Monet
Moderator
 Din: Seoul
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1740
|
|
It`s Christmas time!
A venit Crăciunul! Mare bucurie...
Membri de pe forum, participă la o nebunie...
Ninge...Ninge afară iar în casă soba arde în neştire. Crăciunul se aproprie cu paşi tremurânzi, aducând cu el emoţiile specifice: iubirea apoapelui tău, Moş Crăciun c-un pai în fund, bucuria unei familii fericite înaintea sărbătorilor. Fulgii mari de nea completează perfect atmosfera de poveste şi contemplă sentimentele atât de puternice, ce se crează în timpul Crăciunului. Este atât de multă iubire în jur încât până şi cei mai trişti oameni din lume zâmbesc în această perioadă.
Pentru a înţelege mai bine în ce constau aceste emoţii, o să mă opresc la o casă...oarecare, undeva în lumea asta mare, de unde vom urmări treptat pregătirile de Crăciun. Îmi plimb degetul pe harta lumii şi aleg o casă oarecare: Ţara România, Oraşul Craiova, Strada Prostiei, Casa Nebunilor. Oarecum surprinsă de un o astfel de destinaţie turistică, reprivesc sau recitesc cu mai multă atenţie casa sau numele casei pe care mi-am ales-o pentru exemplificare! Da...privirea nu mă înşeală în ciuda vârstei mele înaintate...chiar aşa se intitula casa. Ce ciudăţenie! Îmi iau camera de filmat şi paltonul din cui şi pornesc la drum prin troienele abia asternute pe poteca casei mele.
După trei zile de căutări disperate prin România
Stratul de zăpadă a crescut considerabil de la apariţia primilor fulgi de nea, pe când mă aflam în casa mea primitoare, din Seoul. Prostia şi aroganţa m-au scos afara pe o astfel de vreme din casă pentru a căuta destinaţii fictive. Tremurând de frig şi nervi, privind deprimată peisajul mioritic al ţării în care mă aflam, constat cu surpriză că această sărbătoare, Crăciunul, nu este tocmai aşa de frumoasă şi specială pe cât mi-o închipuiam, având în vedere că am pornit din primele clipe ale analizei mele voluntare, cu ambele picioare stângi. Oftez încercând să mai scap de greutatea poverii pe care mi-am ales-o cu atâta hotărâre şi pornesc din nou cu entuziasm printre maldărele de zăpadă mereu prezente pe trotuare. Ce prostie...nimeni nu le curăţă nici măcar de sărbători?
Însă parcă soarta îmi este şi ea împotrivă ca şi vremea de altfel şi îmi aplică o căzătură formidabilă, în plin trotuar, pentru a înţelege mai bine estetica şi funcţionarea acestei ţări unde democraţia este la putere. Înjur printre dinţi, cu toate că ne aflăm în plin post, şi încerc să îmi ridic greutatea corporală de pe jos. În ascensiunea mea grăbită de pământean care încă nu a înţeles încă complet legea gravitaţiei, mă lovesc cu capul de o cutie poştală. Evident că în secundele următoare de după impactul cu neferictul obiect care îndura ca şi mine vremea nefavorabilă, le aplic, celor ce au avut mărita inspiraţie să poziţioneze săraca cutie albastră în drumul meu, nişte epitete de zile mari. După ce mi-am încheiat cu succes deplin şi această activitate absolut necesară orgoliului meu rănit, din pură curiozitate caracteristică speciei din care fac parte, încerc să aflu numele nefericiţilor cărora le-am urat în prag de sărbători atâtea lucruri infame. Cu mănuşile mele de un roz perfect, dau zăpada la o parte de pe cutia poştală pentru a citi adresa. Nu mare îmi fu mirarea când ochii mei foarte puternici şi sănătoşi din cauza excesului de morcovi, citiră de pe plăcuţa de identificare adresa pe care eu o căutam cu atâta patos şi dăruire. Şi eu care nu credeam în miracole. Dacă îl putem numi miracol...am căutat trei zile după casa asta deci eforutirile mele susţinute au fost răsplătite de divinitate. Fără să mai stau pe gânduri [ca soacră-mea-ntre scânduri], deschid poarta ruginită de vreme, de la grădiniţa din faţă şi pe aici ţi-e drumul!
Nu mi-a fost prea dificil să găsesc o modalitate de a intra în casă fără a folosi uşa de la intrare. Doream ca prezenţa mea să nu fie remarcată de locatarii casei pe care o vizitam. Doream să fie totul natural, de la sine, fără cenzură şi scenarii bine puse la punct. Vroiam să fie ceva inedit, fapt pentru care am început să aplic metode de infiltrare, de camuflaj, de strecurare, care ţin să vă informez au avut un mare succes. Nu am fost descoperită şi probabil nici nu aveam cum să fiu...toată casa dormea un somn lung şi profund. Am profitat de acest moment oportun pentru a studia terenul pe care mă aflam. Era o casă destul de drăguţă, pe două etaje, foarte luxoasă,foarte modernă şi spaţioasă. Exact pe gustul meu. O altă trăsătură care pe mine una m-a încântat la această casă era faptul că locatarii au lăsat toate pregătirile în ultima zi, în ziua ajunului. Nu exista niciun brad, nici decoraţiunile nu erau pregătite iar în frigider bătea vântul... Aveam ce să studiez în această zi...
Aş fi vrut să intru şi în dormitoarele din care răsunau nişte sunete terifiante, sforăieturi, însă teama de a fi descoperită m-a făcut să îmi caut repede un loc unde să mă ascund pe perioada observaţiilor mele. Astfel, începe nebunia din 24 decembrie 2012. Enjoy...
Trezirea este cea mai grea parte a dimineţii
- Deci eu nu pot să înţeleg cum fata asta poate să sforăie în halul ăsta, se isterizează Mella de sub perna ei cu Mickey Mouse. Nici măcar astăzi nu mă lasă să îmi fac somnul de frumuseţe. Ioana, te urăsc!
- Hrrrr...Aoi.....Hrrr....Hikaru....Hrrryyyyaaaa....bunăciune!
- Şi eu care credeam că va spune ceva nou...se întristează Marina. De o săptămână repetă acealeaşi nume. Ce trist!
- Ce plictisitor, completează Haru în timp ce se deplasa spre baie!
- Hrrrr....Ernesto!
- A spus ceva nou, sare Mary din pat ca şi arsă de numele pronunţat cu atâta inocenţă de Ioana T.
- Impresionant, dar Ernesto nu e majordomul, întreabă Timmy în timp ce îşi încalţă papuceii.
- Relaţie interzisă între Ioana şi Ernesto! Ce romantic! Adică...noi nu ar fi trebuit să ştim, nu, întreabă Lala jucându-se cu o foarfecă prin părul Antoniei?
- Mai contează acum, spune indiferentă Ralu.
- Mă deprimă conversaţia asta, la fel ca şi sforăitul grav al Ioanei! Cum o facem să tacă, întreabă exasperată Claudia?
- Nu cred că putem, spune râzând Medeea coborând spre baie!
Un ţipăt încheie brutal conversaţia chiar în momentul când Ioana Boss dorea să îşi ajute prietenele în misiunea imposibilă de a o face pe Yoyo să tacă.
- Viol? Unde? Unde? Cum, se trezeşte Antonia tocmai când Lala aproape îi tăiase o şuviţă din preţiosul ei păr.
