Because I m stupid

Lumea noastră Anime
Păşeşte în lumea noastră Anime!

Lista Forumurilor Pe Tematici

Lumea noastră Anime | Reguli | Inregistrare | Login

POZE LUMEA NOASTRă ANIME

Nu sunteti logat.

Nou pe simpatie:
adee

Femeie
24 ani
Mures
cauta Barbat
24 - 59 ani

Lumea noastră Anime / Dropped. / Because I'm stupid

Moderat de Adele, Enderlicht, Monet, Rares

Autor

Mesaj

Pagini: 1

Monet
Moderator

Din: Seoul
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1740

Cum pe aici mi s-au părut prea multe fic-uri cu sămânţa unică de Naruto, eu cu draga de Lolla, ne-am gândit să venim cu ceva diferit. Nu ştiu cât succes o să avem cu el, dar merită să încercăm.
Noul nostru fic este inspirat din K-Drama pe care care noi două am văzut-o de curând şi anume Boys over Flowers. Personajele sunt în general aceleaşi...pot apărea doar mici excepţii de la serial.
Ficul nostru poate fi privit ca o continuare a serialului...pentru cei ce l-au urmărit. Pentru ceilalţi, vă sfătuim să arunca-ţi o privire peste el. Merită!
Ce mă mai lungesc atâta? Să încep cu primul capitol...
Enjoy!

Because I'm stupid

~Capitolul I ~

[Jan Di P.O.V]

„Oare toate astea sunt posibile ori am început să înnebunesc eu? Suntem din nou împreună? S-a întors...?!”
Ochii mi se umeziră de un lichid fierbinte care uşor mi se prelingea pe obrajii albi. Erau lacrimile pe care timp de patru ani nu am îndrăznit să le vărs. Lacrimi pe care le-am păstrat pentru mometul ăsta.
Îmi aduceam aminte acum totul...începuturile iubirii noastre, Liceul ShinHwa, umilinţele îndurate, bazinul de înot...totul. Viaţa mea din ultimi ani mi se derula prin faţa ochilor printr-o succesiune rapidă de imagini cu un conţinut sentimental imens pentru mine. Păreau atât de îndepărtate acele amintiri, de parcă nu le-aş fi trăit niciodată. Mi era frică să-l mai ating din nou de teamă să nu dispară odată cu lacrimile mele. Oare ar fi posibil?

Priveam marea cu toţii...eu, Jun Pyo, Ji Hoo, Yi Jung şi Woo Bin. Erau chiar ei...cei care mi-au oferit şansa de a fi cea care sunt astăzi. Cei mai buni prieteni ai mei...

- Plângi...aud o voce că mă întreabă în timp ce mâna lui caldă o strângea mai tare pe a mea?
- Jan Di nu plânge niciodată...spun eu zâmbind nostalgic şi ducând mâna la ochi.
Se mulţumi să-mi zâmbească şi el...zâmbetul lui, pe care îl iubeam atâta! El...Jun Pyo.

- Mergem să mâncăm şi noi ceva, sau mă lăsaţi să mor aici de foame?
"Întorc privirea spre inconfundabilul Woo Bin, sufletul grupui F4. Energic, carismatic, atent şi sensibil. Mi-a lipsit şi el foarte mult..."

- Mâncăm...cum să nu! Mi era un dor de mâncarea de aici! În Suedia nu-i nici pe deaparte aşa de frumos ca acasă! Spune zâmbind şarmant Yi Jung.
"Suedia a fost ţara care timp de 4 ani de zile te-a ţinut departe de ţara natală, de prieteni şi rude. Din simplă pasiune te-ai avântat în ,sălbatica Europă, ca acum să te întorci aparent acelaşi. Yi Jung, mi-ai lipsit şi tu foarte mult..."

- Dacă binevoiesc şi „porumbei aceştia” să vină cu noi, spune zâmbind Ji Hoo.

Prin porumbei, se referea la mine şi la Jun Pyo, dar am adoptat un aer încurcat prefăcându-mă că nu ştiu la cine se referea. Nu ştiu de ce dar încă mă simt ciudat în preajma lui, încă simt că sunt datoare faţă de el. De atâtea ori a fost alături de mine, m-a ajutat în cele mai grele momente ale vieţii mele dar cred că soarta a vrut ca eu să mă îndrăgostesc de Jun Pyo. Cu toate că în inima mea Ji Hoo va avea un loc special...simt că ar fi putut fi ceva mai mult între noi. Şi parcă regret...

Cât de frumos îmi părea totul în jur, cerul, marea, plaja. Erau cu totul noi pentru mine. De parcă niciodată nu le-am mai văzut. Mă simţeam ca un copil care vede pentru prima dată marea şi se îmbată încă din prima clipă cu parfumul ei. Cu toate că nu aş fi vrut să mai plec de acolo...m-am văzut nevoită să-i urmez pe dragii mei prieteni care deja o luaseră înapoi spre oraş. Foamea îşi spune cuvântul...

Am ajuns din nou la corturile amplasate pe plajă în scopuri medicale, corturi unde se presupunea că eu trebuia să fiu la ora asta şi să dau tot ce am mai bun. Îmi dau jos halatul cel alb de pe mine şi îl las pradă vântului rece. În timp ce eu mă eliberam de orice fel de responsabilitate pentru aceea zi o fetiţă micuţă, de vreo 4-5 ani se îndrepta spre noi. Ajunsă în dreptul nostru se opreşte în faţa lui Ji Hoo şi îi întinde o floare...

- Prinţule, o să pleci, întreabă micuţa fetiţă aproape plângând.
Ji Hoo se coboară la nivelul ei, i-a micuţa floare de mâinile tremurânde din cauza emoţiilor şi îi spune pe un ton pe care eu nu-l mai auzisem până acum:
- Acum o să plec, dar promit că o să mă întorc într-o zi.
- Promiţi..., întreabă fetiţa timid nefiind convinsă că „Prinţul” ei se va întoarce la ea?
- Promit, îi spune Ji Hoo zâmbind.
Fetiţa zâmbeşte şi ea mulţumită de promisiune. Îl sărută pe Ji Hoo pe unul din obraji spre mirarea mea iar apoi cu o viteză incomparabilă fuge înspre plajă.

Ji Hoo duce mâna înspre obrazul pe care fetiţa i l-a sărutat cu atâta inocenţă şi începe să râdă. Woo Bin îl loveşte pe umăr prieteneşte în timp ce Jun Pyo o urmăreşte pe fetiţă cu privirea.

- Prinţ, întreabă râzând Yi Jung? Probabil a vrut să zică „Broscoi”?
Ji Hoo doar zâmbi privind darul fetiţei. Era o floare de lotus... Ji Hoo îşi întoarse privirea înspre plajă încercând că o găseasă pe micuţa „Prinţesă” dar aceasta dispăruse. Apoi privirea i se blocă asupra mea iar un zâmbet trist îi înflori pe faţă. Îmi aminteam foarte bine floarea aceea...floarea de lotus era una foarte specială pentru mine. Din nou fantome ale trecutului îmi invadau mintea făcându-mă să zâmbesc. Ghicitoarea bunicului, cadoul de la Ji Hoo...floarea de lotus mă reprezenta în totalitate. Născută din gunoi şi răutate ca şi micuţa floare am învăţat să lupt cu viaţa şi să mă ridic la fiecare căzătură ca apoi să ajung să înfloresc. Din atâtea suferinţe şi lacrimi se naşte plâpânda floare. Oare eu am înflorit?

