Lumea noastră Anime
Păşeşte în lumea noastră Anime! 		Lista Forumurilor Pe Tematici
Lumea noastră Anime | Reguli | Inregistrare | Login

POZE LUMEA NOASTRă ANIME

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
Ioana24
Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
27 - 43 ani
Lumea noastră Anime / Ficuri Originale / Roxana Moderat de Adele, Enderlicht, Monet, Rares
Autor
Mesaj Pagini: 1
Hildegard
Critic

Din: Caliacra
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 853
Iată fic nou de la mine .
Ce aș putea spune despre el? Nu știu. Tot ceea ce am scris sunt sentimentele mele. Interpretațiile cum vreți.
Orice greșeală gramaticală sau structură aiurea este intenționată.
Nu am specificat numele ”altei țări” pentru că nu vreau. Când zic ”altă țară” mă refer la o țară care există. A nu se confunda cu *arătând înspre cer*.
Mulțumesc.


                                         Capitolul I
 
Se spune că un lucru capătă valoare numai după ce e pierdut.
Dacă n-ai pierdut în viața ta ceva, meriți un premiu.

   Eu de mică pierdeam multe obiecte la joacă, spre exemplu: cercei, corzi de sărit, cărți de joc etc.
Pe moment nu simțeam nimic. Nu simțeam niciun gol în sufletul meu care să mă anunțe că lipsește ceva.
Însă, când intram în casă mama avea grijă să adâncească acel gol inexistent certându-mă.
          Dacă simple lucruri pierdeam așa repede, atunci... cât de dureros ar fi fost să pierd persoane la fel de repede? Răspunsul este devastator.
  Lucrurile pot fi înlocuite cu altele, mai noi și mai frumoase.
Dar persoanele? Oamenii? Poate chiar și animalele?
Cu ele ce facem?  Și mai ales amintirile...momentele, sentimentele împărtășite cu alte persoane.

  Tot de mică am pierdut și persoane, persoane pe care le iubeam, persoane care credeam că mă iubesc. Mi s-a dovedit că mă înșelasem...
Dar eu și azi iubesc acele persoane și le vreau lângă mine și le vreau alături și nu știu cum să le țin aici cu mine; să stea și să nu mai plece...
Știu. Mi s-au dovedit toate astea.

Tatăl meu a plecat în altă țară. Spun ”alta” deoarece deja alesese ”altă țară” în locul meu. Am crescut fără el și fără afecțiunea lui, fără căldura lui.
  Aveam și eu, ca orice alt copil, o gașcă – impropriu spus – a mea. Eram trei; cei trei mușchetari! Ha ha... când îmi amintesc că doar eu ne numeam așa.
”Gașca de la bloc” s-a destrămat când și ei au ales altă țară în locul meu. Dar ei erau mici, și eu eram mică. Din cauza părinților ne-am despărțit drumurile.


Pe Roxana am cunoscut-o la grădiniță, de când aveam 3 ani. De-a lungul timpului s-au legat prietenii strânse între noi și familiile noastre.
Făceam aproape totul împreună. Ne sunam zilnic, deși era o mare prostie! Acuș ne despărțiserăm în drumul spre casă, acuș mă suna să mă întrebe ce fac. (Ah, amintirile îmi umplu golul!).
Ne băteam. Da! Ne băteam din dragoste. Discutam orice fel de subiect. Roxana râdea de mine, eu mă răsteam la ea și se așternea liniștea. Ea se silea să nu râdă, iar eu încercam același lucru, deoarece glumea era bună (deși nu voiam să recunosc).
     Roxana cădea și se lovea, eu râdeam de ea.
     Eu cădeam și mă loveam, râdeam amândouă.

Am crescut împreună. Prietenia noastră a fost una și aceeași până într-o zi...2011.
Era una de vară. Începuse normal, exact ca celelalte zile. Roxana venise la mine ca să pierdem vremea. Gașca era strânsă deja (ne-am făcut și noi gașcă. Eram afară, o așteptam pe ea.
Când a venit nu avea o expresie sugestivă  (Ea de obicei avea o expresie neutră a feței). Oarecum o simțeam schimbată, dar nu am insistat să o descifrez.
M-a luat într-o parte și mi-a spus că pleacă. A ales și ea altă țară.
Nu am vrut să cred, pe moment. Credeam că mă păcălește (Sau asta voiam să cred?). Dar mi-a răspuns că nu, nu este o glumă. Aveau să plece ziua următoare.

