Lumea noastră Anime
Păşeşte în lumea noastră Anime!
Lista Forumurilor Pe Tematici
Lumea noastră Anime | Reguli | Inregistrare | Login

POZE LUMEA NOASTRă ANIME

Nu sunteti logat.
Nou pe simpatie:
Pisii
Femeie
24 ani
Ialomita
cauta Barbat
24 - 44 ani
Lumea noastră Anime / Arhiva / Trandafirul Negru Moderat de Adele, Enderlicht, Monet, Rares
Autor
Mesaj Pagini: 1
Widow
Membru

Din: Amegakure
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 586
Buna!Bine v-am regasit in sezonul al doilea a ficului meu ''TRandafirul Negru'',continuarea de la ''Sceneta:Liceul,rolul principal:Iubirea''.Sper sa va placa!

~Sezonul II ~

  Totul are un inceput.Totul are un scop si o misiune pentru care s-a nascut.Totul trebuie sa indeplineasca un anumit lucru pana la venirea zilei finale.Nimic nu apare ca sa dispara.
  Totusi,soarta fiecaruia este mereu instabila,putand la fiecare mica schimbare sa se transforme intr-o catastrofa,luand o intorsatura oribila.
Oare a mea cum o sa fie?

Capitolul I-Nepasare si neliniste
Hinata P.O.V.

  Soarele rasare incet pe cer.Luna inca lupta sa ramana,dar in
curand s-a dat batuta si a facut loc luceafarului de zi.Raul limpede si grabit stralucea la atingerea acestuia.Copacii stateau mandri,cocotati printre munti,privind valea in toata splendoarea sa.
Frunzele fosneau printre copacii 'intrusi'' plantati in gradina din
fata casei,precum plopi sau ciresi.
Cerul promitea o zi senina,dar niciodata nu te puteai increde in
vremea din aceasta regiune.
  Astazi probabil era o zi ca si celelalte.Nimic interesant sau nou,decat rutina zilnica care imi era cunoscuta de un an si jumatate incoace.
Am implinit varsta maturizari,cu depline drepturi de adult aici.Nu am vrut nimic special,dar nici n-am primit.Degeaba au
incercat sa ma inveseleasca,fara prieteni mei nu mai avea vreun sens.
Stiam ca devenisem o persoana extrem de rece si distanta,dar imprejurarile si sitoatia m-au obligat.Nu-mi mai permiteam sa ma apropri de nimeni,nu mai aveam incredere decat in mine.
  In ani acestia am aflat cum sa fac diferenta intre minciuna si
realitate.Eram un vampir incomplet,care trebuia sa gaseasca
persoana care atransformato si apoi s-o ucida.Dar nu asta era
problema.
Atata timp am fugit si m-am ascuns de el,iar acum,total
neasteptat,trebuie sa dau de el urgent.
Era o situatie extrema si imposibila,dar trebuia sa o duc pana la capat.
Nu neg faptul ca nu mi-sa dat si o a doua optiune,dar acesta
era,este,si va fi destinul meu.Rau,bun,n-am de ales.
  Geamul subtire ma despartea de valea splendida ce se intindea pe toata raza mea de vizualizare.Doi capriori tineri sareau si zburdau veseli peste denivelarile acesteia.Imi doream ca si eu sa fiu la fel de libera,linistita si fericita ca ei.
'Bum,bum'.Ma ridic usor de pe podea,auzid bataile din usa.O
deschid fara tregere de inima,incercand sa nu ma rastesc la
persoana nevinovata de la usa.
-Va rog sa ma scuzati,contesa,Stapana va cheama la ea,imi spune cu capul plecat un baiat de vreo saisprazece ani,presupun ca Haku.
Am crescut impreuna ani acestia,El mi-a castigat incredera,iar eu pe a lui.Desi am spus ca mai am doar incredere in mine,el sfideaza acest lucru,desi nu-mi place sa recunosc.Este singurul care ma intelege si caruia pot sa-i spun deschis toate sentimentele si nelinistirile pe cere le simt.Desi ii sunt superioara,il simt drept ca un frate.Este singurul pentru care as mai lupta acum.
-Multumesc,schitez un zambet fals pe deoparte,dar adevarat pe alta.Inchid usa cand il vad plecand.
Dupa ce ma schimb in rochia negra si lunga din dantela pe care o port intotdeauna,ies din camera.
  Cladirea in care ma aflam nu putea fi numita chiar casa,ba deloc.Era mai degraba un castel infricosator unde n-ai dori sa-ti petreci noaptea singur.Holuri lungi si nesfarsite,luminate doar de cate o singura lumanare plapanda iti trezeau fiori.Usile camerelor misterioase din lemn putrezit ridicau multe semne
de intrebare,la ce ascundeau.Nu se afla nici o ferestra,doar la
margini,ca lumina de la capatul tunelului.
Pantofi cu toc loveau usor podeaua,zgomotul rasunand infundat prin incapere.
  Nu eram deloc entuziasmata ca o voi revedea pe Stapana,desi n-o mai vazusem de la incidentul di padure.
Nici macar nu eram curioasa de ce vrea sa vorbeasca cu mine.Era ceva nesimnificativ.Nu-mi pasa.Cu ce ma putea ajuta asta?Cu ce putea sa-mi aline suferinta?Imi va readuce viata de dinainte inapoi?Nu cred,asa ca nu avea sens sa ma preocupe prea mult.
  Femeia nu a stat cu mine in acest castel.Ma lasat cu un grup
de vampiri,care imi sunt supusi si garde.Dar se pare ca ceva
a facuto sa vine.
In fata mea il vad pe Haku,asteptandu-ma.Desi stiam drumul
pana la sala de oaspeti,il rugasem sa ma insoteasca.
-Va deranjeaza ceva?ma intreaba acesta timid.
-Nu-i nimic important.Nu-ti fa griji pentru mine,zambesc eu catre acesta,punandu-i mana pe umar.
Acesta tresare putin speriat,dar se calmeaza cand imi ridic
mana de pe el.Se uita putin nedumerit la mine,dar ne
continuam drumul.
  In scurt timp am ajuns la parter.Ne-am oprit in fata unei porti
mari,din argint,pe care erau sculptate diferite chipuri.Unul era
a lui...Uchiha Itachi.Fratele tradatorului.
  Era o adevarata capodopera,care continea peste o suta de fete.In varf erau asezate cele ale conducatorlor supremi.
Dar,un chip mi-a atras atentia.De cate ori trecusem pe aici,nu
l-am mai observat.O fata senina,cu trasaturi demne unui
conducator.Chipul unei femei de vreo douazeci si ceva de
ani,cu parul scurt si drept.Ochi fermi dar calmi si buze care par
sa zambeasca,intr-un mod misterios,deoarece stau oblice si
neclintite.
Dintr-o data sunt readusa la realitate de Haku,printr-un gest
elegant,ca sa intru in sala de oaspeti.
  Ma asej in fata portilor uriase.Acestea se deschid greu,scartaind zgomotos.
Pasesc curajos,uitandu-ma drept inainte.Caut prin incapere
oaspetele si o vad pe Stapana la o masa lunga,de cincizeci de
persoane,asezata intr-un capat.Arata exact ca prima oara
cand am vazut-o.Chipul ii este acoperit de o mantie,lasand la
iveala doar buzele cu acelasi zambet straniua precum cel al
chipului de pe porti.Ma priveste intens cateva momente,in
care eu am ajuns la masa si m-am asezat.
  De fata erau toti cei pe care ii conduceam eu,si cativa
gardieni ai ei.I-am recunoscut pe Itachi,Sasori si Tayuya,care
erau la vreo douazeci de metri de masa in spatele ei.
In spatele meu se aflau Haku,Yuugito,Mabui,Utakata,Sakon si
Ukon.Stateau drepti si neclintiti,deasemenea cuprinsi de privirea de gheata a Stapanei.
-De ce m-ati chemat?intreb eu direct,dar totodata politicos.
Femeia ma priveste pentru o clipa cu privirea ei aurie.
-Hinata-sama,vad ca ai crescut,zambeste usor aceasta.Dar am putea vorbi intre patru ochi?
Nu spun nimic,aruncand o privire catre cei sase gardieni care au disparut numai decat.In scurt timp au plecat si gardieni
ei,ramanand doar noi doua.
-Observ ca ai mai si castigat loialitatea gardienilor tai,continua
ea.Am venit sa te intreb de Uchiha,daca l-ai gasit.
-Nu l-am gasit,raspund rece.
-Asa cum credeam.Nici gardieni mei sau alte clanuri aliate
n-au dat de el,imi raspunde pe acelasi ton.Hinata-sama,stiu
ca asta a fost o schimbare majora pentru tine dar,...dar a fost
necesar.
Pret de cateva secunde,abea daca mai puteam sa-mi
controlez lacrimile,dar,am cedat...
-A fost necesar!?strig cu lacrimi amare in ochi.Cum s-a ajuns
la asta?Ce am facut ca sa merit asta?Ce cred acum familia si
prieteni mei despre mine?Probabil le-ati spus minciuni,precum
ca sunt moarta sau disparuta,nu!?tip nervoasa,tremurand.
Dar,cu acelasi calm sumbru,aceasta imi raspunde la scurt timp:
-Toti stiu ca ai plecat la o prietena din America,pana la
facultate.
-Dar probabil au incercat sa ma caute sau sa-mi vorbeasca...continui eu la fel de nervoasa.
-Da,au incercat,dar le-am spus ca ti-ai pierdut telefonul si ai alt
numar.Le-am dat adresa de la o casa aleatorie din America
ca sa trimita scrisori,la care le-a raspuns cineva.
-Cum?Dupa ce ca m-ati sechestrat aici,v-ati mai si dat
persoana mea?
-Nu ne-am dat persoana ta,am incercat doar sa nu creiem
indoieli.
-Cum...cum ai putu?Pretinzi ca esti conducatoarea acestui
clan,dar te porti de parca mai mult din obligatie imi spui astea!
  Femeia ofta,privindu-ma lung.Ochi ei auri s-au plimbat prin
incapere,studiind tablourile vechi,dar de bun gust.
-Hinata-sama,eu am venit aici ca sa-ti explic ce sa
intamplat,se intampla,si se va  intampla de acum incolo.Imi
pare rau daca te-am insultat in vreun fel si promit ca toate
incercarile prietenilor dumneavoastra vor ajunge si la tine.Cat
despre sechestrare,sunte-ti libera sa iesi-ti oricand,dar v-as
ruga insotita de cel putin o garda.
La cuvintele acestea,m-am mai linistit.
-Ma scuzati,am spus eu inca nervoasa,dar cu
respect,uitandu-ma in podea.
-Nu-i nimic,aveti dreptul sa stiti ce se petrece cu viata dumneavoastra.
Brusc,un vant puternic a spart fereastra,imprastiind sticla in
mi de bucatele.Printr-un reflex uimitor,femeie,a ridicat mana.Transformand geamul in apa,la readus in rama ferestrei
facandu-l din nou sticla.
Am privit uimita acest lucru,pana ce aceata a continuat:
-Pentru inceput ar trebuii sa stiti cine sunt...
Cine este?Cine este ea?Din acea noapte,am fost atat de
cuprinsa de gandurile de suparare,incat nu m-am intrebat nici
macar odata,'Cine este ea?','Cine se afla sub acea mantie?'.
Tragand usor gluga mantiei,acelasi chip cu privire ferma si
convingatoare imi apare in fata.
-Numele meu este...

Nii Yuugit


Mabui


Utakata


Yashamaru


Sakon&Ukon


Haku


Modificat de ღKonanღ (acum 12 ani)


_______________________________________

Konan ,Pluto , Tayuya and Sakon ARE MINE!

Jared Leto , Amy LeeAdam Gontier , Billie Joe Armstrong , Laur(Guess Who) , Evan Lester and Sharon den Adel ARE MINE!

● I hate life and life hates me !
● A faithful friend is hard to find;remember man and keep in mind...
● I want to be nobody.
● One day, I shall rule the world ! Until then, I’m going to bed.

●╔═╦═╦═╦╦╗Put this on your profile
  ║═╣║║╔╣═╣if you are one of the
  ║║║║║╚╣║║11% that still
  ╚╩╩═╩═╩╩╝loves ROCK music
╔═╦══╦═╗ Put this on your site
║╩╣║║║║║ if you are
╚═╩╩╩╩═╝ Emo or support Emo.
►εmσ doesn't mean you cut.
►εmσ doesn't mean your gay.
►εmσ doesn't mean your suicidal.
►εmσ is fashion.
►εmσ is music.
►εmσ is people.
►εmσ is being ƒR££


pus acum 12 ani
   
BlackAngel
Greieraş

Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 135
Acest fic este superb ! Plin de descriere , reusit , cu mister strecurat peste tot .... imi place foarte mult . De criticat nu am ce ( nu ca fac eu cine stie ce critica ) . Sper sa aduci continuarea curand .

_______________________________________
Va fi candva o zi ,
Cand seceratorul va veni
Iar ochii ni se vor impaienjeni .

pus acum 12 ani
   
Widow
Membru

Din: Amegakure
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 586
Capitolul II-Adevar dureros

  Durerea.Nu-i un sentiment,dar nici un obiect.Nu o poti face sa vina cand vrei si nici sa plece.Poti scapa de ea,dar n-o poti uita.Ce este mai exact aceasta 'durere'?

Hinata:

