Widow
Membru
 Din: Amegakure
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 586
|
|
@Mady Madutza
Multumesc! Da, la aceasta carte mi-am propus sa am capitole destol de lungi, avand in vedere ca am o gramada de idei pe care nu stiu pe unde sa le mai bag.
Aici si noul capitol:
2. Adevaratul Feeric-Esti nebun?
Soneria deranjanta o trezii instantaneu. Sari din pat speriata, intrebandu-se cine ar fi putut suna la usa. Lua repede halatul de pe canapea, si se apropie de vizorul usii.
Inima i-a ramas in loc. Doi roboti, identici cu cei de ieri, stateau la usa. A incremenit, iar o a doua apasare pe sonerie il trezi si pe Luther. Acesta privi la fel de ingrijorat usa, desi era aproape adormit. Se ridica, se acoperi, si invarti cheile. O mana ferma apasa clanta, si tranti usa la perete. Norocul celor doi fusese ca se indepartara la timp.
- Domnisoara Morgan, sunteti luata sub arest de catre politie.
- Stati, spuse speriat si nedumerit Luther, in timp ce Patricia ingheta la gandul celor spuse de roboti. Este o greseala, n-a facut nimic!
- Impreuna cu domnisoara Wayne Sally, a comis doua infractiuni ce au deranjat linistea publica.
- Poftim? tresari satenul speriat, privind-o pe fata.
Robotul proiecta o holograma pe perete, nevoindu-i pe cei doi sa se intoarca. In filmuletul prezentat, erau prezente Patricia si cu Sally, in timp ce fugeau de cei doi roboti. Reactia lui Luther cand privi momentul in care cei doi au ajuns in apa a fost ciudata. A putut regasi un mic zambet de fericire si mandrie pe fata lui, dar nu lasa asta sa se vada. Apoi, unul dintre ei reaminti de scara desprinsa din partea veche a orasului, si avionul distrus. Fara vreo avertizare, au scos doua catuse din haine, sub forma unor magneti. Dupa ce o imobilizara pe fata, si i le-au prins, au parasit casa fara vreo alta vorba. In urma lor se mai regasea satenul ametit si speriat, care era clar ca nu prea stia ce sa faca.
Patricia nu a scos o vorba tot drumul, nici cand a prins-o nu a zis nimic, era mult prea speriata. Niciodata nu patise asa ceva, cu atat mai putin sa ajunga prinsa de autoritati. Si la ce cazier avea acum, statul la inchisoare i se parea un lux ce nu si-l permitea. Magnetii grei ii trageau dureros mainile, iar imposibilitatea de a mai pune ceva pe ea o obliga sa indure gerul de afara. Vantul aspru ii crapa buzele, si ochii albastru-metalizat erau rosii.
Dupa o suta de metri, s-au oprit in fata unei navete. Un robot a apasat pe un buton, retragandu-si mana rapid. O usa de undeva a inceput sa scoata sunete ciudate. Brusc, aceasta sa deschis, iar unul dintre ei a impins-o inauntru. Se izbi puternic de un perete, lasand-o pentru cateva clipe inconstienta.
Clipind des, se regasi tot in interiorul aeronavei. Observa ca inca mai era legata, asa ca se ridica cu greu in sezut, folosindu-se picioare. Refuza sa ridice capul, ii era chiar groaza sa ii priveasca in acei ochi sticlosi si reci, care sigur o priveau urat chiar acum. Insa o mormaiala slaba ce veni din stanga ei, o facu sa tresara. Ridica prudent barbia, simtind cum capul ii explodeaza. Nimeni alta decat Sally, privind-o la fel de ingrijorata.
- Patricia, unde ne duc? intreba ea, incercand sa se aproprie.
- Nu stiu, spuse roscata raspicat.
- Liniste! strigara unul dintre ei, facandu-le pe amandoua sa amuteasca.
