Lumea noastră Anime
Păşeşte în lumea noastră Anime! 		Lista Forumurilor Pe Tematici
Lumea noastră Anime | Reguli | Inregistrare | Login

POZE LUMEA NOASTRă ANIME

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
monaahmed2012
Femeie
25 ani
Calarasi
cauta Barbat
25 - 46 ani
Lumea noastră Anime / Fan Fic. / Intre viata si moarte +16 Moderat de Adele, Enderlicht, Monet, Rares
Autor
Mesaj Pagini: 1
*****Piersicuta*****
Membru

Din: Orasul Ascuns in Roua
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 73
Boooon... am venit cu un fic! Sper din tot sufletul sa va placa!



Prefata:





Lumina lumanarii era singura sursa de lumina in acest moment. Fiori reci treceau pe sira spinarii, provocandu-mi si mai multa teama. Am ramas singura in locul asta din care s-ar putea sa nu mai ies. Am ajuns aici dintr-o intamplare si acum lupt pentru viata mea. Nu pot garanta ca este bine, deoarece nu este! Cele 3 prietene ale mele au fost omorate cu sange rece de acel demon si acum eu urmez. Am vazut in atatea filme horror final fericit, dar aici va fi la fel? In acest colt uitat de Dumnezeu poate supravietui cineva in lupta cu acest monstru? Oare voi supravietui pana la lumina zilei, sa vad din nou soarele cel arzator, sa simt aerul curat si sa-mi vad familia?
Vreau sa traiesc! Acesta este singurul lucru de care sunt sigura! Nu vreau sa sfarsesc aici, cum s-a intamplat cu prietenele mele. Totusi, de ce nu plang? De ce nu simt nimic, doar teama fara limite? Si daca simt durere, de ce nu plang? Am ajuns in limita disperarii, cum pot iesi din locul asta?! Cum Doamne, cum? De ce se intampla asta? De ce din simpla intamplare sa fi ajuns aici, tot Paradisul meu a fost inlocuit de un Iad necrutator in care simt ca voi arde pentru totdeauna? De ce totul este distrus intr-o singura secunda in care toata culoarea vietii mele stransa in 15 ani de viata a disparut intr-o singura clipa?
Povestea mea va continua? Voi avea viata pe care am avut-o inainte? Ei bine, nimic nu mai este la fel! Absolut nimic, nu voi mai putea fi normala. Ce poti sa mai faci cand te afli intr-o balanta, intre viata si moarte? Nici macar nu pot sa-mi aleg soarta. Daca voi muri, unde voi ajunge? Deja am simtit Iadul cu flacarile sale neinduratoare pe propia mea piele. Trebuie sa recunosc, nu este deloc placut! Si totusi, de ce nu ma sinucid? As scapa de tot chinul asta! Imi este... teama? Decand?! A disparut tot curajul pe care il aveam? Daca da, unde?
Un sunet strident de sabie ce este taraita ma face sa tremur incontrolabil. M-a gasit, oare asa imi va fi sfarsitul? Voi muri? A venit deja Ziua Judecatii? Dar, nu am condus pentru prima data, nu am simtit dragostea, nimic... absolut nimic nu m-a facut sa ma simt vie. Genunchii mei au facut contactul cu podeaua murdara, plina de sange si praf, uitandu-ma in abisul negru, auzind pasi cum se apropie de mine, tot mai aproape... si mai aproape. Am inchis ochii, oboseala rupadu-ma in doua. Se pare ca voi avea timp sa dorm o Eterninate, nu? Cat de ironic, niciodata nu m-am gandit cum ar fi sa vina Sfarsitul atat de repede. Niciodata nu am incercat sa ma gandesc la cum ar fi sa fie un final tragic.
Sabia aste ridicata si trag pentru ultima data aer in piept, asteptand sa mor, toate clipele placute trecandu-mi prin fata. Secundele trec devenind o eternitate, pana imi d-au seama ca nimic nu s-a intamplat. Imi deschid ochii cu teama, sperand sa fie totul un vis, dar nu este asa. Cosmarul abia a inceput cand ai devenit un Medium, mereu Intre Viata Si Moarte...




Sper sa va placa! Acesta este prefeta, sper sa va placa. Sunt incepatoare, astept critici si pareri!

