Widow
Membru
 Din: Amegakure
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 586
|
|
Capitolul I- Nu as putea sari peste introducere?
Stupid. Asa as putea descrie acel moment. Totul era prea frumos si incredibil ca sa mai dureze mult. Miscarile excitante si vocea senzuala a fetei ma tineau captiv pe o alta lume. Mintea imi era goala. Eram doar eu, ea si inca cinci persoane. Nu mi se parea nimic ciudat. N-o mai facusem niciodata, dar parea ca asta urma sa faca parte din viata mea pentru totdeauna din aceasta clipa. Le simteam asa de bine corpurile calde si fragile, respriram toti sincron, nimic nu era in neregula. Pentru prima oara, eram eu.
Insa usa care s-a trantit violent de peretele deja crapat, m-a facut sa sar din pat, spriandu-le si pe fetele distrate de langa mine. Fara vreo stanjeneala, una dintre ele a parasit camera, fara vreun pic de material textil pe ea, pe aceasi usa un statea nervos tatal meu.
- Kevin! Ce dracu' se intampla aici? urla acesta cu toata forta, trezind probabil intreg cartierul de vagabonzi si rasisti.
Rosu ca un mar copt, m-am indepartat putin de pat, dandu-mi palme imaginare peste frunte. Nu era ce parea, adica, poate era, dar mereu ne rezolvam problemele mintind in cea mai mare parte, chiar daca este evident.
- Orgie! Kevin, nu credeam ca poti fi in stare de o asemenea nebunie! spune barbatul pe un ton dezamagit si ferm, evitand sa priveasca domnisoarele ce roiau nestingherite pe langa pat, in cautarea hainelor pierdute ultima noapte.
Am plecat capul si am inceput sa-mi pun niste intrebari la fel de idioate precum lucrurile ce se intamplase in ultimele ore. Ce rost mai avea? Il stiam pe tata, nu scria pedeapsa pe fruntea lui. Probabil o suparare usoara cateva ore, apoi uita totul si eram iarasi amici. Cel putin asa procedase pana acum.
A iesit din camera, alaturi de celelalte fete petrecarete. Am luat primele haine ce mi-au iesit in cale si am parasit incaperea dezordonata. Telefonul imi tot vibra, dar cu tot ce se intamplase acum, nu prea aveam chef de idioti care sa ma supere si mai tare. Am coborat scarile cu trepte din lemn aproape putrezit, ce scartaiau sub cele saizeci si cinci de kilograme ale mele. Cam putin, dar nu eram constient ca as putea suferii de anorexie. In living era doar sora-mea pe canapea, citind o carte. Nu parea de loc schimbata, ca in ultimi ani. Am privit-o pentru o clipa, iar ea mi-a aruncat o privire plina de dezgust si rautate. Se pare ca vestea se imprastiase destul de repede. M-am facut de bafta, ca intotdeauna.
- La Multi Ani, spuse aceasta cu ochii in foile albe, de parca era silita.
Nu i-am zis nimic, balanganindu-ma catre bucatarie. Aceasta era la fel de pustie ca sufletul meu. Zero persoane, zero mancare. Cel putin de cand nu mai o regaseam zilnic pe mama in usa frigiderului, indecisa in legatura cu ce sa gateasca. Ea si tatal meu se despartisera in urma cu cateva luni, aparent putin. Dar vietile celor ramasi in casa asta luasera razna de la plecarea ei. Nimeni nu mai stia ce sa faca si nici macar mintea nu ne mai ducea pe vreunul dintre noi. Numai Al, sora-mea, mai rezista pe acest regim. Tata abea se mai descurca cu serviciul, din care mai obtinea cateva sute de dolari cu care sa ne pastram decenta. Eu eram eroarea familiei. Un nimic ce se nascuse degeaba. Am aflat asta inca de cand m-am nascut, dar totul devenea mai clar si mai sigur cu fiecare clipa care trecea.