Ji Hoo îmi întinde floricica spre mirarea lui Jun Pyo care mai nutrea o mică urmă de invidie faţă de el cu toate că nu ar fi necesar. Primesc micuţa floare şi mi-o pun după ureche. Îi zâmbesc cu subînţeles lui Ji Hoo ca semn că nu am uitat niciodată acele zile.

Apoi ne îndreptăm spre maşini. Eu cu Jun Pyo şi Ji Hoo ne-am urcat în maşina lui Woo Bin în timp ce Yi Jung a plecat după Ga Eul. Ne reîntâlneam cu toţii din nou după patru ani dar parcă nu trecuseră decât două săptămâni. Erau neschimbaţi. Doar eu ce poate sunt alta.

Oftez... De obicei nu sunt aşa de melancolică şi nu gândeasc prea mult. Fac doar ce-mi spune inima dar astăzi e diferit. Va fi un nou început pentru mine, alături de el.

-Ofetzi? Să fie oare asta Jan Di? Mă întreabă chicotind Jun Pyo care de când ne-am reîntâlnit nu îmi mai dădea drumul la mână.
- Să fie oare Jun Pyo urâtul acesta care nu se mai dezlipeşte de mine, spun eu râzând.
Jun Pyo se preface afectat de insulta pe care i-am adresat-o şi se întoarce în partea cealaltă motivând sus şi tare:
- Nu mai vreau să te văd...
- Nu...? Bine atunci! Ji Hoo, spun eu întorcându-mă spre el, tu vrei să mă mai vezi?
- Da, spune el zâmbind.
Jun Pyo se întoarce instantaneu spre prietenul său să vadă dacă vorbeşte serios dar zâmbetul de pe faţa lui trădează mascarada noastră aşa că el se linişteşte.
- M-am râzgândit...te vreau înapoi! Cum ar putea Jun Pyo să trăiească fără Jan Di a lui?
- Păi eu de unde vrei să ştiu? Tu ai spus că nu mai vrei să mă vezi...spun eu trăgându-mi mâna dintr-a sa.
- Înseamnă că sunt un prost dacă am spus aşa ceva...spune el prizându-mi mâna din nou într-ale sale.
- Cel puţin recunoşti, spun eu eliberându-mi din nou mâna.
- Mai uşor cu sentimentalismele acolo în spate, adaugă Woo Bin aruncând înspre noi cu o inimioară de pluş pe care Jun Pyo mi-o oferă în schimbul iertării. Eu o accept şi astfel disputa noastră ia sfârşit.
Strâng inimioare în braţe şi îl las pe Jun Pyo să mă ţină de mână din nou. Îi arunc o privire curioasă la care acesta motivează:
- Am stat patru ani departe de tine...acum ce crezi că îmi mai scapi?
Tipic lui.

Ji Hoo din dreapta mea ne priveşte amuzat ca apoi să îmi ia inimioara din braţe. O priveşte cu curiozitate ca apoi să i-o fluture pe la cap lui Woo Bin.

- Mă rog...dar asta ce face la tine în maşină?
Woo Bin ia repede obiectul din mâinile lui bâlbâind o scuză penibilă ca apoi să competeze spre amuzamentul nostru:
- Ştiam eu că am uitat ceva...

***Acesta a fost primul capitol al acetui fic. Cam sec dar promit că următoarele vor fi mai bune.***

_______________________________________

Special place..here! ~

pus acum 12 ani

ღ♥ღ ♪ SaYuMi ♪ღ♥ღ
Membru

Din: Tokyo :D
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 505

Hmm... Interesant fic-ul.
Intradevar nu am mai intalnit un alt fic de genul acesta pe site si chiar imi place mult ideea voastra.
Am vazut cateva mici greselute de punctuatie dar nu are nimic. Se corecteaza.
Ceea ce pot sa spun insa este ca ficul este grozav din punct de vedere al organizarii.
Avem multa descriere a sentimentelor ceea ce imi place mult iar diaogul nu este chiar sec.
Acum astept noul capitol sa vad intadevar ce idei ai.
Bye

Modificat de ღ♥ღ ♪ SaYuMi ♪ღ♥ღ (acum 12 ani)

_______________________________________
如果你想要去的...
停下来，思考了片刻
也许你想要的方式去......不会找到我

ஐღ♥•º°”˜¨ ☆ ஐღ♥•º°”˜¨ ☆ ஐღ♥•º°”˜¨ ☆ ஐღ♥•º°”˜¨ ☆ ஐღ♥•º°”˜¨ ☆ ஐღ♥•º°”˜¨ ☆

☆ ¨˜”°º•♥ღஐ ☆ ¨˜”°º•♥ღஐ ☆ ¨˜”°º•♥ღஐ ☆ ¨˜”°º•♥ღஐ ☆ ¨˜”°º•♥ღஐ ☆ ¨˜”°º•♥ღஐ

If you want to go ...
stop, think for a moment
Maybe the way you want to go ...... will not find me

pus acum 12 ani

Monet
Moderator

Din: Seoul
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1740

Mulţumesc de comentariu ღ♥ღ ♪ SaYuMi ♪ღ♥ღ. Merci că ai sesizat şi greşelile de punctuaţie. Nu sunt prea atentă. Umblu mai mult cu capul în nori.

Şi ca bonus...am găsit melodia care ne reprezintă ficul. Este foarte frumoasă şi se potriveşte perfect cu ce se va întâmpla în continuare. Just listen it!

_______________________________________

Special place..here! ~

pus acum 12 ani

Marshmallow
Săcsy Nyan Cat

Din: Seul,Coreea de Sud.
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1008

Am vazut tot serialul Boys Over Flowers si mi-a placut foarte mult.Uneori parca voriam sa il iau de gat pe Gu Jun Pyo.
Ati avut o idee foarte buna.

Si,Because I'm stupid e melodia mea preferata.

Abia astept continuarea.

_______________________________________
meow

Kim Hyun Joong , Lee Jong Suk ,Usui Takumi , Tsubakii , Max Amphetamine , Hae Young Saeng , ,Jung Yong Hwa , Kang Min Hyuk , Ji Sung , Kim Jaejoong , Davichi , BoA , KARA , Hyun Ki ♥ ,Kevin [Kim Ji Yeob] , Park Shi Hoo , Onew , T-ara , 4 minute , f(x) , Crayon Pop , Park Hyun Seok , Lee Min Ho , Sun Woong , Choi Minho , Kim Woo Bin , EXO, BTS , Kim Ji Won , Park Shin Hye , Park Min Young , Kim Sung Ryung , SNSD and Unnie ARE MINEEEEEEE >w<