  Desi ii vedeam chipul,nu-mi parea deloc cunoscuta.Incercam sa inteleg cine era si sa imi explic ce se intampla.Cadere nervoasa,confuzie,era clar ca intram intr-o depresie.Inchid ochii usor,clatinandu-ma de cateva ori,mai auzind o voce infundata:
-Numele meu este...dar cad intr-un somn fara vise,doar intuneric,prabusindu-ma de masa cu capul si bratele.
  -Contesa!Contesa!il vad pe Haku stropindu-ma cu putina apa,in spatele lui Mabui pregatind un ceai.
Fetele tuturor s-au luminat cand m-au vazut ridicandu-ma in capul oaselor.Ii prevesc incetosat,pana clipesc si-mi recapat vazul.Stapana era langa o fereastra si privea in gol,Tayuya si Sasori in spatele lui Mabui,impreuna cu ceilalti gardieni.
-Ati lesinat,imi spune Mabui,inmanandu-mi cana.
-Stiu,spun infigandu-mi mana in parul ravasit.
Eram intinsa pe canapeaua din incapere,toti stand in jurul meu.Era intimidant si infricosator sa te priveasca atatia ochi.Stapana a observat,iar printr-o singura privire,toti gardieni sai au disparut in umbra.
-Pute-ti si voi sa plecati,ma voi descurca.
Cei sase ies din camera,Haku ramanand putin in prag,asigurandu-se ca sunt bine.
Femeia se aproprie cu pasi marunti de un scaun captusit de mine,luand loc.Dupa ce se aseaza confortabil,elegant picior peste picior,ma priveste atent.
-Imi pare rau ca v-am facut sa pierde-ti timp cu lesinul meu,dar a fost prea mult pentru mine,spun asezandu-ma mai decent.
-Nu,eu va cer scuze ca m-am adresat asa aspru si rece.Este datoria mea sa rezolv problemele clanului,dar nu in acest fel.In vocea ei se simtea o noanta de caldura,bine ascunsa de fermitatea cu care rostea cuvintele.
Nimic.Parca prin aceste lacrimi varsate rezolvasem totul.Dar tot mai vroiam sa aflu adevarul,indiferent cat de dureros era.
Femeia clipi de cateva ori,de parca nu-si aducea aminte de ceva.Eu o priveam inca putin abatuta,incercand sa formulez o intrebare potrivita:
-Deci,care este adevarul a tot ce mi s-a intamplat?
-Ah,scuzati-ma,m-am pierdut in ganduri.O pauza scurta.Voi incerca sa va spun totul pe scurt,n-avem destul timp pentru toata explicatia.
  Frati Uchiha,Sasuke si Itachi,sunt ultimi mostenitori ai clanului lor.Deocamdata,deoarece este mai mare,Itachi a preluat puterea clanului si gardieni lor.Dar daca Sasuke ajungea sa gaseasca aleasa,pe care o prezise mediumul clanului,el i-ar fi luat locul.Problema este ca nimeni nu stie cum arata.Nici macar el.Uchiha ar trebui sa simta cand o are aproape sau o vede.Nimeni nu stie daca esti tu,s-au asta a fost o alta mare prostie din partea lui.
  Dar,cand un vampir nobil musca un muritor,se pot intampla doua lucruri.Primul,omul traieste daca il musca si el dupa transformare pe vampir.Iar al doilea,moare deoarece nu l-a avut ca prada prima data pe vampirul care la schimbat.
Imposibil,eu riscam sa mor,si nici macar nu stiusem.Ridic usor mana la gura,abtinandu-ma sa nu ma alarmez
prea tare.
-De aceea am insistat sa il gasim cat mai repede,incheie ea rapid.
  Nu se putea.In urma cu doi ani eram o pustoaica normala,naiva si lipsita de probleme.Acum,luptam impotriva
unui clan regal,condus de salvarea,dar totodata,dusmanul meu.
-Dar dupa ce vei obtine sangele lui,va trebui sa-l elimini.
''Elimini?Sa-l elimin?Asta inseamna sa-l ucid...eu nu pot sa ucid..."dar ultima fraza mi-a scapat pe buze:
-Nu sunt o ucigasa!
-Nu,dumneavoastra sunte-ti contesa si este datoaria acestui statut sa va aparati clanul si semeni de pericol.Si sunt sigura ca n-ati avea chef sa va traiti restul sutelor de ani alaturi de Uchiha.
Am facut o fata confuza.
-Vampirul nobil care musca un muritor,dar nu-l ucide,acel om este viitorul sau partener de viata.Nimeni si nimic nu poate schimba,sau sa se opuna lucrului acesta.
-Am...am inteles...am murmurat trista.
-In curand va trebui sa mergem sa-l cautam in toate ascunzatorile clanului sau.Dumneavoastra.Hinata-sama,veti veni deasemenea.Vor fi doua grupuri,care au ca conducatori cate un
conuscator al ascunzatorilor:Eu si Itachi-sama.Tu ne vei insoti pe unul dintre noi,si-l vei omora pe Uchiha.Aparent,planul este simplu,dar mi-e teama ca ne vom trezi cu o armata de vampiri sub conducerea lui.
  Era clar,gata cu jocul de-a vampiri de pana acum,lucrurile se agravau.
-Dar,decizia va apartine.Daca vreti doar sa-i beti sangele si sa il cruti,creindu-va propriul clan.
  Am dat din cap fara observ,probabil inconstient,tanara privindu-ma cu usurare.
-Sau il muscati,pana ramana fara rasuflare.
Era clar ca prima variante era taiata,asa ca am raspuns.
-Voi face orice sa apar clanul si sa ma scap de o viata in compania acestui tradator.
Femeia gesticula,in semn sa fac liniste.Pare ca eram ascultati de cateva clipe incoace.Se ridica usor de pe scaun,apropiindu-se de porti.Apuca un maner,tragand-o cu o forta demna doar de un barbat antrenat ani de zile.Dar n-am avut timp sa ma minunez,ca am trasarit putin suparata.
-Haku?!strigasem suparata,in timp ce Stapana se dadu la o parte,facandu-i loc baiatului sa se prabuseasca pe podea.
  Brunetul tacea speriat,de parca ii era frica sa nu-l decapitez pe loc.Se uita in podea,de parca rugandu-se sa intre in ea.
-Imi...imi pare rau,va rog nu ma anihilati,mormaia acesta in genunchi.
Un ras slab mi-a scapat de pe buze,dar am continuat.
-O singura data daca se va mai petrece asa ceva,din partea orcui,privindu-i pe restul gardienilor mei care stateau pe hol la fel de speriati,si lupi vor avea o cina foarte bogata.
La aceasta avertizare,toti au schitat o fata speriata,asigurandu-se daca este vreun lup prin incapere.
  Femeia surase si ea incet,pregatindu-se sa paraseasca incaperea.
-Sta-ti,o opresc eu,sarind de pe scaun,nu mi-a-ti spus cine sunteti!
-Ma numesc Angel-sama.

negru capitolul ii-adevar nici obiect.nu poti face vina cand vrei nici plece.poti scapa ea,dar n-o Membru

17KB

Modificat de ღKonanღ (acum 12 ani)


_______________________________________

Konan ,Pluto , Tayuya and Sakon ARE MINE!

Jared Leto , Amy LeeAdam Gontier , Billie Joe Armstrong , Laur(Guess Who) , Evan Lester and Sharon den Adel ARE MINE!

● I hate life and life hates me !
● A faithful friend is hard to find;remember man and keep in mind...
● I want to be nobody.
● One day, I shall rule the world ! Until then, I’m going to bed.

●╔═╦═╦═╦╦╗Put this on your profile
  ║═╣║║╔╣═╣if you are one of the
  ║║║║║╚╣║║11% that still
  ╚╩╩═╩═╩╩╝loves ROCK music
╔═╦══╦═╗ Put this on your site
║╩╣║║║║║ if you are
╚═╩╩╩╩═╝ Emo or support Emo.
►εmσ doesn't mean you cut.
►εmσ doesn't mean your gay.
►εmσ doesn't mean your suicidal.
►εmσ is fashion.
►εmσ is music.
►εmσ is people.
►εmσ is being ƒR££


pus acum 12 ani
   
Widow
Membru

Din: Amegakure
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 586
Capitolul III-Satul Green

  Ce ar fi daca dintr-o data,ai vrea ca nimeni sa nu stie de existenta ta?Sa dispari complet?Sa fi un nimeni,dar un nimeni fericit?Sa fi un om simplu,normal si neimportant dupa care sa nu se oboseasca nimeni pe strada sa ridice dupa el capul.

Hinata P.O.V.

  Trecusera doua saptamani de la vizita Stapanei.Am ramas insa in dubiu in legatura cu cine este.N-am cautat,dar sunt sigura ca puterile ei nu apartin orcarui vampir.Dar,din tot ce mi-a spus Utakata,am inteles ca sunt mostenite si date din generatie in generatie vampirilor de vita nobila,sau pe scurt:pursange.
   Dar care era faza cu conducatori?Sau gardieni?Daca erau conducatori,insemna ca erau indeajuns de puternici sa se apere si singuri,nu?Totusi mi-am dat seama de pe tonul lui trist ca lumea se schimbase de acum cateva sute de ani.De atata timp ei se fereau de varcolaci si strigoi,dar mai nou,oameni care au aflat de existenta noastra au luat masuri de siguranta.Exorcisti,vanatori si multe alte tipuri de ucigasi de vampiri ne pun in pericol de fiecare data cand iesim afara.Nu poti sti care sunt,sau sa-i deosebesti printr-un semn anume.Ei sunt peste tot si pandesc,pana ne prind singuri ca sa ne macelareasca unul cate unul.
Vampiri pacifisti au incercat sa le arate ca noi nu omoram oameni,dar macar sa ne lase sa vanam animale.Acestia desigur ca n-au acceptat,incepand o noua era a distrugerii vampirilor.In acest razboi aproape ca aceasta rasa a disparut de pe suprafata pamantului.Se numara multe clanuri care au disparut  aproape in totalitate.
  De aici vampiri care au vrut sa se razbune sau sa curete mandria clanului sau,au inceput sa ucida sau sa transforme oameni in monstri.Si eu puteam fi considerata un monstru,dar unul stapanit.
  Astfel,s-a ajuns ca omenirea si vampiri sa fie dusmani de moarte.Vampirii neavand de ales,au trebuit sa se alieze cu varcolaci,care sunt persoane loiale,dar egoiste.Am aflat ca si acestia la un momendat conduceau oameni la noi,dar odata cu schimbarea conducatorilor Alfa-supremi,s-a creat o alianta.Motivul acesteia au fost aparent numai oameni,dar cu timpul strigoii au inceput sa ucida creaturi din fiecare tabara.Oameni crezand ca noi suntem,au pornit din nou sa ne vaneze,pana acum cateva deceni,cand cel mai puternic grup de exorcisti a anihilat aproape toti membri clanului pursange Uchiha.De atunci vampirii si  varcolacii sau ascuns dandu-le oamenilor sa creada ca nu mai existam.Strigoii au incetat si ei sa mai atace,deoarece oamenii le-au venit si lor de hac.
  Ma bucuram sa aflu ca nimeni nu stia ca sunt vampir,dar frica ca incurand va trebui sa ma ascund de fiintele care imi ofereau cea mai mare siguranta era inimaginabila.

  Soarele atingea bland pamantul.Vantul adia usor,printre crengile copacilor.Iarba verde si cruda dansa fermecator in lumina luceafarului de dupa-amiaza.Era o zi foarte buna pentru o scurta plimbare,ca sa explorez imprejurimile.Impreuna cu Haku,Yashamaru si Yuugito.Am luat caii din grajdul castelului,luand-o pe pantele abrupte ale muntelui.Eram chiar in varful acestuia.Satul Green era la un kilometru mai in jos,aproape la poalele muntelui.
Blood,calul pe care stateam,imi fusese dat de Yashamaru,ingrijitorul cailor.Mi-a spus ca acest cal provenea de pe o linie lunga de sange,speciala pentru caii destinati conteselor.Iapa de la care provenea era a Tayuyei.Blana neagra si catifelata stralucea in lumina.Coama lunga si deasa,de aceeasi culoare,aproape atarna de pamant.Din cand in cand,dadea din coada,in semn ca vrea sa mergem mai repede.Era un armasar inalt si  robust,care impunea respect.Mergeam in frunte,alaturi de Yuugito care stia cel mai bine imprejurimile.
   In mai putin de jumatate de ora,satul se vedea pe linia orizontului.Acesta era mic si foarte restrans.Predomina culoarea bej,dand un aspect vechi si prafuit.Ironic,numele satului zicand altceva.
-Candva,incepu Yuugito,pe cand traiam aici si clanul meu mai exista,satul acesta era mandria intregi regiuni.Era plin de plante medicinale si flori superbe.Iarba proaspata si verde era imprastiata in toata tara.Cei mai puternici si importanti oameni tineau sa viziteze macar o data acest loc splendid.
Apoi,cu o nota de suparare si ura,adauga:Totusi n-a durat mult pana ce oameni l-au descoperit,respectiv distrus.I-au dat foc in intregime,omorand fara rost sute de vampiri si varcolaci nevinovati.Desi detinea o armata renumita si rezistenta,satul nu era implicat in acest razboi.Armata era doar o masura de siguranta impotriva umanitatii.
  Eu chiar nu stiu cum am scapat,dar imi aduc sigur aminte ca m-am trezit fara memorie in castelul in care ai fost adusa tu.Pe atunci in el locuiau Mabui,Utakata,Tayuya si Sasori.

  Era trist,dar adevarat.Tot ce mi-a spus Yuugito era inca un pumnal imfipt in inima mea umana,care,in ciuda tranformarii corpului,se zbatea sa ramana asa.Insa acum nu mai puteam sa fac nimic.Atata timp mi-am plans singura de mila,incat egoismul acesta nu ma lasat sa ascult si trecutul dureros al celorlalti.Trecuturi mult mai sumbre si triste cu mult decat al meu.Pe langa ei,eu eram o rasfatata care dintr-o data a aflat cum este viata cu adevarat.

  Ne aflam in fata a ce a mai ramas din portile mandre de lemn care pazeau odata satul.Intram cu caii la trap inauntru,usor tematori.Mergeam prima data in satul cu aceasta poveste infioratoare.Singurul care mai trecuse pe aici,era Haku,pentru provizi.In rest,acest loc era o amintire neplacuta si sangeroasa.
Peste tot erau rasfirate radacinile unor copaci batrani,retezati de timp.Era plin de stepa si uscaciune.Niciun animal nu mai era vizibil pe aici,decat o mica haita de caini,slabi si amarati.O pacla deasa si rece creea o atmosfera stranie si malefica.
  Vantul nu batea de loc pe aceste pamanturi sterpe.Se mai gasea cate o tulpina vestejita a unei plante din loc in loc.Case mici si derapanate,lipite una de alta,formau un labirint sumbru.Pentru o clipa,am crezut ca acest loc este uitat de lume,dar dupa un colt am intalnit o gasca-cum s-ar zice prin orasele mai mari-formata din mai multi adolescenti,prost ingrijiti,inalti si extrem de slabi.S-au oprit brusc din cea ce faceau,incepand sa ne arunce priviri pline de venin.
Cel mai solid dintre ai,cu o fata care te facea sa mananci pamantul de frica,s-a apropiat cu un aer de superioritate.
-Ti-am spus sa nu te mai vad calcand pe aici!marai acesta catre Haku,care se albise la fata.
-Imi pare rau,dar contesa a vru...insa baiatul ii taie cu rautate vorbele.
-Contesa?Auzi-ti,contesa ii spune!din spatele lui se auzira mai multe rasete si huiduieli.Fi atent ce iti spun:sa nu te mai prind pe aici cu aerele tale regale si cu micuta ta contesa,ca va dau pe ambi la jaguari!
  Haku se indeparta,pana ce baiatul se intoarse cu spatele la el,razand.
-Cine va crede-ti sa-i vorbi-ti astfel contesei?se auzi o voce tunand in spatele meu.
Manios,baiatul isi intoarse rapid capul catre Haku:
-Ce ai zice sa iti mutilez putin fata aia de snob regal?se stramba la el.
Haku se sperie,deoarece el nu spuse nimic.Dar aceeasi voce continua:
-Ce vrei de la noi,golanule?inainta Yashamaru.
-Extraordinar,alt ipocrit bogat care se pune cu mine.De unde pot toti sa fie asa de idioti?
-Te-am intrebat ce doresti?
-Pai,cu o fata fortata sa nu rada,daca ma intrebi asa frumos,as dorii sa dispareti!
S-a lasat liniste.Haku statea tulburat pe margine,Yuugito ii privea nervoasa pe baieti,iar Yashamaru avea o privire confuza si enervata.
-De ce?am intervenit eu,dupa o lunga absenta de la vreo conversatie.
-Oooo,fi-ti atenti,contesa imi vorbeste!imita acesta in batjocura o plecaciune.
-Cu ce te-a deranjat servitorul meu.Orice a stricat s-au distrus il voi platii intreit inapoi,incerc eu sa ajung la o intelegere.
-Normal,voi,bogati,crede-ti ca totul se rezolva cu bani,nu?Trebuie sa va anunt ca nu avem nevoie de mila din partea voastra.
Haku ma privea inspaimantat,de parca ma ruga sa ma retrag.Dar nu puteam.Am promis ca-mi voi apara slujitori,clanul si mai ales familia.Iar acum familia mea erau ei.Nu-i  puteam sa-i las sa se lupte singuri pentru mine.
-Dar poti macar sa-mi explici de ce il ameninti?
Baiatul pufni cu dispret in ras:
-Prin simplul fapt ca vorbeste.Voi va credeti mai presus decat noi,raspunse un alt prieten deal sau.
-Cei ca voi primesc bani si mancare de pe urma noastra,care muncim aici,zise un altul.
-Este prea mult.V-am avertizat sa pleca-ti,dar nu ma ascultat nimeni.Acum ve-ti regreta!tipa nervos baiatul din frunte,sarind cu mana la gatul lui Haku.
Simplu,usor,fara mult zgomot,slabanogul la ridicat de pe cal cu o singura mana.Brunetul respira greu,zbatandu-se sa scape.Imaginea aceasta,aceasta imagine...Uchiha...nu pot sa-l las sa pateasca ceva.
  Sar de pe cal,fugind rapid catre ei,lovindul pe baiatul din sat cu piciorul din spate.Acesta se rasuceste rapid catre mine,azvarlindu-l pe brunet la picioarele lui Cara,iapa lui Haku.Yuugito striga sa fug,iar Yashamaru incerca sa se fereasca de atacurile violente a celorlalti trei baieti.
Brusc,ma prinde de gluga de la mantie si ma ridica la nivelul ochilor lui.Am putut sa-l observ pe Yashamaru prins la pamant de doi dintre baieti,iar Yuugito era prinsa de maini la spate de celalalt.De ce nu isi foloseau puterile sa se lupte,erau vampiri pursange,nu?
Am mai intalnit si privire stearsa si manioasa a baiatului,care ma atintea cu ura.
-Ti-ai ales singura soarta!Luand un pumnal mic si ascutit din teaca legata la mijloc,il indreapta catre mine,mai privindu-ma odata.
Au parut ore,zile,saptamani pana ce am vazut lama cutitului trecandu-mi prin mantie,asteptand ca acel lichid rosu si fierbinte sa tasneasca abundent din mine.
Dar,s-a oprit.Baiatul a intepenit pe loc,scapandu-l pe jos.Ma privea ingrozit.Mi-a dat cu grija drumul,pana ce am atins pamantul.M-am indepartat atent,ca nu cumva sa ma atace iarasi.Dar nu.S-a prabusit la pamant,tipand si urland,de parca o putere nevazuta i-ar creea dureri inimaginabile si insuportabile.
-AAA!Vampirul!Salvati-ma!!Vampirul vrea sa ma ucida!
Ce faceam?Nici macar nu-l atinsesem.Dar nu inceta sa tipe de disperare si durere.Ceilalti baieti au incetat si ei imediat in ai mai tine prizonieri pe ceilalti,fugind ca sa scape.
-Voi nu plecati nicaieri!striga Yashamaru,strapungandu-i cu o privire uimita dar ferma.
Cei trei s-au intors,asezandu-se in genunchi in fata noastra.Cum m-am potolit,strigatele baiatului au incetat.Acesta a lesinat inconstient.
-Va rog,nu ne face-ti rau!plangeau ceilalti.
Yashamaru s-a apropriat de ei si ia atins pe fiecare cu mana pe cap.Cei trei au adormit pe loc,cazand la pamant.La fel a procedat si cu liderul lor.I-a asezat sub un copac putred,urcandu-se inapoi pe cal.
-Ce-ce le-ai facut?intreb eu speriata.
-Le-am sters memoria,a raspuns acesta la fel de confuz,desi nu o arata.
M-am mai uitat odata atent la manile mele.Nici nu-l atinsesem.Atunci,cum a patit asta?Ma uit infiorata la Yashamaru,impreuna cu Yuugito.
-Imi pare rau ca nu v-am spus...pleca acesta privirea.
-Ce sa-mi spui?
-De adevarata voastra natura.
-Cum?
-Imi cer iarasi scuze,am zis prea multe.
-Ce natura?
Insa acesta nu mai continua discutia.O lua inainte,continuand sa mearga la trap.Yuugito,la fel de nedumerita,il lua pe Haku de la pamant,si-l puse pe spinarea calului lui.O lega pe Cara de armasarul ei,pornind dupa Yashamaru.
  Ce se intampla?Ce mai mi se ascundea?
Am urcat ametita pe Blood,urmandu-i pe cei trei.Am ajuns in frunte langa Yashamaru.Ii aruncam priviri nedumerite si intrebatoare,dar acesta nu-mi dadea atentie.