Trecuse mai bine de cateva zeci de minute, si ei inca erau suspendati deasupra orasului. Sally ii arunca intr-una priviri nesigure si ingrijorate, dar Patricia era prea nervoasa pe ea ca sa ii mai dea atentie. Cand incepuse sa creada ca erau duse catre inchisoarea de la periferia orasului, naveta se opri brusc. Parea ca urmau sa aterizeze, sau mai concret, sa se prabuseasca.
Fetele incepura sa inebuneasca de spaima, ei cadeau de la probabil cateva mii de metri, si nimeni nu spunea nimic. Sally a inceput sa se smuceasca violent, incercand sa scape. Patricia privi ingrijorata usa navetei. Rapid, un gardian se apropie de Sally, si cu o imbrancitura, o calma instant.
- Taceti din gura! Doar aterizam, incerca acesta sa le calmeze, dar ii iesea mai prost decat blondinei.
S-au lipit amandoua de perete, pana ce au simtit impactul cu pamantul. Au inceput sa se roage in sinea lor ca au ajuns tefere, dar robotii nu dadeau semne de vreo usurare. Le-au prins pe ambele de maini, si au iesit afara din naveta.
Cand au atins iubitul lor pamant, si au indraznit sa ridice privirea, mai ca le-au cazut fetele. Blocuri inalte frumos colorate, ori din sticla albastruie-transparenta se inaltau catre cer, mai ca il strapungeau. Cerul? Da, cerul. Era acolo, albastru, intesat de nori albi. Puteau vedea mai multi roboti invartindu-se in toate directile, imbracati in toate culorile. Si stia ca sunt roboti datorita faptului ca acesasta zona era interzisa oamenilor. Altfel, nu erau cu mult diferiti de oameni. Aceasta era capitala, adevaratul Feeric.
- Cred ca o sa distrug roboti mai des, ranji Sally, privind paradisul colorat.
O imbrancitura le trezi pe amandoua, inaintand mai departe catre blocul din centrul acestui loc. Era asa de ciudat, ele erau obisnuite doar cu griul acela sters, trist si depresiv. Cu acei oameni linistiti, tematori si introvertiti. Dar aici totul era diferit in totalitate. De la blocuri, pana la mancare. 'Roboti mananca asa ceva?' privi ea un sandwich. Toata lumea zambea, se saluta, si se comporta in cel mai firesc mod posibil. Observa un grup de adolescenti langa o fantana, ce tineau in mana o chestie patratoasa, pe care tastau ca nebuni. Altii vorbeau la micile aparate, faceau poze sau parea ca citeau. 'Mobile' isi reaminti ea de una dintre descrierile batranilor. Dar chestia ce i-a atras cel mai mult atentia a fost apropierea dintre ei. Isi aratau emotiile si sentimentele in public fara vreo teama anume de ceva. Se imbratisau, vorbeau, se salutau si orice altceva ce ea nu facu toata viata. Dar, undeva in aduncul ei, toate chestile astea noi o speriau de moarte.
- Intrati! striga un robot, in timp ce o usa mare de sticla se deschise.
Intrara apoi intr-un lift cu vedere asupra orasului, care urca printr-un tub din sticla. Patricia deja simtea cum ametea, asa ca inchise ochii, incercand sa isi traga putin suflarea. Asta pe langa hiper-curiozitatea blondei, ce topaia prin lift, enervandu-i pe gardieni. Cand au vazut ca au ajuns la destinatiea, cele doua nu au mai asteptat sa fie impinse, pasind rapid afara din lift. Au calcat pe un covor verde deschis, un verde care era uimitor in ochii lor monotoni. Trecand rapid printre birouri si usi, cei patru se oprira in fata unei usi negre. Un robot ciocani incet, dar usor de auzit , pana ce cineva aproba.
Plecandu-si capul, robotul intra inauntru, iar dupa o scurta discutie, ii facu semn celuilalt sa intre in incapere. Pe un scaun mare si lat, intors cu spatele la ele, cineva parea ca vorbea la telefon. Dupa ce incheie conversatia, intreba mai mult soptind.