pus acum 12 ani

Psychòpath
Bufniță Flămândă

Din: $$$
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 482

Because I'm stupid.
-Capitolul 2-
Ga Eul P.O.V

Patru ani s-au scrus rapid . Si pentru mine dar in aceelasi timp si pentru el . Cand il refazusem , inima imi batea tare si am incercat sa-l strang in brate . Dar cu ce folos? Asa ca m-am abtinut cu greu .
Acum pentru mine si Jan Di , totul este perfect. Dupa ploaie , a urmat furtuna care intr-un sfarsit a adus soarele care il purtam cu noi . In ochii lui Jan Di se observa fericirea radianta . Revenirea lui Gu Jun Pyo din America a fost ca un medicament pentru ea impotriva unei boli necrutatoare. Pot spune ca Gu Jun Pyo , dupa 4 ani de munca si stres , nu s-a schimbat deloc. Exact ca si Jan Di , cei doi nu s-au preschimbat in lebede . Au ramas acei doi puii mici si adolescenti . Care se iubesc ...
Dar ce pot spune de mine? Eu sunt implinita . Am devenit o femeie pe picioarele mele , cu capul pe umeri . Dar inca mai gandesc copilareste. Daca ma gandesc mai bine ... nici F4 nu s-au maturizat mai mult. Ca de exemplu , tocmai ne-au chemat pe mine si Jan Di la o petrecere la piscina . Doar noi , in cinstea anilor vechi , petrecuti impreuna ca prietenii buni . Normal ca am acceptat.
Cand fiecare s-a dus in drumul sau , acum patru ani , am crezut ca povestea noastra ca prieteni buni s-a sfarsit . Dar nu .
Povestea noastra continua si acum .
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

- Jan Di , cu ce sa ma imbrac ? intreb eu tinand in mana doua umerase de care se agata doua rochite. Jan Di..?
Observ ca are acel zambet fericit pe fata dar e cu gandul la altceva si clar nu a ascultat ce am discutat doua ore incontinuu.
O scutur usor si tresare putin , dupa care isi asterne zambetul ala 'Jan Di.'
- Hm?Scuze Ga Eul . Doar ca sunt ingrijorata.sopteste ea , punandu-si capul pe perna.
O privesc uimita. Ce o poate ingrijora? Ne-am reunit toti , am facut iar grupul de prieteni iar ea se va casatori cu Jun Pyo. Ce poate fii rau?
- Jan Di, ce te supara?
Ma pun langa ea , intinsa pe pat si o privesc in ochi.
- Ga Eul , mama lui Gu Jun Pyo...nu stie de casatorie. Sigur va incerca sa faca ceva .. daca o sa...gandeste ea negativ.
Ma ridic in picioare si o trag langa mine zgaltaindo.Ma incrut la amintirea acelei vrajitoare care a facut-o sa sufere si rasuflu mai mult nervoasa.
- Jan Di ! tip eu si ii atrag atentia. Tu esti cea mai buna prietena...nu. Tu esti sora mea ! Si in calitate de sora mai mica , trebuie sa te apar. Tu nu trebuie sa-ti faci griji , pentru ca ma voi ocupa eu de toate. o incurajez eu , imbratisando strans .
Isi afiseaza zambetul angelic si imi sopteste la ureche :
- Nici una . spune ea si imi ia din mana cele doua rochii.
Incepem sa radem amandoua si imi intinde o cutiuta mica , roz.

Ma uit la Jan Di surprinsa si acesta da din cap afirmativ. Deschid mica cutie si scot din ea o camasa in carouri , albastra.
Ii multumesc lui Jan Di si ne imbracam rapid.
Aud telefonul lui Jan Di cum suna si imi dau seama ca baietii deja au ajuns . Ma uit pe fereastra si observ masina lui Gu Jun Pyo si a lui Yi Jung . Zambesc la vederea tanarului care tocmai a iesit din luxoasa masina . O iau pe Jan Di de mana si fugim spre usa . Incepem sa coboram scarile dar dam nas in nas cu baietii. Jan Di si Gu Jun Pyo se imbratiseaza strans pe cand eu si Yi Jung ne multumeam doar privindu-ne si zambind unul la vederea celuilalt.
Jun Pyo o ia de mana pe Jan Di si pleaca in josul scarilor. Yi Jung , ca un gentelman , imi intinde mana . Plecam si noi , imbarcandu-ne in masina .

Tot drumul , l-am privit numai pe el . Normal , ca pe furis . El facand la fel...
Ajungem acasa la Jun Pyo si coboram din masina . Chiar in fata noastra ne intampina Woo Bin care incearca din rasputeri sa foloseasca o furculita pentru a invarti friptura pe gratar . Cand ne vede arunca unelta cat-colo si ne imbratiseaza strans . Incepem sa radem de la fata si entuziasmul de nedescris a celui mai batran din F4 .
Baietii ne invita pe mine si Jan Di la masa frumos amenajata.Ne asejam tacuti la locurile noastre. Woo Bin in capatul mesei, Jan Di si Jun Pyo unul langa altul iar eu langa Yi Jung.
O servitoare ne pune pe masa toate felurile de mancare pregatite de mana lui Woo Bin.
- Fratioare , este chiar foarte buna! spune Jun Pyo infulecand .
Woo Bin s-a umflat in pene la auzul vorbelor si a inceput sa invarta furculita in aer , imbujorat.Incepem sa chicotim toti la vederea micului clown.

Dupa masa...

- Noi mergem sa ne plimbam . anunta Jan Di , care se indeparteaza la bratul lui Jun Pyo.
Woo Bin se uita confuz la toata scena petrecuta si ma priveste pe mine .
- Aaa..desigur , eu trebuie sa plec neaparat sa iau .. casa ! tipa el si se impiedica in nereusita lui minciuna .
Si raman singura cu Yi Jung.
- Ai vrea sa te plimbi? intreaba el politicos.
Dau din cap afirmativ si incepem sa mergem alene pe o alee plina de flori.Lumina lunii si fantana din fata , fac totul foarte special.
Ne oprim in fata apei , unul in fata altuia .
- Mi-a fost dor de tine , Ga Eul.
Zambesc .
- Si mie ...Yi Jung.
Zambim amandoi ; ma simt cuprinsa de bratele lui . O imbratisare ? Da, o imbratisare ... care am asteptato...4 ani.
Ne intoarcem imbujorati amandoi odata cu ceilalti porumbei.
Ne asezam din nou la masa si incepem sa discutam diferite amintiri.
- Nu credeti ca Ji Hoo intarzie cam mult? inreaba Jan Di dar este intrerupta chiar de 'lup':
- Imi pare rau de intarziere ! Dar a trebuit sa o iau pe Ji Hyun de la aeroport ! spune el gafaind.
- Ji Hyun ?! intrebam eu cu Jan Di in cor.
Jun Pyo se ridica entuziasmat la masa odata cu Woo Bin.
In spatele lui sunbae , se afla o tanara extrem de frumoasa. Par roscat si infatisare angelica.
Cei doi fericiti o imbratiseaza si o saluta pe fata .
- Oh, fetelor ! Ea este o foarte veche prietena , Ji Hyun , ele sunt Jan Di si Ga Eul ! Sigur veti fii prietene bune ! spune Jun Pyo entuziasmat.
Fata, la vederea noastra se ascunde in spatele lui Ji Hoo , timida. Acesta o ia de mana si zambeste la vederea gingasiei ei .
Ma uit spre Jan Di si observ cum strange in mana un servetel .
Cred ca .. acesta e un inceput neplacut pentru noi.