   Era aproape apusul.Ne aflam in inima targului Green,un loc mult mai zgomotos si populat decat periferia.Pe o raza de cateva mii de metri,se intindeau tarabe cu lucruri de toate cele.De la mancare de casa si haine facute manual,la gaini si cai de vanzare.Desi era un sat mai sarac,era unul,pot sa spun,rustic.Totul parea sa fie ca acum cateva zeci de ani.Numai fetele triste ale oamenilor iti readuceau aminte sa nu tragi concluzi pripite.
-Veni-ti si cumpara-ti haine din lana,facute din cea mai fina lana!se auzeau vanzatoarele exclamand.
   Haku se trezise,dar era inca putin ametit.Se uita atent la un set de sageti din argint,lucrate,normal:de mana!
-Bine te-am gasit tinere domn!exclama un batran cu mustata alba si  ondulata la varfuri.Aceste sageti superbe au fost ale primului vanator de cerbi al acestei regiuni!zambi acesta.Si cel mai indemanatic!
Haku se pregatea sa scoata bani din buzunar,dar ceva nu suna bine.
-Sta-ti!ii opreste Yuugito.Aceasta regiune nu are cerbi,ii face semn brunetului sa bage bani inapoi.
Batranul se enerveaza putin pe fata dar rosteste:
-Draga domnisoara,presupun ca nu sunte-ti mai invarsta decat mine,drept urmare n-aveti de unde sa sti-ti cum au stat lucrurile acum saptezeci de deceni.
-Bunicul meu a locuit aici aproape o suta de ani in urma si nu mi-a pomenit de existenta unei turme de cerbi.
Batranul tacu.Stia ca jocul nu mai urma sa dureze prea mult.Cu o voce serioasa,spuse:
-Nu pot sa spun asta aici,lasa-ti caii legati de acea balustrada si veni-ti cu mine in spate.
Dupa ce am urmat ce ne-a spus acesta,am intrat intr-un cort mic din spatele tarabei.Acesta era plin de obiecte ciudate si arme ruginite.
-N-am incredere in localnici acestui sat.Probabil vestea s-ar duce repede si as fi condiderat nebun.
  Aceste sageti au apartinut,defapt,unui vanator de vampiri.Omul facu o pauza,oftand adanc.Acest vanator a fost vinovatul pentru masacrului urias din acest sat.El a fost cel care s-a strecurat aici,a studiat vampiri si varcolaci,pana ce a plecat,iar la intoarcere a adus cu el o armata intreaga de vanatori.
Totusi,desi sunt om,din totdeauna am fost de partea vampirilor la aceasta intamplare.Ei au avut incredere in el,desi stiau ca este un om,iar el i-a tradat.
  Iarasi,mi-se dovedea ca oameni erau niste mincinosi si sadici.In astfel de momente,ma bucuram ca nu mai eram unul,ca nu mai faceam parte din ei.
-Macelul lui Raster,de asta mi-a spus Stapana...ofta Yuugito.
-Face nouazeci de dolari,zambi acesta.
Acum,aruncandu-i lui Yuugito o privire intrebatoare,acesta intinse bani si lua sabia.Am iesit din cort,dar batranul a rostit ceva care ne-a facut pe toti sa intepenim:
-Ai grija,sa nu te ajunga si pe tine blestemul nebuniei lui Raster!rase zgomotos batranul.

   Deja se inoptase.Eram in dormitorul meu,la fereastra.Inca incercam sa-mi explic ce se intamplase.Totul era in ceata si diferit.Simteam un sentiment,care credeam ca ma parasise demult:nesiguranta.


_______________________________________

Konan ,Pluto , Tayuya and Sakon ARE MINE!

Jared Leto , Amy LeeAdam Gontier , Billie Joe Armstrong , Laur(Guess Who) , Evan Lester and Sharon den Adel ARE MINE!

● I hate life and life hates me !
● A faithful friend is hard to find;remember man and keep in mind...
● I want to be nobody.
● One day, I shall rule the world ! Until then, I’m going to bed.

●╔═╦═╦═╦╦╗Put this on your profile
  ║═╣║║╔╣═╣if you are one of the
  ║║║║║╚╣║║11% that still
  ╚╩╩═╩═╩╩╝loves ROCK music
╔═╦══╦═╗ Put this on your site
║╩╣║║║║║ if you are
╚═╩╩╩╩═╝ Emo or support Emo.
►εmσ doesn't mean you cut.
►εmσ doesn't mean your gay.
►εmσ doesn't mean your suicidal.
►εmσ is fashion.
►εmσ is music.
►εmσ is people.
►εmσ is being ƒR££


pus acum 12 ani
   
BlackAngel
Greieraş

Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 135
Frumos ! Acest capitol mi-a placut la nebunie ! Mai ales istorioarele despre oameni . Sincer , chiar ma intreb ce e cu " adevarata natura " a Hinatei . Spor la scris ! 

_______________________________________
Va fi candva o zi ,
Cand seceratorul va veni
Iar ochii ni se vor impaienjeni .

pus acum 12 ani
   
Forever Young
Critic

Din: Suna
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1150
Cum de nu am vazut mai demult ca a aparut sezonul doi? Sunt asa neatenta. Oricum, sa lasam asta deoparte, bine ca am ajuns pe aici =))
Ce complicata a devenit povestea, avand in vedera ca trebuie sa-l gaseasca pe Sasuke care e la mama-n praznic. Sa inteleg ca Hinata are o putere speciala, de nu i s-a dezvaluit *adevarata natura* ^^
Ma intreb daca se va mai intalni cu prietenii si familia ei...
Spor la scris in continuare si numa bene ^.^


_______________________________________
Daya is mine! Forever! And Ever! Just mine :3
Am fost: Zuzu, Forever Young, Miss*M, IceWolf o.o



Jeff, Usagi, Pikachu, Lelouch, Natsu, Tsuna, Gaara, Sebastian and Ulquiorra ARE MINE!!!
Kamelot, Slash, Adrian von Ziegler, Megadeath, Alternosfera, Raskolnikov, Yu Pheonix, SOAD, Youmeatsix, Parazitii, Carla's Dreams, Kapushon, Pierce the Veil, Iggdrasil, Veil of Maya, Kurt Cobain, Nirvana, Garcea, KoЯn, Mariyn Manson, DMC, HIM, Caragiale, Chuck Norris, Mr. Bean, Cloud, Vincet,  TarkanAdolf Hitler and Kiro Are mine!


pus acum 12 ani
   
Widow
Membru

Din: Amegakure
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 586
Capitolul IV-Ora de istorie
 
Numai pentru ca ceva este vechi, nu inseamna ca este si nefolositor. Ce cliseu... Dar, uneori, acest citat la fel de vechi te scoate la lumina. Te calauzi sa afli ceva ce pare ca este imposibil de aflat, chiar sters din amintirile orcui.
Astfel te poate ajuta o carte, aparent o gramada de foi prinse intr-o coperta veche si prafuita, fiind defapt o mina de aur fara fara sfarsit.

Hinata P.O.V.

  Nu puteam. Nu puteam sa accept ca urma sa porneasca un razboi al carui tartor am fost eu. Nu puteam sa accept ca asta era realitatea, realitatea aspra si trista. Puneam in pericol mii de vieti si persoane. Vampiri ar fi putut disparea, iar oameni nevinovati sa moara. Famili despartite si copi orfani.
  Nu,sigur nu vroiam asta. Dar...ce puteam face? Cum as fi putut sa ma opun. Nu dispuneam de controlul lui Angel-sama asupra clanurilor si nici de vreo putere speciala... Speciala.
Da, tot nu mi-am explicat ce s-a intamplat saptamana trecuta. Cum l-am putut imobiliza pe acel tanar mai inalt ca mine cu aproape jumatate de metru.
Ce am facut, s-au ce metoda am folosit. Singuri care par sa stie sunt Mabui si Yashamaru, dar nici macar n-au vrut sa vorbeasca cand i-am intrebat.
Daca pe mine nu ma asculta, inseamna ca au primit ordine de sus, de la Stapana.
  Insa, ce a vrut sa zica cu 'adevarata me natura' ? A sunat... straniu, salbatic, de parca as fi vreo bestie care nu si-a aflat puterile, ca sa fie stapanita.
Dar, ceva, ceva era diferit cu mine. Precum ceilalti vampiri, eu de ce nu simteam nevoia sangelui? Dece impreuna cu Uchiha si setea a disparut? Ce era diferit cu mine?

  Totul era diferit. Uram lumina zilei si zambetele.Uram sa aud sunetul fericiri si orice era vesel. Uram ce eram dar nu aveam cum sa ma schimb.

Trecusem prin multe schimbari, dar niciuna pozitiva sau folositoare. Eram o iubitoare de liniste si intuneric. Desi tine-am la servitori mei, inconstient, era probabil din vina 'meseriei' .
 
  Astazi era o zi innorata. Norii negri si inghetati faceau umbra pamantului. Vantul sufla cu putere, de afara auzindu-se copaci trosnind. Iarba verde si lucioasa se zbatea sa nu fie smulsa de fioroasa vijelie. Raul limpede deveni o apa tulbure,care lovea cu putere pietrele de pe margini.Vulturi zburau speriati prin aer,prevestind o furtuna violenta asupra padurii.
  Astazi era iarasi luni. Desi am fost privata de o viata obisnuita de adolescent,n-am dus lipsa educatiei scolare.Am avut un program stabilit,care a putut sa nu ma lase in urma cu cunostiintele necesare varstei. Utakata si Mabui imi eu profesori. Ma rog, in cea mai mare parte Utakata, deoarece Mabui este responsabila si de alte lucruri in castel.
Impreuna cu Haku, studiam aproape ce invata orice student de 18 ani. Desi Haku avea doar 16, avea o capacitate uimitoare de inteles si memorat.Uneori, intelegea mult mai bine decata mine, dar n-o demonstra, de teama sa nu ma descurajeze pe mine.
  Incaperea era intunecata. Perdelele erau trase, ca nu cumva furtuna de afara sa ne distraga atentia. Eam la o masa de sase persoane, langa Haku. Scaunul lui Utakata era in fata noastra, dar inca gol. Probabil acesta inca cauta cartile pentru ore. Desi aveam o bibloteca uriasa cu mii de carti, cateva carti deale lui Utakata faceau mai mult. Erau date din generatie in generatie in clanul lui, chiar de la cel mai intelept vampir pe care la avut pamantul.
  Brusc, o palpaiala a unei flacari a pocnit in coltul camerei. Utakata intra in camera, cu cateva carti in mana. De asemenea tinea si o harta in mana stanga,care era libera. Ca de obicei, imbracat cu o camasa alba desfacuta la trei nasturi, pe sub sab sacoul inchis la culoare si lung. Pantofi lui faceau podeau sa trosneasca infundat, pana s-a asezat pe scaun. A pus cu grija cartile pe masa,intinzand harta.
Se pare ca azi urma sa facem o ora de istorie. In general ne preda matematica,gramatica, s-au stiinte precum biologie s-au fizica. Dar extrem de rar si putin istorie.
- Hinata-sama, va rog sa deschide-ti carte la pagina 473... spuse acesta incat.
  Cartea era groasa, extrem de groasa. Cand am deschis la pagina respectiva, am impietrit. O imagine sangeroasa si sadica ocupa pagina numarul 474.
Vampiri strapunsi si indesa-ti unul peste altul in sulite de argint. Aveau colti scosi, probabil cu brutalitae, bagati in ochi. Mainile le erau legate cu sfoara ghimpata si stranse la spate.
Femeile vampir erau hartuite si arse pe rug. Copii acestora erau biciuti pana la moarte si da-ti ca hrana  animalelor.
  Daca atatea am aflat dintr-o singura poza, sunt ingrozita ca asta nu-i tot. Haku privea la fel de oripilat imaginea, dar Utakata se satura de liniste.
- Avem prezentata o reproducere a masacrului de acum sapte sute de ani, din Anglia.Acolo au aparut primi vanatori de vrajitoare, dar si de vampiri.
Aceasta tara, care parea cea mai linistita zona, civilizata si cu oameni bine educati. Ascundea un trecut urat si sumbru, musamalizat de pacea prefacuta.
- In ilustrata este marele razboi, in care aproape toata populatia de vampiri a disparut. Ucisi miseleste si chinuiti pana le-a sosit ceasul, oameni ne-au daramat demnitatea. Au luat si prizonieri de care sa-si bata joc, pe care la urma i-au ucis si pe ei. De asemenea la fel de multi varcolaci au pierit incercand sa ne apere alianta. Dar cel mai crud a fost modul prin care i-au omorat pe cei doi stapani supremi,parintii lui Angel-sama.
Puteti citi intreaga intamplare pe pagina urmatoare, incheie acesta trist.
  Am schimbat pagina, privirea oprindu-mi-se asupra unor imagini mai vechi. Un barbat cu parul deschis si ochii auri, probabil in varsta oamenilor de vreo treizeci de ani. In alta imagine o femeie cu par albastru inchis, cu aceeasi ochi reci si calmi, cu cativa ani mai tanara.
'' Parinti lui Konan-sama '' .
Am inceput sa citesc cu o senzatie de groaza:

            ''Incredibilul masacru al oamenilor nu s-a asternut doar asupra vampirilor ce au luptat cu vitejie, ci a continuat si asupra celor nobili. Fara vreo idee de unde au aflat, oameni au atacat resedinta celor doi Stapani, Kin-sama si sotia s-a, Akira-sama.Lua-ti drept ostatici, au fost dusi intr-o padure de la marginea Londrei, unde Kin-sama a fost umilit in public. A fost obligat sa se injunghie in inima cu un cutit din argint,pana a murit de propria sa mana... "

