Dragoste la miez de noapte 18

Lumea noastră Anime
Păşeşte în lumea noastră Anime!

Lista Forumurilor Pe Tematici

Lumea noastră Anime | Reguli | Inregistrare | Login

POZE LUMEA NOASTRă ANIME

Nu sunteti logat.

Nou pe simpatie:
SuntKmPudica pe Simpatie

Femeie
19 ani
Bucuresti
cauta Barbat
26 - 58 ani

Lumea noastră Anime / Dropped. / Dragoste la miez de noapte [+ 18 ]

Moderat de Adele, Enderlicht, Monet, Rares

Autor

Mesaj

Pagini: 1

Ema
Bufniță Flămândă

Din: În nebunie.
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 469

Hello people. Am revenit cu un fic nou. Am scăpat şi eu de teze dar o să încep examenele, dar până atunci am să scriu pe rupte, căci mi s-a făcut un dor. * laughs * Ideea este una ce combină dragostea cu supernaturalul.

Vârstă minimă: +16
Gen: supernatural, romanţă, acţiune
Limbă: română
Observaţii cu privire la conţinut: -

Dragoste la miez de noapte

Capitolul I : Miez de noapte în sălbăticie

Sakura

Dau drumul muzici de la combina stereo, încui fără zgomot uşa şi încep a arunca în rucsacul de pe pat diferite haine ce îmi ajungeau la mână din dulap. Volumul muzicii este destul de ridicat, nici atât cât să o facă pe mama să vină să îmi spună să-l dau mai încet dar îmi acoperea zgomotele mele în încercarea de a fugi de acasă. M-am săturat de toate dăţile în care mama îmi tot face capul pătrat că trebuie să învăţ pentru liceu dacă vreau să întru la o facultate bună şi că nu-mi trebuie muzică şi alte lucruri ce toţi ceilalţi copii de vârsta mea le fac. Ea defapt nu ştie nimic de mine, de momentele când chiuleam de la ore şi mergeam în spatele liceului fumând ţigări cu colegele şi colegii mei răzând de pămpălăi ce stau la ore şi toacă tot ce le îndrugă profesorii. Eram un copil delicvent, dar şi cu puţină conştinţă. Nu copiam niciodată la teste si învăţam când era nevoie, dar nu eram un şoarece de bibliotecă şi ştiam şi eu ce e distracţia şi nebunia de adolescent la vârsta mea.

Totuşi nu eram pe deplin mulţumită de viaţa mea. Cu o familie cicălitoare, cu o soră mai mică ce mă întreabă ce fac eu mereu de mă ceartă mama, cu un tată care e plecat mai mereu la muncă şi îl văd doar duminica pentru că slujba îi ocupa mult timp, fară iubit şi fară o prietenă bună stabilă nu mă puteam numi o adolescentă mulţumită. Fizicul meu era de invidiat, zveltă, inaltă, slabă, cu forme apetisante şi date de la natură dar mai ales cu un păr de un roz strălucitor in razele soarelui, mă puteam numi o persoana atrăgătoare. Dar fizicul superb nu îmi era îndeajuns, vroiam nişte prieteni stabili şi un iubit ce nu mă doreşte doar in pat. Încă eram virgină, şi mă mândream cu asta, puţine fete mai există în liceu care să mai fie pure şi neatinse de nişte mâini libidinoase.

Şi tocmai de aceea fug de acasă in momentul de faţă, caut puţină libertate, vacanţa de vară se aproprie, mai sunt doar două săptămâni şi o să pot sta în fiecare zi pe acoperişul plat al casei să mă pot bronza şi să imi petrec timpul cum îmi doresc fără grija testelor neaşteptate din partea profesorilor. Dar totuşi până atunci o ţin în testele finale care sunt cele mai importante pentru a avea o medie de sfârşit de an cât mai bună. Şi tocmai de aceea mama mea mă zăpăceşte în fiecare zi să stau acasă şi să invâţ în loc să hoinăresc pe afară şi să nu fac nimic, precum crede ea.