- Deci, voi sunteti?
Liniste, cele doua erau dea dreptul terifiate. Patricia pleca privirea, mai ingandurata ca niciodata.
- Doi roboti, un avion... v-ati distrat, nu gluma, ghici Patricia un ranjet pe fata celui de pe scaun.
- Am o singura intrebare: de ce? Ce va deranjat asa de tare incat sa va aratati toata aceasta revolta impotriva regulamentului?
- Esti nebun? Ce ar putea sa nu ne deranjeze?! izbugni Sally.
- Faceti-o sa taca!
Cu cateva clipe mai tarziu, blondina zacea electrocutata pe jos. Avea convulsii periodice, iar Patricia murea de nervi ca nu putea face nimic.
- Patricia Morgan. Stiu cine esti, ce esti, de unde esti, si nu in ultimului rand a cui esti. Sau mai bine spus, a cui ai fost?
- Nu ai dreptul sa abordezi lucrul asta! Daca vrei baga-ma in inchisoare, executa-ma, dar nu ai dreptul sa vorbesti cu mine asta, crimnalule!
Robotul rase. Apoi, se lasa liniste. Fetei ii era frica, pur si simplu simtea nevoia sa se ascunda undeva. Stia ca ii puse nervi la incercare robotului, iar acum urma sa plateasca.
- Sunt sigur ca nu vrei sa ajungi ca prietena ta.
Da, asta o facu sa reevalueze cea ce spuse.
- Stiu ca ai imunitate, si ca nu iti pot face nimic. Insa nu pot spune asta si despre prietena ta, o facu el sa o priveasca indurerata pe blonda ce sangera pe jos.
- Atunci eu ce caut aici?
Iarasi liniste. Toate momentele astea surde o faceau sa vrea sa tipe din toti rarunchii.
- Am vrut doar sa te vad. Cum mai este prin Feeric? se juca cu mintea ei, o manipula in asa fel incat sa isi cedeze imunitatea. Stia asta.
De aceea nu raspunse. Refuza, alegand sa priveasca pe geam.
- Sa inteleg ca nu prea bine. Ai terminat de curand liceul, nu? Inca doua luni, si urmeaza sa implinesti 18 ani. Frumos. In sfarsit adult.
Roscata se incrunta, robotul asta cerea sa fie strans de teava aia pe post de gat. Stranse puternic din pumni, incercand cumva sa isi mentina calmul. Nemernicul, o tortura psihic, fara mila. Dar pentru momentul acesta mama sa o antrena mult timp. Stia ca este in stare.
- Ce ai de gand? Ni te vei alatura, sau vei ramane in orasul ala de crispati?
- Sunt asa numai din vina ta!
De parca nici nu auzi, continua.
- Ai ocazia de a urma o facultate buna, avand in vedere ca esti o imuna. Plus ca si gena te ajuta. Singurul lucru in schimbul pentru a locui in paradisul acesta este sa renunti la gunoaiele ca ea, spuse acesta, adresandu-se lui Sally.
- Mai bine mor, decat sa traiesc cu oameni omorati de mine pe constinta.
- Eu nu am cum sa te oblig, dar fii sigura ca ea nu mai are mult de trait. Si poate daca iti vei schimba decizia, voi da dovada de mai multa compasiune.
- Nu! a strigat ea nervoasa, scapand din stransoarea robotilor. Se indrepta catre Sally, o ridica, si continua.
- Nu atata timp cat tu o sa fii la putere!
- Bine...insa telefonul de langa el il distrase de la conversatie. Sa fiti in cinci minute in fata cladirii! In cinci minute, idiotilor! zbiera acesta la telefon. Il lasa jos, si continua calm. De aici in colo va las pe mainile lui, arata acesta catre o pereche de ochi ce aparura magic in pragul usii.
