Hildegard
Critic
 Din: Caliacra
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 853
|
|
Ok, so, am trecut pe la ficul tau si am decis sa iti las o critica. In primul rand pentru ca ai cerut-o si in al doilea rand ca nu mi-a placut cum ai redactat primele capitole. Sunt critic, si na, nu sunt usor de “potolit”. Felul cum povestesti nu are nevoie de corectare ^^ si chiar nici nu doresc sa critic pentru ca n-am ce si nici de ce.
Ceea ce vezi scris cu rosu sunt corectarile/sfaturile mele cu privire la modul tau de a te exprima, ceea ce este cu galben sunt corectarile/sfaturile mele cu privire la ortografie/tastare.
Gabi: a scris:
] Fortele Raului!...Behind the mask.
[ După titlu se pune, mai jos, ”Capitolul I”, iar dacă are un nume capitolul respective, atunci scriem numele sub]
"Of doamne!! Nu se mai termina ora asta?"..[trei puncte se pun, pentru că sunt punctele de suspensie și sunt trei] Da[aici o mică virguliță, ca să fie intonația corectă. Ea dă profunzime textului și îl conturează, la fel ca celelalte puncte de ortografie] dupa cum v-ati dat seama sunt la scoala, mai exact la ora de fizica si ma plictisesc de moarte.
Dintr-o data usa clasei se deschide, iar pe ea intra matusa mea, Lisa, impreuna cu directorul:
"Gabi scumpo, vino pana afara te rog!", imi spune matusa Lisa cu o voce blanda, dar totusi[Hi, hi… și tu faci mult cunoscuta greșeală cu ”dar totuși”. Dar am să-ți explic și ție ce este greșit la exprimarea aceasta. ”Totuși” e același lucru cu ”dar”, amândouă exprimă aceași idee, deci este pleonasm. Pleonasmele sunt supărătoare, deci trebuie să le evităm. Poți să îl elimini pe ”dar” sau ”totuși” și totul e OK] autoritara. Ma gandesc ca directorul a chemat-o pentru incidentul de saptamana trecuta. V-am facut curiosi?...Ei bine, hai sa va spun si voua ce sa intamplat.
*Flashback*
"Gabi, ai intarziat a treia oara si de data asta ai incurcat-o. Du-te in biroul directorului, acum!", imi spune dirigu[aici poți să pui un apostrof (’) ca să arate mai bine și să fie și corect, pentru că e o formă prescurtată], domnul Jones, pe un ton autoritar. Fac cum mi se spune si ma indrept spre biroul directorului, insa un sunet ciudat incepe sa se auda.[exprimarea destul de nevionvată,dar îți recomand ”un sunet se aude”, asta ca să nu facem aglomerație de cuvinte] Ma intorc si in spatele meu se afla un om:
"Ma scuzati, dar cine sunteti? Nu aveti voie sa intrati in scoala fara permisiune", ma adresez eu barbatului care statea la aproximativ un metru de mine.
"Draguta, as vrea eu sa pot pleca, dar sunt blocat in aceasta scoala.", imi spune barbatul un un zambet smecher. Acum chiar m-a facut curioasa.[aici ar fi mers un semn al exclamării, ca să pui în evidență uimirea personajului tău] Il intreb de ce e blocat aici, iar el se apropie de un dulap si trece prin el. Cand vad, fac ochii mari si incep sa tip si sa fug, pana ce ma bat[am observat asta și în alte capitol de-ale tale și nu-mi pot da seama. Ce e cu ”mă bat”? Adică, eu sunt mai grea la cap și nu prea înțeleg. Mă gândesc că ai vrut să spui ”mă ciocnesc” sau ”mă lovesc”] de cineva si cad. Ma ridic si observ ca in fata mea statea directorul. Ma intreaba de ce am tipat, iar cand aude raspunsul meu incepe sa rada si ma anunta ca va trebui sa discute cu parintii despre ce s-a intamplat.