Oribil. Nu as fi putut crede ca oameni sunt in stare de o asemenea tiranie.
- S-a intamplat ceva? ma intreaba Utakata.
- Nu, nu, bag eu iarasi capul in carte, citind.
         "Nici Akira-sama n-a fost iertata. A fost imbalsamata in lichide inflamatoare, urcata in varful propriului castel, i s-a dat foc,dupa ce si-a privit sotul murind . "
- Utakata-san...
- Da...
- Dar, Angel sama cum a reusit sa, sa scape... ?
- Nimeni nu stie. Defapt, se presupune ca ea era indeajuns de mare incat sa fuga...  dar...
'' Dar ce? "
- Comform a ce a scris in carnetul sau contesa in ultimile saptamani de trait, nascuse cu opt zile inainte. Era imposibil ca Stapana sa fi scapat singura.
- Atunci cine a ajutat-o? intreaba Haku inca cuprins in citit, dar atent la discutie.
- Toate detalile din zilele de razboi au fost arse. Chiar daca vanatorii au prins-o, nu vom afla niciodata. Se stie doar ca Stapana a fost vazuta de un om, care pana s-a dus sa-i cheme pe superiori sai, ea a disparut.
- Am putea sa o... dar Haku este intrerupt aspru de Utakata.
- Nici sa nu-ti treaca prin cap! Daca ii vei readuce Stapanei aminte de acele zile negre, te va face scrum!
" Scrum... ce va se intamplase, si sigur nu a fost o intamplare frumoasa... "
Utakata ofta, in timp ce Haku se lasa in jos moale pe scaun.
-Scuze, dar nu vreau sa distrugem linistea acordata de Stapana. Daca am ajunge in conflict si cu ea, ar fi sigur sfarsitul Hinatei-sama.
" Hinata... a, da, asa ma chema. De cat timp nu mi-s-a mai spus asa. Aproape ca uitasem" Se vedea. Daca imi spunea in acest fel, lui Utakata chiar ii pasa. Eram plina de 'contesa' aici, contesa acolo.
  Linistea se napsuti iarasi in camera. Citeam inca oripilata intamplarile oribile petrecute in secret, ale omenirii. Daca as fi fot un regizor sau scenarist, probabil era cea mai buna poveste horror de care am auzit.
Cine ar fi crezut ca pana si parintii lui Angel-sama au fost omorati? Dar nu aveau vreo garda care sa-i apere? Castelul era asa de expus?
Acum, ma contraziceam imposibil de tare. La inceput nu intelegeam dece niste vampiri au nevoie de garzi si de ce se ascund in felul acesta de noi.
  Dar,cand s-a deschis brusc usa,un curent rapid a rasfoit cartea,pana la o pagina de care nu a mentionat Utakata.
" Noua Contesa sau Conte"-cred, ca aici se aflau toate raspunsurile mele, dar, Utakata n-a trecut peste asta, luandu-mi carte rapid.
- Utakata, ce mi-se mai ascunde?strig eu nervoasa.
Liniste. Staenul n-a zis nimic, lundu-i cartea si lui Haku. A iesit din incapere fara vreo retinere, dar nu inainte sa faca o plecaciune si sa rosteasca ' O zi placuta. "

  Douazeci de minute mai tarziu eram la masa, asteptand ca doamna Chio sa aduca masa. Era o batrinica draguta si linistita, dar o fosta femeie ninja din satul Sunagakure.
In scurt timp era in dreptul meu si-mi punea pranzul in farfurie. O farfurie din portelan, deoarece argintul era mortal pentru noi. I-am multumit, incepand sa mananc. Dar, tot eram curioasa sa aflu ce era scris la acel capitol. Dar accesul la cartile lui Utakata era egal cu zero.
Trebuia sa aflu cand nu era in castel. Dar tot nu prea as fi vrut sa-i asaltez camera chiar asa. Insa, nu aveam de ales. Aici era vorba de ce mi-s-a intamplat mie, iar eu vroiam sa aflu.
  De asemenea imi trebuia si un complice, sa se asigure ca nimeni nu ne vede. Da,daca m-ar fi vazut cineva probabil ca n-ar fi spus nimic, dar era ceva nu prea frumos din partea mea in camera lui Utakata, asa ca mai bine ramanea secret.
  Dupa terminarea mesei, ma indrept catre camera lui Haku. Bat la usa, iar acesta o deschide incet.
- Haku, vino cu mine! ii spun eu, facandu-i semn sa ma urmeze.
Acesta nu asteapta o alta invitatie, urmandu-ma numai decat.
  Am urcat pana la al patru-lea etaj al castelului, ultimul si de asemenea unde se afla camera lui UTakata. Acesta era azi cu Yashamaru intr-o inspectare a regatului. Aveam doua ore la dispozitie sa gasesc cartea.
Am inceput sa ma uit pe pat, pe sub pat, dar nimic. Pe noptiera, in noptiera, dar nimic. De asemenea m-am uit si pe birou, dar era plin de harti si carti, asa ca am incercat sa nu las urme. Am cautat cu grija, dar parea ca cartea aia s-a teleportat pe alta planeta.
   Pentru cineva ca el, camera asta era in culmea dezordinii.
  Brusc, il aud pe Haku strigand 'Am gasit-o' cea ce ma facut sa ma bucur asa de tare, incat l-am imbratisat. Acesta a inrosit, dar nu mi-a pasat, acum trebuia doar sa aflu adevarul.
Caut in graba capitolul respectiv si am noroc sa se deschida acolo imediat. Citeam in graba randurile mici, dar clanta s-a auzit scartaind. Am tresarit, ascunzandu-ma sub birou. Haku incerca sa imi faca semn sa iesim pe geam, dar ma incapatanam ca era prea riscant, doar era etajul patru!
  Insa, cand am auzit vocea lui Utakata, am bagat carte de sub bluza, si, luandu-l pe Haku de mana, am sarit in gol de la aproape cinsprezece metri.
'' O sa muriim! "

Camera lui Utakata


_______________________________________

Konan ,Pluto , Tayuya and Sakon ARE MINE!

Jared Leto , Amy LeeAdam Gontier , Billie Joe Armstrong , Laur(Guess Who) , Evan Lester and Sharon den Adel ARE MINE!

● I hate life and life hates me !
● A faithful friend is hard to find;remember man and keep in mind...
● I want to be nobody.
● One day, I shall rule the world ! Until then, I’m going to bed.

●╔═╦═╦═╦╦╗Put this on your profile
  ║═╣║║╔╣═╣if you are one of the
  ║║║║║╚╣║║11% that still
  ╚╩╩═╩═╩╩╝loves ROCK music
╔═╦══╦═╗ Put this on your site
║╩╣║║║║║ if you are
╚═╩╩╩╩═╝ Emo or support Emo.
►εmσ doesn't mean you cut.
►εmσ doesn't mean your gay.
►εmσ doesn't mean your suicidal.
►εmσ is fashion.
►εmσ is music.
►εmσ is people.
►εmσ is being ƒR££


pus acum 12 ani
   
BlackAngel
Greieraş

Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 135
Mi-a placut mult ! Nu ma gandeam ca si ei faceau ore . Ce idee ... In fine , camera tipului mi se pare super curata , spre deosebire de a mea sau a altora . Spor la scris !

_______________________________________
Va fi candva o zi ,
Cand seceratorul va veni
Iar ochii ni se vor impaienjeni .

pus acum 12 ani
   
Widow
Membru

Din: Amegakure
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 586
Capitolul V- Raspunsuri

  Viata este frumoasa. Dar, mereu exista un dar. Mereu, oricine, oricat de fericit si implinit ar fi, are mici intrebari care il sacaie. Iar pana nu le afla raspunsul, nu-i dau pic de pace.
  Problema adevarata in cazul celor mai multi este ca, acele raspunsuri sunt socante sau inimaginabile fata la cea ce s-ar fi putut gandi respectiva persoana.

Hinata P.O.V.

- AAAAA! se aud la unison strigatele mele si ale lui Haku. Cadeam in gol de la aproape cinsprezece metri. Ce neiba mi-a trecut prin cap sa sar? Nu, ce naiba ma apucat sa ma i-au dupa Haku cu idea asta stupida?
  Dau din maini degeaba, ma agit si incerc sa ma prind de ceva, dar fara efect. Muream, iar eu incepusem sa rad ca o desteapta. Haku cred ca era mai speriat de mine decat de nebunia in care aflam. Impaienjenit de frica, probabil n-a observat ca nu mai cadeam. Pursisimplu stateam suspendati la cinci metri deasupra pamantului. Haku mi-a dat pentru un moment drumul la mana, noroc ca l-am prins ca ar fi cazut.
- Ce ce se petrece? intreaba acesta uimit, cu un zambet tamp pe fata.
- Am, am- eu am facut asta? ma uit eu mirata la brunet cum leviteaza.
- Eu am facut-o. Se aude o voce calma si ragusita de sus.
'' Am incurcat-o! " gandesc eu in sinea mea. Acum cel mai probabil Utakata ne va lua cartea si ma va priva de toate raspunsurile care imi trebuiau.
Am intors capul, si am vazuto pe Mabui atarnata de geamul de la etajul trei. Parea ca incerca se ne traga sus.
  In cateva clipe am ajuns in camera de unde ne salvase aceasta.
- Contesa, sunte-ti bine? sare aceasta speriata.
- Da, raspund eu cu respiratia inca taiata de frica.
- Ce s-a intamplat?
- Nimic...
- Ati cazut pur si simplu din cer? ridica aceasta o spranceana.
Nu-i raspund si incep sa ma pipai pe langa solduri. Ah, ce bine, cartea era inca acolo.
- Sunteti ranita?
Dau din cap in semn ca nu si ma ridic de pe canapea ca sa ies din incapere.
- Stati, nu mi-ati explicat ce s-a intamplat!
- Mabui-sama, te rog, sa nu spui nimanui ce s-a intamplat,ies eu din camera insotita de Haku.
Am mai auzit din camera un 'Bine' suspicios.

  Stateam pe canapeaua neagra de stofa din camera mea, rasfoind grabita cartea. Haku statea pe un scaun citind o foaie in latina care a cazut din coperta. In sfarsit, capitolul ' Noua contesa sau conte'. Acum ca l-am gasit, ramane doar sa aflu ce ma intereseaza.
Pe prima pagina se afla o imagine cu o tanara domnisoara care nu-mi dadea sa cred ca ar putea fi un vampir rau si viclean. Sub imagine scria mic si ingrosat ' Loren Miranda Weber' .
Cateva randuri mai jos, scria un citat, presupun, in latina. Am decis sa-l intrerup putin pe Haku:
- Poti sa ma ajuti cu asta? il intreb indicand catre paragraf.
Acesta prinde usor cartea si incepe sa traduca 'impiedicat ':
- Cel..sau cea iubita...trebuie sa fie mereu...alaturi de adevarata...s-a dragoste...se uita acesta inca odata asupra cuvintelor.
" Cel sau cea iubita trebuie sa fie mereu alaturi de adevarata s-a dragoste? asta ce inseamna"
- Multumesc.
  In continuare scria in engleza, asa ca am putut sa citesc cu usurinta.

"  L. M. Weber a fost prima din specia sa care a devenit vampir. A trait si de tragea dintr-un neam de nobili germani. Printul Eduard John Evans s-a indragostit de aceasta si a calatorit din Regatul Unit pana in Germaia ca s-o ceara in casatorie. Aceasta desi avea numai saisprezece ani, a acceptat si s-a mutat in Londra alaturi de print.
  Insa in seara de dupa nunta, acesta i-a dezvaluit cine este cu adevarat. A transformat-o intr-un vampir si i-a jurat iubire si credinta pe veci. Desi de catre vampiri asta era privit un privilegiu pentru oameni, Mirandei i-s-a parut o nebunie si s-a spanzurat cateva saptamani mai tarziu din cauza depresiei. "

" Multe veacuri s-a incercat aflarea metodei prin care vampiri isi gasesc parteneri de veci. Desi majoritatea are un destin clar de la nastere si le este interzis, in inima lor poate inmuguri iubire pentru un muritor. "

" Insa, pe timpul ultimului mare razboi, cand mari conducatori au fost prinsi, acestia au intrebat-o pe Stapana Akira care este secretul acestui mare ritual, inainte sa fie omorata. Initial s-a impotrivit, dar a fost supusa unor torturi oribile si sangeroase, pana ce a marturisit ca fiecare clan are un oracol. Acesta le spune viitorilor mostenitor care le este aleasa sau alesul. Acestia nu afla pana la varsta de saisprezece ani, iar muritorul trece de asemenea de ea.
Pana atunci, acestia trebuie sa spuna cuiva de incredere daca vor pe altcineva. Daca persoana nu corespunde cu cea prezisa de oracol, mostenitorul este alungat. Iar daca este femeie este casatorita cu o ruda mai indepartata. "

" Primul vampir care s-a bazat pe aceasta a fost printesa frantuzoaica Liana Rodin Dupont. Clanul acesteia impreuna cu mediul au aflat ca alesul inimi ei ar fi trebuit sa fie vampirul  Aramis Roland Bernard. "

  Apoi, a urmat o lista lunga cu intamplari si personaje de care nu mai auzisem niciodata. Totusi, un nume mi-a atras atentia ' Uchiha Itachi' .

" In urma cu opt sute de ani clanul Uchiha urma sa-si casatoreasca unicul fiu, Uchiha Itachi. Cla-vazatoarea a prezis viitoarea constesa, iar familia s-a apucat sa caute pe tot globul pamantesc, trimitand sute de vampiri in cautarea alesei.
  Insa, in tot acest timp, nimeni n-a stiut ca tanarul mostenitor nu era de acord cu insuratoarea, mai ales cea cu o persoana pe care ar fi trebuit sa pretinda ca o iubeste, desi nici macar n-a cunoscut-o vreodata.
Cand tanara a fost adusa cu forta la castel, acesta a fost si mai oripilat. Motivul opunerii ei a fost faptul ca era o simpla muritoare de rand. Acesta desi nu simtea nimic pentru ea, a ajutat-o sa fuga in aceeasi noapte. Pentru asta a fost alungat si renegat din clan. "

"  Multa lume a fost de acor cu hotararea Stapanului Uchiha. Insa, un numar considerabil i-a luat partea Stapanei Mikoto, care il sustinea pe fiul sau. Multi ziceau ca mediumul Uchiha Keika a gresit, insa Stapanul ia amenintat cu moartea asa ca pana la marele razboi dintre oameni si vampiri totul a fost lasat in favoarea lui. "

" Sapte sute de ani mai tarziu, cand Stapanul a fost ucis, Stapana la readus pe printul renegat in castel. La numit mostenitorul principal, ascunzandu-i ceva pe care urma sa-i distruga fericirea. Inainte sa fie si ea ucisa intr-un raid, Mikoto-sama i-a inmanat un copil, zicandu-i:
- Acesta este fratele tau, Uchiha Sasuke. "

  Asta...asta este diferit fata de cea ce am crezut. Mereu am stat si m-am gandit ca Uchiha este un vampir nobil si ingamfat, care primeste totul pe tava.
Dar, trecutul lui este oribil. Cu familia distrusa dinainte sa isi cunoasca si propria mama... era ceva dureros. Intr-un fel ma simteam vinovata.

- Haku, ai aflat ce scrie pe foaie? ma abat eu de la subiectul ce-mi tulbura gandurile.
- Este legat de o anumita mostenitoare a unui clan vechi, care a reusit sa scape in totalitate de razboi. Un clan dat disparut dupa marele razboi...
- Cum se numeste?
- Mereu unde este reamintit numele, foaia este arsa.
Treaba devenea deja foarte complicata. Clanuri i\disparute, mostenitori renegati si clar-vazatoare-asta era! Daca o gaseam pe clar-vazatoarea clanului Uchiha, Keiko, puteam sa aflu daca era adevarat ce imi zise Uchiha, daca eu chiar eram sortita ca vampir.
  Dar, intrebarea era: cum o voi gasi? Sau mai rau, oare mai este in viata?
Probabil singurul mod prin care as fi putut afla mai multe era s-o gasesc, dar Mabui sau Utakata nu ar fi fost niciodata de acord. Ce sa mai astept de la Angel-sama. Trebuia sa gasesc un mod, prin care sa pot pleca singura, sau cel putin Haku.
  In decursul urmatoarei ore, am stat cu cartea in brate, holbandu-ma la coperta. Incercam sa gasesc un plan bun si bine elaborat ca sa scap de aici.
Neaparat inainte de a incepe cautarea lui Uchiha.
Dar cum? In primul rand nu aveam vreun ban al meu aici, Stapana ar fi aflat si probabil as fi fost acum la propriu sechestrata aici, iar in ultimul rand nici macar nu stiam in ce tara ma aflam. Era ceva aproape imposibil, dar daca gaseam cea mai mica posibilitate, nu voi rata sansa.
  Nici nu observasem ca am ramas singura in camera. Probabil Haku a plecat, crezand ca sunt obosita.
Am inchis cartea cu un sunet zgomotos.Am sarit de pe canapea, inca agitata ca nu gaseam o cale sa-mi duc planul la capat. Ma invarteam prin camera, incercand sa ma trazneasca o solutie salvatoare, care sa ma scoata din acest moment tensionat.
  Am decis ca o baie ma va linisti, asa ca am dat drumul la apa, lasand-o sa cada. In jumatate de ora spuma iesea afara din cada, insemnand ca acum apa era indeajuns de adanca ca sa ma afund in ea.
In urmatoarele patruzeci de minute am stat si atat. Am incercat sa nu mai fiu asa de incordata, dar ganduri din ce in ce mai negre imi mancau sufletul.
Chiar daca il prindeam pe Uchiha, dupaia ce faceam? Nu ma puteam intoarce acasa, la familia mea si prieteni. Urma sa traiesc o viata solitara si plina de... nimic. Probabil vor aplica aceeasi 'tehnica' asupra mea, casatorindu-ma cu vreun vampir si va trebui sa traiesc pentru o eternitate alaturi de el.
  Nu! Nu imi voi permite asa ceva. De parca ar rezolva ceva, ies din cada, aruncandu-ma intr-un halat negru din catifea.