Cam asta a fost al doilea capitol o.o A fost cam .. plictisitor , cred . Eh, imi pare rau pentru greselile de punctuatie , ortografie si balbla o.o . Doar ca e 23:39 si nu prea sunt in stare sa mai recistesc din nou :]] .
Acum , pun cateva poze <3.

Ji Hyun :

Ji Hoo:

Modificat de Chocolate (acum 12 ani)

_______________________________________
Nu ♥

#moneyovereverything

pus acum 12 ani

Black Rose
Membru

Din: Respir aer de CONSTANTA, bby!
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 357

Doamne, va iubescccc! Deci ati venit cu o idee geniala! Boys Over Flowers este unul dintre serialele mele preferate, mai ales ca il are pe Lee Min Ho ca personaj principal. <3
Faceti echipa buna, iar personajele si-au pastrat caracterele intacte. Ma rog, la Jan Di am dubii, dar o sa-mi dau seama mai bine capitolele urmatoare.
Am vazut ca pe mama lui Jun Pyo ati lasat-o rea, deci pot sa ma astept la multa actiune. Yey! :>
Inceputul pare foarte interesant, nicidecum sec pentru ca se simte ca si cum ar fi linistea dinaintea furtunii.

Aveti cateva greseli de exprimare si de punctuatie, dar asta nu conteaza asa mult.
Va spun inca o data ca va ador ideea de a continua serialul acesta minunat in stilul vostru si sper sa aduceti next´ul cat mai repede.
Va pupacesc! :*

_______________________________________

MAMI and TATI are MINE! : )))

pus acum 12 ani

Marshmallow
Săcsy Nyan Cat

Din: Seul,Coreea de Sud.
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1008

Ce repede a venit capitolul 2.Se vede ca nu te plictisesti Lala.Si,nu e deloc plictisitor,mai ales ca Ji Hoo<3 a venit cu Hyun,Jan Di parca era geloasa.

_______________________________________
meow

pus acum 12 ani

Denii
Membru

Din: Constanta
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 83

Wooh, wooh!!
Deci vreau sa incep prin a mentiona ca Boys over Flowers a fost prima Kdrama pe care am vazut-o, deci are un loc special in corasonul meu.
Ce faceti voi aici este intr-adevar minunat si original, din moment ce am fost asaaaaaaa de trista cand s-a terminat serialul, si as fi dat orice pentru o continuare!
Ei, uite ca am primit-o acum, haha!
Abia astept sa citesc si urmatoarele capitole, aparitia acestei 'Ji Hyun' pare a fi una promitatoare, ma intreb ce se va intampla de aici inainte.
Ah, apropo, eu una va sfatuiesc sa urmariti si Hana Yori Dango, versiunea in Japoneza a Boys over Flowers. La inceput s-ar putea sa nu va placa, din moment ce a aparut undeva prin 2005, si de aceea si imbracamintea, comportamentul, si chiar personajele in sine pot parea putin 'invechite', insa eu zic cu mana pe inima ca merita vazut si acesta, mai ales ca sunt si mici diferente in ceea ce priveste Scriptul.
In orice caz, eu va felicit pentru initiativa si Spor la Scris!

pus acum 12 ani

Monet
Moderator

Din: Seoul
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1740

Mulţumim de comentarii! Sunteţi foarte drăguţi că ne citiţi ficul! Drept răsplată...am adus next-ul! Enjoy! Nu este prea reuşit...dar eu sper să vă placă!

~Capitolul III~

[ Ji Hoo P.O.V ]

Toţi mă priveau cam ciudat...sau cel puţin pe Ji Hyun. Jun Pyo şi Woo Bin o recunoscuseră imediat pe prietena mea de ceva ani buni. Chiar au venit să o salute, dar fetele şi Yi Jung o priviră cam răutăcios. O iau pe Ji Hyun de mână şi ne aşezăm lângă Jan Di şi Ga Eul. Cu siguranţă se vor înţelege foarte bine!

- Dar ce ai întârziat atâta, Prinţule, îl întreabă Woo Bin sarcastic. De când cu micuţa fetiţă de pe plajă Woo Bin numai prinţ îmi spune.
- M-am plimbat puţin cu Ji Hyun prin împrejurimi! Îi era foarte dor de ţara natală şi nu am putut să-i refuz această dorinţă!
- Dar unde ai fost tu plecată...întreabă Yi Jung ridicând un pahar mare de vin?
- America...spune ea atât de încet încât abia am putut-o auzi!
Jun Pyo tresări când auzi numele continentului care l-a privat de iubirea lui timp de mult timp. Nici nu îl condamn. Îl înţeleg oarecum. Jan Di o privea pe furiş pe Ji Hyun. Fata asta! Nu s-a schimbat deloc. E la fel de inocentă şi copilăroasă...exact cum era şi în momentul când am cunoscut-o pentru prima dată. Zâmbetul ei era acelaşi...iar faţa radia de fericire.

Încă mă gândesc la ea...cu toate că au trecut patru ani de când mi-a refuzat sentimentele în favoarea lui Jun Pyo. Să câştigi inima unui om e aşa de greu... Acum ştiu că totul e pierdut. Se vor căsători iar eu va trebui să asist la asta. Încă mai am sentimente pentru ea. În tot acest timp am fost la Facultatea de Medicină mai mult pentru ea, pentru ai fi aproape, decât pentru dorinţa bunicului. Oare de ce nu pot să o uit? Trebuie să o uit!

O privesc pe Ji Hyun, aşa de timidă şi mică în comparaţie cu Jan Di. Mică în ochii mei plini numai cu Jan Di. Părul acela roşcat care te făcea să tresari din prima clipă, zâmbetul ei fermecător, chipul blând... Era destul de frumoasă şi drăguţă dar inima mea era încă a lui Geum Jan Di!

„Trebuie să o uit!” erau cuvintele ce mi se tot repetau prin minte de când am ajuns aici. Privirea mea obosită şi tristă, de când a revenit Jun Pyo în Seoul, se tot muta de la Ji Hyun la Jan Di! Făceam un fel de comparaţie între cele două fără ca măcar să îmi dau seama... Erau aşa de frumoase amândouă... dar se ştie că la mine nu a contat niciodată frumuseţea şi sufletul, personalitatea şi felul de a gândi!