*End flashback*
Pasesc tematoare pe holul scolii impreuna cu matusa Lisa si directorul. Matusa Lisa ma priveste bland, in ciuda faptului ca uneori, cum ar fi azi, ii fac zile fripte si ei si tatei, dar ce sa-i faci? Nu poti sa le ai pe toate. Matusa si tata ma iubesc cel mai mult pe lume. Si mama ma iubea, dar ea a murit cand aveam 5 ani si tot ce mai am de la ea este un medalion care, spunea mama, ma va proteja de rau. Scufundata in gandurile mele nici nu am observat ca am ajuns in biroul directorului. Acesta ma priveste si cu un tot autoritar imi spune:
"Gabi, dupa cum sti am vorbit cu matusa ta si am hotarat sa te trimitem la un sanatoriu un Tokio". [Hopa! Ce e asta “un Tokio”, poate “în Tokio”]Poftim? Eu nu am nimic de spus? Cum naiba vine asta? Incep sa tip spunandu-le ca eu nu vreau sa ma duc la sanatoriu, ca sunt perfect sanatoasa si ca nu am nici o problema, dar o voce masculina imi spune sa tac. Ma intorc si il vad pe tata care imi spune ca nu am ce face si ca ma voi duce in Tokio la sanatoriu fie ca vreau, fie ca nu.
Am ramas masca. Cum putea tata sa accepte asa ceva?
"Dar....[trei puncte, nu mai mult, nu mai puțin]", incep eu sa spun[virgulă înainte de ”dar” ”iar” ”însă”... ”totuși” ș.a.m.d] dar tata mi-o taie repede.
"Niciun dar!..Pleci si punct"
Cum putea sa imi faca asta? Tocmai el...Vazand ca nu am cale de scapare dau afirmativ din cap dupa care directorul imi spune sa merg sa ma pregatesc deoarece plecarea e la ora 5 maine dimineata. Ies impreuna cu tata si matusa Lisa din biroul directorului si ne indreptam toti spre casa. Dupa vreo 5 minute de mers cu masina ma aflam in fata vilei mele de 2 etaje in care mi-am petrecut 16 ani. Privesc putin casa, cercetand-o, iar privirea mea[mi se pare cam forțată exprimarea, așa că îți prezint o altă formă de a scrie ”Privesc puțin casa, cercetând-o. Privirea mea...”] se opreste asupra ciresului batran. Acolo obisnuiam eu si mama sa stam, dar dupa ce a murit eu nu am mai prea stat sub cires, chiar daca acolo ma simteam cel mai bine. Acum, stand asa si gandindu-ma, imi dau seama ca nimic din ce am facut pana acum nu voi mai putea face si ca voi lasa in urma dulcea amintire a copilariei, iar[ai tendința de a uni mai multe propoziții într-o singură frază, ceea ce nu e mereu bine. Cititorul se împiedică în frazele lungi și îmbârligate, pierzându-și atenția ] o lacrima amara isi face aparitia pe obrajii mei palizi.
Oftez zgomotos si ma indrept spre camera mea, unde incep sa imi fac bagajul. Imi pun cu mine o gramada de haine de vara, deoare[c]e in curand vine vara, dar si blugi lungi si bluze de trening. Dupa ce imi termin de impachetat hainele le pun intr-un geamantan, iar in altul imi pun placa de par, pieptenele, periuta de dinti si alte lucruri care imi vor trebui pe parcursul "excursiei" mele la sanatoriu, dupa care ma pun in pat deoarece era cam tarziu si maine trebuia sa ma trezesc dimineata. |
În general, te descurci bine. Nu ai probleme foarte mari de exprimare (aproape deloc, dacă nu mă înșel), ai destulă imaginație și nu plictisești cititorul cu detalii inutile. Eu, la început, nu puteam să leg două cuvinte între ele ca să sune frumos, iar acum mă mir de creațiile începătorilor. Dialogul e foarte bine balansat/echilibrat cu ajutorul vorbirii indirecte. Dar vezi să nu faci exces de așa ceva! Descrierea nu am întâlnit-o până acum, dar sper că o să ”vină”. Titlul e fascinant și îndeamnă cititorul să citească ceea ce ai scris. Narațiunea, cea mai bună din cele mai bune ^^. Imaginație ai, din câte am văzut, dar pe viitor te mă aștept la idei mai MARI, mai GRANDIOASE. Got my point?
Singurul lucru care nu-mi place sunt micile greșeli de tastare, pe care trebuie să le pun în evidență ca să le corectezi. În general nu-mi plac greșelile de ortografie, da’ ce zic eu? Niciodată nu mi-au plăcut  .