- Cine a ţipat, continuă alarmată Aiko-chan?
- Eu...spune încet Timm, apărând de după o uşă masivă cu nişte hârtii în mână.
- Te-a prins Jung Il, încearcă Ella [KillerFellings] o glumă?
- As fi vrut eu să fie doar un fleac ca ăsta! E mai rău de atât, răspunde Timm sceptică!
- Cu toate că îmi sună foarte bine propunerea ta, îşi face apariţia Jung Il în camera fetelor, sunt tare curios să aflu ce este atât de grav de ţipi de trezeşti şi morţii din somn.
- Mâine e...Crăciunul, lasă Timm bomba să explodeze în minţiile amorţite din cauza frigului şi somnului ale tuturor celor prezenţi, în timp ce flutura prin aer un calendar blocat la data de 24 decembrie.
- Mâine...repetă toate fetele în cor?
- Mare tragedie, zâmbeşte Jung Il! Bine că eu sunt budist! Am scăpat de o cheltuială în plus, după care dispare jos la bucătărie încercând să îşi gătească ceva!
Grămada de fete prezente în încăpere nu ştie cum să reacţioneze la această veste absolut demoralizantă. Au uitat tocmai de Crăciun! Este cu adevărat o tragedie de proporţii! Niciun copil nu a mai uitat până acum de ziua Crăciunului, ziua când se primesc cadouri!
Fără altă introducere intrăm în comedie
Pentru câteva momente liniştea îşi începe dominaţia absolută în dormitoare. O linişte atât de apăsătoare încât minţiile fetelor prezente nu puteau să manifeste nicio activitate intelectuală. Spre suprinderea tuturor, nici mintea geniului camerei nu funcţiona precum erau aşteptările de mari!
- Crăciunul este pe 25 decembrie, întreabă Ioana puţin cam dezorientată?
- Pe ce lume este tu Ioana, întreabă Timm stupefiată, păstrând un ton solemn şi agresiv? Legătura cu Pământul, te rugăm! Aterizează...
- Nu şi tu Ioana, suspină Lala dintr-un colţ al camerei!
- Tu erai ultima noastră speranţă, dramatizează Ella!
- Într-un cuvânt, suntem distruse, rosteşte Ralu crudul adevăr al acestei dimineţi de decembrie!
- Nu e nimeni distrus până ce nu spun eu, aşa că nu vă mai faceţi iluzii, încurajează Timm!
Dar nu efectul acesta spera micuţa fetiţă cu cosiţă roşcată să îl aibă cuvintele ei de încurajare. În continuarea îndemnului ei o bubuitură puternică făcu casa să se cutremure făcând fetele să devieze ca de obicei de la subiectul adus în discuţie cu atâta meticulozitate de ea.
- A aterizat Ioana, întreabă Aiko-chan privind podeaua?
- Nu cred. Faţa ei arată încă o stare de paralelism accentuat cu Pământul, susţine perfect o ipoteză clasică Claudia!
- Mai repede s-a prăbuşit un asteroid roşact pe nume Yoyo, aduce Haru explicaţia salvatoare!
- Bună dimineaţa, spune ea de undeva de pe podea!
- Poate pentru tine e bună că la noi e groaznică, spune Denisa grav!
- Nu o mai speria, îi reposează Mary în timp ce o ajuta să se ridice de jos! Cum ai dormit...?
- Foarte, foarte bine, spune Yoyo entuziasmată de întrebarea ce îi acorda un prilej de laudă!
- Cel puţin tu ai dormit bine, răsteşte răutăcios Mella! Noi nu prea am putut să dormim din cauza unui factor foarte nociv...şi anume sforăitul!
Însă nimeni nu îi băgă în seamă reproşurile la adresa modului Ioanei de a dormi, pentru că în cameră îşi face simţită apariţia Ernesto, majordomul cel chel şi veşnic îndrăgostit!
- S-a trezit febleţea mea, spune el afişând pe toată faţa un zâmbet mare şi provocator!
- Ieşi! Pleacă! Zbori de aici! Dispari din faţa mea, îl asaltează Ioana din prima clipă cu astfel de urări în loc de un Bună dimineaţa dragul meu Ernesto!.
- Nu pot să zbor...nu am aripi! Ai uitat, continuă Ernesto dialogul aşezându-se pe patul Ioanei!?
- Urmează replica aceea din reclamă: Şi îngerii cad din cer când te văd.... Nu-i aşa Ernesto, se implică în discuţia lor Antonia care este o mare susţinătoare a dragului majordom?!
- De unde..., întrabă uimit bietul băiat ridicând din sprâncene?
- Ce previzibil pot fi băieţii, spune plictisită Haru!
- Mă prăpădiţii şi prăpăditele pământului, mai staţi mult de poveşti nemuritoare? Aţi înnebunit de tot, se isterizează Timm în timp ce îi fulgeră cu privirea pe fiecare?
- Înnebunesc când îţi văd frumuseţea, continuă Ernesto făcând abstracţie de Timm!
- Doamne, ce drăguţi pot fi! Mă face să vreau să fiu îndrăgostită şi eu, spune Mella sarcastic ştiind sentimentele Ioanei pentru Ernesto!
Timm văzând că nu este băgată în seamă iar glasul ei puternic nu se mai impune ca în vremurile de mult apuse, începe să împartă ordinele fără nicio altfel de prezentare!
- Faceţi-vă repede paturile, schimbaţi-vă de pijamale şi mişcaţi-vă fundurile leneşe jos ca să ne putem apuca de treabă, spune ea ieşind pe prima uşă care o întâlneşte în cale! Păcat că momentul ei melo-dramatic s-a transformat în comdie pentru că a nimerit uşa dulapului şi s-a văzut silită să îşi facă de două ori ieşirea, fapt ce nu dă bine la public!
- S-a dus cu romantismul, suspină Lala privindu-i pe cei porumbei în timp ce se ceartă din creierii dimenţii!
- Ernesto, fuguţa afară! Vrem să ne schimbăm, spune Ralu foarte serioasă în timp ce îşi scotea din dulap nişte haine sexy pentru ziua ce urma!
- Şi nu pot să stau şi eu, spune el făcând nişte ochi de căţeluş care însă nu impresionau pe absolut nimeni!
- Pervesule, spune Antonia aruncând cu o pernă după el!
- Nemernicule, spune Ella urmând exemplul Antoniei!
- Ai tupeu de ne ceri aşa ceva, spune Haru indicându-i uşa!
- Sper că ţi la viaţa ta cea scurtă, continuă şi Mary sumecându-şi mânecile de la pijama!
- Bine, bine! Am ieşit, se predă Ernesto fără lupă, urmând traiectoria indicată cu atâta precizie de degetul Ellei!
Însă ce nu ştiau fetele era că Ernesto avea un loc special de unde vedea tot ce se întâmpla în camera fetelor! O_O
Pregătirile de Crăciun în toată splendoarea lor
Toată lumea ajunge jos la bucătărie în mai puţin de zece minute ceea ce reprezenta un nou record al casei! Când Timm se implică şi îi presează, membri casei se conformează la cerinţele impuse se ea fără nicio reţinere şi în cel mai scurt timp posibil! Deci ea, ca un general de aramată, îşi priveşte subalternii, îi studiază câteva secunde iar apoi începe dur şi protocolar să emită ordinele pentru aceea zi în ordine alfabetică spre mulţumriea Ioanei!
