Incarcerata In Casa De Nebuni Akatsuki Naruto fanfic

Lumea noastră Anime
Păşeşte în lumea noastră Anime!

Lista Forumurilor Pe Tematici

Lumea noastră Anime | Reguli | Inregistrare | Login

POZE LUMEA NOASTRă ANIME

Nu sunteti logat.

Nou pe simpatie:
beatrice17 Profile

Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
24 - 80 ani

Lumea noastră Anime / Fan Fic. / Incarcerata In Casa De Nebuni(Akatsuki&Naruto fanfic)

Moderat de Adele, Enderlicht, Monet, Rares

Autor

Mesaj

Pagini: 1

Crow.
Critic

Din: Akatsuki Hideout
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 143

Buna! Ma numesc Marina, am 14 ani si acum cateva luni mi s-a stricat calculatorul.Din lipsa de ocupatie, m-am apucat sa scriu o poveste cu Akatsuki, care intre timp a devenit ocupatia mea principala.Acum mi-am reparat calculatorul si m-am hotarat sa o pun pe acest site, pentru a vedea parerea voastra.
P.S.:Imi pare rau daca i se va parea cuiva ca l-am plagiat.Nu asta e intentia mea,sincer!
Deci, aici e fic-ul:

Capitolul 1-Introducerile sunt nasoale
E 1 aprilie, iar eu sunt intr-o excursie platita de scoala(ca premiu la un concurs la care am participat), in Japonia.Imi doream de ceva timp sa merg in Tara Soarelui Rasare, iar premiul acesta a fost bine-venit.
Momentan stau si ma holbez la o pasare care, la randul ei, ma priveste cu interes.
-Marinaaa!Ma asculti?
Ma opresc din contemplarea psarii si o privesc pe Amashi, care pare exasperata.
-Ai fost atenta la vreun cuvant din tot ce am spus?
-Nu…Imi pare rau…spun resemnata
-Ma rog…raspunde ea si isi continua discursul din care eu nu aud absolut niciun cuvant.Sa le ia naiba de descrieri.
Probabil ca va intrebati cine e Amashi.Ea este ghidul meu, angajata de parintii mei putred de bogati, sa aiba grija de mine si sa-mi fie un fel de translator.Acum, daca am spus ca ai mei sunt “purtred de bogati”, nu inseamna ca eu sunt genul de fata care mereu a primit ceea ce a vrut fara ca ea sa dea nimic in schimb.Sunt exact opusul.Inca de cand eram mica, parintii mei mi-au explicat ca, daca vrei ceva, trebuie sa muncesti pentru el si sa nu te bazezi intotdeauna pe bani…
Si de asta sunt in excursia asta datorita concursului, cand puteam foarte bine sa le cer alor mei una de ziua mea de nastere, care e pe 28 aprilie.
Mda, cam atat cu filozofatul,cred ca v-am plictisit destul.
Revenind la Amashi, parintii mei au angajat-o pentru ca eu nu stiu pic de japoneza(ma rog, stiu si eu cateva cuvinte,in mare parte injuraturi, dar nu destule)si daca m-as fi dus de una singura intr-un restaurant, as fi murit de foame pana ar fi inteles aia ce fel de mancare vreau eu.
-Vad ca nu reusesc sa scot vreun pic de atentie de la tine, ofteaza Amashi.Ia zi, vrei sa vizitam ceva?
-Mda, as vrea sa mergem la un muzeu de istorie…E vreunul pe-aici?
-E unul la 15 minute de mers pe jos de-aici.Vrei sa mergem?
-Da.
-Bun.Ah, si daca vrei, dupa ce terminam cu muzeul, te pot duce sa mananci ramen.
Mmm, ramen!O privesc incantata.Abia astept sa gust mancarea care ii place atat de mult lui Naruto.Asa e, sunt un mare fan al anime-ului “Naruto”, nu pierd niciodata niciun episod, iar de aceea, colegii de la scoala imi spun ca sunt obsedata(nu ca nu as fi).
-Haide, vii?ma intreaba Amashi.Cu cat ajungem mai repede la muzeu, cu atat mai repede vom manca ramen!mai spune, imi face strengareste cu ochiul, apoi o ia inaintea mea, iar eu ,ma greabesc sa o urmez.
Amashi asta!A gsit ea o cale sa-mi atraga atentia.Stie cat de multi imi place “Naruto” si nu ezita sa ma tachineze pe tema asta.Dar o iubesc pentru ca ma va duce sa mananc ramen!

***peste 10 minute***
“Vreau rameeen!”
“Taci odata, pofticioasa naibii!Ai sit u putina rabdare!”
“Asta e problema, nu am rabdare!”
Dupa cum probabil ca v-ati dat seama, ma cert cu…mine!E foarte aiurea sa te certi cu tine
insuti,pentru ca stii dinainte ce argument iti vei da.N-ati inteles, nu-i asa?
Sa o luam matematic.Subconstientul meu e impartit in doua parti egale, o parte nebuna si hiperactiva, ca binecunoscutul Tobi, si o parte rece si calma, ca Itachi.Si, right now, partea de Tobi vrea ramen!
Continui sa merg, inca certandu-ma cu mine, dar in acelasi timp, fredonand o melodie.
Na,na,na,na,na!...la ce naiba se holbeaza toti?Ii spun lui Amashi sa ma astepte putin si fug pana la un geam, ca sa vad daca e ceva in neregula la moaca mea.Hm…nimic aiurea.Din geam ma priveste reflexia mea, cu aceleasi trasaturi ca originalul:ochi verzi-caprui si par saten deschis, lung pana la mijloc.Nici hainele nu au nimic neobisnuit:Pantalonii lungi albi, pe care ii port, sunt curati, la fel si tricoul portocaliu, cu maneca scurta.Dar, la o privire mai atenta, observ ca pe par am ceva gri.Excremente de pasare, la naiba!
-Amashiii!De ce nu mi-ai spus ca o pasare a fost prea nesimtita ca sa se tina si s-a usurat in capul meu?!
-Hmm…Nu cred ca am observat…raspunde ea, deloc afectata.
-Da-mi, te rog, un servetel.Ai un servetel, nu-i asa?incep eu, panicandu-ma.
-Cred…ca…da…
Incepe sa scotoeasca prin geanta pentru un amarat de servetel.Oh, Doamne, te rog, sa aiba un servetel!Dupa felul in care isi priveste geanta, nu pare sa aiba unul.
-Am gasit unul!...Cred…Ah,da!Hai ca ai noroc!
-Multumesc Domnului!soptesc, ii smulg obiectul ingrijorarii mele din mana si dau fuga din nou la geam.
Incep sa-mi smulg excrementele din par, laolalta cu smocuri din el.Aproape…gata!Ouch!Asta a durut…Dar s-a luat tot!Imi ciufulesc putin podoaba capilara, ca sa nu se vada ca am rupt din ea, apoi ma intorc spre Amashi care e vizibil amuzata de incident.
-Hai, gata?ma intreaba ea.
Imi mai privesc o data reflexia, apoi inclin capul in semn afirmativ si ma grabesc sa o urmez pe Amashi, care porneste din nou.

***peste inca 10 minute***
Ma holbez la o armura.Ghidul muzeului ne-a spus ca e medievala…Istorie…Dulcea si(evident) vechea istorie…Ah, ce-mi place!
Am ajuns in muzeu de cateva minute, insa gandul meu tot e pe jumatate la ramen…
De cum am intrat aici, o femeie tanara cu ochi caprui si par castaniu ne-a intampinat si a spus ca ne va conduce prin tot muzeul(desigur ca am inteles ce a spus doar cu ajutorul lui Amashi). Deci, deocamdata, am doua ghiduri.Doi oameni care sa-mi monitorizeze fiecare miscare si sa se asigure ca nu ating nimic(ce naiba, am cumva doi ani?!?)Perfect asa, nu?
Gata cu ganditul, ghidul vorbeste!Bla, bla, bla.Ce nasol e ca nu inteleg nimic!...Termina roaba lui Dumnezeu de predicat, apoi ma uit in directia lui Amashi, care imi prinde privirea si incepe:
-Domnisoara ne-a spus ca daca o vom urma afara ne va arata niste arme mai mari care nu au incaput in muzeu.
Hm, exact ca in Bucuresti…In timp ce doamna-nestiutoare-de-limba-romana ne conduce pe niste scari, gandul meu tot la ramen poposeste…
Coboram…si coboram…si coboram…si coboram…si co-mda, ati inteles idea…Deci coboram…iar pe mine ma apuca iubirea pentru muzica si incep sa fredonez:
I don't know where you're going
Or when you're coming home
I left the keys under the mat to our front door
For one more chance to hold you close
I don't know where you're going
Just get your ass back home

We both knew this type of life
Didn't come with instructions
So I'm trying to do my best
To make something outta nothing
And sometimes it gets
Downright shitty in fact
When you call and I don't even know
What city I'm at …

Mda…gata cu fredonatul, am ajuns afara, si vreau sa ma concentrez la chsetiile care sunt pe aici.
Tot felul de lucruri vechi pe care nu le-am vazut in viata mea(de parca vechile arme de razboi din Bucuresti le-am vazut vreodata).sunt expuse, insa eu ma concentrez pe o chestie cu roti, care arata ca un tun.Ghidul imi explica cu insufletire ce inseamna(sau cel putin asa cred, caci Amashi inspecteaza o alta chestie si nu a vazut cand ghidul a inceput sa imi vorbeasca).Deci nu inteleg nimic din ce mi se spune.Bine, atunci, sa trecem la altceva.
Inclin capul in fata ghidului, pentru a o informa ca-i multumesc ca ma ajuta si ii explic(prin semne, evident)ca vreau sa vad alte exponate.Imi zambeste si face un gest amplu, pentru a ma informa ca sunt libera sa merg unde vreau.
Imi suna telefonul.Imi deschid geanta si il scot.Ii privesc ecranul si recunosc numarul mamei.Raspund:
-Alo?
Atat mi-a trebuit…
-Dumnezeule!Ce bine ca te aud!Mi-e asaaa de dor de tine! Cum e pe acolo?Esti bine, nu?
-Da, mama, sunt bine.Aici e super si Amashi e cea mai tare!Acum suntem la muzeul de istorie,iar dupa asta, mergem sa mancam ramen!spun eu extaziata si incep sa ma plimb, tragand cu ochiul pe la diferite exponate.
Mama ma asurzeste cu chestii de genul “abia astept sa vii acasa!” si “mi-e dor de tine!”, iar eu continui sa ma plimb, din ce in ce mai nerabdatoare sa inchid.O iubesc pe mama, dar cateodata e agasanta…
Cotinuand sa merg si sa o aprob pe mama(cand e cazul), trec printre doi copaci.Un vant puternic imi biciuie fata.Brr!Cand s-a facut atat de frig?Si de intuneric?Acum cateva moment era pranzul.Cand naiba s-a facut noapte?Si, mai important, aici e frig ca naiba si eu sunt in maneca scurta.
-Stai putin,ii spun mamei si ma uit in spate, in cautarea celor doi copaci printe care am trecut.
Dar sunt prea multi, nu-i pot recunoaste…Ia stai…Prea multi copaci?Inseamna ca sunt intr-o padure.Dar la muzeu nu era nicio padure…Oare Amashi incearca sa imi faca o farsa de 1 aprilie?Nu stiu daca e posibil.
-Amashi!...imi incerc norocul, ajutata de ecou, care striga “shi-shi-shi”…dar nu imi raspunde nimeni.
Oh, Doamne, ce ma fac?
-Amaaashi!Te rog!Nu am chef de “v-ati ascunselea”!Unde esti?Ai reusit, mi-e frica!Cea mai
buna farsa!Acum, te rog, iesi, oriunde ai fi!Amaaashi!
Nimic.Dumnezeule, m-am pierdut!Si am uitat si de telefon si de faptul ca mama ma aude!Fir-ar!...
-Mama, te sun eu mai incolo.Pa-pa!
-Ce s-a…?
Nu apuca sa termine intrebarea, ca inchid telefonul.Asaaa…Acum ma pot panica.”Nu,nu, fara panica!”imi impun si incerc sa gandesc logic.Pai, sa vedem.Daca nu as fi intr-o tara complet straina, as spune ca prietenii mei au pus la cale o farsa.Dar nu au cum. Prima varianta pica din start.Dar Amashi?Ea este aici cu mine si e destul de tanara incat sa faca farse.
“Da, sigur!...De parca ea e Dumnezeu sau ceva!Nu poate planta paduri sau sa faca din dimineata noapte!”
Partea din mine care inca mai gandeste logic imi urla in subconstient ca asa ceva nu are cum sa fie posibil.
Bine, atunci, de ce naiba sunt eu intr-o padure, in plina noapte?!
Se face din ce in ce mai frig, iar mie imi creste frica pe masura ce imi dau seama ca m-am pierdut intr-o padure pe care nici macar nu am observat-o.
Merg cativa pasi, ma impiedic si cad in genunchi.La naiba!Si erau pantalonii mei preferati!Plus ca-s albi si pe jos,(acum vad) e MULT noroi.
Resemnata, ma ridic, merg spre trunchiul unui copac si ma sprijin pe el.Caut cu privirea vreun semn de la Amashi, dar nu o vad pe nicaieri.Chiar m-am pierdut…
Genunchii incep sa-mi tremure si ma asez in fund, cu spatele lipit de trunchi.E atat de frig!imi incrucisez bratele pe piept in speranta ca ma pot incalzi.Nu prea am success.
Macar de as avea cum sa-I spun lui Amashi ca m-am ratacit…Telefonul!Asa e!De ce nu m-am gandit la asta pana acum, ah?Mare proasta sunt!
Imi scot din nou telefonul din geanta si incep sa caut prin contacte numarul lui Amashi.
Intr-un final, o gasesc si ating cu degetul patratelul verde al telefonului, pentru a o suna.Duc telefonul la ureche, dar ma sperii de o miscare printre crengi si il scap pe jos.Se loveste de o piatra si se inchide.Chestia miscatoare dintre crengi se dovedeste a fi o pasare, dar nu mai stau sa vad nimic, ci ridic innebunita telefonul si incerc sa-l redeschid.Nu reusesc.La naiba, la naiba, la naiba!Aveam chiar si semnal!Nu mi se poate intampla asa ceva!...Imi vine sa urlu(sau sa sparg ceva), dar in loc sa fac asta, imi asez capul pe genunchi si incep sa plang.Lacrimile imi curg usor pana la jumatatea obrajilor, apoi cad pe jos.La naiba!
Mai rau de atat nu are cum sa fie…
Cum sa nu?O ploaie cu picaturi mari incepe sa se strecoare printre frunzele copacilor si imi aterizeaza pe par, pe ceafa si pe haine, udandu-ma leoarca.
Perfect!Nu era de ajuns ca imi era frig, mai trebuia sa si ploua!Acum mi-e si mai frig!Ce ma fac?
Ploaia continua sa cada, acum mai marunt, iar eu nu ma intreb decat cum am reusit sa ajung intr-o padure in plina noapte.
Imi ridic capul de pe genunchi si imi privesc telefonul cu repros(ca si cum ar fi vina lui ca m-am pierdut), apoi deschid fermoarul gentii si ii dau drumul in ea, inchizandu-l acolo.
Apoi revin la pozitia initiala, cu capul pe genunchi.Lacrimile continua sa-mi curga, dar nu le mai bag in seama.Picaturile de ploaie fac un zgomot placut cand cad pe pamant, iar ochii mi se inchid incetisor.Probabil ca nu voi mai ramane treaza mult timp…

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

pus acum 11 ani

Enderlicht
Moderator

Din: Shangri-La in reverse
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 540

Hehe xD Promisiunea e promisiune, cand am zis ca trec, asa a fost ! *Vezi aici despre ce vorbesc.*

Imi place enorm fic-ul ! Titlul este foarte ok si pe mine una m-a atras. Continutul e si mai si.

Imi place ca descrii, si totusi impletesti foarte bine compozitia si cu dialog, si cu naratiune. Greselile de tastare/exprimare sunt infime si constau in *cel mai grav* mancatul unor litere. Textul are, de altfel, o frumoasa asezare estetica, desi ai putea sa lasi mai multe spatii. Nu-i bai insa !

Acum, trecem la comentatul ideii principale *firului epic*:

Pasaje bestiale :

"Termina roaba lui Dumnezeu de predicat" -> am ras foarte tare aici, imi place replica

"-Alo?
Atat mi-a trebuit…
-Dumnezeule!Ce bine ca te aud!Mi-e asaaa de dor de tine! Cum e pe acolo?Esti bine, nu?" -> bai culmea, exact asa e si mama ! Cu replica asta m-ai atins la inima.

E extraordinar cum majoritatea mamelor de fete sunt cicalitoare, si tocma' de-aia le e frica barbatilor de soacre ca de diavol.

Mi-a placut melodia de la 'Gym Class Heroes' (acele versuri), si pot spune ca ma identific un pic cu personajul principal. Are o personalitate asa...aeriana si vaporoasa, e usor plictisita si visatoare (ca orice adolescent) si ii place Naruto !

Aa si sa nu uit, ai avut cea mai originala descriere la adresa personajului *personaj-narator => persoana I* pe care am vazut-o vreodata. Nu ai inceput sa te descrii decat atunci cand ti-ai vazut reflexia intr-un geam. Si nici nu ai dat detalii de genul 'forme voluptuoase' sau alte tampenii. Ai incadrat strictul necesar.

Alt lucru foarte interesant la acest fic este ca foloseste acea tranzitie alarmanta de la o zi insorita la muzeu la o noapte furtunoasa in padure. Mi-ai captat atentia si voi urmari fic-ul in continuare, abia astept sa vad ce se va intampla cu personajul tau si cum va ajunge sa se intalneasca cu cei din serialul Naruto.

Iti urez succes pe viitor, sa ai cat mai multe comentarii si bafta multa la scris/postat !

Si, in caz ca vei gasi poze cu personajele, nu ezita sa le pui ! Sunt curioasa cum arata ... hmm, mi-am dat seama ca nu i-ai mentionat numele. Si mai mult mister !

In fine, ne mai auzim. Cheers !

Modificat de keepthefaith (acum 11 ani)

_______________________________________
~ Fost-am keepthefaith/Regen/Licht, candva. ~

Took my love down to Violet Hill , There we sat in snow.

pus acum 11 ani

Rina Takemitsu
Membru

Din: Death City
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 59

Ia uite cine s-a apucat de scris...Marinus a mea<3
Bun, deci ai o singura incercare sa ghicesti cine sunt si sa stii ca daca nu ma recunosti ma supar pe tine...
Bun, lasand prostiile, imi place ficul si stii ca sunt cea mai "infidela" cititoare a ta.
Deci, te las sa scrii si sa ghicesti.

_______________________________________
"When people hurt you over and over, think of them like sandpaper. They may scratch and hurt you a bit but in the end, you end up polished and they end up useless."

pus acum 11 ani

Anzelotte
Kawaii Panda

Din: Spitalul de nebuni
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 604

Nu prea stiu cum sa incep...Ador ficul,greseli de tastare nu prea ai (poate nu le-am vazut eu),descrierea,povestirea si naratiunea sunt la locul lor,bla bla bla si tot asa.Nu vreau sa dau o "predica" ca la preot in biserica,deci trec la partea importanta adica:ramenul :]] .Stiu si eu cum e,dar acum nu stau sa-mi povestesc trecutul...
Acum ce am mai vazut esta ca tu crezi este plagiat,dar mie nu prea mi se pare.Vazand capitolele urmatoare putem sa ne dam seama daca este "plagiat" sau nu.
Oricum,eu doresc acel next cat mai repede.Te pupa je:]].

_______________________________________
Garfield,Urahara,Soul,Toshiro and Hirako ARE MINE!!!

pus acum 11 ani

Crow.
Critic

Din: Akatsuki Hideout
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 143

Rina Takemitsu a scris:

Ia uite cine s-a apucat de scris...Marinus a mea<3
Bun, deci ai o singura incercare sa ghicesti cine sunt si sa stii ca daca nu ma recunosti ma supar pe tine...
Bun, lasand prostiile, imi place ficul si stii ca sunt cea mai "infidela" cititoare a ta.
Deci, te las sa scrii si sa ghicesti.

Chiar imi pare rau, dar nu am nici cea mai vaga idee cine esti...Ca sa ma pui sa ghicesc, ar trebui sa-mi dai niste indicii...
Imi cer din nou scuze ca nu am ghicit si astept mai multe indicii

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

pus acum 11 ani

Rina Takemitsu
Membru

Din: Death City
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 59

tobiisagoodgirl a scris:

Chiar imi pare rau, dar nu am nici cea mai vaga idee cine esti...Ca sa ma pui sa ghicesc, ar trebui sa-mi dai niste indicii...
Imi cer din nou scuze ca nu am ghicit si astept mai multe indicii

Marinaaaaaaa, ma faci de ras...pune-ti capul la contributie

Modificat de Rina Takemitsu (acum 11 ani)

_______________________________________
"When people hurt you over and over, think of them like sandpaper. They may scratch and hurt you a bit but in the end, you end up polished and they end up useless."

pus acum 11 ani

Crow.
Critic

Din: Akatsuki Hideout
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 143

Aici e next-ul...Sper sa va placa:

Capitolul 2- Aproape moarta
Ceva ma gadila pe ceafa...La naiba, n-am nici cea mai mica intentie sa ma trezesc!
-Mai stau...balmajesc eu , scarpinandu-ma in locul cu pricina.
Imi plimb unghiile in sus si in jos pe spatele gatului, pana cand ceva imi atinge degetul aratator.Ma dezmeticesc si astept la ceva-ul miscator de pe ceafa mea sa mi se catere cu totul pe deget.
Retrag incetisor mana si imi privesc cu frica degetul aratator.In momentul in care vad ce este pe el, tip si imi scutur mana innebunita de teama.Pe degetele mele se afla un paianjen urias si paros si nici de-al naibii nu vrea sa se desprinda.
Mai frica decat imi e de serpi, imi e de painajeni.Nu pot sa-i suport!
Continui sa tip...Cea mai „rationala” metoda, daca stai sa te gandesti ca sunt singura intr-o padure prin care nu am habar ce misuna.
„Taci naibii din gura!”imi impun si incep a cugeta.Paianjenul pare destul de mare pentru a putea fi lovit cu obiecte.Avand in vedere ca acesta se afla pe mana mea, trebuie sa ghidez obiectul cu care il voi lovi, nu sa-l arunc pur si simplu spre el(ceea ce as fi facut daca paianjenul se afla pe un perete sau ceva de genul).Dar cu ce sa-l lovesc?O piatra?Hell, no!M-as putea lovi!Telefonul?La cati nervi am pe el ar merge, dar totusi...Adidasul?Ar fi perfect!
„In sfarsit o idee buna, desteapta lu’ peste!”rasuna o voce in capul meu, dar o ignor.Ma uit in spate. Bun, uite trunchiul pe care am dormit! Ma lipesc cu spatele de el, imi ridic genunchiul drept si,folosindu-mi mana libera, ma chinui sa-mi dezleg siretul.Cam greu, dar reusesc.Scot adidasul si raman intr-un picior, ca barza.
Imi ridic mana cu chiriasul nedorit la nivelul ochilor si il plesnesc cat de tare pot cu adidasul.Paianjenul cade pe pamant cu picioarele in sus si se chinuie sa le miste, in incercarea disperata de a se ridica.Dar eu nu-i mai dau sansa asta.Ma incalt, ridic piciorul deasupra inamicului meu si il strivesc.
El trosesneste sub adidasul meu, iar cand ridic talpa sa-mi privesc capodopera vad...sange!Deci era genul care ciupeste.Bine ca macar l-am asasinat inainte sa ma muste.
Sunt intrerupta din cugetare de atentionarea stomacului meu.Mi-e foame...Daca ma gandesc mai bine, mi-e si sete...
Ma aplec, imi ridic geanta de jos si privesc in jur, in speranta gasirii unui lac, rau sau orice altceva din care sa pot bea apa.Nu se vede nimic.
Hotarasc sa o iau intr-o directie oarecare.
„O sa te pieeerzi!...”imi sopteste vocea din cap.
„Oricum sunt pierduta!”imi arunc contraargumentul si incep sa merg spre stanga, directia aleasa.
Noroc cu excursiile pe care le faceam cu ai mei prin paduri, ca stiu sa ma descurc oarecum pe-aici.

***peste aproximativ un sfert de ora***

Cat as da sa stiu cat e ceasul!...Dar-ar naiba in el de telefon tampit!
Am mers o gramada pana acum si ma dor picioarele ingrozitor!Si nici macar nu stiu daca asta e directia buna ...Pe cine pacalesc eu?Nici macar nu stiu daca prin padurea asta exista vreun firicel de apa.Cum de am reusit eu sa ajung in padure?Imi vine iarasi sa plang.Mai bine nu ma mai gandesc la asta acum, o sa am timp sa plang cand ajung la ceva apa.Ah, cat vreau acasa!
Mai merg aproximativ 10 minute, vad cum copacii incep sa se rareasca si grabesc putin pasul.Incep sa obosesc, dar chiar cand vreau sa ma opresc sa-mi trag sufletul, dau peste un rau destul de mare.

Rasuflu usurata, iar genunchii incep sa-mi tremure.Mi-e din ce in ce mai foame...Oare cat e ceasul?
Privesc in sus.Hm...Daca mai tin eu bine minte de la orele de geografie(la care eram pe jumatate adormita), atunci, dupa pozitia soarelui, ar trebui sa fie pranzul.
Pff...E abia pranzul, iar stomacul meu da semne din ce in ce mai dese de nervozitate.
„Da, da, stiu ca ti-am promis ramen, dar nu am ce sa fac...”ii transmit, apoi merg la rau, asezandu-ma in genunchi langa malul lui.
Imi apropii palmele si le scufund in apa cristalina, apoi le ridic si sorb lichidul din ele.
Wow!Nu credeam ca ma voi bucura vreodata ca pot sa beau apa,dar uite ca o fac...
----------------------------------------------------------------------------------------------
Timp de cateva minute imi potolesc setea care a pus stapanire pe mine inca de cand m-am trezit.Apoi, ridicandu-ma, privirea imi cade pe genunchii pantalonilor mei albi, plini de noroi.Acum, presupun ca sunt murdari si in fund, avand in vedere ca am dormit in noroi(iar daca ma voi mai tavali mult in el, voi semana la perfectie cu un porc).Ce porcarie...Oare as putea sa-i spal?De ce nu?Doar sa am ceva cu care sa ma schimb...Daca tin eu bine minte, s-ar putea sa am...
Imi dau geanta jos de pe umar, ii deschid fermoarul si incep sa scormonesc prin ea.Bun, sa vedem...Ochelarii de soare, telefonul(al naibii telefon!), buletinul, un pix, un carnetel si ceva din material textil negru.Aha!Colantii mei...Stiam eu ca-s aici!
Ii iau repede si caut adapost intr-un tufis( nu ca mi-ar fi teama ca ma vede cineva, dar totusi...)
In umbra lui, schimb repede pantalonii cu colantii, apoi ma ridic si ma duc spre rau, cu intentia de a spala noroiul de pe pantaloni.
Ma aplec langa apa, iar cand fac asta, aerul de deasupra capului meu suiera, cand ceva subtire si ascutit imi rateaza la milimetru tartacuta, luandu-mi in schimb cateva fire de par.Chestia ascutita se opreste intr-un copac, iar eu ma ridic si ma duc sa vad ce lucru a avut tupeul sa-mi atinga parul.
In copac este infipt un fel de ac( ca acelea care se folosesc in „Naruto”), iar din eu picura un lichid de culoare violet.Oare e otrava?Neah, n-are cum...Sau are?
„Cine naiba ar vrea sa te otraveasca?!Noroiul de pe pantaloni?Dar...”
„Dar ce?”tip eu innebunita in gand.
„Dar e posibil ca cineva sa te fi urmarit...”imi raspunde vocea calma si calculata a partii gemene lui Itachi.
Gandul ca cineva ar fi putut sa ma urmareasca, imi provoaca fiori pe sira spinarii.Totusi, vad ca nu mai zboara niciun ac, asa ca ma intorc.Insa, cand fac asta, aproape cad pe spate, caci, periculos de aproape de mine se afla un tip cu par castaniu, ochi negri si un ranjet pe fata ovala.
E imbracat destul de ciudat, cu un tricou din plasa si niste pantaloni trei sferturi negri.De unde se termina pantalonii, are picioarele bandajate(in stilul celor din „Naruto”).Si ma priveste insistent.Ce naiba o vrea de la mine?
-Buna...incep eu, incercand sa ma dau cativa pasi mai in spate.Nu reusesc, fiindca trunchiul din spatele meu imi blocheaza incercarea.Fir-ar al naibii de pom!
Vazand ca nu am cum sa ma feresc, al naibii nenorocit isi largeste ranjetul si mai face un pas spre mine.Isi ridica mana stanga si o duce spre ceafa mea.
-Ajunge!ii spun eu si ii prind incheietura cu mana dreapta.
In mai putin de cinci secunde, imi prinde cu cealalta mana incheietura si mi-o strange cu putere.Tip si incerc sa ma smucesc, fara noroc insa si simt cum oasele mi se rup.Cata putere are omu’ asta?imi tine mana in asa fel incat ma forteaza sa cad in genunchi.
Acum pot vedea ca deasupra genunchiului are...o bandana ninja???Ce naiba?Simbolurile de pe ea arata Satul Ascuns in Ceata.
-Iti bagi joc de mine?intreb eu cu greutate.1 aprilie a trecut, acum nu se mai fac farse.
-De fapt, imi raspunde ciudatul, fara sa-mi dea drumul, 1 aprilie a fost acum o multime de zile.Si nu, nu am absolut niciun motiv sa-mi bat joc de tine.
-Stai, stai, stai.Nu inteleg.1 aprilie a fost ieri...Si daca asta se vrea a fi o farsa, va trebui sa te imbunatatesti...Ruperea mainilor nu are nimic amuzant.
Incerc din nou sa imi eliberez mana, dar nu reusesc decat sa incep sa plang, caci durerea devine din ce in ce mai insuportabila.Insa continui sa il privesc pe individul din fata mea in ochi, refuzand sa ma las intimidata.
-Oh, dar chiar nu vreau sa fiu amuzant, sunt chiar foarte serios...spune, ingenunchind langa mine, rasucindu-mi mana.
Tip din nou si ma chinui sa imi trag cu clestele cateva cuvinte:
-Atunci ce-ai cu mine?
-Nimic special, doar ca vreau sa le transmiti celor din Akatsuki un mesaj din partea satului nostru.
-Aka...cine?(normal ca stiu cine sunt „cei din Akatsuki”, dar aia fac parte dintr-un desen animat, ce naiba?)
-Nu face pe proasta, am aflat din surse sigure ca au un membru nou.
-Si de ce crezi ca acel membru sunt eu?
-Pentru ca satul meu detine informatii despre fiecare ninja din fiecare sat, mai putin despre membrii Akatsuki.Iar despre tine nu cunoastem nimic.
-Nici macar nu stii cum ma numesc!urlu, dar fara succes, ma ignora.Si, ca tot vorbim despre asta, nu am NICI cea mai mica idee despre ce trancanesti acolo.
Se ridica in picioare si ma ridica si pe mine, tragandu-ma de mana rupta.Tip din nou, de data asta mai tare.
-Acum stii?ma intreaba, iar eu imi pun in ochi toata ura de care sunt capabila si il privesc.
-Du-te dracului!
Zambetul tampit ii dispare de pe fata si ma azvarle cu spatele in trunchiul de copac in care s-a infipt acul pe care, apropo, cred ca tot el l-a aruncat.Acul imi intra intre coaste si ramane acolo.Si, vai, ce mai doare!Inchid ochii de durere si incerc sa ma concentrez.Mai devreme, cand priveam acul, ceva violet picura din el.Ei bine, acum am sansa sa vad daca acel lichid era otrava sau nu.Ce noroc pe mine!
Si, stai putin...Asta din fata spunea:” satul meu detine informatii despre fiecare ninja din fiecare sat,... iar despre tine nu cunoastem nimic”.Asta inseamna ca ma considera ninja?
Eu inteleg ca-i place „Naruto”(chiar inteleg, zau asa!), dar sa ajunga atat de departe incat sa-mi rupa mana si sa-mi infiga un ac in spate...asta e prea de tot.
Cam atat cu ganditul...Deschid ochii(ceea ce se dovedeste a fi cel ai mare efort din viata mea) si il fixez pe tip(nu e prea greu, avand in vedere ca s-a apropiat si mai mult de minecat am tinut ochii inchisi).
Asa-zisul ninja isi duce mana la spate(sa caute ceva in buzunar presupun...)si o readuce in fata, de data asta tinand ceva ce seamana a pumnal, cu un cerculet in capat.Un kunai?!Asta chiar se crede personaj din „Naruto”!
-Ala presupun ca taie...soptesc eu.
-Hai sa vedem!spune, apropiind kunai-ul de gatul meu.Deci, acum ti-ai adus aminte cine sunt ei?ma intreaba, iar ranjetul ii revine pe buze.
Zambesc si eu (ca proasta, daca stai sa te gandesti care este situatia mea actuala)si ii spun:
-Ce-ar fi sa-i dai drumul si sa ma omori?Nu stiu nimic despre ei si,crede-ma, chiar daca as sti, nu ti-as spune...
Ia stai putin!Nu spunea mai devreme ca are un mesaj sa imi dea, ca sa il transmit?
Inainte sa-l intreb despre asta, o durere puternica(corectie...o NOUA durere puternica) ma forteaza sa cad in genunchi(pe bune, chiar m-am saturat sa stau in genunchi), iar cand incerc sa ma misc, niciun membru nu raspunde comenzilor mele.Ei bine,se pare ca acul ala chiar era otravit...
Pe langa asta, atunci cand am cazut in genunchi, kunai-ul tipului mi-a taiat obrazul, iar, dupa cat de mult sange imi curge, cred ca taietura e destul de adanca.
Zambaretul nu ma lasa sa-mi evaluez stricaciunile si se apropie de mine, probabil urmandu-mi sfatul de a termina cu mine.
In acelasi moment, ochii tipului se indreapta spre ceva din spatele meu, iar in mai putin de o secunda, acesta cade ca secerat.Ce s-a intamplat?Incerc sa ma ridic, dar tot ce reusesc sa fac, e sa cad pe burta.Singura parte din corp pe care mai pot s-o misc e capul, asa ca il intorc spre dreapta, la timp pentru a vedea o pelerina neagra, cu tivul rosu, lunga, apropiindu-se de mine.
Durerea devine din ce in ce mai apasatoare si nu cred ca voi mai ramane constienta mult timp.Dar ma chinui sa-mi urmaresc salvatorul.La o privire mai atenta, pe pelerina observ un nor rosu, bordurat cu alb.
Ochii incep sa mi se inchida, iar intunericul devine din ce in ce mai imbietor.
In timp ce silueta cu cu pelerina se apropie usor de mine, un nume mi se contureaza pe buze.Cu ultimele puteri, reusesc sa il soptesc:
-Itachi...

Modificat de tobiisagoodgirl (acum 11 ani)

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

pus acum 11 ani

Anzelotte
Kawaii Panda

Din: Spitalul de nebuni
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 604

Iata-ma din nou

.Parerea mea despre fic cred ca ai aflat-o deci nu am de gand sa te bat la cap cu:vigulite,litere mancate,naratiune si orice ti-ar spune profu'/profa' de romana cand te pune sa faci compuneri.
Acest capitol imi place foarte mult,deci next.Cam atat cu comm-ul meu.Bye bye

.

Modificat de Katty (acum 11 ani)

_______________________________________
Garfield,Urahara,Soul,Toshiro and Hirako ARE MINE!!!

pus acum 11 ani

Reën♥
Greieraş

Din: Konoha
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 110

Deci, am impresia ca m-am tampit

Nu stiu de ce nu m-am apucat mai repede sa citesc acest fic, dar acum ca l-am citi pot sa iti spun ca..
IL ADOR!...Abia astept sa vad ce o sa se mai intample...so, adu repede nextul ca sunt extrem de curioasa.
Bye

!

_______________________________________

Sasori♥, Kei and Ryuu are mine! So, stay away!!!
Timm`, Haru, Ralu, Marina (Crow), Denisa (Crazy.killer), Lulu (Psychòpath), Mary (Ofelia~) and Ioana (Enderlicht) are MINE!^^So, stay away!

pus acum 11 ani

JoannaMAAN
Membru

Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 6

Marinaaaa, ma love! Sa nu scri toata povestea pana nu o citesc eu ca te sparg

. Uite, eu nu sunt vaca sa te pun sa ghicesti cine sunt, oricum ti-ai da seama dupa felul in care vorbesc (atat de original,maan b-) ), mai ales ca numele de user nu e chiar "deloooc" evident. Ai avut o idee buna cu postatul povestioarei

, acum ai mai multi fani decat am eu (fuck it, maan). Apropo, eu cred ca aia e Bianca. Irina nu e atat de bleaga incat sa-mi copieze forma de alint pe care o folosesc eu pt tine >:I. Irinuca is my love too si o cunosc eu...

_______________________________________
No loving, just fucking...

pus acum 11 ani

Forever Young
Critic

Din: Suna
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 1150

Mah, ce-mi place ficul tau. Nu stiu de ce ai zis ca e plagiat, pana acum n-am mai citit ceva asemanator. Greseli de tastare sau exprimare nu sunt, sau daca sunt eu nu am vazut. Oricum, felicitarile mele, te pricepi

Astept continuarea, mor de curiozitate ^^

_______________________________________
Daya is mine! Forever! And Ever! Just mine :3
Am fost: Zuzu, Forever Young, Miss*M, IceWolf o.o

Jeff, Usagi, Pikachu, Lelouch, Natsu, Tsuna, Gaara, Sebastian and Ulquiorra ARE MINE!!!
Kamelot, Slash, Adrian von Ziegler, Megadeath, Alternosfera, Raskolnikov, Yu Pheonix, SOAD, Youmeatsix, Parazitii, Carla's Dreams, Kapushon, Pierce the Veil, Iggdrasil, Veil of Maya, Kurt Cobain, Nirvana, Garcea, KoЯn, Mariyn Manson, DMC, HIM, Caragiale, Chuck Norris, Mr. Bean, Cloud, Vincet, Tarkan, Adolf Hitler and Kiro Are mine!

pus acum 11 ani

Rina Takemitsu
Membru

Din: Death City
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 59

JoannaMAAN a scris:

Marinaaaa, ma love! Sa nu scri toata povestea pana nu o citesc eu ca te sparg

Ionicaaaaaa...ma dezamagesti . Daca ai fi fost mai atenta

Las' ca eu tot de iubesc :3

_______________________________________
"When people hurt you over and over, think of them like sandpaper. They may scratch and hurt you a bit but in the end, you end up polished and they end up useless."

pus acum 11 ani

Whisky.
Greieraş

Din: Mystic Falls
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 214

Wow... povestea ta este ataat de captivanta incat te face sa tanjesti dupa urmatorul capitol.

Imi place la nebunie cum scrii si sunt foarte curioasa cum vei continua. Ai talent, iar eu iti doresc sa o tii tot asa in continuare.
De ghicit, la mine nu cred ca este nevoie.

Te salut

casa fanfic) wow... povestea este ataat captivanta incat face tanjesti dupa urmatorul capitol. imi

21.8KB

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus

pus acum 11 ani

JoannaMAAN
Membru

Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 6

Rina Takemitsu a scris:

JoannaMAAN a scris:

Marinaaaa, ma love! Sa nu scri toata povestea pana nu o citesc eu ca te sparg

Ionicaaaaaa...ma dezamagesti . Daca ai fi fost mai atenta

Las' ca eu tot de iubesc :3

Yeaa mann. Sorry v.v . Ar trebui sa stam mai mult impreunaa >;o. Marinusca creca ma apuc si eu de citit ce ai scris tu ;o

_______________________________________
No loving, just fucking...

pus acum 11 ani

JoannaMAAN
Membru

Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 6

So..am citit si eu. E super tare, ti-am mai zis ca ai talent si se vede ca te-ai uitat la "Naruto". E interesant felul in care ca ai combinat realul cu imaginarul, de exemplu la faza cu colegii care iti zic ca esti disperata dupa animeul "Naruto"(defapt "acei colegi" cred ca sunt doar eu) si dupa chiar tu devii un personaj din "Naruto". La fic-ul asta cred ca si diriga ti-ar da 10, chiar 11

. Acum m-ai facut si pe mine curioasa, si chiar vreau sa vad ce se intampla cu Marina.

_______________________________________
No loving, just fucking...

pus acum 11 ani

Whisky.
Greieraş

Din: Mystic Falls
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 214

Vad ca ai o groaza de mesaje si tote numai de bine. Ma bucur pentru tine... bravo !
Daca Ioana a zis ca e "super tare" atunci chiar e.

)
*fara suparare*
si bafta in continuare...
(am facut si rima)

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus

pus acum 11 ani

Hildegard
Critic

Din: Caliacra
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 853

Wow, deci iubesc ficul tău! Poate chiar mai mult decâte pe ale mele. Scrii curat, te exprimi clar, ai imaginație și ai de toate!! Mă înclin în fața ta! u_u Acum, pentru că nu mai am cuvinte, o să extrag câteva secvențe (din miile) pe care le ai în ultimul capitol ^^.