Cumva, voi ajunge s-o cunosc pe Keiko Uchiha!



_______________________________________

Konan ,Pluto , Tayuya and Sakon ARE MINE!

Jared Leto , Amy LeeAdam Gontier , Billie Joe Armstrong , Laur(Guess Who) , Evan Lester and Sharon den Adel ARE MINE!

● I hate life and life hates me !
● A faithful friend is hard to find;remember man and keep in mind...
● I want to be nobody.
● One day, I shall rule the world ! Until then, I’m going to bed.

●╔═╦═╦═╦╦╗Put this on your profile
  ║═╣║║╔╣═╣if you are one of the
  ║║║║║╚╣║║11% that still
  ╚╩╩═╩═╩╩╝loves ROCK music
╔═╦══╦═╗ Put this on your site
║╩╣║║║║║ if you are
╚═╩╩╩╩═╝ Emo or support Emo.
►εmσ doesn't mean you cut.
►εmσ doesn't mean your gay.
►εmσ doesn't mean your suicidal.
►εmσ is fashion.
►εmσ is music.
►εmσ is people.
►εmσ is being ƒR££


pus acum 12 ani
   
Widow
Membru

Din: Amegakure
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 586
Capitolul VI- Perfect

  Uneori, lucrurile par asa de simple, incat te intrebi " Ce rau mi-se mai poate intampla? " . Ne lasam pacaliti de aparente, pana ce descoperim ca o zi norocoasa se rasplateste cu un an de ghinion.

Hinata P.O.V.

  Daca doream sa o gasesc pe Keiko, trebuia mai intai sa aflu unde sunt. Iar singurul loc unde as fi putut afla era satul Green. Insa, Yashamaru sau Mabui sigur ar fi vrut sa ma insoteasca. Neaparat trebuia ca ei sa fie ocupati in vreun mod.
Iar eu aveam un plan perfect.
  Astazi era o zi foarte ciudata. Soarele dogorea ingrozitor asupra regatului. Apa cristalina stralucea intens, reflectand intreaga padure intr-o oglinda lichida si rece. Acum acest loc pustiu era plin de cerbi, vulpi si alte animale forestiere.
Stiam ce trebuia sa fac ca sa imi duc planul la bun sfarsit. Ma imbrac in niste haine potrivite pentru aceasta vreme. O pereche de pantaloni trei sferturi, un maieu care de la bust in jos este din voal si o mantie cu maneci scurte. Normal ca toate eram imbracata in negru, hainele mele erau suta la suta numai de aceasta culoare.
  Ies din camera grabita, fugind catre cea a lui Haku. Bat la usa agitata, de parca imi era frica sa nu-mi pierd idea.
- Haku! Il trag eu pe acesta din camera, in urma lui trantind usa puternic.
Dupa ce se dezmeticeste, incep sa-i insir cateva din ideile care mi-au venit. Acesta se freaca putin pe cap ametit.
- Contesa, planul dumneavoastra este extraordinar... dar plea complicat. Incearca acesta sa nu ma jigneasca in vreun fel.
- Haku, daca ai ceva mai bun nu ezita, ii spun eu calm.
- Am, as putea sa le spun ca eu vreau sa merg la vanatoare iar dumneavoastra vreti putin timp sa fi-ti singura...
- Bine! dar nu voi trezi suspiciuni daca afla ca merg in sat?
- De acea nu mai putem continua sa tinem secretul asta intre noi. Cineva dintre ei tot trebuie sa afle.
Stiam la cine se gandea. Si avea dreptate. Era chiar singura persoana de aici care era in stare sa nu se alarmeze la aceata veste. Defapt, era probabil chiar sa vrea sa ne ajute.
- Yuugito! o strig eu pe blonda, care era in fata mea in gradina cu trandafiri.
- Va pot ajuta cu ceva? se apleaca respectuos aceasta.
Am inceput sa-i spun pe scurt ce ar trebui sa faca, iar cand am considerat ca a inteles, am lasat un moment de liniste sa ne desparta.
- Contesa, va pot ajuta cu o parte din plan, dar nu stiu si restul.
Am aprobat din cap, asteptand sa vad ce zice.
- Ne aflam in America de Nord. Defapt, pe o insula neexplorata a acestei tari, numita Green Island. Dar, cat despre plecarea de aici... imi ocoleste aceasta privirea... este cam imposibila. 
Nu! Nu voi mai accepta inca un refuz la colectia mea de negati. Voi pleca chiar si daca trebuie cu forta. Nu sunt nici o ostatica si nici o bestie care trebuie ascunsa de omenire.
- Yuugito, nu intelegi, trebuie sa o gasesc pe medium si sa aflu ce voi face cu viata mea. Nu vreau sa stau pentru o eternitate in acest corp si doar sa ma invart pe insula uitata de lume. Vreau sa ma intorc la viata mea normala! strig eu infundat.
Fata s-a uitat uimita la mine, nu ma mai vazut asa nervoasa niciodata. Probabil s-a simtit coplesita de situatie, deoarece a oftat lung si a reinceput sa vorbeasca:
- Sigur  varianta cu fugitul nu va fi in favoarea dumneavoastra. Dar, am putea sa-i spunem Stapanei ca vreti sa va mai relaxati inaite de cautarea lui Uchiha Sasuke.
" Prin relaxat cred ca vrea sa zica sa raman definitiv"
- Bine. problema se pune cum o vom gasi pe stapana?
Yuugito a stat cateva momente ganditoare, privind cerul de parca ar fi putut gasi o idee in el. Brusc, a inceput sa zambeasca.
- Mi-am adus aminte. Daca nu ma insel, chiar astazi Stapana va face o scurta vizita satului Green.

Era perfect. Poate in sfarsit, lucrurile mergeau exact asa cum doream. Poate urma sa aflu ce se intamplase cu adevarat cu viata mea.

Eram pe Blood, mergand la trap printre ramurile ascutite si tuguiate ale copacilor. Haku era in dreapta mea, iar Yuugito in fata. Afara parea sa fie mai mult de trezeci si cinci de grade, iar noi abea mai respiram aerul uscat. Ajunsesem sa vreu sa ma intorc la castel din cauza secetei, dar trebuia urgent sa o gasesc pe medium.
In urmatoarele zeci de minute eram in sat. Era mai vesel ca niciodata. Ciudat. Nu era nici un om trist, sau amarat. Copi de pana in zece ani se jucau pe strazi zambind, iar cei mai mari stateau in grupuri si discutau. Oameni de varsta a doua isi vedeau de meserie sau se ingrijeau de cei mici.
Batranii ori se plimbau printre copaci plini de flori inmiresmate, ori vindeau pe la magazine ce aveau mai bun.
- Ce s-a intamplat aici? intreaba Haku la fel de mirat ca mine, de parca mi-a citit gandurile.
- Este anotimpul verde al satului, raspunde Yuugito. Si, de parca si ea mi-a citit din ochi- este anotimpul in care orasul este renovat, asta se intampla la trei sute de ani- atat de imprevizibila am devenit?
- Dar nu cred ca in cateva zile poti schimba atatea... vorbesc eu privind in jur.
- Ei cred in regina paduri, care trece la trei veacuri prin satul lor si repara fisurile din el. Dar in realitate, Angel-sama este cea care face asta.
- Dar de unde procura o cantitate atat de mare de energie?
- Nu este singura. Impreuna cu alti vampiri nobili restaureaza intreg satul.
Am continuat sa inaintam prin sat, pe jos, caci multimea era asa de deasa, incat riscam sa cadem de pe cai. Parea ca Stapana stia pentru ce o cautam si se ascundea de noi. Intrebam in disperare pe oricine ne iesea in cale, dar parca ea nici nu exista.
Intr-un final am inceput sa cred ca nu mai avea rost sa stam aici degeaba, pe langa faptul ca se inserase.
Dar, am vazut un grup de oameni acoperiti de pelerine negre cu nori rosi pe ei. Acum si eu as fi vrut sa o am pe a mea. Se racorise considerabil.
Am inaintat catre ei, pana si acestia ne-au observat.
- Hinata? am auzit vocea Tayuyei. Adica, Contesa?
- Tayuya, am recunoscut-o eu pe roscata in frunte grupului. Dupa ce acestia si-au dat jos glugile, l-am recunoscut doar pe Sasori.
- Ce s-a intamplat?
- Nu trebuie sa vorbesti cu mine asa. Nu vreau ca si prieteni mei sa ma faca sa ma simt asa.
- Scuza-ma, Hinata. Dar ce cauti aici? se ingrijoreaza aceasta.
- Am auzit ca Angel-sama este aici.
- A fost, dar a avut o alta urgenta de rezolvat asa ca a plecat de aici mai devreme. Si noi suntem secati de puteri, asa ca trebuie sa plecam.
- Stati, de ce nu veniti la castel, oricum este plin de camere goale?
- Nu, multumim, dar...
- Insist. Am nevoie sa petrec putin timp ca inainte. Iar tu faci parte din viata mea normala.
Aceasta n-a mai zis nimic, zambind. Am luat-o catre castel, in liniste. Eram intr-un fel fericita ca puteam sa recuperez cateva ore cu prieteni, dar pe deoparte stiam ca inca nu rezolvasem nimic. Inca nu o gasisem pe Keiko sau macar pe Stapana.

Castelul era gol si pustiu. Cel putin asa parea pe dinafara. Am ajuns in fata portilor principale, unde am asteptat sa ni se deschida. Doua porti de zece metri din fier, suflate in argint. Cand intrai inauntru, ti-se ivea o gradina uriasa plina cu copaci si flori bienale. In rest, era liniste si pace. O liniste si pace mormantala. Numai Ukon dovedea ca pe aici mai exista viata, stand de paza la poarta. Am intrat inautru, in urma noastra rasunand un scartait asurzitor provocat de usile trecute de vreme.

Seara ne-am petrecut-o doar vorbind despre amintiri fumoase, care pentru mine insemnau viata- ceva ce acum nu mai aveam. Amintir care imi spuneau ca viata mea era ca o eroare, pe langa ce am trait in trecut.
Brusc, la o ora destul de tarzie, am avut parte de o vizita neasteptata. In timp ce stateam pe canapeaua din sufragerie impreuna cu Tayuya, in incapere a intrat Angel-sama. Ma privit zambind, apoi aruncadu-i o privire mustratoare Tayuyei.
- Contesa, nu era nevoie sa ii gazduiti pe supusi nostri, imi spune aceasta ferm.
- Am, incerc eu sa ma apar, imi pare rau sa zic asta, dar ei sunt prieteni mei... ma ridic eu confuza de pe canapea, ajungand fata in fata cu ea. Ma uitam de jos la fata, dar privirea ei imi transmitea tristete si o urma pierduta in abisul ochiilor ei de speranta. Ma privea fix, precum o faceam si eu cu ochi mei mari si purpuri. Nu stiam cat mai rezistam asa, dar ea a intors prima privirea, prezentand un suras cristalin.
- Mie imi pare rau, ei chiar sunt prieteni dumneavoastra. Dar am auzit ca m-ati cautat, spune aceasta, revenind la atitudinea ei neutra.
Nu stiam ce sa fac. Imi era teama sa-i spun pur si simplu ' Vreau sa plec in cautarea lui Keiko'. Probabil atunci i-s-ar fi parut ca sunt disperata si ar fi luat masuri sa ma tina aici.
- Am o rugaminte, defapt, as dori sa pot... face o mica plimbare inafara regiuni inainte de cautarea lui Uchiha.
Angel-sama zambi.
- Defapt, citesc in ochii tai ce vrei. Sunt de acord sa poti pleca pentru a-ti urma studiile specializate, dar cu conditia sa i-ti stim mereu locatia si sa nu fi singura.
  A fost... simplu... Am aprobat din cap mirata de buna-voinat Stapanei.
- Chiar ma gandeam sa te intreb daca ai vrea asta, doar ti-am zis ca esti o Contesa, nu prizoniera noastra. Biletele sunt ca si luate, doar mai trebuie sa imi spui cine te va insoti. In zori vei pleca daca asta vrei, spune aceasta iesind din incapere.

  Era ora doua noaptea si opt minute. Imi faceam bagajele, deoarece in zori urma sa plec. Eram atat de plina de speranta ca voi putea in sfarsit sa am ocazia sa-mi recapat viata. Dar, tot nu stiam unde ma duc sau daca Keiko era acola. Sau macar daca era prin zona.
Am decis ca Haku si Yuugito ma v-or insoti, alaturi de Tayuya si fratele ei, care studiau la aceeasi universitate.
Deasemenea as fi putut sa-i anunt si pe parinti mei unde sunt si sa ne intalnim, sau chiar si pe prieteni. 
   Totul parea asa de perfect, de parca faceam parte dintr-un basm cu final fericit. Dar finalul acesta ascundea defapt un inceput la care nu ne-am fi putut astepta.



_______________________________________

Konan ,Pluto , Tayuya and Sakon ARE MINE!

Jared Leto , Amy LeeAdam Gontier , Billie Joe Armstrong , Laur(Guess Who) , Evan Lester and Sharon den Adel ARE MINE!

● I hate life and life hates me !
● A faithful friend is hard to find;remember man and keep in mind...
● I want to be nobody.
● One day, I shall rule the world ! Until then, I’m going to bed.

●╔═╦═╦═╦╦╗Put this on your profile
  ║═╣║║╔╣═╣if you are one of the
  ║║║║║╚╣║║11% that still
  ╚╩╩═╩═╩╩╝loves ROCK music
╔═╦══╦═╗ Put this on your site
║╩╣║║║║║ if you are
╚═╩╩╩╩═╝ Emo or support Emo.
►εmσ doesn't mean you cut.
►εmσ doesn't mean your gay.
►εmσ doesn't mean your suicidal.
►εmσ is fashion.
►εmσ is music.
►εmσ is people.
►εmσ is being ƒR££


pus acum 12 ani
   
Widow
Membru

Din: Amegakure
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 586
Capitolul VII- Catre sfarsitul Paradisului

" Tot ce se petrece imi spune ca totul va fi bine. Ca nu voi mai intampina probleme. Ca voi putea sa-mi vad iarasi de viata linistita. Dar... "

Hinata P.O.V.

Masina margea pe strazile improvizate ale insulei. Sasori era la volan, iar restul pe panchetele din spate, cu exceptia mea. Cerul era plin de nori plumburi si fiorosi, care ne amenintau cu fulgete sa ne retragem. Planul de calatorie era sa prindem vaporul, care pleca la ora 7:30. Faptul ca eu paraseam aceasta insula trebuia sa fie absolut necunoscut.
Eram inca obosita din cauza nopti nedormite. Defapt, ca vampir, ar fi trebuit sa rezist mai mult, dar cel mai probabil si emotile erau de vina. Spre deosebire de restul, care erau mai mult sau mai putin ametiti decat mine, Haku emana agitatie. Avea pe fata intiparit un zambet camuflat de ochi deschisi, care se invarteau prin toata bancheta. Pe locul lui de pe ultimul rand de banchete, il puteam observa in oglinda soferului ca teama si emotile pusesera stapanire si pe el. Se fataia intruna, de parca nu isi gasea o pozitie comfortabila. Langa el se afla Yugito, care ii mai arunca cate o privire deranjata, spunand non-verbal ' Stai locului! ' .

La ora 7:09 ne aflam langa micul port al insulei Green. Pe apa erau decat mici barci de pescuit si un feribot destul de mic, ancorat la mal. Cerul arata ca urma ca ploaia sa mai destinda atmosfera tensionata de pe insula. In urmatoarele zece minute si vaporul nostru a ancorat. Am urcat masina in spatiul pentru autoturisme din vapor, parasind incaperea. O domnisoara care parea sa lucreze la bordul vasului ne-a condus in cabinele fiecaruia. Dupa ce
fiecare a mai lenevit putin in pat, ne-am dus pe puntea principala pentru un mic tur al vasului.
Era clar ca aceasta insula nu era prea cunoscta, ba chiar deloc. Asa ca, era fregventata de turisti care erau dornici de aventuri in locuri izolate, prin urmare nici vasele care ancorau aici nu erau unele de lux. Dar mie imi ajungea. Tot ce conta era ca voi ajunge sa-mi duc la capat un vis din trecut. Visul de a traii o viata linistita fara complicati.