- Vom forma trei echipe:
la bucătărie: Eu, Ioana, Ralu, Claudia, Ella, Gaby;
la curăţenie prin casă: Ernesto, Yoyo, Haru, Mella, Mary, Marina;
la împodobirea bradului: Antonya, Medeea, Denisa, Lala, Aiko-chan;
S-a înţeles ce este de făcut? Sper să nu am supriza să vă găsesc în repaus, [deja mai-proaspăta noastră cadetă/căpitan a început să şi folosească termeni cu indicaţie şi înţes strict militar] vă averizez de acum în ce constau consecinţele, fie veţi petrece sărăbătorile pe afară la 20 de grade sau în cel mai rău caz tranşat la pungi în congelator unde veţi avea de înfruntat temperaturi mult mai dure. Capişi?
- Da sefa, răspund toţi cei prezenţi deodată!
- Şefa, se aude o voce tremurândă, eu trebuie să face echipă cu el?
- Da...şi sper că aveţi destulă maturitate şi că nu vom întâmpina probleme la curăţenie. Crede-mă, m-am gândit să te aduc la bucătărie cu mine ca să te pot supraveghea mai bine, dar mie destul de teamă că o să facem foamea de sărăbători sau în cel mai rău caz talentul tău gastronomic ne va duce pe patul de spital! M-am gândit şi invers, să te trimit în echipa de decoraţiuni, dar la cum ştiu eu, decoraţiunile noastre sunt în general move şi albastre. Nu cred că ai face faţă nici acolo. Prea periculos!
- Dar...încearcă Ioana un ultim protest la hotărârea luată!
- Niciun dar, întrerupe brusc Timm replica lui Yoyo, pe care nici nu am apucat să o scriu în word! Să trecem la treabă!
- Mulţumesc Timm, se adresează Ernesto Timeei! Rămân dator cu o ciocolată caldă!
Însă Timeea nici nu îl observă sau poate că nici nu a vrut să îl observe! A pornit hotărîtă spre frontul ei de bătaie din această zi, bucătăria, însoţită de o mini-armată total afonă în treburile cu lingura şi cuţitul.
Şi celelalte echipe îşi părăsesc locaţia, deplasându-se cu o viteză cu mult accelarată decât limita normală. Echipa Antoniei a pornit spre living iar echipa Mariei spre băi şi dormitoare...
- Ce o fi aşa de special la Crăciun, se întreabă obsedant Jung Il în timp ce levitează în sufragerie?!
Notă personală:
Dragă Juranlule, am nimerit într-un loc tare ciudat! Cred că acest Crăciun va fi cu adevărat interesant! Presimt că documentarul meu va fi un adevărat succes!
~Conlacatara ascunsa~
Împodobeşte mamă bradul
- Deci, să vă aud! Cine suntem noi?
- Echipa de decoraţiuni interioare şi exterioare!
- Şi ce vom face noi?
- Vom face ca această casă să arate extraordinar!
Cu această motivaţie echipa de decoraţiuni porneşte cu mult curaj, prin pădurea din spatele casei, de unde sperau ei că vor găsi un brad drăguţ de pus în living.
- Antonia, dar dacă aici în pădurea asta este un urs, întreabă Aiko-chan speriată?
- Atunci îi urez indigestie plăcută dacă are de gând să ne mănânce, îi răspune glumind Antonia.
- Şi dacă nu găsim un brad frumos iar Timm îi spune lui Mos Crăcan să nu mai vină pe la noi, se face auzită tot Aiko-chan după cinci minute de meditaţie neperturbată de alte sunete înconjurătoare?
- E Moş Crăciun nu Moş Crăcan, o corectează criticul forumului nostru, Medeea!
- Cum o fi...se scuză Aiko.
- Atunci eu mă duc la Polul Nord şi îi omor toţi renii, îi violez spiriduşii sexy şi îi fur toate cadourile, îi răspunde Antonia promt la întrebare.
Aiko-chan mulţumită de gândirea Antoniei continuă drumul fără să mai spună nimic. Albul zăpezii era aşa de orbitor încât era aproape imposibil să rămâin cu ochii la potecă, dacă exista desigur una. Astfel, cele cinci fete, fără să sesizeze cât de periculos este, au început să se afunde din ce în ce mai mult în pădurea din spatele casei. Vă daţi seam că la oraş pădure nu există, deci ne întrebăm oare ce brad caută cele cinci amazoane? După zece minute de mers, Lala deschide gura pentru prima data de când au plecat de-acasă:
- Uite un pom, spune ea bucurându-se ca un copil mic!
- Pe el, exclamă Denisa cu toporul în mână!
- Cel puţin nu ne prinde ursul, spune uşurată Aiko-chan în timp ce caută pe cer sania lui Moş Crăciun printre nori!
- Ce pădure săracă, remarcă Antonia tristă. Am mers douăzeci de paşi şi nici un pom!
Treaba fiind terminată iar pomul tăiat, fetele pornesc sper casă cântând cele mai frumoase colinde, pe care ştiau creierele lor înguste să le reproducă la ora aceea matinală. Astfel ne trezim cu cinci fete intrând în casă, cu tone de zâpadă pe ele, pentru că evident într-o astfel de ocazie s-a făcut şi un micuţ război al bulgărilor, cântând Moş Crăciun sau Crăcan [după preferinţe] cu plete dalbe sau fără [tot după preferinţe].
Pomul este aşezat cu multă meticulozitate în living de către Antonia cea veşnic veselă şi perversă. Însă soarta avea să le rezerve fetelor noastre o supriză de proporţii...acel pom pe care l-au tăiat ele s-a dovedit la lumina becului altceva decât afară. În loc de un brăduţ simpatic şi-a făcut apariţia în living un prun colţuros.
- Ce naiba, exclamă Antonia dezamăgită de apariţia stranie!?
- Ce e dihania asta fără frunze, întreabă Lala cam naivă?
- Unde e bradul pe care m-am chinuit o jumătate de oră să îl tai cu topurul ăla neascuţit, se panichează Denisa în primele momente de luciditate?
- L-a luat ursul, constată Aiko-chan zâmbind!
- Ne omoară Timm dacă vede craca asta aici, o informează Lala pe Antonia.
- Sunt conştientă de riscuri, spune ea oftând. Regruparea echipă! Trebuie să scoatem chestia asta afară până nu o vede Timm!
- Crezi că a vorbit serios cu chestia cu congelatorul, o întreabă Aiko-chan pe Denisa la ureche?
- Posibil...spune ea sceptică în timp ce trage de lemnul buclucaş ce se pare că nu mai vrea să iasă afară din casă.
Şi fetele în cele din urmă, după eforturi titanice, au scos şi pomul acela meschin şi trist afară din casa lor veselă şi primitoare, dar nu înainte de a-şi cere scuze că l-au tăiat fără motiv. Au promis deasemenea că la primăvară vor planta unul nou în locul lui. De promis au promis dar nu ştiu dacă se ţin şi de cuvânt! Acum nu mai contează...lor le trebuie urgent un brad iar bradul ia-l de unde nu-i! Dezamăgită şi oarecum înspăimântată de situaţie, Antonia, recurge la unica ei salvare din această situaţie contra cronomentru, Jung Il Woo!
-Jung Il Woo, spune fata pe cel mai dulce ton al ei!