Apoi, tata a intrat in bucatarie cu o cana in mana. Daca nu l-as fi cunoscut atat de bine, in cel mai bun caz semana cu un delicvent scapat din spital. Pircing-uri cat cuprinde, ras pe o parte a capului, nu o mare diferenta fata de mine. Ma privea trist cu ochii sai portocali. Stiam ca il dezamagisem, dar nu mai aveam cum sa dau timpul inapoi.
- Tata, nu am vrut sa-ti creez probleme... mai mult am soptit, urmat de un oftat scurt.
N-a zis nimic, doar si-a umplut cana cu cafeaua din aparatul de pe bufet, lasand aburul aromat sa-i gadile narile. Statea rezemat de spatarul unui scaun, sorbind din bautura. Parea ca deja se obisnuise cu idea.
- Am vrut doar...Ce am vrut? Nici macar sa gasesc o scuza nu eram capabil.
Nimic. Si de acesta data m-a privit prudent, de parca ma ameninta. Si-a asezat cana pe masa, scotandu-si portofelul din buzunar. Nu era reactia la care ma asteptam. A scos doua bacnote de doua zeci de dolari si mi le-a incredintat mie.
- Kevin, astazi n-am chef de discuti. Este majoratul tau, asa ca ar trebuii sa te simti bine. Daca prin acel mod tu ai considerat ca te-ai simtit bine, n-am cum sa ma mai impun odata ce deja s-a intamplat.
Initial am ezitat sa iau banii, dar am lasat de o parte rusinea, inhatand bacnotele verzi. I-am multumit din priviri si am fugit catre usa de la intrare. Soneria stridenta rasuna in toata casa. Am deschis usa. Nu era nimeni altul decat Sid, vechiul meu amic de nebunie si tovaras mai in orice faceam.
- Oficial, stau in fata unui adult! zambi acesta. La Multi Ani Kevin!
Privirea lui, era cu totul diferita fata de a celorlalti baieti pe care ii stiam. Poate faptul ca era bisexual ma deruta, dar ochii sai erau cei mai sinceri pe care ii stiam.
Am iesit din casa, inchizand usa de la intrare zgomotos in urma mea. Am bagat banii cu care ramasesem in mana in buzunarul de la pantaloni. Am mai aruncat o scurta privire asupra geamului de la bucatarie, care era intre-deschis. Inaintand pe strazile cartierului Brockelyn, vedeam acelesi personaje bine cunoscute. Pe la toate colturile se gaseau cersetori si boschetari, patrioti de focul slab ce ii mai incalzea pe gerul asta. Nu era o noutate sa vezi travestiti pe strada rujandu-se sau flirtand cu baieti. Huliganii si batausii erau la ordinea zilei. Nimeni nu era un om normal, din punct de vedere fizic, cat si in cazul unora mental. Toti adoptau o moda sau un comportament putin mai bizar de cat era cazul.
Sid urmarea ganditor norii ce pluteu greu pe cer, aratandu-ne semne clare de ploaie. Nu stiam unde ne indreptam, dar ma lasam ghidat de simtul neexistent al orientarii posedat de brunet. M-am scotocit prin buzunare, cautand telefonul ce dansa de zor in hanoracul meu. L-am apucat nervos, intrand in apeluri pierdute. Trei telefoane pierdute de la Andy. Am apasat pe tasta de apel, iar sunetul prelung ma anuntat ca il sunam pe respectivul. Dupa cateva scurte clipe de asteptare, vocea ingrosata din cauza tigarilor mi-a raspuns la telefon:
- Hey, Andy la telefon. Cine-i? ma intreba acesta cu tipicul sau mod de vorbire 'direct si pe scurt' .
- Hey Andy, mersi pentru mesaj, spun eu partial multumit.
- Pentru nimic. Ne vedem azi? La o bere sau pizza?
- Nu este o idee rea. Le mai sun pe Lara si pe Sasha sa ne vedem la Hood in doua zeci de minute. OK?
- S-a facut! Ne vedem acolo, inchide acesta.