„Cine naiba ar vrea sa te otraveasca?!Noroiul de pe pantaloni?Dar...”
telefonul(al naibii telefon!)
Ma aplec langa apa, iar cand fac asta, aerul de deasupra capului meu suiera, cand ceva subtire si ascutit imi rateaza la milimetru tartacuta, luandu-mi in schimb cateva fire de par.Chestia ascutita se opreste intr-un copac, iar eu ma ridic si ma duc sa vad ce lucru a avut tupeul sa-mi atinga parul.

Paianjenul cade pe pamant cu picioarele in sus si se chinuie sa le miste, in incercarea disperata de a se ridica.Dar eu nu-i mai dau sansa asta.Ma incalt, ridic piciorul deasupra inamicului meu si il strivesc.

Fir-ar al naibii de pom!

-Nu face pe proasta, am aflat din surse sigure ca au un membru nou.
-Si de ce crezi ca acel membru sunt eu?
Eu inteleg ca-i place „Naruto”(chiar inteleg, zau asa!), dar sa ajunga atat de departe incat sa-mi rupa mana si sa-mi infiga un ac in spate...asta e prea de tot.

Ei bine, acum am sansa sa vad daca acel lichid era otrava sau nu.Ce noroc pe mine!

Ia stai putin!Nu spunea mai devreme ca are un mesaj sa imi dea, ca sa il transmit?

Inainte sa-l intreb despre asta, o durere puternica(corectie...o NOUA durere puternica)

P.S.: Cum te-aș putea lăuda mai bine?

_______________________________________

Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr

pus acum 11 ani

Crow.
Critic

Din: Akatsuki Hideout
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 143

Aici e next-ul...Chiar sper sa va placa

_____________
Capitolul 3-Mission Accomplished!

Un miros de „Cocolino”(sau ceva pe-acolo) imi umple narile si simt doua maini pe spate care ma intorc cu fata in sus si ma ridica.
Ce mi s-a intamplat?Sunt moarta?Dar stai...De ce-as fi moarta?Ah, corect...Din cauza unui dobitoc...Ce voia de la mine oare?Parca imi vorbea despre Akatsuki.Dar Akatsuki nu exista cu adevarat, insa se pare ca el nu stia asta.
Ma simt pusa pe jos, pe burta.Si stateam asa de bineee!Incerc sa deschid ochii.Usor, usor, ma chinui sa-mi ridic pleoapele.Reusesc si...Ah!Prea multa lumina!Ii inchid repede.Cred ca ar fi mai bine sa ma culc din nou.Dar o voce nu ma lasa.Nu inteleg ce zice, se aude ca un ecou.
„Hai, concentreaza-te!”imi impun si incep sa inteleg ce spune vocea:
-O sa te doara.
Ce o sa ma doara?Despre ce naiba vorbeste?Nu simt nicio durere.Eh, poate visez.Poate sunt acasa si dorm si nimic din ce imi aduc aminte nu mi s-a intamplat.Poate, poate...
O durere ca un curent electric porneste din spate si mi se intinde cu repeziciune in tot corpul.Tip si incerc sa ma ridic, dar ceva(o mana?)imi apasa pe ceafa si ma forteaza sa imi tin capul pe jos.
Ceva imi este scos din spate.Cine face asta, o face incet, dar eu tip din ce in ce mai tare.
Lacrimi incep sa-mi curga cu repeziciune pe obraji, dar ma doare-n cot de ele.Tot ce vreau e sa nu mai simt durerea asta.Descopar ca imi pot misca degetele mainii stangi si imi infig unghiile in palma, ca sa nu tip si mai tare.
-Mai e putin, spune aceeasi voce, dar de data asta o aud mult mai clar.
Probabil ca asta inseamna ca sunt din ce in ce mai constienta...
O noua explozie de durere, urmata de un tipat din partea mea, apoi greutatea de pe ceafa dispare.
Cu greu, imi aduc palma stanga la nivelul umerilor si incerc sa ma imping in ea, pentrua ma ridica.
-Nu, nu inca!aud, apoi o mana ma apasa pe spate, fortandu-ma sa o readuc pe a mea la pozitia ei initiala.
Ceva e lasat sa cada pe pamant, dar sunt prea obosita ca sa deschid ochii sa vad ce e.Durerea din corp inca o mai simt, dar nu asa de mult.Cred ca pot dormi, acum ca totul s-a rezolvat.Dar aud din nou vocea aceea sacaitoare:
-Daca vrei sa traiesti, ai face bine sa nu adormi.Si sa faci exact ceea ce iti spun eu.
Deschid ochii, ca sa nu ma mai gandesc la cat de mult vreau sa dorm.Dumnezeule, imi e atat de somn!
Cineva se asaza langa mine.Imi schimb pozitia capului, pentru a-l putea vedea.
Holy shit!Tresar, ca si cand as fi vazut o bomba.Omul de langa mine, ori a avut parte de un machiaj profesional, ori e chiar Itachi Uchiha, din „Naruto”.Ori, ei bine, am innebunit eu de tot.

Acum imi amintesc!Itachi e cel care m-a salvat de idiotul ala!Dar e imposibil!Nu are cum sa existe cu adevarat!Ce naiba mi se intampla?
Se pare ca el nu imi observa confuzia, caci imi spune:
-Incearca sa-ti misti mainile si picioarele.
Ma supun si incep cu piciorul stang.Indoi putin genunchiul, apoi il readuc la pozitia initiala.La fel fac si cu cel drept.Mana stanga o misc mai usor, avand in vedere ca am mai miscat-o o data.Si atat.Dreapta nu o misc.Nu vreau sa ma doara mai tare decat o face acum.
-Mai ai o mana.De ce nu o misti?ma intreaba el.
-E...e rupta...ii raspund eu ragusita.
-Aha...spune el, pe fata necitindu-i-se niciun fel de expresie.
E clar, asta e Itachi.Dar cum?Cum se poate sa fie adevarat?Nu ca nu mi-as dori ca personajele din „Naruto” sa existe cu adevarat, dar cand esti fata infata cu unul, e cam greu de crezut.
De multe ori, cand eram mai mica, am avut multe vise, cum ca as face parte din lumea lui Naruto.Dar alea erau doar vise.Poate ca visez si acum.Nu cred...Durerea pe care o simt in tot corpul e prea reala, ca sa visez.Dar totusi, il am in fata mea( ma rog, in dreapta mea) pe Itachi.Cum naiba se poate ca un personaj dintr-un anime sa existe cu adevarat?
Cat timp eu gandesc, Itachi se ridica.Vine mai aproape de mine, imi pune o mana pe spate, iar cu cealalta ma rostogoleste, facandu-ma sa ajung cu fata in sus.
Ia o sticluta de langa el si mi-o intinde, spunand:
-Trebuie sa bei tot continutul, ca sa neutralizezi otrava.
Sa neutralizez?Deci, probabil ca e vreun antidot facut de Sasori.Anyway, putin imi pasa, atat timp cat ma va salva, poate sa fie facut si de mama.Iau sticluta si strang toate fortele Universului, ca sa imi ridic putin capul.Reusesc sa-l ridic cam 5 centimetri.
Noroc ca sticluta nu are capac, ca altfel m-as fi chinuit probabil cu dintii sa-l scot.Imi apropii recipientul de gura si incep sa beau.La prima inghititura (mare surpriza!)ma inec!Incep sa tusesc ca un fumator care tocmai si-a schimbat tigarile.
Itachi ma ajuta(eveniment mondial!!!Itachi ajuta pe cineva!)punandu-mi mana sub cap, astfel ridicandu-mi-l mai mult.
Termin de baut tot lichdul(care, apropo, are un gust oribil)si mi se face iarasi somn.
Nu imi mai pasa daca voi muri sau nu, tot ce vreau acum e sa dorm, asa ca-mi las ochii sa se inchida, neinteresandu-ma daca Itachi imi mai tine capul sau nu.

Deschid incetisor ochii si ma gasesc lipita cu spatele de un trunchi.Daca nu m-ar durea mana, as crede ca tot ce mi s-a intamplat a fost un vis.Dar nu am eu norocul asta...
Si totusi, nu-l vad pe Itachi nicaieri.Oare a plecat?De la el ma pot astepta la orice...
Neah, uite-l ca vine...si are ceva in mana.Ce?Nu-mi pot da seama.
Se mai apropie cativa metri, iar acum pot vedea ca in mana are niste fructe.Dumnezeu sa-l binecuvanteze,mi-a adus mancare!
Cand ajunge in dreptul meu, imi spune sa intind mana, imi pune fructele in palma,apoi se asaza langa mine, cu spatele lipit de acelasi trunchi.
Il privesc recunoscatoare, apoi ma pun pe mancat.In tot acest timp, Itachi priveste cerul.
Nu-mi dau seama cat timp trece pana cand termin de mancat fructele.Cand, in sfarsit o inghit pe ultima, imi vin in minte cuvintele boului de care Itachi m-a salvat: „De fapt,1 aprilie a fost acum o multime de zile.”Nu a fost ieri?Intorc capul spre Itachi, care inca admira norii si il intreb:
-Ce zi e?Ma refer la data.
-14 aprilie.
14 aprilie?!Ce naiba, am calatorit in timp si nu mi-am dat seama?
Ia stai putin…Cum se face ca inteleg ce spune?Oare el vorbeste romana sau eu japoneza?Dar eu nu stiu japoneza.Si nici Itachi nu cred ca stie romana...Atunci cum de il inteleg?Presupun ca asta e inca o dilema la care nu am raspuns…
Itachi mai contempla cateva momente norii, apoi, dintr-o data, isi intoarce capul spre mine si ma priveste cu ochii lui negri.Ma abtin sa nu salivez.
-Cine esti?ma intreaba.
-Marina.
-Ce cauti aici?
-Crede-ma, acelasi lucru as vrea sa-l stiu si eu.Vezi tu, eu vin din Romania.Si nu am nici cea mai vaga idee despre cum am ajuns aici.
-Atunci cum de-mi stii numele?ma intreaba el, sceptic.
-Cam greu de crezut, dar in lumea din care vin eu(naiba sa ma ia, cred din ce in ce mai mult ca sunt intr-o alta dimensiune),tu, Akatsuki si absolut toti ceilalti ninja nu existati cu adevarat.Faceti parte dintr-un anime.
Itachi se incrunta(uuura, am scos o expresie de la el!!!)si nu mai spune nimic.Acum presupun ca e randul meu sa intreb:
-Sasori e mort?
-Mda...imi raspunde ingamfatul Uchiha cu jumatate de gura.
-De cat timp?
-Trei zile.
Oh, perfect!Mai sunt sapte zile pana cand Sasori ar fi trebuit sa se intalneasca cu Kabuto.
-Ce altceva mai stii?ma intreaba itachi, continuand sa ma priveasca.Multumesc Domnului ca nu are Sharingan-ul activat!
-Pai, cunosc fiecare membru Akatsuki si cateva informatii despre el.Inclusiv despre tine.
-Ca de exemplu?ma intrerupe el.
-Stiu adevaratul motiv pentru care ti-ai omorat intregul clan.Exceptandu-l pe Sasuke, desigur.
Cu asta i-am pus capac!Aaaha!Plus ca, pentru o secunda, doar o secunda, a parut socat.Dar si-a revenit aproape instantaneu si a continuat interogatoriul:
-Despre cine altcineva mai ai informatii?
-Cel mai mult ii cunosc pe cei din Konoha, inclusiv pe Jinchuuriki-ul Vulpii cu Noua Cozi, Naruto Uzumaki.
-Interesant...Vei veni cu mine.Am o misiune de indeplinit, apoi te voi duce la baza si acolo vom decide ce facem cu tine.
Aham.Deci, daca am inteles eu bine, dupa ce vom ajunge „la baza”, mi se va decide soarta de catre niste oameni care nici macar nu ma cunosc.Frumos asa,nu?
-Poti merge?ma mai intreaba Itachi.
-Posibil...raspund eu, sigura ca nici macar nu ma pot tine pe picioarele mele.
-Incearca.
Eh, acum e-acum.Ma imping in mana stanga si ma ridic.Incerc sa fac un pas si...(tobe de fundal)...mda, cad in genunchi si ma lovesc la mana rupta.
Itachi nu se grabeste sa ma ajute(alta maaare surpriza), dar se ridca de langa trunchi si vine in dreptul meu.
-Vad ca nu poti, spune privind inainte.
-Imi pare rau...soptesc, simtind cum lacrimile mi se aduna in ochi din cauza durerii de la mana.
„Nici prin cap sa nu-ti treaca sa plangi!”
Urmez sfatul(mai bine zis ordinul)mintii mele si inchid ochii pentru a ma linisti.
Cand simt ca amenintarea lacrimilor se indeparteaza, deschid ochii si descopar ca Itachi ma priveste.Holy shit!(din nou!)Stai!Calm!Nu te mai gandi la ochii lui care sunt atat de negri si atat de frumosi si atat de...ah, gura!Calmeaza-te si numara pana la 10!Unu, doi, trei,...oare si-a dat seama ca ma holbez la el?
-S-a intamplat ceva?
Eh, uite ca s-a prins...
-N-nu...(nooo, nu s-a intamplat absolut nimic...doar mi-a crescut pulsul la 1000 de batai pe secunda, dar asta nu e nimiiic!)
-Atunci, haide.
Ma pregatesc sa-l intreb cum, dar inainte sa o fac, el vine in fata mea si se ghemuieste cu spatele la mine.Apoi imi face semn sa ma urc in carca lui.
Ma tarasc pana la el, apoi imi agat mana stanga de gatul lui.
Itachi se ridica si face cativa pasi, dupa care sare pe creanga unui copac, cu gratia cuiva care ar avea un fulg pe spate.Ce naiba, eu nu sunt usoara.Chiar deloc.Dar, ma rog...Pana una-alta...Iiihaaa, il calaresc pe Itachi!(ca si cand as calari un cal, va rog sa nu va ganditi la prostii)
Totusi, in harmalaia asta, e un lucru pe care am uitat sa-l verific.Geanta mea.Sper sa o mai am...Privesc pe soldul stang, unde o port mereu.Acolo e!Ce usurare!
Hmm,tot am uitat sa fac ceva.
-Itachi...san?
-Mmm?
-Multumesc.
-Pentru?
Oh, Doamne, da’ greu de cap mai esti!
-Pentru ca m-ai salvat...Ca tot vorbim despre asta, de ce ai facut-o?
-Fara motiv...
Mda, sigur, iar eu sunt Zana Maseluta...Dar, ma rog, daca nu vrea sa-mi spuna, n-o va face, oricat de mult m-as ruga de el.
Itachi sare din creanga in creanga, iar eu ma intreb ce naiba am facut, de am reusit sa ajung in lumea asta.Oare s-a intamplat ceva cat timp am fost la muzeu?Pai, sa recapitulam...Cand eram inauntru, sigur nu s-a intamplat nimic.Pe scari, in niciun caz.Mai ramane perioada de timp in care am fost inafara lui.Pai, sa vedem...Intai m-am holbat la o chestie asemanatoare cu un tun, apoi mi-a vorbit ghidul si nu am inteles nimic.Apoi?Ah, corect!Apoi m-a sunat mama.Vorbeam cu ea...Si ce?Si am trecut printre doi pomi.Apoi s-a facut frig si intuneric.Pomii aia sa fi fost de vina?Cum oare?Nu mai inteleg nimic...De la un nenorocit de muzeu, am ajuns aproape moarta, apoi in carca lui Itachi.Chiar nu mai inteleg nimic...
Oricum, sa-l ia naiba de trecut!Prezentul ma intereseaza.Trebuie ma stiu ce e mai bine pentru mine, ca sa continui sa traiesc.Si daca fac vreo miscare gresita?Ei bine, in cazul asta, nu stiu.
Itachi incetineste si vad ca padurea se termina si in fata noastra se desfasoara un sir de casute asezatein forma de patrat.In mijlocul lor se afla un turn, ceva in genul Foisorului de Foc din Bucuresti.
„Calul” meu aterizeaza pe ultima creanga si se opreste.Ma da jos din spate si ma asaza pe ea, apoi
priveste inainte.

Intr-un final, isi intoarce capul spre mine.
-Vreau sa ramai aici pana vin eu.Nu te misti decat daca esti in pericol.Ai inteles?
-Da...
-Bun.Ma intorc repede, mai adauga, apoi dispare din raza mea vizuala.Peste cateva secunde il vad in fata casutelor.In fiecare dintre ele (acum vad), se afla cate un paznic(ninja presupun), care cade lat atunci cand il priveste pe Itachi in ochi.
Ii urmaresc miscarile,pana cand in spatele meu se aud fosnete.
„Nu te misti decat daca esti in pericol”, imi rasuna cuvintele lui Itachi in minte.Inca nu sunt la ananghie, dar niste fosnete pot fi considerate potentiale pericole, nu-i asa?Nu-i asa?!
Nu stau sa vad daca am dreptate sau nu si ma retrag in umbra copacului, langa trunchiul lui.
Pentru prima data de cand am ajuns la rau, privesc spre soare.E la linia orizontului, ceea ce inseamna ca s-a intunecat si eu nu mi-am dat seama.Oare chiar am dormit atat de mult incat s-a inserat?Si Itachi a stat cu mine in tot acest timp?Greu de crezut.Si totusi...
Fosnetele se aud din ce in ce mi aproape.Soarele aproape a apus.E din ce in ce mai intuneric.Cred ca stau pe-aici de vreo 10 minute.De ce naiba nu mai vine Itachi?
Pe creanga pe care stau eu sare cineva.Pentru o secunda cred ca e Itachi.Apoi, la o privire mai atenta, nu vad conturul pelerinei(probabil ca sunt mai multe diferente, dar afara s-a facut intuneric de-a binelea, iar tot ce mai pot distinge sunt umbre si forme).
Silueta isi intoarce fata spre mine, iar eu imi tin respiratia.Dumnezeule, m-a vazut!Nu, nu are cum!E intuneric si nu m-am miscat deloc.Te rog sa am dreptate si sa nu ma fi vazut!
El (sau ea)duce mana la buzunarul din spate, scoate ceva care sclipeste in lumina lunii si il arunca spre capul meu.Acum, serios, ce naiba au toti cu capul meu?!
Fara sa-mi dau seama ce fac, intind picioarele si ma aplec, lipindu-mi fruntea de genunchi.
Arma se infige in copac.Cu teama, imi ridic capul si vad ca e un kunai.Ma gandeam eu!
Atacatorul meu face cativa pasi spre mine si in lumina lunii pot vedea ca are trasaturi masculine.
-Am vazut eu bine, chiar a adus pe cineva cu el...spune acesta.
Imi indrept spatele si incep sa tremur de frica.Cineva l-a vazut pe Itachi ca m-a lasat aici!Deci sunt moarta...
„Controleaza-te!”imi ordon si incerc sa ma ridic in picioare.
Reusesc din a doua incercare.Imi vine ameteala si ma clatin periculos, asa ca ma lipesc cu spatele de trunchi.Cerculetul kunai-ului ma impunge in coloana, dar nu ii dau importanta.Toata atentia imi este concentrata pe mainile atacatorului meu, care fac niste semne.Oh Doamne!Omul asta formeaza un sigiliu!
Dupa ce termina de facut semnele, se apropie mai mult de mine si, cu mainile inca impreunate, incepe:
-Katon...
Dar eu nu-l las sa termine, caci, profitand de distanta mica dintre noi, ridic piciorul stang si...POC!Ii aplic o lovitura sub centura de toata frumusetea, chiar in punctul sensibil.
El tipa si isi desparte mainile.Se da cativa pasi mai in spate si nu mai e atent la mine.
„Asta e sansa mea!”gandesc si strang pumnul stang.Il ridic si lovesc tipul in obraz.
Acesta se dezechilibreaza si cade de pe creanga.Speriata,cad in genunchi si privesc in jos.
Distanta de la creanga pe care stau eu si pamant e neasteptat de mare.
Tipul se rasuceste in aer si cade in cap pe pamant.Gatul i se indoaie intr-un unghi imposibil, apoi tot corpul sau se lipeste de pamant, ca un bolovan.

Panicata, ma apropii mai mult de marginea crengii, ca sa observ vreun semn de viata din partea acestuia.
-Nu se poate, ce-am facut?...Te rog sa fii bine!soptesc eu si nu vad cand creanga pe care sta incepe sa se crape.L-am omorat...spun intr-un final, simtind cum lacrimile ameninta sa izvorasca.
In nici o secunda, creanga de sub mine se rupe, iar eu incep sa cad, de la aceeasi inaltime cu cel de jos.
„O sa mor...”e primul gand care imi vine in minte, cand simt un brat in jurul taliei mele care nu ma lasa sa cad.
-Te-ai descurcat bine,imi spune Itachi
-Ba nu...l-am omorat...soptesc mai mult pentru mine, incepand sa plang.
Plang cu sughituri, iar lacrimile imi inunda obrajii.

-N-am vrut...soptesc, incepand sa tusesc.
Itachi se opreste pe o creanga, ma prinde cu o mana de ceafa si ma priveste in ochi.Pupilele lui sunt rosii.Nu!Fara Sharingan!Nu vreau Sharingan!
-Aduna-te!imi ordona, apoi imi eliberaza ceafa.
-Dar l-am omorat...
-Si daca nu o faceai, erai in locul lui.
-Da, dar...
-Dar ce?
„Dar tie ti-e usor sa spui asta, ca doar nu eu mi-am omorat clanul fara sa clipesc...”
Insa in loc sa-i spun asta, tac.Vazand ca nu mai scot niciun cuvant, Itachi isi dezactiveaza Sharingan-ul si ma intreaba:
-Tu nu ai mai omorat pe nimeni pana acum, nu-i asa?
In vocea lui s-a simtit ceva...Ceva care, daca nu l-as cunoaste pe Itachi, as spune ca e blandete.Dar,neah, cred ca, mai degraba mi s-a parut.
Imi trag nasul si imi permit sa il privesc in ochi, acum ca au redevenit negri.Apoi il intreb:
-Un paianjen se pune ca si crima?
Din cate vad eu in lumina lunii, Itachi zambeste si...Wow, wow, wow!Pune pauza!Am spus cumva ca Itachi zambeste?!Adica, omuletul asta chiar stie sa-si ridice colturile gurii in asa fel incat sa formeze un zambet?!

Nu,nu!Nu prea cred!Ah, gata, stiu ce face!Isi bate joc de mine.Ai naibii Uchiha, ce le mai place sa se joace cu mintea omului!
-Te vei obisnui...imi mai spune Itachi, apoi ma ia din nou in carca si incepe cursa nebuna printre crengi.
Cu ce ma voi obisnui?Cu faptul ca va trebui sa omor oameni ca sa traiesc, sau cu faptul ca el stie sa zambeasca?Pentru ca, daca o luam asa, cu cel din urma fapt nu ma voi obisnuiin veci.
Este posibil ca acestea sa fie ultimele mele clipe de libertate,sau chiar de viata, avand in vedere ca acum ne indreptam spre ascunzatoarea Akatsuki, asa ca imi iau adio de la tot, nu inainte de a-l intreba ceva pe Itachi:
-Umm...Itachi...san?
Nu-mi raspunde.Presupun ca pot continua:
-E in regula daca te intreb despre ce a fost misiunea?
Tot nu-mi raspunde.Dar observ ca isi retrage mana stanga in maneca, apoi o scoate, tinand cu ea un fel de pergament.Trece aproape jumatate de minut pana il baga inapoi.
Nu il intreb si ce contine, desi mor de curiozitate.
De parca mi-ar citi gandurile,Itachi imi spune:
-Pergamentul acela contine informatii cruciale despre toti Jinchuuriki, exceptandu-l pe Kyuubi.Iar despre el mi-ai spus ca ai tu detalii.Acesta este motivul pentru care te-am luat cu mine.
Aha.Deci eu sunt exact ca acel pergament, o sursa de informatii.Doar ca eu nu-s facuta din hartie.Si respir.Si vorbesc.Si, mda, mananc...Cred ca asta va fi cea mai mare problema a celor din Akatsuki, faptul ca eu mananc mai ceva ca Naruto.
Ca tot veni vorba de Naruto, Itachi a spus ca singurul motiv pentru care ma duce la Akatsuki este ca detin informatii despre al 9-lea Jinchuuriki.Dar le voi da eu informatiile pe care le vor?Voi avea tupeul sa fac asa ceva?Adica, atunci cand eram in Bucuresti, abia asteptam luptele dintre Naruto si un membru Akatsuki, dar incep sa realizez din ce in ce mai mult ca de acum inainte asta e viata reala, si depinde de decizia mea daca un adolescent(care, apropo, nu are nicio vina ca un monstru a fost sigilat in el)va muri sau nu.
Cum am spus mai inainte, astea pot fi ultimele mele momente de viata, asa ca ma impac cu ideea asta, dar imi impun ca niciodata, cat timp voi sta aici, sa nu divulg informatii importante despre Naruto.
Trezita din gandirea mea profunda, observ ca Itachi aterizeaza pe pamant.Alearga(cu mine inca in spate)pana ce ajunge intr-un loc unde copacii sunt mai rari, apoi ma pune pe jos.
-Trebuie sa caut niste lemne pentru foc, imi spune, apoi pleaca.
Toata bataia pe care am incasat-o a fost atunci cand eram de una singura pe aici.Fir-ar!...
Incerc sa-mi alung gandul acesta si in schimb sper ca, daca ar fi sa fiu batuta din nou, Itachi m-ar ajuta si de data asta.Doar au nevoie de mine, nu-i asa?Sa speram ca asa e...
Privesc in jurul meu si, in intunericul noptii, mi se pare ca vad peste tot ochi care ma privesc, atenti la toate miscarile mele.Ma asez pe pamant, imi strang genunchii la piept si ii cuprind cu bratele.Macar nu e la fel de frig cum a fost seara trecuta.
Oare Itachi se intoarce repede?Mi-e din ce in ce mai somn...Iarasi mi-e somn!Cred ca nu am dormit o noapte intreaga cat am dormit astazi...E adevarat, insa, ca niciodata nu am fost mai batuta sau mai epuizata decat sunt acum.Dar, eh, stiti cum e,viata bate filmul.In cazul meu, viata bate anime-urile.
Cand ma uitam la „Naruto” si era vreun personaj ranit, ma gandeam: „Wow, dar slab mai esti!Daca si o lovitura ca aia te-a doborat...”
Dar acum?Acum vad si eu cata durere suportau aia cand se chinuiau sa se ridice si sa continue lupta.
Puah, si nu-mi place deloc!Daca imi da cineva sansa sa merg acasa, promit sa fiu mai ingaduitoare!Doar vreau acasa!(ma rog...nu m-ar deranja cu absolut nimic daca Itachi ar ramane blocat sa zicem, pe viata, in Bucuresti...)
Un tufis din fata mea fosneste, iar eu sar doi metri, speriata.
„Ce ma fac??”ma panichez. „Daca e un criminal in serie?(Itachi se exclude)Daca e un pedofil nenorocit care molesteaza copiii?(daca e Orochimaru, chiar SUNT moarta)Dar daca...Daca e un pervers care se ascunde in tufis?(in cazul asta, cel mort ar fi el)”
Cu frica, ma ridic in picioare si ma duc la tufis.Ma uit in el si ce e acolo sare, apoi fuge.Tip si cad pe spate.La naiba!Ma gandeam la criminali, la pedofili, la perversi, dar niciodata nu m-as fi gandit ca ar putea fi ceva mic, ca un iepure, sau o veverita, sau mai stiu eu ce...Bine ca macar nu a sarit sa ma bata...
Imi reiau locul de dinainte si il astept pe Itachi.
Intr-un final, isi face si el aparitia, avand in brate o multime de crengute si bucati de lemn.
Le asaza pe jos.Cum sta el aplecat, ma intreaba:
-Ce te-a apucat sa tipi?
-...nimic...m-a-m-a speriat un iepure...sau ceva....
Tace.Face in continuare o gramajoara din lemne, apoi isi indreapta spatele si ma priveste.
-Vom petrece noaptea aici,spune el, si maine dupa-amiaza, daca nu ne retine nimic, ar trebui sa ajungem.
-Aha...spun si eu, pe jumatate adormita.
-Ti-e somn?
Inclin capul afirmativ
-Ai rabdare sa aprind focul.
Fac ochii mari, asteptand tehnica de foc a clanului Uchiha.Dar nu apare.In schimb, Itachi scoate niste chibrituri si aprinde focul cu ele.Al naibii ce e!Si-o fi dat seama ce asteptam si nu a facut-o dinadins...
Acum ca focul e aprins, ma tarasc spre el si ii las caldura sa-mi atinga pielea.Nu mi-e foarte frig, dar putin mai multa caldura nu strica.Ok, acum ca ai aprins focul, unde dormim?Adica, mie mi-e extrem de somn!
Casc si imi astup gura cu palma.Ma ustura obrazul.Ce naiba?il pipai cu degetele si imi descopar taietura facuta mai devreme de tipul ranjit.Uitasem de rana aia!Dupa cate imi dau seama, a facut coaja.Asta e bine...Cred...
Bun, mi se inchid ochii.Putem sa dormim sau va trebui sa stam langa foc toata noaptea?
Nu mai trece mult timp si Itachi scoate de te miri undedoi saci de dormit(probabil vazandu-ma pe mine aproape adormita)
Ii aranjeaza pe iarba de pe jos, langa foc, apoi imi face semn spre unul dintre ei.Il privesc recunoscatoare, apoi ma tarasc de-a busilea pana la sacul meu de dormit si ma strecor in el.
Itachi se asaza tot langa foc, cu spatele la mine.El nu doarme?Habar n-am.Sincer, nici nu-mi pasa.Ii mai spun doar un singur lucru:
-Noapte buna!
Apoi ma las in voia viselor.Macar in vis nu simt nicio durere daca mananc bataie.

Trece un timp si sunt trezita de niste fosnete usoare.Deschid incetisor ochii si vad ca focul e stins, iar din el iese fum.Cineva l-a stins.Intorc putin capul si vad ca sacul de dormit de langa al meu e ocupat.Deci Itachi s-a culcat...ma rog...Imi las ochii sa se inchida si adorm instantaneu.
_________________
P.S.:Aici ar fi o poza a personajului meu...am ales-o mai mult pentru par dar...whatever:

Modificat de Crow. (acum 4 ani)

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

pus acum 11 ani

Anzelotte
Kawaii Panda

Din: Spitalul de nebuni
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 604

B-E-S-T-I-A-L,este tot ce pot sa spun.Nu pot sa mai spun nimic altceva.Mai lasat cu gura casca.
Cocolono,serois?Nu credeam ca acolo mirosea a Cocolino,ci mai degraba a mlastini.Sau te pomenesti ca Itachi isi spala hainele cu Cocolino?
Norocoaso!(exceptad partea cu stii tu,otreava,mana rupta...)Sa-l "calaresti" pe Itachi,bravisima.
Inainte sa citesc ce ai scris tu legat de cum va aprinde Itachi focul ma gandeam la tehnica "legentara",si cand colo foloseste niste simple chibrite...
Astept next cat am repede.

_______________________________________
Garfield,Urahara,Soul,Toshiro and Hirako ARE MINE!!!

pus acum 11 ani

Forever Young
Critic

Din: Suna
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 1150

Clar, de acum sunt fanul tau numarul 1, si probabil ne vom "certa" multi pentru acest drept. Mai lasat fara cuvinte, te exprimi bine si am simtit ca traiesc ce traiesti si tu (desigur, in fic). Acum, fazele care mi-au placut in mod special:

" Un miros de „Cocolino”(sau ceva pe-acolo) imi umple narile..."-Din prima mai dat pe spate, si cum a spus si Katty, "Te pomenesti ca Itachi isi spala hainele cu Cocolino?"

"Dar, ma rog...Pana una-alta...Iiihaaa, il calaresc pe Itachi!"-La asta am ras mult, a fost buna.

"Dar eu nu-l las sa termine, caci, profitand de distanta mica dintre noi, ridic piciorul stang si...POC!Ii aplic o lovitura sub centura de toata frumusetea, chiar in punctul sensibil."-Reflexele, ce sa le faci?

"-Tu nu ai mai omorat pe nimeni pana acum, nu-i asa?
....
-Un paianjen se pune ca si crima?"-Atat de inocent, dar si amuzant.

"Daca e un criminal in serie?(Itachi se exclude)Daca e un poponar nenorocit care molesteaza copiii?(daca e Orochimaru, chiar SUNT moarta)Dar daca...Daca e un pervers care se ascunde in tufis?(in cazul asta, cel mort ar fi el)"- =]]

Noroc si spor in continuare. Se ya ^^

_______________________________________
Daya is mine! Forever! And Ever! Just mine :3
Am fost: Zuzu, Forever Young, Miss*M, IceWolf o.o

pus acum 11 ani

Whisky.
Greieraş

Din: Mystic Falls
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 214

Super cu "S" mare.
Mi-a placut la nebunie

... vreau sa aflu ce se va intampla cu Marina, ce le va spune celor din Akatsuki legat de Naruto si... na ! Vreau sa vad ce o sa mai scrii.
Sunt mandra de tine, colegutza mea :*
Astept next-ul

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus

pus acum 11 ani

Crow.
Critic

Din: Akatsuki Hideout
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 143

Multumesc mult tuturor pentru comentarii...Le apreciez sincer...Si daca aveti critici sau credeti ca ceva ar trebui schimbat la fic-ul meu, nu ezitati sa le puneti.
Love you all!

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

pus acum 11 ani

Whisky.
Greieraş

Din: Mystic Falls
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 214

Nu ai de ce sa multumesti... este meritul tau.

Scrii frumos, ai idei grozave si de aceea ai si fani.
Pune mai repede next.ul, ca daca nu, o vei incurca.

Vezi tu la scoala

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus

pus acum 11 ani

Crow.
Critic

Din: Akatsuki Hideout
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 143

Next-ul...

Imi cer scuze daca pozele nu oglindesc cu exactitate ceea ce descriu eu, dar altele mai bune nu am gasit...Deci, spor la citit!
________________________
Capitolul 4-Bun venit in casa de nebuni!

Dimineata vine repede, iar eu sunt trezita de Itachi, care imi spune ca trebuie sa ne grabim, caci in curand va incepe ploaia.
Ma ridic in picioare, fac cativa pasi si descopar ca pot merge bine.Incerc sa alerg putin si vad ca o pot face si pe asta.
Ii transmit vestile si lui Itachi.
-E foarte bine asa, pentru ca de acum in colo vom merge numai pe jos, imi spune el.
Ce bine!...Il ajut sa stranga sacii de dormit, apoi ii spun ca e posibil ca ei sa incapa in geanta mea.Incerc sa-i bag acolo si intra!Deci Itachi nu va mai fi nevoit sa-i bage te miri unde.O.K....
Dupa ce sacii de dormit sunt bine asezati in noul lor loc, pornim la drum.

La scurt timp dupa asta, iesim din padure, intr-un camp deschis.
-De acum inainte vom merge intr-acolo, ma informeaza Itachi, aratandu-mi cu mana o directie, si nu vom mai trece prin nicio padure.Dar va trebui sa mergem printr-un sat.
Hm, super-tare.Abia astept sa vad cum vor reactiona localnicii atunci cand il vor vedea pe Itachi.Poate ca nu-l cunosc...Nu am absolut niciun chef de inca o bataie.Plus ca, daca ar fi vreo lupta intre Itachi si localnici, presupun ca tot eu as iesi sifonata.Anyway, asteptam si vom vedea.
Itachi isi scoate din pelerina palaria lui Akatsuki, cu clopotel si franjuri si si-o pune pe cap.Heeei!Vreau si eu o palarie cu franjuri!

Incepem sa mergem in directia indicata de Itachi, in timp ce deasupra capetelor noastre se strang norii de furtuna.Perfect!Exact ce imi doream, alta ploaie!

***peste 20 de minute***

La scurt timp dupa ce norii au aparut, a inceput si vantul.Un vant rece si puternic, care ma face sa tremur incontrolabil.Si din nou, tricoul meu portocaliu cu maneca scurta, acum plin de noroi si de sange, nu ma ajuta cu nimic.
...Pic...A inceput sa ploua sau mi s-a parut mie?Inca o picatura imi cade pe nas.Mda, deci nu m-am inselat...Perfect, am inca ceva care sa-mi faca frig.La naiba!
Clopotelul palariei lui Itachi zangane in timp ce ploaia incepe mai tare.Vreau si eu o palarie asaaa!O.K., uite cum facem, Itachi-san.Ori imi dai mie palaria, ori ii dau foc...Ce alegi?
Brrr!Imi incrucisez bratele in speranta ca ma pot incalzi vreun pic.Nu reusesc decat sa-mi fac pielea de gaina.Ploaia cade din ce in ce mai tare.Mai avem mult de mers?Mi s-a udat tot parul si nu-mi place deloc!

Mai mergem putin si aud un sunet de fermoar care se deschide.Probabil ca mi se pare...Imi intorc privirea spre Itachi si vad ca isi scoate pelerina.Pentru ce?Isi da jos si palaria cu franjuri,apoi mi le intinde mie.Ma uit la ele ca proasta.
-Ce...?
-Ia-le si taci!imi ordona el, fara sa se uite la mine.
Le iau si imbrac repede pelerina.Apoi ma joc putin cu clopotelul palariei si mi-o pun pe cap.Heh, asa e mult mai bine...Pelerina asta e atat de calduroasa...
Dupa ce ii multumesc lui Itachi ca mi le-a dat, trecem pe langa o balta si incerc sa-mi privesc reflexia in ea.Oh, wow!Ati vazut vreodata cum sta un cearsaf pe gard?Ei bine, exact asa arata pelerina asta pe mine.De cand am imbracat-o am vazut ca imi e mult prea lunga, dar nu as fi crezut ca imi sta atat de aiurea.Ma rog, macar imi tine de cald.
In schimb, palaria, ei bine...palaria imi sta perfect!Parca ar fi facut pentru mine!(de fapt, a fost facuta pentru Itachi, dar cine e atent la detalii?)
Serios vorbind, mai avem mult de mers?M-am plictisit ca naiba!

***peste o ora***

Cu cinci minute in urma, Itachi mi-a spus ca mai avem putin pana ajungem in sat.
Ma dor picioareleee!Si mi-e atat de foame...
Chiar cand satul incepe sa se vada, ploaia se opreste.Vreau sa ii dau pelerina si palaria inapoi lui Itachi, dar el imi spune sa le pastrez pana ajungem la baza.Insist, iar el le ia, neavand probabil chef sa se contrazica cu mine.
Mai mergem o vreme si intram pe o poteca ce duce direct spre intrarea in sat.Intre timp,Itachi isi imbraca pelerina(sincer, ii sta de 1000 de ori mai bine cu ea decat mie)si apoi isi pune palaria cu franjuri pe cap.Hei, Itachi- san, ai ceva impotriva daca ma joc cu clopotelul palariei tale?Mda, probabil ca are.
Intr-un final, trecem de intrarea in sat.Wow!E atat de frumos!Atatia oameni, imbracati asa de dragut!Privesc la propiile mele haine, manjite de sange si noroi si imi pare rau ca am insistat atat de mult sa-i dau pelerina inapoi lui Itachi.
El se opreste in fata mea.Ma opresc si eu.
-Ti-e foame?ma intreaba, intorcandu-se sa ma priveasca.
Inclin capul, binecuvantandu-l in gand ca m-a intrebat asta.E trecut de ora pranzului, iar eu nu am mancat nimic.Asa ceva e inadmisibil...
Itachi porneste iarasi, cu mine in urma lui.Cativa oameni ma privesc ciudat.Oare e din cauza hainelor mele murdare?Sau stiu pana la urma de Akatsuki?Asteptam si vom vedea...
Stranut.Si mai multi oameni par sa ma observe.Ce naiba aveti fratilor de va holbati toti la mine?!
Intre timp, Itachi o ia la dreapta si intra intr-un bar.Oare eu am voie sa intru?Eh, vedem acum...
De cum intram, o masa se goleste, iar tipii care stateau la ea ies in fuga, susotind.Eu si Itachi ocupam masa asta, iar el comanda doua portii de...ceva(nu prea sunt atenta,poate sa fie orice, doar mancare sa fie) si doua pahare de apa.
Tipul de la bar, un tip grasut, chel si cu mustata, cu ochii mici si caprui, ma studiaza cateva secunde, apoi ridica din umeri si se grabeste sa ne aduca comanda.
De cum ma vad cu mancarea in fata, incep sa infulec (ma descurc mai greu cu betisoarele, dar,cand ti-e foame, merge orice), in timp ce Itachi mananca incet, probabil mestecand fiecare imbucatura de un anumit numar de ori.
Termin imediat si beau toata apa din pahar, apoi stau si-l astept pe Itachi sa termine.
In tot acest timp, toti ochii din bar, inclusiv si tipului care ne-a servit, stau atintiti asupra noastra.
Stranut din nou.Apoi privesc la farfuria lui Itachi.Mai are de mancat jumatate si apoi putem pleca naibii din barul asta. NU SUPORT ca oamenii sa ma priveasca in felul asta. Poate ca Itachi e obisnuit, insa eu nu sunt!
El mai mananca putin, apoi imi intinde mie farfuria.Asta imi aduce aminte de primele episoade din „Naruto”, cand Naruto nu avea voie sa manance, dar Sasuke i-a dat farfuria lui.