Gabi: a scris:
] A doua zi, dimineata [,] la ora 4 ceasul meu incepe sa sune. Ma ridic lenesa din pat si ma indrept spre fereastra. O deschid, iar razele soarelui imi inunda chipul. Afara era cald si chiar daca era 4 dimineata soarele incepea sa castige teritoriu in fata lunii. Mai stau putin la geam, dupa care il inchid si ma indrept spre baie, unde incep sa imi fac siesta.[nu că am ceva cu exprimarea ta, dar eu cred ca ar fi sunat mai bine fără ”încep”] Dupa aproximativ 10 minute, ies din baie si ma indrept spre dulap, de unde imi iau o rochita alba fara bretele cu modele de flori si in picioare o pereche de sandale albe, apoi cobor jos unde matusa Lisa pregatea micul dejun:
"Gabi vino sa mananci! Imediat trebuie sa pleci in Tokio si nu vreau sa iti fie foame pe masina", imi spune matusa Lisa grijulie ca intotdeauna.
Oftez scurt, dupa care ma pun la masa si incep sa mananc clatitele pregatite de matusa Lisa. Dupa ce termin de mancat urc sus[îs al naibii, dar ”urc sus” e un pleonasm. Și ca în celelalte cazuri, poți elimina cuvântul sau înlocui cu altul. Și eu fac greșeala asta când nu sunt atentă ^^’] si imi iau geamantanele. Mai privesc, poate pentru ultima data camera: peretii turcoaz erau plini de postere si desene facute de mine, patul putin deranjat, iar pe birou statea un teanc de carti pe care nu m-am obosit sa le citesc. O lacrima amara imi curge pe obraz, dupa care ies din camera, avand grija sa inchid usa cu cheia deoarece vreau ca totul sa ramana exact asa cum este acum.[ pot să spun că aceasta este una din părțile mele preferate, din punct de vedere stilistic...și sugfletesc]
Ies din vila si afara ma asteptau tata, impreuna cu doi oameni ciudati, dupa parerea mea. Tata imi zambeste bland si ma intreaba daca sunt gata, iar dupa ce ii spun ca da si imi iau la revedere de la el, urc impreuna cu cei doi tipi intr-o masina neagra si pornim. Eu[evită să spui mereu ”eu mănânc” ”eu răspund” și altele, deoarece ne dăm seama cine face acțiunea și nu e nevoie de ”eu” sau ”ea” ] imi iau Iphone-ul si incep sa il butonez.
Unul dintre acei tipi ma intreaba de ce trebuie sa merg la sanatoriu, iar eu ii raspund dezinteresata ca tata impreuna cu directorul scolii au hotarat asta si eu nu am ce sa fac. Vazand ca nu poate scoate nimic de la mine, soferul, un tip cu par negru si niste ochi ciudati, ofteaza si continua sa fie atent la drum. Celalalt baiat, mai tanar decat soferul ma intreaba cum ma numesc. Eu ii raspund politicos ca ma cheama Gabi, iar el imi spune ca pe el il cheama Kabuto, iar cel ce conduce se numeste Orochimaru si este seful sanatoriului. Auzind asta, eu [pe deasupra, sună și enervant…câteodată ]ma uit ciudat la Orochimaru, iar aceste observa si ma intreaba care este problema. Nu ii raspund, ci imi inchid ochii, nu dupa mult timp adormind cu gandul la viata mea care pana acum cateva zile era perfecta.[nu am ceva împotriva vorbirii indirecte, e chiar foarte bine că o folosești, astfel nu vei avea ritmul acela grozav de grăbit. Dar ceea ce nu-mi place este că zici mereu ”răspund” ”întreb” ”vorbesc”. La un moment dat devine să auzi același cuvânt (aproape) mereu. Imaginează-ți că Tobi ar fi cu tine și ar repeat ”Sempai, sempai, sempai, sempai” la nesfârșit, nu te-ai enerva? Îți dai seam ace suferă săracul Deidara?=]] Poți să înlocuiești cuvintele ‘problemă‘ cu altele care exprimă aceeași idee. Spre exemplu, în loc de ”iar eu îi răspund dezinteresată că tata…”, poți spune ”îi explic cu dezinteres că tata…”. Sună altfel, nu?]