Jung Il distras din preocupările lui, levitaţia de exemplu, cade brutal în braţele Antoniei sau mai bine spus peste ea. Momente jenante în living... Antonia se înroseşte ca racul la faţa iar Jung Il se ridică de pe ea înjurând şi blestemând ca la uşa cortului!
- Chiar era nevoie să faci asta, întreabă el în timp ce o ajuta pe micuţa fată să se ridice de jos!
- Absolut necesar, răspunde Antonia promt! Este o situaţie de viaţă şi de moarte!
- Ce s-a întâmplat, spune Jung Il vizibil interesat de o asemenea situaţie extremă?
- Nu avem brad de Crăciun iar...
- Asta era problema voastră? Atât de stupid...
- Nu e doar asta, se înfurie Antonia văzându-l pe Jung Il aşa de indiferent la criza ei pomişcicolă! Este foarte important! Dacă nu avem brad...nu vom mai primi cadouri de la Moş Crăciun!
- Moş Crăciun? Cadouri? Repetă Jung Il mecanic cuvintele magice...
- Da...afirmă Antonia cu ochii sclipind la ideea cadourilor din acest an!
- Şi cine este acest Moş Crăciun mai exact, întreabă Jung Il jucându-se cu o şuviţă din păr?
- Cine e Moş Crăciun? Nu îl cunoşti pe Moş Crăciun? Este un bătrânel simpatic, cu brută şi barbă şi costum roşu ce aduce cadouri copiilor cuminţi în fiecare an de Crăciun!
- Da...? Interesant!
- Uite care e problema, încearcă Antonia o altă abordare a situaţiei mult mai avantajoasă ei!
- Hmmm?
- Tu mă ajuţi cu bradul iar eu, în schimbul ajutorului tău, voi pune o vorbă bună la Moşu pentru tine! Ce zici?
- De acord, exclamă fericit Jung Il! Bradul o să apară din clipă în clipă!
Şi chiar aşa a şi fost! Un brad superb, plin de cetină verde strălucitoare şi parfum de răşinoasă a apărut în living sub privirile tutror celor prezenţi! Evident a apărut dar nu fără indispensabilul parf roz de zână!
- Merci! Merci! Eşti cel mai tare Jung Il, începe Antonia să se bucure de binefacerea celei mai inaccesibile bunăciuni de pe planetă!
- Nu ai pentru ce, îi răspunde Jung Il în acelaşi mod binevoitor Antoniei!
Antonia iese val vârtej din cameră dar ceva o opreşte în pragul uşii. Se întoarce din drum, în direcţia Jung Il ca apoi să îl sărute pe obrazul rece ca gheaţa, după care dispare ca vântul la împodobirea bradului alături de prietenii ei! Jung Il leşină!
Problema bradului este rezolvată spre uşurarea tuturor! De aici lucrurile au mers mult mai uşor pentru echipa de decoraţiuni! Evident că au mai fost accidente: au căzut de pe scaun în timp ce atârnau ghirlande şi funtiţe; au spart globuleţe; s-au jucat la priză cu toate că Timm le-a intezis solemn să facă acest lucru, dar totul a fost în regulă! Nu s-au prezentat răniţi! Să zicem că acest capitol este încheiat!
Curăţenie cu bucluc
Altă echipă altă distracţie dar să spunem că aici lucrurile stau mai bine! Avem cinci fete pricepute în astfel de activităţi şi un băiat majordom care este plătit destul de bine să facă curăţenie zilnică prin casă! Şi această echipă mai are şi avantajul lejerităţii muncii desfăşurate, având în vedere că această casa este în marea majoritate a timpului destul de curată! Doar mici retuşuri mai erau de făcut, pe ici pe colea, iar treba lor se termina destul de repede fără prea mari eforturi!
Aici însă avem şi nişte probleme că doar n-o fi totul roz! Nişte probleme puţin mai aprise de tipul Ioana+ Ernesto? Cam aşa...cam aşa! Aţi prins ideea! În timp ce bigada celor trei M-uri [Mary, Mella, Marina] şi mititica de Haru se străduiesc să facă casa un loc ideal de poposit pentru Moş Crăciun, Ioana şi Ernesto se joacă de-a îndrăgostiţii! Off...grea mai e viaţa! Ioana încearcă din greu să îşi ajute prietenele dar Ernesto îi dă toate calculele, defapt nu calcule, Ioana nu are nicio legătură cu matematica, peste cap!
- Ioana, recunoaşte, măcar acum de Crăciun că mă placi! De Crăciun trebuie să fim mai buni, argumentează Ernesto în timp ce încearcă să o prindă de mână!
- Idiot! Şi Ioana îi ajustează faţa şi aşa destul de strâmbă după părerea ei!
- Brava Ioana, spune Mella din spate! Nu te lasa!
- Ce prostie...de ce nu recunoşti tu pur şi simplu că îl placi, îi dă Mary cel mai folositor sfat din toată viaţa ei!
- Eu nu îl plac pe Ernesto, reaminteşte Ioana pentru a suta oară acest lucru dar cred că va fi inutil! Toată lumea crede contrariul!
- Ba mă placi, revine Ernesto în joc, după ce şi-a dus faţa la service!
- Ba nu, obsedatule!
- Nu sunt obsedat! Eu doar...
- Doar o placi, completează Haru fraza! Eu m-am săturat! Luaţi-vă o cameră!
- Daaa...acceptă Ernesto ideea bucuros şi entuziasmat!
- Nu perversule, îl corectează Ioana! Ce să fac în camera aia cu tine?
Însă Ioana nu a mai primit răspuns! Ernesto dispăruse cu tot cu romantism din dormitorul pe care se chinuiau de ceva timp să îl termine de curăţat! Unde plecase Ernesto? Să îi facă Ioanei cel mai frumos cadou de Crăciun! Ce...? Nu ştim dar vom afla...
Acesta se întoarce după zece minute cu o chestie verde, un scaun şi o Ioana Boss a.k.a geniu de împrumut! Ce plan malefic avea el de pus în aplicare? Ce lucru josnic dorea să pună în practică? Se urcă sus pe scaun şi agaţă de tocul uşii aceea chestie verde de care vă vorbeam anterior! Apoi se dă jos şi începe să urle din toţi plămânii:
- Yoyo, iubirea vieţii mele, vino repede pâna la mine!
Yoyo lasă mopul şi cârpa deoparte şi se duce, mai mult din curiozitate, să vadă ce vrea nebunul! În traseul ei spre Ernesto se găsea şi acea uşă de care amorezul agăţase acea plantă ciudată! În momentul în care Yoyo a trecut pe sub uşă, geniul de Ioana care a aterizat pe pământ mai nou, a pornit un documentar de vreo douăzeci de minute, prin care explica provenienţa şi semnificaţia acelei plante:
- Vascul este un simbol al iubirii, pacii si al norocului. Planta este, de fapt, un parazit care nu are radacini si creste in alti copaci. Cu doua sute de ani î. Hr. druizii foloseau vascul pentru a celebra venirea iernii. Chiar si popoarele razboinice opreau luptele atunci cand se aflau întâmplător sub aceea plantă. Planta este si un leac pentru numeroase afectiuni, de la infertilitate pana la otravire.Încă din cele mai indepartate timpuri vascul a fost o planta misterioasa, plina de magie si sacra in folclorul european. Vascul are puteri de lecuire a infertilitatii femeilor, de regenerare a organismului si afrodiziace. Vascul era planta sacra a zeitei Frigga. Aceasta era zeita dragostei si mama lui Balder, zeul soarelui. Balder a avut un vis care prevestea moartea. Frigga a fost foarte speriata de acest vis al fiului sau. Daca Balder ar fi murit, toata viata de pe Pamant ar fi disparut. Balder nu putea fi ranit de nicio fiinta de pe pamant. El avea insa un dusman de moarte, pe zeul raului, Loki. Loki stia de o planta care nu era de pe pamant si care crestea in meri si stejari. Aceasta planta era vascul.