_______________________________________





Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk  Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^
pus acum 12 ani
   
Hildegard
Critic

Din: Caliacra
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 853
Salutare ,draga Piersicuta ! Am citit prologul/prefata ficului tau si pot sa spun ca am ramas : . Nu ma asteptam la o asemenea poveste. Ce am remarcat prima data a fost " sunetul sabiei taraite pe podea"  ,  am ramas profund impresionata , nu am mai intalnit pe undeva asa ceva, sincer. La inceput a fost o micuta repetitie , " lumina lumanarii era singura sursa de lumina". Dar nu este asa vizibila , deci nu prea conteaza. Cum am mai zis  , un prolog interesant , plin de mister. Acum ma intreb cine e acel demon care i-a omorat prietenele fetei. Un mic sfat , cand scriem " capitolul ... " sau " prefata"  , le punem pe centru. Arata mai frumos .
  Am vazut ca ai scris " d-au" , ceea ce nu e corect , se scrie unit. Dar este o greseala mult prea mica si nu iti scot ochii cu ea.
Titlul este foarte bun si imi place la nebunie . Iti multumesc ca faci precizarea " +16" . Debea astept sa vad cu ce anime ai de gand sa "combini" ficul.
  Imi place cum descrii si astept , bineinteles ,capitolele urmatoare , ca sa imi dau seama si mai bine despre ce e vorba.

Modificat de MaryLoveEverybody (acum 12 ani)

_______________________________________

Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr
pus acum 12 ani
   
Anzelotte
Kawaii Panda

Din: Spitalul de nebuni
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 604
Kawawa...n-am cuvinte.Din cate am inteles (sau n-am inteles bine),din intrebarile puse de mine,ar fi primul tau fic?Nu cred...
Imi place la nebinie.Vreau next cat mai repede!
P.s. Nu pot scrie mai mult,dar ma pune bunica-mea sa ma culc si scriu in graba.

Modificat de Katty (acum 12 ani)

_______________________________________
Garfield,Urahara,Soul,Toshiro and Hirako ARE MINE!!!
pus acum 12 ani
   
Tweety
Membru

Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 26
Wow!Cat de palpitant...Abia astept sa vad care sunt personajele,cum va scapa fata,daca va scapa...Poate iti trece prin cap sa nu aduci nextu',ca ai incurcat-o cu mine...Sunt foarte serioasa cand spun asta!
So,hurry up,please!

Modificat de Tweety (acum 12 ani)

_______________________________________
Dacă un lucru îţi iese prost, zâmbeşte, nu te enerva şi gândeşte-te ca i se poate întâmpla oricui.Dar niciodată NU RENUNŢA!
pus acum 12 ani
   
*****Piersicuta*****
Membru

Din: Orasul Ascuns in Roua
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 73
Capitolul 1 - O zi ca oricare alta... sau poate ca nu?

    Soneria a inceput sa sune, facandu-ma sa injur de tot si de toate. Niciodata nu mi-au placut soneriile ceasurilor, ce te trezesc din somnul placut si foarte linistitor. Ce ma deranjeaza cel mai mult este faptul ca, desi m-am culcat la 5 dimineata incercand sa imi termin referatul la romana, trebuie sa ma trezesc peste o ora. N-oi fi eu cea matinala persoana, dar ma trezesc cat pot  de devreme. Totusi astazi se intrece limita, ultima zi de scoala, respectiv premiera trebuie sa ne treezasca la ora 6 dimineata pentru pregatiri. Totodata, a trebuit sa pregatesc si ultimul referat la romana.
    Imi ridic mana din patura, inchizand alarma ceasului. Ma intorc pe cealalta parte, uitandu-ma pentru o clipa la cerul albastru ce prevede o zi frumoasa si insorita de vara. Inchid ochii, incercand sa mai zabovesc jumatate de ora in pat, dar soneria incepe sa sune strident.





