Monet
Moderator
 Din: Seoul
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1740
|
|
Salutări! După cum ştiţi eu am o mintea cam stricată, mânactă de viermi şi plină e de idei tâmpite printre care se numără şi aceasta. N-ai ce-mi face
când am o idee nu mă opreşti nici cu tancul!
So
să vedem ce-o ieşi.
Vă avertizez
e cu cocoşi!
Aventurile cocoşului Alifie!
Eu sunt de ceva timp pe planeta asta tare minunată în care totul este cu susul în jos, dar lighioană mai ghinionistă ca bietul Alifie nu am pomenit! Probabil că aşa o fi vrând Cel de Sus, ca bietul cocoş să intre în fiecare zi în câte o belea, mai mare sau mai mică. Ca de altfel şi astăzi! Cum nu ştiţi ce a făcut Alifie de dimineaţă? Dar unde trăiţi dragii mei, în pod? Lasă că vă povestesc eu!
Bietul Alifie trezit de dimineaţa odată cu soarele ca să de-a trezirea în ogradă, se plimba prin grădina, agale dând din fundu-i mare şi plin de pene. Soarele îi bătea în ochi, dar nu-l deranja. Merege el ce merge până ce în faţa lui apare o micuţă gâză. Se opreşte cocoşul, priveşte gângania care bâzâia pe firele de iarbă şi dintr-o dată îl loveşte o idee în cap. Dar îl loveşte într-un asemenea hal încât o şi pune în practică. Prinde gâza cu ciocul cu gândul de a i-o duce puicuţei celei noi din ogradă, o puicuţă alba ca neaua, cu ciocul lustruit, frumosă şi aranjată, cu danteluţă pe pene şi care îi cam făcea ochii dulci în timp ce alerga o găină mai bătrână. Din acel moment s-a aprins în bietul animal o dragoste nebună pentru găina cea albă la care toţi cocoşii din comună râvneau.
Gângania asta era cea mai deosebită, dulce la gust ca mierea şi zemoasă. Cu siguranţă o să o au gata pe Matilda ~asa o chema pe puicuta cu pricina~ , n-am cum să dau greş! Iar când m-or vedea ceilalţi cocoşi cu ea de aripă plimbându-mă prin curte o să-şi bage gheara în gât de invidie.
Cu astfel de gânduri, Alifie, fuge ca dispertul la coteţul lui Fiona ca să-i dea grandiosul dar. Era atât de mândru de el încât nici drumul nu-l mai vedea, iar gândul că puicuţa va fi a lui îi întuneca gândirea şi aşa destul de defectă!
Fuge el ce fuge pâna în calea lui apăru un al treilea personaj. Un motan mare şi gras, cu musătăţile întoarse şi pline de lapte, cu o înfăţişare oribilă şi cu un caracter dezgustător. El era Eustache, motanul stăpânei, chior de-un ochi şi răsfăţatul ogradei. El era teama puişorilor de găină şi al bobocilor de raţa. Toată curtea se temea de el din cauza legăturei strânse cu stăpâna.
-Unde ai plecat măi, Alifie? Ce fugi aşa
stai şi tu puţin în loc! Am să-ţi spui şi eu o vorbă!
Ei
când motanul Eustache are să-ţi spuie o vorba să şti că numai de bine nu-i! Alifie cum n-avea de ales se opri şi îl privi resemnat pe motan. În gândul lui numai el ştia ce era!
Motan perfid
când s-o prinde stăpâna ce fel de lichea eşti? Să te azvârle odată în stradă cu şuncile tale cu tot
că de cand ai venit aici, nici pe uşă nu mai încapi!
- Uite care e problema, măi, Alifie! Ai văzut noua pisică din ogradă
aia neagră! Vrea sărăcuţa şi ea să mănânce ceva
dar cum eu nu mă îndur să-i dau din laptele meu şi cum ea sărăcuţa e numai piele şi os mă gândeam că poate ajungem la un compromis şi facem dispărut vreun boboc de raţă! Ce zici?
I-a auzi la el, târâtura? Să-i dau un boboc de raţă? Nici nu mă gândesc! Mişelul! Îl învâţ eu minte!
Şi cum Alifie avea un caracter foarte puternic, nu stâtea să se gândească niciodată la urmări şi acţiona după cum îi pica atunci la minte, începe să sară în spinarea motanului şi să-l bată ci ciocul în cap având mare grijă să nu-i scape gâza.