Loki confectioneaza o sulita din vasc pe care i-o da zeului iernii, Hoder. Acesta era orb si il loveste din greseala cu vascul pe Balder care moare. Timp de trei zile fiecare element al universului a incercat sa il readuca la viata pe Balder. Frigga, mama sa, a reusit pana la urma sa il invie. Se spune ca lacrimile pe care le-a varsat pentru fiul sau s-au transformat in bobitele albe ale vascului. In ziua in care fiul sau a reinviat, Frigga i-a imbratisat si i-a sarutat pe toti cei care treceu pe sub vascul care facuse bobitele albe. De atunci a ramas scris ca cei care se aflau sub vasc sa nu isi faca nici un rau si sa se sarute.
Sarutul sub vasc este asociat pentru prima oara cu festivitatile organizate de greci cu ocazia Saturnaliilor iar mai tarziu cu traditiile primitive legate de casatorie. Acest obicei isi avea originile in mai multe credinte. Una dintre aceastea era aceea ca vascul era un leac pentru fertilitate. De Craciun, fiecare fata care statea sub coronita de vasc nu putea refuza sarutul. Acesta putea insemna iubire, prietenie sau noroc. Daca fata ramanea nesarutata avea ghinion in dragoste in anul urmator si nu se casatorea.
Obiceiul mai spunea ca de fiecare data cand un barbat saruta o fata, trebuia sa rupa si una dintre bobitele albe ale vascului. Dupa ce toate bobitele au fost rupte nimeni nu se mai saruta sub coronita de vasc.
Chiar daca semnificatia stramosilor a fost uitata, obiceiul sarutului sub vasc este un obicei pastrat in multe tari. Daca un cuplu indragostit se saruta sub vasc inseamna ca vor avea o relatie lunga si fericita. In Franta, acest obicei se practica in ziua de Anul Nou.
- Pe bune? Şi tu vrei să îmi spui mie că ăla care stă atârnat acolo sus este vâsc, întreabă Ioana speriată şi îngrijoarată în timp ce Ioana, cealaltă Ioana, coboară înapoi la bucătărie!
- Da, în frunze şi bobiţe, aprobă mecanic Ernesto!
- Şi eu sunt sub el, întreabă Ioana neîndrăznind să mai ridice privirea la planta ce stătea atârnată cu atâta plăcere de tocul uşii!
- Întocmai, aprobă şi mai fericit Ernesto!
- Şi tu vrei să...
- Vrea să îl săruţi sau invers, spune Mary în timp ce trece cu mătura peste ei!
Ioana înghite în sec! Toate coşmarurile ei aveau să se îndeplinească într-o singură clipă! Era un blestem! Plantă nenorocită! Tradiţie năroadă! Ea nu vrea să sărute pe nimeni, mai ales pe Ernesto! Ce putea face?
Atunci, de pe scările ce leagă etajul de parter de ivi scăparea pe două picioare şi fund bombat a Ioanei! Jung Il îşi revenise din leşin şi se ducea să se întindă în dormitor! Cea mai bună ocazie ca Ioana să scape de orice fel de angajament!
- Jung Il, vino repede pâna la mine, ţipă Ioana sub privirile nedumerite ale lui Ernesto!
- Ce mai vrei şi tu, spune Jung Il, venind şi el sub crenguţa de vâsc aşa de inocent şi drăguţ, nebănuind ce urmează să i se întâmple!
- Apleacă-te puţin, spune Ioana zâmbind!
Jung Il se apleacă în aceaşi bunătate total necaracteristică lui! Momentul adevărului! Ioana îl prinde de gât şi îl sărută spre exasperarea lui Ernesto care părăseşte camera înjurând şi plănuind o răzbunare! Jung Il leşină iar Ioana în inocenţa ei spune:
-Ups...!
Jung Il ai cam mult ghinion săptămâna asta!
Să zicem că Ernesto s-a mai potolit iar curăţenia s-a desfăşurat la limita normalului! Ciudăţeniile din această grupă specială de curăţenie au constat doar în spuma făcuta de BioCarpet sau chestia aia roz numită Vanish; vâscul şi povestea lui incredibil de ciudată; Ernesto şi răzbunarea lui. Fiecare în legea lui!
Cu sarmale şi plăcinte
Am ajuns şi la ultima grupă şi cea mai importantă, grupa bucătarilor fără prea mare experinţă de viaţă, excepţie Timm care a avut un trecut impresionant din punct de vedere gastronomic, fiind situată în topul celor mai pricepuţi bucătari ai lumii. Deci ne aşteptăm de la această grupă destul de ciudată la perfecţiune şi talent artistic. Ei...eu o să vă demostrez contrariul în cele ce urmează!
După ce Timm cu Boss şi Gaby au ales meniul ce se va servi în cele trei zile de Crăciun, cele şase fetiţe cu tot cu şorţuleţe haioase s-au apucat de muncă! Ioana cu Ella aveau de pregătit sarmalele, Timm şi Ralu deserturile iar Claudia şi Gaby se chinuiau să pregătească o friptură de porc şi salata de boeuf. Tragedie şi comedie în porţii mici.
Ioana care după cum am amintit şi în Paisprezece e număr cu ghinion este un eşec în bucătărie, neştiind să gătească absolut nimic comestibil! Ella, pe de altă parte, nou venită în casă, nu ştim ce calităţi şi defecte de fabrică are. Timm a dat o misiune imposibilă pentru cele două: sarmale! Ioana care este recunsocută internaţional, pe cele 9 continente, ca şi geniu, nu îşi aminteşte să fi învăţat sau să fi ştiut vreodată ceva despre fabricarea acestui aliment! Este adevărat, în fiecare Crăciun, mama ei găteşte nişte sarmale excepţioale, pe care ea le mănâncă în mai puţin de un minut, dar niciodată nu şi-a pus întrebarea cum se gătesc acele lucruri. Fiindcă Ioana este aproape inutilă la acest capitol, Ana avea să fie şefă! Ceva cred să ştia ea despre fabricarea sarmalelor, pentru că s-a apucat să toace la o maşină sofisticată, toată carnea din congelator! [aproape toată, exceptând bucata pe care au sechestrat-o Claudia şi Gaby într-un jacuzzi de ulei şi ceapă!] Revenind la cele două, au tocat ele la carne pâna le-a venit rău...
În continuarea reţetei vine oala imensă şi albastră care a supravieţuit lui Yoyo! În toată această oală se toarnă carnea tocată şi vreo trei pungi sănătoase de orez. Apoi totul se acoperă cu varză tocată şi voilŕ, sarmalele sunt puse la foc mic pâna mâine dimineaţă!
- Ella, eşti sigură că o să fie sarmale alea, întreabă Ioana cam sceptică?
- Cu siguranţă, spune ea hotărâtă arucând şorţul în maşina de spălat!