Imi continui drumul plictisitor alaturi de Sid, care isi reintoarse atentia asupra mea. Probabil era curios de ce se intamplase noaptea trecuta. Era un mare fan al extremitatiilor.
- Nimic. Raspund raspicat a mia oara. Eram si-asa jenat de toata chestia cu tata.
- Hai Kevin, tocmai mie imi ascunzi?
- Sid, a fost exact cum sti ca a fost.
- Dar vreau mai multe informati? Cum a fost Rachelle? ma privi acesta putin pervers.
- Daca vrei sa sti, intreab-o pe ea.
Acesta s-a bosumflat si a incetat cu intrebarile intime.
- Kevin, stiu ca ceva s-a intamplat...
- Da, s-a intamplat si vreau sa uit acel lucru cat de repede este posibil.
Pe acest ton nu-l mai intampinasem de mult pe Sid. Stia ca il foloseam numai cand ma enervam extrem de mult. A tacut, si ma lasat sa meditez in continuare asupra problemelor mele idioate.
Sasha tasta ca de obicei la laptopul ei. Era o fata usor baietoasa, care imi semana mai mult a amic decat amica. Era o impatimita a skattebording-ului si iubea tot ce tinea de sport. Nici formele nu riscau sa-i explodeze, dar era o persoana normala si sociabila. Obisnuiam sa imi petrec weekend-urile cu ea in clasele de gimnaziu, pentru meditati. Mama mea o cunostea foarte bine pe a ei, prin urmare de cand mama plecase am fost mai distanti, fara vreun motiv anume. Ea incepuse sa petreaca mai mult timp alaturi de Lara, o suedeza ce se mutase la noi in cartier de trei ani. Inca mai vorbea putin pocit, cu accentul ei de origine. Avuse, poate ma dau prea mare, norocul sa intre in gasca noastra. Mai ales cu stilul ei de a fi. O fata tacuta, izolata si ocolita de toata lumea. Exact cum eram si noi, doar ca acum ne formasem un grup de izolati.
Lara compunea formule chimice letale. Bine, poate ma credeti nebun sau ca exagerez, dar faza asta era ceva extrem de obisnuit pentru noi. Lara nu era chiar asa de inocenta, era mai mult un demon cu o fata draguta de ingeras. Daca o intrebai ceva legat de moarte, nu ezita sa-ti raspunda cu mare lux de amanunte. Era premianta fiecarui concurs de bilogie, cat si chimie. Avea obiceiul de a amesteca cele mai periculoase substante, testandu-le pe sobolanii din pivnita casei ei. Parintii ii erau extrem de buni si ingaduitori, altfel nu mi-as putea explica cum ti-ai lasa copilul sa faca experimente mortale.
Fata de Sasha, care se baga cu toata lumea in seama, Lara prefera sa stea intr-un colt, privindu-i pe ceilalti. Nu era o mare fana a galagiei si nici doritoare de agitatie.
- Hai Kevin, inca o bere si atat, ma ruga Alvin.
Alvin era varul si in acelasi timp fratele meu, la figurat vorbind. Se mutase cu noi din cauza proplemelor sale cu parintii. Tatuajele si alcoolul pe care il consuma l-a indemnat pe unchiul Allan sa-l expedieze in New York. Alvin nu a avut de protestat nimic, chiar se ruga de ceva vreme sa-l trimita la noi. Desi era mai mare decat mine cu cateva luni, se mutase singur si deja avea o masina. Parinti lui aveau o firma ce se ocupa cu evenimente festive. Prin urmare tot il mai sustineau financiar. Statea chiar trei strazi departare de casa mea, deoarece casa mea era ultima din saracaciosul cartier Brockelyn, urmat de cartierul Selimbar. Cu prima vila pe care o vedeai, iti dadeai seama ca trecuse-i 'granita' . Totul era inverzit si frumos. Case elegante si sofisticate rasareau la fiecare poarta.
- Nu, vrei sa intri in vreun stalp? printre toti nebuni astia, mai trebuia sa fie cineva cu capul pe umeri.
