Haruka Miyura
Greieraş
 Din: Tokyo
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 105
|
|
Haru,aici.
Um,ma bucur ca va faceti timp sa citit ficul> <
Deci,sa nu ma mai lungesc.
Lectura placuta.
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
Capitolul 3
¤ Ora 22:07 ¤
Era una din acele seri , care-ti putea rezerva orice ; fie de bine , fie de rau. O seara friguroasa , exceptional de impasibila cu oricine se aventura in gerul de-afara.Luna continua sa ranjeasca apatic la cei ce se prabusesc in zapada , devenind in cateva ore, poate si mai putin, ceea ce numim noi 'statui inghetate' , secate de insufletire , prizonieri unei incaierari polarice.Dar cine ar cutreiera noaptea intr-un moment atat de delicat? Poate doar oamenii fara familii si copii strazii , cei fara un acoperis. Exact , acei copii care stiu ce inseamna realitatea, si cat de infidela este ea faramelor de sperente care se nasc atat de usor. Acele sperante care se rezuma doar la un biet covrig , daca nu si mai putin. Si totusi, copiii care credem noi ca rezist frigului cel mai bine , se prabusesc atat de umilitor , precum niste vrabiute in fata brutalei ierni. Dupa , ramanand la mila cetatenilor soarta trupurilor neinsufletite ; desi sa nu va asteptati la o inmormantare respectabila , cel mult o groapa in fundul cimitirului ar fi potrivita , caci statutul social al acelor copii era unul josnic in ochii mai marilor .
Padurea de langa conacul Midford, padurea care separa conacul de restul orasului , era strabatuta prompt de trasura in care se afla tanara Harmonie. Desi am putea spune ca in aceasta trasura se aflau personalitati onorabile , trasura era una cam mediocra , lemn rigid si bine lacuit cu margini negre atent pictate dar avand un aer neprimitor , tocmai pentru a nu atrage curiozitatea oamenilor prost educati, vrand sa verifice cine e inauntru.
Harmonie statea intinsa pe spate , cu capul in poala rapitorului . Privirea-i era atintita spre chipul baiatul ce-si indeparta masca atent, lasand-o langa el. Ochii ei ii privesc pe cei ai baiatului , fiind de o nuanta aproape asemanatoare. Amandoi zambesc la unison , comunicand mai mult din priviri , caci cuvinte nu se auzeau eliberandu-se , parca fiind tinute in inchisoarea numita gura. Se aude vocea barbatului care dirija caii ; era inafara trasurei.
-Alteta , mai avem foarte putin.
A fost o informatie necesara , care nu ii trebuia neaparat un raspuns . Baiatul aproba incet , concentrandu-si atentia pe fata care-l privea cu chipul ei caracteristic ; greu de citit , lipsit de emotii.
-Draga Harmonie, sper ca n-am cauzat prea multa agitatie , razand usor carismatic. Chiar sunt curios ce reactie are tatal tau.
Baiatul ii da la o parte bretonul fetei care-i acopereau sprancenele subtiri, cu o miscare blanda a degetelor , parca obisnuind sa faca acest lucru. Fata ramane cu acel zambet echidistant , privindu-l pe el dar gandu-i fiind la contele Ciel.
-Ce e asta? Zicand in soapta putin deranjat si aplecandu-se , chipul fiindu-i aproape de cel al fetei . Dupa ce-am primit scrisoarea de la tine, am facut tot posibilul sa-ti indeplinesc dorinta si tu... asta e multumirea ce-o primesc? Mai bine te lasam sa te logodesti cu acel netrebnic, uitandu-se pe geamul trasurei si observand ca s-au departat destul de mult de conacul Midford.
Harmonie isi inchide ochii , ascultand toate cuvintele venite de la baiat , care se pare erau precum niste bulgari necrutatori aruncati. Isi ridica mana , ajungand la nivelul obrazului drept al baiatului, incepand sa-l mangaie bland cu degetele.
-Harmonie , incepand pe un ton sensibil , stiu ca acum e la voia ta , dar iti zic , Ciel va face orice sa te castige , mai exact sa-i castige banii tatalui tau , iar tu , facand o pauza , timp in care isi puse mana peste a ei , iar tu esti influentabila si fragila.
-Alois... , datorita frigului care era in trasura , un abur inflorea din vocea ei .
Harmonie se rezuma doar la un cuvant , ajutand-o expresia faciala sa-si termine ideea ; era nelinistita , nu stia ce vroia sa faca exact. Vroia doar sa scape de acest stres provenit de la parinti , insa tot se va intalni cu ei la un moment dat .Deocamdata a vrut sa se retraga pentru a se gandi mai bine la ce va face . De altfel , acesta era primul cuvant zis de ea in aceasta zi care e pe terminate , nu obisnuieste sa vorbeasca, iar cand o face , ei bine , e un eveniment rar am putea spune.