- Să ciocnim în cinstea îndrăgostiţilor noştri...spune Woo Bin, trezindu-mă din visare, lovindu-mă cu cotul!
Cred că îşi dădea destul de bine seama ce se întâmpla în mine... Şi Yi Jung mă fixă cu privirea... Nu aveam să fac aceaşi greşeală de două ori. Nu o să mă bag între ei... E a lui Jun Pyo şi a lui va rămâne!
- Şi când o să te văd în costum de ginerică, continuă râzând Woo Bin, în timp ce Jun Pyo se chinuia cu nişte serveţele pe care evident le-a desfăcut elegant Jan Di.
- Ginere, spune Ji Hyun ca trezită dintr-un vis frumos? Te căsătoreşti, întreabă ea arucându-i lui Jun Pyo cel mai frumos zâmbet al ei...
- Dacă nebunii mei din F4 nu se opun, da...mă voi căsători, răspunde Jun Pyo privindu-ne pe fiecare în parte.
- Cu cine te vei căsători, continuă la fel de interesată Ji Hyun? Vai...sper că mă inviţi şi pe mine, continuă ea foarte încet. Cred că micuţa mea prietenă îşi aminti de timiditatea ei. De obicei nu vorbeşte prea mult...îi e prea frică că ar putea spune o prostie pe care o va regreta mai târziu!
Jun Pyo care era foarte vesel în seara asta, se făcu că nu aude şoaptele lui Ji Hyun, cu toate că ştia foarte bine temperamentul ei şi era obişnuit cu el. Eram prieteni cu toţii încă de la grădiniţă ca apoi ea să plece în America cu părinţii ei adoptivi fără să spună nici un cuvânt.
- Ce ai spus? Nu ai mâncat la prânz de vorbeşti aşa de încet?
Ji Hyun s-a făcut roşie ca părul ei la faţă şi a lăsat privirea ruşinată în jos... Sărăcuţa de ea! E greu să te lupţi cu propria ta persoană când ai un astfel de temperament! Nu ştiu de ce...dar am simţit nevoia să o strâng în braţe, ceea ce am şi făcut, spre mirarea tuturor celor din jur.
- Nu mai râde de ea, Jun Pyo...şti doar că e ca un copil! Orice ai zice...ea e cea mai timidă fată pe care o ştiu...
Însă nu am apucat să continui fiindcă sunetul strident al unui pahar spart îmi răsună în urechi. Îmi separ mâinile de trupul firav al lui Ji Hyun surprins de situaţie şi neştiind acum de unde a venit manifestarea asta de sentimente penrtu Ji Hyun...
Jan Di scăpase un pahar pe jos care într-o secundă se prefăcu în mii de cioburi sclipitoare...
- Îmi pare rău, spune ea aplecându-se să culeagă cioburile de pe jos...
- Eşti nebună, se isterizează Jun Pyo când o vede că începe să adune de pe jos. O să te răneşti... Lasă-le! Nu murim noi dintr-un pahar! Şi o prinde pe Jan Di de umeri, aşezând-o înapoi pe scaunul ei.
- Mă duc să chem una din menajerele mele deosebit de neatente! La naiba! Aţi adormit acolo cu mâncarea în gură? spune râzând Woo Bin!
Râdem şi noi copios pe seama comportamentului de „stăpân ursuz” al prietenului nostru blând ca un puişor de găină cu toate că el e fiul mafiei.

Râdeam şi ne simţeam bine...era aşa de plăcută revederea! Grupul F4 s-a reîntregit cu toate că nu vom mai fi niciodată la fel dar ştiu că în inimile noastre tot acei patru băieţi, nebuni, petrecăreţi am rămas cu toate că vremurile s-au schimbat radical de mult iar timpul ne mai permite să ne bucurăm de „plăcerile tinereţii”.

În toată această voioşie, în timp ce scormoneam prin cenuşa trecutului...aminitiri de demult, simt două mâini firave şi reci prinzându-le pe ale mele. Erau ale lui Ji Hyun. O privesc surprins de gestul ei şi îmi aplec urechea spre ea...
- Am putea să plecăm...spune ea atât de încet încât cu greu am putut distinge cuvintele ei de acordurile orchestrei. Nu mă simt prea bine...
O privesc şi observ cum chipul ei care până înainte era roşu ca focul deveni palid iar din ochii ei mari şi blânzi mai aveau puţin şi lacrimi fierbinţi aveau să cadă...
- Dacă asta vrei...Putem pleca! A fost o greşeală să te aduc aici...îi spun eu la ureche.
Mă ridic îndrăzneţ de la locul meu ţinând-o pe Ji Hyun de mână. Tocmai atunci acordurile unui vals răsunau puternic.
- Noi o să ne retragem...spun eu zâmbind dragilor mei prieteni.
- Deja...? Nu se poate...Petrecerea abia a început, ne dezaprobă vehement Woo Bin.
- Ji Hyun nu se simte prea bine. Cred că ar fi mai bine pentru ea dacă s-ar retrege...îmi susţin eu cauza cu un argument destul de convingător.
Ursuzul stăpân mă priveşte oarecum surprins de grija mea pentru Ji Hyun iar apoi continuă hotărât:
- Măcar un dans mai staţi, spune el prinzând de mână una din menajerele aflate prin preajmă şi târând-o până pe ringul de dans.
- Exact! Un vals, spune Jun Pyo ridicându-se de pe scaun cu Jan Di de mână!
Îi urmă exemplul şi Yi Jung care îi întinde mâna curtenitor dragei sale partenere, Ga Eul.
- Nu-i aşa că îmi faci plăcerea de a-mi acorda acest vals? Sau vrei să i-au şi eu ca Woo Bin una din menajere?
Ga Eul începu să râdă timid şi îi oferi elegant lui Yi Jung mâna sa.

O privesc pe Ji Hyun care parcă stătea ca pe ace... Săracă fetiţă, dacă ştiam că nu te vei simţi bine nu te-aş fi adus aici...
- Crezi că rezişti un vals, o întreb eu zâmbind?
Ji Hyun îmi zâmbi arătându-mi două gropiţe foarte drăguţe apoi chipul i se blocă pe o stare de melancolie. Nu îmi dăduse un răspuns... Îmi aplec capul la nivelul gurii sale pentru a auzi răspunsul...Îi era prea teamă să-l spună cu voce tare...
- Nu ştiu să...dansez, spune ea neîndrăznind nici măcar să mă privească în ochi.
O prind de mână şi o duc pe ringul de dans...Ea mă priveşte aşa de ciudat, se înroşise din nou la faţă. Emoţiile o depăşeau de data asta!
- Aşează-te pe picioarele mele, spun eu zâmbind. Nu se poate să nu dansezi!
Ji Hyun tremurând toată îmi urmează sfatul iar eu încep să dansez...cu ea pe picioarele mele. Era aşa de drăguţă...mă uitam la ea şi parcă nu-mi venea să cred că ea e micuţa mea prietenă de acum zeci de ani. Se schimbase atâta... Era o fiinţă aşa de specială...

În timp ce dansam Ji Hyun îşi lipeşte obrazul de pieptul meu...Era aşa de scumpă! Apoi aud nişte şoapte:
-Fata aia se uită ciudat la mine! Am făcu ceva greşit?
Îmi ridic privirea de la Ji Hyun şi o întâlnesc pe Jan Di uitându-se insistent la noi... Un fulger parcă m-a lovit! Uitasem pentru prima dată de ea de când am cunoscut-o pentru prima dată! Pentru cinci minute m-am gândit la Ji Hyun şi nu la ea!

Amintiri îndepărtate îmi invadau mintea tulbure...o fetiţă mică şi inocentă, îmbrăcată în „Femeia Minune” undeva pe jos cu o tavă de mâncare peste ea... Peste cinci minute eu cu aceea fetiţă preschimbată în câteva secunde într-o ţinută foarte elegantă, specifică pentru banchetul dat în cinstea zilei mele de naştere, eram îmbrăţişaţi într-un vals melancolic exact cum eram acum eu cu Ji Hyun.

„Doamne...de ce nu mi-am adus aminte asta până acum? Încerc să o înlocuies pe Jan Di cu Ji Hyun? Sunt pregătit să renunţ la ea?