Drumul cu vaporul a fost foarte linistit. Am ajuns cu bine la destinatie, dupa o lunga calatorie cu masina. Mai exact in Los Angeles, America. O tara minunata. Clima este una racoroasa, iar tot ce am vazut pana acum din oras a fost extraordinar. Cand am ajuns la casa pe care ne-a dat-o Angel-sama toti au intepenit in fata acesteia. Numai eu am intrat, deschizand cu calm usa de la intrare. Pana ce si eu am fost intru-totul surprinsa.
- Wow!

Casa era uriasa. Priveam uluita piesele de mobilier de culoarea scoartei de copac. In mijlocul livingu-lui se afla un candelabru imens din cristal.

Aceasta era continuata de o bucatarie extrem de bine asortata, de parca cel mai mare designer al lumi facuse o vizita pe aici. Ceilalti patru paseau la fel de uimiti dupa mine, pana am ajuns la etajul unu. Acesta era in forma de ' O' din cate observasem. Prima usa era din lemn de mar. Pe ea era o mica foaie prinsa de clanta, pe care scria ' Sasori'.
- Va descurcati si fara mine, spuse acesta zambind, dupa care se afunda in camera misterioasa.
Luand-o inainte, ' pe drum i-am mai lasat' pe Haku si Yugito, ramanand doar eu si Tayuya. Ultimele doua camere erau si cele mai bine ascunse de ochiul lumi. Tayuya imi spuse pe un ton aparent nepasatoare, ca prima era a ei. Dar stiam ca abea astepta sa o vada. Am aprobat vesela din cap si am luat-o inainte.
Ca sa ajungi la camera mea, trebuia sa mai urci cateva trepte. O usa de un negru inchis mi-a aparut in fata. Prins de clanta usii, se afla un plic micut.
L-am luat cu grija, desfacandu-l in acelas imod.

" Draga Hinata-sama,

                  Bine ati venit in casa Trandafirul Negru. Sper ca aceasta casa sa fie pe placul dumneavoastra. Am ales-o cu grija, mobilat-o si aranjat-o dupa cum am crezut ca v-ar place. Aveti pe masa de langa patul din camera cartea de identitate de la Universitate si cardul dumneavoastra de credit. De asemenea, mi-am dat seama ca va va trebui si telefonul, asa ca si acesta este acolo. Daca aveti nevoie de ceva, apelati la numarul de mai jos si mereu vi se va raspunde.
               
                                                                                                                                         Konan. "

Exact cum era si mentionat in scrisoare, mai jos era un numar de telefon. In tot acest timp, cat am citit, n-am observat ca inaintasem in camera. Am ridicat brusc privirea si am ramas socata. Camera era superba! Pe jos era intins un covor alb si pufos, care mirosea a trendafiri. In mijlocul camerei era asezat un pat mare si rotund, cu perne umplute cu pene. Pe birou se afla o truse cu o groaza de machiaj, iar intr-o mica incapere alaturata se aflau niste
dulapuri sculptate intr-un mod foarte sofisticat.
Dar, cea mai mare surpriza a fost cand am vazut ca in camera am chiar si o cada. Apa curgea in aceasta, iar aburi parfumati cu aroma de trandafiri pluteau pe deasupra.
Langa aceasta era asezat un fotoliu in care m-am aruncat din plin, rasufland usurata. De la usa s-a auzit o bataie, asa ca m-am dus sa vad ce este. Un baiat inalt, cu parul scurt si brunet mi-a adus bagajele. Era imbracat intr-un costum elegant, dar comod.
- Eu sunt valetul dumneavoastra, Sebastian, bine ati venit in casa Trandafirul Negru, zambi acesta. A vrut sa imi duca bagajele langa dulapuri, dar i-am facut un semn de multumesc, spunandu-i sa le lase. Acesta lasand bagajele la intrarea din camera a plecat, nu inainte sa ma salute respectuos.
Era, incredibil. Adica, cat traisem cu parinti, mai avusesem un valet, dar nu un valet personal. Lasand la o parte ce se intamplase, m-am decis sa incerc cada care imi facea cu ochiul. Am inchis cu atentie usa si am inceput sa ma dezbrac. Am intrat usor in apa aburinda, care imi intepa usor corpul palid. Mi-am prins parul ontr-un coc, relaxandu-ma cu adevarat dupa atata timp.

  Cateva ore mai tarziu, stateam intinsa in pat, gandindu-ma la nimicuri. Dar, cum i se intampla oricui, de la nimicuri la lucruri care merita mai multa atentie.
Ma gandeam ce voi vizita prima data cu ocazia ca ma aflu in L.A. , iar atunci mi-am adus aminte de singura mea exursie cu prieteni, cu singuri prieteni care i-am avut. Apoi de casa unde am stat, primul sarut, dar m-am gandit intruna la casa unde am stat si persoana din ea. De Layla si... Chloe. De promisiunea pe care o facusem.
In urmatorul moment m-am ridicat din pat, luand telefonul de pe masa. Cat timp am stat pe acea insula izolata am pierdut notiunea timpului si a zilelor.
Era sambata, 8 septembrie. Daca ma imi aduceam aminte unde sta, as fi putut sa merg pana la Layla. Era ora cinci. Am cautat prin telefon, dupa numarula de la statia de taxiuri. Am comandat unul, asa ca am inceput sa ma imbrac. Niciodata nu mai fusesem mai hotarata sa imi tin o promisiune.

camera Hinatei


camera Tayuyei


camera lui Yugito


camera lui Haku


camera lui Sasori


_______________________________________

Konan ,Pluto , Tayuya and Sakon ARE MINE!

Jared Leto , Amy LeeAdam Gontier , Billie Joe Armstrong , Laur(Guess Who) , Evan Lester and Sharon den Adel ARE MINE!

● I hate life and life hates me !
● A faithful friend is hard to find;remember man and keep in mind...
● I want to be nobody.
● One day, I shall rule the world ! Until then, I’m going to bed.

●╔═╦═╦═╦╦╗Put this on your profile
  ║═╣║║╔╣═╣if you are one of the
  ║║║║║╚╣║║11% that still
  ╚╩╩═╩═╩╩╝loves ROCK music
╔═╦══╦═╗ Put this on your site
║╩╣║║║║║ if you are
╚═╩╩╩╩═╝ Emo or support Emo.
►εmσ doesn't mean you cut.
►εmσ doesn't mean your gay.
►εmσ doesn't mean your suicidal.
►εmσ is fashion.
►εmσ is music.
►εmσ is people.
►εmσ is being ƒR££


pus acum 12 ani
   
Widow
Membru

Din: Amegakure
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 586
Din cate am mai observat nimeni nu mai trece pe aici. Dar pentru cei care imi mai urmaresc fic-ul, pana incepe scoala voi incerca sa postez mai repede capitolele, deoarece atunci o sa fiu mai acupata si nu voi ma avea timp de fic.
Sper ca mai este cineva ca il citeste. Pe curand!

Modificat de ღKonanღ (acum 12 ani)


_______________________________________

Konan ,Pluto , Tayuya and Sakon ARE MINE!

Jared Leto , Amy LeeAdam Gontier , Billie Joe Armstrong , Laur(Guess Who) , Evan Lester and Sharon den Adel ARE MINE!

● I hate life and life hates me !
● A faithful friend is hard to find;remember man and keep in mind...
● I want to be nobody.
● One day, I shall rule the world ! Until then, I’m going to bed.

●╔═╦═╦═╦╦╗Put this on your profile
  ║═╣║║╔╣═╣if you are one of the
  ║║║║║╚╣║║11% that still
  ╚╩╩═╩═╩╩╝loves ROCK music
╔═╦══╦═╗ Put this on your site
║╩╣║║║║║ if you are
╚═╩╩╩╩═╝ Emo or support Emo.
►εmσ doesn't mean you cut.
►εmσ doesn't mean your gay.
►εmσ doesn't mean your suicidal.
►εmσ is fashion.
►εmσ is music.
►εmσ is people.
►εmσ is being ƒR££


pus acum 12 ani
   
Widow
Membru

Din: Amegakure
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 586
Captolul VIII- Cer senin

Trebuie doar sa prevezi lucrurile inainte de a avea o surpriza neplacuta...

Hinata P.O.V.

Afara incepuse sa picure usor. Taximetristul ma lasase in dreptul unui magazin la cererea mea. Nu puteam sa merg la Layla fara nimica. Am intrat inauntru, iar o vanzatoare draguta ma salutat. I-am raspuns la fel cu un zambet pe buze, apoi m-am apropiat de raftul cu cuti de bomboane. Am luat cel mai aratos asorteu de praline pe care le-am platit la casa.
Am iesit din magazin, tragandu-mi gulerul sacoului subtire peste fata, deoarece vantul se inteti. Mi-am grabit pasi, pana am ajuns in dreptul unei case verzui inchis, spre turcoaz. Dar arata exact ca si casa Laylei. Chiar si numarul de pe poarta, '312' era exact acelasi. Am batut putin comfuza, pana ce o
voce de barbat a stins linistea.
- Va pot ajuta? s-a infatisat un tanar in fata mea, cu ochi de un argintiu intens.
- Cr-cred ca am gresit adresa, ma retrag eu, fugind din calea ploii.

Cateva ore mai tarziu, ma aflam acasa, aruncata in patul meu. Imi studiam minitios o suvita de par bruneta. Afara se innorase serios. Tunetele zguduiau la propriu locuitori din oras, dar mai ales pe mine. Nu-mi puteam auzi nici gandurile. Dar ce era mai putin previzibil, era ca aveam o mica fobie pentru acestea. Desigur, in castel ii aveam pe ceilalti pe langa mine cand se mai isca o ploaie. Dar aici, cand ploua, totul era extrem de straniu. Umrele unor
ramuri de copaci se reflectau pe pereti albi, inspaimantandu-ma si mai rau. Am tresarit cand o creanga ma voluminoasa a lovit puternic geamul. Aproape ca am intrat sub birou, atat de penibila eram. Nu-mi era frica sa stau intr-o casa cu vampiri, la cine stie cate mii kilometri departare de orice urma de familie si aveam teama de cateve tunete si crengi amarate.
M-am ridicat de pe covorul pufos, iesind din camera. Am coborat scarile, ajungand in living. Acesta era la fel de gol si parasit. Lumina palida a frigiderului intre-deschis era singura care mai facea acest loc vizibil. Am inaintat sa o inchid, iar un intuneric coplesitor mi-a atacat simturile. Am fugit diperata prin incapere, in cautarea intrerupatorului salvator. Ma chioram sprijinindu-ma de pereti, dar parea ca ma aflam intr-o camera goala. La un momendat am si
uitat ce cautam, iar un gemut neasteptat ma facut sa sar de langa perete, in bratele cuiva... in bratele cuiva care inca ma sforaia, incercand sa ma ocoleasca ca sa deschida frigiderul.
Doi ochi auri au aparut in dreptul ochilor mei, iar eu m-am eliberat fara prea mult efort.
- Contesa? spune o voce cunoscuta.
Deodata, lumina se aprinde la o bataie din palme ale acelei persoane.
Il vad pe Haku rosu la fata, ochii auri revenind la culoarea initiala.
- Haku? Unde sunt toti?
- La vanatoare, n-au mai baut de cateva zile.
- Dar tu? incerc eu sa ma abtin de la teama mea de fulgere.
- Trebuie in permanenta sa ramana cineva cu dumneavoastra.
M-am asezat comfuza pe un fotoliu din apropiere, pana ce un zambet prostesc mi s-a proptit pe chip. Haku ma privea putin nedumerit, dar nu l-am bagat in seama.

Noaptea a trecut destul de greu, deoarece nu am mai avut chef de dormit, iar Haku n-a mai avut ce face decat sa imi tina companie. Am jucat carti si ne-am impartasit impresi despre muzica, filme si viitori colegi. Aflasem ca nici el nu mai mersese la o scoala. Nici el nu mai mersese intr-un club, mai ales unul in flacari. Aflasem, ca nici el nu mai avusese o prietene, asta facandu-l putin sa se inroseasca. Vorbeam exact ca doi prieteni, la un momendat
a si uitat de politeturi, dar si-a cerut scuze. L-am rugat sa uitam macar pentru un moment ca eu sunt Contesa, iar el a incercat sa imi indeplineasca rugamintea.
Uitasem complet de vampiri, sange, tot cea ce tinea de lucrurile care mi-au schimbat catastrofal viata. Dar razele dimineti l-au facut sa tresara putin ametit, asa ca si-a cerut scuze si s-a retras in camera lui.
Era trecut de ora zece dimineata. Inca mai lenevem visatoare pe canapeaua. Era o zi asa frumoasa, o zi in care acum cativa ani as fi preferat sa fac o mica plimbare prin parc, printre petalele inmiresmate a florilor si zambetele oamenilor. Dar acum, trebuia sa ma multumesc visand, deoarece nu avea sa mai fie la fel. Totul era schimbat si nu speram ca viata mea sa se reintoarca inapoi. Spun viata, pentru ca eu nu mai aveam asa ceva. Poate ca respiram,
poate ma miscam, dar in pieptul meu, nu mai batea nimic. Ceasul vietii mele era oprit demult. Dar n-avea rost sa ma mai plang. Era prea tarziu pentru smiorcaieli si lacrimi varsate degeaba. Acum era o sansa pentru mine sa imi aflu destinul lung si nesfarsit. Keiko trebuia sa fie pe aproape. In ciuda lucrurilor care mi s-au intamplat, inca credeam in destin. Faptul ca m-am reintors in Los Angeles, nu era o coincidenta.

Am iesit din casa, fix inainte ca ceilalti sa se intoarca de la vanatoare. M-am gandit sa vizitez mai bine decat acum trei ani orasul si sa caut informati. Sigur Keiko nu avea scris pe un panou publicitor " Medium experimentat, de doua mii de ani". Sigur nu aveam norocul asta, iar ea neinspiratia.
Am luat-o mai intai prin centrul orasului, unde se afla si cel mai mare birou cu ghizi care ar fi putut sa-mi spuna cate ceva despre oras si locuitori. Cel mai probabil Keiko avea o slujba prin care nu avea cum sa iasa in evidenta.
Drumul cu metroul a fost ciudat. Dar, inca un lucru de trecut pe lista mea " Lucruri pe care le-am facut prima oara" . Revenind in metrou, erau niste ciudati care ma priveau dubios. Plus un betiv care s-a asezat langa mine si ma intrebat daca, citez, am niste heroina?
Am sarit ca arsa de pe scaun si m-am apropiat de usa metroului. Am coborat la prima staie, de unde am luat un alt metrou. Dupa acest drum, cand am iesit din statia metroului, eram chiar in fata cladiri pe care o cautam. Se pare ca harta pe care am luat-o de la magazin a fost de folos!
Am intrat comfuza inauntru, unde am intepenit langa un birou. Erau peste cinci zeci de astfel de birouri, la fiecare aflandu-se cel putin doua persoane. Am mers atata drum pana aici, iar acum trebuia sa astept cel mai probabil o zi intreaga la coada? Nici nu aveam atata timp la dispozitie.
M-am rotit printre ' camerele' despartite de perdele auri. Era plin. Defapt, abea puteam merge prin cladire, peste tot roiau angajati in toate directile.
Coplesita de situatie, dadeam sa plec, dar cineva ma strigat pe un ton politicos in ultimul moment:
- V-as putea ajuta cu ceva?
- Da. Am nevoie de o adresa... privesc o femeie inalta, dezvoltata, cu un par saten inchis cazandu-i in cascada pe umeri. A-ti putea sa ma ajuta-ti?
- Oh, zambeste aceasta, nu lucrez aici, dar nu este nimeni care o poate face? se uita aceasta prin jur.
- Deocamdata nu... si in urmatori ani, zambesc eu. Apropo, numele meu este Hinata Hyuga.
- Ah, am uitat sa ma prezint- Sarah Carter.
- Incantata! intind eu mana.
- Va pot asigura ca astazi nu cred ca veti prinde un loc, trebuie sa faceti o rezervare- cam stupid, deoarece locul asta este mai mult pentru urgente.
Nu zic nimic, dar aceasta continua.
- Daca nu este ceva prea complicat, as putea eu sa va ajut cu ce pot. Dar acum ma grabes. Aceasta rupe o foaie dintr-un carnetel si noteaza ceva pe aceasta. Uitati, puteti sa ma sunati la acest numar, imi intinde aceasta foaia de hartie.
- Multumesc, o iau eu si-i zambesc.
- Sunteti in vizita aici?
- Urmeaza sa merg la Univeritatea Red Moon.
- Ma bucur ca v-am cunoscut, si nu ezitati sa ma sunati! spune aceasta, apoi pleaca grabita.
Imi iau si eu la revedere, iesidind din cladire.