    Oftez, dandu-mi seama din prima cine este... Tamaki, fratele meu nebunatic ma suna de dimineata. Este mult prea matinal, nu are ce face si ii trezeste pe toti, facandu-i pe toti sa injure de draci, popnari si tampiti. Suspin adanc, luand telefonul de pe noptiera. Raspund plictisita, dandu-mi patura alba din matase chinezeasca de pe cap, lumina orbitoare a soarelui orbindu-ma pentru o scurta perioada.
    - Mai, mai... scumpa mea surioara! Ultima zi de scoala, urmeaza o vacanta de vara plina de noi aventuri! Esti pregatita sa vii la scoala? Sper ca nu intarzii... ca in fiecare an!
    Inchid telefonul, uitandu-ma la ceas. 6 fix, lucru ce ma infioara incredibil de mult! Cum naiba poate fi atat de exact?! Nemaiputand zabovi in pat, ma ridic si imi tarasc picioarele spre baie. Incaperea slab luminata, in culori inchise ma pirveste calduros. Ma duc in fata oglinzii, uitandu-ma in ochii albastri somnorosi. Imi spal fata bine, apoi ma ocup de parul albastru deschis precum cerul, mult prea lung. Ies din baie, stergandu-mi fata uda, dar telefonul suna din nou.





    Koru si Hkaru nu au ce face... nu? Daca si ei s-au trezit la ora asta, inseamna ca eu sunt ultima. Raspund mai plina de viata si cei doi incep sa-mi injure fratele, spunandu-mi ca au fost treziti la fel ca si mine. Oftez, inchid telefonul si-l arunc in geanta, ducandu-ma la dulap. Scot o pereche de pantaloni de stofa negri, o camasa alba descheiata la primul nasture si peste un sacou albastru cu o insigna specifica academiei.




    Imi prind parul in doua codite si imi i-au rucsacul negru, uitandu-ma prin camera. Peretii de culoarea piersicii, tavanul rosu si perdelele din stofa groasa si aurie sunt cam exagerate. Mobila simpla din lemn alb, cateva vaze pline de trandafiri rosii sunt singurele detalii mai speciale. ies pe usa in graba, uitandu-ma in jur. Cu siguranta Tamaki a plecat, sunt sigura ca a sunat de la Club! Stau putin pe ganduri, apoi scutur capul si ies din marea vila, intrand intr-o masina alba ce seamana cu o limuzina. Uneori urasc luxul asta, deoarece am fost invatata sa traiesc in conditii normale. Totusi, acum putin imp am aflat ca sunt fiica directorului academiei si sunt obligata sa traiesc departe de Romania. Tsk... urasc Japonia si uneori este chiar enervanta, dar trebuie sa suport!



Modificat de *****Piersicuta***** (acum 11 ani)

_______________________________________





Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk  Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^
pus acum 11 ani
   
Anzelotte
Kawaii Panda

Din: Spitalul de nebuni
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 604
Idei noi,yay...Din toate ficurile pe cere le-am citit,multe la numar,acesta pot sa zic ca este unic.Ma intreb ce legatura are acest capitol cu prologul...chiar nu gasesc nici o asemanare,fara suparare...
Astept next-ul cat mai repede.
P.s. Iar m-ai prins intr-o faza in care ma pune baba dra....asta,mult prea iubita mea bunica sa ma culc.

_______________________________________
Garfield,Urahara,Soul,Toshiro and Hirako ARE MINE!!!
pus acum 11 ani
   
*****Piersicuta*****
Membru

Din: Orasul Ascuns in Roua
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 73
Capitolul 2 - Intamplarile ciudate si un scurt "Adio..."

    Ajung in fata unei cladiri incredibil de impunatoare, iesind in graba din masina. Daca nu ma grabesc iar va face taraboi Tamaki ca am intarziat si recunsc, sunt deja foarte satula! Intru in academie si ajung in siguranta in fata salii de muzica, excluzand cateva persoane peste care am dat si cateva vaze sparte. Intru zambitoare si vad toata gasca, asteptandu-ma.