In incapere pasi un tanar cam de varsta lor, inalt, si ciudat de perfect. 'Robot' , gandi Patricia, aproape invidioasa pe aspectul lui. Robotii detineau o multitudine de informatii, iar asta ii ajuta extrem de mult. Erau capabili sa creeze un inlocuitor de piele mult mai natural si perfect decat al oamenilor. O podoaba capilara mult mai frumoasa si usor de ingrijit. Trasaturi mult mai perfecte si gesturi, ironic pentru niste saci de suruburi, mai delicate.
Perechea de ochi albastrui se opri pe scaunul din mijlocul incaperii. Isi scoase mainile adancite in buzunare, si le aseza in forma de x. Privi plictisit asupra barbatului, pana ce acesta isi pregati doua mape albastre si groase.
- Ce trebuie sa fac? casca el.
- Nu imi vorbi mie asa! striga robotul, trezindu-l pe celalalt.
- Bine, bine, scuzati-ma domnule. Ce doriti sa fac? spuse el, abtinandu-se sa nu ridice tonul.
- Ia-le pe aceste domnisoare de aici. Pe cea roscata poti sa o eliberezi, iar celeilalte gaseste-i un loc la inchisoare.
- Ma rog, spuse el, plimbandu-si privirea sictirita.
Robotul cel matur iesi din camera grabit, refuzand sa se mai certe cu baiatul. Dupa el plecara si cei doi roboti, la ordinul tanarului. Sally aproape isi reveni, si bulversata de noul chip, se trezi aberand.
- Am ajuns in Rai? mormaii, destul de tare, privindu-l pe robot.
Patricia a ramas muta, la fel si baiatul, numai Sally se balanganea ametita prin incapere. Se apropie deloc delicat de acesta, asezandu-i mana pe umar. Insa doar pentru o fractiune de secunda, el se indeparta, lasand-o sa cunoasca podeaua.
- Macar tu mai esti aici sa ma susti! ii spuse ea podelei, dezamagita.
Brusc, cei doi s-au regasit razand pe seama fetei. Toata tensiunea din camera se risipi, lasand loc unui vag sentiment de liniste si oarecum fericire. Robotul se apropie de Sally, o ridica, si mormai un scuze vinovat, dar ea continua sa consoleze podeaua.
- Oliver Matthews, ii intinse acesta mana lui Patricia. Nepotul lu' sefu' , se simti acesta dator cu o explicatie.
- Patricia Morgan, o posibila infractoare, zambi ea, dar cu aceasi prudenta pentru roboti ii prinse mana.
- Sunt sigur ca nu are chef de cateva luni la inchisoare, asa ca hai sa va scot cat mai repede din cladire.
Uimitor. Ori un robot tocmai ii propuse ajutorul, ori era lovita in cap mai tare decat credea, ori o posibila cursa. Privi lung fata acestuia, si se gandi de mai multe ori la ultima varianta. O varianta care dupa mai multe analize, incepuse sa para cam stupida. De ce le-ar fi pacalit , daca puteau doar sa le ia pe sus si sa le arunce frumos in vreo celula? Dar tot cu atentie, ii raspunse recunoscatoare.
- Multumim, dar nu cred ca este asa de usor sa ne strecuram din cladire. Am fost fotografiate si cred ca pozele au circulat destul de repede prin oras, raspunse Patricia.
Pentru o clipa, acesta cazu pe ganduri. Iesi cateva clipe din incapere, lasandu-le pe cele doua, mai mult pe roscata, cu cateva intrebari suspendate in aer.
- Aici, arunca acesta o cutie destul de mare, plina de praf. Cred ca sunt destul de vechi, avand in vedere ca acum avem par natural si piele adevarata.
Deschizand cutia, acesta a scos doua peruci destul de reusite, si un tub umplut cu o pasta albicioasa.
- Pasta aceasta este pentru a va ascunde imperfectiunile, robotii si-ar da seama imediat ca sunteti oameni.
'Robotii', admitea atat de simplu si detasat. Chiar parea ca vroia sa le ajute, si ca nu era un 'patriot' inrait.