Trag rapid fermoarul de la rucsac iar şirul gândurilor mi se destramă undeva în negura timpului şi acolo vor rămâne pentru câteva ore indelungate. Privesc spre ceasul aşezat pe noptiera patului şi văd că nu arată mai mult de 10 noaptea. Până de dimineaţă mă voi întoarce, dacă nu cumva am să adorm prin nişte tufişuri. Cu paşi uşori şi dibaci ajung lângă geamul camerei pe care îl deschid, vântul uşor răcoros de vară făcând cunoştinţă cu porii feţei mele. Sar pe pervazul geamului aruncând o privire rapidă spre uşa camerei mele, ca să fiu sigură că nu cumva sunt prinsă şi pedepsită pentru tot restul vieţii mele.

Văzând că nu e nimeni, privesc în jos observând mica distanţă de la etajul meu la pământ şi sar fără să mă îngrijorez că o să-mi rup coloana sau orice altă parte a corpului meu. Aterizez ca o pisică şi privesc pe geamul de lângă mine, cu mare grijă în aşa fel incât să nu mă prindă şi observ că mama stă la televizor urmărind ca de obicei serialul ei preferat din fiecare luni seara „ Pariu cu viaţa ” o telenovelă pentru adolescenţi la care nici nu îndrăznesc să trag cu ochiul. Sunt doar melodrame şi scene ce se regăsesc în orice serial pentru adolescenţi. Totul pare a fi în regulă aşa că pornesc în aventura vieţii mele în pădurea de lânga casa mea.

Trăiesc în America, în Louisiana un loc plin cu păduri şi verdeaţă. Mulţi regizori de filme de la Hollywood au filmat multe scene de luptă aici, poate şi pentru decorul este puţin mai gotic dar cât şi pentru intinderea vastă de păduri, un loc numai bun pentru scene de luptă şi alte c*caturi din filme SF. Louisiana mai este numită şi „ Pământul Păcătuirii ” deoarece multe istorisiri legate de creaturi ale diavolului, îngeri, demoni şi alte lucruri ce mereu se regăsesc mai nou intr-un film, se zvonesc că s-au petrecut pe aceste pământuri. Dar mie nu-mi pasă de chestiile astea, sunt doar nişte legende spuse de bătrâni ca să-i sperie pe copii şi să nu mai se aventureze în păduri şi să nu se piardă.

Las toate aceste gânduri undeva în adâncul minţii mele si pornesc spre pădure având în mână doar o lanternă ce imi luminează drumul din faţa mea vreo 2-3 metri. Peste tot doar ramuri de copaci de culori închise din cauza nopţii ce se abate asupra oraşului. Vântul bate uşor din est facând ca totul în pădure să freamete in timp ce paşii mei se fac auziţi când călcam pe diferite frunze şi ramuri. Auzeam o bufniţă pe fundal şi parcă melodia cântată de ea mă calma cu fiecare minut în care o ascultam. Din instinct îmi duc mâna la buzunarul pantalonilor scurţi de unde scot un Blackberry şi privesc uşor spre ceasul telefonului. Arata deabea 22: 36. Cu ghiozdanul pe un umăr, cu telefonul în mână şi cu lanterna aţintită pe drumul din faţa mea arătam precum un explorator.

După nici câteva minute bune de mers aud un urlet de animal. Pielea mi se face da găină iar lumina laternei începe să tremure uşor piatra pe care era aţintită. Nu ştiam ce să fac, ăsta sigur era un urlet de lup, iar lupii de prin părţile astea sunt destul de sălbatici. Acum câteva seri am văzut la televizor o ştire cum nişte oi şi un câine ai unei ferme de la marginea oraşului au murit mâncaţi de lupi. Nu mi-ar fi plăcut deloc să mă intâlnesc în plină seară cu o haită de lupi şi să mor aşa tânără la nici optisprezece ani. Urletul s-a oprit brusc şi am putut auzi foşnet de frunze undeva în stânga mea. Am rămas tăcută o scurtă perioadă de timp ascultând atent până foşnetul frunzelor nu s-a mai auzit deloc.