Ma trezesc atunci cand cineva pune o frana brusca. Deschid ochii, iar in fara mea vad o cladire uriasa care semana cu un castel:
"Acesta este sanatoriul?", intreb eu foarte uimita de ce vad.
"Da[o mică virguliță ai putea pune acilișea ^^ fiindcă este substantivul în vocativ, Gabi și se desparte prin virgulă de restul propoziției] Gabi[,] acesta este sanatoriul, si din acest moment ”casa ta", imi raspunde Kabuto afisand un zambet, dar pe mine nu ma pacalea. Acesti tipi ascundeau ceva si nu o sa ma las pana nu imi dau seama ce.
Fara sa-mi dau seama se pare ca deja eram in cladire, iar in fata mea erau acum in jur de 15-20 de copii. Ok, nu chiar copii[,] deoarece aveau cam aceeasi varsta cu mine dar totusi...atat de multi?[”ca mine” ar fi sunat mai bine și mai corect]
"Nu credeam ca vor fi asa de multi copii aici", spun eu cu o voce usor audibila, dar se pare ca Orochimaru m-a auzit, deoarece s-a uitat umpic [ forma corectă: un pic. Acum să-ți explic și de ce! ”Pic” este substantivul ”pic” , iar ”un” este adjectiv pronominal...etc. Nu trebuie să spun tot că vei învăța mai tărziu (depinde în ce clasă ești)] ciudat la mine.
"Bine, aceasta este Gabi. Ma astept sa o tratati cum trebuie si nu sa va luati la cearta cu ea, s-au[Măi, măi, aproape că nu am văzut asta! Păi de ce ai scris dezlegat? Nu este un verb, ca ”s-au dus la magazin”, este simplu ”sau”. Am să-ți vând un pont  . Atunci când nu știi cum să-l scrii, verifici dacă ”sau” poate fi înlocuit cu ”ori”. Dacă da, atunci se scrie legat, dacă nu, se scrie dezlegat. Așa am învățat și eu ^^, iar ponturi ca astea le ții minte toată viața] chestii de genul asta, chiar din prima ei zi", preia cuvantul Kabuto, sau cum ii spuneam eu in mintea mea[,] Mr. Aragaz cu patru ochi.
Orochimaru imi spune ca el si Kabuto au treaba, dar va ruga un copil de aici sa imi arate camera si restul locului asta. Dau aprobator din cap dupa care vad cum cei doi ciudati se indeparteaza. Spre mine se indreapta un baiat care se pare ca nu m-a observat,[ în cazul acesta, nu se pune virgule înaintea lui ”și” pentru simplul fapt că ”și” înlocuiește virgulele ] si imediat ce da peste mine cadem amandoi pe parchetul rece. Toti se aduna in jurul nostru, iar blondul cu ochi albastri ca marea ma priveste asteptand sa reactionez. Eu ma uit la el si incep sa rad, dupa care incepe si el si uite asa si restul.
"Ciudata primire.", ii spun eu blodului.
"Mda....Naruto mai face de-astea", imi spune un baiat roscat cu ochi verzi si un tatuaj pe frunte.
"Aha...deci te cheama Naruto. Ei bine, ma bucur sa te cunosc Naruto, pari un tip de treaba. Eu sunt Gabi, incantata!", spun eu intinzand mana spre blond.
"De asemenea, Gabi. Si tu pari de treaba", imi spune Naruto facandu-mi cu ochiul.
"Deci Gabi, de ce ai fost adusa aici?", ma intreaba o blonda cu parul prins in patru codite. "Apropo eu sunt Temari, iar ei sunt prietenii mei", spune Temari aratand spre grupul care se uita la mine asteptand sa raspund la intrebarea lui Temari.[Ioi >.< ce-i aici? Repetițiile! Să le ia boala! Din moment ce personajul a spus ”Eu sunt Temari”, nu mai trebuia să spui din nou ”spune Temari”. Sună urât! Și la sfârșit ai spus încă odată ”Temari”. Puteai înlocui cu ”fata” sau ”ea”.
"Pai tata si directorul au zis ca asa este mai bine pentru mine, in urma unei boacane de-a mea la scoala", ii raspund eu blondei care ma asculta fara a ma intrerupe.