Patricia isi prinse parul, punandu-si apoi pe cap o peruca ce imita un par brunet-albastrui. Isi intinse pe fata si pe gat amestecul, observand cat de 'magic' era. Acesta le sugera sa imbrace haine 'normale' , care erau extrem de ciudate pentru ele. Asta a necesitat o mica plimbare pe ascuns prin cladire, pentru a gasi baia femeilor.
- Roboti au nevoie de baie? spuse cu gura tare Sally, probabil crezand ca nu a auzit-o nimeni.
Evident putin deranjat, Oliver ii raspunse pe un ton calm si totusi iritat.
- Deoarece am ajuns sa imitam atat de bine corpul uman, si nu suntem creati din fier, facand o pauza in timp ce o privi cu subinteles, ci din fibre sintetice. Astfel, avem cam aceleasi simturi, functii si componente in organism.
- Aha, aproba ea, vrajita de el. Sau poate inca ametita?
Dupa ce se deghizara, au iesit din cladire printr-o usa de la parter, mai putin circulata. Au inchis-o atent, si dupa ce au atins pamantul, sau mai bine zis cimentul de afara, Sally a inceput sa rada glorioasa.
- 1-0 pentru noi contra robotilor!
- Ihm, mormai Oliver.
- 1-0 pentru noi si Oliver, contra robotilor!
- Putin mai bine, rase acesta.
- Bine, acum ca am iesit din cladire, care este cel mai scurt drum pana acasa? intreba ingrijorata Patricia.
- Hey, ma gandeam ca poate vreti si voi sa va distrati putin. Poate sa vedeti locurile?
- Am, nu stiu ce sa zic, fratele meu probabil este extrem de ingrijorat. 'Da, cum sa nu, si isi impartaseste tristetea alaturi de tigari.'
- Hai Patricia, doar cateva ore, locul asta pare grozav! spuse blondina,care mai nou era satena.
- Nu aveti ce pierde, plus ca o sa va distrati cu gasca! rase Oliver.
- Stai, stai...gasca? Am spus ca nimeni nu trebuie sa stie ca suntem aici! spuse nervoasa roscata.
- O sa pretind ca sunteti niste verisoare de pe alt continent? Ce ziceti de Asia?
- Nu, mersi, refuza Patricia taios.
- Crede-ma, nimeni nu va banui nimic!
- Hai, decat putin, putin, o ruga Sally.
- Ah, bine, dar cand se va insera direct acasa cu noi.
- Daaa! tipa Sally tare, de aceasta data ne mai atragand priviri. Chiar parea confuza de acest lucru.
*
Tot acest oras, era uimitor. Atat de diferit fata de tot ce stiau ele. Atat de animat si vesel, aproape un adevarat paradis. Cerul albastru se reflecta in micile fantani frumos sculptate in marmura, copacii isi chemau frunzele la vals in bataia vantului, sunetul scos de pasarile cocotate pe cele mai inalte ramure incantau intreaga populatie de roboti. Indrazneau sa doreasca sa se fii nascut aici, robot, cu toate aceste minunatii. Patricia isi lovi fruntea cu palma, nu vroia sa indrazneasca a gandi asa ceva. Ei o ucisera pe mama ei, ea vroia razbunare, nu o viata linistita. Razbunarea consta intr-un trai anevoios si plin de durere. Isi intoarse capul, cautand-o pe Sally cu privirea. Sigur nu avea sa renunte la ea pentru acest loc, la oamenii tristi de acasa, chiar nici pe Luther nu o tenta sa il lase singur. Pana la urma, cu bune si cu rele, aveau acelasi sange in vene. Plus, stia ca adevaratul motiv era mult mai complex si totusi comun in privinta a multora din putinii imuni. Teama. Ce ar fi facut ea in capitala, printre toti acesti roboti, discriminare si nu in ultimul rand singuratate. Nu putea concepe o viata unde ar fi avut tot ce vroia, mai putin caldura dintr-o familie. Se gandise la posibilitatea de a isi intemeia ea una, insa idea de a impartasi iubirea cu un robot o ingrozea teribil. Ea era un om! Robotii erau roboti! Nu se asemanau cu nimic mai mult decat fizicul. Oliver...recunostea ca era altfel, insa pana la urma, si el era unul dintre ei. Chiar daca la atingerea pielii ai fi crezut ca este un om oarecare, asta nu era un motiv indeajuns de solid ca sa il poata percepe a fii o fiinta vie.