Cele două terminaseră de gătit reţeta lor şi aveau liber de la şeful suprem Timm să se ducă şi să îşi redecteze repede scrisorile către Mos Crăciun!
Despre deserturile Timeei nu cred că avem ce discuta! A făcut săraca fetiţă: cozonaci, checuri, tarte, torturi, biscuiţi, fursecuri, salam de biscuiţi, plăcintă cu toate fructele posibile şi neposibile, salate de fructe şi sucuri naturale! Vă asigurăm cu toate aceste minunăţii vor fi foarte apreciate pe masa de Crăciun!
Dacă despre mini-echipa a doua nu avem ce discuta, să trecem la cea de-a treia echipă formată din Claudia şi Gaby! Fete drăguţe, frumoase, amândouă cu şorţuleţul roşu ca să nu le fie de deochi! Claudia se pricepe cât să supravieţuiască în bucătărie iar Gaby trece la sectorul de avansaţi, ea urmând la vârsta de 3 ani şi patru luni un curs de gătit!
- Salata asta de boeuf cum se face, întreabă Caludia pe şefa de echipă?
- Cu multă iniţiativă, răspunde Gaby curăţând un morcov!
- Păi şi iniţiativa asta e comestibilă, întreabă din nou Claudia?
FAIL
- Friptura asta o bag la cuptor, întreabă din nou Claudia?
- După ce ai dat-o cu ulei, completează Gaby reţeta în timp ce toca nişte ardei!
Claudia se duce şi îşi ia uleiul de plajă, masează bine bucata de carne şi o bagă la cuptor...
- Câte grade îi dau, întreabă ea jucânduse cu butoanele de la aragaz?
- 360 de grade îi dai, spune Gaby absentă!
- Câtttt....? Atât de mult? Pielea o să se ardă la o astfel de temperatură!
- Ai încredere în mine, spune Gaby cu multă convingere în glas.
- Mă las pe mâna ta, termină Claudia enigma fripturei de porc!
FAIL
În aşteptarea lui Moş Crăciun
Orele de lucru se termină în cele din urmă, iar una câte una fetele pică pe canapeaua din living. Casa strălucea de curăţenie, mâncarea era gata iar bradul şi decoaraţiunile din casă erau superbe!
- Bravo, sunt mândră de voi, spune Timm zâmbind şi privind tot ce o înconjoară, parcă căutând un defect, dar cum el nu se ivi, fericirea ei era justificată!
- Mulţumim, răspund toţi cei prezenţi simultan la aceea dovadă de apreciere a unei munci titanice!
- V-aţi scris scrisorile către Moş Crăciun, întreabă Timm entuziasmată scoţând din buzunarul de la panataloni o foaie roz plină de sclipici?
- Cum să uităm tocmai acest amănunt, glumeşte Marina de sub brad?
- O am scrisă de cel puţin o lună, justifică Gaby imitând gesturile Timeei!
- Bine dragele mele, atunci alegeţi-vă fiecare câte un loc pentru sacul de dormit! În noaptea asta vreau să aflu cine este Moş Crăciun, lansează Timm o provocare la care toţi cei prezenţi se încriu bucuroşi şi entuziasmaţi!
Fiecare se grăbeşte să îşi aducă o pernă sau o pătură sau un ursuleţ după caz, pe care să le aşeze cât mai aproape de brad. Ideea de a-l prinde pe cel ce se află sub masca de bătrânel simpatic şi darnic îi captivase pe toţi cei prezenţi. Chiar şi Jung Il care la început privea totul cam cruciş, acceptase ideea şi participa la ea cu mult interes. Becurile se sting, luminiţele din brad se aprind iar lapele şi biscuiţii pregătiţi special pentru Moş Crăciun au fost aşezate pe o farfurie. Totul era pregătit, inclusiv capcana pentru bătrânul dăruitor de cadouri, inventată pe moment de Jung Il şi geniul Ioanei.
- Culcarea, dă semnalul Timm!
Toată lumea se conformează aşteptând momentul special când capacana se va daclanşa iar Moş Crăciun vă fi prins odată pentru totdeauna! Însă pentru a fi sigură reuşita acestei misiuni Timm propune încă ceva:
- Cred că ar trebui să facem nişte echipe care să facă cu schimbul de pază! În cazul în care capcana nu se declanşează avem această soluţie de rezervă, spune ea hotărâtă privindu-i pe bieţii copii ce se gândeau la infernul ce avea să se producă odată cu iniţierea acestei ideei prevăzătoare.
- Yey, exclamă fericit, singurul fericit, Ernesto! Eu o să stau de pază cu Yoyo!
- Ba nu, răspunde ea imediat privind-o pe Timm cu nişte ochi de căţeluş plouat!
- Nu începeţi din nou, se isterizează Medeea de sub pătură!
- Timm, nu mă lăsa de pază cu...el, îşi spune Yoyo rugămintea cu cel mai jalnic glas al ei echivalent cu al Lalei care nu a mâncat ciocolată timp de o lună!
- Timm, barează Ernesto rugămintea disperată a Ioanei, ce zici de nişte bilete la concertul lui Lady Gaga?
- Yoyo tu vei face echipă cu Aiko-chan iar Ernesto cu Daya-chan care tocmai intră pe uşă, spune micuţa fetiţă după un moment de gândire...
- Daya-chan, unde ai fost? Când ai venit, urlă ca isterica Medeea ieşind din pătură?
- Uraaa...încă o nebună în cameră, spune Mella începând să danseze cu Lala şi Mary dansul fericirii!
- Yey...nu mai fac echipă cu Ernesto, spune uşurată Yoyo!
- Umm...exclamă Daya-chan ridicând din sprâncene?
- Nu s-a schimbat deloc iar pijamalele tale sunt foarte sexy, spune Antonia dintr-un colţ al camerei privind cu interes nişte pijamale cu elefănţei gri!
- Daya-chan, şti ce dor mi-a fost de tine, se trezeşte şi Aiko-chan dintr-o dată!
- Linişte să nu trezeşti, Daya-chan, îi atrage atenţia Marina indicându-le cu un degetul arătător două fete care dormeau de cel puţin zece minute, Ralu şi Claudia!
- Bine...spune încă intimidată de situaţie Daya-chan, în timp ce se străduieşte să îşi facă loc între fundul Denisei şi nişte picioare care aparţineau probabil Gabrielei!
- Am terminat cu...încearcă Timy să spună ceva dar este întreruptă de apariţia unei alte persoane necunoscute!
- Mă primiţi şi pe mine, întreabă o fetiţă foarte drăguţă cu părul împletit în două codiţe?
- Denii, urlă ca nebuna Antonia ridicându-se din colţul ei rece!
- Cu cât mai multe cu atât mai bine, spune Marina zâmbind!
- Eu nu ştiu unde o să stai şi tu, spune Boss calculând într-o secundă suprafaţa camerei şi dimensiunile celor 20 de persoane existente în ea! Suntem cam prea multe!
- O să levitez eu, spune Jung Il amabil în timp ce corpul i se desprinde de pământ!
- Bunăciuni plutitoare, exclamă Denii cu nişte ochii cât farfurile de mari! Am dat de paradis!
- Asta am spus şi eu când am intrat prima dată în casa asta, o completează Antonia fericită!
- Avem loc acum, spune Boss mulţumită de noile calcule!
- Fundul lui Jung Il acoperea jumătate de cameră, critică vehement Ana!