Nu comentez, iau farfuria de la Itachi si mananc restul cat ai clipi.Apoi el lasa niste bani pe masa si iesim, insotiti de privirile tuturor oamenilor.
Cand sa pornim, un betiv iese impleticindu-se din bar.

-Nu...(hac)...pl’cati(hac)nicaieri!...
Acum vad ca are un cutit in mana.Asta ori e prea beat ca sa isi dea seama, ori se arunca de buna voie in ghearele mortii.Agita cutitul spre mine, apoi urla:
-Nu-ti f’ce(hac) griji!...Te(hac) sc’p eu (hac) de ne-(hac)norocitu’ asta!...
Ridic o spranceana cu scepticism.
-Si cum, ma rog, vei face tu asta?il intreb, apoi arunc o privire in jurul nostru si observ ca s-au strans o multime de curiosi.
-Il omor!(hac!)tipa el ca disperatul .Ii stiu (hac) eu pe crim’nalii astia(hac) cu nori(hac) pa ei(hac)!
-O.K.,O.K.!M-am prins.Il omori. Te-ai gandit si cum o vei face?il intreb zambind amuzata.
-Bag (hac) cutitu’ in (hac) el!!!
-Inteleeeg...
Betivul se repede cu cutitul indreptat spre Itachi, dar nu face niciun pas si cade in nas.Se ridica cu greutate si isi indreapta din nou atentia spre mine, agitand iarasi cutitul in directia mea:
-Se fereste (hac)b’ne(hac) asta (si arata cu cutitul in directia lui Itachi)!Da’ stiu ce (hac) fac!Te om’r (hac) pe tine, ca sa te (hac) sc’p da chin(hac)!
O.K., devine aiurea...Dar nu am timp sa ma gandesc la asta acum, caci betivul se arunca cu cutitul indreptat in directia mea, urland.Eu fac un pas in lateral si il lovesc cu pumnul stang in frunte.Marele meu salvator beat face cativa pasi in spate, apoi cade.Oamenii incep din nou sa susoteasca.Il caut pe Itachi cu privirea si cand il gasesc, il privesc cu ochii rugatori ai unui catelus.
-Haide, imi spune el, iar eu il urmez rapid.

Cand am iesit din sat, era deja cu mult trecut de ora pranzului.De acum, din cate mi-e spus Itachi, mai avem putin si ajungem la baza.
Dupa incidentul cu betivul, fiecare om pe langa care treceam, ori susotea cu altii si ne privea ciudat, ori fugea si se ascundea, care pe unde putea.
Stranut iarasi.Of, la naiba!Probabil ca am racit...Exact asta imi mai lipsea in momentul de fata!...
Dintr-o data, Itachi o ia la stanga spre o stanca si trece prin ea.Ce naibaaa?Grabesc pasul si intind mana spre stanca.In loc sa o atinga, mana mea trece prin ea.Acum inteleg, aia e o iluzie.
-Ai grija cum calci, imi spune Itachi cand intru si eu.
Dincolo de stanca iluzorie e un fel de tunel subteran.E foarte slab luminat, iar eu incerc sa ma tin dupa Itachi, care merge in zig-zag, evitand ceva ce eu nu pot vedea.

Mergem ceva timp, apoi in fata noastra apare o alta stanca.Itachi trece prin ea, urmat indeaproape de mine si iese intr-o padure.O.K....Deci aia a fost un fel de scurtatura spre un alt drum?!Dar el mi-a spus ca nu va mai trebui sa mergem prin nicio padure...Nu vreau sa mai meeerg!Nu intreb nimic si contnui sa ma las condusa de Itachi, pana ajungem la o stanca URIASA.Raman cu gura cascata(la propriu).Un bolovan gigantic blocheaza ceea ce pare a fi intrarea in acest munte, ca sa spun asa.
Itachi face un semn cu mana,iar bolovanul se da la o parte, facandu-ne loc.
Intram, iar eu privesc in stanga si in dreapta, asteptandu-ma ca in orice moment sa-mi cada ceva in cap.Oare asta-i ascunzatoarea Akatsuki?Mi se face frica.Foarte, foarte frica...
„La naiba, revino-ti!O sa fie totul bine!”imi tipa vocea din subconstient.Sper sa aiba dreptate...
Cat timp eu imi impun sa nu ma panichez, Itachi merge spre o gaura intr-unul din peretii stancii si coboara pe niste trepte incrustate in ea.Cobor si eu dupa el.
Trecem de aproximativ 20 de trepte, apoi el se opreste in fata unei usi.O deschide si intra, urmat de mine.
-Cine dracu’ mai e si asta?!urla o voce.
Tresar puternic.In fata mea, sufrageria Akatsuki.Fir-as a naibii!
Toti peretii sunt nefinisati, pereti din stanca.In drapta, in mijlocul camerei, se afla o canapea.In fata canapelei, lipit oarecum de perete, e un televizor.Pe canapea, trei membrii Akatsuki.Ii recunosc pe Kisame, Kakuzu si pe Hidan, care a si urlat, atunci cand m-a vazut pe mine.
O usa se deschide.Dupa ea intai se zareste o claie de par blond, apoi tot capul.Dupa, iese cu totul din camera si imi dau seama ca e Deidara.
Are parul desfacut si e imbracat cu un tricou alb si pantaoni lungi, negri.Si casca.Deci presupun ca dormea...

-V-am si spus ca vreau sa dorm, hmm.Puteati sa faceti mai putina galagie!se rasteste el, privind spre Hidan.
Apoi ma observa pe mine.Ridica o spranceana si ma intreaba:
-Tu cine esti,hmm?
Eu, ce sa fac?ii privesc pe toti cu gura cascata.
Vazand ca nu ii raspund, Deidara isi muta atentia asupra lui Itachi.
-Ea cine e?il intreaba si arata spre mine.
-Ai sa vezi, ii raspunde Itachi
Bine, bine, acum sa nu ma credeti proasta pentru ca am ramas fara cuvinte, doar stiam foarte bine unde merg.Doar ca una e atunci cand iti imaginezi cum e aici, si alta cand chiar esti aici.
Itachi i se adreseaza lui Kisame:
-Du-te si cheama-i pe ceilalti.
Oh...My...F**king...God!...Ce sa fac?Sa fug?Nu, Itachi s-a postat in spatele meu, deci nu pot.Sa tip?
N-ar avea rost.Sa lesin?Oricum m-as trezi intr-un final...
In timp ce eu ma gandesc la optiunile pe care le am, Kisame pleaca sa adune toata gasca.Oricum in scurt timp toti vor fi stransi aici, asa ca mai bine stau locului si imi astept soarta.
Aceasta insa nu intarzie sa vina.In scurt timp, ii vad adunati in sufragerie, holbandu-se la mine.Toti mai putin Pain, care isi face ultimul aparitia.Cum il vede, Itachi se duce si ii inmaneaza pergamentul, apoi isi reia locul in spatele meu.Dupa ce studiaza putin pergamentul, Pain isi indreapta atentia spre mine.Eu incep sa tremur de frica.

-Cine esti?ma intreaba, iar vocea ii rasuna in toata camera
-M-M-Marina...reusesc eu sa ingaim.
Apoi i se adreseaza lui Itachi:
-Ce cauta aici?
-Mi-a spus ca detine informatii despre cel de-al 9-lea Jinchuuriki.Ma gandeam ca ar fi folositoare.
Iar spre mine:
-E adevarat?
Inclin capul.
-Ce altceva mai stii?
Man, aceeasi intrebare mi-a pus-o si Itachi.Mai schimbati fratilor placa!Totusi, in loc sa comentez, hotarasc ca ar fi mai bine pentru mine daca pur si simplu as raspunde:
-Va cunosc pe voi, plus minimul de informatii despre fiecare.Si, in afara de asta ii stiu pe mai toti ninja din Konoha.
-Ne stii pe toti, huh?ma intreaba Deidara.
-D-da...spun eu.
-Dovedeste!imi ordona Pain.
Ma supun, si incep de la stanga la dreapta:
-Pai, tu esti liderul.Restul sunt Konan, Kisame, Zetsu, Deidara, Hidan, Kakuzu, Itachi si Mad...(fac ochii mari, uimita de tampenia pe care am putut sa o scot din gura)Mad...Mad-Tobi...
Pfiu...Limba engleza ma salveaza mereu.Dar cat de tampita pot sa fiu???
-Tobi are o porecla!!!tipa respectivul si aproape ma sugruma cand ma imbratiseaza.
Apoi imi sopteste cat sa aud doar eu:
-Vezi tu...
Cum naiba am putut face o asemenea tampenie?!Adica, atunci cand eram in Bucuresti, ne strangeam toti prietenii la unul dintre noi acasa, ne uitam la „Naruto” si ne dadeam cu parerea despre identitatea lui Tobi.Eu si o prietena spuneam mereu ca el e Madara si intotdeauna ii spuneam asa in loc de Tobi, dar acum?Cred ca tampenie mai mare decat cea pe care am facut-o acum, nu am mai facut in viata mea...Fir-as a naibii!...
-Atat stii?ma intrerupe Pain
-Nu, nu chiar.Mai am niste informatii despre Orochimaru.
-Ii stii locatia?
-Nu, niciodata nu are o locatie sigura.Dar stiu altceva.Peste 6 zile, Sasori ar fi trebuit sa se intalneasca cu un spion aflat in slujba lui Orochimaru.Acolo se va arata si el.
Nicio vorba despre Naruto, asa cum mi-am impus.
-De unde stii atatea lucruri?ma intreaba Kisame.
Imi intorc privirea spre el.
-In lumea din care vin eu, voi faceti parte dintr-un anime.Cu alte cuvinte, nu existati cu adevarat.Si, ca sa iti raspund la intrebare, stiu atatea lucruri deoarece, in anime-ul respectiv, lucrurile astea deja s-au intamplat.
Toti tac si ma privesc cu suspiciune.Intr-un final, Deidara rupe tacerea:
-De unde ziceai ca esti, hmm?
-Romania.
-Cati ani ai?
-Peste cateva zile voi face 15.
-Ce...?mai incepe el o intrebare, dar Pain il intrerupe:
-O pastram.
Rasuflu usurata.Totusi, nu ar trebui sa o fac pana nu scap de ce mi-a spus Tobi ca voi vedea...Pentru prima data de cand am ajuns aici, Kakuzu ii vorbeste(mai bine zis ii urla) lui Pain:
-Tu ai innebunit?!Ai idee cati bani o sa consume?(si arata spre mine)
-S-a decis,ii raspunde Pain.
Kakuzu il priveste urat pe Pain, dar nu mai spune nimic.
Apoi Pain imi vorbeste din nou mie:
-Deoarece vei avea nevoie sa te mai si aperi si sa pleci in diferite misiuni din cand in cand, Itachi si Deidara vor incerca sa te antreneze.Vom vedea mai incolo daca esti buna de ceva sau nu.
-Si Tobi vrea sa o antreneze,si Tobi vrea!tipa el zburdand prin camera.
-Bine atunci.Itachi, Deidara si Tobi vor incerca sa vada daca ai potential de ninja sau nu.Acum, problema este unde vei dormi.
Presupun ca nu pot dormi pe canapea, nu?
-Ascunzatoarea asta are doar 9 camere la dispozitie si fiecare e ocupata.Dar daca cineva nu are nimic impotriva,o poate lua cu el, sau ea(si se uita spre Konan)in camera.
Nimeni nu se baga pana cand:
-Tobi!Tobi vrea sa aiba colega de camera!
Oooh nu...Nu, nu, te rog, nuu!!
-Foarte bine, atunci.Vei sta cu Tobi in camera.
Nu, nu, stai!Mie nu mi se cere parerea?!Daca eu nu vreau sa stau cu el?Daca...daca imi e frica de el?Te rog, spune-mi ca n-ai vorbit serios!...Insa se pare ca eu nu am niciun cuvant de spus in toate astea...Presimt ca o sa mananc iar bataie...Of, drace!
-Vad ca esti ranita.Konan, ocupa-te!mai spune Pain, apoi face stanga-mprejur si pleaca.
Konan vine spre mine si imi spune sa merg cu ea.Ma duce intr-o camera cu multe dulapuri si imi spune sa ma asez pe un scaun aflat acolo.Apoi se duce la unul dintre dulapuri, il deschide si scoate de acolo o cutiuta si un pansament.
Scoate capacul cutiutei, ia putin din continutul ei cu pansamentul si vine spre mine.
-E posibil sa te usture, imi spune, apoi se apuca sa imi unga rana de la obraz cu pansamentul respectiv.
Ma inteapa putin, dar nu e o durere insuportabila.
-Care ziceai ca e numele tau?
-Marina,ii raspund eu, simtindu-ma putin mai relaxata fara atatia ochi atintiti asupra mea.
-Unde mai ai rani?ma intreaba
-Pe spate, de la un ac otravit, si incheietura mainii drepte, care e rupta.
-Intoarce-te.
Ma supun si ma intorc cu fata spre spatarul scaunului.Imi ridic bluza si astept.
Pansamentul cu unguent rece imi atinge pielea spatelui si ma ustura ingrozitor.Imi musc limba ca sa nu tip.
-Te ustura?
-Da, dar...pot...s-suporta...ma chinui sa-i raspund.
-In regula, atunci.

***peste 5 minute***

Cand Konan termina, imi las bluza in jos si ma intorc.Ea mai scoate o alta alifie din dulap si imi unge incheietura cu ea.Apoi ia o fasa si mi-o infasoara cu ea.
-Cu ajutorul alifiei aceleia, mana ta se va vindeca in cel mult trei zile.
-Aha...
-Asteapta-ma aici, ma duc sa-ti aduc niste haine curate.
-O.K.
Konan pleaca,iar eu raman sa-mi fac giriji in legatura cu Tobi, noul meu coleg de camera.
O.K., e decis.E de un miliard de ori mai bine sa te uiti la „Naruto” decat sa iei parte la actiunea din el. Fir-ar al naibii de muzeu nenorocit!Daca nu ii spuneam lui Amashi ca vreau la muzeu, nu as fi ajuns niciodata aici!
In timp ce eu continui sa blestem muzeul de istorie, Konan se intoarce cu un tricou negru si niste pantaloni lungi, de aceeasi culoare.Ma ajuta sa ma imbrac, apoi imi explica cum sa fac sa ajung in noua mea camera.
-Ai idee cat e ceasul?o mai intreb pe Konan inainte sa ies din camera plina cu dulapuri.
-E noua si jumatate, imi raspunde aceasta.Poti sa te culci daca vrei.
-Multumesc pentru ca m-ai ajutat cu ranile, ii mai spun, apoi ies din camera si o caut pe a mea(inproptiu spus a mea, mai degraba a mea si a lui Tobi)
Nu o gasesc prea greu, iar cand ajung la usa, ma autooblig sa bat(cine stie, poate e omu’ in chiloti, nu?), apoi, neprimind niciun raspuns, intru.
A doua tampenie pe ziua de azi.De cum intru, usa se tranteste in urma mea, apoi ceva ma duce, mai bine spus ma arunca, spre peretele opus, izbindu-ma cu capul de el.
Ma intorc repede cu fata spre interiorul camerei, imi vine ameteala, dar il vad pe Madara, care vine spre mine, cu tot cu masca pusa.Si, oh, shit!Are Sharingan-ul activat.Nu asteapta sa zic sau sa fac ceva, ci cand ajunge in fata mea isi infige o mana in parul meu.Eu scancesc si incerc sa ma eliberez.Nu pot.Imi trage capul pe spate, iar mana cealalta si-o infige in gatul meu.
-In viata ta, imi spune el cu vocea schimbata fata de cea a lui Tobi, sa nu imi mai spui asa.Nu stiu cum de stii si nici nu imi pasa, dar daca o singura data imi vei mai spune asa, voi avea grija sa nu-ti mai repeti greseala.Ai inteles?
Tot timpul cat mi-a vorbit, mi-a tras capul din ce in ce mai mult pe spate, iar degetele celeilalte maini si le-a apasat cat mai tare in gatul meu.Ma sufoc!Incapabila sa vorbesc, misc putin capul, in semn ca am inteles.
Madara isi retrage mainile din gatul si parul meu, iar eu cad in genunchi, tusind spasmodic.
Si Tobi revine la comportamentul sau initial:
-Tobi nu a vrut sa faca asta, Tobi e baiat bun!
Ma chinui sa ma ridic, inca tusind si privesc prin camera.Nimic special.Doua paturi(de unde naiba o avea el doua paturi in camera, e peste puterea mea de a intelege)si o noptiera intre ele.Iar in fata lor o usa, probabil baia.
-Care din ele e al meu?intreb ragusita, uitandu-ma spre paturi.
Tobi se arunca pe patul de langa usa prin care am intrat.Presupun ca celalalt e al meu.Merg si ma asez pe marginea patului meu, blestemandu-mi prostia.Apoi ma intind pe el si ma las prada somnului, fara sa-i zic „Noapte buna!” lui Tobi.

-Marina-chaaan!
Ma simt zgaltaita.Ce naiba?Deschid ochii si ii vad capul lui Tobi mult prea aproape de fata mea.Tresar speriata si dau cu capul de masca lui.Ouch, ce tare e!...
-Ce s-a intamplat?intreb frecandu-mi fruntea.
-Tobi nu poate sa doarma!se smiorcaie el.
-Ai incercat sa numeri sau ceva?
-Da!...
-Atunci fa ceva care te relaxeaza, balmajesc eu, intorcandu-ma pe partea stanga, cu spatele la Tobi.
Il simt ca pleaca de langa patul meu si il aud cand se asaza pe al lui.
Dintr-o data, un sunet ca de motan in calduri imi zgarie timpanul.Al naibii nenorocit!S-a apucat sa cante!O face special ca sa nu pot dormi!
Imi pun perna in cap si o apas cu putere peste urechi, sperand ca asa pot sa adormi.S-a dus naibii tot somnul meu!
Intr-un final, probabil plictisit sau somnoros, Tobi tace, iar eu, rugandu-ma sa o faca in continuare, imi iau perna de pe urechi si o pun sub cap, multumindu-i Domnului ca l-a oprit.Si, in sfarsit, adorm.

Modificat de tobiisagoodgirl (acum 11 ani)

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

pus acum 11 ani

Rina Takemitsu
Membru

Din: Death City
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 59

Primaaaaa

Imi place la nebunie, deci pune-ti degetele la munca si adu nextul mai repede

_______________________________________
"When people hurt you over and over, think of them like sandpaper. They may scratch and hurt you a bit but in the end, you end up polished and they end up useless."

pus acum 11 ani

Whisky.
Greieraş

Din: Mystic Falls
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 214

Wow... genial.
Mi.a placut ataat de mult acest capitol... incepand de la betivul acela (unde am ras cu lacrimi) si terminand la Tobi. Adica... e bestial.

E asa amuzant... ma vad pe mine in momentele mele de pandalie

Nici sa nu te gandesti sa comentezi... Rina Takemitsu

Stiu eu ca acum ai in cap o prostie... Tine.o acolo !

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus

pus acum 11 ani

Anzelotte
Kawaii Panda

Din: Spitalul de nebuni
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 604

Stii ca eu sunt aici cu prezenta,nu :]].Adica imi place next-ul si toate cele.De acum inainte iti voi lasa comentariu la fiecare next ca sa imi vezi prezenta:]], si voi scrie niste parti din capitol ce mi-au placu mai mult decat celelalte.Greu de inteles,nu?Stiu :]].Bla bla bla sa trecem la actiune.
Faza I,esentiala:

Clopotelul palariei lui Itachi zangane in timp ce ploaia incepe mai tare.Vreau si eu o palarie asaaa!O.K., uite cum facem, Itachi-san.Ori imi dai mie palaria, ori ii dau foc...Ce alegi?

Faza II:Betivanul din...multime(nu il citez ca mi-e lene).
Faza III:

Dintr-o data, un sunet ca de motan in calduri imi zgarie timpanul.Al naibii nenorocit!S-a apucat sa cante!O face special ca sa nu pot dormi!

Stiu ca nu prea are sens ce am "spus" *defapt scris*,dar asa sunt eu.
Deci grabestete cu capitolul urmator.

_______________________________________
Garfield,Urahara,Soul,Toshiro and Hirako ARE MINE!!!

pus acum 11 ani

Reën♥
Greieraş

Din: Konoha
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 110

Am intarziat, ca de obicei...dar, again
ADOR fic-ul tau...abia astept sa vad ce se va intampla deci te rog adu next-ul cat mai repede...
Bye bye...

_______________________________________

Sasori♥, Kei and Ryuu are mine! So, stay away!!!
Timm`, Haru, Ralu, Marina (Crow), Denisa (Crazy.killer), Lulu (Psychòpath), Mary (Ofelia~) and Ioana (Enderlicht) are MINE!^^So, stay away!

pus acum 11 ani

Crow.
Critic

Din: Akatsuki Hideout
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 143

A venit next-ul :)...Iertati-ma daca am greseli de tastare, m-am grabit sa-l scriu.:rolleyes:

Capitolul 5- Your training starts now!

Dimineata se grabeste sa vina, iar eu abia daca am pus geana pe geana pe parcursul noptii.De ce?Pai, de fiecare data cand reuseam sa adorm, Tobi, ca un baiat bun ce e, se apuca din nou sa cante, nelasandu-ma sa ma odihnesc.
Cred ca am reusit sa mai inchid si eu ochii spre dimineata, dupa ce Tobi a tacut.Din fericire, pana acum nu a mai inceput sa cante.
Deschid lenesa ochii si ma ridic in capul oaselor.Patul lui Tobi e gol.Putin imi pasa unde a plecat, atat timp cat m-a lasat sa dorm.Poate e la baie.Privesc spre usa din fata paturilor.E intredeschisa.
Cobor din pat si imi tarasc picioarele spre ea.Bat de doua ori(fara rost, pentru ca, ma gandesc ca daca ar fi fost cineva inauntru, ar fi inchis-o),apoi o deschid complet.Ura!Am avut dreptate aseara, chiar e o baie!

O chiuveta, o toaleta, o oglinda si o alta usa.O deschid si pe aceasta si vad o cabina de dus.Eh, bine de stiut.
Ma intorc sa ies din baie si, in treacat, imi privesc reflexia din oglinda.Dumnezeule!Am niste cearcane URIASE sub ochi, iar, cand ma uit mai atent, vad cinci pete mai intunecate pe gatul meu.Opera lui Tobi-sensei, fir-ar al naibii!
Ies val-vartej din baie, cu gandul sa-l caut pe Pain si sa...
„Si sa ce?!Ce sa-i spui?!
-Auzi, Leader-sama, nu mai pot sa stau cu Tobi in camera...De ce?Pai aseara aproape ca i-am spus Madara si era sa o patesc...
Asta vrei sa-i spui?!In cazul asta esti nebuna!” imi urlu de una singura in subconstient, dar tot ies din camera, pentru a-i cauta pe ceilalti.
Asaaa...Aseara Konan nu mi-a explicat decat cum sa ajung in camera bunului de Tobi.Nu mi-a spus cum sa ajung si in alta parte,si nici eu n-am intrebat-o...Deci, cum sa fac?Aleg o usa la nimereala?Cu toate ca as putea da peste ceva ce nu mi-as dori, asta ar trebui sa fac, din moment ce alta varianta nu mai am.
Heh, pornesc.Merg intai in sfragerie.Nu e nimeni.
In continuare, deschid cateva usi la nimereala, dar nu dau de nimeni.Incep sa ma plictisesc, insa continui sa deschid usi, pana cand, dupa ce deschid una, vad ceva ce nici in cele mai rele cosmaruri ale mele nu mi-am imaginat.Absolut tot ce este in aceasta camera este stropit cu sange, iar in mijlocul ei, cu o sulita infipta in abdomen, se afla Hidan.
Tip si nu stau sa vad mai multe detalii, ci trantesc usa si raman pe loc, privind in gol.
Cineva imi pune o mana pe umar.Tresar, apoi aud un ras strident.Ma intorc usurel, tremurand de frica.Cel ce mi-a pus mana pe umar este Deidara, iar langa el e Kisame, care mai are putin si moare de ras.Incep sa plang ca proasta, ingropandu-mi fata in pelerina lui Deidara, incercand sa-l ignor pe Kisame, care explodeaza intr-o noua criza de ras.
Deidara asteapta sa ma linistesc si cand imi ridic fata din pelerina lui, imi spune:
-Hai sa mananci ceva.Dupa aceea vei incepe antrenamentul cu mine, hmm.
-A-a-am inteles, Deidara-sensei, ii raspund eu printre sughituri, la care Kisame cade pe podea, tinandu-se cu mainile de burta de atata ras.
Sensei-ul meu ii arunca o privire de „taci dracului din gura!”, apoi imi spune sa merg cu el.
Ma supun si il urmez intr-o camera cu o masa cu 10 locuri. Patru dintre ele sunt neocupate.Deci am si eu unul.
Deidara si Kisame se asaza la capete diferite ale mesei, iar blondutul meu sensei imi face semn spre scaunul de langa el.
Arunc o privire la cei de la masa si il vad si pe Tobi.Deci aici era!Cum am spus si mai inainte, putin imi pasa unde era, atat timp cat m-a lasat sa dorm, chiar daca a fost pentru cinci minute.
In fata mea, pe masa se afla un castron cu orez si legume, asa ca ma pun pe mancat, si mananc, si mananc, pana cand usa prin care am intrat eu se deschide si pe ea intra Hidan.
Ma fac mica in scaunul meu, sperand ca n-o sa ma vada.Da’ de unde?Se asaza chiar pe scaunul din fata mea.Ma fixeaza cateva secunde cu privirea, apoi izbucneste:
-Fir-ai a naibii de nenorocita!Cum indraznesti sa intri peste mine in timp ce ma rog?!
Who, me?I didn’t do anything, I swear! Dar, stai putin! Mi-a pus cumva nenorocita?Ooo, a incurcat-o!
-Oh, imi pare rau ca nu am vazut marele semn de pe usa care spunea: „Nu intrati!Ma automutilez!”De unde dracului voiai sa stiu ca aia e camera ta, satanistule?!Crezi ca eu imi doream sa vad ce am vazut?incep eu sa tip ca apucata.
-Parca spuneai ca stii totul despre noi, imi spune el cu o privire batjocoritoare asternuta pe moaca lui de satanist.Tarfa mincinoasa.
Gata, m-a scos oficial din pepeni.Ma ridic de pe scaun si il fixez cu o privire plina de furie, care ar putea sparge un ice-berg in milioane de cristale de gheata.
-Mai spune-o o data, il indemn, cu vocea surprinzator de calma, nebagand in seama toate privirile din camera, atintite asupra mea.
-Tarfa mincinoasa, imi raspunde, ridicandu-se si el din scaun, si ma priveste ranjind.

Ma enervez si dau cu pumnul in masa.Cateva pahare cad de pe ea pe jos si se sparg.Ma doare-n cot de ele.
-Asculta aici, ii spun, abia stapanindu-ma sa-i sar la gat.Niciodata nu am spus ca as sti totul despre voi.Asa ceva este imposibil.Dar un lucru stiu cu siguranta.Daca o singura data imi mai spui tarfa, te omor.
-De parca ai putea sa ma omori!pufneste el, umflandu-se in pene.Tarfa!tipa, incepand sa rada.
Plina pana in gat de nervi, iau ce imi pica in mana (un cutit) si i-l infig lui Hidan in palma cu care se sprijina in masa.Ranjetul de dobitoc i se sterge de pe fata, iar acum ma priveste amenintator.
Deidara, care pana acum a stat cumintel si a privit scena, se ridica de la masa si imi spune ca ar trebui sa incepem antrenamentul.Fara sa comentez, il urmez.Ma conduce pe acelasi drum pe care m-a condus si Itachi cand am venit.Ajunsi in padure, Deidara se intoarce spre mine si incepe sa faca pe proful:
-Ce stii despre tehnicile ninja, hmm?
-Nu prea multe.Adica, stiu cateva, dar nu pot forma sigilii.
-Ai incercat vreodata?
-Nu, dar...
-Dar?
-Nu am chakra...
-De unde stii?
-Pentru ca vin dintr-o cu totul alta lume, iar acolo nu exista chakra.
-Toti oamenii au chakra, doar ca la unii trebuie activata.De asta te antrenam noi, pentru a incerca sa ti-o activam, hmm.
I-auzi!...Nu stiam ca Barbie Girl are scopuri asa de marete...
-Dar, deocamdata, continua el, pentru ca ai o mana rupta, te voi invata lucruri care nu tin de controlul chakrei.Cum ar fi, saritul de pe o creanga pe alta a copacilor.
O.K....This will be fun!Deidara baga mana in saculetul lui cu argila, face o pasare, o mareste si sare pe ea, apoi o tine eproape de pamant pana ma urc eu.Odata aflata pe pasare, incep:
-Wow!E mult mai super ca arta ta sa fie vazuta de aproape! Sunt o mare fana a creatiilor tale, Deidara-sensei!
Vaaai, lingusitoarea de mineee!Deidara imi adreseaza un zambet, apoi face pasarea sa zboare pana la o creanga destul de inalta a unui copac.O apropie cat mai mult de creanga, apoi imi face semn sa cobor.Ma supun, iar el ma urmeaza.Apoi imi explica ce sa fac si cum sa sar ca sa nu cad.Si, pentru exemplu, face o saritura si aterizeaza gratios pe urmatoarea creanga.Se intoarce cu fata spre mine:
-Ai inteles?imi striga, iar eu inclin capul, afirmativ.
Deidara sare din nou pe pasare si imi spune sa nu-mi fac grji, caci va zbura pe sub crengi, si daca voi cadea, ma va prinde.
O.K, then...Sa incepem!Imi iau avant si sar cu capul inainte.Aterizez pe creanga pe care a poposit si Deidara si ma dezechilibrez.Chiar inainte sa cad, ma prind cu mana de trunchi si imi recapat echilibrul.Respir adanc, usurata ca am putut sa raman pe creanga, apoi il aud pe sensei, care imi spune sa sar pe alta.
Imi iau din nou avant si sar.Cand mai am doar cativa centimetri pana sa ating creanga, fac greseala sa privesc in jos.Distanta care ma desparte de pamant e URIASA.Ma sperii si, in plin salt, imi pierd concentrarea si incep sa cad.
Pasarea lui Deidara vine in viteza spre mine si ma prinde in cioc.
Stau ceva timp acolo, pana ce el aterizeaza, apoi pasarea ma elibereaza din cioc si eu cad pe pamant.Hai ca asta a fost aproape!Incerc sa ma ridic, dar mainile si picioarele imi tremura prea tare, asa ca hotarasc sa mai raman un timp pe jos.
-A fost bine, pentru inceput, desi ti-am spus sa nu te uiti in jos, hmm.
-Da, stiu...spun spasita.Imi pare rau daca te-am dezamagit, Deidara-sensei...
-Inca nu m-ai dezamagit, hmm.Nu te cunosc suficient de bine, incat sa stiu la ce sa ma astept de la tine.
Iei, am scapat basma curata!Dar sper sa nu-l dezamagesc nici de-acum incolo.Nu ca tin la el sau ceva, dar nu vreau sa am de-a face cu arta lui.In fine, sa continuam antrenamentul...

Peste cateva ore de topait din creanga in creanga, Deidara imi opreste antrenamentul, spunandu-mi ca am mai progresat.Si nu am cazut decat de 5 ori!
Intram din nou in stanca bazei (sau in baza stancii???) si mancam.La masa imi arunc cutite din priviri cu Hidan, dar niciunul nu comenteaza (WTF? Nu pot sa cred, Hidan nu comenteaza!).Apoi, dupa ce terminam cu mancatul, Konan se ofera sa imi faca un tur al bazei, ca sa nu mai fac tampenia pe care am facut-o dimineata.
Cand ajungem la camera cu dulapuri (pe care Konan mi-o prezinta ca fiind „farmacia” Akatsuki), pe podea imi vad geanta.Probabil ca am uitat-o aseara aici, dupa ce mi-am schimbat hainele.
O iau de pe jos si mi-o pun pe umar, apoi continui turul.In afara de camerele membrilor Akatsuki, in care e clar ca nu am voie sa intru(mai putin cea a lui Tobi, desigur), baza mai are inca o camera in care accesul meu e cu desavarsire interzis, trei sali de antrenament, fiecare dotata cu diferite chestii si o camera cu o masina de spalat(doar au nevoie si ei sa-si spele hainele, nu?), iar langa ea observ o sticla cu balsam de rufe cu un ursulet desenat pe ea.Ha!Stiam eu ca e Cocolino!
Si, ma rog, mai sunt camerele pe care le stiu deja, adica sufrageria si camera unde mancam.
Dupa ce turul e incheiat, mergem in sufragerie, unde sunt luata din nou la intrebari de Pain, in legatura cu Orochimaru.Ii spun din nou ce i-am spus aseara, adaugand pe ici, pe colo, unele detalii pe care nu le-am mentionat prima data. Tot nu-i spun ca acolo va fi si Naruto, tinandu-mi promisiunea fata de mine. Pain asteapta sa termin cu povestitul, apoi imi porunceste:
-Vreau sa imi spui tot ce stii despre fratele lui Itachi.
Privesc in jur.Zetsu, Konan, Deidara si desigur, Pain.Nici urma de Itachi.Rasuflu usurata.Deci pot sa ciripesc:
-Momentan Sasuke e antrenat de Orochimaru, care ii vrea corpul.Dar el va avea nevoie de un nou corp abia peste 6 luni, deci mai e timp.
Pain tace cateva momente, apoi imi spune:
-Ajung informatiile de azi.Continua asa si te voi lasa in viata.
Apoi pleaca, urmat de Konan.In sufragerie ramanem eu, Deidara si Zetsu.Ne asezam pe canapea.Grupului nostru i se alatura Itachi, Kisame si Tobi si hotaram sa cautam un film de groaza.Tobi se asaza intre mine si Deidara si ne sacaie pe rand, in timp ce Kisame butoneaza telecomanda, in cautarea unui film de groaza.Gaseste pana la urma unul, „The Grudge”, care abia a inceput.
Din primele minute ale filmului, Tobi isi arunca bratele in jurul gatului meu, aproape sufocandu-ma, smiorcandu-se ca ii e frica.Cum naiba l-o suporta Deidara de fiecare data?
In timp ce filmul se deruleaza si mor din ce in ce mai multi oameni, Kisame are un ranjet sinistru pe moaca lui de peste, Zetsu probabil ca se gandeste la cat de tare ar fi sa-i manance pe cei morti, Itachi e...Itachi, iar Deidara mai are putin si adoarme.La fel ca mine, care am vazut filmul de cel putin 3 ori.Doar Tobi traieste filmul, ascunzandu-se in spatele meu de fiecare data cand e o secventa mai horror, urland:”O sa vina dupa Tobi, nu-i lasa sa vina dupa Tobi!!!”Serios, cine naiba te pune sa te uiti?Acum il compatimesc pe Deidara cu toata fiinta.
Cand mai e jumatate de ora pana sa se termine filmul, Konan vine si imi spune sa o urmez in camera mea.
Ma supun, ,iar cand trec de usa, pe patul meu vad intinse frumos trei randuri de haine.Primul , format dintr-un tricou gri si colantii mei negri, este, dupa cum imi explica Konan, setul de haine care tine locul pijamalelor.Al doilea set, un tricou alb, jacheta violet, si pantaloni lungi, stilul Akatsuki, de aceeasi culoare cu jacheta, alcatuieste costumul meu de antrenament si de misiune.Si ultima, dar nu cea din urmaaa(tobe de fundal)...faimoasaaa...pelerinaaa...Akatsukiii!Heeei!Unde-i palaria cu franjuri?!Vreau palarie cu franjuri!De ce nu primesc o palarie cu franjuri?!
„Mai uite-te o data, nebuno!”imi atrage subconstientul atentia si, la o privire mai atenta, vad si palaria cu franjuri, putin mai departe de pelerina.Ce proasta sunt!Uuura!Am palarie cu franjuri!
-Vreau sa le probezi pe toate, ma intoarce Konan cu picioarele pe pamant, in special pe astea, imi spune, aratand spre costumul de antrenament si spre pelerina.
O.K., mie-mi convine!Iau costumul si il imbrac repede.Dupa cat de bine ma simt in el, presupun ca imi vine ca turnat.Acum vine randul pelerinei.La ea sovai putin, amintindu-mi in ce hal mi-a stat cu a lui Itachi, dar tot o imbrac si imi vine perfect!Konan mai scoate( nu ma intrebati de unde ca habar nu am!) o pereche de sandale ninja, albastre.Le incalt si imi dau seama ca sunt marimea mea.
Faptul ca am pelerina ma face un membru Akastuki?Daca da, sunt cea mai tare!Aratati-mi putin respect, fraierilor!
Ma schimb in pijamale, iau costumul de antrenament si pelerina si le asez frumos intr-un colt al camerei.Apoi o intreb pe Konan daca mai are nevoie de mine si, dupa ce ea ma asigura ca nu, ma intorc in sufragerie, la timp ca sa prind finalul filmului.
Cand ma asez pe canapea, Deidara ma priveste cu repros.De ce?Ce-am facut rau?Abia dupa, vad ca in poala lui si-a pus Tobi capul si cica doarme.Acum, stiu ca nu-i politicos, dar, Deidara-sensei, pot sa-i dau un sut in fund?Probabil ca as manca bataie pentru asta, dar merita, huh?
O.K., O.K., gata cu gluma.Mi se face somn.Privesc prin camera si pe unul dintre pereti vad un ceas.Arata ora noua.Se dau filme de groaza asa de devreme?Nu stiam...
Nu ar trebui sa-mi fie somn la ora asta, dar cred ca topaitul prin copaci m-a cam epuizat.Plus ca, datorita lui Tobi, nici nu am dormit noaptea trecuta.Deci, mai bine ma duc la culcare...
-Noapte buna!le spun celor de pe canapea,apoi dau sa plec.
-Hei, hei, stai putin!striga Deidara.Ia-l si pe el!imi spune aratand spre Tobi.
Ma apropii de canapea, ma aplec si ii pun mana pe umar lui Tobi.El tresare.Oare chiar dormea?
-Tobi-sensei?Hai sa mergem in camera, poti dormi acolo.
Mormaie ceva, dar ramane in poala lui Deidara.El pare exasperat.Se ridica in picioare, iar Tobi cade de pe canapea.Ma intorc repede cu spatele, ca nu cumva sa incep sa rad.
Cand simt ca pot respira fara sa-mi vina sa rad, ma intorc din nou.Il vad pe Kisame cum chicoteste.Privesc spre Deidara, care se uita in jos, nervos.Ma uit si eu si pe piciorul lui il vad incolacit pe Tobi.Nu ma mai pot abtine si explodez intr-un ras incontrolabil, atrenandu-l si pe Kisame.Rad cot la cot cu el si aproape raman fara aer, cand, in sfarsit, privindu-l pe Deidara, reusesc sa ma calmez.
-Hai, Tobi-sensei, sa mergem in camera, ii spun eu.
-Tobi vrea sa doarma!se smiorcaie el.
-Stiu, dar nu ar fi mai bine sa dormi in patul tau, nu pe ...aaa...piciorul lui Deidara-sensei?
Nu mai spune nimic, iar eu oftez si il culeg de pe piciorul blondinului.Le spun din nou „Noapte buna!” celorlalti si ma chinui sa-l tarasc pe Tobi in camera, pana cand Itachi imi spune:
-Maine te voi antrena eu.Dimineata, daca vrei, mananci ceva, daca nu, vii si ma astepti aici.Nu pleci pana nu vin eu.
Dar unde as putea sa ma duc, la balamuc?
-Am inteles, Itachi-sensei, spun si continui sa tarasc somnrosul pana in camera.
Ajunsa in fata usii, ma imping in ea si aceasta se deschide.Norocul meu ca patul lui e mai aproape de usa.Esti al naibii de greu, Tobi-sensei!
Cu greu reusesc sa-l urc pe pat, dar cand dau sa plec, Tobi imi ia mana in brate si nici de-al naibii nu-mi da drmul.Fir-ai tu sa fii de prefacut!Incerc sa-mi trag mana, dar nu reusesc decat sa-l fac pe Tobi sa o stranga si mai tare.
-Tobi-sensei?incerc eu.Imi...aaa...dai, te rog, drumul la mana?
-Lui Tobi ii e frica sa doarma singur!balmajeste el.
-Dar ai mai dormit singur pana acum!, spun eu, dar parca le-as vorbi peretilor.
Fir-ai al naibii de comunist!Ma tot chinui sa-mi eliberez mana pana ce, in final, reusesc.
El se face covrig in pat, imbratisandu-si genunchii, iar eu, profitand de asta, cu cea mai mare viteza de care sunt capabila, ajung in patul meu, sperand sa scap o data de Tobi.
Cu toate ca se spune ca speranta moare ultima, a mea s-a dus din prima secunda in care a aparut.
De cum ma bag in pat, Tobi vine langa mine si ma ia in brate ca pe o papusa.Bai tembelule, ma sufoci!Mda, probabil ca asta e si ideea...Poate ca macar, de data asta, ma va lasa sa dorm...Sa speram...