     Oh... shit! Am intrat in belea, pana si Honey-sempai este cam suparat de intarzierea mea! Cum mi-am dat seama de asta? Pai, imdeiat ce am intrat pe usa mi-a aruncat o pirivre suparata si incredibil de serioasa, lucru ce m-a infiorat foarte mult. Nici Otori-sempai nu m-a primit prea bine, Ochiul Dracului nelipsind. Astia doi is oamenii Cavernelor, da' macar Honey-sempai se trezeste devreme pe langa Otori-sempai. Zambesc mai tare si incep sa rad, apoi intru grabita in sala de schimb. Intr-un cuier gasesc o uniforma rozalie, un fel de rochita lunga pana la genunchi, foarte eleganta. Niste sandale cu toc de 5 centimetri rosii scot in evidenta tinuta dupa ce m-am imbracat. Mi-am lasat parul desprins si peste buze am aplicat luciu, incercand sa par cat mai eleganta in ultima zi de scoala. La gat imi leg o fundita facuta dintr-o panglica de aceeasi culoare cu rochia si ma uit in oglinda. Oftez, gandindu-ma cum naiba am ajuns aici, in locul asta plin de bogatasi, fiica directorului , cu un frate nebun, facand parte dintr-un club incredibil de ciudat.
    Ies din incapere si observ ca sala este goala, singura ramasa fiind Haruhi-chan ce se da drept baiat. Numai membrii clubului stiu ca este fata, imbracandu-se in fata doar la evenimente speciale. Atunci nimeni nu banieste, deoarece ii sta mult mai bine ca si fata! "Grabeste-te naibii odata ca intarzii la ceremonie!" Subconstientul meu tipa, lucru ce ma face sa alerg. Totusi atentia imi este atrasa de o umbra ce trece pe langa mine incredibil de repede. Din instinct ma intorc, dar totul se intuneca, doar doi ochi rosii cu modele ciudate ramanand clari. Inchid ochii, totul devenind neclar. Dupa atata timp, imi este teama, foarte teama.

**********

    Dupa un timp, nu stiam cat este ceasul, cat timp a trecut de cand am lesinat sau cel putin asa cred. Nici macar nu stiu daca sunt vie sau moarta, ori intre cele doua! Tot ce puteam simti era marea durere de cap, ce imi dovedea ca totusi nu sunt moarta. Dar daca nu sunt moarta, atunci unde sunt? "Cum adica unde esti?1 In capul tau, unde altundeva?!" Ahaa... m-am lamurit cat de cat acum! Totusi, de ce sunt aici? Sau... ce s-a intamplat inainte de asta?! Disperarea incepe sa ma cuprinda, la fel si teama. Vreau sa fiu in bratele fratelui meu, sa plang acolo, la pieptul sau cald si sa-mi spuna ca nu se intampla nimic si ca totul este normal si bine. Cum naiba nu mi-am dat seama pana acum cat de important este pentru mine?! In acel moment lacrimi au aparut pe fata mea fara motiv. Poate doar alinarea ca ma voi trezi si voi da de fata fratiorului meu ma imbarbateaza. El a fost singurul alaturi de mine de la inceput, in fiecare moment, in fiecare zi.. mereu.

    Am inceput sa tusec. O adanca durere in gat m-a cuprins, ca si cum mi-ar fi sete. Am simtit cum ma sufoc incet, dar sigur. Privirea mi s-a incetosat, pete de sange aparand vag in unele locuri. Am inceput sa tremur, sa ma simt moale, faraa niciun sprijin in viata. O senzatie insuportabila a pus stapanire pe mine, gandindu-ma la prietenii mei si la moartea lor. Nei! Nu ma pot gandi la asta, nu... nu sunt eu! Nu pot dori moartea lor, cei care au fost mereu alaturi de mine! Un tarait incepe sa se auda pe fundal si... m-am trezit. Mi-am deschis ochii, lumina insuportabila orbindu-ma. Atatea persoane in jurul meu, atatea voci disperate ce striga, ma striga pe mine. Ce... ce s-a intamplat? De ce ma striga? Durerea m-a acapart iar, fiecare muschi, molecula si tesut din mine parca rupandu-se, fiind impus de mii de ace sau cutite mici, ca si cum ai fi operata fara sa fii anesteziata. Simt cum ma sufoc, cum nu mai pot sa respis, ca si cum nu ar exista oxigen. Am vrut sa strig, sa tip dupa ajutor, dupa fratele meu dar... nu am putut. Am simtit cum mor, cum sunt in ultimele clipe de viata. Vreau doar sa-l vad pe Tamaki, sa il vad pentru ultima data. Sa ma simt in siguranta langa el si sa ma simt protejata, sub aripa lui.
    M-am simtit ridicata si pusa pe un pat. Viata a inceput sa ma paraseasca atunci cand l-am vazut pe Tamaki langa mine cu lacrimi in ochi. I-am zambit usor, in timp ce el imi strangea mana. Se vedea durerea in ochii lui, disperarea. Sunt sigura ca acesta imi este sfarsitul, ca nu voi mai petrece acele dupa-amiezi feiricte si amuzante cu fratele meu, ca totul se va schimba. O lacrima s-a ivit din ochiul meu drept si... am simtit cum inima mea a incetat sa bata. Cum fiecare celula a mea s-a racit, cum sangele nu mai pulseaza prin vene. M-am simtit moarta, abandonata si rece. Totusi, nu ma simt moarta. Desi am ochii deschisi, simt nevoia sa-i inchid, lucru pe care l-am facut. Nu ma simt moarta, ci doar rece. Am simtit o tristete si... daca am murit de ce sufletul meu nu pleaca? De ce nu ma paraseste? De ce...