Motanul stupefiat şi enervat de reacţia concetăţeanului său începe şă-l alerge prin bătătură gata să-l înşface pe el în locul bobocului de raţa!
Fuge Alifie cât putea de repede dându-şi seama ce greşeală a făcut provocându-l pe motan.
Când o pune Eustache gheara pe mine, nu mai mişc o săptămână! îşi spunea descurajat Alifie!
Trebuia să găsească urgent o idee salvatoare dacă nu o încurca şi la propriu şi la figurat! Şi idee nu întârzie să apară. Dar acum să vedeţi cât de bună o fi ideea lui. Ce se gândi el? Să fugă înspre grajdul calului Raul, că la motan îi era o frică de moarte de el iar Raul nu-l suporta pe motan nici cât negru sub unghie! Deci, gândit şi făcut!
Ajunge cocoşul în câteve secunde în grajdul calului şi după cum se aştepta motanul nu-l mai urmă de teamă înăuntru, dar ce să vezi? Beleaua se ţine scai de bietul cocoş!
Calul trezit brusc de intrarea cocoşului se sperie şi începe să necheze şi să de-a cu copitele în bietul Alifie! Prost moment şi-a mai găsit şi cocoşul să intre! Acum ce să facă? Afară îl aştepta motanul, înăuntru îl omora calul!
Alifie nu se descurajă
că doar trecuse el prin lucruri şi mai oribile! Singura lui cale de salvare rămăsese acum podul
aşa că fără prea multe pregătiri îşi ia avânt şi...hop...sus în pod!
Dar acolo ce să vezi! Stăpâna cea tânără se juca prin paiele de fân şi speriindu-se de ciudată arătare care intră pe gura podului, fără pene şi cam vânătă, începe să ţipe cât o ţinură plămânii şi să arunce cu tot ce prindea în el!
Apoi cocoşul ce să mai zică? La Raul el nu se mai întorcea dar nici cu micuţa fată nu-i era prea bine! Şi iaca cum cocoşul nostru uită pentru o clipă că-i muritor şi sare pe fereastră, doar-doar o scăpa şi din beleaua asta! Dar ce să vezi, dragule cititor! Ghinionist cocoş n-am nicio treabă! Cum a nimerit el a sării taman în capul stăpânei care auzind fetiţa ţipând a venit repede-repede să vadă ce s-a întâmpla cu ea? Doar grija matrnă nu a luat-o Alifie în calcul, că poate ateriza şi el mai bine!
Stăpâna văzând nefăcuta cocoşului, revoltată şi înfuriată până la extrem numai ce apucă o mătură şi începe să-şi înveţe cocoşul cum să se poarte în bătătura ei!
Apoi o scăpat şi din beleaua asta şi numai nu ştiu prin ce minune cerească ajunge şi Alifie într-un final la Matilda, frumoasa puicuţă care încă de dimineaţa se gătea ca să iasă în bătătură, că doar de
acum e o adevărată personalitate în rândul necuvântătoarelor! Şi vezi tu cum apucă cocoşul a intra în cuibul Matildei, fără să bată şi el la uşă
într-un cuvânt, ca ţăranul, iaca că şi Matilda se pune pe-un râs de ziceai că se uită la Tom şi Jerry!
-Dar bine măi, cocoşule;
Te credeam mai în putere!
Mai frumos, mai dichisit!
Nu un păsăroi tâmpit!
Apoi tu crezi că eu
.
Să mă apere Dumnezeu,
O să te primesc aşa
Ca pe-un terchea-berchea?
Ieşi afară imediat!
Până nu te mai şi bat!
Astfel este dat afară Alifie de la frumaosa Matilda
iar acum abătut şi supărat, devastat de reacţia Matildei îşi îneacă amarul cu singurul lucru care i-a mai rămas:
- Ei n-a fost să fie!
Gâza îmi rămâne mie!
***Dacă tot aţi trecut pe aici, şi aţi avut curajul şi răbdarea să citiţi până la sfârşit aberaţia mea de moment, nu-i aşa că îmi lăsa-ţi şi mie un micuţ cometariu? Mulţumesc şi sper că va plăcut!***
Modificat de Saya (acum 13 ani)
_______________________________________
Special place..here! ~
|
|