In urmatoarele ore am mers putin prin mall-ul din apropiere, de unde mi-am achizitionat niste haine. Se pare ca tot ce am purtat in acesti doi ani a avut efect asupra mea, deoarece m-am intors acasa cu pungi pline numai cu haine goth. Ce se intampla cu mine?
Casa era iarasi goala. Iar eu uram acest sentiment, de singuratate, desi incercam sa o ascund. Mi-am pastrat calmul si am urcat in camera mea. M-am schimbat in ceva comod, respectiv in niste blugi si un tricou larg, impreuna cu o pereche de tenisi. M-am dus in bucatarie, unde mi-am pregatit o portie de spaghete. Am aprins TV-ul din living, schimband canalele la fiecare trei secunde fara sa ma uit pe ce canal eram. Pana sa gasesc ceva, deja mancasem tot. Asa ca am lasat televizorul si m-am dus pana in dormitor. Am luat mobilul, si am inceput sa caut prin agenda. Poate Layla se mutase.

Am gasit doar numarul fix, dar merita sa incerc, era trecut de ora optesprezece, poate era acasa.
Tonul telefonului se auzi in ecou  timp de cateva secunde, pana aceasi voce ma intampinat iarasi:
- Casa Riley... am scapat telefonul din mana, neintelegand ce se intampla.
- Alo? Cine sunteti? incerca vocea sa afle cine o deranja.
Am inchis agitata telefonul si am ramas cu acesta in brate ganditoare. Cine era acest barbat si unde era Layla. Ce ii facuse? Nu cred ca se intampla ceva bun. Trebuia sa ma intorc la casa aia si se aflu ce se intampla.

Am observat ca defapt nu eram singura acasa, deoarece am gasit-o pe Yugito dormind la ' post' in gradina din spate langa doua pisici ' straine'. Una dintre ele, cea alba cu blana scurta si catifelata, ii statea in poala. Iar cealalalta, cu blana neagra lunga si stufoasa, ii statea la baza gatului. Am zambit la aceasta imagine si m-am dus in bucatarie sa le pregatesc ceva celor doua musafire neasteptate. M-am intors cu doua boluri cu lapte. Cele doua s-au
trezit de la mirosul seducator al laptelui si au inceput sa bea.
Am stat cateva minute acolo, pana ce si Yugito s-a trezit. Am abordat acest subiect aparent banal, dar pritenesc, si mi-a zis ca ea chiar nu avea idee de unde au aparut aceste pisici.
Cand am vrut sa intru in casa, motanul alb ne-a urmat, torcand la usa. Am incercat cateva sferturi de ora sa nu-l bag in seama, dar milogul nu s-a lasat si i-am deschis usa. A zbughito pe canapea, de unde nu s-a mai clintit, cand Yugito a incercat sa-l dea jos. Ramanand mirata, am uitat usa deschisa, iar in urma lui pisica neagra a intrat elegant si usor in casa, asezandu-se langa mine.
Dupa sftuiri lungi cu Yugito, am cazut de acord sa le pastram. Cele doua pareau sa ne inteleaga, mai ales cea alba, care sare la propriu in sus de fericire, spre deosebire de cealalata care se purta ca o pisica normala si doar torcea.

Ziua de azi a fost ciudata... Aproape ca eram sa-mi indeplinesc planul, am tras o sperietura in legatura cu Layla si... m-am ales cu doi prieteni noi.

Hinata

Sarah Carter


_______________________________________

Konan ,Pluto , Tayuya and Sakon ARE MINE!

Jared Leto , Amy LeeAdam Gontier , Billie Joe Armstrong , Laur(Guess Who) , Evan Lester and Sharon den Adel ARE MINE!

● I hate life and life hates me !
● A faithful friend is hard to find;remember man and keep in mind...
● I want to be nobody.
● One day, I shall rule the world ! Until then, I’m going to bed.

●╔═╦═╦═╦╦╗Put this on your profile
  ║═╣║║╔╣═╣if you are one of the
  ║║║║║╚╣║║11% that still
  ╚╩╩═╩═╩╩╝loves ROCK music
╔═╦══╦═╗ Put this on your site
║╩╣║║║║║ if you are
╚═╩╩╩╩═╝ Emo or support Emo.
►εmσ doesn't mean you cut.
►εmσ doesn't mean your gay.
►εmσ doesn't mean your suicidal.
►εmσ is fashion.
►εmσ is music.
►εmσ is people.
►εmσ is being ƒR££


pus acum 12 ani
   
Widow
Membru

Din: Amegakure
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 586
Capitolul IX- Semeni de-ai nostri I

Ne simtim rau cand suntem diferiti. Cand toti ne intorc spatele si ne jignes, numai pentru ca suntem alti. Numai pentru ca nu indeplinim cerintele stabilite
de aceasta societate dura si nedreapta.
Dar cand descoperim un loc, o lume unde putem sa ne infiltram, sa fim cu totii la fel, incepi sa suspectezi orice.

Hinata P.O.V.

Dormeam linistit si armonios, pana ce am simtit ceva cald pe obrazul drept. Am deschis ochii, dar nu pentru mult timp deoarece razele auri de lumina m-au orbit pe loc. M-am frecat putin la ochi si am intrat in baia camerei mele. Am avut surpriza sa o gasesc pe Shadow pe cosul cu prosoape, dormind.

Cum a auzit pasi in incapere, si-a ciulit urechile energic si si-a indreptata privirea catre locul din care proveneau. La vederea mea s-a calmat si ma privit lenes. S-a intins torcand si a iesit discret din baie. Am zambit la manierele pisicii si am deschis apa de la robinet. Semnul... Uitasem de el si de existenta lui. Uitasem ca se afla acolo, pe vecie intiparit pe gatul meu. L-am atins trista, posomorandu-ma pe loc. Nu mai exista cale de intoarcere.
Am incercat sa evit acet lucru, continundu-mi rutina zilnica. Astazi era prima zi de scoala intr-o scoala adevarata, dupa mult timp. M-am reintors in camera mea unde m-am schimbat in hainele trimise de universitate. Erau si ele... negre. Defapt, nu ma asteptam la alceva din partea unei universitati numite ' Red Moon'.
In geanta pe langa telefon si bani mi-am pus si cateva caiete, un stilou si un carnetel pe care sa mai notez ocazional ceva. Mi-am pus in picioare o pereche de botine negre, date cu lac si am iesit din incapere. Ajunsa in bucatarie, Sasori era pe post de bucatar. Ceilalti erau la masa si isi beau cafeaua.

Nici cele doua pisici nu lipseaua, care miorlaiau la picioarele roscatului sa-si primeasca si ele portia. Am intrat neobservata in camera, sau asa crezusem eu.
- Buna-dimineata, ma intampina Tayuya, cu ochii inca pe o revista care avea pe coperta o balerina in negru.
- Buna-dimineata! o salut eu si iau loc intre ea si Yugito.
Ma uitam din cand in cand la Sasori, care mai scapa cate o injuratura printre dinti. Se pare ca nu era bucatar cu experienta. Incerca sa faca niste amarate de oua, care numai a oua mai aratau. Se facusera negre, emanand un miros neplacut de ceva stricat.
- Ce dracu ai facut acolo? sare Yugito de pe scaun, scapandu-si telefonul de nervi, acesta imbratisand podeaua.
- Ce vrei femeie? Daca crezi ca poti tu mai bine treci aici! spune acesta, aratand tigaia catre ea.
- Nu-mi dai tu ordine! ii spune aceasta, pleznindu-l peste obraz.
Sasori a vrut sa se razbune, dar o privire a Tayuyei la oprit instantaneu, readucand linistea in camera. Acum Yugito si Haku isi verificau orarul, eu mancam, Sasori si Tayuya se pregateau, iar cele doua pisici dormeau pe canapea.

Am plecata cu intarziere, deoarece Yugito si Sasori pareau sa nu fi dormit bine az-noapte. S-au ciondanit din orice prindeau: de la faptul ca intarziam pana la asfaltul care ardea in bataia soarelui.
Urcati in masina, s-a lasat iarasi linistea. Totul era asa perfect, cel putin aparentele asa aratau. Cand am ajuns in parcarea Universitati, am fost intampinati de o gloata de elevi si randuri de masini. Am prins pe secunda un loc din parcare si am coborat din masina. Am intrat in cladire cu greu, deoarece multimea tumultoasa de elevi ne impiedica se mergem. Cu totii stiam unde trebuia sa ne indreptam- Sectia Filologie. Desi eram la cursuri diferite de ei, Tayuya, Sasori si Yugito erau in acelasi an. Chiar si Haku, care era mai mic, desi el urma sa fie cu mine la cateva cursuri.

La prima vedere, universitatea parea un loc pasnic, dar odata cu soneria care anunta inceputul cursurilor, mii de studenti roiau ca niste albine in stup pe holurile institutii. Daca nu erai atent, te luau pe sus. Am deschis ochii mari, gand un neatent ma lovit puternic in spate. Am cazut la pamant, fiind calcata in picioare de toti cei care traceau pe acolo, neatenti la ce mai misuna pe jos. Individul s-a indepartat fara nici macar un scuze, dar sa ma mai ajute. M-am ridicat cu greu, putin sifonata.
- Ce dor mi-a fost de asta, ironizez eu intamplarea, cautand in continuare clasa F.
Cladirea era uimitor de uriasa. Atatea scari, clase, birouri, scari, clase, birouri, scari... toate mi-se invarteau in cap. Ma ameteau de-a binele, noroc ca elevi deja erau la ore. Asta nu este bine! Am intarziat!
Fug pe hol, cautand un ultim intarziat, care sa-mi spuna si mie unde este clasa. Nimeni. Ma invart ca o ametita si nu gasesc pe nimeni. Cred ca am dreanjat vreo cinci clase cu cautarea mea, dar n-am mai intarziat vreodata. Dar am rasuflat usurata cand am vazut un baiat care se grabea la curs trecand prin fata mea:
- Te rog, stai putin! strig eu, sprijinindu-ma de un dulap.
Acesta ma priveste putin mirat.
- Un-unde este clasa F, rostesc eu cu greu cuvintele printre gafaieli.
- Clasa F? Nu exista clasa asta. Avem clase numai pana la E, spune acesta si o-ia la fuga mai departe.
- Ce?

Cum adica clasa F nu exista? Screi mare si clar pe aceasta foaie de inscriere ' F' , ce le trebuie mai mult? Incep sa ma iau de par de nervi, dar reusesc sa ma calmez, prelingandu-ma de un perete. Asta era. Nu muream pentru o absenta. Nu, chiar nu aveam vreo posibilitate sa mor! Mda, am ajuns sa si fac haz de necaz.
Din capatul celalat al holului s-au auzit niste pasi. Niste tocuri rasunand cu putere. O doamna cu parul mov- albastrui, imbracata intr-un mod- de moda veche. Aranjandu-si ochelari pe nas, ma priveste putin si se apropie de mine. Ma agit instantaneu, in minte sunandu-mi doar" Am dat de necaz! "
In urmatoarele clipe doamna mi-a intins zambitoare mana, privindu-ma cu ochii sai verde-inchis fix. Ma ridic si incep sa zic ceva, dar cuvintele refuzau sa mai apara.
- Buna ziua! Eu sunt doamna Guren. Iar din cate am inteles, dumneavoastra sunteti Hinata.
De unde imi stia numele tocmai mie. Eram asa de importanta si asteptata in acea scoala? Am zambit scurt, revenind la chipul ticsit de spaima.
- Imi pare rau ca ni v-am gasit mai repede, pe dumneavoastra Haku.
Haku era in spatele ei, zambind si facandu-mi cu mana. Probabil si el era speriat si agitat, dar incerca sa ascunda asta.
- Ei bine, spune aceasta inaintand in fata, dumneavoastra nu faceti parte din aceleasi clase de studenti normali...
Studenti normali? Cum adica studenti normali? Vrea sa zica...
- Va rog urmati-ma, spune aceasta, in timp ce noi o priveam nedumeriti la dansa.
Am mers cateva zeci de metri pana in fata unui perete din caramida. Doamna Guren s-a oprit in fata lui, la fel de zambitoare, ciocanind in perete. Bine, cred ca-i putin sarita de pe fix, la ce oare se asteapta sa se intample cu peretele ala?
Uimitor, acesta se destrama in doua, dezvaluind niste trepte. Treptele au dus in niste canale subterane ale scolii, pana am ajuns intr-o sala mare. In aceasta sala erau mai multe usi, suspendate in aer. La vedera lor, am inlemnit brusc. Asta era... vrajitorie?
Femeia a continuat fara vreo schimbare de comportament. A inaintat catre o usa aflata la vreo doua zeci de metri in aer. Aparent, a fluturat de cateva ori mana prin aer, iar usa s-a apropiat usor de pamant. Un  ' waw' usor ne-a scapat mie si lui Haku la unison. Aceasta a deschis usa si ne-a zis la fel de, straniu, zambitoare:
- Intrati.
Am facut cum ne-a zis, iar inauntru erau mii de usi, cel putin asa parea. Un infinit de incaperi si intrari.
- C... dar, parca citindu-mi gandurile, a continuat.
- In fiecare clasa, se afla un anumit tip de elevi. Aceasta incapere este plina cu clasele din primul an. Aici regasiti vampiri, varcolaci, vrajitori- vrajitori- , mediumi si alte creaturi ale acestei planete.
Continuand am trecut pe langa mai multe usi deschise, putand sa vedem clasele si ce se afla in interiorul lor. Am ramas ingrozita cand intr-una am vazut un baiat sfasiind un iepure, dar Guren ne-a zambit, transmitand ' Nu va speriati!". Dar era imposibil sa nu te sperii, nu era un lucru normal intr-o scoala normala. Elevi care sa sfasie animale la ore, nici eu nu cred.
- Varcolaci...? intreb eu speriata.
- Da, dar sunt exact ca dumneavoastra, doar ca ei sunt mai ' violenti' cu prada.
Deci, stia ce sunt. Cum sunt si probabil cine sunt.
Intr-un final ne-am oprit in fata unei usi, pe care doamna a deschis-o fara ezitare. A pasit inauntru, anuntandu-i pe cei dinauntru ca aora urmeaza sa inceapa. Ne-a facut semn sa intram, pana ce noi am fost comvinsi ca nu este vreun varcolac furios si infometat inauntru.
- Haide-ti! spune aceasta. Luati loc. Am facut asta in liniste, uitandu-ma fix inainte.
Am trantit fara voie geanta de banca, dar nimeni nu s-a deranjat sa se uite despre ce era vorba. Clasa era uriasa, asa ca sunetele se pierdeau pana sa ajunga in fata clasei. Toti pareau nerabdatori de lecti, dar in clasa fiind i liniste morbinda.
- Bine, haideti sa ne prezentam. Eu sunt doamna directoare Guren, a Universitatii de oameni obisnuiti si oameni cu puteri supranaturale. - Da, noi oameni- . Veti studia aici in urmatori 4 ani, atat cea ce studiaza studenti obisnuiti, cat si ca in calitate de studenti cu puteri supranaturale. Eu voi preda istoria oamenilor, cat si a fiecarui clan.
Vom incepe de la banca din stanga pe verticala, in zig-zag.
Iar asa, o  lista lunga pe care nu ma voi straduii sa o retina a inceput sa se insire cu greu. De numele unora mai auzisem, dar nu numele mic, ci cel de familie, in carte lui Utakata. Alti ma infiorau, numai prin simpla prezenta si prin glas. Uni pareau niste elevi model, iar alti destepti de bani gata. Nu era cu mult diferit de o clasa normala. Doar ca noi ori eram niste devoratori de oameni,puteam sa mutam cu ajutorul mintii obiecte, sau sa vorbim cu persoane moarte.
  Apoi, un nume mi-a atras atenti. Pentru inceput, am crezut ca era o coincidenta sau mi s-a parut, dar cand i-am vazut parul incomfundabil, am ramas cu privirea tinta in ochii sai. Acesta incerca sa ma identifice, uitandu-se la mine cu coada ochiului.
- Poti sa mai repeti o data? intreba directoarea.
- Gaara Sabaku, spuse acesta, asezandu-se jos, privindu-ma si el la fel de mirat ca mine.

Uniforma academiei


Guren( directoarea)
;


Gaara


_______________________________________

Konan ,Pluto , Tayuya and Sakon ARE MINE!