Modificat de *****Piersicuta***** (acum 11 ani)

_______________________________________





Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk  Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^
pus acum 11 ani
   
Anzelotte
Kawaii Panda

Din: Spitalul de nebuni
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 604
Interesant...n-am cuvinte,defapt am dar nu pot sa le folosesc...Deci in versiunea ta Haruhi face parte din Host...Ma intreb si eu cum o fata,imbracata in fata,a ajuns acolo...E un mister...
Cat despre durerea corpului,am o ipotezuna dar nu stiu daca e adevarata...
Hai cu next-ul.Bye bye .

_______________________________________
Garfield,Urahara,Soul,Toshiro and Hirako ARE MINE!!!
pus acum 11 ani
   
Hildegard
Critic

Din: Caliacra
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 853
Hai Salut, măi Elena! Am venit cu micutța critică, care e mai mult o încurajare, ai să vezi tu de ce.

Deci nu voi începe ca la celelalte ficuri ”ceea ce vezi scris cu...bla bla bla” pentru că tu nu ai greșeli de ortografie și nici de exprimare. Voi începe cu primul capitol.


Capitolul 1 - O zi ca oricare alta... sau poate ca nu?


Ei bine, începutul este unul bun, mă așteptam să începi cu ”primul an de liceu” sau altfel, dar m-ai uimit cu ”sfârșitul lui”. Ne-ai scos puțin din acea monotonie cu începerea liceului. Mă bucur că ai pus și câteva melodii, se înfrumusețează capitolul. 
  Exprimarea ta este clară, descrierile frumoase și pe mine una, mă duc în lumea scriitorilor de succes. Este o senzație ciudată ce nu o pot simți la oricare fic, crede-mă!


Capitolul 2 - Intamplarile ciudate si un scurt "Adio..."

  De la începutul acestui capitol, ne-ai arătat o altă parte a anime-ului ” Ouran Highschool Host Club”, ceea ce mie îmi place și apreciez. Faptul că descrii altceva decât ceea ce este în anime ne arată că îți dai silința de a face ceva original și interesant. Prinzi ideea de ”fanfic” pe care o am în mintea mea și care încerc să v-o expun.
 
   Ce mă intrigă (în sensul bun) este acel pasaj în care descrii presupusa moarte a personajului tău. Foarte bine descrisă acea senzație de sufocare, de neputință.  Descrii foarte bine momentele de maximă curiozitate, de maximă atenție!

   Din ceea ce ai zis, deduc că ai vrea să te lași de acest fic. Gândește-te în primul rând că este ficul tău și că abadonându-l este ca și cum ți-ai trăda propria ființă, propria gândire, propriile personaje, să nu mai zic de cititori! Vai, ce oameni minunați sunt cititorii!  Nu te descuraja dacă la început nu sunt prea mulți, nimeni nu se așteaptă la succes din prima. Faptul că nu ai comentarii sau ai impresia că nu merită, ne arată doar dacă ești în stare să continui. Ești încercată! Vrem să vedem, poți scrie chiar dacă nu ai fani sau cititori, un impuls? Imaginează-ți ce ar fi dacă și cei mai mari scritori ar fi renunțat doar pentru că le era frică de…părerile oamenilor sau de senzația aia ”degeaba scriu, cine ar citi așa ceva? Nici eu nu citesc aș citi așa ceva!”. Generația noastră are un avantaj, noi primim păreri directe, postând creațiile noastre pe internet. Dar Caragiale, Eminescu, Mark Twain și mulți alții, ei aveau avantajul ăsta? Nu, dar uite că au ajuns departe.  Bucură-te de avantajul ăsta și cultivă-ți imaginația, creativitatea căci puțini o au!!