- Cu cât mai mare cu atât mai bine, zâmbeşte provocator Mary!
- Tu îl ai deja pe Tultex, o contra-atacă Lala!
- Şi are un fund destul de mare, zâmbăreşte Medeea din cealaltă parte a camerei!
- Şi eu am un fund destul de mare, se enervează Ernesto în timp ce fura un biscuite din porţia moşului!
- Ba nu, îl corectează Yoyo!
- Dar bradul ăsta nu trebuia să aibă bomboane de ciocolată în el, întreabă Mella studiind bradul cu mai multă atenţie?
- Ups, se scuză inocent micuţa Lala în timp ce îşi ascundea faţa de Timm care deja se băgase la somn ca şi prietenele ei!
Discuţile s-au stins încet-încet iar prima echipă de pază şi-a ocupat locul de oroare de lângă şemineu! Aiko-chan avea mâncărici în fund ca de obicei iar limba ei nu obosea deloc!
- Ioana, întreabă ea pentru a suta oară văzând că prietena ei ajunsese la poarta din împărăţia viselor?
- Ce e, spune ea indiferentă?
- Tu de ce crezi că Moş Crăciun are plete dalbe, întreabă ea privind cum ninge afară?
- Probabil e roker ca Mary, răspunde cam neadecvat Ioana!
- Aaaa! Deci asta era, se bucură Aiko că a primit în sfârşit soluţia la enigma care o frământa de 10 minute!
- Ioana...vezi, întreabă Aiko-chan după cinci minute?
- Nu! Am ochii închişi...răspunde ea tristă!
- Păi şi nu poţi vedea, întreabă ea din nou?
- Nu cred...
- Ioana s-a auzit ceva, se panichează Aiko-chan!
- Da...?
- Hai nu-mi spune că ai şi urechile închise!
- Ba da...
- Păi atunci cum de mă auzi?
- Nu te aud...
- Păi tocmai mi-ai răspuns la întrebare! Asta nu înseamnă că auzi?
- Înseamnă?
- Păi nu ştiu! Asta te întreb eu pe tine!
- Eu mă duc să îl trezesc pe Ernesto dacă nu îmi răspunzi la întrebare, se isterizează Aiko-chan văzând că Yoyo a adormit şi începe să sforăie!
- Ce mă întrebai, se ridică Ioana de pe pernă cu viteza fulgerului?
- Am uitat, se întristează Aiko!
- Aşa făceam şi eu!
Dar dintr-o dată discuţia lor este întreruptă de un zgomot ciudat! Fetele se ridică în picioare şi fugi la Timm!
- Timm, ajutor! A venit un hoţ! Cred că l-am prins în plasa moşului, spune încântată Yoyo în timp ce o scutură de cea în cauză!
- Timm, repede! Până nu ne scapă, completează şi Aiko-chan!
- Mi-e prea lene! Duceţi-vă, luaţi un par şi arătaţi-i ce înseamnă a fura!
- Da! Aşa o să facem, aprobă cele două fericte de sarcina acordată în timp ce deschid seiful secret al Timeei, unde se aflau toate sortimentele de obiecte de torută: de la pană de papagal, până la tun!
Fetele îşi aleg o bâtă de baseball şi încep să îl bată pe bietul hoţ.
- Să mai îndrăzneşti să intri la noi în casă, spune Yoyo lovindu-l cu bâta la fund!
- Ai venit să ne furi bradul de Crăciun pe care am muncit o zi întreagă să îl facem, întreabă furioasă Aiko-chan!
- Nu..Nu, spune hoţul plângând!
- Ai noroc că nu e Antonia trează, completează Yoyo în timp ce îl închide într-o cuşcă ce se afla tot în seiful Timeei!
Fetele îşi termina activitatea destul de criminală pentru Ajunul Crăciunului, îi trezesc pe Ernesto şi Daya-chan şi se bagă şi ele la somn în cele din urmă! Cea de-a doua echipă de pază se trezeşte din cele mai frumoase vise ale vieţii lor aşa de scurte, se ridică şi îşi ocupă locul de onoare ca şi prima echipă. Nu stau nici cinci minute de pază că glasul angelic al Dayei se aude:
- Eu mă duc până la baie! Ai grijă să nu adormi, îi dă ea de grijă mai tânărului ei coleg!
- Da, afirmă colegul hotărât!
Daya pleacă iar Ernesto rămâne singur! Evident că primul lucru pe care l-a făcut nebunul după plecarea prietenei lui a fost să mănânce ofrandele moşului, pregătite cu atâta grijă şi atenţie de Timm. Al doilea lucru pe care l-a făcut a fost să fure perna Ioanei [Boss] şi să se aşeze confortabil în faţa focului ce ardea vesel în şemineu. Stă el cinci minute întregi, pline de plictiseală şi întuneric, după care un gemăt aproape insesizabil îl face să se cutremure, oricât de bărbat ar fi el!
- E cineva acolo, spune el cu o voce răguşită în care se simţea frica de necunoscut!
- Da...răspune o voce la fel de răguşită!
Ernesto fuge repede la bâta de baseball, o prinde în braţe şi se îndreaptă spre locul de unde se auzeau gemetele atât de sinistre!
- Ajutor, se aude aceaşi voce tristă şi suferindă!
- Cine eşti tu, întreabă Ernesto lăsând bâta jos pe podea neconsiderând că sursa zbomotului ar fi o posibilă ameninţare?
- MOŞ CRĂCIUN, se aude vocea printre suspine!
- Moş Crăciun, repetă mecanic Ernesto emoţionant de cele două cuvinte magice...
- Da imbecilule! Scoate-mă de aici, spune vocea nervoasă!
- Acum moşule, se conformează Ernesto aprizând becurile şi trezind-o pe biata Timm pentru a doua oară în aceaşi noapte de coşmar pentru ea!
- Ce mama mielului chel se întâmplă? Cutremur, se sperie Timm de vibraţiile pe care le simte?!
- Mai rău, spune Ernesto posac! E Moş Crăciun...
- L-am prins în sfârşit, întreabă Timm ridicându-se ca o tornadă din patul ei imporvizat din perne şi pături moi?
- Nu aş fi aşa de sigur, afirmă băiatul tremurând!
- Ce se întâmplă? Sau mai bine lasă! Mă duc să aflu singură tot adevărul, spune căpitanul nostru neînfricat pornind spre cuşca unde se afla moşul!
Fata priveşete interiorul cuştii şi constată cu surpriză că se afla cu adevărat ceva acolo! Momente de tensiune şi pentru brava eroină, momente în care stropi de transpiraţie i se ivesc pe fruntea fenomenal de mică! Este pentru generaţia copiilor nebuni şi tâmpiţi cel mai important moment de când a fost înfiinţată! Momentul când Moş Crăciun va fi demascat! Secole de întuneric, secole de întrebări chinuitoare dar acum a venit clipa adevărului! Fetiţa deschide uşa de la cuşca meschină şi rece şi întreabă plină de curaj:
- Moşule, tu eşti?
- Tu ce crezi copil nerecunoscător ce eşti! Scoate-mă afară de aici, spune Moşul fierbând de furie!
- Acum Moşule, spune Timm mecanic şi speriată de tonul grav al celui ce aduce atâta fericire de Crăciun! Moşule, tu să şti că nu a fost vina mea! Eu am fost cuminte! Chiar am pregătit şi biscuiţi pentru tine! Nu eu te-am adus în starea asta, spune ea printre lacrimi scoţându-l pe Moş afară din cuşcă, plin de sânge şi vânătăi, mai mult mort decât viu!