În momentul următor am luat-o pe drumul unde fusese sursa zgomotului, fără ca măcar să mă gândesc dacă o să mor sau nu, dar un lucru era cert, simţeam cum sângele circula mult mai rapid, adrenalina imi curgea prin vene. Era plăcut, era periculos, exact cum îmi place. Ca în dăţile când chiuleam şi fumam chiar dacă puteam fi prinşi şi pârâţi părinţilor. Fără să-mi dau seama am ajuns chiar deasupra unei prăpăstii. Am rămas total uimită la priveliştea ce mi se arăta în faţa ochilor. O cascadă era tocmai in faţa mea, una superbă în care luna se oglindea frumos iar valurile se mişcau uşor in bătaia vântului. Locul din jurul cascadei era plin de nisip iar pe lângă pădurea apărea treptat dar sigur.

Cum de nu am ştiut de acest loc mirific ? M-am mai plimbat prin pădure de nenumărate ori, cum de nu am putut să observ locul ăsta ? Nu-mi pot explica cum de nu ştiam de existenţa acestui paradis, dar cert este că am să mă mai întorc în viitorul apropriat. Mă uit după vreo cale de a ajunge acolo jos, privirea trecându-mi peste stânci şi ierburi. Gura mi se deschide uşor iar ochii mi se măresc la vederea unui trup chiar lângă cascadă. Mă las uşor pe vine privind cu atenţie acel corp uman indentificându-l ca fiind unul al unui bărbat. Muşchii spatelui se putea vedeau foarte uşor, era proeminenţi şi încordaţi atunci când îşi ridica măinile deasupra capului spălându-se.

Totul se derula cu încetinitorul, puteam să observ fiecare picătură de apă ce curgea pe trupul lui. Era precum o reclamă la un gel de duş, genul de reclamă la care băieţii se holbează încercând să vadă părţiile genitale ale femeilor. Mi-am trecu limba peste buze în încercarea disperată de a le umezi şi am înghiţit în sec când tipul se întroase cu faţa spre mine şi îşi mişca usor palmele pe toată suprafaţă feţei. Muşchii abdominali erau încordaţi şi nu cred că am văzut în toată viaţa mea un corp mai sculptat ca al lui. Era în adevăratul sens al cuvântul sexy. Mă holbam la trupul lui lăsându-mă jos în genunchi fiind atentă la toate mişcarile lui. Era obsedant, nu-mi puteam lua privirea de pe corpul lui.

În momentul în care îşi lăsă braţele în jos am putut să-i observ chipul. Unul palid, nişte ochi negri precum tăciunele şi părul negru cu două suviţe lungi în faţă şi presupun mai scurt în spate. Şi-a mutat privirea asupra mea zâmbind după devenind suprins de prezenţa mea. Ar trebui să fug, dar nu pot să nu mă holbez la frumuseţea lui. Era întradevăr sexy şi periculos. Nu-mi pot da seama de unde ştiam asta, dar o simţeam în aerul ce îl înconjoară. Am rămas aşa cu privirea aţintită în a lui muscându-mi buza până în momentul în care am vrut să mă ridic, mâna îmi alunecă pe piatră, corpul meu dezechilibrându-se căzând în gol. Nu mai puteam face nimic, ştiam că mi-a venit sfârşitul, chiar dacă era prea devreme. Am acceptat moartea cu braţele deschise şi ochii strânşi închişi.

Modificat de E. (acum 12 ani)

_______________________________________

~ Nobody ~

P.S: Madara is mine ! Just mine bitches !

pus acum 12 ani

Enderlicht
Moderator

Din: Shangri-La in reverse
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 540

Hey ! ^^ Am trecut si eu pe aici, chiar daca nu sunt fan SasuSaku. *please don’t throw eggs at me…*
Am observat ca ai cerut critica la acest fic, dar inca nu ti-a dat-o nimeni. Nu dispera, Mary isi va face aparitia din moment in moment

Lasand gluma la o parte, ma gandeam ca un comentariu simplu din partea cuiva care nu are neaparat functia de critic te-ar…satisface, pe moment macar, nu ? ^^