  Am simțit că o parte din sufletul meu a fost demolat. Pur și simplu distrus...
Am îmbrățișat-o strâns. Acum amândouă aveam sădite pe chipuri tristețea. Mă simțeam pustiită. Ea nu știu cum se simțea. Nu mai știu ce am făcut restul zilei, dar nici nu contează.
A doua zi am condus-o la autogară. Am avut o slujbă grea: aceea de a-i da drumul prietenei mele. Puteam face asta? Puteam! Am făcut asta? Am făcut-o...
Aveam un nod în gât, ca acela după ce plângi cu sughițuri. Eu însă nu plânsesem înainte. Când m-am îndepărtat de autocarul în care era ea, am izbucnit în plâns.
Trăgeam de mine să încetez cu asta. Nu voiam să mă vadă astfel. Ea trebuia să știe că eu i-am dat aripile și că nu nimic nu o mai ține aici. Voiam să fie fericită, să nu se gândească la mine. Eu pot suporta multe.
   Autocarul pornise. Odată cu el mi-am simțit inima scoasă din piept cu o forță brută, și din ea, sufletul.


_______________________________________

Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr
pus acum 11 ani
   
Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 648
Pe atat de trist, pe atat de frumos... Mary, scrii minunat ca intotdeauna, parerea mea [si sigur multi cred asta, dar...]. Poate n-am fost eu atenta, dar n-am observat nici macar o greseala! :o   Nici macar UNA! Poate sunt eu prea obosita dupa scoala, dar...
Imi pare rau ca Roxana a plecat... Deci, ziceai ca tot ce ai scris aici sunt sentimentele tale, nu? Acum sunt curioasa, toate astea ti s-au intamplat tie, Mary? Sau poate sunt eu prea ametita azi!
Te astept cu urmatorul capitol!    Ja ne! ^.^

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE!  The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
pus acum 11 ani
   
Monet
Moderator

Din: Seoul
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 1740
Un început promiţător ce cred eu că reprezintă un episod important din viaţa ta. Roxana a fost probabil cea mai bună prietenă a ta, şi aşa va si rămane pana la sfârsit. Momentul despărtiri este cel mai emotionant din tot capitolul, moment ce l-ai descris binisor. Chiar as fi vrut să insişti putin mai mult pe personajul Roxanei. Adică, ea era doar o marionetă ce îşi urma drumul, făra vreo expresie sau sentiment?
Well, este doar începutul şi sunt foarte curioasă ce o să urmeze. Care va fi continuare acestui sfârşit...

Oricum, presupun că va fi un fic bazat pe fapte reale [având în vedere că te-ai implicat pe tine în mod abuziv], fic ce intruchipeaza un ideal de prietenie adevarata.

Te astept cu next-ul! Love you!

_______________________________________

Special place..here! ~
pus acum 11 ani
   
Hachi
The Best

Din: Yokohama-shi, Kanagawa,Japan
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 55
Aww beib :3
Mi-a placut si mi s-a parut foarte trista povestea .Oricum sa stii ca oricat de departe ar fi acele persoane ele se gandesc la tine >< si inca raman prietenii tai chiar si de la distanta.

I lăv you 

roxana aww beib mi-a placut s-a parut foarte trista povestea .oricum stii oricat departe acele The Best

10KB

_______________________________________

“Keep high aspirations, moderate expectations, and small needs”
William Howard Stein

''A sti ca urmeaza sa fii spanzurat dimineata te va face sa te concentrezi de minune.''
Samuel Johnson
pus acum 11 ani
   
Hildegard
Critic

Din: Caliacra
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 853
Multumesc de comentarii
Si Yoyo, o sa iti dau un sfat valoros: cand cineva te intreaba daca "personajul cutare din ficul" esti tu sau ca ti-e ti s-a intamplat ceea ce se intampla in fic, sa nu ii raspunzi :]]
Unde ar mai fi misterul?

                                   Capitolul II

”Ești mai frumoasă atunci când plângi” afirmă unii.
”Nu mai plânge, îți pierzi din frumusețe” spun alții.
Nu știu pe care din aceste afirmații, proverbe - cum vreți voi să le spuneți -  să o iau în considerare când vine vorba de o femeie/persoană. Dar de un lucru pot fi sigur; acela că un loc e mai frumos atunci când plânge, adica atunci când plouă.
  După ce Roxana m-a lăsat, în mine s-a sădit o dorință ahotnică de a vedea, a auzi și de a simți ploaia. Eram și sunt înnebunită după ploaie. Ea  mă răzbuna, ea îmi potolea setea de dragoste și înțelegere, ea mă bucura...ea mă făcea fericită. Vă dați seama cât de pustiită mă simțeam în lipsa ei?

  În fiecare zi cu soare mă simțeam singură. Deși eram îndemnată de prieteni să zâmbesc și să mă zbengui pe afară, eu nu puteam face asta.
Toți exclamau ”Ce zi frumoasă!” de parcă mi-ar fi reproșat tristețea de pe chip. Nimeni nu se gândea că poate pentru mine asta nu era o vreme frumoas. Și mă întristam și mai tare când vedeam că nu înțeleg atâta lucru... . Unele persoane îi spuneau mamei – cu reproș – că niciodată nu m-au văzut zâmbind.
Săraca mama...de parcă era ea de vină!
Eu aș spune că am luat ”pastila tristeții” și a început să îți facă efectul.
 