- Ajune cu scuzele! Cine a mai pomenit ca Moşul Crăciun să fie omorât în bătaie, spune el răspicat, trântindu-se în patul Timeei!
Ernesto era galben ca ceara la faţă iar Daya-chan s-a întors de la baie. Jung Il levitează iar restul fetelor dorm liniştite un somn greu şi profund!
- Trezirea ticăloaselor, spune Timy la o portavoce ca efectul să fie şi mai dramatic!
Fetele se trezesc instantaneu, speriate de tonul comandantei lor! Imaginea Moşului rănit şi însângerat provoacă lacrimi şi agonie printre ele!
- Ernesto, spune-mi că nu tu l-ai bătut, spune leşinând Denii în braţele Anei!
- Arăt eu a criminal, întreabă el la rândul său?
- Da, spune Yoyo entuziasmată de întreabare dar în acealaşi timp tristă de soarta moşului.
- Moş Crăcan, ai venit, exclamă Aiko-chan fericită!
- E Crăciun, nu Crăcan! De câte ori să îţi spun, spune înnebunită Medeea!
- Moşule, ai făcut accident de sanie, întreabă inocent Lala?
- Ai condus pe contra-sens, continuă Mary?
- Sau poate...încearcă Gaby o altă explicaţie care însă nu veni?
- Ce accident visaţi voi? Moş Crăciun e cel mai bun şofer! Am văzut un film în care conducea un tir plin de explozibil...spune Marina mândră de ceea ce văzuse cu mult timp în urmă!
- Şi ce s-a întâmplat apoi, întreabă fetele şi moşul curioşi simultan?
- A explodat, răspunde mândră fata!
- Şi moşul?
- Şi moşul, aprobă fata!
- Marina...solicită Boss!?
- Da...?
- Nu te mai uita la filme cu Jackie Chan!
- Dar nu era cu Jackie Chan, protestează Marina!
- Ştiu eu ce spun...susţine Ioana!
- Nu e adevărat! Ştiu şi ce a urmat! Moşul scapă din explozie fiindcă îl salvează Angelina Jolie! Apoi ei se duc într-o cameră şi moşul îşi dă barba jos şi haina lăsând să se vadă nişte muşchi imenşi...iar fata spune: Ahhh...!.
În secunda doi Gaby îi acoperă gura prietenei sale care era pe cale să îi demonstreze moşului capacitatea ei de a privi la filme şi de a reţine informaţii...
- Marina, scria cumva în colţul de jos al filmului cifra 18, întreabă Antonia din spate?
- Da, aprobă fata dând semnificativ din cap!
- Gata, urlă moşul ridicându-se de jos! M-am săturat! Pe deasupra că mă omorâţi, îmi mai pătaţi şi reputaţia! Ce copii răi! Nu o să primiţi niciun cadou anul acesta!
- Moşule, nu te supăra, spune Timm luând o tavă goală de pe o masuţă! Serveşte aceste delicatese!
- Ce delicatese, întreabă moşul supărat? Eu nu văd nimic în farfurie...
Şi moşul vedea destul de bine pentru vârsta lui! Farfuria era goală iar Timm nici nu observase acest aspect înspăimântator! Bicuiţii ei furati! Crima şi pedeaspsă!
- Cine, ţipă Timm din toţi lobii plămânului?
- Eu, face doi paşi Ernesto în faţa! Eu i-am mâncat! Nu mă omorî!
Timm trânteşte farfuria jos cu toată puterea ei! Sunetul produs a fost aşa de puternic şi strident încât l-a trezit pe Jung Il care încă dormea levitând pe deasupra fetelor! Emoţia şi speriatura pe care le-a simţit în momentele acelea l-au făcut să îşi piardă echilibrul şi calmul, fapt pentru care a început să se prăbuşească! Întâmplarea face ca el să cadă exact peste bietul moş ce se pregătea să plece! Trebuie să ai şi ghinion dar ghinionul lui Jung Il s-a preschimbat în mai puţin de o secundă în noroc pentru că în cădere a prins barba moşului indicându-i adevărata identitate! Nu mare fu surpriza fetelor când găsiră în persoana moşului pe:
- Rares, exclamă toţi cei prezenţi?
- M-aţi prins, spune el trist în timp ce îl dă pe Jung Il de pe el! Eu sunt...
- Tu eşti Moş Crăciun, întreabă Lala emoţionată?
- Un strănepot de al lui...explică Rares privind podeaua curată!
- Strănepot? Tu? Aici? Nu pot să cred, spune Denisa leşinând!
- Poate fi mai ciudat de atât, întreabă Mary curioasă?
- Da, afirmă Marina care îşi recăpătase dreptul de a vorbi dar şi-l pierdu imediat!
- Şi până la urma-urmei cine sunt cei care m-au bătut în halul ăsta, întreabă Rares pipăindu-şi rănile?
- Ups, exclamă Yoyo şi Aiko-chan! Am crezut că eşti un hoţ şi...
- Voi, spune Timm luând bâta de bassball de jos! Vă învăţ eu minte!
Însă în elanul ei de a le arăta ce înseamnă durerea a agăţat instalaţia din bard, producând o adevărată catastrofă! Bradul cade jos, Gaby ţipă iar Tim o loveşte cu bâta în cap pe Daya-chan!
Notă personală:
Stop casetă! Eu m-am săturat! Nu mai fac niciun reportaj! Este imposibil ca acesta să fie Crăciunul! Este groaznic! Este un eşec! Eu plec de aici! Nu am făcut nimic altceva decât că pierd timp şi spaţiu! Mă duc acasă să violez vreo douăzeci de coreeni! Totul pentru nimic! Draga cititorule...Crăciunul în această casă a fost unul foarte ciudat pe care mintea mea destul de redusă din prisma IQ-ului, nu poate să îl înţeleagă! Însă când am ieşit pe geam afară din aceast casă de nebuni, care îşi merită cu adevărat numele, am auzit nişte răsete foarte colorate şi sunete de colinde! Gaşca de şoc nu terminase această noape legendară! Nici că mai conta! Plec cu sentimentul că am văzut tot ce este de văzut! Crăciunul este foarte diferit de cum mi-l imaginam! În fine..închei această lucrare cu clasicul îndemn: Sărbători Fericite. O să aveţi nevoie de el ca şi Moş Crăcan de săptămâni de recuperare la spital...
~Conlacatara ascunsa~
- Crăciun, urlă Medeea pentru ultima oară!
________________________________________________________
The end...
Acest one-shot este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Sper că cei ce au fost implicaţi în această lucrare nu se vor supăra şi din contră vor râde cu poftă! Sper că am reuşit să înveselesc ziua de Crăciun. Mie mi-a făcut mare plăcere să scriu aceste lucruri şi sper că veţi aprecia munca mea de vreo trei zile! Degetele mă dor, tâmplele îmi zvâcnesc dar simt că a meritat! Sărbători fericite tuturor! Love you guys!
P.S. Dacă vedeţi vreo Ana printre rânduri să ştiţi că ar trebui să fie Ella. Mulţumesc de înţelegere!
_______________________________________
Special place..here! ~
|
|
P-R-E-A T-A-R-E! :]]
Gata, I LOVE YOU! I love you, i love you! <3