Nu iti voi corecta fiecare greseluta in parte din doua motive :
1. Nu ai deloc multe, poate doar cateva legate de pluralul unor substantive (cu un i sau cu doi i), poate ceva virgule (dupa dar) sau scapari (deliNcvent, nu ‘delicvent’). Ah si da, ai grija la frazele prea lungi, tinzi sa te pierzi in detalii *fara grija, si eu fac la fel, nu sunt neaparat in masura sa dau altora ordine, dar este un sfat mic, mic, mic –puppy eyes-*. Nu de alta, dar se pierde o parte din claritatea si/sau coerenta enuntului.
In rest, totul este superb asezat in pagina, paragrafele sunt delimitate de un rand liber; per total, aspectuos *flutters eyelashes*.

2. Lenea mea ereditara si incurabila.

Imi place mult felul in care scrii, mai ales DEscrii. Ai exprimari foarte frumos conectate intre ele si stii sa aloci si celui mai mic gest/gand o propozitie reprezentativa *descriptiva*. Cu alte cuvinte, nu te zgarcesti in cuvinte, nu accelerezi ritmul si redactezi echilibrat. Ai captat fiecare scena ca un fotograf profesionist sau ca un pictor talentat.

Imi place cum i-ai descris emanciparea adolescentina, desi nu ma omor dupa personajele rebele (daca nu sunt baieti sau…eu stiu, poate nu ma prea reprezinta) ; ai pus-o pe Sakura in lumina aia de ‘fetita rea, dar totusi buna’. Plus ca pe mine nu ma impresioneaza prea mult atitudinea asta razvratita a adolescentilor. Sometimes, desi ma regasesc, mi se pare penibila. E oarecum imatura. *Ma rog, aici divaghez eu, logic. Pentru postura personajului, fiind un exponent al adolescentilor, se potriveste la perfectie descrierea pe care i-ai oferit-o*.
Si nu stiam ca ‘Pariu cu Viata’ se difuzeaza si in America. *jk

* Eu sunt fan Liviu Teodorescu, nu ‘Pariu cu Viata’. Dar asta nu are nicio legatura cu fic-ul tau, nu ?

Revenind la subiect…

Imi place cum ai infatisat acele povesti folclorice si mistice despre meleagurile natale. De altfel, cred cu tarie ca personajul asta al tau, Sakura, este foarte curajoasa. Eu una ma … pe mine de frica daca auzeam o bufnita in miez de noapte, nicidecum nu ma simteam ‘calmata’ de cantecul acesteia.

Ooo da, si din nou acea descriere superba a padurii, a fosnetelor, a cascadei. O prezentare frumoasa a unui film ce mi se deruleaza si acum prin fata ochilor.
Ca sa nu mai spun scena cand apare Sasuke *sunt sigura ca baiatul cu parul negru ca taciunele este Sasuke* ; l-ai slavit cu descrierea ta. Lasand la o parte faptul ca urasc personajul, imi place, REPET, imi place felul in care l-ai zugravit. Mai ales reactia Sakurei de a-si umezi buzele…like OMG, *fangirl scream*.

In mare, ai atins toate punctele pe care trebuie sa le atinga un fanfic : titlu captivant, introducere (foarte bine ca ai pus varsta minima, genul, limba etc.) si ASEZARE IN PAGINA. Deci nota 10 pentru realizarea tuturor in cel mai elegant mod posibil.

P.S. Nici nu stii cat m-am abtinut sa injur ca acesta e un fic SasuSaku, e prea bun sa fie SasuSaku. Nu suport personajele alea doua, dar, tu esti una din putinii care a reusit sa ma faca sa citesc ceva ‘SasuSaku’. Asta e ceva gen… FELICITARI. O.O
O sa continui sa citesc fic-ul, succes la acumularea cat mai multor comentarii si la scrierea capitolelor !