   Acum nu-ți spun să devii o scriitoare, îți spun să continui și să vezi ce iese ^^ cine știe? Poate iese ceva frumos din ceea ce scrii, nu ți-ar părea rău să nu ai ceva frumos care să-ți aducă aminte de adolescența ta? Ceva frumos cu care să te lauzi oricui, ceva care să simți că e al tău?

     Îți spun să continui, iar dacă simți că nu mai poți, caută pe cineva cui să te confensezi, oricine, chiar și străini. Poate sună ciudat acum, dar pe moment nu știi. Contactează-mă și pe mine dacă e nevoie, îți voi ridica moralul! ^^

               Continuă-l, termină-l și nu ai nimic de pierdut, ba chiar ai de câștigat! Experiență! Un lucru foarte prețios, crede-mă!

Modificat de keepthefaith 2 (acum 11 ani)

_______________________________________

Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr
pus acum 11 ani
   
Anzelotte
Kawaii Panda

Din: Spitalul de nebuni
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 604
Din cate am inteles si eu, Mary are dreptate.Inainte sa imi fac cont pe acest forum citeam ficuri,care,din punct de vedere,nu avea niciun fan.Dar totusi,mie imi plcea acel fic.Ce sens are ca sa renunti la el,daca tie iti place?
Si eu inainte vazand un fic:"Eeee,nu e Naruto,nu e bun de nimic pentru ca e original"."E Naruto dar are OC-uri,il strica",si tot asa.Dar acum,cu timpul m-am schimbat...
Cum zicea Mary,ce se intampla daca Mark Twain renunta la povestile sale?Stiu eu:acum niciun copil nu ar fi citit o carte buna.
Dar Eminescu?Acum,Romania era cunoscuta in tarile straine prin intermediul tiganilor sau a asa zisilor "cantareti".
Eu nu vreau sa iti fac morala,ca, din cate am inteles vrei sa renunti la el.Nu,eu vreau ca sa te ambitionezi si sa il continui. Mai scurt,mai putine capitole, dar sa il termini.Ai numai de castigat.
Sa ma intrebi pe mine de ce nu mi-am facut un fic.Pentu ca eu nu am curajul de a imi expune ideile,nu am curajul ca cineva sa rada de mine.
Sper sa nu te superi de ce ti-am zis,*scris*,ci sa te bucuri daca mi-ai citi comentariul.
Asa ca,dai bice!Sa il vad terminat pana la sfarsitul veri.

_______________________________________
Garfield,Urahara,Soul,Toshiro and Hirako ARE MINE!!!
pus acum 11 ani
   
*****Piersicuta*****
Membru

Din: Orasul Ascuns in Roua
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 73
HOOOO... CA NU VREAU SA RENUNT LA EL! Voi chiar ma-ti inteles gresit!  Am inceput un fic, il termin! Ma bucur totusi ca va pasa, pe la inceput chiar m-am gandit sa-l inchid! Capitolul urmator vine peste cateva ore si inca o data... multumesc pentru incurajari si pentru ca-mi cititi fic-ul! O sa incer cat pot de mult sa-l fac mai palpitant!

_______________________________________





Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk  Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^
pus acum 11 ani
   
Anzelotte
Kawaii Panda

Din: Spitalul de nebuni
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 604
Asta-i bine,pfiuu.Bine ca te-am intors pe calea cea buna *mandra*.Ce bine ca-l termini.Eu credeam ca nu vrei sa-l cuntinui.Atunci,toate bune si frumoase,ne auzim in alt comm cu parerea despre capitolul urmator.

_______________________________________
Garfield,Urahara,Soul,Toshiro and Hirako ARE MINE!!!
pus acum 11 ani
   
*****Piersicuta*****
Membru

Din: Orasul Ascuns in Roua
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 73
Capitolul 3 - Urmatoarea directie, Spitalul de nebuni number 9!