- O bere, plus ca n-am mult de condus, spuse acesta deja cuprins de efectul ametitor al alcoolului.
I-am luat sticla din mana si am azvarlit-o pe masa. Nici rotitele din capul meu nu mai se invarteau bine, incat fata de la tejghea a sarit in sus cand a auzit cioburile risipindu-se pe jos, alaturi de lichidul galbui.
- Dupa ce ca sunteti bauti in toatah regla, mai si deranjati loclalul, vorbea greu printre sughituri Andy, tragand in acelasi timp anevoios dintr-o tigara Kent.
- Tu vbesti? se rasti Sasha cu sticla amenintator spre capul baiatului.
- Usor gorlelor, sari Sid, bataindu-se ametit intre ei.
Cei doi s-au calmat la fel de repede cum s-a iscat cearta, lasandu-l pe Sid sa-si zica discursul improvizat, lung si fara vreun pic de sens in legatura cu alcoolul.
Singura care se abtinuse sa bea cel mult un pahar de bere era Lara, care deja ne privea cu alti ochii. Bautura era clar ca nu-i facea bine. S-a apropiat de Andy, luandu-l de dupa gat. Acesta a inghetat fara motiv pe loc, asteptandu-si sentinta.
- Dac' vrei sa-mi dai vreo potiune dea ta, lasa-ma mai intai sa-mi pun o dornta, murmura acesta fara inteles.
Fata n-a zis nimic, doar a suras, cazand din cauza instabilitati picioarelor peste Alvin, care incerca sa recupereze ce mai ramase din sticla de bere. Acesta a primit un cot in gura si un picior in spate. Lara a incarcat sa se ridice, dar paharul malefic de bere a iesit triumfas. N-a lasat-o nici macar o clipa sa ii usureze durerea lui Alvin.
Cu greu, ajutati de mine si Sid, cei doi au reusit sa se ridice. Nu stiu cum, dar cred ca am inghitit vreo zece kilograme de par albastru cand Alvin si-a bagat capul in gura mea.
Am concis ca eram indeajuns de beti ca sa incheiem aceasta mica petrecere. Nimeni nu mai era in stare sa faca doi pasi. Am luat masina lui Alvin, pe care am condus-o eu, din cauza nivelului ridicat de alcool al baiatului. Andy si Lara n-au vrut sa-i luam cu masina. M-am impotrivit, deoarece pana sa ajunga acasa sigur i-ar fi calcat o masina sau intrau in vreun lac fara sa-l vada. Dar din moment ce au refuzat si s-au impotrivit si ei din toata inima, prin asta vreau sa zic ca erau sa sparga un geam al masinii ca sa sara din mers, i-am lasat sa o ia pe jos. Pe Sasha a luat-o vara ei si am mai ramas doar eu, Sid si Alvin. Asa ca l-am dus pe baiat la el acasa, unde am lasat si masina. Eu si Sid am luat-o pe jos pana acasa, dar n-am fost trecuti cu vederea de vecini lui Alvin. Ne priveau cu scarba, cam aceeasi privire ce mi-a adresat-o Al dimineata. Am plecat capul nervos, injurandu-i in gandul meu pe toti. Si pe mine ma injuram, ma uram.
Nu am observat ca pe drum il uitasem pe Sid pe undeva. Era destul de traziu, nu m-as fi mirat daca era trecut de miezul noptii. Mai oprisem cu el la un fast-food pentru ca muream de foame, unde am mai stat degeaba inca cateva ore. M-am intors, cautandu-l pe baiat. Nu era sigur in apropiere, dar nici prea departe nu cred. Fast-food-ul inca se vedea, deci era undeva pe... aici. Am inceput sa ma uit dupa fiecare copac, cos de gunoi si tufis. Eram sigur ca il voi gasii band ceva sau dormind. Dar cand am dat de el in coltul unei strazi, pe cale sa se drogheze cu niste necunoscuti, l-am anesteziat cu un pumn. Luandu-l in spate am luat-o spre casa. Mama sa cand l-a vazut baut si aproape mort mai sa inceapa sa boceasca, dar nu am bagat-o in seama, iar dupa ce am murmurat un 'La revedere' mi-am continuat drumul.