Cheers ! ^^

Modificat de keepthefaith (acum 12 ani)

_______________________________________
~ Fost-am keepthefaith/Regen/Licht, candva. ~

Took my love down to Violet Hill , There we sat in snow.

pus acum 12 ani

Hildegard
Critic

Din: Caliacra
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 853

Salut dragă E., așa cum a zis și Ioana, mi-am făcut apariția pe la ficul tău. Critica a fost scrisă la o zi după ce ai postat ficul, pentru că am fost la țară și din fericire am avut laptop-ul la mine +telefon cu internet

, deci capitolul care l-ai scris tu l-am mai scris eu încă odată, de pe telefon. Da, mă laud și eu...
Probabil știi deja vorba mea ” Ce vezi scris cu alb sunt corectările/completările mele la greșelile tale de tastare, iar cele cu roșu sunt pentru cele de exprimare. Dar nu cred că va fi nevoie de așa ceva. ^^ Hai să începem, am un chef în mine (ora actuală 18:47, 03 iunie 2012).

Capitolul 1 : Miez de noapte în sălbăticie

Sakura [normal, dupa ce ai scris „capitolul I...” se pune intre paranteze patrate, in cazul tau, „Sakura P.O.V”. P.O.V=point of view. Ca sa sa stim si noi din prisma cui povestesti. Daca pui asa simplu „Sakura”, putem initelege si un al doilea titlu pentru capiitol]

Dau drumul muzicii de la combina stereo, încui fără zgomot ușa și încep a arunca în rucsacul de pe pat diferite haine ce îmi ajungeau la mână din dulap. Volumul muzicii este destul de ridicat, nici atât cât să o facă pe mama să vină să îmi spună să-l dau mai încet dar îmi acoperea zgomotele mele în încercarea de a fugi de acasă. M-am săturat de toate dățile în care mama îmi tot face capul pătrat că trebuie să învăț pentru liceu dacă vreau să intru la o facultate bună și că nu-mi trebuie muzică și alte lucruri ce toți ceilalți copii de vârsta mea le fac. Ea defapt nu știe nimic de mine, de momentele când chiuleam de la ore și mergeam în spatele liceului fumând țigări cu colegele și colegii mei răzând de pămpălăi ce stau la ore și toacă tot ce le îndrugă profesorii. Eram un copil delicvent, dar și cu puțină conștință. Nu copiam niciodată la teste și învățam când era nevoie, dar nu eram un șoarece de bibliotecă și știam și eu ce e distracția și nebunia de adolescent la vârsta mea.

Totuși nu eram pe deplin mulțumită de viața mea. Cu o familie cicălitoare, cu o soră mai mică ce mă întreabă ce fac eu mereu de mă ceartă mama, cu un tată care e plecat mai mereu la muncă și îl văd doar duminica pentru că slujba îi ocupa mult timp, fără iubit și fără o prietenă bună stabilă nu mă puteam numi o adolescentă mulțumită. Fizicul meu era de invidiat, zveltă, înaltă, slabă cu forme apetisante și date de la natură dar mai ales cu un păr roz strălucitor în razele soarelui, mă puteam numi o persoana atrăgătoare. Dar fizicul superb nu îmi era îndeajuns, vroiam niște prieteni stabili și un iubit ce nu mă dorește doar în pat. Încă eram virgină, și mă mândream cu asta, puține fete mai există în liceu care să mai fie pure și neatinse de niște mâini libidinoase.

Și tocmai de aceea fug de acasă în momentul de față, caut puțină libertate, vacanța de vară se aproprie, mai sunt doar două săptămâni și o să pot sta în fiecare zi pe acoperișul plat al casei să mă pot bronza și să îmi petrec timpul cum îmi doresc fără grija testelor neașteptate din partea profesorilor. Dar totuși până atunci o țin în testele finale care sunt cele mai importante pentru a avea o medie de sfârșit de an cât mai bună. Și tocmai de aceea mama mea mă zăpăcește în fiecare zi să stau acasă și să învăț în loc să hoinăresc pe afară și să nu fac nimic, precum crede ea.

Trag rapid fermoarul de la rucsac iar șirul gândurilor mi se destramă undeva în negura timpului și acolo vor rămâne pentru câteva ore îndelungate.
Privesc spre ceasul așezat pe noptiera patului și văd că nu arată mai mult de 10 noaptea. Până de dimineață mă voi întoarce, dacă nu cumva am să adorm prin niște tufișuri. Cu pași ușori și dibaci ajung lângă geamul camerei pe care îl deschid, vântul ușor răcoros de vară făcând cunoștință cu porii feței mele, ca să fiu sigură că nu cumva sunt prinsă și pedepsită pentru tot restul vieții mele.