Jared Leto , Amy LeeAdam Gontier , Billie Joe Armstrong , Laur(Guess Who) , Evan Lester and Sharon den Adel ARE MINE!

● I hate life and life hates me !
● A faithful friend is hard to find;remember man and keep in mind...
● I want to be nobody.
● One day, I shall rule the world ! Until then, I’m going to bed.

●╔═╦═╦═╦╦╗Put this on your profile
  ║═╣║║╔╣═╣if you are one of the
  ║║║║║╚╣║║11% that still
  ╚╩╩═╩═╩╩╝loves ROCK music
╔═╦══╦═╗ Put this on your site
║╩╣║║║║║ if you are
╚═╩╩╩╩═╝ Emo or support Emo.
►εmσ doesn't mean you cut.
►εmσ doesn't mean your gay.
►εmσ doesn't mean your suicidal.
►εmσ is fashion.
►εmσ is music.
►εmσ is people.
►εmσ is being ƒR££


pus acum 12 ani
   
io25
Membru

Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 21
SUPER DRAGUT....NEXTUL ACUM IL ASTEPTAM
 

negru super acum asteptam  

6.2KB


pus acum 12 ani
   
io25
Membru

Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 21
adu nextu te rugam!
abia astept sa vad ce se intampla


pus acum 12 ani
   
Widow
Membru

Din: Amegakure
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 586
Capitolul X- Semeni de-ai nostri II


Hinata P.O.V.

   Partea ascunsa a universitatii, o parte unde lumina zilei nu intra, fiind inlocuita de lampadare uriase, era asaltata de studenti agitati, care se grabeau sa ajunga in curtea cladirii. Insa daca as fi stiut cum sa ajung acolo, ar fi fost un avantaj. Dar, tot ce imi trecea acum prin cap erau niste banuieli, unele in ceata, altele care strigau sa fie exclamate. Imi storceam creieri gandindu-ma ce se petrecusera un ultimi ani. Ce se intamplase cu mine si viata mea.

Schimbari si diferente. Erau atat de multe. Dorinta de a o avea inapoi, de a putea sa simt din nou acele momente, a primit o raza de lumina cand o parte din adevarata mea viata a rasarit. Dar intunericul si umbra ce ma posedau nu imi permite-au sa mai sper. Sa mai incerc, sa mai cred ca asa ceva era posibil. Era doar un curcubeu dupa furtuna, care va disparea la fel de repede cum a aparut.
  Isi atinti ochii stupefiat in ai mei. Apoi, mi-a privit gura. Am inrosit, scapand un mic zambet. Dar atunci a impietrit la vederea coltilor, insa si-a revenit si a mai facut un pas. Era total luat prin surprindere, numai ochii tradandui asta. In rest, gesturile, mersul, totul era perfect si bine facut. De parca anticipa tot ce faceam eu, s-a oprit cand m-am apropiat si eu. Si-a asezat un genunchi pe podea, sprijinindu-si mana de celalalt. A plecat capul, rostind cu glas scazut si bland un ' Maria voastra, Sabaku Gaara, incatat sa ma aflu in preajma unei Contese' .
  Am, amortit. Chiar era Gaara, roscatul tacut si putin cam pesimist din liceu. Dar, ce cauta aici, cu mine, in partea studentilor ' diferiti' ? Poate gresise coridoarele, poate gresise scoala sau poate, chiar era un seaman de-al meu. Nu puteam afla asta numai intrebandu-l, dar eram prea dezorientata ca sa-mi ordonez si aleg cuvintele. Atatea ciudateni, ma copleseau. Totul era total altfel. Pe langa faptul ca nu mai stiam ce scop aveam, mai trebuia sa si aflu singura drumul existentei mele.
- Gaara, ma trezesc eu dupa mult timp. Nu cred ca este bine sa fi aici, nu este locul pentru cei ca tine.
  Acesta a parut putin ca nu ma intelege, cu o tenta de contrazicere. S-a ridicat, asezandu-si mantia la loc.
- Contesa, sunt student al acestei parti a universitati datorita puteri mele.
- Puteri? l-am privit eu uimita.
- Fac parte din clanul Kin. Puterea mea consta in a prezice intamplari din viitor si...
- Persoana aleasa, am continuat eu, fara sa constientizez intrutotul ce imi zicea roscatul.
- Imi pare rau, a continuat acesta cu privirea plecata.
  Stateam si ma gandeam la posibilitatile care mi le oferea faptul ca era medium. Dar, numule, numele era atat de cunoscut.
- Kin? Tu esti descendentul clanului Kin?
- Tatal meu a fost fratele conducatorului Kin-sama.
- Esti... vampir? i-am adresat o intrebare total idioata, dar destul de nehotarata.
- Da, spuse acesta, dezvaluind coltii albi si ascutiti.
  El era din clanul Kin, precum Konan-sama. Era si el un monstru, dar in urma cu cativa ani, n-as fi putut crede asa ceva. Chipul sau arata impecabil, bland si oarecum trist. Mereu era singur sau tacut in preajma celorlalti. Nu se amesteca prea mult in discutii, iar la ore invata cat pentru zece oameni. In rest, arata, se iimbraca si incerca sa fie un tip normal. Tot cea ce am crezut ca este iesit din comun la el a fost parul rosu. Insa acum totul a fost dezvaluit si am aflat ca aparentele sunt defapt doua copertini ce invaluie adevarata scena. O piesa de teatru trista si intunecata, care se manifesta printr-o aura de durere si melancolie.
- Gaara, tu, tu erai fratele lui Temari si Kankuro. Ei nu erau asa, ei erau niste prieteni buni si veseli. Cine esti tu cu adevarat?
  Gaara suspina infundat, apoi oftand la fel de trist. Privea tabla din tabla de pe perete, de unde se amana praf gros de creta. Si-a cuprins cu mana o parte din breton, dandu-i drumul la fel de rapid. Era ceva ce il durea.
- Imi pare rau ca ma comport astfel Contesa, dar m-am lasat ca un las in durerea amintirilor. Dupa ce si tatal meu a fost omorat, am ajuns intr-un orfelinat de unde familia Sabaku m-a adoptat. Temari si Kankuro nu sunt ca mine, nici parinti lor. Dar cand Stapana m-a contactat si mi-a zis ca va trebui sa va pazesc si insoti, n-am ezitat sa o ajut.
   Il lovisem unde il durea cel mai tare, desi incerca sa ascunda asta. Imi parea rau, dar invatasem ca existenta unui vampir consta in durere si suferinta.

Era prea tarziu sa il mai consolez sau ajut, pentru el, totul era uitat.
   Haku se afla in spatele meu, asteptand nerabdator sa vada ce voi zice. Eram sigura ca si el se astepta ca mine sa-i spun roscatului ca nu am  nevoie de alta paza. Insa, aveam destule pe cap. Si nu numai eu, ci si Gaara. M-am intors catre brunet, transmitandu-i din priviri sa plecam.
- Multumesc ca vrei sa ma ajuti, dar nu este nevoie sa ma insotesti peste tot. Dar, explica-mi mai bine care este motivul care ai venit aici?
- Tot ce mi-a zis Stapana este ca trebuie sa nu las pe nimeni sa va atace, raneasca sau jigneasca. Trebuie sa va insotesc neaparat.
  Nu am mai zis nimic, indepartandu-ma de banca mea. Eram urmat de Haku, Gaara si Matsuri.

  Dupa o pauza de doua zeci de minute, studenti s-au reintors la orele de curs. Trebuia sa ajung la o clasa denumita ' R1 ' . Impreuna cu restul gloatei de studenti, am intrat inauntru. Am avut marea surpriza sa aflu ca aceasta nu era o sala de clasa traditionala. Era o mica padure, suta la suta naturala. Printre copaci misunau iepuri si cateva caprioare. Cei din incapere stateau nerabdatori la intrarea din incapere, abtinandu-se sa nu le inhate. Cred ca am gresit cursul, probabil eram inconjurata numai de varcolaci si alte creaturi fioroase.
  Tuturor ne-a fost atrasa atentia de un barbat inalt si cu corp bine facut, ce a fluierat strident catre noi. Daca as fi fost intr-o universitate adevarata, ai fi putut crede ca el era profesorul sever si dur de sport. Imbracat in pantaloni de trening si maieu, era clar ca ne vom misca ceva pe aici.
- Buna-ziua! Eu sunt profesorul vostru de vanatoare, Alex Stevenson si sper sa incercati sa deveniti niste adevarate fiare! rase acesta, aratandu-si canini uriasi din gura. Daca aveti curiozitatea, da, sunt un varcolac de nivel A. Spunand acestea, un raget lung ii scapa pe buze, in timp ce blana groasa si cafenie ii crescu pe corp, ghiarele loasera locul unghilor su ochii ii devenira rosii.
- Proba de astazi consta in abilitatea de a te hrani. Stiu ca in aceasta incapere se afla de la vampiri si varcolaci la oameni-lup de gradul F, asa ca nu am mari pretenti de la voi. Tot ce va cer este sa beti macar un litru de sange, sau sa mancati un iepure. Cat despre restul animalelor, va avertizez ca sunt cam ' neprietenoase' zambii acesta.
- Veti fi impartiti pe grupe de cate trei, din trei specii diferite. In zilele acestea, va trebuii sa ne bazam mai mult pe increderea in aliante.
  Am primit fise cu numere, iar pe spatele acesteia erau notate si cele ale coechipierilor. Aveam numarul sapte, iar eu cautam numerele '23' si ' 5' . Erau zeci de persoane, nu-mi explicam cum avea loc atatea, dar incaperea parea din ce in ce mai mare la fiecare clipire. Intr-n final am dat de numarul ' 23 ' , care parea sa fie un varcolac. Toate echipele se formase, numai noi nu dadeam de ametitul coechipier ce nu era de gasit. Apoi, un strigat si un latrat vesel ma facut sa zambesc cat de larg am putut. Dupa mult timp, un zambet cald si adevarat mi-a aparut pe chip.
- Hinata! striga baiatul, in timp ce ma sufoca cu imbratisarea s-a.
- Kiba! Nu si tu, m-am posomorat, dar eram prea fericita ca sa mai las diferentele sa ma cuprinda.
Cel mai bun prieten al meu, inca de la cea mai frageda varsta, de care am fost separata si apoi l-am intalnit din nou, cel ce ma molipsea cu zambetul sau, era si el un monstru. Lucrul asta ma durea extrem de tare, dar intr-un fel imi acorda o senzatie de speranta si incredere. In sfarsit era si cineva care sa ma inteleaga, care nu ma vedea ca pe o Contesa, ci ca pe vechea si scunda lui amica.
  - Hinata, tu esti Contesa?
Am aprobat inca zambind, in timp ce il vad pe acesta imitand o plecaciune. Aproape imi pierdu-sem fericirea, cand am observat ca aceasta era o metoda de a lui de a imi ridica moralul.
  - N-am crezut vreodata ca pustiul ce imi era asa de apropiat ar putea fi un om-lup.
  - Da, daca nu iei in calcul rostogolitul in noroi si urlatul la miezul noptii.
Dar n-am avut timp sa gust aceasta gluma, deoarece profesorul a anuntat ca ora a inceput. Toti am sarit in sus din cauza fluierului ce probabil se auzea pe o raza de zece kilometri.
  - Aveti la dispozitie seizeci de minute in care fiecare membru sa indeplineasca ce am mentionat mai devreme. Daca mai mult de zece grupe rezolva sarcina, echipa ce nu rezolva misunea va fi supusa unui examen de eliminare.
  Profesorul era dur, la fel ca regulamentul. Toti au luat-o la fuga prin desisul gros si bogat, inclusiv echipa noastra. Coechipierul nostru era gata, precum si Kiba, acum sub forma unui lup maroniu, cu dungi rosi pe obraji. Am calcat pe o creanga putrezita, insa laba anterioara cu ghiare a lui Kiba ma prins la timp. Nici nu incepusem bine si deja clacasem. Dar eram prea ingandurata ca sa mai percep tot ce se intampla in jurul meu. Eram doar noi trei intr-un luminis intunecat. Am coborat pe pamant, unde Kiba a inceput sa miroasa insistent imprejurimile.
  - Simte in apropiere cativa iepuri! imi spuse varcolacul, traducand latraturile lui Kiba.
L-am urmat de la departare, pana ce s-a oprit brusc in fata unui tufisi. Ne-am apropiat incet, pana ce am putut observa doi iepuri. Erau asa de draguti si nevinovati, dar acest moment n-a durat mult, deoarece Kiba s-a napustit asupra celor doi. Pe unul l-a sugrumat, iar pe celalalt mi l-a incredintat mie.
A latrat ceva, si mi-am dat seama ca imi spunea sa-l omor. Dar pur si simplu nu puteam. Nu simteam nevoia sangelui, nici macar de al vedea. Tineam in maini iepurele speriat, care se zbatea sa scape de coltii mei. Vroiam sa-l ucid pe Uchiha si nu puteam atinge un biet iepuras. L-am scapat din maini, dea dreptul mai speriata ca iepurasul, intepenind pe loc. Strigatele varcolacului si latratul lui Kiba sunau doar in ecou in capul meu. De ce imi era frica?

Sangele si moartea facea parte din existenta mea pe pamant. De ce nu puteam sa-i beau sangele? Cum as fi putut eu sa rezist fara el? De ce?
  - Ma duc dupa iepure! tipa varcolacul, indepartandu-se de noi.
  - Hinata, ce se intampla? se schimba la loc Kiba.
  - Nu, nu pot. Kiba, ce sunt eu, ce sunt, un monstru? privesc eu in gol, izbindu-ma de pamant puternic.
  - Nu, Hinata, dar asa suntem toti, traim de pe urma sangelui. Daca nu poti, voi fi alaturi de tine si voi incarca sa nu parasim universitatea.
  Dar nu era vorba de universitate, eu eram un vampir care nu a baut vreodata sange. As fi putut crede ca am inebunit, dar chestia asta mi se parea oribila si terifianta.

  Ne aflam toti trei in fata profesorului, fiecare cu dovezile lui, mai putin eu. Dupa ce cei doi i le-au dat, am privit insistent.
- Domnisoara, unde va este iepurele?
Nu stiam ce sa fac, din cauza incapabilitatii mele cei doi urmau sa sufere. Am privit diperata in toate directiile, dar Kiba a intrerupt momentul de tacere.
- Aici, l-am tinut eu pana ce am ajuns la dumneavoastra, ii dadu acesta un iepure mort.
Animalul avea numai doua intepaturi la baza gatului, din care inca se mai scurgeau firisoare de sange. Profesorul a privit putin suspicios  animalul, dar a afirmat zambind.
- Bine, ati trecut examenul, puteti parasi sala de curs.
   Dupa ce ne-am indepartat de acesta, am tresarit uimita. Kiba de parca citindu-mi gandurile, a zambit larg.
- Va trebui sa pazesc mai multe noptii dormitoarele universitati, dar mai bine decat sa fiu dat afara.
Dupa mult timp, simteam adevarata prietenie. I-am zambit la fel de vesela, iesind din incapere.

  Dupa urmatoarele ore pe care le-ar studia si un elev normal, ne-am intors acasa, acum impreuna cu Gaara si Matsuri. Toate aceste intalniri nu fusesera coincidente, sunt mai mult ca sigura de asta. Toate erau aranjate de Konan-sama. Si toate aceste regasiri imi ziceau ca ma avertizau de ceva periculos, poate chiar de o lupta ' finala ' . Stateam ghemuita pe fotoliul din fata ferestrei, privind cerul presarat cu stele argintii. Totul parea ca o va lua razna.


_______________________________________

Konan ,Pluto , Tayuya and Sakon ARE MINE!

Jared Leto , Amy LeeAdam Gontier , Billie Joe Armstrong , Laur(Guess Who) , Evan Lester and Sharon den Adel ARE MINE!

● I hate life and life hates me !
● A faithful friend is hard to find;remember man and keep in mind...
● I want to be nobody.
● One day, I shall rule the world ! Until then, I’m going to bed.

●╔═╦═╦═╦╦╗Put this on your profile
  ║═╣║║╔╣═╣if you are one of the
  ║║║║║╚╣║║11% that still
  ╚╩╩═╩═╩╩╝loves ROCK music
╔═╦══╦═╗ Put this on your site
║╩╣║║║║║ if you are
╚═╩╩╩╩═╝ Emo or support Emo.
►εmσ doesn't mean you cut.
►εmσ doesn't mean your gay.
►εmσ doesn't mean your suicidal.
►εmσ is fashion.
►εmσ is music.
►εmσ is people.
►εmσ is being ƒR££


pus acum 12 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la