"Aha...pai sa sti [doi de ”i”, m-am lămurit și cu asta, zilele trecute. Se scrie cu doi ] ca nimic nu e ceea ce pare aici. Orochimaru si boul ala de Kabuto incearca sa ne faca sa credem ca avem probleme, dar nu este asa", adauga un tip cu par blond prins intr-o coada sus, cu o suvita lasata libera, care ii acoperea un ochi.
"Ok, deci voi ati aflat esentialul despre mine, acum vreau si eu sa va cunosc pe voi", le spun eu viitorilor mei prieteni.
"Pai, ar fi mai usor sa spuna unul singur despre noi toti, asa ca voi spune eu. Ma numesc Sasori, am 16 ani si nu vreau sa specific motivul pentru care am fost adus aici.Ei sunt Gaara, tipul roscat cu tatuaj de mai devreme, Deidara care arata ca o barbie", spune Sasori aratand spre tipul blond care a vorbit mai devreme. Am putut observa cum Deidara se abtinea sa nu il ia la bataie pe Sasori, dar am trecut cu vederea.
"In fine, sa continuam. Ei sunt Itachi si Sasuke. Sunt frati, doar ca Itachi e mult mai prietenos decat Sasuke", continua Naruto. Si asa i-am cunoscut pe toti,[nici aici virgulă ] si am aflat ca trebuie sa ma feresc de o tipa roscata cu ochelari [o mică virguliță, ca să nu se creadă că ochelarii se numesc Karin] pe nume Karin si mimozele ei, Sakura o tipa cu par roz si ochi verzi din cate am inteles de la Temari, si Ino, o blonda care e moarta dupa Deidara.[ să n-o prind prin preajma lui Deidara că o sugrum!! ... mă ia valul de fiecare dată când citesc secvența asta]
M-am imprietenit foarte repede cu 3 fete, anume Temari, Hinata, o tipa cu par negru cu reflexii movali si ochi lila[,] putin cam timida, dar asta nu conteaza si Ten Ten, o satena cu ochi caprui foarte glumeata. Konan, o fata cu parul albastru mi-a spus ca voi sta in camera cu ea, la etajul unu. Am pornit amandoua spre camera noastra, iar dupa ce m-a ajutat sa despachetez am coborat amandoua la parter unde se pare ca ceilalti se jucau adevar si provocare. Kiba, un tip saten cu ochi negri si doua urme rosii pe fata, ne intreaba daca nu vrem sa jucam si noi. Eu accept, dar Konan spune ca ea nu mai vrea sa se faca de ras in fata lui Pain dinou. [dinou? Poate din nou
"Cine e Pain?", intreb eu curioasa deoarece azi nu am cunoscut nici un Pain.
"Este un tip de treaba daca nu il enervezi, ma anunta Naruto. Astazi el nu a fost prezent deoarece a avut treaba afara, dar ar trebui sa apara chiar...."<-- trei puncte
Naruto nu apuca sa termine propozitia deoarece, in camera isi face aparitia un tip cu par portocaliu, ochi mov si o gramada de piercinguri.
"Vorbeai de mine blondule?", intreaba Pain incruntandu-se in directia lui Naruto.
"Defapt..."<-- se scrie despărțit, incearca Naru sa spuna, dar eu intervin.
"Imi spunea mie despre tine, deoarece te-a pomenit Konan si eu nu stiam despre cine e vorba", ii raspund eu lui Pain.