Două lacrimi mari îmi căzură fără să vreau în părul lui Ji Hyun. Nici nu observasem cum micuţa mea prietenă adormise în braţele mele...plângând. Un zâmbet îmi încolţi lăsându-mi dinţii albi să se arate.

„Ce fetiţă timidă, îmi tot repetam eu în gând continuând să dansez pe ritmurile melodiei lente de parcă amintirea acelor clipe dureroase se ştersese odată cu inocenţa acestei fete.”

-Nu te juca prin cenuşa trecutului Ji Hoo căci s-ar putea să găseşti nişte scântei în care te-ai putea arde. Iar rănile lor vor fi aşa de puternice încât s-ar putea să ţi se frângă inima...aud o voce angelică că îmi şopteşte.

Era vocea suavă lui Ji Hyun care vorbea în somn...

O strâng cu putere la piept şi privesc micuţul înger cum doarme...

_______________________________________

Special place..here! ~

pus acum 12 ani

Marshmallow
Săcsy Nyan Cat

Din: Seul,Coreea de Sud.
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1008

Intersanta continuare.Ar fi foarte fain daca asta ar fi continuarea serialul,in sezonul 2.Dar,parca imi pre rau ca Jan Di a ramas cu Jun Pyo.

P.S:Cred ca acest fic ar trebui mutat la ficuri originale.

Modificat de Little M. (acum 12 ani)

_______________________________________
meow

pus acum 12 ani

Monet
Moderator

Din: Seoul
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1740

În ficul meu şi al Lalei orice este posibil...deci nu se ştie cu cine rămâne Jan Di...
Mulţumesc de comentariu...nici mie nu mi-a plăcut finalul. Părerea mea, Ji Hoo o merita mai tare decât Jun Pyo. La cât a suferit Jan Di din cauza lui... Oricum este un serial reuşit care m-a inspirat...

Deci draga mea Lolla te aştept cu next-ul...

See ya!

_______________________________________

Special place..here! ~

pus acum 12 ani

Monet
Moderator

Din: Seoul
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1740

Chapter IV

~Jun Pyo P.O.V~

Ei cred că eu nu ştiu ce se întâmplă? Cu toate că am fost plecat pentru câţiva ani din Seoul, nu am uitat chiar totul. Ji Hoo încă se mai gândeşte la Jan Di a mea. Oare ce aş putea să fac? Să mă prefac că nu observ cum se distruge de unul singur sau să încerc să vorbesc cu el? Nu cred că ar merge. Lucrurile astea nu le poţi impune unei persoane. Chiar credeam că patru ani îi sunt suficienţi pentru a o uita, dar se pare că m-am înşelat.
Oare Jan Di îşi dă seama de asta? Probabil că da... Dar acum că ne vom căsători nu mai contează. Ji Hoo, mama, compania, nu mă mai pot împiedica de data asta. Cu sau fără voia lor eu mă voi căsători cu cea pe care o iubesc cel mai mult!
Revenirea lui Ji Hyun în Coreea, ar putea fi un lucru bun. Ji Hoo încă de mic o simpatiza...asta evident înainte de accidentul părinţilor lui. Şi spre surprinderea mea încă o recunoaşte. Poate ea îl va face să treacă şi peste asta, fără prea multe regrete.
Îi privesc cum dansează atât de stângaci. Niciodată Ji Hyun nu a ştiut să danseze. Chiar niciodată! Sunt foarte suprins că o văd încercând în faţa noastră, cu toate că este de o timiditate destul de rară. Zâmbind îmi amintesc amintesc de o Jan Di la fel de împiedicată, dar totuşi drăguţă şi simatică, cu un caracter foarte puternic. Chiar nu pot să înţeleg cum ea, din atâtea fete, a reuşit să pună stăpânire pe mine. Prin câte a trecut din cauza mea... Şi acum stau şi relizez că niciodată nu mi-am cerut scuze pentru acele vremuri. La ce fel de caracter am, nici nu cred că o voi face prea curând. Totuşi curiozitatea mea cea mai mare constă în alegerea ei. De ce nu l-a ales pe Ji Hoo? Sincer, din toate punctele de vedere, el ar fi fost mai bun pentru ea. Atunci de ce?
Imi mut privirea de la cei doi dansatori, la chipul palid al viitoarei mele soţii. Ea, văzând insistenţa cu care o studiez, începe să se tragă înapoi:
- Ce e, întreabă ea îndepărtându-se de mine?
- Fugi de mine, o întreb eu zâmbind...?
- Poate, răspunde ea, schiţând la rându-i un zâmbet în colţul gurii.
- Sunt chiar aşa de urât, întreb eu atingându-mi faţa, testându-i fineţea?
- Chiar foarte, spune ea aşezându-se pe un scaun, destul de departe de mine.
- Jun Pyo nu este urât, intervine Yi Jung în discuţie, întorcându-se cu Ga Eul de pe ringul de dans.
- Vezi! Am chiar şi admiratori. Păcat că este din rândul băietilor. M-as fi simţit mai bine dacă aprecierea frumuseţii mele venea de la o fată...răspund eu sceptic, aşezându-mă din nou lângă Jan Di.
- În loc să îmi mulţumeşti de compliment, tu ce faci? Jun Pyo, întreabă râzând Yi Jung?
Însă nu am apucat să îi răspund la întrebare, pentru că Ji Hoo şi Ji Hyun s-au întors şi ei. Bine, teoretic am putea spune că doar Ji Hoo s-a întors, pentru că Ji Hyun dormea dusă în braţele lui. El destul de trist, ne urează o petrecere plăcută în continuare şi o noapte bună. Nu mai putea să rămână, deoarece trebuia să aibă grijă de Ji Hyun. Nu ştiu de ce dar lucrurile între cei doi mi se păreau destul de serioase.
Oarecum trist de dispariţia lor din peisaj, i-am condus împreună cu Woo Bin, până în parcare, unde maşina lui Ji Hoo aştepta. Cred că petrecerea avea să ia sfârşit odată cu plecarea lor. Probabil că era mai bine aşa. Era deja ora trei dimineaţa, iar eu eram destul de obosit după călătoria cu avionul. Nici nu pot să înţeleg cum am rezistat până la ora asta, eu care de obicei dorm dus încă de pe la opt!
Când ne-am întors în casă, deja se făceau ultimele pregătiri, iar masa grandioasă era strânsă de câteva servitoare. Jan Di şi amorezii prezenţi la datorie, Ga Eul şi Yi Jung, se pregăteau şi ei de plecare. Woo Bin se duce şi el repede în casă şi îşi ia o geacă pe el, pentru a putea pleca. Însă Ga Eul îl pune într-o mare dificultate:
- Tu unde vrei să pleci?
- Acasă la mine, răspunde zâmbind acesta, în timp ce se chinuia să închidă fermoarul!
- Dar aici locuieşti, spune râzând Yi Jung, completându-şi iubita!
- Da, întreabă indecis Woo Bin în timp ce îşi roteşte privirea în jur! Chair aici locuiesc, constată el stupefiat, dându-şi o palmă!
- Tipic ţie, omule, îi spun eu îmbrăţisându-l în semn de rămas bun!
- Atunci cred că ar trebui să mă duc să mă culc, nu?
- Probabil, îi răspunde Jan Di zâmbind!
Woo Bin, foarte derutat de situaţie, îşi dă geaca, pe care nici nu a reuşit să o încheie, jos şi se deplasează cu viteza mortului în spaţioasa lui casă, târând picioarele plictisit.
Noi după ce ne-am asigurat că nu ne va urmări, băiatul ăsta era capibil de orice, ne-am urcat în maşini şi am plecat fiecare pe drumul nostru: Yi Jung spre casa lui Ga Eul, iar eu spre cea a lui Jan Di.
Conduceam repede, iar melodia de la radio era una din preferatele mele. Jan Di stătea pe locul din faţă, fără să spună nimic, fără să schiţeze niciun gest. Doar din când în când îmi mai arunca o privire pe furiş, încercând să nu fie remarcată. Cred că dorea să mă întrebe ceva dar nu ştia cum să o facă. Gândindu-mă mai bine, mi se părea destul de ciudat, că ea nu vorbeşte deschis cu mine. Adică, urma să ne căsătorim iar ea încă nu avea încrederea de a mă întreaba orice? Părea ceva ridicol...iar liniştea stânjenitoare dintre noi mă făcea să mă simt ciudat. Oare m-am schimbat atât de mult încât ea nu mă mai recunoaşte? Sau poate că ea este problema? Fără să înţeleg nimic şi destul de nervos din cauza asta, am frânat brusc. Maşina s-a oprit iar Jan Di a început să ţipe:
- Am făcut accident, întreabă ea luându-mă în braţe, căutând probabil protecţie?
- Nu, spun eu mulţumit de efectul pe care l-a avut actiunea mea asupra ei. Chiar aveam nevoie de o îmbrăţişare din partea ei.
Ea, încă speriată în urma orpirii noastre spontane, s-a retras în partea ei de maşină. Însă una din mâinile ei micuţe şi delicate ţinea strâns sacoul pe care îl purtam în acea zi. Eu, fericit oarecum, pornesc din nou maşina.
- Jun Pyo, îmi rosteşte ea numele îngândurată?
- Da?
- Fata aceea ce reprezintă pentru Ji Hoo, mă întreabă ea dându-mi drumul la sacou?
- Ji Hyun, o întreb prefăcându-mă că nu înţeleg înatrebarea?
- Da ea, răspunde ea şi mai tristă?
- Este o foare bună prietenă de a lui şi de a mea, îndeosebi. De ce te interesează?
- Nu o plac, îmi spune ea privindu-mă fix în ochi.
Nu am ştiut ce să-i răspund. Privirea ei îmi spunea că lucrurile sunt foarte serioase, iar asta mă cam speria. Oare...şi Jan Di mai are sentimente pentru Ji Hoo? O privesc speriat. Nu cred că s-ar putea aşa ceva! Jan Di este a mea. Nu poate să plece de lângă mine! O prind de mână şi o duc la buze. Trebuia să îi demontrez că eu sunt mult mai bun ca Ji Hoo! Nu puteam să o pierd din nou!
Curând am ajuns acasă la Jan Di. M-a invitat să urc sus, însă eu am refuzat-o politicos. Trebuia să mă întorc acasă, să văd ce fac mama şi tata, cu toate că mi-ar fi plăcut de zece ori mai mult să stau cu cea pe care o iubesc. Îmi iau rămas bun de la ea şi pornesc mai departe, trist şi îngândurat, măcinat de nişte temeri puternice. Iar chipul ce mi se reproducea în minte era cel al lui Ji Hoo...

