*****Piersicuta*****
Membru
 Din: Orasul Ascuns in Roua
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 73
|
|
Un nou fic... Iada Iada... sa nu credeti ca am copiat acum povestea Scufita Rosie. 
Cine sunt eu? Nu conteaza si nu va conta, cum nu a contat pana acum. Ce caut aici? Imi astept moartea, inecata in vantul rece si aspru, incercand sa fiu tare. Nimanui nu i-a pasat de mine, incercand sa scape de acel varcolac am ajuns protagonista povestii 'Scufita Rosie'. Absurd, varcolacii exista ca si celelalte creaturi. Probleme? Nu, nu cred ca sunt cand stai si privesti cum 'prada' urmeaza sa fie sfasiata de pradator. Nu sunt cand astept cu inima la gura sa vezi daca Scufita Rosie scapa de 'lupul cel rau'. Niciodata nu au fost din cauza naturii noastre egoiste. Trebuie sa sacrifici multe lucruri pentru viata ta nu? De cand au aflat satenii ca varcolacul are o 'pasiune' pentru mine s-au gandit sa ma dea. Grotisti, ce naiba! Ei cred ca dupa asta va inceta sa mai vaneze? Cu totii se arunca cu capul inainte, fara sa se gandeasca la consecinte.
Stiu, sunt proasta. In loc sa ma gandesc la viata mea si sa fug la adapost, oriunde; stau si filozofez privind cum se intuneca incetul cu incetul si odata cu intunericul venind si moartea mea. De ce sa-mi pese?! Se termina si totul este bine, nu voi mai suferi daca mor, nu ma voi mai simti tradata de persoanele dragi. Atunci poate o sa fiu si eu un 'pradator', nu numai 'prada'. Am fost jucata pe degete, naiva fiind nu am observat cum totul se intuneca incetul cu incetul. Nu am observat cum am fost imbracata in capa rosie cu gluga si trimisa in ghiarele ascutite si periculoase ale lupului. Simt cum nicio speranta nu mai exista in mine, cand caprioara si lupul se intalnesc este foarte evident cine va invinge si va scapa cu viata si cine nu. Ce pot face? Nimic! Soarele deja a apus si timpul s-a scurs, ultimele minute devenind Eternitate.
Un urlet s-a auzit parca din toate partile in padurea singuratica, mii de fiori trecand prin mine. Acel urlet a fost acompaniat de mai multe si m-am simtit pirivita din toate partile de ochi pofticiosi si totodata, fiorosi. Mi-am inchis ochii resemnata, revenind la realitatea cruda; in aceasta 'poveste' nu exista niciun vanator care sa ma salveze de cruda soarta la care sunt supusa. Nu exista un print care sa ma duca de aici si sa ucida fiara... nu exista speranta. Niciodata nu a existat intr-un sat vanat de fiare, satenii vor continua tot asa, crezand ca acele fiinte nevinovate sunt persoanele pe care le doreste lupul.
Nici nu mi-am dat seama cand am fost azvarlita intr-un copac gros si mare, deschizand ochii. In fata mea, varcolacul in carne si oase; un lup mare, cu ochi imbibati in sange, mari si fiorosi. Ghiarele ascutite se aflau in jurul meu, blocata intr-o cusca indestructibila. Am incercat sa tip dar... nu puteam. Acei ochi ma hiptontizau, ma calmau. Desi fiorosi, erau blanzi si fazand ca nu-mi face nimic, m-am linistit. Proasta deicizie, vazand asta varcolacul m-a muscat de brat. O durere imensa a inceput sa se raspandeasca prin tot corpul, precum veninul. Fiecare molecula parca este despicata in mii de parti, apoi stransa la loc. La fel de repede cum a aparut, a si disparut. Durerea s-a retras foarte repede spre umar, disparand. Am inchis ochii, asteptand sfarsitul inevitabil ce urma sa se intample sau... cel putin asa credeam eu.
M-am trezit intr-un pat moale, in fata semineului in care mocnea focul. Nu inteleg... de ce nu m-a ucis? De ce mi-a dat sansa sa traiesc? Nu putea pati nimic, nu avea nicio durere daca ma ucidea, cum s-a intamplat si cu celelalte persoane... De ce nu am simtit caea durere, acea disperare care imi era destinata? De ce nu am facut o greseala, doar o greseala ca sa ma omoare fara ezitari? De ce..?
Intrebari fara raspuns... sau totusi cu, daca as avea curaj sa-l intreb si daca ar fi aici? Dar daca m-a lasat si a plecat in voia lui? Daca acum sunt libera sa plec? Nu... daca ar fi asa focul nu ar arde si incaperea nu ar fi atat de aranjata si frumoasa. Dar proasta de mine, de cand un varcolac traieste intr-o asemenea camera, respectiv casa? Ei bine, din acest moment! Am vazut o persoana intrand in camera, acei ochi rosii ivindu-se din nou. Am tresarit si m-am ridicat din pat, dar cand am clipit mi-am dat seama ca sunt din nou in pat. Dar...cum?! mI-am ridicat privirea si l-am vazut peste mine, acei ochi rosii fiind inexperisivi. Am inghitit in sec, dandu-mi seama ce s-ar putea intampla, dar nu-mi pasa! Daca mor sau nu, este acelasi lucru, nu se schimba absolut nimic! Cine are nevoie de mine? Nimeni! Nu depind de absolut nici o persoana, asa ca m-as stinge fara sa-mi duca nimeni dorul. Varcolacul s-a ridicat de pe mine, ducandu-se la fereastra.
- Te afli aici... cred ca stii mai bine decat mine de ce. Vei deveni sotia mea vrand nevrand deoarece acum esti propietatea mea, te-am muscat, esti a mea! Nu vreau comentarii, altfel te transform in varcolac si crede-ma... nu vrei sa stii cum este!
_______________________________________
    
Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk Are MINE!
And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^
|
|