  Citisem undeva, pe internet, că toată lumea iubește ploaia, dar toți se ascund de ea sub umbrele. Nu știu de ce, dar de atunci nu am mai folosit umbrele. Ba chiar ultima mea umbrelă i-am dat-o unui coleg să o folosească câteva ore, fiind sigură că o va strica.
   Asta era și intenția mea, să o strice, astfel încât, să nu mai fie folosită în scopul în care a fost creată.
Era un lucru diavolesc care mă separa pe mine de ploaie. Trebuia să dispară! Lucru pe care l-a făcut, dar nu în întregime, căci și azi o văd în dulapul din hol...distrusă. Zilele trecute am dat peste ea și m-am întristat când am văzut-o așa. Debea acum mi-am dat seama de ce.
   Umbrela aceea data încă de pe vremea Roxanei. Era identică cu cea a prietenei mele.
M-am îngrozit. Mi-am dus mâinile la ochi parcă împinsă de un impuls, ca și când aș fi ucis-o pe Roxana! Odată cu pensionarea umbreluței, am șters o parte din prietenia noastră. Ce lucru oribil am fost capabilă să fac...cât de idioată am putut fi! Doamne, cum nu mi-am dat seama? Oare chiar așa de oarbă am fost?




Orașul meu natal e mai frumos când plouă. În zilele în care pământul nu este străpuns de cantități mari de apă, nu mă înțelegeam cu orașul. Eu nu mă simțeam ca acasă și nici el nu avea de gând să mă primească în sufletul lui. Eram și sunt o străină pentru propriul oraș. Cât de nașpa să fie asta? Răspunsul este foarte.
    Dar toate au o cauză, și cred că știu de ce el nu mă mai place (Nici nu știu dacă m-a plăcut vreodată.
Am zis de prea multe ori că vreau să plec de aici, că vreau să plec într-un oraș în care nimeni nu mă cunoaște. Ce proastă am putut fi! Acum vreau să îmi cunosc orașul mai bine, să îi arăt dragostea mea față de el (căci, da, există!) și vreau să îi zâmbesc cu căldură, căci lui îi zâmbesc, iar pentru el toate zâmbetele mele sunt colorate și brațele mele sunt deschise oricând în fața lui.

  Dar nu mai pot. Porțile către el s-au închis, iar cu timpul o să mă înstrăinez mai tare.

   Ah, de-ar mai ploua!...

_______________________________________

Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr
pus acum 11 ani
   
Forever Young
Critic

Din: Suna
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1150
Ooooo, geniu, geniu *o* Geniu, domle, geniu.

Mi-a placut la nebunie cum ai pus in evidenta ploaia, o munune a naturii si a lumii, dupa parerea mea. O ador.
Faptul ca ai asemuit umbrela cu prietenia dintre tine si Roxana m-a facut sa-mi dau seama cat de repede poate disparea o prietenie o.o Stim cum e, cred ca fiecare dintre noi si-a pierdut o prietena draga.
Interesant cum ai legat toate amanuntele, placerea ta pentru ploaie, dar ruptul umbrelei care semana cu al Roxanei, ceea ce parca ar fi vrut sa arate ca intre voi doua s-a pus o 'prapastie', ca nimeni nu vrea sa mai fiti ipreuna ca odinioara, nici chiar destinul.
Exclamatia de la final a fost, pur si simplu, savurabila.
Kiss and see ya next time :D Spor la scris si noroc la scoala, avand in edere ca se apropie nenorocitele de teze -.-'

_______________________________________
Daya is mine! Forever! And Ever! Just mine :3
Am fost: Zuzu, Forever Young, Miss*M, IceWolf o.o



Jeff, Usagi, Pikachu, Lelouch, Natsu, Tsuna, Gaara, Sebastian and Ulquiorra ARE MINE!!!
Kamelot, Slash, Adrian von Ziegler, Megadeath, Alternosfera, Raskolnikov, Yu Pheonix, SOAD, Youmeatsix, Parazitii, Carla's Dreams, Kapushon, Pierce the Veil, Iggdrasil, Veil of Maya, Kurt Cobain, Nirvana, Garcea, KoЯn, Mariyn Manson, DMC, HIM, Caragiale, Chuck Norris, Mr. Bean, Cloud, Vincet,  Tarkan,  Adolf Hitler and Kiro Are mine!
pus acum 11 ani
   
Hixi
Membru

Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 1
mi-a placut foarte mult si tine-o tot asa
pus acum 11 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la