Acesta se uita la mine dupa care aproba din cap[color=#f5ff5dc][ Aici ar fi fost foarte bun un punct][/color] spune ca si el vrea sa joace adevar si provocare. Facem un cerc si jocul incepe. Hinata a ales numai adevar, dar, cand a venit randul meu sa intreb a ales provocare, iar eu de cuminte ce sunt am pus-o sa il sarute pe Naruto. Am primit fel si fel de provocari, la fel ca si restul. De exemplu Deidara a trebuit sa alerge prin casa imbracat in rochia rochie prin sanatoriu [mu ha ha ha!! Prima data ai spus ”prin casă”, apoi ai zis ”prin sanatoriu”. Nu ți se pare ceva necurat la mijloc? > ], Sasori si cu mine a trebuit sa ne furisam in biroul lui Orochimaru,[fără virgulă] si [ aici se putea folosi o virgulă. Este o excepție ]din pacate[,] am fost prinsi. Orochimaru a facut scandal, dar noi nu l-am ascultat deloc[,] din contra[,] chiar am inceput sa ne amuzam pe seama lui si sa il imitam. Am continuat asa pana ce de la etaj au aparut trei fete, din cate imi imaginez Karin, Sakura si Ino. S-au uitat la mine timp de cateva secunde, dupa care Karin a inceput sa imi tina predica:
"Asculta aici, pentru ca esti noua trebuie sa te examinez sa vad daca meriti sa imi fi prietena.", imi spune roscata aia care deja mi-a devenit antipatica si cred ca daca mai spune ceva gresit am sa o iau la bataie. "Nu!..Nu meriti sa imi fi prietena, am stabilit. Si inca ceva bruneto, sa nu te apropii de Sasuke al meu la mai putin de 5 metri ca o incurci...inteles?"
Cand am auzito[necesară este cratima aici! Și aici îți dau un pont. ”Auzit-o” este o inversiune, iar dacă am readuce-o la normal ar fi ”o aud”,nu? Ei bine, în minte, spui așa ”pe cine? Pe ea ”o”. Iar dacă sună bine (știi la ce mă refer) inseamnă că se scrie cu cratimă. Acuma, știu și eu, poate și se par stupide lucrurile astea, dar eu așa am învățat de când eram mică. Le-am ținut minte, iar acum nu mai am nevoie să-mi pun acele întrebări. Sunt unele lucruri pe care le ții minte fărăsă vrei, deci încearcă! N-ai ce pierde. am bufnit in ras, apoi dupa ce m-am oprit i-am spus ca eu stau langa cine vreau si ca nici un aragaz nu are dreptul sa imi spuna ce sa fac.[ aici ar fi mers să scrii sub forma unui dialog, este o scenă destul de importantă]Bine inteles[se scrie legat], Karin s-a enervat si a sarit pe mine si uite asa ne-am luat la bataie. Abia au reusit Naruto si Gaara sa ne desparta, dar imediat ce Gaara a eliberat-o pe miss printesa dragon[bună asta!], aceasta a sarit inapoi pe mine si a inceput sa ma traga de par.
"Pana aici! Unde te crezi aragaz cu patru ochi? Lasa ca iti arat eu tie", ii spun eu rosiei care statea pe mine si ma tragea de par.
In urmatoarea secunda Karin era pe jos, iar eu eram cu o mana in capul ei si cu cealalta i-am dat o palma de cred ca o sa ma tine minte. As fi continuat, dar, celelalte mimoze au sarit pe mine si chiar cand sa ma ia la bataie, Sasori si Pain le-au indepartat, iar Temari si Hinata au inceput sa imi puna intrebari gen "Esti bine?", "Te-a lovit tare?" si tot asa pana ce le-am spus ca sunt bine, dar data viitoare Karin si proastele ei si-o vor lua. Le-am multumit lui Sasori si Pain cu cate o imbratisare, iar apoi Konan care tocmai venea din bucatarie ne-a propus sa ne uitam la un film, dar cand s-a uitat la mine si a vazut cat de ciufulita si sifonata sunt a hotarat ca ar fi mai bine sa mergem in camera deoarece am facut destule lucruri astazi.[ mai secționează fraza că e lungă cât cârnatu’. Să îți spun cum aș fi făcut eu: ”…cu câte o îmbrățișare. Konan tocmai venise din bucătărie, prpunând un film, dar când m-a văzut s-a răzândit, căci am făcut destule azi” <-- este o idee ] Bineinteles ca eu m-am impotrivit si pana la urma am mers sa ne uitam la film in camera lui Naruto si a lui Sasuke. Oare aici toti aveau cate un coleg de camera? Pentru ca daca da, mi-e mila de cea care sta in camera cu Karin, Sakura sau Ino. Dar revenind, se pare ca baietii au ales un film de groaza, The Grudge 3[,] din cate am inteles, si toti ne-am pus pe jos sa ne uitam. La unele scene fetele tipau si sareau in bratele baietilor, dar eu si Temari stateam calme si priveam filmul. In general nu ma speriau filmele de groaza, dar totusi[ am mai explicat treaba cu “dar totuși”, deci nu mai repet] ma mai speriam si eu cateodata. La finalul filmului majoritatea dormneau, dar eu si Sasori nu eram asa de norocosi sa ne viziteze Mos Ene asa ca am hotarat sa facem o plimbare. Am iesit afara si un aer rece m-a facut sa tremur de frig. Vazand asta Sasori isi da hanoracul jos si il pune la mine pe spate.