Văzând că nu e nimeni, privesc în jos observând mica distanță de la etajul meu la pământ și sar fără să mă îngrijorez că o să-mi rup coloana sau orice altă parte a corpului meu. Aterizez ca o pisică și privesc pe geamul de lângă mine, cu mare grijă în așa fel încât să nu mă prindă și observ că mama stă la televizor urmărind ca de obicei serialul ei preferat din fiecare luni seara ”Pariu cu viața” o telenovelă pentru adolescenți la care nici nu îndrăznesc să trag cu ochiul. Sunt doar melodrame și scene se regăsesc în orice serial pentru adolescenți. Totul pare a fi în regulă așa că pornesc în aventura vieții mele în pădurea de lângă casa mea.

Trăiesc în America, în Louisiana un loc plin de păduri și verdeață. Mulți regizori de filme de la Hollywood au filmat multe scene de luptă aici, poate și pentru decorul este puțin mai gotic dar cât și pentru întinderea vastă de păduri, un loc numai un pentru scene de luptă și alte c*caturi din filme SF. Louisiana mai este numită și ”Pământul Păcătuirii” deoarece multe istorisiri legate de creaturi ale diavolului, îngeri, demoni și alte lucruri ce mereu se regăsesc mai nou într-un film, se zvonesc că s-au petrecut pea ceste pământuri. Dar mie nu-mi pasă de chestiile astea, sunt doar niște legende spuse de bătrâni ca să-i sperie pe copii și să nu se mai aventureze în păduri și să nu se piardă.

Las toate aceste gânduri undeva în adâncul minții mele și pornesc spre pădure având în mână doar o lanternă ce îmi luminează drumul din fața mea vreo 2-3 metri. Peste tot doar ramuri de copaci de culori închise din cauza nopții ce se abate asupra orașului. Vântul bate ușor din est făcând ca totul în pădure să freamete în timp ce pașii mei se fac auziți când călcam pe diferite frunze și ramuri. Auzeam o bufnițăpe fundal și parcă melodia cântată de ea mă calma cu fiecare minut în care o ascultam. Din instinct îmi duc mâna la buzunarul pantalonilor scurți de unde scot un Blackberry și privesc ușor spre ceasul telefonului. Arata debea 22: 36. Cu ghiozdanul pe un umăr, cu telefonul în mână și cu lanterna ațintită pe drumul din fața mea arătam precum un explorator.

După nici căteva minute bune de mers aud un urlet de animal. Pielea mi se face de găină iar lumina lanternei începe să tremure ușor piatra pe care era ațintită. Nu știam ce să fac, ăsta sigur era un urlet de lup, iar lupii de pin părțile astea sunt destul de sălbatici. Acum căteva seri am văzut la televizor o știre cum niște oi și un câine ai unei ferme de la marginea orașului au murit mâncați de lupi. Nu mi-ar fi plcăut deloc să mă întâlnesc în plină seară cu o haită de lupi și să mor așa tânără la nici optisprezece ani. Ureltul s-a oprit brusc și am putut auzi foșnet de frunze de undeva în stânga mea. Am rămas tăcută o perioadă de timp ascultând atent până foșnetul frunzelor nu s-a mai auzit deloc.

În momentul următor am luat-o pe drumul unde fusese sursa zgomotului fără ca măcar să mă gândesc dacă o să mor sau nu, dar un lucru era cert, simțeam cum sângele circula mult mai rapid, adrenalina îmi curgea prin vene. Era plăcut, era periculos, exact cum îmi place. Ca în dățile când chiuleam și fumam chiar dacă puteam fi prinși și pârâți părinților. Fără să-mik dau seama am ajuns chiar deasupra unei prăpăstii. Am rămas total uimită la priveliștea ce mi se arăta în fața ochilor. O cascadă era tocmai în fața mea, una superbă în care luna se oglindea frumos iar valurile se mișcau ușor în bătaia vântului. Locul din jurul cascadei era plin de nisip iar pe lângă pădurea apărea treptat dar sigur.

