnă că acestea sunt singurele tale greşeli! Trebuie să ai mare grijă la ceea ce scrii: la repetiţii, la descrierea mult prea seacă, la punctuaţie, la ortografie [mare grijă aici], la aşezarea în pagină, la limbajul utilizat! Scrierea unui fic necesită mult timp, imaginaţie şi originalitate. La acestea se mai adaugă şi un gram de cunoaştere, pentru că dacă noi nu ştim cum să ne exprimăm cât mai coerent şi logic sunt de prisos toate celelalte calităţi. Deci, consider că mai ai ceva de lucrat, însă esti pe drumul cel bun! Cu puţin ajutor o să ajungi să progresezi foarte mult, iar dacă îţi va plăcea ceea ce vei face cine ştie ce viitor te aşteaptă!
Ai grijă de tine şi de ceea ce scri!
P.S. Scuza-mi eventualele greşeli de tastare, dar după cum observi este ora patru dimineaţa şi eu încă nu am corectat tot ce am scris mai sus.
Kill ya!
_______________________________________
Special place..here! ~
|
|
Aiko s-ar bucura...
)