Sorry Lala, dar m-am plictisit să aştept... O să continui ficul de una singură.

_______________________________________

Special place..here! ~

pus acum 12 ani

Marshmallow
Săcsy Nyan Cat

Din: Seul,Coreea de Sud.
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1008

A aparut continuarea.^^O astept de mult,dar am promis ca astept oricat de mult numai sa apara.La fraza asta " De ce nu l-a ales pe Ji Hoo? Sincer, din toate punctele de vedere, el ar fi fost mai bun pentru ea. Atunci de ce? " spuneam in minte numai:"Daaa!Ji Hoo e mai bun pentru Jan Di!".Dar si Gu Jun Pyo merita sa o aiba pe Geum Jan Di,prin cate a trecut.Mi-ar placea daca s-ar face un film dupa asta.Deja imi imaginez scenele in minte.o,o Mi-a placut continuarea,si faza cu asa zisul accident.:]]
Ma bucur ca te-ai gandit sa il continui!Spor la scris continuarea!

Modificat de Little M. (acum 12 ani)

_______________________________________
meow

pus acum 12 ani

Monet
Moderator

Din: Seoul
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1740

Chapter V

Ji Hyun P.O.V.

Auzeam în fundal acordurile plăcute ale unei melodii foarte dragă mie. Am deschis ochii, putin timidă la început, căutând cu privirea chipul singurului ce parca mă înţelegea şi cunoştea, chipul celui în care aveam încredere deplină, Ji Hoo. Maşina în care mă aflam mergea cu viteză pe străzile goale ale Seoul-ului, perturbând liniştea şi întunericul acelei nopţi senine de vară.
Puţin amorţită la început din cauza pozitiei incomode în care stăteam, am încercat să dau mai tare volumul radioului, deoarece începuse una din melodiile mele preferate, iar ca orice obsedat ce se respectă trebuia să o ascult la capacitate maximă. Însă nu am putut ajunge până la butonul radioului, fapt ce m-a cam pus în dificultate.
- Te-ai trezit? mă întreabă Ji Hoo, observând mâna mea blocată în aer.
- Da, îi răspund eu puţin răguşită, schiţând un zâmbet.
- Mai avem puţin şi ajungem, mă informează el, după o pauză în care niciunul din noi nu a spus nimic.
Eram conştientă că tăcerea asta insuportabilă nu aduce nimic bun, dar nu puteam găsi nici măcar un subiect de discuţie. Mintea mea era goală, atât de goală încât mă simţeam jenant. Ce aş fi putut să-l întreb? Despre persoanele pe care le-am vazut la petrecere? Nu prea ştiam cum să o fac...
- Nu ti se pare schimbat totul după ce ai lipsit atâta timp? întreabă serios Ji Hoo, rupând şirul gândurilor ce mă frământau...
- Ba da. Chiar foarte mult. Toţi v-aţi schimbat! V-aţi maturizat, nu mai sunteţi cei pe care îi cunoşteam eu. V-am mai văzut eu în treacăt, în timpul excursiilor voastre prin America, dar este cred pentru prima data când stau mai mult timp cu voi.
- Şi...întreabă râzând Ji Hoo?
- Sunteţi haioşi! Cu toate că nu am arătat-o din cauza emoţiilor ce mă măcinau permanent, m-am distrat cu voi.
Ji Hoo îmi aruncă o privire rapidă, pentru a verifica, probabil, după mimica şi expresivitatea feţei mele, emoţiile ce mă încercau în momentul în care am făcut respectiva afirmaţie. Surâde trist şi mă prinde de mână, cu toate că aş fi apreciat mai mult dacă o ţinea pe volanul ăla, din motive de precauţie. Sunt traumatizata de maşini de la accidentul părinţilor lui. Cu toate că nu am fost implicată în niciun fel în acel accident, dar nici în altele, am rămas cu o oarecare teama faţă de maşini în general. Poate acesta este şi motivul pentru care nu am un permis de şofer, încă.
- Ce părere ţi-au facut fetele? întreabă din nou Ji Hoo, retrăgându-şi mâna şi încercând să mă facă să vorbesc puţin mai mult. Puţinătatea cuvintelor pe care le rosteam îl nemulţumea, iar acest lucru devenise destul de vizibil.
Oarecum încurcată de întrebarea primită şi neştiind prea bine ce aş putea spune despre cele două, am preferat să păstrez tăcerea. Nu prea mă caracteriza vorbitul mult...eram o fire mai retrasă, mai închisă în mine, incapabilă să poarte un dialog normal, foarte emotivă şi nehotărâtă. Toate acestea adunate, rezultau o învălmăşeală de sentimente pe care nu le pot înţelege şi care apar în cele mai nepotrivire momente, ca de exemplu acesta. Partea proastă este că apar atât de frecvent încât am făcut un fel de obişnuinţă din a mă simţi ciudat şi incomplet.
- Nu ţi-au plăcut deloc? încearcă Ji Hoo o altă abordare a subiectului, văzând că tăcerea mea persistă.
La această întreabare nu am mai putut să rămân indiferentă. Pusă într-un asemenea mod şi context, tăcerea mea ar fi putut simboliza o negaţie subînţeleasă, ceea ce nu se aplica în situaţia mea. Nu pot să spun să mi s-au părut extraordinare cele două fete, dar nici intolerabile. Erau draguţe, amabile, nu pot spune că ar fi nişte persoane rele, având în vedere că nu le cunosc aproape deloc.