Ajunsesera in fata unei cladiri uriase si ciudata. Era in totalitate acoperita de sticla, lasand sa se vada totul pe dinauntru. Peste tot erau grupe de adolescenti, sau cum le zicea Oliver, 'gasti' . Intr-o engleza ciudata, pe usi era gravat in litere mari si rosi 'Feeric Capital Mall' . Mall, din cate isi aducea aminte, un fel de cladire cu multe magazine, restaurante si ceva denumit 'Cinema' .
- Ahm, Oliver, am putea vedea, nu stiu, un cinema? intreba curioasa Patricia.
- Un cine...? Aaa, un film. Ti-am zis eu ca o sa te distrezi, spuse el mandru de faptul ca o mai detasa pe fata de la probleme.
- A, da, cum zici tu, raspunse ea schitand un zambet bulversat. 'De cand la filme le spune cinema?'
In interiorul uriasei cladiri erau probabil mii de oameni, care se invarteau in toate directile sau stateau la vreun suc cu prietenii. Uni carau dupa ei zeci de pungi si cuti, care pe roscata o ameteau si mai mult. Atat de flamanzi erau? Trebuiau sa isi ia hrana cu buldozerul?
Au coborat mai multe randuri de scari, pana ce au ajuns in fata unui fel de hol cu casierii. Era cufundat totul in negru, insa cu un fel de beculete stridente pe pereti. 'Casierie' , indica unul, de un roz enervant. Acolo se duse si Oliver, iar cele doua il urmara cu fete derutate. Si mai derutate au fost cand baiatul s-a intalnit cu inca vreo trei baieti, si alte doua fete. Toti atat de perfecti. Piele alba, par drept si curat, cu nuante naturale, sau culorile curcubeului, dar si acelea aratau exact ca in natura. O fata bruneta, cu haine inchise si buze rosu-inchis il saluta calm pe Oliver. Acesta o imbratisa, intorcandu-se catre cele doua, cu mana inca in jurul brunetei.
Sally fierbea in suc propriu, iar asta ii oferi lui Patricia o mica sansa de a se razbuna.
- Se pare ca cineva este ocupat! rase aceasta.
- Stii, cred ca si obrazul tau va avea cateva momente de intimitate cu dosul palmei mele, apoi incepu sa rada galagios.
- Haha, rase enervata si totodata amuzata roscata.
Insa Oliver striga zambind, reamintindu-le fetelor ca nu erau singure.
- Hey, veniti aici sa faceti cunostinta cu gasca!
Ajunse in interiorul grupului, toti acei ochi perfecti, de la un smarald de vis, la ciocolatiu atragator le atintira pe fete. Si asa, toti incepura sa se prezinte. Cei trei tripi erau Thomas, Kevin si Adam. Pe fata satena de langa Kevin o chema Lillian. Era destul de mica de statura pentru un robot, si foarte prietenoasa dupa cate pareau.
- Sunt sigura ca ne vom intelege! ii zambi aceasta larg lui Sally, 'super, in sfarsit si-a gasit o prietena hiper-activa ca ea', gandi Patricia.
Insa ultima pe care o cunoscuse a fost Mara, bruneta ce o privea aproape dezgustata si extrem de banuitor pe Patricia. Ceva o speria la persoana ei.
- Ma bucur sa te cunosc, isi intinse roscata mana, dar aceasta nu reactiona.
- Mda, mormaii tot ea, vazand ca aceasta o evita.
- Ele cine sunt? intreba bruneta.