"Nu crezi ca trebuia sa iti iei ceva mai gros?...Seara aici e foarte frig, iar tu esti in rochie."
"Stai linistit ca nu mor de la putin frig", ii spun eu intorcandu-ma spre el si afisand un zambet sincer.
Atunci Sasori se uita la mine ciudat, apoi ma intreaba de unde am medalionul pe care il port la gat. Eu ma intristez si ii spun ca mi l-a dat mama inainte sa moara, iar el isi cere scuze ca m-a facut sa ma simt rau, apoi imi spune ca maine vom merge la biblioteca din sanatoriu deoarece trebuie neaparat sa imi arate ceva.[iar ai omis o scenă c emerita arătată! Aici puteai dezvolta puțin prin dialog etc. alea, alea] Eu il privesc putin ciudat apoi aprob, dupa care ii spun ca ar trebui sa mergem inauntru deoarece se face tarziu. Sasori accepta dupa care ma conduce pana in fata camerei mele si era sa ma bat de Konan care tocmai pornea in cautarea mea. Ii multumesc lui Sasori ca a acceptat sa ne plimbam si ii spun ca maine la ora 10 sa fie la mine in camera sa discutam despre medalion, apoi intru in camera unde Konan ma ia la intrebari.[fraze kilometrice…]
"Unde ati fost?...Si cu Sasori?...Uuuu...se infiripa ceva aici sau numai eu cred asta?"
"Konan taci! Nu se intampla nimic. Pur si simplu ne-am plimbat si am discutat!"
"Ok, dar in caz ca se intampla ceva, ai grija deoarece Sakura il place pe Sasori si nu vrei sa te pui cu ea. E mai rea decat Karin asa ca ai grija", ma avertizeaza Konan.[ Karin place doi băieți, Sasuke și Sasori, amândoi cu ”S”. Trebuie să se potolească fata]
Dupa ce o asigur ca o sa am grija ii spun ca ma duc sa fac un dus, iar ea aproba si imi spune ca se culca. Dupa vreo jumate de ora in care am stat la dus, am mers in camera unde Konan dormea dusa, [virgula asta nu era necesară ]si dupa ce mi-am luat o pereche de pantaloni scurti de trening negri si un maiou verde m-am pus in pat ajungand astfel in taramul viselor. |
Mi-am permis să critic o parte din ficul tău. În următoarele capitole postate de tine, se regăsesc cam aceleași greșeli (de ortografie, mă refer) și nu am de ce critica... din nou. Dialogul este în bun echilibru cu vorbirea indirectă, în afara unor secvențe la care ți-am atras atenția. Descrierea, parcă nu e așa masivă...încă o aștept. Narațiunea, nu am nimic de obiectat (parcă suntem în proces). Continuă să scrii, căci așa îți dezvolți și exprimarea (felul de a povesti) și imaginația și multe alte lucruri care țin tot de proză.
Cam atât am avut de spus ^^.
Succes în continuare și sper că ți-am fost de folos!
P.S.: Câți ani ai? O.O
P.S.: Nu te speria când vezi atâtea culori, unele sunt exclamațiile mele (o parte din cele scrise cu roșu) și ca de obicei, mă întind pe mii de rânduri.
P.S.: În subsol mereu strâng vreo 4 ”ps-uri” .
P.S.: Asta nu înseamnă că nu-ți mai verific ficul. Mu ha ha ha!
_______________________________________
Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr
|
|
, dar eu una nu consider ca este o idee originala, deoarece este un fic cu personaje din naruto, doar ca aici nu sunt ninja ci au puteri ciudate 
....Si ca sa nu uit..
*drama queens*
În orice caz...sunt ffff curioasă să văd cine e misteriosul salvator...deci sper că dacă nu vrei să ma ai pe conştinţă...va trebui să pui next-ul fff curând! 