După ce mi-am pus oridine în gânduri şi am îneţeles care este atitudinea mea faţa de cele două, m-am rezumat doar la a blama întrebarea, cu o negaţie puternică cu capul.
- Dar de ce nu vorbeşti cu mine?
Îl privesc din nou, încercând cu disperare să-i întâlnesc privirea, acei ochi căprui ce nu pot exprima decât dragoste şi afecţiune. Îmi doream cu dispearare să mai simt acel sentiment straniu, ce se manifestă în momentul în care ne întâlnim privirile. Dar el nu s-a uitat la mine, iar eu am rămas blocată în lumea mea anostă şi plină de întrebări.
- Cumva...şi lungeste puţin mai mult cuvântul arătând nehotărârea cu care se lupta, ţi-e teamă şi de mine, Ji Hyun? mă întreabă Ji Hoo accelerând.
- Nu mi-e frică...spun eu încercând să par convingătoare, cu toate că minţeam teribil de rău.
- Şi acum ai vrea să te cred? Nu şti că eu te cunosc mai bine ca oricine? Nu sunt eu prietenul tău cel mai bun? Nu eram noi de nedespărţit în grădiniţă? Cum poate să îţi fie teama de mine...de noi, vechii tăi prieteni, care te cunoaştem şi ne cunoşti? întreabă el oarecum afectat de lipsa mea de încredere în el.
Ce răspuns puteam să-i dau? Să-i povestesc de toate sentimentele care mă invadeaza de fiecare dată când vorbesc cu...el şi nu numai. Probabil m-ar crede nebuna sau mai rău. Nu m-ar înţelege. Atunci? Ce explicaţie să-i dau? Cum aş putea să mă justific?
- Mergi prea repede, i-am reprosat eu din lipsa de idei.
A încetinit uşor aşteptând răspunsul ce cred că nu avem să il dau niciodată. Nu aveam ce să-i spun. Defapt aveam...dar, eram prea zdruncinată în interior pentru a mai putea vorbi. Idei incoerente şi nonsensuri...
- Bine, înţeleg atunci, spune el oftând virând la dreapta. Tu nu vrei să ajungi acasă! Am înţeles acum! Vrei să rămâi aici cu mine!
- Cum adica, i-am şoptit eu neînţelegând la ce se referea?
- Tu nu vorbeşti...eu nu te las să pleci! Logic, nu? îmi explică Ji Hooo zâmbind.
- Dar...încerc eu să protestez!
- Ji Hyun, hai să vorbim ca de la priten la prieten. Nu poti să fi aşa mereu. Trebuie sa-ţi înfrângi temerile astea interioare. Trebuie sa redevii cea pe care o cunoşteam în copilărie. Pentru bine tău...
Am aprobat tot ceea ce a spus printr-un gest semnificativ cu capul. Însă, el nu părea mulţumit deloc.
- Un „da” ar fi fost mai util în situaţia asta, draga mea prietenă! îmi reproşează el zâmbind.
Ce puteam să fac dacă asta sunt? Nu pot să ies din sfera mea protecţie, unde nimeni nu mă poate atinge, nu mă poate ajuta, nu mă poate scăpa de suferinţele mele interioare.
- O să te ajut eu...îsi oferă Ji Hoo ajutorul.
- Cu ce? întreb eu distantă.
- Cu sfera asta a ta...spune el zâmbind.
- Citeşti gânduri? îl întreb eu uimită, neînţelegând cum a ştiut ceea ce gândeam.
- Nu...gândurile tale vin la mine ca să facă conversaţie...pentru că tu nu prea vrei asta, iar ele se simt teribil de singure. Gândurile cred că este o defecţiune la gură...nu se pot pronunţa cuvintele...dar o să am eu grijă de asta.
- Cum...? întreb eu curioasă.
- Uite exact aşa o să procedez, dacă nu vorbeşti...
Şi fără nicio reţinere sau pregătire suplimentară...m-a sărutat, spre marea mea surprindere.
- Acum văd că eşti extrem de uimită şi probabil şi puţin nervoasă, îmi prescrie Ji Hoo starea, rupând sărutul spontan.
Nu am spus nimic, lăsând ca tăcerea să persiste între noi.
- Şi mai văd că te-ai înroşit la faţă, şi nu cred că este din cauza părului.
Am continuat să tac, deoarece simţeam cum lacrimi încep să-mi inunde ochii. Excat asta mai lipsea, să plâng fără motiv!
- Şi văd că totuşi mai continui să taci...ceea ce nu prea este bine pentru tine. Sa-ţi explic cum stă treaaba de acum. Tu nu vorbeşti, eu încerc să repar situaţia şi să te fac să vorbeşti aşa cum mi-au şoptiti gândurile tale...
Tresar. Cum adică? Vrea cumva să spună că toată tărăşenia asta se va repeta? El îşi aproprie din nou faţa de a mea, în semn că ar vrea să mă sărute din nou, dar nu a făcut decât să îmi şoptească un „da” pronunţat, ca şi răspuns la toate nelămuririle mele interioare.
Maşina se opreşte, iar Ji Hoo se dă jos ca să-mi deschidă portiera asemenea mai ştiu eu cărei mare celebrităţi. După ce ne-am luat rămas bun şi ne-am urat toate cele bune, am urcat în scara apartamentului unde locuiam şi am privit de la balcon, ascunsă după o perdea, cum maşina pritenului meu se îndepărata, lăsându-mă din nou singură cu toate capriciile mele.
Şi totuşi nu pot să neg...nu mi-a displăcut deloc.

_______________________________________

Special place..here! ~

pus acum 12 ani

Pagini: 1

Mergi la