A trecut un an in total de cand am "murit"! M-am trezit in Naruto Shippuden, am fost primita de Clanul Senju si uite-ma aici, printre cei mai buni ninja din clan. Un lucru ciudat este ca actiunea are loc in trecut, pe cand Konoha nu a fost fondata. Inainte de asta, am simtit cum un val de confuzie puse-se stapanire pe mine, alaturi de antrenamente. Cum am ajuns in situatia asta de cand am fost "vie" chiar nu stiu. Daca atunci eram indiferenta eu ma arunc in Dunare, daca as gasi drumul efectiv spre... Dacia! Sa sa spun, foarte original! Eu care credeam ca am nimerit exact cand avea loc actiunea in episodul de zi, am ajuns in trecut, cu o suta de ani inainte.
Singurul lucru care ma bucura este ca s-ar putea sa-l vad pe Madara Uchiha si daca, da Domnul sa se intample minunea asta si nu ma omoara, nu salivez pe-acolo dupa el! Poate chiar de-asta m-am straduit sa devin unul din cei mai buni ninja din clan. M-am afundat in ganduri si am capatat incet,incet putere. A fost greu, dar nu m-am lasat, cum nici Naruto stiu ca nu ar fi facuta asta.
La un moment dat a devenit frustrant, nu stiam pe nimeni, nu stiam nimic despre locuri, poate doar cate personaje: Fratele lui Madara... Madara, Hashirama Senju si Mito Uzumaki care a fost cea mai draguta cu mine. Datorita ei am fost luata de Senju, caci daca ma lua Uchiha, cu siguranta as fi fost moarta pana acum!

FlashBack

Am deschis ochii, simtind  frigul pana in maduva oaselor. Auzeam tipete din stanga si dreapta, m-am uitat. Oh shit! Sunt in mijlocul unui razboi sau ce naiba?! M-am uitat panicata, apoi am tipat, mai bine spus zbierat cat am putut de tare sa se opreasca. Toti au intepenit si doua persoane au venit la mine. Unul este insusi Senju Hashirama si in cealalta parte se afla un tip care cu siguranta nu este Madara Uchiha, poate fratesu' Izuna!
Am ramas confuza. De ce si cum am ajuns aici, imi amintesc cum cu siguranta am murit! Este imposibil sa fiu vie! Oare asta se intampla daca mori?! Aici ajungi?! Doamnee... daca este lucrul gandit de mine advarat, ce-am facut sa merit aceasta soarta cruda?! Am simtit cum doua lame se afla la gatul meu, uitandu-ma la fiecare in parte.
- Mdeah, ce "frumos"! Asta se afla dincolo de moarte sau ce?! Ori idiotii aia de la academie fac vreo farsa?! Da... da! Cu siguranta asta este! Asa ca nu va mai prefaceti, ma-ti speriat, gata... trageti cortina si lasati-ma sa merg acasa!
Am spus fiind absolut convinsa ca totul este o farsa dar nimeni nu s-a clintit. Ok, am cazut de proasta! Ori astia ma cred nebuna de legat scapa de nu se stie care loc, ori vor sa ma omoare~
- Nu ma aflu in Romania, sfarsitul secolului 21, anul 2016, Academia Ouran?
Cei doi au dat dezaprobator din cap si m-am trezit la "interogatoriu", intr-un cort, cei doi aflandu-se langa mine. Mi-au spus sa ma explic mai clar si cum de a aparut intr-un camp.
- Va spun adevarul, nici macar eu nu stiu! Eram la spital, murisem si dintr-o data nu stiu cum m-am trezit aici, gata sa fiu spintecata! Eu vin din viitor -din alta parte nu am cum sa vin -  unde voi nu sunteti reali! Stiu, greu de crezut, dar cum nu ma pricep la istorie nu va pot spune mai multe!