Trasura se opreste , iar usa este deschisa de un majordom ( acelasi care a asistat si ajutat la 'rapirea' fetei ).Se pare ca au ajuns la resedinta lui Alois, Alois Trancy.
Fata se ridica , tinand in mana dreapta masca ei, si in cea stanga masca baiatului. Amandoi ies din trasura , fata fiind luata in brate de majordom , si dusa imediat inauntru, caci frigul era insuportabil.
Acest majordom, numele lui fiind Claude Faustus , este un barbat ce seriozitatea lui se imbina excelent cu carisma. Inalt si cu o contructie sanatoasa , insipira siguranta. Ochii inseninati de o lumina de aur, se gasesc dincolo de ochelarii cu lentile subtiri. Parul cernit , alunca frumos in directii exacte.Si , in calitate de majordom , desigur ca manierele-i sunt admirabile. In ochii multor doamne, pare barbatul perfect.
¤ Ora 22:27
conacul Midford ¤
Dupa agitatia ce-a fost in conacul Midford, Elizabeth avea o stare melancolica din cauza 'rapirii' lui Harmonie. Statea nemiscata in scaun, rezemandu-si obrazul de marginea acestuia si privindu-l pe Ciel , cum mergea in cerc asteptandu-si majordomul.
-Ciel , vei ameti !
Spuse Elizabeth rapid, scapand cuvintele printr-un oftat posomorat.
Oaspetii sunt plecati de cateva ceasuri , fie c-au vrut sau nu , era o situatie in care cel mai potrivit mod de a ajuta , era sa-ti veti de palariuta ta si sa pleci . Domnul si doamna Winter si-au lasat baza in polististii care poate o vor gasi, dar nimic e nu batut in cuie. Pana la urma, daca Harmonie nu se lasa gasita, chiar nu va fi gasita. In fond , cine ar cauta in resedinta contelui Alois Trancy , chiar el care are o relatie atat de stransa cu domnul Winter de mult timp?
Servitoarele Elizabethei , inca purced la munca, facand ca aceasta treaba , sa para floare la ureche.
Intr-un final , Sebastian apare in camera unde Ciel si Elizabeth il asteptau. Chipul majordomul era usor palid , cum e deobicei ; nu manifesta semne ca i-ar fi frig.
-Ei?
Ciel se opreste in mijlocul camerei , privindu-si amanuntit majordomul. Se uita in spatele lui , vazand ca fata lipsea , se astepta s-o aduca inapoi . Elizabeth , isi pune fata in maini , incepand sa suspine din nou , alte siroaie de lacrimi patandu-i rochita . In camera se lasa o tacere temeinica , auzindu-se doar oftaturile Elizabethei.
-E asa cum ati crezut si dumneavoastra, bocchan , acel tanar a luat-o. Insa nu am putut sa descopar cine e , adauga majordomul , vocea lui patrunzand rapid camera. Am vazut doar cum s-au departat in padure , au plecat intr-o trasura normala . Dar se pare ca Harmonie ...
-Ce ? Spune Ciel vazand chipul suspicios al majordomului.
-Nu parea tematoare, si nu parea incantata ca veneam dupa dumneaei.Era prea cuminte in bratele rapitorului. Mi s-a parut putin bizar , bocchan.
-Poate era prea confuza sau , sau...! incepe Elizabeth sa-si desluseasca cateva cuvinte , care nu era prea clare din cauza vocii tremurande. Sebastian , Ciel , va rog , gasiti-o ! merge inainte apropiindu-se de cei doi. Harmonie ... , privind in jos , ea e singura care m-a acceptat ca prietena , nimic nu mi-a reprosat niciodata! Tin mult la ea !
Desigur ca Harmonie nu i-a reprosat nimic, in fond ea nu vorbea , si cum am mai spus , cand o facea era ceva uluitor. Elizabeth isi musca buza inferioara , abtinandu-se sa nu fie iarasi victima unui fenomen numit plans.
-De cand sunteti prietene? Intreaba majordomul putin surprins.
-De sase luni,aproape sapte , cred... spune pe un ton chinuit. Da, de 7 luni! Era aproape vara, ne-am intalnit la o serata. Pe atunci, tatal ei vroia s-o logodeasca cu Alois Trancy, dar a intervenit ceva, si n-a mai fost posibil.
Ciel se aseaza pe un scaun , privind-o uimit pe Lizzy. Daca tatal ei vroia s-o logodeasca cu Alois, de ce a mai venit la Ciel? Ceva parea neinregula.