Modificat de Crow. (acum 4 ani)

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

pus acum 11 ani

Whisky.
Greieraş

Din: Mystic Falls
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 214

Ok... deci am terminat de citit.
Nu am cuvinte sa iti spun cat mi-a placut

Continui sa ma uimesti si pe zi ce trece cresti in ochii mei. Scrii frumos si ai simtul umorului - exact ca un scriitor adevarat.

Iti urez bafta si scrie mai repede next-ul

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus

pus acum 11 ani

Forever Young
Critic

Din: Suna
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 1150

Superb. Aduci repede nexturile, care sunt grozave. Descri foarte bine, greseli de tastare n-am vazut si nu in ultimul rand, ai foarte mult amuzament. Mai ales la scenele cu Tobi am ras, si acum si la cele cu Hidan. Tine-o tot asa in continuare, mult noroc !

_______________________________________
Daya is mine! Forever! And Ever! Just mine :3
Am fost: Zuzu, Forever Young, Miss*M, IceWolf o.o

pus acum 11 ani

Reën♥
Greieraş

Din: Konoha
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 110

Deci...mi-a placut foarte mult next-ul...mai ales Tobi care e cu clown in toata splendoarea sa

)...abia astept sa vad ce se va intampla...fara alte cuvinte...sa aduci repede next-ul

Bye bye *big hugs*

_______________________________________

Sasori♥, Kei and Ryuu are mine! So, stay away!!!
Timm`, Haru, Ralu, Marina (Crow), Denisa (Crazy.killer), Lulu (Psychòpath), Mary (Ofelia~) and Ioana (Enderlicht) are MINE!^^So, stay away!

pus acum 11 ani

Anzelotte
Kawaii Panda

Din: Spitalul de nebuni
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 604

Prezenta,asta....intarziata,asta...comunista,ba nu,asta...intelegi tu.Ca eu nu.
Stiam eu ca Itachi isi spala hainele cu Cocolino.Cat despre Hidan,cum a indraznit sa o sperie si sa o insulta asa pe Marina?Bravo Marina,data viitoare baga-i mau multe cutite si obiecte ascutite in *beep*.
Tobi,baiatul meu bun,nu cumva sa o ranesti pe Marina!Inteles!?
Astept next-ul cu nerabdare.Ja ne

.

Modificat de Anzelotte (acum 11 ani)

_______________________________________
Garfield,Urahara,Soul,Toshiro and Hirako ARE MINE!!!

pus acum 11 ani

*****Piersicuta*****
Membru

Din: Orasul Ascuns in Roua
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 73

Vai Doamne... mor aici... mor aici de ras! Crap! Ma omori, ma sufoc! Deci esti GENIALA! Pune repede nextul te roog... si fa-l la fel de lung!

_______________________________________

Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^

pus acum 11 ani

Crow.
Critic

Din: Akatsuki Hideout
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 143

OOO.K....Stiu ca am intarziat si imi cer scuze...

Anyway, aici e next-ul:

______________________

Capitolul 6- Intalnire cu un prieten

Si dimineata asta ma gaseste la fel de nedormita ca cealalta.De ce?Pai, din cand in cand, mai toata noaptea, bunul meu coleg de camera, ma strangea atat de tare incat eram nevoita sa ma trezesc si sa respir adanc, ca sa nu mor sufocata.
In timp ce eu stau si cuget, Tobi incepe sa dea din picioare si ma da jos din pat.
Nu mai am absolut nicio sansa sa dorm...Deci ma adun deznadajduita de pe jos si ma duc in baie.
Cand trec prin fata oglinzii, vad ca cearcanele mele sunt si mai mari si mai evidente decat ieri.Ce mama lu’ proces verbal incearca mosulica asta cu un lollipop pe fata sa-mi faca?!Sa ma faca sa turbez de somn si sa cad din picioare?Macar stiu si eu un lucru despre el.Si sunt sigura in legatura cu asta: E cel mai mare dobitoc pe care l-am cunoscut vreodata!
Cu acest gand ies din baie, imi iau costumul de antrenament si intru din nou, sa fac un dus.
Acesta ma mai revigoreaza, dar, in schimb, imi uda fasa de la mana.La naiba!O dau usor jos si incerc sa fac cateva miscari cu incheietura.Reusesc si descopar ca nu ma doare deloc atunci cand o misc.Se pare ca s-a vindecat mai repede decat zicea Konan.Ce bine!...
Aoleu!!!Azi am atrenament cu Itachi!Doamne Dumnezeule, cat naiba o fi ceasul?Ma imbrac repede, imi aranjez pijamaua si ma grabesc sa ies din camera, lasandu-l pe Tobi sa doarma tolanit pe patul meu.
Merg in sufragerie si vad ca nu e nimeni.Exact ce imi doream!Privesc ceasul, care arata ora sase si jumatate.Sunt salvata!Mai am timp pana la antrenament!Respir usurata si ma asez pe canapea.
Nu deschid televizorul, de frica sa nu-l trezesc pe Deidara, a carui camera e cel mai aproape de sufragerie.
In schimb, ma intorc spre spatele canapelei si imi pun mainile pe el.Apoi imi asez capul pe brate, bucuroasa ca, in sfarsit, pot dormi.Cat de bine e sa dormi fara teama ca un schizofrenic fara minte te va sufoca in somn!...

***peste cateva ore***

Din pacate, acea senzatie de bine dispare odata ce Itachi ma trezeste si ma conduce la una dintre salile de antrenament.Apoi incepe:
-Astazi nu te vei antrena la fel de mult ca ieri, pentru ca vei veni cu mine si cu Kisame intr-o misiune in Satul Cetii.
-Am inteles.
-Asa si trebuia.Acum, pentru inceput, vreau sa-mi spui ce crezi ca e mai bine pentru un ninja, sa fie dreptaci sau stangaci?
Ha?Sunt la scoala si nu mi-am dat seama?Ma gandesc putin si ii dau raspunsul:
-Dreptaci?
-Gresit, imi spune Itachi, rece.
Ma trec fiorii.Nu ar trebui, doar asta e comportamentul normal al lui Itachi dar, inainte sa ajungem la ascunzatoare era...altfel....
„Dar ce voiai?Sa te lase sa plangi pe umarul lui si sa iti spuna ca totul o sa fie bine?! Ia-ti gandul! Mai bine concentreaza-te la ce iti explica!!!”
Hotarasc ca e mai bine sa ascult ce imi spune vocea interioara si sa fiu atenta la Itachi, care incepe sa imi explice de ce am gresit:
-Un ninja trebuie sa invete sa se descurce cu ambele maini. Daca se intampla sa nu-si poata folosi o mana, trebuie sa se descurce cu cealalta, indiferent daca e stangaci sau dreptaci.
-Am inteles...
-Bine atunci, sa vad cum stai cu tinta, imi spune si imi intinde doua kunai-uri.
Ia si el unul si il arunca spre una dintre tinte, nimerindu-i centrul.
Iar eu trebuie sa fac acelasi lucru?! O.K., then! Ferea, Itachi-sensei!
Arunc unul dintre kunai-urile mele spre tinta, dar, in loc sa o atinga, acesta se opreste in perete.O.K., n-a iesit cum voiam eu, dar mai am un kunai!Il iau si pe el si il arunc, iar de data asta, reusesc sa nimeresc tinta.E drept, nu centrul ei, dar undeva pe-acolo.

Timp de aproximativ jumatate de ora arunc kunai-uri spre tinta.Apoi Itachi ma intrerupe:
-Inveti destul de repede.Acum am sa-ti explic cum sa te aperi.Cu asta, spune si imi arunca un alt kunai.
Il prind si il studiez. Nu are nimic special fata de altele.
-Primul lucru...aud vocea lui Itachi spatele meu.
Din spatele meu?! Ce naiba?! Ridic privirea si constat ca in fata mea nu e nimeni. Dar era chiar acolo! Incerc sa ma intorc, dar e prea tarziu. Itachi imi prinde mana dreapta si mi-o rasuceste la spate. Apoi continua:
-Niciodata sa nu-ti iei ochii de pe adversar.
La naiba! Kunai-ul e in mana dreapta!Ce ma fac?... Asta e! Itachi vrea sa-mi demonstreze ca am nevoie de ambele maini ca sa fiu ninja.Ei bine, hai sa-i arat cat de repede invat!
Mut rapid kunai-ul in mana stanga si incerc sa ma eliberez, folosindu-l.Il rasucesc in palma si indrept varful spre bratul lui Itachi.Apoi atac, dar kunai-ul meu loveste aerul. L-am ratat? Nu... S-a ferit si mi-a eliberat mana. Asta era ideea.
Privesc in jurul meu, dar nu-l vad pe Itachi nicaieri. Acum unde naiba o fi? Ma intorc si il vad alergand spre mine cu un kunai in mana. Ma sperii si inchid ochii.
-Al doilea lucru, imi spune el. Sa nu-ti inchizi niciodata ochii atunci cand esti atacata.
Usor de spus, greu de facut.Cu frica, reusesc sa-mi dezlipesc pleoapele si ma trezesc ca Itachi imi aplica faimosul lui genunchi in stomac. Ah, ce doare! Bai asta, tu iti bati joc de mine?! Parca era doar un antrenament, nu o lupta pe viata si pe moarte!
Cad in genunchi(vaaai, de cand nu am mai cazut in genunchi!), ma sprijin cu mainile in fata si ma inec cu ceva cu gust de fier. Sange?! Fir-ai al naibii, Itachi! Nu mai fusesem batuta de mult timp, nu-i asa?
-Esti slaba, imi spune el. Nu te straduiesti destul.
Normal ca sunt slaba. Pentru tine oricine e slab!
Itachi vine in fata mea si se asaza in genunchi, ridicandu-mi barbia cu un deget.
„Asta-i sansa mea!”gandesc eu, ridic mana stanga, in care inca mai am kunai-ul si il injunghii in brat.
Puf! El dispare, iar kunai-ul meu cade pe jos, facand zgomot. Era o clona! Fir-ar!...
Intind una dintre maini si iau kunai-ul de pe jos, la timp ca sa ma apar de o noua lovitura primita de la un alt Itachi, din cauza careia cad pe spate.Scancesc si incep sa tusesc.Sper macar sa nu ma mai atace... Ma doare al naibii de tare locul unde m-a lovit.
-Destul de bine, imi spune el.
Pai toate iti ies cand ai un profesor al naibii, nu-i asa?
Continuand sa tusesc, ma ridic in picioare.E bine ca o pot face si pe asta.
Itachi se apropie de mine si astept sa fiu lovita din nou, dar el se opreste in fata mea si imi spune:
-Antrenamentul tau de azi se sfarseste aici. Intr-un sfert de ora vreau sa fii gata pentru misiune.Sa mananci ceva, avem mult de mers.
Inclin capul, fac stanga-mprejur si ma grabesc sa ies din sala de antrenament, rugandu-ma ca Itachi sa nu se razgandeasca si sa ma ia din nou la bataie.

Dupa o vizita foarte scurta in bucatarie (in care am mancat aproape toate proviziile Akatsuki), merg in camera.Cand intru, descopar ca Tobi nu e aici. „Deci, pana la urma ma iubeste si pe mine cineva acolo sus!” ma gandesc si ma asez pe marginea patului meu, tinandu-ma cu mainile de abdomen. Ce mai doare! Ah, abia astept sa ti-o intorc, Itachi- sensei!
Suportand durerea la fiecare miscare, ma ridic de pe pat si imi iau pelerina. O imbrac si ma duc in fata usii baii, care e inchisa.
Bat de doua ori, dar nu primesc niciun raspuns, asa ca apas clanta. E incuiata... Hm, probabil ca de-asta nu e Tobi aici, o fi la baie. Ma rog...
Imi iau geanta si ma asez din nou pe marginea patului. Ii deschid fermoarul si scot telefonul din ea. Inca nu merge, dar nu am nevoie decat de ecranul lui. Imi privesc reflexia de pe el. „Nu o da in bara!” imi impun, apoi arunc telefonul din nou in geanta, dar, cand sa inchid fermoarul, dau peste cei doi saci de dormit ai lui Itachi. Uuups...Am uitat sa-i dau inapoi.Ii scot, inchid geanta si merg in sufragerie, unde ii gasesc pe Kisame si pe Itachi asteptandu-ma.
-Itachi-sensei, am uitat sa iti dau astia, ii spun, inapoindu-i sacii de dormit.
Nu spune nimic, mi-i ia din mana si ii baga in pelerina. Unde naiba are atata loc in pelerina aia?! Oare are buzunare interioare? Nu am stat sa verific...
Kisame ma studiaza. Ce s-a intamplat ma, fata de peste?
-Esti gata?ma intreaba si eu inclin capul, afirmativ.
Deschide usa, iar eu ies, urmata de el si de Itachi.
Urc scarile si dau in pestera uriasa. Ma opresc aici si astept ca unul din companionii mei sa preia conducerea. Itachi o ia inaintea mea, dar Kisame ramane in spate. Ce naiba, sunt escortata?!
Iesim din nou in padure si mergem spre dreapta. Nu intram in niciun tunel, asa cum am facut cand m-a adus Itachi, ci o luam printre copaci.

Mergem aproximativ un sfert de ora si ne oprim cand in fata noastra se desfasoara o prapastie plina cu copaci. Itachi sare pe o creanga, iar eu il urmez, reusind sa evit sa cad. Il aud si pe Kisame in spate, cum vine pe urmele mele.
Sar fara sa ma impiedic, dar, cand mai am foarte putine crengi de parcurs, piciorul imi aluneca pe coaja uda a uneia si cad. Il vad pe Itachi ca se opreste pe o creanga, apoi observ ca m-am oprit din cadere. Ma uit in jos si vad ca in jurul taliei am mana lui Kisame. Acesta sare cu mine in brate pe restul ramurilor, iar cand ajunge pe cealalta parte a prapastiei, ma lasa jos, apoi i se adreseaza lui Itachi, care intre timp ne ajunge din urma:
-Mai spune-mi o data, de ce a trebuit sa o luam cu noi?
-Pentru ca asa ni s-a spus. O sa avem nevoie de ea, oricum, ii raspunde acesta, iar eu simt cum ma cuprind nervii.
Aveti nevoie de mine, ah? Puteati naibii macar sa ma intrebati daca vreau sa va ajut! Ma rog, probabil ar fi fost o chestie de genul: „ori faci cum spunem noi, ori mori”, dar totusi...
Prea absorbita de nervi ca sa il vad pe Itachi ca a inceput din nou sa mearga, ma trezesc impinsa de Kisame. Il privesc cu repros, apoi incep sa merg pe urmele lui Itachi.

***peste cateva ore***

Mai avem mult de mers? Adica, Itachi mi-a spus ca vom merge mult, dar nu m-as fi asteptat la distanta asta. S-a inserat. Si, multumita lui Tobi, mi-e somn. Foarte, foarte somn! Daca mai mergem mult, cred ca voi adormi in picioare!Fir-ati ai naibii, Akatsuki!
Chiar cand ma pregatesc sa-l intreb pe Itachi daca mai avem mult, in fata noastra incep sa se desfasoare niste case. Insa nu pot vedea prea multe detalii, deoarece in jurul nostru s-a asternut o ceata destul de deasa.
Inca mergand, Itachi imi spune.
-Asta e Satul Cetii. Ceea ce cautam noi se afla intr-o cladire din centru. Iar mai multe detalii despre ceea ce va trebui sa faci tu iti va da Kisame.
Ma intorc spre omu’ peste, care imi arunca o privire nu prea incantata, apoi preia legatura de la Itachi:
-Tu trebuie sa iei un pergament ce contine niste tehnici interzise.Noi vom ramane afara si ne vom lupta cu ceilalti.Tu trebuie sa-i scoti pe toti cei aflati in cladire, sa iei pergamentul si sa te ascunzi intr-un loc sigur. Ai inteles?
Sa fac ce, sa merg unde? Oricum, daca ii spun ca nu am priceput nici macar un sunet din ceea ce mi-a zis, m-ar crede o proasta, deci:
-Da, am inteles.
-Bun.Acum, cum sa ajungi in camera unde este tinut pergamentul... mai spune, apoi incepe sa-mi explice.
Cat timp el face asta, eu imi alung orice gand din minte si ma concentrez la cuvintele lui.
Dupa ce termina cu explicatul si dupa ce il asigur de doua ori ca am inteles,Kisame ma impinge din spate, spunandu-mi sa merg.
„Pot sa merg si singura, mersi frumos!”tip la el cu toata puterea gandului, dar pornesc pe umele lui Itachi, care merge incet, la adapostul intunericului.

O ploaie marunta incepe sa cada din cer, iar eu binecuvantez in gand pelerina care nu lasa nicio picatura sa-mi atinga pielea.
Tot mergand prin ceata, ochii mi se obisnuiesc putin cu ea si incep sa disting formele cladirii spre care mergem. Nu e prea inalta, cred ca are in jur de doua etaje, dar e destul de intinsa.
Pana acum nu ne-am intalnit cu nimeni, ceea ce e o binecuvantare, pentru ca nu stiu sa ma apar suficient de bine pentru a intra intr-o bataie.E drept, am reusit sa ma apar de Itachi, dar, in orice caz, el nu m-ar fi omorat, nu? Sau ar fi facut-o? Nu prea stiu la ce sa ma astept de la el, deci totul e posibil.
Kisame ma intrerupe din caracterizarea lui Itachi, tragandu-ma in umbra unei case.
Abia acum ii vad si eu. Doi ninja care vin dinspre cladire, direct spre noi. Multumesc Domnului ca nu ne-au vazut!
Dar e dupa cum spune mama mereu : „nu spune hop! pana nu sari gardul!” Chiar cand cred ca putem reusi sa stam aici fara sa fim observati, raceala mea se hotaraste sa-si faca simtita prezenta si stranut.
Degeaba imi acopar gura si nasul cu palmele, caci se aude ca naiba.
Kisame ma brucheaza si vad ochii rosii ai lui Itachi stralucind in intuneric. Am dat-o in bara in stil mare!
-Cine-i acolo?intreaba unul dintre ninja.
Kisame si Itachi fac doi pasi in fata, in asa fel incat sa iasa din umbra casei. Fac si eu la fel.
-Tu...!spune celalalt ninja, privindu-l incruntat pe Kisame.
Acesta din urma isi asterne un zambet batjocoritor pe fata, iar eu il privesc nelinistita.
-Pleaca, imi spune.Te prindem imediat din urma.
Fara sa comentez, ma intorc si o rup la fuga.
Alerg putin, pana imi dau seama ca nu o fac destul de repede. Privesc in spate. Deocamdata companionii mei nu sunt in urma mea. Si ce ma fac daca ei vor continua sa se lupte pana ce ajung la cladire?
Cu toate ca mi-e frica sa merg singura pe-aici, incerc sa ma gandesc la o modalitate pentru a-mi mari viteza si conspectez episoadele din „Naruto”.Ei, cand alearga, isi lasa mainile in spate, corect? Sa incerc si eu... Imi duc mainile in spate si le las in bataia vantului. Nu e cine stie ce imbunatatire, dar merge.
Incep sa ma gandesc la o strategie. Cum oare sa scot eu toti oamenii din cladirea aia?
Hai, Marina, gandeste, gandeste! Aproape ca simt cum imi iese fum din creier. Macar de ar fi productiv!... of, parca as fi un copil mic ce isi face strategia la „X si O”... Hmm, copil mic... Copil mic! Asta e! Ma voi da drept un copil care...care ce? Care ii anunta cu fata de catelus plouat pe cei din cladire ca tocmai au fost atacati! Ha! Ce desteapta sunt!
Mai alerg cateva sute de metri si aud fosnete in stanga si in dreapta mea. Ma uit in jur si ii vad pe Itachi in dreapta si pe Kisame in stanga.
In sfarsit! Acum trebuie doar sa ajungem mai repede la cladire!
„Nu, stai, stai!” imi urla subconstientul. „Cum ai de gand sa te dai drept copil cand ai pelerina Akatsuki pe tine?!”
Asa e, fir-as a naibii de proasta! In timp ce alerg, deschid la repezeala fermoarul pelerinei si o dau jos. Bun, si acum ce fac cu ea?
Fara sa spuna nimic, Itachi mi-o ia din mana. Ma pregatesc sa-i multumesc, dar Kisame ma intrerupe:
-Intri pe-acolo, spune aratandu-mi o usa dubla.
Inclin capul, in semn ca am inteles si grabesc pasul. In fata usii sunt doi paznici. O.K., deci nu pot intra acum.Alerg pana la un copac si ma ascund in spatele lui. Itachi si Kisame o iau inaintea mea si ii ataca pe cei doi paznici. Nu astept sa vad cine invinge si ma grabesc sa intru in cladire.
Ajung intr-un hol imens. Merg grabita si dau buzna in prima camera pe care o vad. Aici sunt sapte oameni. Sapte perechi de ochi, care ma privesc incruntati. Nu ma las intimidata si incep, abia reusind sa respir:
-Afara sunt doi oameni imbracati in pelerine negre cu nori rosii si vor sa va atace!
-Nori rosii?! tipa trei ninja si ies in fuga din camera.
-Tu cine esti?ma intreaba altul.
Eu ii raspund ceva ce nu are nicio legatura cu intrebarea lui:
-Au spus...ma omoara...daca nu-i ajut...dar nu vreau...
Reusesc chiar sa plang, ceea ce se dovedeste a fi destul de usor, avand in vedere ca am fata uda de la ploaie.
-Bine...spune alt ninja care pare a fi liderul acestui grup.Voi doi ramaneti aici (si arata spre cei mai indepartati de mine) si aflati mai multe de la ea(si arata spre mine). Iar tu, (se uita spre ultimul, care nu a fost bagat in seama) te duci si ii anunti pe ceilalti.Doar acolo ( accentueaza cuvandtul „acolo”), nu lasi decat un paznic. In rest, ii pui pe toti sa iasa si sa apere satul cu orice pret.
Am zis eu ceva despre sat?! Anyway...Ultimul incuviinteaza din cap si pleaca. La fel face si liderul. Ramanem eu si cei insarcinati sa ma interogheze.
-Stai jos, imi spune primul, aratandu-mi un scaun.
Merg cu pasi nesiguri si ma las sa cad in el.
-Cum te numesti?ma intreaba celalalt.
Inventez un nume la repezeala si il spun.Alta intrebare:
-Ce cauti cu ei?
-Mi-mi-mi-au omorat parintii.Dar pe mine m-au lasat sa traiesc.Mi-au spus ca am o datorie fata de ei.
-Ce datorie?
Nascocesc o chestie total aiurea, insa se pare ca ei ma cred. Norocul meu ca am o imaginatie bogata!
-Din ce sat esti?
Uuups... Nu m-am gandit si la asta.Spun primul sat care-mi trece prin minte:
-Satul Ploii.
La vorbele mele, cel care mi-a spus sa stau jos isi apropie fata de a mea.
-Minti, imi spune, iar pe mine ma trec fiorii.
Cum si-a dat seama?! Nu ma mai pot juca. Deci abordez comportamentul afurisit:
-Si ce?intreb, apoi imi trag de pe maneca un kunai pe care l-am ascuns aici dupa antrenamentul cu Itachi si il injunghii pe cel din fata mea in inima (sau undeva pe-acolo).
Cum vede asta, celalalt da sa fuga spre usa, dar eu, cum sunt mai aproape de ea, ajung prima la ea, blocandu-i iesirea.
Nu-i las timp de gandire si ii dau un sut in punctul sensibil (lovitura la care am inceput sa ma perfectionez), apoi fug, smulg kunai-ul din inima primului tip si i-l infig celuilalt in spate.El cade la pamant si abia mai poate face vreo miscare.
Ies repede din camera si alerg spre scara ce duce la primul etaj, asa cum mi-a spus Kisame sa fac.
Urc treptele, apoi o iau la dreapta spre holul lung si ingust.Pe pereti sunt agatate niste lampi.

In graba mea ma lovesc de unul dintre pereti.Fara sa-mi pese daca am daramat ceva, urc cea de-a doua scara, cea care duce la al doilea(si ultimul) etaj.
O iau din nou la fuga si ma opresc in fata ultimei usi de pe coridor.
Respir adanc, pentru a ma linisti putin, apoi deschid usa.
Primul gand care-mi vine in minte atunci cand il vad este : „Oh, Doamne, traieste!”,apoi picioarele mi se inmoaie si sunt nevoita sa ma sprijin de tocul usii, ca sa imi revin.
Zambetul cu care m-a obisnuit la prima noastra „intalnire” ii revine pe buze, iar eu paralizez de frica, simtind cum tot curajul pe care l-am acumulat pana acum se duce naibii.
So... Ati ghicit cine e?

_________________________

P.S.Imi cer milioane de scuze, dar este posibil ca saptamana asta sa nu postez deloc, deoarece sunt in clasa a opta si imi dedic mai tot timpul invatatului...O sa fac tot posibilul sa mai pun unul saptamana asta, dar nu promit nimic...

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

pus acum 11 ani

Anzelotte
Kawaii Panda

Din: Spitalul de nebuni
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 604

Preeeeehezeeeeent,ma rog...intarziata...Am ghicit cine e,e....*tobe pe fundal*....nu va zic

.Dar ma intreb:"Cum de treaieste?"Oricum...cu critica sunt,sau nu sunt,ba ori sunt,ba nu mai sunt....*intelegi tu*...
Te inteleg ca esti a 8-a,ca mine,si stiu prin ce treci:licee,teze,examene,dar din fericire eu am terminat cu astea:P(ma laud).Luni predau cartile yay.Atat cu viata mea personala...
Astept next-ul.Ja ne

_______________________________________
Garfield,Urahara,Soul,Toshiro and Hirako ARE MINE!!!

pus acum 11 ani

*****Piersicuta*****
Membru

Din: Orasul Ascuns in Roua
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 73

Cine e?! Cine esteeee?! Ma omori aici de zile, acum serios... cine este?! Hahh... ne lasi mult prea mult in suspans! Capitolul super ok, pune nextul cat poti de repede!

_______________________________________

Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^

pus acum 11 ani

Reën♥
Greieraş

Din: Konoha
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 110

Ai ai ai...asta sigur este un fic de succes. Imi place foarte mult ideea si...eh, nu are rost sa continuu ca fac aici capitole intregi cu laude pentru tine dar, in orice caz le meriti. Anyway, abia astept sa vad ce se va intampla si luna viitoare ai votul meu la BFOTM

Pana atunci bye bye dear si succes cu examenul.

_______________________________________

Sasori♥, Kei and Ryuu are mine! So, stay away!!!
Timm`, Haru, Ralu, Marina (Crow), Denisa (Crazy.killer), Lulu (Psychòpath), Mary (Ofelia~) and Ioana (Enderlicht) are MINE!^^So, stay away!

pus acum 11 ani

Forever Young
Critic

Din: Suna
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 1150

Suspans...oare e cine cred eu ca e? Oare? In orice caz, sunt super mega ultra extra curioasa sa vad ce se intampla in continuare.
Mdah, nu-s prea buna la comentarii, deci sa sti ca eu sunt deacord cu toate laudele ce-ti sunt adresate, le meriti pe deplin.
Noroc cu examenul!

_______________________________________
Daya is mine! Forever! And Ever! Just mine :3
Am fost: Zuzu, Forever Young, Miss*M, IceWolf o.o

pus acum 11 ani

Crow.
Critic

Din: Akatsuki Hideout
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 143

Eh, uite ca, desi am spus ca s-ar putea sa nu, tot am venit cu un capitol nou

Spor la citit!
____________________

Capitolul 7- Am I dead?

Stau ca proasta si ma holbez la zambaretul din cauza caruia era sa mor otravita in padure.Cum naiba traieste?!
-Nu ma asteptam sa te vad din nou, scumpete, imi spune el, marindu-si ranjetul.
-Acelasi lucru si pentru tine, ii raspund eu, in ciuda fricii pe care o simt.
-Mda, sa zicem ca am fost norocos. Din pacate, nu pot spune acelasi lucru despre tine. A doua oara nu mai scapi vie.
-Si ce, ma rog, imi faci, ca sa ma omori?il intreb, simtind cum, incetul cu incetul, curajul meu isi reia locul de onoare.
-Chiar vrei sa iti enumar toate lucrurile pe care ti le pot face?Tot ce ti-am facut in padure sunt doar o joaca de copii, pe langa ce iti voi face acum. Iti vei dori sa fi murit atunci.De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, chiar ai fi murit, daca nu te salva el...
Cineva se laudaaa!Dar stai putin, asta deviaza de la subiectul discutiei.Deci revenim:
-Lasa asta acum, ii spun eu. N-am venit aici pentru a depana amintiri, sunt aici pentru a lua ceea ce pazesti tu. Asa ca, te rog, da-te la o parte.
-Mi-e teama ca nu pot face asta, raspunde el, prefacandu-se trist.
-Atunci nu am de ales, decat sa te omor.
„Daca nu le duc pergamentul, cu siguranta nu voi mai avea mult de trait... Mai mult ca sigur ca asta e un test, pentru ca, Itachi si Kisame s-ar fi descurcat cu astia si cu o mana legata la spate. Dar ce naiba vor sa le arat prin testul asta? Cat de loiala sunt? Sau cat de puternica? Desi, asta nu prea conteaza acum...Tot ce trebuie sa fac este sa il trec. Usor de spus, greu de facut...ei bine, vom vedea ce se va intampla cu mine pana la urma...”cuget eu, nescapandu-l pe zambaret din ochi.
-Cuvinte mari pentru o fetita, spune acesta, devenind serios.
Analizez situatia. Deci, el sta sprijinit pe un piedestal pe care se afla pergamentul cautat de mine.
Ma dezlipesc de tocul usii, imi indrept spatele si duc mana la saculetul cu kunai-uri pe care mi l-a dat Kisame dupa ce mi-a expicat cum sa ajung aici. Scot unul si ma pregatesc de atac.
Zambaretul, care acum nu mai zambeste face niste niste semne rapide cu mainile si in jurul nostru se asterne ceata.
Nu mai vad nimic! Nu-mi pot zari nici macar mainile! Fir-ar...!
Ceva tasneste din ceata si ma loveste in cap.Tip si cad pe spate.Ma uit inspre directia din care am fot lovita, dar nu vad nimic.
In desimea cetii, observ un punctulet.Ce o mai fi si ala? Ridic mana in care tin kunai-ul la nivelul fetei, pentru orice eventualitate.
Si cata dreptate am sa fac asta! Punctuletul devine din ce in ce mai clar, pana ce tasneste spre fata mea si imi dau seama ca e un ac otravit, exact ca cel din padure. Reusesc sa ii deviez traiectoria, folosindu-mi kunai-ul. Acul se infige in peretele din stanga mea.
Dar se aude ceva cazand din directia peretelui respectiv. Ma indrept nesigura spre acel loc, bazandu-ma pe simtul meu de orientare. Ajung la locul cu pricina si pe jos vad un mic pergament. Probabil ca a cazut de pe un raft, sau ceva...Ridic privirea si, din cate imi pot da seama, chiar sub una dintre lampi se afla un raft. Am rezolvat si enigma asta....
In acelasi perete in care s-a infipt acul poposeste acum un kunai, dar e putin diferit de al meu. Acesta are legata de cerculetul din capat o hartie exploziva.

La naiba! Ma indepartez cat pot de mult de kunai si ma arunc la pamant. Hartia explodeaza, iar eu imi acopar ceafa cu mana in care tin kunai-ul meu, in speranta ca nu imi va cadea nicio caramida in cap. Becul lampii de pe perete pocneste si arunca scantei in toate partile. Pergamentul de pe jos ia foc, iar mie imi vine o idee. Ma tarasc pe burta pana la el, il iau si bag varful kunai-ului in flacara. Il tin asa ceva timp, cat ma ridic si ma feresc de alte kunai-uri si ace otravite. Cand cred ca sunt gata, tip in ceata:
-Iesi de-acolo, lasule, nu te mai ascunde!
Ceata se incepe sa se destrame si reusesc sa disting o silueta. Fac cativa pasi in fata pana reusesc sa observ trasaturile tipului. Imi zambeste batjocoritor si incepe sa comenteze:
-Vad ca ai ramas la fel de afurisita cum erai si atunci, doar ca, in plus, te aperi mai bine.
Pai te cred si eu, dupa antrenamentul cu Itachi. Dar totusi, nu vreau sa-l mai repet. Inca ma doare abdomenul...
Ma rog, nu asta conteaza acum. Important e sa scap de obsedatul asta. Deci pastrez pergamentul arzator intr-o mana, dar scot varful kunai-ului din flacara. Privesc din nou spre zambaret, dar el nu se mai afla in fata mea. Imediat ii simt respiratia pe ceafa mea, ceea ce imi provoaca fiori pe sira spinarii. Apoi el isi incolaceste bratul in jurul gatului meu si incepe sa-l stranga. Incearca sa ma sufoce.
-Nu tine...rostesc cu greutate, dar in acelasi timp rotesc kunai-ul cu varful fierbinte din cauza flacarii in palma si il injunghii pe zambaret in stomac.
El incepe sa tipe si cade la pamant.
-Tarfa nenorocita...sopteste el.
Eu ma intorc spre el si zambesc.
-Stii ce s-a intamplat cu ultimul om care mi-a zis ca sunt tarfa?intreb eu. S-a ales cu un cutit infipt in mana.Si asta pentru ca e nemuritor si nu pot sa-l omor, oricat as incerca. Dar tu... tu nu esti nemuritor... Asa ca drum bun, mai spun si arunc pergamentul in flacari pe el.
Il las sa tipe in pacea lui si, ajunsa la piedestal, iau pergamentul, mi-l asez pe spate si leg cele doua sfori pe care le are de-o parte si de alta cu un nod in fata.
Ma intorc, strabat holul si cobor primele cateva trepte spre etajul unu, dar ma opresc cand simt miros de fum. Eh, probabil ca e de la pergamentul pe care l-am avut pana acum. Cobor si restul de trepte, pana ajung pe al doilea hol, dar ma opresc si aici, blocata de niste flacari. De unde naiba flacari?! Ma uit in jur, iar pe peretele din dreapta vad ca o lampa nu mai lumineaza. Ah, la naiba! Lampile de la etajul acesta nu functioneaza cu becuri, ci cu torte, iar cand am trecut pe-aici mai devreme, m-am lovit de perete. Atunci probabil ca am daramat torta. La naiba cu prostia din capul meu! Incep sa tusesc, din cauza fumului. Nu am prea mult timp de pierdut!
Ma intorc, urc in viteza scara si ajung in camera pergamentului, unde observ ca hainele zambaretului deja au inceput sa arda. Inchid usa camerei, in speranta ca fumul nu va patrunde atat de repede aici. Merg pana in centrul camerei si privesc in jur, in cautarea unei cai de scapare. Ce ma fac? Fumul incepe sa patrunda si aici, si incep din nou sa tusesc. Ma invart ca proasta in jurul cozii, pana ma impiedic si sunt nevoita sa ma dau cativa pasi mai in spate pentru a-mi recapata echilibrul. Ma lovesc cu spatele de ceva moale. Ma intorc si vad niste draperii. Le apuc cu mainile si le trag. Se rup putin, dar asta ar trebui sa fie ultima mea grija. In spatele draperiilor e o fereastra. Slava Domnului!
O lovesc cu cotul si aceasta se sparge. Imi pun un picior pe pervazul ei si ma apuc cu mainile de rama de sus. Cand fac asta, privirea mi se intoarce pe niste pergamente aflate pe jos, care acum sunt in flacari. Probabil tot de la kunai-ul acela. Nu mai stau sa privesc nimic. Scot capul afara si inhalez aerul curat, spalat de ploaie, al noptii. Ce bine e!... Dar nu am timp sa ma gandesc la asta acum. Focul se intinde cu repeziciune si aproape ca imi atinge piciorul aflat inca pe podea cand, in sfarsit, inarmata pana in dinti cu curaj, il ridic si pe el pe pervaz si sar de la etajul al doilea.
In cadere observ o creanga si reusesc sa ma agat de ea, mai ceva ca Spiderman.

Ma chinui sa ma catar pe ea si ma sprijin cu spatele de trunchiul de care aceasta apartine.
Inchid ochii si ma las sa respir aerul dupa care plamanii mei au tanjit cat timp am fost in preajma focului.
Dar nu ma pot bucura prea mult de senzatia asta, caci o mana mi se infige in gat. Deschid cu greutate ochii si ma gasesc fata in fata cu un om cu ochii prea adanciti in orbite si cu dintii ca de cal. Are parul lung pana la umeri si pe frunte poarta o bandana ninja, care arata, desigur, Satul Cetii. Nu ma lasa sa fac nimic si incepe:
-Ce cauti aici?
Nu ii raspund. Il privesc cu ochi de catelus, in speranta ca se lasa impresionat.
-Nu ai de gand sa vorbesti?
Din nou, tacere. „Te rog, lasa-ma in pace! Marina is a good girl, she didn’t do anything!” ma rog cu toata puterea gandului, stiind insa ca asta nu se va intampla. Omu’ cal isi retrage mana din gatul meu, doar ca sa faca niste semne.
In nici doua secunde, in jurul meu se ridica apa si ma trezesc intr-o mare sfera plina cu acest lichid, creata de mana tipului.
Oh, Doamne! Te rog, orice, dar nu apa! URASC apa! Nici sa inot nu am putut invata, din cauza fobiei mele pentru apa.
Incerc sa fac o miscare, dar nu pot. E de parca as fi paralizata. Sunt moarta!
Nu imi mai pot tine respiratia. Inchid ochii, lipsita de orice speranta. Macar sa mor repede... Imi dau drumul respiratiei si apa imi invadeaza narile, inecandu-ma. Incep sa tusesc si sa ma zbat fara succes.
Pe cat de grava e situatia, pe atat e de stupida. Adica, nu am murit otravita sau sugrumata de Tobi, sau mai stiu eu ce, si mor din cauza unui fata-de-cal, care ma inchide intr-o mare bula de apa? Se pare ca da... Se mai intampla si din astea. Dar nu pot sa cred ca voi muri intr-o lume care nu exista cu adevarat. Raman cu foarte putin aer in plamani si hotarasc ca e mai bine sa nu ma mai zbat, ca sa nu il consum si pe asta.
Voi muri aici, iar parintii mei nu vor sti niciodata unde sunt. Probabil ca ninja din satul asta imi vor lua corpul dupa ce mor si vor incerca sa afle informatii despre Akatsuki, asa ca nu ma va mai gasi nimeni, chiar daca m-ar cauta cineva...Hm, Akatsuki... O multime de imagini imi poposesc acum in minte. Deidara spunand ca arta lui e cea mai mare porcarie existenta, Madara dandu-si jos masca in fata tuturor, Kisame cantand karaoke, partea neagra a lui Zetsu invitand-o pe cea alba la dans , iar Pain si Itachi spunand glume si razand cu gura pana la urechi. Ia stai putin... Toate astea nu au cum sa fie adevarate... Oare delirez? Probabil. Zambesc( sau cel putin incerc sa o fac). Cat mi-as dori insa ca partea cu Itachi si Pain sa fie adevarata. Sa fie si ei putin mai veseli. Ma rog...oricum toate astea nu mai conteaza, tot voi muri. Am dat-o in bara, chiar si dupa ce mi-am impus sa n-o fac... Sunt asa o mare...mare...ma-re...proas...ta...

Plutesc. Nu simt nimic, doar plutesc. Deci sunt moarta? Posibil... Sau poate sunt pe moarte. Si nici macar nu am avut sansa sa aflu cum am ajuns aici... Mi-e dor de mama. Si de tata. Si de toti prietenii mei. Imi ating cu o mana fantomatica lantisorul subtire din aur pe care l-am primit de ziua mea anul trecut si deschid medalionul aflat pe el.

Il ridic la nivelul ochilor si privesc cele doua poze ale parintilor mei: una cu mama, cealalta cu tata.
-Va iubesc...soptesc si las o lacrima sa se strecoare in coltul ochiului meu si sa-mi cada pe obraz.
Zambesc. Chiar daca sunt moarta, se pare ca inca pot plange si vorbi.
Intunericul din jurul meu freamata. Ce se intampla? S-a facut mai frig. Dar cum e posibil? Mi se pare ca aud ceva, ca niste soapte. Ma concentrez si incerc sa deslusesc ce spun. Aud ceva:
-...tremura...
E oare vorba despre mine? Dar nu tremur. Imi privesc mainile. Nu tremur. Dar mi-e frig. Poate ca intr-adevar tremur, dar nu mi-am dat seama.
Sa lasam asta... Am alta dilema acum, si anume cine a vorbit. Era o voce de barbat. Si se adresa cuiva. Deci sunt minim doua persoane.
Ceva imi este pus pe umeri. Apoi imi este strans pe langa umeri, si aud un fermoar ca se inchide. Ma uit in jos, spre corpul meu. Nu vad nimic schimbat. Atunci ce naiba mi se intampla? Parca nu imi mai e atat de frig. Nu mai inteleg nimic!
Simt ca ceva ma loveste peste fata, apoi intunericul incepe sa se destrame. O palma m-a lovit? Dar ce am facut ca sa fiu pedepsita? Pedepsita, ah? Daca toata bataia pe care am mancat-o de cand am poposit in lumea asta se numeste pedeapsa, inseamna ca am facut crime peste crime ca sa merit asta. Dar stai...Chiar am facut doua crime. Una inainte sa ajung la ascunzatoare si una putin mai devreme... Deci merit sa fiu pedepsita...