Cand sa intru in casa, Al statea in usa si ma urmarea cu privirea. Parea oarecum nervoasa si revoltata, dar am vazut ca evita sa spuna ceva. S-a dat la o parte din usa cand am dat sa intru. M-am asezat pe canapeaua din sufragerie, ea urmarindu-ma in continuare.
- Ce vrei? Sunt si-asa obosit! strig eu nervos catre ea.
Rade pe infundate, un ras fals si ironic. Apoi, ofteaza, privind altundeva. Acum ar fi fost momentul cand tata venea si imi spunea ca ar trebuii sa facem liniste. Dar n-a fost asa. In tocul usii nu a aparut nimeni, eram doar eu si Al. Prin acest lucru am devenit banuitor.
- Al, ce s-a intamplat? o intreb mai calm de aceasta data.
- Tata a avut un accident cu masina! spune aceasta, in timp ce lacrimile ii izbucnesc din ochii. Se tranteste pe canapea langa mine, sustinandu-si fruntea in maini.
Nu zic nimic si socat o i-au in brate. As fi vrut sa zic ceva, dar cuvintele nu-mi ieseau pe gura. Era ceva ce nu ma lasa sa mai scot un sunet. In casa rasunau doar suspinele lui Al.
Kevinhttp://i46.tinypic.com/29dauu.png
Sidhttp://www.freeimagehosting.net/t/e9wpf.jpg
Alhttp://fc07.deviantart.net/fs71/i/2011/ ... 36rzdg.jpg
Tatal lui Kevinhttp://i50.tinypic.com/2cdu613.jpg
Larahttp://s10.postimage.org/y8kbta2w7/693a ... 4s7r1x.jpg
Andyhttp://s17.postimage.org/hdah7jtct/9485 ... 4xdp4m.jpg
Alvinhttp://i48.tinypic.com/14crw2u.jpg
Sashahttp://s10.postimage.org/unoga1ycn/2de2 ... 5c6f8i.png
Modificat de †KillerFeelings† (acum 11 ani)
_______________________________________
Konan ,Pluto , Tayuya and Sakon ARE MINE!
Jared Leto , Amy Lee , Adam Gontier , Billie Joe Armstrong , Laur(Guess Who) , Evan Lester and Sharon den Adel ARE MINE!
● I hate life and life hates me !
● A faithful friend is hard to find;remember man and keep in mind...
● I want to be nobody.
● One day, I shall rule the world ! Until then, I’m going to bed.
●╔═╦═╦═╦╦╗Put this on your profile
║═╣║║╔╣═╣if you are one of the
║║║║║╚╣║║11% that still
╚╩╩═╩═╩╩╝loves ROCK music
╔═╦══╦═╗ Put this on your site
║╩╣║║║║║ if you are
╚═╩╩╩╩═╝ Emo or support Emo.
►εmσ doesn't mean you cut.
►εmσ doesn't mean your gay.
►εmσ doesn't mean your suicidal.
►εmσ is fashion.
►εmσ is music.
►εmσ is people.
►εmσ is being ƒR££
|
|
Uite ca am trecut si eu pe-aici... Ideea e chiar interesanta si-n plus...cum descrii tu...adica WOW! Nu ma lua in seama, vroiam sa zic cu alte cuvinte ca imi place mult cum descrii. Sincera, personajele arata foarte neobisnuit. Nu-i neaparat ceva rau in asta. E bine! ^_^ De exemplu Al arata asa tare. Si ceilalti, iar tatal lui Kevin (parca asa il chema ca am si uitat) chiar seamana cu el. O.O Bun, deci astept urmatorul capitol! Bye! 
Acum trebuie sa fie uniti si sa ia viata in serios. Nici nu stiu ce as mai putea sa spun. Doar ca astept next-ul... Spor la scris.