-Stii cumva motivul? Continuand cu intrebarile, Ciel.
-Harmonie a fost bolnava pana acum o saptamana. Din vara tot a stat in pat... iar eu mereu o vizitam! Intr-un timp aveam senzatia ca pur si simplu se departa tot mai mult de realitate .... Da, inainte iti era mai mare dragul s-o auzi vorbind si era asa plina de viata! Ah...
-Bolnava? Spus Ciel impresionat.
Ciel isi pune o mana sub barbie , cuprinzandu-si logodnica cu privirea. Avea o multime de intrebari de adresat, insa nu stie pe care s-o spuna mai intai. Lasa un oftat sa-i taie pofta de interogat , facand pasi catre usa.
-Noi vom pleca acum.
-E? Deja ?! Ciel , te rog , dormi aici, e periculos sa pleci acum! Elizabeth il apuca de mainile reci.
-Lizzy , oprindu-se in pragul usii deschise de majordom, atata timp cat Sebastian e cu mine, nimic nu e periculos.
Majordomul zambeste onorat de cuvintele spuse , aprobandu-i fetei ca siguranta stapanului lui era pe primul plan. Elizabeth da din cap aproape convinsa, insa isi dorea ca Ciel sa-si petreaca noaptea in apropierea ei. Cei doi , Sebastian si Ciel , parasesc conacul fiind acompaniati de vocile servitoarelor.
¤ Ora 23:15
conacul Phantomhive ¤
Dupa un drum lung si obositor , si deasemenea dupa o zi atat de incarcata , Ciel ajunge in camera lui . Se aseaza pe marginea patului , Sebastian ajutandu-l sa se dezbrace.
-Bocchan, sunteti in regula?
Sebastian intreaba din instinct , impaturandu-i hainele foarte atent si punandu-le intr-un dulap mare. Acest dulap are mai bine de 100 de ani, si evidident ca inca are o stare perfecta , fiindca asa cum v-am mai spus , toata mobila din acest conac e facuta doar din arbori cu lemn pretios, cum ar fi abanosul , mahonul si aca-ju , toate lucrate cu pricepere si sarguinta.
-Nu, raspunzand scurt si intepator.
-Bocchan, supararea aduce boli rele.
Majordomul zambeste neafectat de aceasta personalitate , s-a obisnuit deja ; il imbraca cu o camasa de noapte alba, din bumbac , Ciel asezandu-se in mijlocul patului stand in fund . Lumina , care izvora din lumanarile asezate in suportul de pe noptiera , era intensa , luptandu-se cu intunericul atroce , ce vroia sa invadeze toata camera intr-un negru enigmatic.Insa lumanarile cuprinse de suvite de ceara incretite , raman fidele pana la sfarsitul lor de viata , disparand pentru totdeauna , dar fericite , probabil , ca si-au dus la bun sfarsit insarcinarea.
Ciel isi dirija mana dreapta prin parul lui intepat de frig , rascolindu-l intr-un ritm lent , de parca ar fi vrut sa-l incalzeasca , insa si degetele erau la fel de reci.
-Nu mi-ai respectat ordinul, Sebastian, spune Ciel continuand jocul cu parul.
-Scuzele mele ,bocchan. Insa , nu mi-ati dat un termen , zambind majorodmul.
-Hmf...aproba Ciel putin indiferent si privindu-l cu coada ochiului.Maine vreau sa il vizitez pe acest Alois Trancy, culcandu-se pe spate.
-Cum doriti , sa aveti un somn placut.
Majordomul se apleaca sufland usor in lumanari si stingandu-le pe rand , iesind din camera , dar lasand usa intredeschisa , pentru a putea auzi chemarile stapanului sau , in caz ca va fi nevoie de ceva.
Ciel apuca cearsaful , acoperindu-si jumatate din chip , pana la nivelul ochilor , privind in sus , chiar daca nu putea vedea nimic. Privea pierdut in ganduri , reflectand la intamplarile de astazi. Desigur , au fost prea multe , asa ca , le-a analizat pe fiecare atent , pentru a nu ramane cu o idee confuza. Momentul in care a vazut-o pe Harmonie pentru prima data , l-a socotit timp de cateva minute ; foarte mult , avand in vedere rapiditatea gandirii noastre.
-Acea fata, ... presimt imi va face probleme, spunand mai mult pentru el.
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
Alois Trancy:
Claude Faustus
Modificat de Haruka Miyura (acum 12 ani)
_______________________________________
Oguri Shun ~ Toma Ikuta ~ Jang Geun Suk
Are mine .Capiș? Să te caramelizez dacă nu!
|
|
)
wuaaa, vreau vreau next!