Cateva raze de lumina mi se strecoara printre gene si deschid usor ochii. Luna ma priveste semeata de pe cer. Sunt asa de confuza.
-Te-ai trezit...spune un om (oare chiar e om?), cu pielea albastra, ca a unui rechin.
Stai!...Rechin?
-Kisame-san...soptesc cu greutate.
Wow! In ce hal imi suna vocea!
Privesc in jur, stiind ca mai trebuia sa mai fie cineva, dar nu e nimeni.
-Itachi-san e plecat sa caute un loc unde sa petrecem noaptea, ma informeaza Kisame.
Asaaa! Itachi! Stiam eu ca mai trebuie sa fie cineva! Incep sa-mi aduc aminte tot ce mi s-a intamplat. Cum am intrat in camera aceea si i-am fraierit pe toti, mai putin pe unul, cum am dat foc la tot, cum am luat pergamentul. Pergamentul! Oare il mai am? Imi duc mana spre spate, dar Kisame ma opreste:
-Pergamentul e acolo, imi spune si imi arata un loc de langa el. Nu stiu cum ai reusit, dar e intreg. Si uscat, adauga, privindu-ma cu subinteles.
Imi amintesc si asta! Am fost prinsa intr-o bula cu apa si acum probabi ca toate hainele mele sunt ude leoarca. Toate mai putin pelerina, care tot timpul acesta a fost la Itachi. Dar acum, o vad pe mine. Deci asta am simtit mai devreme...
-Ai facut o treaba destul de buna cu focul, desi ai fi putut pierde pergamentul, imi spune Kisame.
-Stiu, dar, initial, focul acela a fost un accident. Nu am vrut sa se intample, dar...ma rog... spun si eu, incepand sa simt oboseala.
Il vad pe Itachi venind spre noi. Cu puterea care mi-a mai ramas, reusesc sa ma ridic in sezut.
-Am gasit o pestera, ne informeaza el, apoi ma priveste.
In mod normal, la gandul dormitului intr-o pestera, as fi comentat. Acum insa, atat timp cat pot dormi, locatia mi-e indiferenta.
Dar la ce naiba se holbeaza Itachi? Ii urmaresc traiectoria ochilor si poposesc pe gatul meu. Medalionul meu e deschis. Dar cand l-am deschis nu eram in visul acela in care pluteam? Eh, probabil ca nu. Pun mana pe el si il inchid, acesta facand un usor „click”. Apoi ii privesc pe rand pe Itachi si pe Kisame.
-Multumesc...pentru ca m-ati salvat, le spun, aproape dormind pe mine.
-Nu te puteam lasa sa mori, nu? Doar aveai pergamentul cu tine, spune si Kisame.
Vai ce nobil din partea ta, Fishy Man! Chiar nu trebuia sa iti faci atatea griji pentru mine!
Ma ridic nesigura pe picioare si ma clatin ca un pui de girafa abia nascut. Ma pregatesc sufleteste de inca o coliziune cu pamantul, dar ea nu se arata, caci Kisame imi pune o mana pe umar, sprijinindu-ma.
Incepe din nou sa ploua. Lacrimile reci ale cerului ma invaluie, facandu-ma sa tremur.
-Hai sa mergem, ii spune Kisame lui Itachi. Sau vom raci.
Acesta din urma aproba si ma ia in carca. Apoi Kisame ia pergamentul si porneste pe urmele lui Itachi. Somnoroasa cum sunt, imi pun barbia pe umarul lui Itachi si inchid ochii.

Modificat de tobiisagoodgirl (acum 11 ani)

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

pus acum 11 ani

*****Piersicuta*****
Membru

Din: Orasul Ascuns in Roua
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 73

Ce taareee... presimt o prietenie frumoasa intre Kisame si Marinaaa! Nextul a fost frumos, maare si abia astept nextul urmator!

_______________________________________

Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^

pus acum 11 ani

Anzelotte
Kawaii Panda

Din: Spitalul de nebuni
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 604

Stiam eu *umflandu-ma in pene*!El era,nu m-am indoit nici o secunda

.Frumos,n-am cuvinte.Ca de fiecare data eu sunt aici sa afli ca sunt un fan al acestui fic.
Am vazut mai multe parti in acest capitol care m-au impresionat: amuzate,triste,realiste s.a., dar mi-e lene sa le caut...
Hai cu next-ul.Ja ne

.

_______________________________________
Garfield,Urahara,Soul,Toshiro and Hirako ARE MINE!!!

pus acum 11 ani

Whisky.
Greieraş

Din: Mystic Falls
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 214

Oh... colegutza mea. Nu am cuvinte.
Nu are rost sa iti mai spun cat de mult mi.a placut ca stii deja

So... fa.ti timp si scrie mai repede next.ul

)

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus

pus acum 11 ani

Crow.
Critic

Din: Akatsuki Hideout
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 143

Yeyeye!!! Am terminat cu examenul la romana! Si am adus un capitol nou, putin mai special. Acesta nu are niciun amestec cu restul fic-ului, este doar un capitol pe care am incercat sa-l fac cat de cat amuzant, in speranta ca va mai inveseleste putin in perioada asta...
P.S.:Nu vreau sa va faceti o parere proasta despre mine, nu sunt o betiva, doar, repet, am incercat sa-l fac cat mai amuzant...Ma rog...Va las pe voi sa decideti daca e amuzant sau nu, asa ca spor la citit si la examenul la mate!
________________________

Incarcerata In Casa De Nebuni- Capitol special

O noua zi, noi intamplari, cu organizatia de nebuni ce se numeste Akatsuki. Din primul minut al diminetii sunt trezita de grohaiturile lui Tobi (ca nu pot numi sforait ceea ce face el). Dar, punandu-mi perna pe urechi, reusesc sa scap si adorm din nou.

-Marina-chaaan!ma zgaltaie Tobi si ma trezesc.
-Ce s-a intamplat? intreb eu, scarpinandu-ma la ochi.
-Deidara-sempai a venit mai devreme si a spus ca atunci cand te trezesti sa te duci in sufragerie. Tobi e baiat bun si te-a trezit, pentru ca nu voia ca Deidara-sempai sa se supere.
-Mersi, Tobi-sensei...ii spun eu, buimacita.
Ma tarasc jos din pat, imi iau costumul de antrenament si ma duc in baie. Ma schimb in doua minute, ies si imi asez pijamaua alaturi de pelerina. Apoi merg in sufragerie, urmata de Tobi. Aici ii gasesc pe toti, mai putin pe Pain si pe Konan.
-Buna dimineata...le spun eu si casc.
-’Neata, imi raspunde Deidara si se ridica de pe canapea. Te-am chemat aici, continua el, pentru a-ti spune ca Leader-sama ne-a dat zi libera tuturor, hmm. Asta inseamna fara misiuni, sau antrenamente.
-Mai pe scurt, facem ce vrem noi, il completez eu.
-Mda, atat timp cat nu parasim imprejurimile, facem ce vrem noi,hmm.
-Super!exclam, uitand de somn.Deci, ce facem? ii intreb, asezandu-ma pe canapea, in locul lui Deidara.
Acesta se uita urat la mine, apoi intreaba:
-Cum adica, „ce facem”, hmm?
-Pai e ziua noastra libera, nu? Hai sa facem si noi ceva!...
-Ca de exemplu? Intreaba Kisame.
Ridic din umeri si ma pun pe gandit.
-Bine, pana te gandesti tu, hai sa mancam. Mor de foame, hmm, comenteaza Deidara.
Ne ridicam cu totii de pe canapea si mergem, in sir indian, cu mine in frunte, sa ne satisfacem nevoia de a omori niste mancare. Ma asez la masa pe locul meu, langa Deidara. Incep sa ma indop, pana imi vine o idee.
-Mmm, baieti?intreb eu, inghitind mancarea din gura.
Toti ochii se intorc spre mine. Continui:
-Aveti cumva, din intamplare, bautura?
Imi arunc privirea pe toti cei din camera. Deidara ma priveste sceptic, Itachi ma priveste ca intotdeauna (fara nicio emotie, desigur), Kakuzu se incrunta (hooo ma, ca nu-ti iau banii!), iar restul ma privesc amuzati. Chiar si Hidan.
-Normal ca avem, ateista proasta ce esti!urla ultimul.
-O.K., nu trebuie sa te enervezi. Deci... Pot sa beau?intreb, afisand cel mai dulce zambet de care sunt in stare.
-Atat timp cat nu ne lasi fara bautura, presupun ca da, spune Kisame. E acolo, continua si imi arata cu mana o usa.
Ma ridic vesela de pe scaun si deschid usa. Pe pereti sunt o multime de rafturi, toate fiind pline cu diverse sticle. Le inspectez: diverse sortimente de whisky, coniac, tequila, votca si, desigur, sake. Ma ridic pe varfuri, ca sa ajung la raftul dorit si imi insusesc o sticla de sake. Mai scotocesc putin si gasesc pahare.
-Voi vreti? tip eu, aplecata fiind asupra catorva rafturi mai joase.
-Adu pahare pentru toti! imi raspunde Kisame.
Iau opt pahare si ma intorc, cu ele si cu sticla, la masa. Ii pun fiecaruia paharul in fata si ma asez pe locul meu. Deshid sticla de sake, imi torn in pahar si ma pun pe baut. Imi place, asa ca, intr-un timp destul de scurt, incep sa rad ca proasta din orice. Kisame si Hidan sunt la fel. Cred ca si Zetsu e destul de ametit, pentru ca se uita stramb. Tobi nu a baut deloc, dar oricum el se comporta mai mereu ca si cum ar fi beat, insa Kakuzu, Itachi si Deidara nici macar nu s-au atins de pahare, dar sa bea? Of, o sa fie greu. Imi ridic ochii si ii privesc pe Kisame si pe Hidan, care ma privesc la randul lor. Ca la un semnal, toti trei zambim malefic si incepem sa ii convingem pe cei trei muschetari sa bea. Hidan incearca sa-l convinga pe Kakuzu, Kisame pe Itachi, iar eu pe Deidara. Deci arborez zambetul meu dulce si incep:
-Deidara-senseeei, nu vrei sa gusti macar?
-Stiu ce gust are, hmm.
-Haide, macar un pic... Nu te omoara daca bei o gura („sau o sticla” adaug in minte).
-Bine, dar doar o gura, hmm, se lasa el batut.
Inclin capul afirmativ, extaziata. Deidara ia paharul si il priveste cu scarba. Apoi il duce la gura si soarbe bautura din el. Dupa, ma priveste.
-Fericita, hmm?
-Mega!ii raspund si incep sa rad. Dar te provoc sa mai bei, asta daca nu ti-e frica, spun si mai dau pe gat niste sake din sticla(am renuntat de mult la pahar;si eu si Kisame si Hidan avem acum sticlele proprii din care bem)
-Nu mi-e frica, hmm!
-Dovedeste-o, il provoc eu.
Deidara bea continutul paharului, apoi isi mai pune si continua sa bea pana se „inveleste” si el. Ma uit triumfatoare in jur. Kakuzu a fost primul dintre nebautori care a baut (presupun ca l-a mituit Hidan), a urmat Deidara si mai ramane Itachi, care nici de-al naibii nu se lasa batut.
Revin cu privirea la sticla, mai trag o dusca, apoi il aud pe Itachi, care presupun ca i se adreseaza lui Kisame:
-Daca beau, ma lasi in pace?
-Da, jur!ii raspunde Kisame.
Ridic din nou privirea spre Itachi, in culmea fericirii. Acesta bea tot lichidul din pahar, apoi isi mai pune.Asa te vreau, Itachi-sensei!
Mai stam ceva timp la masa, pana cand Itachi „ameteste” cat de cat, apoi Deidara tipa fericit:
-Gata, hmm!Stiu ce sa facem!
Toti ne intoarcem spre el.
-Ce sa facem?il intreaba Zetsu.
-Sa jucam ceva! Dar nu stiu ce...spune si isi muta privirea in jos, ganditor.
Dupa nici un minut, acesta isi ridica extaziat ochii si spune:
-Hai sa jucam „Adevar sau Provocare”!
Toti ne holbam ca prostii la el.
-Da, sigur! Numai copiii joaca prostia asta! tipa Hidan.
-Nu cred ca e o prostie, cred ca e chiar o idee buna, ii iau eu apararea lui Deidara. Nu-i asa, Kisame?intreb, privindu-l cu ochi de catelus.
-Da...Asa cred...raspunde el, evident pus in incurcatura.
-Tobi vrea sa joace! Lui Tobi ii plac jocurile! tipa si mascatul, iar eu ranjesc malefic, avand o idee.
-Daca nu vrei sa joci, ii spun lui Hidan, te inchid cu Tobi intr-o camera, pentru tot restul zilei.
-Ateista nenorocita...Bine, joc! spune el, uitandu-se urat la mine.
-S-a facut!spun eu fericita. Mai are cineva ceva de comentat?
Toata lumea tace.
-Bun, hai la joaca, strig si ma ridic de pe scaun.
Iau sticla de sake cu mine si merg in sufragerie, urmata de toti ceilalti. Ne asezam pe podea, formand un cerc. Eu stau intre Deidara si Hidan.
-Care-i primul? intreb, privindu-i pe rand pe toti.
-Incepe tu, imi spune Kisame, ranjind la mine.
-Bine, raspund si ma intorc spre Deidara. Adevar sau provocare?il intreb zambind malefic.
-Adevar, hmm.
-Ti-ai sarutat vreodata gurile din palme?
Ma priveste nervos, apoi imi raspunde:
-Nu, hmm!
-O.K., tu esti.
-Kisame, adevar sau povocare?
-Provocare.
Deidara nu sta mult sa se gandeasca si spune:
-Te provoc sa-l saruti pe Itachi.
Daca privirea ar putea ucide, dupa cea pe care i-am aruncat-o eu, Deidara ar fi si mort si ingropat.
Cand aude provocarea, Hidan incepe sa rada isteric, tinandu-se cu mainile de burta.
Itachi se uita urat in directia lui Deidara, dar Kisame doar se apropie mai mult de Itachi, indeplinindu-si provocarea.
-Perversi nenorociti!spun eu si imi las privirea in jos, nevrand sa asist la o scena yaoi.
Imi ridic ochii din pamant abia cand il aud pe Hidan cum fluiera si pe Deidara ca ii spune lui Kisame ca el urmeaza.
-Hidan, adevar sau provocare?intreaba omu’ peste.
-Provocare!tipa el ca apucatul.
Kisame se gandeste, iar eu imi permit sa-l privesc pe Itachi, care pare dezgustat. Te cred si eu! Stai doar sa vezi ce-ti fac, Deidara! Kisame ii da o provocare lui Hidan, dar eu nu mai sunt atenta sa vad ce este. Imi pregatesc un plan malefic, pentru a-l prinde pe Deidara la cotitura si a-i aplica o lectie de buna purtare. Nimeni nu se pune cu Itachi si scapa de mine! *malefic laugh*
-Hei, betiva anonima, mai esti cu noi?! ma zgaltaie Hidan.
-Care-i problema ta?tip eu la el.
-Problema mea?! Trebuie sa alegi, ateista nebuna ce esti!
-Ce, eu? intreb, iar Kisame aproba, privindu-ma ciudat. Bine atunci, continui eu, aleg provocare.
-Foarte bine, asta si asteptam! Te provoc sa-l lasi pe Itachi sa foloseasca Mangekyo Sharingan pe tine! striga el si incepe sa rada.
-Refuz!tip eu, dar nimeni nu ma ia in seama.
-Hai sa terminam odata cu asta ofteaza Itachi si se ridica de pe locul lui, apropiindu-se de mine.
-Nici gand!sar eu ca arsa, neuintand sa-mi tin privirea in pamant.
-Potoleste-te, nebuno! tipa Hidan, ridicandu-se si incercand sa ma tina pe loc.
Se ridica si Deidara, ranjind si imi pune mana pe barbie, ridicandu-mi capul. In tot acest timp Hidan ma imobilizeaza, rasucindu-mi mainile la spate.
-Vedeti voi! le spun printre dinti celor doi, dar nu apuc sa mai fac nimic caci il vad pe Itachi in fata mea si imediat ma trezesc legata de un stalp, intr-o lume cu cer rosu si nori si luna gri.
Fir-ar! Ce naiba o sa-mi faca?! Incep sa tremur de frica. Itachi nu ma lasa sa ma gandesc mult la ce va trebui sa indur, caci imi spune:
-Timp de 72 de ore incepand de-acum, vei ramane legata de stalpul asta si nu vei putea sa te misti sau sa faci orice altceva. Si nici nu vei avea cu cine sa vorbesti.
Apoi imi intoarce spatele si pleaca.
-Stai, stai. STAI! O sa innebunesc, daca ma lasi asa!ma milogesc eu, fara succes, caci in curand el dispare si raman singura cu gandurile mele.
Trece o vesnicie pentru mine, pana aud altceva in afara de planurile mintii mele:
„Au mai ramas 71 ore, 59 minute si 59 secunde.”
-FIR-AAAR!tip eu si neprimind niciun raspuns, imi inchid ochii, gandindu-ma la tot felul de chestii.

Habar nu am cum au trecut cele 72 de ore, dar acum m-am trezit in sfarsit din transa, ca sa-i spun asa, si genunchii imi cedeaza, iar Hidan si Deidara, ca doi gentlemeni ce sunt, ma lasa sa cad.
-SA VA IA NAIBA PE TOOOTI!tip eu, tarandu-ma pana la Tobi. Tobi-sensei, zi ceva,te rog, te implor, orice!
-Marina-chan se simte bine?intreaba acesta plin de inocenta.
-Nu!!!M-a torturat la greu!spun si ii arunc o privire plina de repros lui Itachi.
-Ce i-ai facut de a innebunit in halul asta?il intreaba Kisame pe Itachi, razand cu gura pana la urechi.
-Nu am avut cum sa misc sau cu cine sa vorbesc pentru TREI ZILE!tip eu.
-Asa iti trebuie, tarfa galagioasa! spune Hidan, ranjind.
-Tu vorbesti de galagie?!intreb si il fulger cu privirea.
Iau sticla de sake si o arunc spre Hidan, tindindu-i capul. Acesta o prinde insa din zbor, si incepe sa bea.
-Mersi, spune si imi face cu ochiul.
-Era sticla mea, boule!
-Stiu, vaco!imi raspunde si bea din nou.
-Fir-ai tu sa fii! Va urasc pe toti!
-Si pe Tobi?intreaba respectivul cu un ton plangacios.
-Nu, pe tine nu, Tobi-sensei.
Vreau sa ma ridic, dar...picioarele nu ma asculta. Ii privesc intrebator pe camarazii mei de joc, pana cand Kisame incepe:
-Ma si miram cum de nu a lesinat dupa ce Itachi a folosit Sharingan-ul pe ea. Presupun ca din cauza bauturii nu a avut un efect asa puternic. Dar se pare ca tot e putin afectata.
Il privesc nervoasa, dar, dupa alte cateva comentarii din partea celorlalti, incep din nou sa rad si ma tarasc la locul meu, pentru a continua jocul.
-Kakuzu, adevar sau provocare?intreb.
-Eu nu joc porcaria asta!spune el si ne paraseste, ducandu-se in camera sa.
Ne holbam toti la el pana cand iese din raza noastra vizuala. Apoi, vazand ca nu spune nimeni nimic, ma intorc spre Zetsu:
-Adevar sau provocare?il intreb, zambind.
-Adevar, spune partea neagra. Nu, provocare!il contrazice cea alba.
Eh, asa se intampla cand ai personalitate dubla. Oftez si ii las sa se certe, pana apeleaza la un compromis si aleg adevar.
Ii intreb ceva plictisitor, fiindu-mi lene sa ma gandesc la ceva nostim sau jenant, iar Zetsu imi raspunde. El il intreaba pe Tobi, care alege tot adevar. Tobi il intreaba pe Itachi, care (evident), alege tot adevar. Si tot asa, jocul continua sa se desfasoare, timp in care eu imi iau o sticla noua de sake, pentru ca pe a mea si-a insusit-o Hidan. Stau si ascult intrebarile si provocarile tampite pe care si le arunca unul altuia, pana vine randul lui Deidara.
-Marina, adevar sau provocare?ma intreaba si imi zambeste pervers, probabil din cauza alcoolului pe care l-a baut.
-Ma simt norocoasa, fir-ar al naibii!tip eu. Adevar...SI provocare!!!
Blondutul isi largeste zambetul si imi raspunde:
-Bine, atunci. Este adevarat ca, in secret, iti place de unul dintre noi?
„Eh, ce am de pierdut?”ma gandesc si aprob fara ezitare, band o gura de sake.
-Bun. Te provoc...spune el si lungeste momentul intr-un stil dramatic, incat imi vine sa-i dau un pumn in fata. Te provoc sa-l saruti pe cel pe care il placi.
Inghit tot sake-ul pe care il am in gura dintr-o data si ma inec cu el. Poftim?! Ai innebunit?! Cand ma opresc din tusit, il privesc pe Deidara cu groaza.
-Nu, in nici un caz! Nu fac asa ceva, si nu aveti cum sa ma obligati!spun si sar din nou de pe locul meu, la fel cum am facut la provocarea anterioara, dar de data asta nu astept sa ma mai prinda niciunul dintre ei, ci o iau la fuga pe trepte, pana dau in marea pestera, si observ ca printr-o gaura se vad stele.
Ce naiba? Am jucat atat de mult, incat s-a intunecat? Ei bine, cand te distrezi, timpul trece repede. Dar, ma rog, nu asta conteaza acum. Ies prin acea gaura si dau in padurea bine cunoscuta de mine. Privesc in spate si ii vad pe toti, alergand dupa mine, razand.
Atenta fiind la cei din spatele meu, nu imi dau seama ca in drum am o piatra, decat atunci cand ma impiedic in ea. In cadere, imi intorc capul de la urmaritorii mei, iar buzele mele le intalnesc pe ale lui...Pain?! El ma prinde si ma echilibreaza, iar eu incep sa tremur ca varga. Cei din spatele meu se opresc si ei, vazandu-l pe marele „zeu”, care se intampla sa le fie lider.
-Ai grija pe unde mergi...imi spune Pain, privindu-ma incruntat.
-Imi-imi cer s-scuze, Leader-sama...ii raspund eu, paralizata de frica.
„Baieti, va rog, careva sa ma ajute!”ma rog in gand, dar nu primesc nici un raspuns.
Imi permit sa privesc in sus, spre Pain.
-Oricum, ce cauta o fetita ca tine afara, in mijlocul noptii? ma intreaba, imi prinde mana dreapta si, cu ajutorul ei, ma invarte, facandu-ma sa ajung cu spatele la el si cu fata la ceilalti.
Apoi ma trage mai aproape de el si imi sopteste la ureche:
-Te-ai putea pierde...
Simt miros de...alcool?
-Leader-sama, ai baut?
-Putin, imi raspunde el si chicoteste.
Colegii mei de joc, vazand care e situatia, incep sa fluiere si sa aplaude, iar eu ii fulger cu privirea, pe fiecare in parte. Asta imi mai trebuia, un alt pervers. Pe care, apropo, tocmai l-am sarutat! Fir-ar!
-Ce zici, mergem inauntru?intreaba, si chiar si eu imi pot da seama ca pe fata are asternut un zambet pervers.
-Pe naiba inauntru!tip eu si ma smucesc din stransoarea lui.

Dupa toata aceasta "aventura", Pain si restul membrilor Akatsuki, mai putin Tobi si Itachi, au sfarsit batuti mar de catre mine, asezati intr-un colt al camerei, unul peste altul(i-am putut bate pentru ca erau prea beti ca sa isi poata folosi jutsu-rile, hehe).
Deci, totul e bine cand se termina cu bine!

__________________________
Cam atat pe ziua de azi, si sper ca nu v-am plictisit(prea tare)

Modificat de tobiisagoodgirl (acum 11 ani)

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

pus acum 11 ani

Whisky.
Greieraş

Din: Mystic Falls
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 214

Deci... sa analizam :
Ce ???

s-a sarutat cu Pain ?!? Nu pot sa cred. Ma asteptam la Itachi sau si mai bine : la Hidan

OK... in concluzie a fost super-amuzant. Cum ai putut spune ca ne-ai plictisit ? Esti nebuna sau ce ? (nu raspunde)
Mi-a placut mult ideea cu bautura

. Nu intelege gresit... dar a fost originala. Bravo !
Oricum, ne mai auzim.

Modificat de Mady Madutza (acum 11 ani)

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus

pus acum 11 ani

*****Piersicuta*****
Membru

Din: Orasul Ascuns in Roua
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 73

OMG! Mor... mor aici de ras femeiee!! Cum adica 'sa ne plictisim'? Tu stii macar ce inseamna cuvantul ala s-au iti bati joc de noi? Pune nextul repede ca te pap si stii bine asta!

_______________________________________

Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^

pus acum 11 ani

Anzelotte
Kawaii Panda

Din: Spitalul de nebuni
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 604

Imi pare cau ca am intarziat.Ma ierti?:o3.Din cate am inteles ai dat examenele si de asta nu ai putut scrie mai repede.Eu dau alt fel de teste cand intru la liceu si ....complicati mai sunt italieni....
>>Revenim<<
Imi place si ....mi-e lene sa fac o predica despe cum nu e bine sa bei si alte :]]....
Hai cu next-ul.Ja ne

.

_______________________________________
Garfield,Urahara,Soul,Toshiro and Hirako ARE MINE!!!

pus acum 11 ani

*Rina*Mandarina*Rina
Membru

Din: La scoala, alaturi de prieteni
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 383

Doamne tu nu mai pui nextul?! Ne lasi aici sa rabdam asa?! Ficul tau este genial, O.o s-a sarutat cu Pain???! La asta nu ma asteptam nici intr-o suta de ani! Si Pain a baut?! Deja devenise foarte straniu... dar super extra-mega funny! Deci vino cu nextul ca o incurci rau cu noi!

pus acum 11 ani

Whisky.
Greieraş

Din: Mystic Falls
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 214

Chiar asa... lasi lumea sa astepte ?

Pune mana si scrie mai repede next.ul ca murim aici. Nu stiu de restul da' eu sigur mor. Ai grija ! Nu vrei sa ma ai pe constiinta

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus

pus acum 11 ani

*Rina*Mandarina*Rina
Membru

Din: La scoala, alaturi de prieteni
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 383

Cum a spus si Mady ne ai pe cunostinta! Pune nextul repede ca te omor daca ne omori tu! Te bantuim toata viata!

pus acum 11 ani

Crow.
Critic

Din: Akatsuki Hideout
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 143

Imi cer milioane de scuze, dar nu am inspiratie, mi-a plecat muza la plimbare :]]...
Ma rog, jur ca incerc sa scriu, dar nu-mi iese nimic...
Dar imi pun capsorul la contributie si o sa reusesc eu sa scriu ceva...
So, sorry pentru ca nu am mai postat si sper ca nu v-ati suparat pe mine...

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

pus acum 11 ani

*****Piersicuta*****
Membru

Din: Orasul Ascuns in Roua
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 73

Fara griji, nu murim noi cateva ore sau o zi! Dar pune-l cat mai repede cu putinta ca murim aici de curiozitate! Stii cum se spune... curiozitatea a ucis pisica.

_______________________________________

Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^

pus acum 11 ani

Whisky.
Greieraş

Din: Mystic Falls
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 214

Eu nu m-am suparat pe tine... nu inca.:]] Nu ma baga in seama, stii ca aberez - doar ma cunosti.
Scrie incet, fara graba, si sa vezi ca o sa-ti vina inspiratia.
Te puup :*

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus

pus acum 11 ani

Crow.
Critic

Din: Akatsuki Hideout
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 143

Hei, salut!

Imi cer din nou scuze ca am intarziat atat, am avut o maaare pana de inspiratie. Dar aceasta s-a aratat in cele din urma, si am venit si eu cu un capitol nou! Imi cer scuze ca e mai slab, sau mai mic, sau mai stiu eu cum fata de celelalte, dar, again, nu am avut inspiratie. Oricum, va urez spor la citit si astept pareri!

___________________

Capitolul 8 – Intre sarpe si vulpe

Ma trezesc cu cate o durere diferita in fiecare particica a corpului meu. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e ca stateam in carca lui Itachi si, fiind prea obosita, am inchis ochii si, cel mai probabil, am adormit.
Deschid ochii si ma uit in jur. Din cate imi dau seama, ma aflu in patul meu din camera lui Tobi. Dar nu trebuia sa dormim in pestera aceea? Atunci ce caut aici? S-au razgandit Itachi si Kisame si pana la urma ne-am intors la baza fara sa innoptam in pestera? Exista doar un mod de a afla... Ma ridic din pat si il caut pe Tobi cu privirea. Nu il gasesc. Atunci cand am nevoie de el, nu se arata, al naibii ce e!
Stomacul meu incepe sa protesteze. Bietul de el, i-am promis ramen si nici pana in ziua de azi, nu mi-am indeplinit promisiunea... Probabil ca s-a suparat pe mine... Ce naiba tot aberez eu aici?! Cum poate un stomac sa fie suparat?! Oricum, suparat sau nu, el cere mancare. Urgent.
Imi tarasc picioarele pana ajung in sufragerie. Nu gasesc pe nimeni, deci ma indrept spre camera care contine comoara suprema...mancarea! Intru si ii vad pe Deidara, Itachi si Tobi, probabil asteptandu-ma pe mine. Ma asez pe locul meu obisnuit, langa Deidara, apoi le spun „Buna dimineata!”, iar blondul imi replica:
-Nu mai e dimineata de mult, e ora unu, hmm.
-Huh? Unu dupa-amiaza? intreb eu, si casc, aproape rupandu-mi gura.Ca tot vorbim de ore, cat timp am dormit?
-Mult, imi raspunde Deidara. Cand v-ati intors, Itachi te ducea in spate, iar tu dormeai atat de adanc incat nici macar Tobi nu a reusit sa te trezeasca, hmm. Asa ca am hotarat sa te lasam sa dormi cat vrei.
Incil capul. Nici Tobi nu a reusit sa ma trezeasca, nu? Heeeh, ce tare sunt!
Ma opresc din laudarea persoanei mele, atunci cand stomacul meu imi aminteste ca mai exista si ca e gol. Asa ca adun cam toata mancarea pe care o gasesc pe-aici si ma pun pe infulecat.
Cand, in sfarsit termin, Itachi preia cuvantul:
-Misiunea a fost indeplinita cu succes. Desi ai fi putut sa te descurci mult mai bine de atat, ai reusit sa iei pergamentul.
Il privesc, fericita ca nu am dat-o in bara asa de rau, dar bucuria mea se termina rapid, cand Tobi, pana acum tacut, incepe sa tipe:
-Astazi Tobi te antreneaza! Ne vom distra asa de bine, Marina-chan!
Fir-ar! Am uitat ca azi e randul lui Tobi. Nu putem sa trecem peste antrenamentul de azi? Va rog? Probabil ca nu... La naiba! Il privesc pe Deidara si imi aduc aminte la scenele cu el si Tobi la care radeam de cadeam de pe scaun. Acum, cand fac parte din astfel de scene, numai sa rad nu-mi vine. In fine... Ma ridic de pe scaun si il urmez pe Tobi, care ma conduce topaind spre iesirea din pestera. Ajungem in padure si ma intorc spre sensei-ul meu cel hiperactiv, asteptand instructiuni.
-Tobi te va ajuta sa perfectionezi ceea ce Itachi-san si Deidara-sempai te invata! tipa el.
-O.K., spun eu, inca derutata din cauza somnului.
-Sa incepem! spune el, sarind pe o creanga a unuia dintre copaci.
Il urmez si ma catar si eu pe ramura respectiva. E drept, mai greu, dar reusesc. Apoi, fara sa astept alt cuvant de la Tobi, incep sa sar pe alte crengi. Imi tot maresc viteza, pana cand simt ca ceva imi trece pe langa ureche, ratand-o. Ceva-ul se opreste intr-un trunchi si vad ca e un kunai. Apoi ma uit in spatele meu, pentru a-l vedea pe Tobi, avand in maini cate cinci kunai-uri, pregatite pentru a fi aruncate. Si asta si face el, incepe sa le arunce spre mine. Nu stau pe ganduri, si ma feresc, chinuindu-ma, in acelasi timp, sa nu cad de pe creanga. Se pare ca pana la urma, Tobi poate fi si serios, atunci cand vrea. Trebuie sa fiu atenta la el, deci imi scap mintea de orice gand si ma concentrez.

Dupa un timp de maimutarit prin crengi si ferit de kunai-uri, obosesc rau de tot, cobor din copac si ma las sa ma preling pe trunchiul lui, respirand cu greu. Tobi coboara langa mine.
-Ai scos sufletul din mine, Madara-sen...incep, dar imediat ma opresc, dandu-mi seama de tampenia pe care tocmai am scos-o pe gura.
Automat, Sharinganul lui se zareste prin gaura mastii, iar el isi infige mana in gatul meu si ma ridica, lipindu-ma de trunchi.
Eeeh, ca tot ma bucuram eu ca nu am dat-o in bara in misiune, am dat-o acum, de 100 de ori mai grav.
-Se pare ca uiti repede, imi spune Madara, inclestandu-si degetele si mai tare in jurul gatului meu.
In mod normal, m-as zbate, as incerca sa gasesc o cale de scapare, dar acum sunt paralizata de frica. Nu indraznesc nici macar sa respir (nu ca as putea).
-Ti-am zis ca daca-mi vei mai spune asa, nu vei mai avea o a doua sansa, nu?continua el si ma dezlipeste de pe trunchi, doar pentru a ma arunca cu spatele in altul.
Icnesc si cad pe pamant, cu fata in jos, dar nu stau mult asa, caci ma simt trasa de par, in sus.
-Te rog, orice, dar nu parul...soptesc eu, rugandu-ma sa inceteze.
-Nu parul, zici?intreaba, apoi simt cum busc, imi da drumul si cad in genunchi.
Dar vad ceva cazand in jurul meu. Fire de par... Fire din parul meu, mai exact.
Socata, imi duc mana la spate, in cautarea podoabei mele capilare. Nu gasesc nimic. Innebunita, imi urc mana tot mai mult, pana ce, in sfarsit, ajungand la ceafa, imi gasesc parul. Imediat ce imi dau seama ca a fost taiat, lacrimi incep sa mi se strecoare din colturile ochilor si mi se intrec pe obraji, pana ce ajung in barbie si cad pe pamant.
-Ai avut noroc ca am fost binedispus. Antrenamentul tau de azi se termina aici, acum du-te si linge-ti ranile, imi mai spune Madara si pleaca, lasandu-ma in spate, privind inainte, pierduta in propriile mele ganduri.
Cum am putut lasa asa ceva sa se intample? De ce a trebuit sa fiu atat de idioata, incat sa-i rostesc numele?
Ma chinui sa ma ridic si imi las picioarele sa ma conduca inapoi in baza.
De cum intru in sufragerie, aud un ras isteric, pe care-l recunosc a fi al lui Hidan. Imi ridic ochii inlacrimati din pamant si il privesc cu ura.
-Ce dracu’ ti-a facut Tobi de arati atat de sifonata? intreaba acesta, inca razand. Si ce te-a apucat de ti-ai taiat parul, crezi ca esti mai frumoasa asa?! Iti spun eu ce, esti urata oricum!!!
-Hidan...soptesc eu, clocotind de furie, privindu-l in ochi. Mai spune un singur cuvant si jur ca te bat pana lesini, apoi iti tai corpul in bucatele, le fierb si le dau ca mancare rechinilor!!!urlu, incepand sa tremur de nervi.
-As plati sa vad asta, aud vocea lui Kakuzu, apoi ma intorc, pentru a-i vedea pe el si pe Deidara asezati pe canapea.
Dar uit de ei, cand Hidan tipa din nou:
-De parca ai putea vreodata sa te apropii de mine!
-Priveste-ma!
Ma reped spre el, imi adun toata forta ramasa in pumn si il lovesc in obraz facandu-l sa se dezechilibreze.
-Potoleste-te! aud o voce mult prea cunoscuta mie si imi ridc privirea de la Hidan, pentru a-l vedea pe Itachi privindu-ma ciudat.
-Organizatie de rahat ce sunteti...Va urasc pe toti! zbier eu ca raspuns si ma grabesc sa ajung in camera lui Tobi.
Dupa ce ma asigur ca el nu e aici, ii trag patul si il proptesc in usa, nevrand sa las pe nimeni sa intre. Apoi ma las sa cad langa perete, lipindu-ma cu spatele de el. Imi aduc genunchii la piept, ii imbratisez si imi pun capul pe ei, incepand sa plang. Parul meu, pe care l-am lasat sa creasca acum 3 ani, dupa ce bunica mea s-a stins din viata, nu mai e... Bunica mea avea cel mai frumos par pe care l-am vazut vreodata si ii ajungea pana la genunchi, iar la inmormantarea ei, am facut o promisiune. Am promis ca, pentru a-i pastra amintirea vie, imi voi lasa parul sa creasca si nu-l voi taia niciodata. Dar nu am putut s-o tin, caci iata-ma aici, plangand ca proasta, cu parul taiat. Si totul din cauza prostiei mele.

Ma linistesc putin, ma ridic si ma duc in baie. Ma privesc in oglinda. Nu-mi sta chiar rau cu parul scurt, dar prefer sa-l am cum il aveam inainte. Oftez, scot un kunai si incep sa-mi tai si eu din par, egalandu-l. Madara nici macar nu l-a taiat egal! Macar atat putea face...
„Mai ai si pretentii! Zi „mersi” ca nu te-a omorat! Las’ ca parul creste repede,in timp ce o alta viata nu mai ai de unde sa iei!” ma cearta subconstientul si hotarasc sa-i dau dreptate.
Imi mai tai putin din par, pana mi se pare ca e destul de egal, apoi imi pun kunai-ul inapoi si ies din baie.
Ma asez pe patul meu, ma intorc pe partea stanga si inchid ochii. Stiu ca e prea devreme sa ma culc, dar, decat sa-mi plang de mila, mai bine dorm si, cine stie,poate visez ceva frumos.

***peste 2 zile***

Alaltaieri cand m-am trezit (da, dupa ce am terminat de taiat din par si m-am culcat, am dormit tot timpul, pana dimineata), a trebuit sa trag patul lui Tobi la locul lui. Din fericire pentru mine, acesta nu se afla in camera, asa ca am inceput ziua bine. Dupa ce am mancat si mi-am cerut scuze ca am zis ca asta e o organizatie de rahat, m-am antrenat cu Deidara. Mi-a aratat cum sa controlez pasarile create de el. Au 4 puncte sensibile. Unul sus, unul jos, unul in stanga si unul in dreapta . Primul, cel de sus, este pentru a face pasarea sa zboare inainte, cel din stanga, evident o face sa zboare spre stanga, cel din dreapta, spre dreapta, iar cel din spate o face sa aterizeze.Deidara mi-a aratat cum sa cum sa controlez acele puncte stand in picioare, dar eu, ca o eleva buna care nu sunt, mi-am zis : „pentru ce sa stau in picioare si sa ma chinui sa controlez patru puncte cu doar doua membre, cand pot sta in genunchi, sptijinita cu mainile in fata, astfel putand sa controlez cu usurinta toate cele patru puncte.”
Prima pasare am trantit-o de pamant, cu a doua am intrat intr-un copac, iar cu a treia era sa-l lovesc pe Deidara, care-mi tot facea semne si striga la mine :”Ia-o la stanga! Nu!!! Am zis la stanga!!!Hmm!!!” Sincer, ce naiba sa inteleg, daca el urla la mine?

Ziua de ieri a decurs normal, am avut antrenament cu Itachi, dar m-am aparat mai bine decat data trecuta, asa ca nu m-a batut atat de rau. Plus ca, am impresia ca m-a luat mai usor, probabil vazandu-ma atat de sifonata, dupa ce a avut Madara „grija” de mine.
Mai pe seara, am fost supusa la un nou interogatoriu, unde Pain m-a pus sa-i dau mai multe detalii despre „spionul” lui Sasori. I-am spus tot ceea ce stiu, omitand, desigur, partile in care apare si Naruto.