End FlashBack

A fost ciudat dar am ajuns aici! De ceva timp se vorbeste de nu stiu ce pace cu Uchiha.  Lui Hashirama i-am aratat MP3-ul si piesele de pe el, lucru ce l-a mirat foarte tare, A fost convins de Mito sa ma bage in clan cand a afalt ca stiu la perfectie franceza, latina, spaniola, japoneza si viitoarea limba romana. I-am spus despre viitor, ce depravat este si despre Romania. Am ajuns sa ne intelegem bine.
El mi-a fost sensei, unul foarte dur! Misiunile au devenit antrenamentul meu, in timpul liber fiind plin biblioteca, desenand sau gandindu-ma cum am ajuns aici langa lac. Imi este dor de multe lucruri, mai ales de Tamaki, fratiorul meu nebun. Ma intreb cum o duce, evident... cred ca nu prea bine. Daca ar sti el ca sunt blocata in Nauto/Shippuden in trecut, ai, ai, ai... ar iesi urat, numai sa ma readuca inapoi. Stiu eu de ce este el in stare.
M-am ridicat de pe iarba, scuturandu-ma. Totul este atat de diferit aici, este o schimbare mult prea brusca! Ma intreb uneori daca nu este doar o iluzie, ceva ireal. Am inchis putin ochii, ascultand sunetul frunzelor si inhaland aerul curat de padure.  Am zambit usor si mi-am pus MP3-ul in geanta, sarind prin copaci pana acasa. Mito deja ma considera fiica ei, se comporta exact ca o mama grijulie cu mine, mama pe care nu am avut-o vreodata... Am deschis usa zambind, dar am ramas uimita cand in fata mea, Hashirama si... OH MY FUCKING GOD! Madara Uchiha se afla aici, in fata mea -bine, nu chiar in fata mea, dar se afla in incapere cu mine, dand mana cu Hashirama.
Mito m-a tras repede ca cei doi sa nu ma observe in camera ei. S-a uitat trista la mine, apoi m-a imbratisat.
- Stiu ca este ciudat, dar Izuna i-a spus lui Madar despre tine si a devenit cam interesat. Hashirama vrea ca voi doi sa va casatoriti, ca sa se formeze o alianta, prin care va fi fondat satul Konoha.
Am ramas WTF!? Women, are you crazy!? Imi venea sa-i spun asta, dar m-am abtinut, incepand sa injur in engleza pe acolo, ea nestiind limba. Bun, nu spun ca nu mi-ar displace sa ma casatoresc cu Madara dar... WTF!? Ce naiba spui acolo Eu?! Este imposibil, eu am 17 anisori si el are 25 de ani! Asta ar insemna ca devine pedofil si nu cred ca vrea asta U_U! Nu, nu vrea asta! U_U  Dar nu vreau sa-i ranesc pe Mito si pe Hashirama, bine mai mult pe Hashirama il ranesc daca nu fac asta dar nu acest lucru conteaza! Bun, concluzie finala: am innebunit! Am innebunit rau, rau de tot!

_______________________________________





Madara Uchiha, Obito, Kanda, Lavi and Tiky Mikk  Are MINE!

And Marina! -Tobiisagoodgirl!^^
pus acum 11 ani
   
Crow.
Critic

Din: Akatsuki Hideout
Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 143
Super! Am citit toate capitolele si imi place! Abia astept continuarea!
Oare va accepta, oare va accepta? :-s Vreau sa vad, vreau sa stiu!
Deci sa vii repede cu nextul ca fac urat =]]
Mai vorbim

_______________________________________
Doom approaches in red clouds.
Itachi , Minato, Menma, Jazz, Ratchet, Soundwave and Megatron ARE MINE! :>
*click them, click them!! ^^*

Natsu, Gajeel, Laxus, Sting, Rogue. OMG OMG OMG <33333
pus acum 11 ani
   
Hildegard
Critic

Din: Caliacra
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 853
Bun, din moment ce m-ai rugat să îți las o ultimă critică – chiar dacă nu mai sunt critic – am zis să o postez! Fiind doar un capitol va fi scurtă critica.
În primul rând, greșeli foarte multe sau grave de gramatică nu ai avut. Câteva, totuși, să ți le prezint:

puse-se –> aici puteai să scrii ”a pus”. Sună mai frumos și în caz că nu știi cum se scrie ”puse-se” e binevenită forma ”a pus”

Cum am ajuns in situatia asta de cand am fost "vie" chiar nu stiu. –> Aici ar fi trebuit o virgulă, după ”vie”.

Asa ca nu va mai prefaceti, ma-ti speriat, gata... trageti cortina si lasati-ma sa merg acasa! —> fraza asta mi-a plăcut cel mai mult. Avem sarcasm și asta apreciez

Women  -->  woman, e una singura.

Știi doar că în privința exprimării stai destul de bine, deci nu am ce adăuga. Povestea, ei bine, ea să curgă!

_______________________________________

Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr
pus acum 11 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la