- A...am...Pa...Charlotte...si...Zoe. Verisoarele mele din China, zambi el.
Cat despre restul zilei, chiar au vizionat acel film, si le-a lasat complet uimite. Nu se compara cu ce documentare tampite vedeau ele la televizor. Au intrat in magazine, au stat undeva la o terasa. Si totusi parea ciudat cum Oliver era atat de bun cu ele, si cat de invidioasa si rea putea fii Mara. Era rece si calma, un adevarat robot, complet diferita fata de ceilalti care vorbeau cu ele si le abordau cat de des reuseau. Patricia simtea ca toata atentia fetei era indreptata numai asupra ei, iar asta ii starnea cateva semne de intrebare. Si o tenta de frica. Dar incerca sa se distreze pentru cele cateva ore ramase cat de bine putea. Doar deaia era aici, nu?
**
Iarasi, ramasera doar ei trei, in fata mall-ului. Pana si Mara plecase, insa numai dupa ce ii puse vreo doua sute de intrebari lui Oliver unde si ce va face. Acesta o calma si ii spuse ca le v-a conduce pe verisoarele lui acasa, semn ca nu trebuia sa isi faca griji.
- Bine, este deja ora sase jumatate. Cum ajungem acasa, intreba plictisita Patricia, scuturandu-si putin peruca aia deranjata.
- Puneti aia pe cap, esti nebuna? se alarma baiatul, devanind chiar comic.
- Ok, ok, stai calm, nu ma vede nimeni. Spune, e vreun avion sau tunel? Ceva? continua ea, observand ca acesta ii evita privirea.
- Pai, sti, nu prea stiu.
Ce?
- Ce? replica ea nervoasa, ridicandu-se la randul sau si Sally.
- Am cam mintit in legatura cu transportul si parasirea orasului...
- Nu, nu, nu, nu, deci esti nebun sau ceva? Cum adica ai mintit? exploda Sally.
- Uite, stati in seara aceasta aici, si maine gasesc eu o modalitate sa va trimit acasa.
- Stai, stai. Ne-ai mintit acum si vrei ca noi sa asteptam cuminti si pentru a doua tura? Oricum, nici nu avem unde sa stam, toate podurile sunt ocupate de vagabonzi ruginiti! continua blondina.
- Promit ca rezolv asta, dati-mi o zi. Cat despre unde sa stati, nu este o problema. Sun la vreun hotel si s-a rezolvat. Bine?
- Imposibil, suntem blocate in capitala iar tu incerci sa ne gasesti un hotel cu room service bun. Glumesti? reactiona si Patricia.
- Haide, nu-i mare scofala! rase ca idiotul Oliver.
In cele din urma, Patricia accepta, plus ca trebuia sa aibe accesul la vreun telefon ca sa il sune pe Luther. Totusi inca o inspaimanta idea de a pune geana pe geana linistita in orasul asta.
Modificat de Widow (acum 11 ani)
_______________________________________
Konan ,Pluto , Tayuya and Sakon ARE MINE!
Jared Leto , Amy Lee , Adam Gontier , Billie Joe Armstrong , Laur(Guess Who) , Evan Lester and Sharon den Adel ARE MINE!
● I hate life and life hates me !
● A faithful friend is hard to find;remember man and keep in mind...
● I want to be nobody.
● One day, I shall rule the world ! Until then, I’m going to bed.
●╔═╦═╦═╦╦╗Put this on your profile
║═╣║║╔╣═╣if you are one of the
║║║║║╚╣║║11% that still
╚╩╩═╩═╩╩╝loves ROCK music
╔═╦══╦═╗ Put this on your site
║╩╣║║║║║ if you are
╚═╩╩╩╩═╝ Emo or support Emo.
►εmσ doesn't mean you cut.
►εmσ doesn't mean your gay.
►εmσ doesn't mean your suicidal.
►εmσ is fashion.
►εmσ is music.
►εmσ is people.
►εmσ is being ƒR££
|
|
Spor la scris ! Te pup :*