Iar acum, a sosit in sfarsit ziua cea mare. Aseara, Pain mi-a spus ca in dimineata asta voi pleca in misiune cu senseii mei. Misiunea consta pentru mine in conducerea lui Itachi, Deidara si Tobi la locul unde se va arata Orochimaru, iar pentru cei trei muschetari, in aducerea lui Orochimaru, viu sau mort (preferabil viu), la baza.
Ma trezesc vioaie, ii arunc o privire lui Tobi, care sforaie ca un porc in patul de-alaturi, imi schimb repede hainele (in baie, desigur), apoi ies.
Dau fuguta in sufragerie, ceasul arata ora 8:30, apoi ma duc sa infulec. Bag in mine ca sparta (culmea e ca, oricat de mult as manca, nu ma ingras deloc), apoi ma intorc in sufragerie si ma uit la televizor pana se trezesc si coechipierii mei (da, eu m-am trezit prima...restul celor din Akatsuki sunt foarte „matinali”, trezindu-se, cel mai devreme, la 9:30).
Zi importanta azi, vad ca s-au trezit toti membrii si s-au adunat in sufragerie, pentru a ne ura „drum bun si cale batuta!” sau „duceti-va si nu va mai intoarceti!”. Depinde de fiecare.
Chiar si Pain e treaz. Se apropie de mine, ma priveste fara nicio expresie, apoi incepe predica:
-Misiunea de azi e foarte importanta si am inceput sa am incredere ca nu ne vei trada. Asa ca, pentru binele tau, ai face bine sa nu-mi schimbi parerea.
-Am inteles, Leader-sama, spun eu si aproape ca salut militareste, dar Pain nu e genul care savureaza glumele, asa ca ma las pagubasa.
Si, in sfarsit, dupa ce primesc urarea „du-te si nu te mai intoarce!” din partea lui Hidan, pornim la drum.
Ajungem in padure si ne oprim. Wow, cat am mai mers, deja ma dor picioarele!
-Tu o sa o iei inainte, imi spune Itachi.
-Vei zbura cu asta, hmm, continua Deidara si face o pasare din argila. Pentru a ajunge la podul de care ne-ai spus, trebuie sa o iei spre nord, hmm. Cand ajungi la destinatie, vei face pasarea sa explodeze, pentru a ne arata locatia ta.
-O mica problema, spun eu. Cum o fac sa explodeze?
-Simplu, hmm, imi raspunde artistul. Iti dau un pic din chakra mea, cat sa-ti ajunga pentru o explozie, mai spune si imi atinge fruntea cu doua degete.
Imediat simt ca prin mine curge si altceva in afara de sange. Asa se simte oare cand ai chakra? Ma rog, nu asta conteaza acum. Dupa ce Deidara imi arata ce semne trebuie sa fac, pentru a o face sa explodeze (nu ca eu nu le-as sti), sar pe pasare, o ridic in aer si o fac sa zboare in directia nordului.
Zbor in jur de un sfert de ora, apoi vad podul care ma intereseaza. Scad putin din inaltimea la care zboara pasarea si ma uit mai atent la cei de sub mine, pana vad o lumina portocalie. Oooh, fir-ar! Naruto deja a inceput sa elibereze chakra lui Kyuubi. Nu mai am timp de pierdut! Indrept pasarea spre moaca de cadavru a lui Orochimaru(sincer, chiar nu-i pot intelege pe acei oameni fara ocupatie care il compara pe Orochimaru cu Michael Jackson) si o fac sa zboare inspre el, iar eu sar de pe ea si aterizez atat de gratios, incat aproape ca imi rup piciorul.
Cand calculez eu ca pozitia pasarii ar fi vazuta cu usurinta de coechipierii mei daca ar exploda, fac semnele pe care mi le-a aratat Deidara si strig „Katsu!” cat ma tin plamanii.
Pasarea explodeaza si imi acopar fata cu bratele, din cauza curentului pe care explozia il creaza. Cand acesta dispare, ma uit spre Orochimaru, care ma priveste incantat. Apoi ma intorc incetisor, pentru a-i vedea pe Naruto si pe Saukra si mai nervosi decat inainte. Oh, Dumnezeule, or fi Orochimaru si Naruto inamici, dar au si un scop comun. Sa omoare membrii Akatsuki. Si purtand pelerina cu nori rosii, asta dovedeste ca si eu sunt un membru. La asta nu m-am gandit... Oh, acum chiar am incurcat-o!...

Modificat de tobiisagoodgirl (acum 11 ani)

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

pus acum 11 ani

Whisky.
Greieraş

Din: Mystic Falls
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 214

Vaaai... ce taree.
A meritat asteptarea

... Mi-a placut, nu stiu de ce ai zis ca e mai "slab". Vad ca ti-a venit inspiratia si ai facut un capitol bestial.
Imi pare rau pentru Marina, mai exact pentru faza cu parul.

M-a impresionat povestea cu bunica ei. Pe langa astea a fost foarte amuzant. Am ras cu lacrimi.
Astept next-ul.

Modificat de Mady Madutza (acum 11 ani)

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus

pus acum 11 ani

Widow
Membru

Din: Amegakure
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 586

Insfarsit ti-am citit si ultimul capitol postat.Pot spune ca este un fic la care rad pe saturate si mi-a placut comparatia lui Orochimaru cu M.Jackson.

Este un fic care chiar te captiveaza si te face sa simti ca te afli chiar in mijlocul actiuni.
Cand aduci nextu'?

_______________________________________

Konan ,Pluto , Tayuya and Sakon ARE MINE!

Jared Leto , Amy Lee , Adam Gontier , Billie Joe Armstrong , Laur(Guess Who) , Evan Lester and Sharon den Adel ARE MINE!

● I hate life and life hates me !
● A faithful friend is hard to find;remember man and keep in mind...
● I want to be nobody.
● One day, I shall rule the world ! Until then, I’m going to bed.
●╔═╦═╦═╦╦╗Put this on your profile
║═╣║║╔╣═╣if you are one of the
║║║║║╚╣║║11% that still
╚╩╩═╩═╩╩╝loves ROCK music
╔═╦══╦═╗ Put this on your site
║╩╣║║║║║ if you are
╚═╩╩╩╩═╝ Emo or support Emo.
►εmσ doesn't mean you cut.
►εmσ doesn't mean your gay.
►εmσ doesn't mean your suicidal.
►εmσ is fashion.
►εmσ is music.
►εmσ is people.
►εmσ is being ƒR££

pus acum 11 ani

Hildegard
Critic

Din: Caliacra
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 853

Deci, Marina, ți-am promis un comentariu super luuung? Iată-l! Destul de lung? Ei bine, dacă nu e, mă asigur ca măcar să fie mulțumitor. Am să încep cu acele capitole pe care le-am sărit.

Capitolul III Mission Accomplished!
Un capitol plin de durere și de întrebări, în mare parte, dar asta nu înseamnă că nu au fost bine descrise! Ba din contră, au fost foarte bine descrise și m-au făcut să simt ceea ce simțeam când urmăream episoadele din Naruto. Bravo! Te felicit pentru felul cum scrii ^^

Atunci când Itachi spunea ” O sa te doara” sau ”Mai e putin” chiar păreau spuse de el. O.O Serios! Descrierile tale relevă trăirile personajului tău, cât și atmosfera specifică anime-ului.

Balanța între vorbe și gândurile tale este foarte bine echilibrată. Un exemplu bun ar fi următorul pasaj:
„Itachi...san?
-Mmm?
-Multumesc.
-Pentru?
Oh, Doamne, da’ greu de cap mai esti!
-Pentru ca m-ai salvat...Ca tot vorbim despre asta, de ce ai facut-o?
-Fara motiv...
Mda, sigur, iar eu sunt Zana Maseluta...Dar, ma rog, daca nu vrea sa-mi spuna, n-o va face, oricat de mult m-as ruga de el.”
Ai nenumărate părți ironice pe care nici dacă aș vrea nu aș putea să le selectez pe toate. Așa că, iată câteva:
„Itachi ma ajuta(eveniment mondial!!!Itachi ajuta pe cineva!)”--> Chiar e eveniment mondial, de fapt, nu-mi amintesc ca Itachi să fi ajutat pe cineva de bunăvoie și nesilit de nimeni.

„Termin de baut tot lichdul(care, apropo, are un gust oribil)”--> Toate miros așa... nu există medicament care să nu pută.

„descopar ca Itachi ma priveste.Holy shit!(din nou!)Stai!Calm!Nu te mai gandi la ochii lui care sunt atat de negri si atat de frumosi si atat de...ah, gura!Calmeaza-te si numara pana la 10!Unu, doi, trei,...oare si-a dat seama ca ma holbez la el?” --> Măi, Marina, păi ție la asta îți stă capul? Mă rog, cred că aș fi făcut la fel dacă în loc de tine eram eu și în loc de Itachi era Deidara... .

„Cand ma uitam la „Naruto” si era vreun personaj ranit, ma gandeam: „Wow, dar slab mai esti!Daca si o lovitura ca aia te-a doborat...”--> Cred că toți ne gândeam la asta, dar cine știe cât de dureros era de fapt? Nu vreau să știu, dar vreau...

Capitolul 4-Bun venit in casa de nebuni!

În capitolul ăsta ne descrii și fenomene ale naturii, mai exact ploaia, care mie îmi place la nebunie! Le-ai descris foarte bine și ți-a ieșit acel efect al ploii. Foarte bine este că nu ne-ai lăsat triști, ci ne-ai înveselit cu alte gânduri de-ale tale...malefice! Everybody likes that!
...Pic...A inceput sa ploua sau mi s-a parut mie?Inca o picatura imi cade pe nas.Mda, deci nu m-am inselat...Perfect, am inca ceva care sa-mi faca frig.La naiba!
Clopotelul palariei lui Itachi zangane in timp ce ploaia incepe mai tare.Vreau si eu o palarie asaaa!O.K., uite cum facem, Itachi-san.Ori imi dai mie palaria, ori ii dau foc...Ce alegi?

O secvență tipică cetățenilor turmentați:
-Se fereste (hac)b’ne(hac) asta (si arata cu cutitul in directia lui Itachi)!Da’ stiu ce (hac) fac!Te om’r (hac) pe tine, ca sa te (hac) sc’p da chin(hac)! -->Am știut că asta va zice!

Te felicit și pentru atmosfera din peștera Akatsuki pe care ai descris-o, cât și fiecare membru în parte!
Eu, ce sa fac?ii privesc pe toti cu gura cascata. -->partea mea favorită, ce altceva putem face noi, scritorii de ficuri? Cascam gura!

În special cum l-ai descris pe Deidara:
Are parul desfacut si e imbracat cu un tricou alb si pantaoni lungi, negri.Si casca.Deci presupun ca dormea... --> FanGirl moment 8->

Tobi’s moments!
-Atunci fa ceva care te relaxeaza, balmajesc eu, intorcandu-ma pe partea stanga, cu spatele la Tobi.
Il simt ca pleaca de langa patul meu si il aud cand se asaza pe al lui.
Dintr-o data, un sunet ca de motan in calduri imi zgarie timpanul.Al naibii nenorocit!S-a apucat sa cante!O face special ca sa nu pot dormi! --> Frate, genial omu’ O.O nu m-aș fi gândit niciodată la un asemenea lucru. Mulțumesc Tobi că mi-ai dat o idee de ce să fac când nu pot dormi!

Capitolul 5- Your training starts now!

Să știi că înainte să citesc capitolul ăsta, m-am uitat la poză și mi-am zis ”Ăsta zici că e semn de WC” și ce să văd? Am avut dreptate!

„Cobor din pat si imi tarasc picioarele spre ea.Bat de doua ori(fara rost, pentru ca, ma gandesc ca daca ar fi fost cineva inauntru, ar fi inchis-o),apoi o deschid complet.Ura!Am avut dreptate aseara, chiar e o baie!”

Aici trebuie să-ți laud și calitățile de ”alegător” de fotografii, dacă înțelegi ce vreau să spun. De exemplu, la următorul pasaj, poza pe care ai ales-o e genială și mă face să mă îndrăgostesc de Hidan.
-Tarfa mincinoasa, imi raspunde, ridicandu-se si el din scaun, si ma priveste ranjind.

În momentul în care am auzit că și noi avem chakra, am rămas cu gura căscată! Adică, wooow! Numai că ar fi mai frumos dacă am știi cum s-o activăm...și dacă ar fi reală.

Tobi ăsta e ca un cățeluș, cineva trebuie să-l ducă în pat că el nu se duce altfel! Sau ca un bețivan care nu se poate mișca. Dar eu cred că e doar leneș...
-Hei, hei, stai putin!striga Deidara.Ia-l si pe el!imi spune aratand spre Tobi.
Ma apropii de canapea, ma aplec si ii pun mana pe umar lui Tobi.El tresare.Oare chiar dormea?
-Tobi-sensei?Hai sa mergem in camera, poti dormi acolo.

Nu mai spune nimic, iar eu oftez si il culeg de pe piciorul blondinului.Le spun din nou „Noapte buna!” celorlalti si ma chinui sa-l tarasc pe Tobi in camera, pana cand Itachi imi spune:
-Maine te voi antrena eu.Dimineata, daca vrei, mananci ceva, daca nu, vii si ma astepti aici.Nu pleci pana nu vin eu.
Dar unde as putea sa ma duc, la balamuc? --> Măi, nu e o idee rea, eu cred că de acolo a scăpat!

Bai tembelule, ma sufoci! -->My favorite part!

Capitolul 6- Intalnire cu un prieten
Trebuie să-și spun că felul cum începi fiecare capitol are aceeași idee ”nedormitul”, ceea ce este foarte bine...dă acea senzație de autencititate.
„Cand trec prin fata oglinzii, vad ca cearcanele mele sunt si mai mari si mai evidente decat ieri.Ce mama lu’ proces verbal incearca mosulica asta cu un lollipop pe fata sa-mi faca?!”
Nu deschid televizorul, de frica sa nu-l trezesc pe Deidara, a carui camera e cel mai aproape de sufragerie. --> La faza asta nu pot spune decât ”Aw, ce drăguuuț! :o3”

-Dreptaci?
-Gresit, imi spune Itachi, rece. --> Știam că va spune asta! Știam, da u_u

Nu spune nimic, mi-i ia din mana si ii baga in pelerina. Unde naiba are atata loc in pelerina aia?! Oare are buzunare interioare? Nu am stat sa verific... --> Îmi plac persoanele care pun ”naiba” la mai orice! Sunt așa amuzante când fac asta!

Prea absorbita de nervi ca sa il vad pe Itachi ca a inceput din nou sa mearga, ma trezesc impinsa de Kisame. Il privesc cu repros, apoi incep sa merg pe urmele lui Itachi. --> Again, that feeling. Am impresia că eu m-am ciocnit de Kisame. Ești prea bună în unele părți!

In graba mea ma lovesc de unul dintre pereti. --> Nu vrei să știi ce fel mi-am imaginat asta! Așa amuzant...

Capitolul 7- Am I dead?

Descrii foarte bine atmosfera aia de rivailtate dintre două personaje, iar asta se vede chiar la începutul capitolului. Mi-au plăcut următoarele replici:

-Nu ma asteptam sa te vad din nou, scumpete, imi spune el, marindu-si ranjetul.
-Acelasi lucru si pentru tine, ii raspund eu, in ciuda fricii pe care o simt.
-Mda, sa zicem ca am fost norocos. Din pacate, nu pot spune acelasi lucru despre tine. A doua oara nu mai scapi vie.

-Cuvinte mari pentru o fetita, spune acesta, devenind serios.

-Iesi de-acolo, lasule, nu te mai ascunde!

Lupta ai descris-o la fel de bine ca pe alte pasaje, cât și felul cum ai lăsat locul. Și ai omorât câți oameni? TREI? O să ajungi criminală în serie! Adică deja ai omorât trei oameni și nici bine nu ești sub aripa celor din Akatsuki.

Incarcerata In Casa De Nebuni- Capitol special
Uh, ce capitol interesant, măi Marina. Mi-au plăcut replicile pline de sarcasm și felul cum Hidan, Kisame și Marina i-au păcălit pe ceilalți să bea. Îți imaginezi ce s-ar întâmpla cu lumea dacă ați fi numai voi și băutura? Pfoai, nu vreau să mă gândesc!
Nu mă așteptam ca Marina să-l sărute pe Pain! Adică, dacă ar fi să facem un calcul, trebuia să-i săruți pe aproape toți membrii, așa-i?

O secvență awesome:
Trece o vesnicie pentru mine, pana aud altceva in afara de planurile mintii mele:
„Au mai ramas 71 ore, 59 minute si 59 secunde.”
-FIR-AAAR!

Deci, sper că acest comentariu este flatant, suficient de luung. Și îmi pare rău că n-am mai comentat și ultimul capitol, dar nu-l citisem încă și na, e cam târziu și scriu la comentariul ăsta de ani! Cam atât!

Numa’ bine!

Modificat de keepthefaith 2 (acum 11 ani)

_______________________________________

Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr

pus acum 11 ani

Anzelotte
Kawaii Panda

Din: Spitalul de nebuni
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 604

Iar am adormit pe drum si am ajuns pe la sfarsitul orei...Dar ce borborosesc eu aici?Gata scoala!*Nu baga asta in seama,a scris-o subconstientul meu...*
Madara,Madara,ce-ti fac!Marina,de era in locul tau,fugeam cu pasarea lui Deidara si aduceam toata armata rusa,japoneza si toti mafioti sicilieni pe capul lui Tobi.Cum sa faca asa ceva parilui?
Oricum imi place capitolul si hai cu netx-ul mai rapid.
Apropo,*stirgang* Naruto si Orocimaru,poate imi mai faceti si voi ceva care sa o supere pe Marina,ca...Naruto tie iti aduc un urs maaaare *ca in poveste"Ursul pacalit de vulpe"* iar tie,Orochimaru,vei avea nevoie de atatea operatii estetice cate a suferit Michael Jackson ca sa ai fata ca inainte.In rest nimic.
Ja ne

.

Modificat de Anzelotte (acum 11 ani)

_______________________________________
Garfield,Urahara,Soul,Toshiro and Hirako ARE MINE!!!

pus acum 11 ani

Crow.
Critic

Din: Akatsuki Hideout
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 143

Buna! Am terminat next-ul, chiar si eu ma mir de cat de rapida am fost :]]! Sper sa va placa si imi cer scuze ca a iesit atat de scurt!
Anyway, enjoy!
____________________

Capitolul 9 – Prieteni sau dusmani?

Bun, presimt ca urmeaza sa o patesc... De parca nu mi-a ajuns Madara. Oftez zgomotos si ma intorc mai mult spre Naruto, pastrandu-mi insa un ochi pe Muchimaru (cum imi place mie sa-i spun). Catelusul acestuia, Kabuto, e pregatit sa ma atace, dar sefu’ al mare il opreste:
-Stai...Pe ea nu o stiu... Poate va fi buna de ceva.
La partea asta, sunt de acord cu Serpisor. Sunt buna la ceva. La injurat! Dar sa lasam gluma, sunt prinsa intr-o chestie chiar foarte serioasa in momentul de fata, iar mie imi arde de glume... Tipic! Pana sa ii transmit lui Orochimaru la ce sunt eu buna, il privesc cu teama pe Naruto, care scrasneste din dinti si ma priveste amenintator. Deci hai cu negocierea:
-Presuspun ca daca va spun ca nu sunt aici sa lupt, nu ma credeti, nu-i asa? intreb eu, plina de inocenta.
Naruto maraie la mine... Deci nu ma crede...
-In fine, fie ca ma credeti sau nu, tot nu sunt aici ca sa lupt. Nici macar nu stiu sa lupt... Vreau doar sa vorbesc putin cu voi, atata tot, ii spun eu lui Yamato, privindu-l cu ochii mei irezistibili de catelus.
Naruto nu mai sta sa se gandeasca si sare la bataie, avandu-ma ca tinta pe mine. Inchid ochii si imi spun rugaciunea, asteptand sa fiu lovita, dar asta nu se intampla. Deschid speriata ochii si descopar ca Naruto are infasurate in jurul picioarelor bucati de lemn. Yamato! Multumesc Domnului!
-Mul-multumesc...soptesc.
-Esti un copil, remarca Yamato.
No shit, Sherlock! Cum ti-ai dat seama?
-Ce cauta un copil in Akatsuki?, continua el.
-Crede-ma, sunt lucuri mai importante de discutat acum. De exemplu, faptul ca inca trei membri Akatsuki sunt in drum spre locul asta.
-Si de ce ne spui noua asta?
-Pentru ca trebuie sa plecati de-aici. Eu le-am dat informatiile despre acest loc, dar nu le-am spus ca veti fi si voi aici, asa ca mai bine profitati de ocazie, ca sa-l gasiti pe Sasuke. Ei vor doar sa aiba o „reuniune” cu el, spun si arat cu mana spre Orochimaru.
-Si tu de unde ai stiut sa le spui acest lucru?
-Chiar nu conteaza asta acum! incep eu sa ma enervez. Trebuie doar sa plecati naibii de-aici.
-Cum stim ca putem avea incredere in tine? intervine rozalia, iar mie aproape ca-mi vine sa-mi smulg parul care mi-a mai ramas, dupa ce m-a „coafat” Madara.
-Daca vreti sa vedeti daca am sau nu dreptate, n-aveti decat sa stati aici si sa-i asteptati. Dar eu va spun, nu au nicio idee ca Naruto este aici, asa ca ati face bine sa plecati.
-De ce ne ajuti? ma intreaba Yamato.
-Poveste lunga... N-am timp sa v-o spun acum. In orice caz, daca vreti sa ajungeti la Sasuke...continui in soapta, dar Sakura ma intrerupe din nou:
-Stii unde e Sasuke?!
Imi dau o palma pest frunte.
„Buna treaba, Sakura, zau asa! Pun pariu ca pana si membrii care au ramas la baza te-au auzit!”
-Da, stiu unde e. Dar, inainte sa va spun asta vreau ca tu, Naruto, sa te calmezi. E periculos sa-l lasi pe Kyuubi sa preia controlul. Ai putea sa o ranesti pe Sakura...(nu ca eu nu as vrea, dar ma rog...), spun privindu-l pe Naruto in ochi.
Pare confuz. Te cred si eu... Un membru din Akatsuki tocmai ii spune ca e posibil sa isi raneasca prietenii...Si ii mai da si informatii despre locatia lui Sasuke. Nici macar nu stiu daca ma crede. Eh, nu mai am deloc timp sa ma gandesc la asta acum, caci Orochimaru scoate pe gura o sabie din aia tampita de-a lui si o arunca spre mine. Acum e atunci. Sabia e indreptata spre capul meu, dar eu imi indoi puitn genunchii reusind sa o evit, ridic mana stanga si ii prind manerul. O rasucesc in mana, aducand-o in fata, la timp pentru a ma putea apara de Kabuto, care a profitat de ocazie, atacandu-ma cu un kunai.
Dupa ce mai tip o data la ei sa plece de-aici, grupul lui Naruto chiar ma asculta. Naruto s-a calmat si si-a revenit la normal. Rasuflu usurata.
In momentul de fata, Orochimaru si-a indreptat toata atentia asupra mea, lasandu-i pe Yamato si pe ceilalti sa treaca. Kabuto se retrage langa Serpisor, iar eu arunc sabia cat colo, luand in schimb un kunai din saculetul de la spatele meu.
-Nu o sa avem nevoie de ea, oricum stie prea multe despre noi... Termin-o... spune Orochimaru, avand pe fata un zambet sinistru, care-mi face pielea de gaina.
Acum imi dau seama ca am ramas de una singura cu astia doi si nici macar nu stiu daca senseii mei mai vin dupa mine sau nu. In timp ce Kabuto incepe sa fuga din nou spre mine cu kunai-ul in mana, eu il scap pe al meu, si raman blocata, intr-un atac de panica. Inima imi bate nebuneste, aproape ca imi iese din piept. Respir extrem de greu. De ce naiba nu pot face nicio miscare? Sunt chiar atat de fricoasa? Haide, trebuie sa ma misc! Nu mai am sanse, caci Kabuto e mult prea aproape de mine, asta mi-a fost...
Dintr-o data sunt luata pe sus de cineva, in timp ce alti doi oameni aterizeaza pe locul unde am stat eu pana acum cateva secunde.
-Poti respira acum, e in regula,hmm, mi se spune si recunosc vocea ca fiind a lui Deidara.
Deci au venit... Exact la tanc! Deidara ajunge cu mine pe pasarea din argila cu care presupun ca au venit pana aici si ma lasa pe ea.
-Pleaca folosind asta, hmm , imi spune aratandu-mi cu un deget catre pasare. O iei in directia aia si ocolesti. Nu vrem ca ei sa stie in ce loc se afla baza, hmm, imi mai spune, aratand cu mana exact directia in care Naruto si ceilalti s-au ascuns, apoi sare de pe pasare si se alatura si el luptei.
Nu mai astept alt lucru si, vazand ca acum ma pot misca, fac pasarea sa zboare in fata, chiar pe deasura lor. Vazand asta, Orochimaru scoate limba lui kilometrica si imi urmareste pasarea cu ea, pana cand Itachi il ataca, nelasandu-i nicio portita de scapare.
Nu stau sa vad cum decurge lupta, ci zbor pana unde copacii incep din nou sa se arate, apoi incetinesc, cautand cu privirea grupul lui Naruto.
Dupa cateva minute de zbor, ii gasesc si fac pasarea sa aterizeze usor pe pamant.
-Ai venit...spune Naruto, incruntat.
-Nu v-am spus ca stiu unde e Sasuke? Doar nu era sa va las de izbeliste, nu-i asa? spun si zambesc. In orice caz, trebuie sa gasesc o modalitate prin care sa reusesc sa va ascund, sau ceva, continui, incruntandu-ma.
Dar ce? Hai gandeste, ca de-aia ai cap!
-Asta e! exclam fericita. Intrati in gura pasarii, cred ca incapeti toti.
Bun acum... Cum naiba sa fac sa-i deschid gura? Of si nici nu am suficient de mult timp, ca sa ma gandesc bine la asta. Deci, ma apropii de pasare si incep sa trag cu mainile de ciocul ei, dar acesta nici de-al naibii nu da semne ca ar vrea sa se deschida.
-Pasare tampita... spun si ma las batuta. Deci, prima strategie nu merge, cred ca in cazul asta, ne vom urca toti pe spatele ei, iar voi veti sta in asa fel incat sa nu fiti vazuti, inteles? continui, inca zambind.
Toti patru ma privesc ciudat, apoi aproba si se urca pe spatele pasarii. Ma urc si eu si incepem sa zburam printre copaci. Fac tot posibilul sa nu zbor peste varfurile copacilor, ci printre ele, pentru ca asa suntem mai greu de observat.

Zburand rapid printre ramuri si toate cele, in aproximativ 15 minute, am ajuns la locul unde tin eu minte ca era ascunzatoarea lui Orochimaru. Mai exact, intr-un loc cu stanci.
Inca zburand, trec pe langa toate stancile, pana cand o vad pe cea care seamana cel mai mult cu cea pe care o am eu in minte.
-Asta e! spun si arat cu degetul spre ea.
Sarim toti cinci de pe pasare, iar Sakura se posteaza in fata stancii.
-Daca o lovesti in mijloc, va dezvalui intrarea in ascunzatoare, ii spun eu, apoi ma dau un pas mai in spate, in timp ce Sakura strange pumnul si loveste stanca atat de tare, incat mi se pare ca urmeaza un cutremur.
Stanca se prabuseste, si prin gaura creata, incepem sa coboram scarile spre marele coridor al ascunzatorii.
-Mergeti doar inainte, le spun eu celorlalti si pornesc in fata lor.
Alerg pana ajung aproape de capatul coridorului, apoi incetinesc, mijindu-mi ochii, in cautarea lui Sasuke. Dar nu il vad pe nicaieri! Unde naiba e?
-Naruto...Sakura...se aude o voce din spatele nostru, iar eu ma intorc, speriata, ca sa il vad pe nimeni altul, decat Sasuke!
Fir-ar al naibii! Era in spate! Dar cum? Cand? Cel mai probabil atunci cand a spart Sakura stanca... A fost un zgomot pe care cred ca si iadul l-a auzit.
In ce naiba m-am bagat?! Ochii lui Sasuke poposesc imediat pe pelerina mea, ca deh, m-a pus naiba s-o pastrez pe mine, nu puteam sa o las si eu langa pasare, nu?
-Hainele alea...incepe Sasuke.
-Da, fac parte din aceeasi organizatie ca si Itachi, i-o tai eu, cu destul de mult tupeu. Si nu, nu am de gand sa-l tradez si sa-ti spun tie biografia lui! Asa ca ia-ti gandul!
-Atunci va trebui doar sa te fac sa vorbesti, spune el, privindu-ma de sus.
Cine naiba se mai crede si asta?! Nu suport cand cineva se uita de sus la mine, sugerand ca ei sunt mai buni sau mai stiu eu ce! Plus ca, atat timp cat se ia de Itachi, se afla pe lista mea neagra. I mean, nimeni nu se pune cu Itachi si scapa cu viata din mainile mele! Oooh, ce i-as spune eu vreo doua lui Sasuke, dar sunt Naruto si Sakura aici si nu as face decat sa-i enervez.
Apropo de ei doi, stau si se uita la el ca „magarul la poarta noua”, ca sa spun asa.
Ma rog, am avut prea mult timp de gandire, acum marele si tarele Uchiha isi scoate mareata lui sabie din teaca si o indreapta spre mine.
Ce?! O indreapta spre mine? Devine serios... Mereu mi se intampla la fel. Ma ia gura pe dinainte, si sfarsesc batuta, daca tipu’ e in toane bune. Daca s-a trezit cu fata la cearsaf, sfarsesc ingeras. Si cum Sasuke aici de fata nu e niciodata in toane bune, o sa am parte de un bilet dus spre lumea de sus (sau cea de jos, depinde cui ii place mai mult de mine).
Of, iar aberez! Deci, sa revenim! Sasuke face pasi mici pana ajunge in fata mea si baga Chidori in sabie. Apoi o indreapta spre abdomenul meu. Ma astept sa am in curand un accesoriu nou in stomac, si anume sabia lui, dar aud dintr-o data vocea lui Naruto:
-Rasengan!
Fuge spre Sasuke, cu bila albastra de chakra rotindu-i-se in mana, dandu-mi mie sansa sa scap. Si asta fac. In timp ce Sasuke se fereste de Naruto, eu profit de ocazie si incep sa alerg spre iesire. Cand ajung la trepte, il aud din nou pe Naruto:
-Mersi ca ne-ai ajutat, aaa...!
-Marina! strig eu, iesind din ascunzatoare.
Imi gasesc pasarea in locul in care am lasat-o, ma urc pe ea si o ridic in aer. Intre timp, Sasuke iese si el dupa mine si scuipa o bila de foc in directia pasarii. In ultimul moment, reusesc sa o evit, apasand la repezeala punctul care o face sa zboare la stanga. Apoi il vad pe Naruto ca il ataca, de data asta cu un kunai, dandu-mi din nou sansa sa fug.
Oftez si fac din nou pasarea sa zboare, parasind acest loc, intrebandu-ma daca il voi mai intalni pe Naruto.

Dupa un zbor foarte lung si ocolitor, ajung si eu la baza. „Parchez” pasarea in fata intrarii in pestera, ca altceva nu stiu ce sa fac cu ea, si intru. Hidan sta pe canapea si se uita la televizor. Fara sa spun nimic, ma asez si eu, oftand.
-N-ai murit? Si eu care speram sa mori la datorie! comenteaza Hidan.
-N-am eu norocul asta, oftez, privind in gol.
-Aaah, vrei sa mori? De ce nu zici asa, te rezolv eu! sare el de pe canapea.
-Mai bine lasa, spun incetisor.
Stau cateva minute pe canapea, iar cand vad ca Pain nu se arata sa ma interogheze in legatura cu misiunea, ma ridic de pe canapea si ma duc sa dorm. „Las’ ca ma gaseste daca are nevoie de mine...” ma gandesc in timp ce ma asez pe patul meu si inchid ochii, sperand ca Itachi si Deidara sunt bine. Pentru Tobi nu mi-e teama, doar el e cel atotputernic.
Si da, stiu ca ar trebui sa-mi doresc ca ei sa moara, doar ei sunt cei rai, dar dintre ei si Orochimaru, ii prefer pe ei.
Cu gandul asta imi relaxez toti muschii si las lumea viselor sa puna stapanire pe mine.

Modificat de tobiisagoodgirl (acum 11 ani)

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

pus acum 11 ani

Reën♥
Greieraş

Din: Konoha
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 110

Bai Marina, sincer acum tu chiar esti un geniu:]]
Oare de unde iti vin ideile astea nemaipomenite:-?...okay, okay..sa trecem la lucrul important

...
Mi-a placut capitolul

...a fost genial...mai ales Narutooo..
Dupa Akatsuki, el e urmatorul pe lista preferatilor mei[normaaal]
Oricum, ideile sunt extraordinare, ca de obicei...nici un capitol al acestui fic nu ma plictiseste*nici nu cred ca ar putea sa ma plictiseasca vreodata:]]*..
Deci, ca sa nu o mai lungim....la fel ca in celelalte capitole, m-ai surprins*placut, bineinteles* si astept cu nerabdare next-ul...
Bafta si spor la scris...bye bye

Modificat de Gabi:] (acum 11 ani)

_______________________________________

Sasori♥, Kei and Ryuu are mine! So, stay away!!!
Timm`, Haru, Ralu, Marina (Crow), Denisa (Crazy.killer), Lulu (Psychòpath), Mary (Ofelia~) and Ioana (Enderlicht) are MINE!^^So, stay away!

pus acum 11 ani

Anzelotte
Kawaii Panda

Din: Spitalul de nebuni
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 604

Asta numesti tu scurt?Ar trebui sa vezi tentativele mele de ficuri.Serios,Marina,ai mancat foi cu glume?Spune,ca daca da,sa stiu si eu de unde scoti chestiile astea.
Acum,serios vorbind,Mucimaru?Doamne cat am ras la faza aia.Sau daca e in toane bune,ramai batuta,daca s-a trezit cu fata la cearceaf,adica in toane rele,ei un bilet doar dus sus,sau joc cum ii place mai mult de tine,cum ne-ai spus.Ori,a supus Mucimaru,poate e buna la ceva,la injurat Marina,la injurat.Faza cu injuratul intr-un fel ma caracterizeaza.
Nici eu nu i-as fi spus biografia lui Itachi lui Sasgay nici pentru fabrica de cola.(aici pentru fabrica de cola,as fi zis o parte,mica mica mica)
Nu puteai sa lasi tu pelerina langa pasare?Nu,las' c-ai uitat.Si mie mi se intampla.
Faza la care am ras asa mult a fost cand ai "parcat" pasarea ca nu stiai ce sa faci cu ea.
Chiar,de unde iti vine umorul?La unele faze ori rad cu lacrimi,ori ma inec de la atat ras.
Hai cu next-ul.Ja ne

.

_______________________________________
Garfield,Urahara,Soul,Toshiro and Hirako ARE MINE!!!

pus acum 11 ani

Whisky.
Greieraş

Din: Mystic Falls
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 214

Da... si eu sunt de aceeasi parere. Capitolul a fost genial si foarte amuzant. Daca as vrea sa selectez momentele care mi-au placut as pune tot capitolul.

Sa pui next-ul la fel de repede cum l-ai pus pe asta, ok ?

Modificat de Mady Madutza (acum 11 ani)

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus

pus acum 11 ani

*****Piersicuta*****
Membru

Din: Orasul Ascuns in Roua
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 73

OMG! Sorry ca nu am venit mai devreme... dar nu am putut! Treaba, varuit... lucruri in gen...

Capitolele astea doua au fos geniale [ca restul...]! Nici nu vrei sa stii cat de mult m-am enervat atunci cand i-a fost taiat parul! tremuram odata cu ea de nervi, Madara tampit, magar, idiot ce esti!

Dute in BIIIIIIIIIIIIIIIIIIIPPPPPPPPPPP!

Daca accepti inrebari sa ne spui repede, am sa-i intreb MULTE lucruri pe membrii! Nu vor mai scapa de mine!

_______________________________________

Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^

pus acum 11 ani

Crow.
Critic

Din: Akatsuki Hideout
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 143

*****Piersicuta***** a scris:

OMG! Sorry ca nu am venit mai devreme... dar nu am putut! Treaba, varuit... lucruri in gen...

Dute in BIIIIIIIIIIIIIIIIIIIPPPPPPPPPPP!

Daca accepti inrebari sa ne spui repede, am sa-i intreb MULTE lucruri pe membrii! Nu vor mai scapa de mine!

Ok, s-a facut! Puteti pune intrebari personajelor, si va garantez ca va vor raspunde (altfel vor avea de-a face cu mine :]])
Aaa, si sa nu uit,urmatorul capitol e pe drum, dar nu am idee...din nou :-<
Oricum, astept intrebarile voastre!

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

pus acum 11 ani

*****Piersicuta*****
Membru

Din: Orasul Ascuns in Roua
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 73

Super! Atunci am cateva intrebari!

Madara: Bai tu esti tampit?! Iti rad tot parul, te spanzur sau te inec in Marea Mediterana! Toti Uchiha sunt atat de idioti/perversi/tampiti? Daca da, suntem da-ti BIIP!
Madara: Te urasc mai mult decat orice! Eu stiu cum este sa-ti taie cineva parul si nu inteleg ce naiba te-a apucat! Ai avut si tu candva parul lung deci rebuie sa stii cum e atunci cand te tunzi fetito!
Madara: Mai enerveaza-ma mult ca le spun tuturor celor din Akatsuki cine esti si te-ai dus la fund Creier De Aluna! Cocosel chel nedotat!
Pentru toti cei din Akatsuki inafara de Tobi/Madara:Bai care ma ajuta sa-l omor pe Tobi/Madara? Cel ce se opuna sa stie ca eu is Moartea in carne si oase, ii fur coasa lu' Hidan [nu ca n-as avea una MULT mai mare dar nu doresc sa mi-o murdaresc] si va tai pe toti bucati, apoi va arunc in Iad! De acum eu si Marina pentru voi suntem Sefe! Capisi incompetentilor?! [urland de trezesete mortii din mormant] Eh... uite ca acuma am si o aramata de mori!

_______________________________________

Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^

pus acum 11 ani

Anzelotte
Kawaii Panda

Din: Spitalul de nebuni
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 604

Vad ca putem sa intrebam personajele,deci am si eu cateva intrebari:

Marina: Din ce motiv nu ai fugit din Akatsuki alaturi de Naruto si Yamato?

Pain:Eheee,pretenul meu de sake,ti-a placut sa te "mozolesti" cu Marina?

Konan:Te-ai simti intr-un fel invidioasa pe Marina atunci cand la pupat pe Pain?

Hidan:Ce ai cu femeile?In special cu Marina?

Madara:Simti ceva pentru Marina?Stii cum se spune:baietii care tachineaza femeile,in cele mai multe cazuri se simt atrasi de ele.

Mai am intrebari,dar le pun mai incolo,sa nu fii nevoita sa cauti prin toata lumea Naruto personajele sa le ceri interviuri.

Ja ne .

Modificat de Anzelotte (acum 11 ani)

_______________________________________
Garfield,Urahara,Soul,Toshiro and Hirako ARE MINE!!!

pus acum 11 ani

Crow.
Critic

Din: Akatsuki Hideout
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 143

Deci sunt o maaaare vaca, stiu asta! Imi cer milioane de scuze pentru intarziere, si sper ca nu o sa va plictiseasca prea tare capitolul asta.