Cum de amștiut acest loc mirific? M-am mai plimbat prin pădure de nenumărate ori, cum de nu am putut să observ locul ăsta? Nu-mi pot explica cum de nu știam de existența acestui paradis, dar cert este că am să mă mai întorc în viitorul apropriat. Mă uit după vreo cale de a ajunge jos, privirea trecându-mi peste stânci și ierburi. Gura mi se deschide ușor iar ochii mei se măresc la vederea unui trup chiar lângă căscadă. Mă las ușor pe vine privind cu atenție acel corp uman identificându-l ca fiind al unui bărbat. Mușchii spatelui se puteau vede ușor, era proeminenți și încordați atunci când își ridica mâinile deasupra capului spălându-se.

Totul se derula cu încetinitorul, putea msă observ fiecare picătură de apă ce curgea ăe trupul lui. Era precum o reclamă la un gel de duș, genul de reclamă la care băieții se holbează încercând să vadă părțile genitale ale femeilor. Mi-am trecut limba peste buze în încercarea disperată de a le umezi și am înghițit în sec când tipul se întoarse cu fața spre mine și își mișca ușor palmele pe toată suprafață feței. Mușchii abdominali erau încordați și nu cred că am văzut în toată viața mea un corp mai sculptat ca al lui. Era îm adevăratul sens al cuvântului sexy. Mă holbam la trupul lui lăsându-mă în jos în genunchi fiind atentă la toate mișcările lui. Era obsedant, nu-mi puteam lua privirea de pe corpul lui.

În momentul în care își lăsă brațele în jos am putut să-i observ chipul. Unul palid, niște ochi negri prceum tăciunele și părul negru cu două șuvițe lungi în față și presupun mai scurt în spate. Și-a mutat privirea asupra mea zâmbind după devenind surprins de prezneța mea. Ar trebui să fug, dar nu pot să nu mă holbez la frumusețea lui. Era întradevăr sexy și periculos. Nu-mi pot da seama de unde știam asta, dar o simțeam în aerul ce îl înconjoară. Am rămas așa cu privirea ațintită în a lui mușcânud-mi buz până în momentul în care am vrut să mă ridic, mâna îmi alunecă pe piatră, corpul meu dezechilibrându-se căzând în gol. Nu mai puteam face nimic, știam că mi-a venit sfârșitul, chiar dacă era prea devreme. Am acceptat moartea cu brațele deschise și ochii strânși închiși.

Acum, după ce am redactat tot capitolul, observ că nu prea ai greșeli de ortografie sau tastare. Poate virgulele înainte de ”dar” ”iar” ”însă” și alte vrigule ar trebui să le pui, prin ”ar trebui”, vreau să spun trebuie! Așa cum a zis și Ioana, faci propozițiile prea lungi și capătă non-sensuri. Fragmentează propozițiile lungi și fără sens prin punct.Dacă nu faci asta, cititorul se va pierde în cuvinte și la terminarea frazei, nu o să înțeleagă prea multe din ceea ce ai spus. Ritmul este doarte încetinit, ceea ce în mare măsură este bine, atâta timp cât nu spui ”mă ridic, mă târâi până la ușă,apăs pe clanță, acum pun piciorul pe prag” etc. Ai prins ideea? Dorești o critică dură, mai ales la modul în care ai redactat, nu? Ei bine, greșelile de ortografie/tastare sunt aproape inexistente. Nu mănânci litere sau cuvinte și asta e bine.

Acum, nu-mi prea dau seama ce fel de personaj este Sakura in ficul tau. Spui ca ea chiuleste, fumeaza si rade de pampalaii care stau la ore. Dar mai spui si ca ea invata, isi face temele si nu mai stiu ce. Eu sunt mai grea de cap si tipul personajului nu l-am putut identifica. Vreau ca data viitoare sa ii zugravesti mai bine comportamentul, obiceiurile. Got my point?

_______________________________________

Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr

pus acum 12 ani

Pagini: 1

Mergi la