______________________________

Capitolul 10 – Razbunarea-i dulce

-Trezirea, tarfulito! Nu-ti ajunge cat dormi noaptea, sau atunci ai alte treburi?!
Imi deschid somnoroasa ochii. Dupa cum ma asteptam, marele idiot care m-a trezit, e nimeni altul decat Hidan.
-Du-te-n ma-ta...murmur eu, intorcandu-ma cu spatele la el.
-Ai atata noroc ca liderul nu ne lasa sa te torturam... Nici nu-ti imaginezi! spune el, apoi simt cum corpul meu paraseste patul, cand Hidan ma ia si ma aseaza pe umarul lui, ca pe un sac de cartofi.
-Gata, gata, sunt treaza, poti sa ma pui jos acum! ma las batuta, dar fara niciun rezultat, caci Hidan nu-mi da drumul. Alooo!! Pamantul catre Hidan, aici ma-ta! Am spus sa ma lasi jos.
Hidan nu-mi raspunde nimic, ci continua sa mearga cu mine pe umar pana ajunge in sufragerie si ma lasa jos, in fata tuturor celorlalti membri.
-Cretinule! spun, apoi il privesc pe Pain, care face cativa pasi in fata, privindu-ma impasibil ca intotdeauna.
-Misiunea, incepe el, a fost un esec.
Il privesc stupefiata. Cum adica, un esec? Nu-mi vine sa cred.
-Orochimaru a reusit sa scape, nu a fost posibila capturarea lui. Dar tu nu ne-ai mintit, a fost adevarat tot ce ne-ai spus, asa ca putem lua ajutorul tau in considerare.
-Si asta... Ce inseamna asta? intreb cu jumatate de gura.
-Ca de acum inainte esti un membru Akatsuki in toata regula, imi raspunde Konan. Deci va trebui sa-ti iei antrenamentele foarte in serios, pentru ca e posibil sa trebuiasca sa mergi in misiuni de una singura, sau, in cel mai bun caz, cu cate unul dintre noi.
O privesc ingrozita pe Konan, gandindu-ma cat de bine i-ar parea lui Hidan sa mearga cu mine intr-o misiune.
Lasand asta la o parte, incep sa-mi caut senseii cu privirea. Cand ii gasesc, ma uit la Pain, sa vad daca mai are ceva de spus si, cum el nu comenteaza nimic, plec de langa el si Hidan si merg la senseii mei. Deidara pare cel mai sifonat dintre toti. E plin de zgarieturi pe fata si respira greu. Chiar si Itachi pare putin extenuat. Dar Tobi... Ei bine, Tobi e ca si nou, doar el nu se baga niciodata in lupta, nu-i asa?
-Ce s-a intamplat? intreb eu, privindu-i pe rand.
-Orochimaru mai avea putin si ceda, imi raspunde Deidara. Dar, cand in sfarsit se parea ca noi castigam, sluga lui... Ku...Ka...
-...Kabuto, il ajut eu.
-Da, Kabuto, cu care ma luptam eu, s-a dus langa el si s-au teleportat de-acolo, un.
-Deci, teoretic, l-ati fi batut, daca nu intervenea aragaz-cu-patru-ochi, asa-i? intreb eu, pentru a ma asigura ca am inteles bine.
-Mda, cam asa, comenteaza Deidara, mai mult pentru sine.
-In orice caz, preia Itachi, azi nu vei avea niciun antrenament, asa ca ai face bine sa te odihnesti. Si sa nu faci vreo tampenie, adauga, apoi pleaca.
Ii privesc spatele in timp ce se indreapta spre camera sa. Oare ce-a vrut sa spuna prin „sa nu faci vreo tampenie?”
„Si-o fi dat seama ca stiu ca Tobi e Madara?” imi intreb subconstientul.
„Nu ca aproape i-ai fi spus numele in prima ta zi aici, sau ceva...” imi raspunde acesta, ironic.
„Daca nu erai parte din mine, ti-as fi spus sa te duci naibii, dar asa...”oftez, abandonand cearta pe care subconstientul mereu o castiga.
Pleaca si Deidara, Tobi fuge topaind in camera, iar Pain si Konan nu sunt de gasit prin sufragerie. Asa ca singurii ramasi suntem eu, Hidan, Kakuzu, Zetsu si Kisame. Cea mai idioata combinatie! De altfel, ca orice combinatie in care-l pui pe Hidan. Dar nici in camera nu vreau sa merg, nu am absolut niciun chef de idiotenia lui Tobi. Asa ca ma asez pe canapea. Hidan si Kakuzu se asaza in stanga mea, iar Kisame si Zetsu, in dreapta. Deci ma aflu fix in mijlocul lor. Perfect!
Hidan si Kakuzu incep sa se certe pe telecomanda, scotandu-ma din sarite. Astept un moment in care ei nu sunt foarte atenti si le-o iau din fata, dand la un film cu catei.
-Tarfa cretina, cine te crezi sa schimbi canalele dupa cum vrei?! zbiara Hidan si, apucandu-si coasa, incepe sa ma alerge prin toata baza.
Eu fug mai ceva ca la maraton si, ajungand in camera lui Tobi, trantesc usa in urma mea si dau buzna in baie, neobosindu-ma sa bat. Dar nu fac nici doi pasi in baie si ma lovesc de ceva. Mai bine zis, de cineva. Ridic speriata privirea si il vad pe Madara, cu fata neacoperita de masca. Nu stiu cum arata el in „Naruto”, dar, in carne si oase e... Aaah! Nici nu am cuvinte. Daca in momentul asta nu as fi speriata pentru viata mea, as saliva ca proasta la sexozitatea acestui ticalos de o suta si ceva de ani. Dar nu ! Trebuie sa fiu tare! Asta mi-ar mai trebui, ca el sa stie ca imi vine sa salivez atunci cand ii vad moaca. Dar, nu asta conteaza acum, fir-ar al naibii!
-Tu nu stii sa bati la usa cand intri? ma intreaba el cu aceeasi voce pe care o foloseste cand vrea sa ma omoare.
-I-imi pare rau, Ma…incep, dar imediat imi dau seama de greseala, si ma corectez. Tobi, Tobi! Scuze, Tobi! spun speriata.
Madara se pregateste sa-mi dea o palma, dar, cu reflexele mele idioate, ridic piciorul si, ignorand tipetele mintii mele, il lovesc chiar in…sensibilitate.
Acesta icneste si se da cativa pasi inapoi, tinandu-se cu mainile de “locul vatamat ”. Apoi isi ridica furios ochii spre mine, maraind:
-Daca vrei sa ramai in viata, ai face bine sa iesi cat mai repede din camera asta.
-Imi pare rau…soptesc, apoi alerg afara din camera, ignorandu-I pe ceilalti, si ma opresc abia cand, iesind din pestera, ajung in padure.
Observ ca soarele a inceput sa apuna, anuntand sosirea noptii. Ma catar in cel mai apropiat copac, ma asez pe una dintre crengile acestuia si ma pun pe meditat. Madara a avut atatea ocazii sa ma omoare, si totusi nu a facut-o. De ce? Nu cred ca nu a facut-o fara vreun motiv anume, dar care sa fie acela? Sau doar delirez eu, si nu am murit pur si simplu pentru ca Madara a fost in toane bune de fiecare data cand am facut prostia sa-i rostesc numele? Oricum, numai el stie.
Oftez si incep sa privesc stelele care incep incet-incet sa-si faca loc pe cer.

***peste jumatate de ora***

S-a intunecat de-a binelea, dar mi-e teama sa merg inapoi in baza. Astazi m-am pus rau cu doi membri: Hidan si Madara, iar daca nu sunt atenta, as putea sfarsi urat, ca sacrificiu pentru Jashin, sau mai stiu eu cum.
In timp ce eu ma gandesc la toate astea, o silueta se strecoara afara din pestera si asaza la cativa metri de copacul in care stau eu, privind stelele. Desi e intuneric, pot observa ca are parul brunet si ma sperii, crezand ca e Madara. Dar ma linistesc imediat ce imi dau seama ca Madara nu are parul asa de lung, si ca acesta ii apartine lui Itachi.

Stau si il examinez la lumina lunii cateva minute, apoi linistea padurii e spulberata de vocea lui calma, atunci cand spune:
-Stiu ca esti acolo, de ce nu dormi la ora asta?
Apoi se ridica in picioare, continuand sa priveasca stelele. Eu cobor usurel din copac si ma indrept spre Itachi cu pasi mici.
Picioarele nu-mi mai raspund comenzilor si continua sa ma conduca spre el, desi eu le-am impus sa se opreasca.
“Stai, idioato, ce-ai de gand?!” imi urla subconstientul, in timp ce eu continui sa merg, avand o tinta sigura, si anume Itachi.
“O sa te omoare, tampito!”, imi apare alt avertisment, dar il ignor si pe acesta, si cand ajung fata in fata cu Itachi, fara sa spun vreun cuvant, il imbratisez, punand capul pe umarul sau, nepasandu-mi daca ma va omori sau nu.
Stam asa in jur de un minut, fara ca vreunul din noi sa scoata vreun cuvant, pana ce eu ma dau la o parte si il privesc lung.
-Noapte buna, spune el, apoi imi intoarce spatele si pleaca.
-Noapte buna… murmur, mai stau cateva minute in intunericul noptii, apoi intru si eu in baza.
Cand ajung in fata usii camerei lui Tobi, sovai, apoi bat foarte incet.
-Intra, se aude vocea lui Madara din camera, iar eu deschid usa si il privesc cu frica.
Ma astept sa ma injunghie cu un kunai, sa ma spanzure, sa-mi faca orice, dar el doar ma priveste incruntat.
-Nu spune nimic, du-te si dormi, imi spune el.
Inclin speriata capul si ma grabesc sa ma intind pe pat, cu spatele la Madara, inchizand ochii, sperand din tot sufletul ca somnul sa ma cuprinda repede.

__________________________

Cam atat a fost cu acest capitol, acum raspunsurile la intrebari

:

Raspunsuri pentru *****Piersicuta*****:

"Madara: Bai tu esti tampit?! Iti rad tot parul, te spanzur sau te inec in Marea Mediterana! Toti Uchiha sunt atat de idioti/perversi/tampiti? Daca da, suntem da-ti BIIP!"

Eu: Nu...Doar el si Sasuke sunt asa... Sau, ma rog, as putea sa spun ca toti sunt asa, in afara de Itachi... Eeeh, ce mai conteaza ? :-j

"Madara: Te urasc mai mult decat orice! Eu stiu cum este sa-ti taie cineva parul si nu inteleg ce naiba te-a apucat! Ai avut si tu candva parul lung deci rebuie sa stii cum e atunci cand te tunzi fetito!"

Madara: In primul rand, l-am taiat pentru ca asa am vrut eu si nu mi-a pasat catusi de putin. In al doilea rand, daca ea a fost proasta, asta i-a fost ca o lectie.

"Madara: Mai enerveaza-ma mult ca le spun tuturor celor din Akatsuki cine esti si te-ai dus la fund Creier De Aluna! Cocosel chel nedotat! "

Madara: Sper ca nu esti serioasa, nu-i asa? Pentru ca, daca esti, va trebui sa te omor si pe tine, nu numai pe Marina.

"Pentru toti cei din Akatsuki inafara de Tobi/Madara:Bai care ma ajuta sa-l omor pe Tobi/Madara? Cel ce se opuna sa stie ca eu is Moartea in carne si oase, ii fur coasa lu' Hidan [nu ca n-as avea una MULT mai mare dar nu doresc sa mi-o murdaresc] si va tai pe toti bucati, apoi va arunc in Iad! De acum eu si Marina pentru voi suntem Sefe! Capisi incompetentilor?! [urland de trezesete mortii din mormant] Eh... uite ca acuma am si o aramata de mori! "

Deidara: EU! [tipand] Eu vreau sa-l omor, un! Te ajut cu cea mai mare placere!
Hidan: Sa nu te prind ca te atingi de coasa mea, ca te sacrific! Si cine naiba a pus-o pe Marina sefa ?!
Eu: M-am pus singura, dobitocule [scotand limba la el]
Hidan incepe sa ma injure, si asa se termina interviul...:]]

_____________________________

Raspunsurile pentru Anzelotte:

"Marina: Din ce motiv nu ai fugit din Akatsuki alaturi de Naruto si Yamato?"

Eu: Hmmm, ma crezi daca iti spun ca nu stiu? Presupun ca nu am fugit pentru ca stiam ca ma vor gasi oricum, si nu vreau sa le fac celor din Konoha mai multe probleme decat au deja.

"Pain:Eheee,pretenul meu de sake,ti-a placut sa te "mozolesti" cu Marina?"

Pain: Poftim?! Cand a fost asta?!
Eu: In Capitolul Special, idiotule!
Pain: Ce capitol special?!
Eu: Capitolul in care te-ai imbatat ca porcul si m-ai sarutat! [tipand]
Pain: O_O

"Konan:Te-ai simti intr-un fel invidioasa pe Marina atunci cand la pupat pe Pain?"

Konan: Nu...Chiar nu am de ce [aruncand cu sulite de hartie spre mine in timp ce vorbeste] Cum am spus, n-am de ce! ^^

"Hidan:Ce ai cu femeile?In special cu Marina?"

Hidan: Toate tarfele sunt proaste, dar asta [ aratand spre mine ], le intrece pe toate! [ zbierand ]

"Madara:Simti ceva pentru Marina?Stii cum se spune:baietii care tachineaza femeile,in cele mai multe cazuri se simt atrasi de ele."

Madara: De unde ai dedus asta? Cum as putea sa ma simt atras de o imbecila ca ea? Plus ca, m-ar numi fanii pedofil, doar ea e minora, nu?!

_____________________________

Cam atat a fost si cu intrebarile

Aaa, da, sa nu uit :]] Aici este o poza cu fata pe care a facut-o Madara cand a primit "lovitura de gratie" de la mine

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

pus acum 11 ani

*****Piersicuta*****
Membru

Din: Orasul Ascuns in Roua
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 73

Madara:
Haha! Criminal de 2 bani, ce esti... si tu ai slabiciuni nu?

Si uite asa...dupa ce am citit nextul, ascultam muzica rock si iti faceam portretul!
Chiar iti vreau parerea:

Itachi:
Hai nu spune ca nu te-a emotionat imbratisarea! Fara griji... mai astept pana la nunta!

Fatoo... la cat m-am rugat la tine sa pui nextul in sfarsit a venit! Super, ma bucur ca ai pus poza data de mine cu Madara [muwahahaha!] si asteptam urmatorul next!

_______________________________________

Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^

pus acum 11 ani

Whisky.
Greieraş

Din: Mystic Falls
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 214

Marina, ma omori ! Pe langa acest capitol senzational, mi-au placut raspunsurile la intrebari. Si, daca nu te superi, pun si eu o mica intrebare pentru... Madara : Cum poti fi atat de prost ? Ce ai cu Marina ??? Adica... te simti bine cand o ameninti sau ce ? Dar, ce spun eu aici... e evident ca esti indragostit lulea de ea ! Se vede de la o posta. Si nu incerca sa negi.

Nu a fost chiar o intrebare... Dar, astept pareri si de la Marina : Tu ce zici ? Te place sau nu ?

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus

pus acum 11 ani

Anzelotte
Kawaii Panda

Din: Spitalul de nebuni
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 604

Marina!Imi place capitolul si nu prea am ce sa zic,decat ca nu am comentat mai repede deoarece mi s-a luat curentul vreo jum'a de zi,si acum mi-e lene sa gasesc inspiratia de a-ti face un comentariu "a la moi".Imi plac raspunsrile,si astept next-ul.Ja ne

.
P.s.:Pentru *****Piersicuta*****:E leit Madara:]],zici ca i-ai facut poza

.

_______________________________________
Garfield,Urahara,Soul,Toshiro and Hirako ARE MINE!!!

pus acum 11 ani

Psychòpath
Bufniță Flămândă

Din: $$$
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 482

Am aterizat si eu pe la ficul tau in sfarsit . Am citit tot ficul si vreau sa-ti spun ca faci o treaba geaniala aici . Imi place cum descrii totul aici si mai ales intamplarile amuzante cu Tobi/Madara .
La unele faze cu el pur si simplu nu ma puteam abtine sa nu rad . Sunt multe descrieri amuzante aici si cred ca asta si ideea in sine fac tot ficul ! Mi-a placut capitolul asta si mai ales cand Marina l-a imtratisat pe Itachi . A fost prea...frumos !

Defapt , nu numai asra mi-a placut ci TOT .
Acum , vreau sa pun si eu niste intrebari :

1.Pentru Tobi : Ce faci ?! Stai in aceeasi camera cu Marina , ma inseli ?
2.Pentru Itachi : Dude , nu-i asa ca o placi pe Marina-chan?
3.Pentru Marina : Ti-a placut sarutul cu Mister Pain ?
4.Pentru Hidan : Boule :| * nu e o intrebare , doar un mic alint *
4.Pentru Pain : Man , cand o sa sari pe Konan ?

Cam astea sunt intrebarile intrebatoare o.o Spor la scris Mari . Bafta in continuare !

P.S :

Modificat de Chocolate (acum 11 ani)

_______________________________________
Nu ♥

#moneyovereverything

pus acum 11 ani

*****Piersicuta*****
Membru

Din: Orasul Ascuns in Roua
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 73

Felicitari Marina! Ficul tau a castigat! Abia asteptam nextul!

Madara:Am gasit o melodie ce se potriveste perfect in situatia ta si a lui Marina amorezatule!

_______________________________________

Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^

pus acum 11 ani

Crow.
Critic

Din: Akatsuki Hideout
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 143

In primul rand, vreau sa va multumesc tuturor pentru voturi, nu ma asteptam. Sincer.

In al doilea rand, am venit cu un capitol nou, care sper sa va placa!

_________________________
Capitolul 11 – Ce bine era fara telefon...

Dmineata, ha? Asa se pare... Ma ridic in sezut si imi rotesc privirea prin camera. Nici urma de Madara. Asta e bine! Rasuflu usurata si cobor din pat, gandindu-ma la ce as putea sa fac azi. Ah, corect, azi am antrenament. Cu cine? Cu Tobi sau cu Deidara? Sper din tot sufletul sa fie cu Deidara, pentru ca, se pare ca de fiecare data cand raman singura cu Tobi, fac cate o tampenie. Eh, vedem noi.
Imi schimb hainele si plec sa mananc. Aici ii gasesc pe toti, inclusiv pe Tobi. Nu-i dau atentie niciunuia si ma pun pe mancat.

Cand ma opresc, ii privesc pe toti membrii pe rand, asteptand ordine. Iar acestea nu se lasa asteptate, caci Deidara se ridica de pe locul lui si imi face semn sa-l urmez. Fara niciun comentariu, ma las condusa de el afara din baza, binecuvantandu-l in gand ca nu m-a lasat pe mana lui Tobi.
Ajunsi in padure, Deidara face doua pasari si le mareste. Stiind ca una din ele e a mea, ma catar pe cea mai apropiata de mine, in timp ce Deidara sare pe cealalta. Apoi ma intorc cu fata spre el, asteptand instructiuni.

***peste cateva ore***

Antrenamentul meu de azi a constat in controlatul pasarii, in timp ce ma feream de diferite chestii explozive aruncate spre mine de Deidara. Si m-am descurcat binisor, poate chiar bine.
Acum sunt in camera, scormonindu-mi in geanta dupa un clestisor cu care sa-mi prind bretonul, caci a inceput sa ma enerveze. Dau din nou de aceleasi chestii nefolositoare: buletinul, carnetelul, pixul, ochelarii de soare si telefonul, pe care il scot, punandu-l langa mine pe podea, apoi imi continui cautarea. Gasesc in sfarsit ce cautam si fug la oglinda din baie, prinzandu-mi cu grija bretonul. Apoi ma intorc in camera si inchid fermoarul gentii, lasand telefonul afara. Cu el am alte planuri. Il iau de jos si ma intind pe patul meu, cu fata in sus. Intorc telefonul pe toate partile, gandindu-ma la ce-as putea sa fac. Ii scot carcasa si incep sa-l inspectez. Toate par la locul lor, in afara de baterie, care e deplasata. Doar asta?! Adica, am fost atat de proasta, incat sa nu ma uit la baterie?! Poate ca as fi reusit si eu sa sun pe cineva... Poate pe Amashi, sau pe mama, sau politia, sau... Ce naiba aberez aici? Cine sa stie cum am ajuns aici?!
Speram si eu... Ma rog... Acum nu mai conteaza. Dar, sa vad macar daca merge. Asez bateria la locul ei, si apas butonul rosu, care porneste telefonul. Si, surpriza! Chiar merge! Imi vine sa ma dau cu capul de pereti. Mare proasta ce sunt! Cum am putut sa nu ma gandesc la asta pana acum?! Mai are chiar si baterie. Ramanand in pat, incep sa-l butonez, cautand din nou numarul de telefon al lui Amashi. Il gasesc, apac butonul verde, duc telefonul la ureche si... aud vocea doamnei nesuferite care imi spune ca am intrat in perioada de gratie. Fir-ar ea a naibii de roboata!
Nervoasa, cobor din pat si merg din nou sa mananc, fara sa uit insa sa-mi pun telefonul intr-un buzunar al pantalonilor.

Dupa ce imi satisfac pofta animalica de mancare, merg in sufragerie, ma asez pe canapea, imi scot telefonul si incep sa-l butonez din nou. Ajung la cateva poze cu mama si tata si inchid ochii, oftand. Mi-e asa de dor de ei...
Deschid din nou ochii si sunt surprinsa sa-l vad pe Deidara stand langa mine pe canapea, privindu-mi curios telefonul.
-Ce-i ala, un? intreaba el.
-Telefonul meu, raspund eu, ridicand din umeri.
-Aha...Si, la ce te uiti?
-Am gasit niste poze mai vechi cu mama si tata. Aaah, apropo de asta, vreau sa va arat ceva, spun privind in spate in cautarea celorlalti.
Sunt surprinsa sa-l vad pe Itachi privindu-mi telefonul. Apar si Kisame, Pain si Konan, iar eu ma ridic de pe canapea si ma intorc cu fata spre ei.
-Vreti sa vedeti? ii intreb, privindu-i pe rand.
-Ce sa vedem? se intereseaza Kisame.
-O poza cu felul in care aratati voi in anime, ii raspund si zambesc.
Kisame se incrunta la mine, Deidara aproba inclinandu-si capul, iar Pain, Itachi si Konan ma privesc...ca intotdeauna.
Eu incep sa caut prin telefon o poza cu toti membrii, care sa nu fie comica, perversa, sau sa ii arate Sharinganul lui Tobi. Si, dupa indelungi cautari, gasesc una.

-Asta, spun, plimband telefonul prin fata tuturor, pana ce, atunci cand ajung la Pain, acesta imi prinde mana in care tin telefonul, fortandu-ma sa raman in fata lui.
Cand se satura de privit poza, imi da drumul, lasandu-ma sa le-o arat si celorlalti.
Dupa ce ma plimb cu poza pe la toti, ma apuc sa caut altceva, si anume un videoclip: primul opening din Naruto Shippuden.

-Mai am ceva sa va arat... Si va voi explica dupa aceea tot ce vreti, spun si le fac semn sa se apropie, pornind videoclipul.
Toti cinci il privesc fara sa faca vreun comentariu, apoi, cand acesta se termina, Kisame se incrunta si mai mult la mine.
-De ce scria „Naruto” acolo? ma intreaba el.
-Pentru ca asa se numeste anime-ul din care voi faceti parte, „Naruto Shippuden”. Si, da, in acest anime este vorba despre evolutia Jinchuuriki-ului lui Kyuubi, Naruto Uzumaki, raspund, privindu-l calma. Deci, teoretic,nu prea aveti vreo sansa sa-l prindeti, avand in vedere ca personajul principal mereu castiga. Iar Naruto e exact cum l-a descris Itachi-sensei, tipul care tipa apoi ataca. Dar, e foarte puternic. Nu e bine sa-l subestimati.
Ce ma manaca limba sa spun ca l-a omorat chiar si pe Pain, dar nu cred ca el ar fi prea fericit daca as zice asta.
-Atat am vrut sa va arat, in caz ca aveati vreo indoiala cu privire la spusele mele, continui, apasand butonul rosu al telefonului, in timp ce il bag inapoi in buzunar.
Cei cinci pleaca, fiecare cu treaba lui, iar eu fug in camera, sa mai scormonesc putin in geanta, in cautarea unei perechi de casti. Dau inca o data peste aceleasi lucruri nefolositoare, pana cand, intr-un buzunar interior, gasesc comoara: castile pe care le cautam. Le iau, inchid fermoarul gentii si ma intorc in sufragerie, asezandu-ma pe canapea. Infig castile in telefon, imi astup urechile cu ele si incep sa caut melodii. Dau peste cateva OST-uri din „Naruto”, dar acum vreau melodii care sa imi aduca aminte de casa, deci aleg „Bright Lghts”, de Tinchy Stryder si Pixie Lott, pe care o ascultam aproape non-stop, atunci cand eram acasa. Apas pe butonul „play” si melodia incepe. Eu imi inchid ochii si imi las gandurile sa-mi zboare la intamplare prin capsor, uitand chiar si locul in care ma aflu. De aceea, atunci cand simt ca ma ia somnul si deschid ochii, tresar, vazandu-l pe Tobi in fata mea, dar aproape instantaneu imi revin, amintindu-mi unde sunt de fapt. Gosh, melodia aia chiar imi da impresia ca sunt acasa! Dar, ma rog, pana sa apuc eu sa ma plang de asta, incepe Tobi sa tipe:
-Marina-chan, Marina-chan! E Tobi baiat bun?
-Mda... De ce? intreb, pusa in incurcatura.
-Pentru ca e un idiot, un! Tobi, esti un baiat bun pe naiba! tipa Deidara, venind si el, furios. Iar, tu, se intoarce spre mine, tu de ce ii tii partea?!
„Sorry, bro’, el e ala cu Sharinganu’ si deja m-am pus rau cu el, lasandu-l fara mostenitori, deci...”
Dar ma rezum doar la a zambi tamp si a-i raspunde:
-Tobi e baiat bun...
-Tsk... imi replica Deidara si pleaca in camera lui, bombanind.
Tobi imi ofera o imbratisare sufocanta, apoi iese din baza, ducandu-se naiba stie unde, lasandu-ma din nou singura. Ma pregatesc din nou sa imi pun muzica in casti, dar, din pura intamplare, ochii imi cad pe ceas si observ ca e opt si jumatate. Imi scot castile din urechi, apoi casc si hotarasc ca, desi e devreme, ar tebui sa ma culc. Asa ca merg in camera, imi schimb hainele, ma intind pe pat si imi inchid ochii, bucurandu-ma ca azi nu am facut nicio tampenie.

***a doua zi***

Ma trezesc bine dispusa si cu chef de distractie. Tobi sforaie ca porcul in patul de alaturi, dar nu-i dau importanta, acum vreau sa profit de bateria inca incarcata a telefonului si sa ascult muzica. Cobor incet din pat (ca doar nu vreau sa-l trezesc pe Tobi, nu?) si incep sa caut in buzunarele pantalonilor, dar...surpriza! Nici urma de telefonul meu. O.K., poate l-am pus in geanta si am uitat. Incep sa cotrobai si prin ea, dar, deasemenea, nu gasesc nimic. Incepand sa ma panichez, dau fuga in baie si il caut si aici, cu ocazia asta schimbandu-mi si hainele. Dar nu e nici aici. Unde naiba l-am pus?!
Ies in fuga din camera si, ajunsa in sufragerie, incep sa caut peste tot: pe canapea, pe jos, langa televizor, dar nu imi gasesc telefonul nicaieri. Ma panichez si raman in picioare, gandindu-ma unde as mai putea sa-l caut, pana cand aud un chicotit. Imi arunc o privire asupra ceasului. E opt, nu ar trebui sa fie cineva treaz la ora asta... Insa ma iau dupa voce si sunt surprinsa sa il gasesc pe Deidara, stand pe jos, cu telefonul meu in mana, uitandu-se la poze cu...Itachi?!
-Deidara-sensei? intreb eu, apropiindu-ma incet. Ce faci aici?
Abia dupa ce ma apropii mai mult, Deidara pare sa ma observe si se ridica in picioare, privindu-ma amuzat.
-Serios, pasiunea ta e Itachi, un?
Shit!
-Aaah, nu? imi incerc eu norocul.
-Atunci ce cauta atatea poze cu el in telefonul tau? M-am oprit din numaratoare pe la 72, dar am vazut mult mai multe, un.
Omul asta a stat toata noaptea sa se holbeze la pozele din telefonul meu?! Nu se face asa! Telefonul meu este proprietate privata! Fir-ar!
-Imi poti da telefonul inapoi? Te rog? intreb, privindu-l cu ochi de catelus.
-Nu! spune si imi intoarce spatele, incepand sa se indeparteze de mine.
-Stai, stai, unde te duci?!
-Sa-i spun si lui Itachi ce fana are.
-Ce?! Nu! Stai, nu! Da-mi telefonul, te rog!
Deidara incepe sa alerge, cu mine pe urmele lui, spre camera lui Itachi, aflata chiar langa cea a lui Hidan.
-Deidara, da-mi telefonul! marai eu si, vazand ca nu-mi raspunde, ma napustesc in camera lui Hidan si nebagandu-l in seama ii smulg coasa de langa perete, incepand sa-l alerg pe Deidara cu ea.
-Hei, hei! Ce dracu’ crezi ca faci?! se aude vocea lui Hidan si ma trezesc cu el in spatele meu, alergand ca bezmeticul dupa mine.
Si asa incepem noi o joaca de-a Tom si Jerry, timp in care Deidara tot schimba pozele, enervandu-ma si mai tare.
-Cine naiba e asta?! intreaba el la un moment dat, inca fugind.
Imi lungesc gatul putin si reusesc sa vad un colt din poza la care se holbeaza acum. Nici nu imi trebuie mai mult, o recunosc imediat.

Shit! Daca Madara sau Pain vad poza asta, sunt ca si moarta!
-Deidara, te rog, daca nu vrei sa-mi dai telefonul, macar schimba poza! Te rog! strig eu dupa el, dar acesta nu ma baga in seama.
In afara de rugamintile mele si de injuraturile lui Hidan, pe fundal se mai aude o voce: a lui Tobi. Oh, nu!
-Tobi e baiat bun! tipa respectivul, depasindu-ma, alergand in aceeasi linie cu Deidara.
A vazut poza! Ce ma fac, ce ma fac?! In timp ce in minte imi vin o multime de scenarii nu prea placute pentru mine, ma simt atrasa de ceva, si ma trezesc ca incheietura mea e stransa de mana lui Pain. Acelasi lucru ii face si lui Deidara.
-Ajunge, rosteste Pain, iar pe mine ma trec fiorii.
Hidan si Tobi se opresc din alergat si nu mai spun nimic, iar eu scap coasa satanistului din mana.
Pain ia telefonul meu din mana lui Deidara si, dupa ce arunca o scurta privire imaginii, mi-l inmaneaza, privindu-ma fara nicio expresie. Apoi ne da drumul, si mie si lui Deidara, iar eu fug cu coada intre picioare in camera, inchizand telefonul. Ii scot bateria, o ascund intr-un buzunar interior al gentii, inchid fermoarul, si ma asez pe pat, privind in gol. Am facut-o de oaie!
Peste cateva minute, usa camerei se deschide si pe ea intra Tobi. Incerc sa par nepasatoare, dar nu-mi iese. Nu-mi pot stapani tremuratul.
Acesta se intinde pe patul sau, cu fata in sus.
-Interesanta imagine...imi spune, fara sa foloseasca vocea obisnuita a lui Tobi.
Sunt asa o idioata!
___________________________

*****Piersicuta*****:

"Madara:
Haha! Criminal de 2 bani, ce esti... si tu ai slabiciuni nu? Si uite asa...dupa ce am citit nextul, ascultam muzica rock si iti faceam portretul!"

Madara: Tsk... Eu nu am slabiciuni, aia este natura omului!
Eu: Mda-da... :-<
Madara [astupandu-mi gura cu palma]: Si ce naiba e cu poza aia?! Eu nu arat deloc asa!

"Itachi:
Hai nu spune ca nu te-a emotionat imbratisarea! Fara griji... mai astept pana la nunta!"

Itachi: Hmpf! [iesind din camera]
Eu: Ai naibii Uchiha... Tineti totul in voi, ca e sfarsitul lumii daca spuneti ceva!

"Madara:Am gasit o melodie ce se potriveste perfect in situatia ta si a lui Marina amorezatule!"

Madara: 1. Nu inteleg ce legatura exista intre mine, melodie si Marina. Iar 2. Intelegeti odata! Nu. Sunt. Amorezat!!!

Mady Madutza:

" Madara : Cum poti fi atat de prost ? Ce ai cu Marina ??? Adica... te simti bine cand o ameninti sau ce ? Dar, ce spun eu aici... e evident ca esti indragostit lulea de ea ! Se vede de la o posta."

Madara: Ce aveti mai, oameni buni?! Cand o sa intelegeti ca nu sunt indragostit de idioata aia?! Si da, ma simt foarte bine cand o amenint, probleme?!

"Marina : Tu ce zici ? Te place sau nu ?"

Eu: Eu... Aaah... Habar n-am! Intrebati-l pe el, nu pe mine!

Chocolate:

"1.Pentru Tobi : Ce faci ?! Stai in aceeasi camera cu Marina , ma inseli ?"

Tobi: Tobi e baiat bun, Tobi nu insala pe nimeni!
Eu: Baiat bun pe naiba... [soptind]

"2.Pentru Itachi : Dude , nu-i asa ca o placi pe Marina-chan?"

Itachi: Aaah, nu? [facand ce stie mai bine...iesind din camera]

"3.Pentru Marina : Ti-a placut sarutul cu Mister Pain ?"

[privind in stanga, privind in dreapta: nimeni] Eu: Umm...Da, un pic... Dar ramane intre noi, bine?

"4.Pentru Hidan : Boule :| * nu e o intrebare , doar un mic alint *"

Hidan: Ai noroc ca trebuie sa ma rog, altfel te-as fi sacrificat chiar acum!

"4.Pentru Pain : Man , cand o sa sari pe Konan ?"

Pain: Nu e treaba voastra. Nimic din ceea ce fac eu cu Konan nu va priveste.
Konan: O_O
_________________________

Cam atat a fost pentru azi, sper ca nu v-am plictisit!

Inca o data multumesc pentru voturi si ne mai auzim!

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

pus acum 11 ani

*****Piersicuta*****
Membru

Din: Orasul Ascuns in Roua
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 73

Hidan:
Da bai, esti vaca incaltata! Vorbesc la feminin pentru ca esti fata, ai inteles? Marina, nu ma lua in ras am baut putin!

Madara:
Boule! I-au exemplul lui Lala! Bai cat de idioata poate fi lumea?! Tu esti cel mai tampit barbat pe care l-am vazut vreodata, lupta aia cu Hashirama te-a prostit de tot maica! Si nu comenta in fata mea ca te castrez Mr. Pan! Nu.. nu, nu, nu! Aici venea paine! Da, esti o paine! Probleme?
Ce sa mai spun, ce sa mai spui Madara... esti un... animal in calduri, idiot si handicapat! Ai handicap-uri nasoale rau baiete, precum vesnica nemultumire, mostenitori prea sensibili...

Nextul a fost nemaipomenit si mi-a placut foarte mult! Ma asteptam sa o stranga de gat pe Marina! Pune nextul repede!

_______________________________________

Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^

pus acum 11 ani

Psychòpath
Bufniță Flămândă

Din: $$$
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 482

Esti rea ! Rea , rea,rea , rea! Cand este mai interesant lenea ta intervine si spune sa te opresti acolo ! Oricum , chiar foarte frumos capitol . Ma intreb la ce s-a gandit Pain , Deidara si mai ales .. Tobi .
Mi-e frica pentru Marina . Deci...reao ! :]]

Pff...glumesc

.Adu mai repede continuarea !

_______________________________________
Nu ♥

#moneyovereverything

pus acum 11 ani

Reën♥
Greieraş

Din: Konoha
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 110

Deci, mi-a placut jocul de soarecele si pisica

, dar am si eu cateva intrebari:
Madara: De ce iti place sa fi nesuferit cu toti?:o3
Itachi: Recunoaste ca iti place de Marina!...si ca sa nu te dai de gol, iesi mereu din camera*stiu ca am dreptate:>*
Hidan: Tu poti vorbi frumos cu cineva?
Pain: In episodul special, unde ai fost tu mai exact cu Konan?

Cam atat acum, astept sa raspunzi!^^
Bye!

_______________________________________

Sasori♥, Kei and Ryuu are mine! So, stay away!!!
Timm`, Haru, Ralu, Marina (Crow), Denisa (Crazy.killer), Lulu (Psychòpath), Mary (Ofelia~) and Ioana (Enderlicht) are MINE!^^So, stay away!

pus acum 11 ani

rozalix
Membru

Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 7

NU E CORECT!!!!!!!cand devenea maiinteresant s-a terminat

.Sper sa pui nextu cat mai repede.Bafta la scris

pus acum 11 ani

Crow.
Critic

Din: Akatsuki Hideout
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 143

Imi cer scuze pentru intarziere, dar sunt o lenesa cu diploma.

In sfarsit, dupa atata timp, am venit si eu cu un capitol nou.
Sper sa ma iertati pentru intarziere si pentru ca actiunea e cam grabita...

_____________________________

Capitolul 12 – „Nu esti buna de nimic”

In momentul de fata nu stiu ce sa fac: sa lesin de frica sau sa ma bucur ca nu sunt inca moarta? Indiferent ce varianta as alege, Madara inca se afla pe patul lui si tace. Nu pot sa cred ca nu a sarit la gatul meu, sau ca nu mi-a infipt un kunai in ochi, sau alte chestii de genul asta! Pur si simplu nu cred! Si, in plus de asta, mai si tace! De ce nu tipa la mine, de ce nu ma ia la bataie, de ce nu-mi face nimic?!
Nu pot crede ca-mi doresc sa ma bata, dar parca e de o mie de ori mai rau cand nu face nimic, lasandu-ma pe mine sa imi imaginez cele mai urate scenarii.
Ma intind si eu pe pat, tot cu fata in sus, inca tremurand din toate incheieturile.
Ce sa-i spun daca ma intreaba de ce in poza are Rinnegan? Nu vreau sa stie adevarul. Si, chiar daca aleg sa-i spun adevarul, ar fi greu de cezut. „Pai, stii, Naruto o sa-l omoare pe Pain, iar tu, ca un idiot ce esti, ii vei lua un ochi.” Credibil, nu-i asa? Mda, asa credeam si eu.
Dar, desi eu stau si imi storc creierii pentru a gasi o minciuna convenabila, Madara continua sa taca, lucru ce ma calca pe nervi. Nu mai suport!
Ma ridic in sezut, sprijinindu-ma cu spatele de tablia patului si intorc capul spre Madara.
-De ce nu spui nimic? il intreb.
Ah, cat imi doresc sa ma calce un tren, chiar in momentul asta!
-De ce as spune ceva? imi raspunde el, tot cu o intrebare.
-Sa inteleg ca nu vrei sa ma omori?
-Nu. Deocamdata nu, spune, facandu-ma sa respir usurata.
Eh, bine de stiut. Macar stiu ca inca mai au nevoie de mine... Poate, cine stie, pana hotarasc ei ca nu mai sunt buna de furnizat informatii, reusesc cumva sa ma reintorc acasa... Ce? Sper si eu...
Imi aduc genunchii la piept si imi pun fruntea pe ei, inchizandu-mi ochii, gandindu-ma la lucruri complet inutile, cum ar fi ciresul din curtea din spatele casei mele, sub care obisnuiam sa ma joc atunci cand eram mica.

Nu am nici cea mai mica idee cat timp trece pana ma hotarasc sa imi ridic capul de pe genunchi. Acum cateva minute, Madara a iesit din camera, deci sunt singura.
Cobor din pat si scot telefonul, bateria acestuia si castile din geanta. Concluzia: nu pot trai fara muzica. Imi imbrac pelerina cu norisori (azi presimt ca o sa fie mai frig decat inainte) si ies din camera, indreptandu-ma spre iesirea din baza.
Cand ajung in padure, ma catar in copacul in care stau de obicei cand nu am altceva mai bun de facut, ma asez pe o creanga mai joasa si ii pun bateria telefonului. Ii atasez si castile si imi astup urechile cu ele, alegand o melodie la nimereala. Inchid ochii, oftand. Ce m-as face eu fara muzica?
Stau asa ceva timp, pana cand Itachi vine, luandu-ma la antrenament.

***peste 6 zile***

Ma trezesc fericita. Azi e ziua cea mare! E 28 aprilie, ziua in care implinesc 15 ani! Sunt asa de fericita, incat l-as imbratisa si pe Madara! Ma rog, nici chiar asa... Exageram. Dar, in orice caz, sunt fericita si nimic nu-mi poate strica buna dispozitie azi!
Cobor din pat, imi schimb hainele si merg sa mananc.
Asezandu-ma la masa, observ ca toti membrii mananca, asa ca-mi iau si eu ceva de mancat (nu prea sunt atenta ce) si incep sa infulec, fericita.
-Ce e cu bucuria asta pe tine, un? ma intreaba Deidara la un moment dat.
-Aaah, nimic. Doar ca azi e ziua mea de nastere! ii raspund, zambind.
-Oh, la multi ani atunci, un.
-Mersi!
-Tobi spune „La multi ani!”, Marina-chan! tipa respectivul si sare de pe locul lui, venind la mine sa-mi dea o imbratisare.
Il imbratisez si eu, multumindu-i pentru urare.
-Hai, esti gata pentru antrenament, un? ma intreaba Deidara, iar eu inclin capul aprobator, dezlipindu-l pe Tobi de pe mine.
Injurandu-l pe mascat de mama focului (nu stiu motivul), Deidara ma conduce in padure, iar eu il urmez tacuta. Ajunsi printre copaci, artistul incepe predica:
-Pana acum, tot ce te-am invatat noi, nu a necesitat chakra. Insa acum, vei incepe sa lucrezi la controul acesteia. Pentru inceput, vreau sa incerci sa iti aduni chakra in picioare. Asa, imi spune si face un semn gratios cu mana, apoi incepe sa se plimbe in sus si in jos, pe trunchiul unuia dintre copaci.
Il privesc stramb. Adica... Eu trebuie sa fac la fel? Bine...
Fac si eu acelasi semn cu mana, dar nu asa de gratios ca Deidara, ci ma cracanez mai ceva ca Naruto. Inchid ochii si incep sa ma concentrez...la cai verzi pe pereti. Serios, la ce naiba as putea sa ma concentrez? La pomi? Oftand, deschid ochii si il privesc cu regret.
-Nu imi iese...spun, incercand sa inventez o scuza, dar nu-mi vine niciuna in minte.
Deidara isi da o palma peste frunte, apoi imi mai arata o data cum se face, dar eu tot ca mine fac, si evident ca nu-mi iese.

Timp de cateva ore ma tot chinui sa-mi adun chakra in picioare, fara sa ajung la un rezultat. Vazand asta, Deidara imi intrerupe antrenamentul, spunandu-mi ca n-am facut niciun progres.
„Mi-am dat si eu seama de asta, sa stii!” ma revolt in minte, dar prefer sa-mi plec capul spasita si sa nu comentez.
Deidara se duce inapoi in baza, iar eu, dupa ce ma mai holbez putin la frunzele copacilor, ii urmez exemplu, ducandu-ma in camera. Imi pescuiesc din geanta telefonul si castile si merg din nou in padure, ma catar in copacul „meu” si incep sa ascult muzica.
„I’m coming home
I’m coming home
tell the World I’m coming home
Let the rain wash away all the pain of yesterday
I know my kingdom awaits and they’ve forgiven my mistakes
I’m coming home, I’m coming home
tell the World that I’m coming
Back where I belong, yeah I never felt so strong
(I’m back baby)
I feel like there’s nothing that I can’t try
and if you with me put your hands high
(put your hands high)
If you ever lost a light before, this ones for you
and you, the dreams are for you”
Dar nu apuc sa ascult toata melodia, caci il vad pe Pain ca se indreapta spre copacul in care stau eu, facandu-mi semn sa cobor. Pun melodia pe pauza si imi bag telefonul in buzunar, apoi ma grabsesc sa ma duc la el. Imediat ce ajung in fata lui, acesta incepe sa vorbeasca:
-Astazi nu ai progresat deloc. Fara chakra, nu esti buna de nimic. E adevarat, ne-ai oferit niste informatii folositoare, dar pe care am fi putut sa le aflam si singuri. Mai greu, ce-i drept, dar am fi putut. Deci nu ne esti de niciun folos. Dar, stiind atat de multe despre noi, nu putem risca sa te lasam sa pleci.
Eu am ramas cu gura cascata, privindu-l ca proasta. Ce naiba l-a apucat?
-Ce-ai spus? intreb, aproape in soapta, fiindu-mi frica de raspusul lui.
-Ce-ai auzit, raspunde el, privindu-ma.
-Asta...Asta inseamna ca ma veti...omori...?
-Da. Asta inseamna. Dar, pentru ca ne-ai ajutat la gasirea lui Orochimaru, ai 5 ore la dispozitie. Timp in care te vei antrena, pentru a-mi dovedi ca iti poti controla chakra.
-5 ore... repet eu, simtind cum, curand, nu-mi voi mai putea retine lacrimile. Dar eu... Azi e... incep, privindu-l pe Pain in ochi, dar el nu-mi mai spune nimic, se intoarce si pleaca.
Cad in genunchi, respirand greu, lasandu-mi lacrimile sa curga in voia lor pe obraji. Tot ce imi este clar acum e ca o sa mor. Adica, ce pot face in cinci ore? Nu, nu, asta nu e adevarat! Azi e ziua mea de nastere, cum se poate intampla asa ceva?! Imi aduc aminte de ce credeam dimineata, ca nimic nu-mi va strica buna dispozitie si aproape ca-mi vine sa zambesc ironic. Pana la urma, s-a gasit ceva care sa mi-o strice. In stil mare. Nu... Nu-mi vine sa cred... Cum se poate intampla una ca asta? Adica da, recunosc, nu am chakra, dar, asta a fost rezultatul dupa doar cateva ore de antrenament pentru a o controla. Si de ce s-au hotarat sa scape de mine tocmai azi? Azi era o zi speciala pentru mine, iar ei...
Ma tarasc inapoi, lipindu-mi spatele de trunchiul copacului din care abia am coborat, plangand in hohote. Nu ma pot controla si nu-mi pasa deloc daca ma vede cineva sau nu. Pain a zis cinci ore. Stiu ca ar trebui sa profit de acest timp si sa incerc sa-mi activez chakra, dar, in primul rand, nu stiu cum sa fac asta, iar, in al doilea rand, nu ma pot mobiliza acum.
Daca Hidan mi-ar fi spus ca urmeaza sa scape de mine, as fi ras si as fi crezut ca-si bate joc de mine. Dar Pain nu glumeste. Asta o stiu cu siguranta. Dar cu ce le-am gresit? Da, nu am chakra, dar asta nu e vina mea. Deci de ce sa ma omoare pentru o vina care nu-mi apartine?
„Aloo! Ei sunt criminali! Putin le pasa lor de tine, atat timp cat, omorandu-te, scapa de o amenintare!” imi spune subconstientul si realizez ca are dreptate.
Inchid ochii, incepand sa ma gandesc la toti oamenii care au murit sau care urmeaza sa moara din cauza celor din Akatsuki. Minato, Kushina, al treilea Hokage (chiar daca Orochimaru nu mai facea parte din Akatsuki atunci cand l-a omorat), Jiraiya, toti Jinchuuriki si inca mai sunt, doar ca nu ma mai pot concentra la asta. Deci, ce mai conteaza un om in plus? Putin le pasa lor cati oameni omoara, atat timp cat isi ating scopul.
Abia acum realizez si eu cat de fraiera eram cand inca eram in Bucuresti si stateam ore intregi cu prietenele, vorbind numai despre cei din Akatsuki, dorindu-ne cu disperare ca ei sa existe cu adevarat. Ei, uite ca acum exista, si ce-am rezolvat? Urmeaza sa fiu omorata...
Incepe sa bata vantul, uscandu-mi lacrimile, dar eu, avand pelerina pe mine, nu-l simt.
Deschid usor ochii, suspinand, dar ce vad (sau mai bine zis ce nu vad), ma mira. Totul in jurul meu este in bezna, nu mai sunt in padure.
„Asta inseamna ca sunt moarta?” imi intreb vocea cea inteleapta din cap.
„Cine stie?” imi raspunde ea, confuza.
Ma invart pe loc, cautand ceva care mi-ar putea da un indiciu despre locul in care ma aflu. Insa nu gasesc nimic. Oftand, ma pregatesc sa ma impac cu faptul ca sunt intr-adevar moarta, cand, ceva mai departe de mine, apare o luminita.
Incep sa alerg in directia ei si, cu cat ma apropii mai mult, lumina se marese, prinzand forma unui om. Grabesc pasul si, cand ma gasesc fata in fata cu silueta, pot observa ca are parul blond, ciufulit, ochii albastri si blanzi si un zambet cald pe buze.
„Naruto?” cer parerea subconstientului, fiind mult mai confuza decat inainte.
„Nu, nu, acesta e...” incepe el sa-mi explice, dar nu mai astept si, privindu-l pe cel din fata mea mirata, soptesc:
-Minato?
El zambeste, dand aprobator din cap.
-Asta inseamna ca sunt moarta? trec imediat la a doua intrebare
-Nu...imi raspunde el, devenind serios. Iti voi explica si asta, desi nu prea avem mult timp la dispozitie, doar ca acum vreau sa-ti multumesc ca l-ai ajutat pe Naruto. Daca tu le-ai fi dat celor din Akatsuki informatii cruciale despre el, nu cred ca ar fi reusit sa scape... Asa ca multumesc.
Imi zambeste din nou.
-A... fost placerea mea... ii raspund, incercand sa zambesc si eu, dar nu imi iese, lasand fara sa vreau, o lacrima sa-mi curga din nou pe obraz.
-Hei, esti bine? ma intreaba Minato, privindu-ma ingrijorat.
Dau dezaprobator din cap, lasandu-mi privirea in jos.
-Nu vreau sa mor... soptesc, incepand din nou sa plang.
-Stiu...ofteaza Minato, apoi, fara niciun alt cuvant, ma imbratiseaza, asteptand sa ma linistesc.
Imi ia destul timp sa fac asta, dar, cand in sfarsit, ma opresc din plans, devin curioasa in legatura cu imprejurimile.
-Ce e locul asta? Il intreb pe Minato, dandu-ma cativa pasi in spate, pentru a putea privi in jur.
-Nu stiu cum sa-ti explic ca sa intelegi. Sa spunem ca asta e... lumea de dincolo,daca vrei. Dar tu nu esti moarta, ai venit din proprie initiativa aici.
-Cum? il intreb, holbandu-ma confuza la el.
-Folosindu-ti chakra.
-Dar eu nu am asa ceva.
-Ba sigur ca ai, raspunde el, incepand sa rada. Doar ca ti-ai consumat-o aproape pe toata fara sa vrei. Atunci cand te-ai transportat din lumea ta, in a noastra.
Il privesc ca tampita. Eu am chakra?! Cu ajutorul ei am ajuns in lumea asta?
-Deci, sa inteleg ca si aici, spun aratand cu mana in jurul meu, tot cu ajutorul chakrei am ajuns?
-Mm-hmm, spune el, zambindu-mi din nou.
-Dar nu am mai auzit de o astfel de putere pana acum...
-E o legenda, imi explica Minato, in care se vorbeste despre acest fel de chakra. Jiraiya-sensei o stie, mi-a spus-o si mie candva, dar nu o mai tin asa bine minte.
Ma pregatesc sa-i mai pun o intrebare, cand observ ca mainile imi devin transparente, conturul lor disparand.
-Ramai fara chakra. Atat ai putut sta. Konoha se afla la nord de locul in care te afli acum. Asigura-te ca ramai in viata, du-te acolo si intreaba-l pe Jiraiya-sensei despre puterea ta. Si multumesc, inca o data, imi spune Minato, inainte ca eu sa dispar de tot si sa deschid ochii, trezindu-ma langa acelasi trunchi de copac.
Ce, Dumnezeule mare, a mai fost si asta?
______________________________
*****Piersicuta*****:

"Hidan:
Da bai, esti vaca incaltata! Vorbesc la feminin pentru ca esti fata, ai inteles? Marina, nu ma lua in ras am baut putin!"

Hidan [lustruindu-si coasa]: Jashin nu-mi da voie sa omor pe nimeni azi, deci ai noroc... Dar pazeste-ti spatele!

Marina: nu iau pe nimeni in ras, stai linistita. Si nici tu, nu-l lua in seama pe Hidan, e nebun...
[Hidan incepe sa o alerge cu coasa prin toata baza]

"Madara:
Boule! I-au exemplul lui Lala! Bai cat de idioata poate fi lumea?! Tu esti cel mai tampit barbat pe care l-am vazut vreodata, lupta aia cu Hashirama te-a prostit de tot maica! Si nu comenta in fata mea ca te castrez Mr. Pan! Nu.. nu, nu, nu! Aici venea paine! Da, esti o paine! Probleme?
Ce sa mai spun, ce sa mai spui Madara... esti un... animal in calduri, idiot si handicapat! Ai handicap-uri nasoale rau baiete, precum vesnica nemultumire, mostenitori prea sensibili..."

Madara: Mm-hmm...Cum spui tu... [prea plictisit ca sa mai comenteze]

Gabi :] :

"Madara: De ce iti place sa fi nesuferit cu toti?:o3"

Madara [ridicand din umeri]: asa sunt eu... Nu-ti convine, e problema ta...

"Itachi: Recunoaste ca iti place de Marina!...si ca sa nu te dai de gol, iesi mereu din camera*stiu ca am dreptate:>*"

Itachi: Mda...Sigur...
Marina: Nuuu...Ai inteles gresit! El iese din camera ca asa e cool...Doar el e Uchiha, nu? Ei sunt cool, nu se incurca cu oameni mediocri ca noi...

"Hidan: Tu poti vorbi frumos cu cineva?"

Hidan: Nu! Ai vreo problema cu asta?!

"Pain: In episodul special, unde ai fost tu mai exact cu Konan?"

Pain: Cum am mai spus, absolut nimic din ce fac eu cu Konan nu e treaba voastra, asa ca incetati sa va bagati nasul unde nu va fierbe oala.

keepthefaith 2 [intrebarile le-am primit pe messenger

] :

"Pentru Madara: Frate, eu nu te judec. Probabil ca si eu as fi facut la fel... Ma rog poate putin mai altfel (nu i-as fi taiat parul). Crezi ca as putea deveni fiica ta ? Mentionez ca am parul ca al tau forma+culoare (cand il desfac). Si sunt malefica, am uitat sa spun."

Madara: Depinde...Zici ca esti malefica, nu? Cat esti de puternica?[gandindu-se]

"Pentru Pain: Tu nu mananci niciodata? Nu-mi amintesc sa te fi vazut la masa vreodata. Vrei sa mori, pentru numele lui Dumnezeu!?"

[Pain tace

]
Marina: Neah...El e Boss-u', el nu mananca alaturi de slugi... [incepand sa rada]

"Pentru Hidan: ^^ Mi-ar face placere sa te fac sa taci... in felul meu. In fine, ca sa fie o intrebare... iti plac tufisurile? 0_0"

Hidan: Ai fumat ceva?! Ce intrebare mai e si aia?
[dupa 10 minute, Hidan isi asterne un zambet pervers pe fata]
Hidan: Si care ar fi modul tau de a ma face sa tac? :>

"Pentru Marina: Fii tare, fii tare! oops... -.-" asta nu-i o intrebare. Ce tare sunt! Fac rime . In fine, Marina, esti grozava si nu uita, oricat de greu ti-ar fi, sa stii, noi credem in tine. Sincer, ce vezi asa "wow " la Itachi?"

Marina: In primul rand, multumesc pentru incurajare.

Chiar am nevoie, fiind inconjurata de atatia nebuni. Si, ca sa-ti raspund la intrebare, totul este "wow" la Itachi!

"Pentru Konan: Pe tine nu te-au tentat bunaciunile de colegii tai? Sau tu esti cu cei din Konoha? Haide, imi poti spune."

Konan: Hmm, recunosc ca unii sunt chiar bunaciuni, dar, pe mine ma intereseaza doar unul...
Marina: Konan si Pain, intr-un copac...[nu apuca sa termine, fiindca trebuie sa se fereasca de sulitele de hartie aruncate de Konan]

"Pentru Itachi: ai putea zambi in episodul urmator?? Daca faci asta, fac si eu ceva ce vrei tu u_u."

Itachi [zambeste doua secunde, apoi revine la normal]: Acum, vreau sa-mi aduci dango.
Marina: hoo, fomistule!!!

"Pentru Deidara: Ma bucur ca o ajuti pe Marina. Dar imi faci o favoare si ii mai iei odata telefonul? ^.^"

Deidara: I l-as mai lua, dar nu stiu unde il ascunde...
____________________________

Cam atat pentru azi, sper ca nu v-am plictisit

Si imi cer inca o data scuze pentru intarziere...
Vorbim!

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

pus acum 11 ani

Psychòpath
Bufniță Flămândă

Din: $$$
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 482

In sfarsit , dupa atata timp in care ne-ai chinuit iar noi am rabdat , ai pus continuareaa ! Imi place , imi place , imi place , place, place ! HO,gata ! O__O Scrii excelent , ca intotdeauna . Iubesc ideile din fic-ul tau si astept continuarea .

_______________________________________
Nu ♥

#moneyovereverything

pus acum 11 ani

Reën♥
Greieraş

Din: Konoha
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 110

Marinaaaa...esti un geniu

Mi-a placut mult, mult, muuuult:]]....
Acum, am de clarificat o chestie

Mary, Madara e taticu' meu!!:]]....Si sa sti ca nu am de gand sa il impart, clar?:]]...si apropo Pain:o3....hai zi unde ai fost ca mor de curiozitateeeee:]]...te log frumos:]]...
Cu asta am terminat de clarificat:]]...
Deci Marina, nu prea mai am ce sa iti spun, decat vechea poveste cu "imi place, sa aduci next-ul repede"...deci pana atunci, spor la scris!

Bye!

_______________________________________

Sasori♥, Kei and Ryuu are mine! So, stay away!!!
Timm`, Haru, Ralu, Marina (Crow), Denisa (Crazy.killer), Lulu (Psychòpath), Mary (Ofelia~) and Ioana (Enderlicht) are MINE!^^So, stay away!

pus acum 11 ani

*****Piersicuta*****
Membru

Din: Orasul Ascuns in Roua
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 73

O_O Bai... va omor daca-i faceti ceva lui Marinaa mea! [Ma refer la Akatsuki]
Pain:Ce te-a apucat asa dintr-o data man?
Minato: Merci ca-mi ajuti surioara, te respect foarte mult! Datorita tie am plans de fiecaredata cand erati mentionati[tu si Kushina]!T___T

_______________________________________

Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^

pus acum 11 ani

Hildegard
Critic

Din: Caliacra
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 853

Da, deci, având în vedere ”my huge comment for ya”, de data asta te mulțumești cu mai puțin.

Îmi place cum ilustrezi fiecare moment dintre membrii Akatsuki, în special certurile, punctul de atracție no. 1.

Din ultimele două capitole am reținut un lucru, să nu cumva să aduc telefoane în lumea NARUTO. Iar dacă le aduc, să le distrug (eventual mă așez cu fundul pe ele

).
La secvența cu ”mai ai 5 ore” îmi venea să te omor, ți-am zis și pe mess. Și acum îmi vine să te strâng de gât, efectiv.

În altă ordine de idei te felicit că l-ai pus pe Minato în fic ca personaj episodic u_u. Bună alegere, Kushina probabil că te lovea, dar probabil meritai *încă supărată*.

Cu alte cuvinte, ăsta a fost comentariul meu.
Numa' bine!

_______________________________________

Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr

pus acum 11 ani

Whisky.
Greieraş

Din: Mystic Falls
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 214

Marina, scuze ca nu ti-am mai scris, dar am fost la mare doua saptamani (stii asta). Chiar si acum iti scriu de pe telefon.

Mi-au placut ambele capitole. Mult.Deci... Marina va pleca in Konoha ? Tare.

Momentan nu am intrebari pt. personaje. Ma gandesc si iti spun.

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus

pus acum 11 ani

BlackAngel
Greieraş

Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 135

Sincer , iti iubesc ficul

. Scuze ca nu am scris aici mai devreme dar lenea .... . In fine ... nu mai pot astepta pana la continuare deci ... Spor la scris !

_______________________________________
Va fi candva o zi ,
Cand seceratorul va veni
Iar ochii ni se vor impaienjeni .

pus acum 11 ani

Crow.
Critic

Din: Akatsuki Hideout
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 143

Ooops... Don't kill me! Please...

Ştiu că am lipsit extrem de mult cu capitolul şi că probabil majoritatea din voi aţi uitat ce s-a întâmplat în capitolul precedent, dar chiar îmi pare rău. Nu am avut idei... Sincer.
Însă, pe lângă scuzele de rigoare, am venit cu un capitol nou.
Îmi cer iertare pentru...stupizenia lui, dar o idee mai bună nu am avut...
Deci, încă odata scuze... Şi sper că nu v-aţi supărat pe mine...

__________________________

Capitolul 13 – Evadare eşuată.

Timp de aproximativ două ore, am stat şi m-am tot gândit la ceea ce s-a întâmplat. Tocmai l-am văzut pe Minato, care e mort. De 16 ani. Aşa ceva nu se poate întâmpla, sau dacă da, nu mie. Ce naiba, doar nu sunt medium, să vorbesc cu oamenii morţi, nu? Şi ce tot abera el acolo, că aş avea chakra? Eu?! Eu abia mă pot căţăra în copaci, dar să am chakra. Asta e chiar imposibil. Şi cine a mai auzit de o putere ca asta? Hai că, să te teleportezi în altă ţară, sau în alt sat, în lumea Naruto e posibil, dar în altă lume?! De aşa ceva nu am mai auzit. Şi totuşi, dacă asta nu e adevărat, atunci eu cum am ajuns aici? Of, cu cât mă gândesc mai mult la ce mi-a spus Minato, cu atât încep să cred vorbele lui. Adică, ce interes avea să mă mintă? El nu e tipul de persoană care să le dea speranţe oamenilor, doar pentru a se amuza pe seama naivităţii lor.

„Umm, hei, Sherlock? Mai eşti pe-acolo? Îmi pare rău să te trezesc din visare, insă mai ai aproximativ două ore până ce respectabilii Akatsuki vor trece la fapte. Aşa că nu mai cugeta atât şi mişcă-te la antrenament!” îmi comandă subconştientul, aducându-mă cu picioarele pe pământ.

Cred că ar trebui să-mi ascult vocea interioară şi să încerc să mă antrenez, dar... Ar fi degeaba... Ştiu deja că nu voi putea să mă îmbunătăţesc. Şi, chiar dacă ceea ce Minato mi-a spus e adevărat, tot nu pot face nimic, pentru că, tot el mi-a spus că am rămas fără chakra. Deci, oricum aş întoarce situaţia, nu e de bine. Aşa că mai bine stau eu aici şi-mi aştept sfârşitul cu demnitate, sperând că Pain nu-l va lăsa pe Hidan să mă omoare. Sunt sigură că satanistul ar fi extrem de fericit să mă tortureze puţin înainte de a mă trimite în „lumea celor drepţi”. Dar, să sperăm că aşa ceva nu se va întâmpla. Să sperăm...

Nişte frunze foşnesc, iar copacul pe care stau eu sprijinită vibrează. Tresar şi mă ridic în picioare, privind în sus. Ceea ce văd, mă uimeşte. Pe una dintre crengi, se află nimeni altul, decât Tobi. Mă încrunt la el, începând să tremur de spaimă. Se pare că nu sunt atât de curoajoasă pe cât mă credeam.
-V-aţi hotărât să scăpaţi de mine mai devreme? îl întreb pe un ton calm, care mă uimeşte până şi pe mine.
-Nu. Voiam să văd cum te descurci, ştiind că urmează să mori. Nu ai de gând să te antrenezi? mă chestionează, fără să folosească vocea copilăroasă a lui Tobi.
-Nu, pentru că ar fi în zadar. Ştiu cu siguranţă asta.
-Ţie chiar nu ţi-e frică de moarte?
Tonul lui a devenit batjocoritor.
Coboară de pe creangă şi se sprijină cu spatele de trunchiul copacului, încrucişându-şi braţele pe piept.
Eu îl privesc terifiată, dar îmi dau seama că nu mai am motiv să-mi fie frică de el, fiindcă în curând, voi muri, indiferent cum. Deci, încercând să-mi stăpânesc lacrimile, întreb:
-De ce îţi pasă?
-Asta nu te priveşte. Tot ce trebuie să ştii e că tu trebuie să trăieşti, îmi răspunde el, rece.
-De ce?
-Puterea ta... mă fascinează. Ai putea deveni o armă foarte importantă pentru capturarea Jinchuuriki-lor dacă te antrenezi. Dar nu o poţi face aici. Membrii acestei organizaţii nu au răbdarea necesară pentru a te învăţa lucrurile elementare. Deci, deşi nu-mi place să recunosc, va trebui să mergi în Konoha.
-De ce naiba îmi spuneţi toţi acelaşi lucru, să merg în Konoha?! Am 14 ani... 15, mă corectez după câteva momente de gândire. Cum crezi că voi reuşi să ajung acolo, atât timp cât Pain mi-a spus că mai am câteva ore şi mor?! strig la el şi simt cum ochii îmi sunt inundaţi din nou de lacrimi, dar clipesc des pentru a le alunga; nu vreau să plâng în faţa lui.
-De asta mă ocup eu, îmi răspunde, scoate din pelerină geanta mea şi mi-o înmânează. Nu ştiu dacă o să-ţi fie de folos, dar oricum...
-Mersi... şoptesc, apoi în minte îmi vine altă întrebare: Dar de unde ştii că, după ce ajung în Konoha, nu mă voi alia cu ei?
El îşi îndepărtează spatele de trunchi şi se apropie de mine, în timp ce Sharinganul lui mă priveşte prin gaura măştii.
-Dacă ştii ce e mai bine pentru tine, îmi spune pe un ton ameninţător, ce îmi trimite fiori în tot corpul, nu vei face asta. Ai înţeles?
Privind în gol, înclin capul. Totuşi... De unde ştie de puterea mea? Adică, Minato mi-a spus că există o legendă, dar e oare posibil să o ştie şi Tobi? Şi dacă da, cum de ştie cum am ajuns aici? Eu le-am spus doar că vin din altă lume, nimic altceva.
„Şi Minato de unde ştie?” se bagă şi mintea mea în seamă.
„Păi, el e mort, nu? Cine ştie ce metode sofisticate de spoinaj au ei...” dau eu un argument stupid, continuând să-l privesc pe Tobi, al cărui Sharingan, e încă aţintit asupra mea.
-Haide, îmi comandă el, întorcându-se cu spatele la mine.
-Unde? întreb, puţin speriată.
-Să-ţi arăt pe ce drum să mergi.
Şi, fără niciun cuvânt în plus, porneşte în faţa mea, iar eu încep să merg după el, ca un căţeluş ascultător. Tobi mă conduce spre o stâncă şi îmi aduc aminte de tunelul prin care am mers când m-a adus Itachi aici. Şi, surpriză! Chiar prin tunelul acela trecem.
Îl urmez pe Tobi fără să fac vreun comentariu, iar când ieşim din tunel, el se întoarce spre mine.
-Ca să ajungi în Konoha, trebuie să mergi spre nord. Ştii unde e nordul, nu?
-Acolo? întreb cu inocenţă, arătând cu mâna spre o direcţie oarecare.
El îmi împinge puţin mâna, indicându-mi o cu totul altă direcţie.
-Acela e nordul. Drumul este scurt, deci vei ajunge destul de repede. Şi trebuie să mergi doar înainte. Nimic mai mult, îmi explică, apoi se întoarce şi intră din nou în tunel, lăsându-mă singură.
Deci sunt pe cont propriu... Respir adânc, încercând să nu mă gândesc la pericolul care mă aşteaptă, privind înspre direcţia indicată de către Tobi. Ceva, totuşi, nu e în regulă... M-a lăsat să plec prea repede.
„Mai stai mult acolo? Nu te mai gândi atât şi pleacă!” îmi ţipă vocea interioară, şi-mi dau seama că are dreptate.
Cum se face că mereu vocea interioară are dreptare, iar eu nu?! Nu e parte din mine?! Ba da, dar, presupun că e partea din mine care gândeşte cel mai mult. Eh, mă rog. E bine că măcar o parte din mine mai gândeşte...
Oftând, încep să merg cu paşi mari spre necunoscut.

Wow, ce încheiere epică... Poate pe drum îmi descopăr latura iubitoare de poezie, şi, până ajung în Konoha, devin mai ceva ca Eminescu.
Zâmbesc, gândindu-mă la idioţenia ce zace în mine.
Dar se aud nişte foşnete... Nu le iau prea mult în seamă, doar Tobi mi-a spus că va avea grijă ca Pain să nu mă mai omoare. Sau nu am înţeles eu bine?!
„Ai prea multă încredere în el, nu e bine...” mă avertizează subconştientul.
„Ştiu asta, dar mi-a spus că are nevoie de mine... Asta înseamnă că... asta nu înseamnă nimic. Sunt aşa o proastă...” ajung eu la o concluzie, continuând să merg.
Însă, deşi încerc să-mi stăpânesc frica, mă simt urmărită. E clar că ceva nu e în regulă aici. Privesc speriată în spate, dar nu văd nimic. Îmi întorc privirea spre direcţia în care merg şi măresc pasul, aproape alergând. Mă opresc insă atunci când foarte aproape de faţa mea zboară o pasăre micuţă, albă. Albă? Asta-mi aduce aminte de Deidara. Deidara...
„La pământ!” zbiară vocea interioară, iar eu mă supun imediat.
Mă arunc pe pământ, rostogolindu-mă, până ce mă lovesc cu spatele de un trunchi. În acelaşi timp, aud ceva foarte cunoscut mie:
-Katsu!
Micuţa pasăre albă explodează, dar nu mă atinge. Mă ridic de pe jos şi privesc în jur, în căutarea bărbatului-femeie, pe numele lui, Deidara. Nu trece mult şi-l observ undeva deasupra copacilor, pe o pasăre făcută de el.
Nu stau să văd mai multe şi o rup la fugă, fiind în acelaşi timp atentă să nu-mi scot ochii in vreo creangă mai joasă.
„Ţi-am spus că nu trebuie să ai încredere în Tobi!” se bagă şi subconştientul meu în seamă.
„Gura! Îmi poţi ţine predici după ce scap de Deidara! Dacă mai scap de el...”
„Trebuie să scapi de el! Haide, nu poţi să mori, nu acum. Adică, gândeşte-te. Dacă afli cum ai ajuns aici, mai e o şansă să te poţi întoarce acasă. Deci haide, aleargă, aleargă! Poţi să scapi, idioato!”
Ce încurajare minunată. În orice caz, subconştientul, ca întotdeauna, are dreptate. Dacă reuşesc să supravieţuiesc şi ajung în Konoha, poate aflu cum mă pot întoarce acasă.
Ştiu că am mai spus asta, dar o voi spune de câte ori am ocazia: câtam stat pe-aici, mi-am dat seama că e de un miliard de ori mai bine să stai acasă, într-un scaun confortabil şi să caşti ochii la monitor, la episoadele din „Naruto”, decât să iei parte la acţiunea din ele. Până şi simpla mea existenţă în această lume a schimbat o mulţime de lucruri din viitor. Şi dacă le-a schimbat în bine, atunci e perfect. Dar dacă le-a schimbat în rău? Dacă... dacă şi cu puţinele informaţii pe care le-am dat eu celor din Akatsuki, vor reuşi să-şi ducă planul la capăt? Că deh... M-a mâncat undeva să le spun că Naruto e foarte puternic... Acum ei ştiu la ce să se aştepte şi poate dă naiba şi merg toţi membrii Akatsuki după el. Aşa nu ştiu dacă Naruto ar mai avea vreo şansă... Şi dacă s-ar întâmpla asta, ar fi numai şi numai vina mea. De aceea vreau să fac tot posibilul să ajung acasă. Nu numai pentru binele meu, ci pentru binele lui Naruto. Eu sunt un pericol pentru el, fiindcă ştiu atâtea.

Desigur că toate aceste gânduri au fost cât se poate de rapide, căci eu fug pentru viaţa mea.
Aud un fâlfâit în spate şi sar într-o parte, ştiind deja că zgomotul vine de la o pasăre explozivă. Dar aceasta nu explodează, continuă să mă urmărească pe mine. Damn, Deidara! Continui să alerg, cu pasărea după mine, până ce aceasta explodează în sfârşit, iar eu încerc să mă arunc la pământ. Dar e prea târziu... Explozia deja m-a rănit la mâna stângă. Icnesc, privindu-mi braţul. Oh, Doamne... Sângerez. Deşi nu pare aşa de rău, e totuşi sânge...
„O să ai grijă de răni altă dată, acum fugi!” îmi spune vocea interioară, iar eu... ca de obicei, mă supun şi încep din nou să alerg.
„Totuşi... nu ţi se pare ceva ciudat aici? Adică... Deidara a învins un Kage... Aş fi moartă până acum dacă m-ar fi atacat aşa cum l-a atacat pe Gaara...” îmi chestionez subconştientul, fiindcă mi se pare ceva ciudat aici. Adică... Parcă Deidara mă ia prea uşor. Însă, mă rog... Uşor sau nu, tot m-a rănit la mână şi mă doare îngrozitor.

Alerg ce-alerg până ce îmi dau seama că am intrat într-un... sat... Acelaşi sat prin care am trecut atunci când m-a adus Itachi prima dată aici, dacă nu mă înşel...
Străzile satului sunt pline de oameni, aşa că sper că pot să mă fac nevăzută dacă încerc.
Deci ţinându-mă de braţul rănit, îmi continui fuga. Toţi oamenii pe lângă care trec mă privesc ciudat. Au şi motive. Sunt plină de ţărână, sunt rănită la mâna stângă si am pelerina cu nori roşii pe mine, ceea ce sugerează că sunt membru Akatsuki. Plus că mai şi fug ca o disperată. Ce nu ar fi ciudat la asta? Dar puţin ar trebui să-mi pese mie acum de privirile oamenilor. Aşa că, privind înainte, alerg, şi alerg, şi alerg, şi alerg până... simt o lovitură în spate, care mă trimite într-un zid.
Icnesc, închizând ochii, iar când îi deschid din nou, privesc în faţa mea şi tresar, văzându-l pe Itachi. Ce... ce face el? Credeam că doar Deidara mă urmărea! Şi, sincer, îmi ajungea doar Deidara!
Şi, că tot vorbeam de blond, el coboară de pe pasăre şi se duce lângă Itachi, privindu-l. Profitând de ocazie, când, cred eu, ei doi nu sunt atenţi, o rup din nou la fugă.
Oamenii mă privesc şi mai ciudat. Şi au dreptate să o facă. Acum serios, în afara de Hidan şi Kakuzu, ce membrii Akatsuki aţi mai văzut voi măcar să se certe? Oh, corect... Deidara şi Sasori se certau mai mereu. Iar acum, Deidara e terorizat de Tobi. Bine, fără ceartă! Dar să se lupte serios? Eu nu îmi amintesc să se fi întâmplat aşa ceva... Şi e normal, adică... Până la urma, sunt o... familie... oarecum... Ar trebui să fie uniţi...
„Oh, Doamne, mai taci naibii şi concentrează-te!” îmi comandă sbconştietul.
„Să mă concentrez la ce?!” încerc eu să fac pe deşteapta.
Dar chiar atunci pe langă mine zboară o pasăre de-a lui Deidara, însă eu mă feresc, înainte ca aceasta să explodeze.
„ La asta!!” mi-o întoarce subconştientul, pe un ton de „ţi-am spus eu!”
Încă o dovadă că vocea interioară ştie tot...
Mai alerg câteva minute, până când începe să se vadă ieşirea din sat.
Tobi mi-a spus că drumul spre Konoha e scurt, sper să aibă dreptate...
„Tu încă mai ai încredere în el?! Tot el ţi-a spus că ’se va ocupa’ de faptul că Pain vrea să te omoare, şi uite ce s-a mai ocupat! Eşti urmărită de doi membri Akatsuki, iar tu nici măcar nu te poţi compara cu ei!”
Aaah, cât urăsc când are dreptate! Sunt o furnică pe lângă ei doi, dar uite că încă trăiesc... De ce? De ce nu mă atacă aşa cum ar trebui? Dacă m-ar fi atacat serios, nu aş fi ajuns până aici... Deci de ce nu o fac? Vor oare să-mi dea speranţe că pot scăpa, pentru ca apoi să mi le spulbere pe toate, omorându-mă? Sincer, în momentul ăsta... mi-e foarte, foarte frică...

***peste ceva timp***

Am părăsit satul cu aproximativ jumătate de oră în urmă... Iar Deidara şi Itachi nu se mai văd în spatele meu. De fapt, dacă mă gândesc mai bine... Nu i-am mai văzut de când am fugit de lângă zidul acela... Poate m-au pierdut, sau poate... poate... s-au întors la bază...
Mă rog... Nu vreau să risc şi să mă opresc din alergat, deci mă caţăr într-un copac şi încep să ţopăi din creangă în creangă, dându-mi seama că aşa mă mişc mult mai repede. Am început să mă perfecţionez la ţopăitul prin copaci, nu mai cad atât de des... Plus că am descoperit că îmi place să fac precum Tarzan, „maimuţărindu-mă” prin pomi.
Mă deplasez aşa în jur de jumătate de oră şi observ că dedesubtul meu, printre copaci, se vede un râu. Atentă la acesta, nu-mi dau seama când în faţa mea apare cineva, decât atunci când, ridicându-mi privirea, îl văd pe Itachi stând pe creanga pe care urmează să sar. Încerc să-l evit, întorcăndu-mă spre altă ramură, dar e prea târziu. El întinde mâna şi mă apucă de gât, izbindu-mă de un trunchi.
„Nu-l privi în ochi, nu-l privi în ochi!!” îmi impun, dar nu mă pot abţine şi arunc o scuuurtă privire ochilor lui.
Dar aia e de ajuns. În următoarea secundă, mă trezesc prinsă în genjutsu-ul lui. Cerul este roşu, luna şi norii sunt gri, iar totul în jurul meu este pustiu... Nu zăresc nimic, până când, la un moment dat, chiar în faţa mea apar... Mama şi tata?! Dar nu sunt ei... Nu e posibil... Sunt în genjutsu acum... Dar de unde ştie Itachi cum arată mama şi tata?
Şi chiar atunci îmi pică fisa. Atunci când am fost cu el şi cu Kisame în misiune, mi-a văzut pozele din medalion. Apoi, când îi arătam lui Deidara poze din telefonul meu, Itachi era în spatele meu, deci mi-a văzut părinţii şi atunci. Cât de proastă sunt! Cum de am lăsat aşa ceva să se întâmple?!
Dar nu apuc să mă mai gândesc la ceva, căci prin inima tatălui meu trece o sabie. Nu realizez pe moment ce se întâmplă, dar cum îmi dau seama, încep să ţip şi încerc să fug, să mă mişc, să fac orice! Dar nu pot... Picioarele îmi sunt înţepenite, nu pot face nimic...
Tata închide ochii şi cade lângă picioarele mele, lăsându-mă să-l văd pe atacatorul lui. Rămân cu gura căscată. Cel ce mi-a omorât tatăl, e Orochimaru!
Acesta are aşternut pe faţă un rânjet specific lui, şi cu aceeaşi sabie cu care mi-a injunghiat tatăl, îmi omoară şi mama.
-Itachi!!! Te rog, te implor! Opreşte-te! încep să zbier, plângând în hohote.
„E un genjutsu, e doar un genjutsu, nu are cum să fie adevarat...” încerc să mă liniştesc, dar în acelaşi timp, simt o durere insuportabilă în abdomen. Privesc în jos şi observ că Orochimaru m-a înjunghiat şi pe mine...
Mă aştept să sângerez, să mor, dar nimic din astea nu se întâmplă. Simt doar durerea. Plus că, privindu-l pe Orochimaru, încep să tremur incontrolabil. La naiba! Itachi ştia că mi-e frică de el...!
În jurul meu, apar... clone, ca să le spun aşa, ale părinţilor mei, care sunt omorâte, la rândul lor de către Orochimaru.
Lacrimile îmi curg şiroaie pe obraji. Ştiu că ce se întâmplă nu e adevărat, dar chiar şi aşa... Să-ţi vezi părinţii murind în repetate rânduri, e extrem de dureros...

Nu am nici cea mai mică idee cum au trecut cele 72 de ore alocate pentru tortură... În tot acest timp, Orochimaru a continuat să-mi „ucidă” părinţii, înjunghiindu-mă şi pe mine din când în când.
Dar acum, Itachi m-a scos din genjutsu. Abia dacă mai sunt capabilă să-l privesc. De mişcat nici nu se pune problema... Nu pot face nici cea mai mică mişcare.
Fără să-mi adreseze vreun cuvânt, Itachi mă azvârle în râul pe care mai devreme, îl admiram.
La contactul cu pietrele din râu, capăt câte o durere nouă în fiecare parte a corpului. Deznădăjduită, închid ochii, ştiind că de data asta nu mai am nicio scăpare... De data asta chiar voi muri... Şi mai aveam atât de puţin până în Konoha...
_____________________________

Cam atât a fost... Sper că v-a plăcut... Şi sper că o să-l scriu mai repede pe următorul... Sper, nu promit nimic! o.o Anyway, scuze din nou...
Crow vă pupăceşte

Modificat de Crow. (acum 11 ani)

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333

pus acum 11 ani

~`Ada`~`Ada`~
Membru

Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 19

O_O I WILL KILL YOU! Cum naiba te-ai putut opri aici?! Ce se intampla? Apare cineva? O salveaza cineva? Itachi e un dobitoc!

Pune next-ul repede ca de altfel.... iti dau cu un topor in cap! Stii tu ce patesti...

_______________________________________

Optimus Prime, Bee, StarScream and Lennox, Are MINE! Stati deoparte dragilor!

Marina [Crow.], *Rina*Mandarina*Rina, Mary, Rallu, Lala, Haruka Are MINE! FOREVER!

pus acum 11 ani

Whisky.
Greieraş

Din: Mystic Falls
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 214

Aleluiaaa ! A scris Marina !!! Sa dam o petrecere ! Bine, gata. M-am potolit.
Deci, nu mai e nevoie sa-ti spun ce cred. Stii deja... ce ti-am repetat mereu in toate commurile. Au fost multe secvente misto, dar cea care mi-a placut cel mai mult e asta : Wow, ce încheiere epică... Poate pe drum îmi descopăr latura iubitoare de poezie, şi, până ajung în Konoha, devin mai ceva ca Eminescu.
Zâmbesc, gândindu-mă la idioţenia ce zace în mine. A fost... epica

Asaaa... acum astept next-ul. Sper sa-l pui mai repede decat pe asta asta

P.S. tot dam petrecerea aia, da ?

_______________________________________
"Things need to be done and he gets them done."

"I'm not afraid to take chances or go off on my own."
- Norman Reedus

pus acum 11 ani

~`Ada`~`Ada`~
Membru

Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 19

Am cateva intrebaari!

Madara: Bai, Mos Gerila.... poti fi mai idiot decat esti in momentul de fata? Nu inteleg de ce unii spun ca esti onest daca nici macar promisiunile nu ti le poti tine! Oricuum... Marina pateste ceva si iti iei adio de la par [ii dau foc!].

Itachi: Te urasc! O sa te torturez in cele mai mare chinuri pentru ce i-ai facut lui Pufarina a meaa!

EDIT:

Inca o intrebare pentru Madara...

Madara: Ce parere ai despre comunisti? Dar despre Halloween? [nu m-am putut abtine]

Modificat de ~Piersicuta~Rubin (acum 11 ani)

_______________________________________

Optimus Prime, Bee, StarScream and Lennox, Are MINE! Stati deoparte dragilor!

Marina [Crow.], *Rina*Mandarina*Rina, Mary, Rallu, Lala, Haruka Are MINE! FOREVER!

pus acum 11 ani

Pagini: 1

Mergi la