hanako
Greieraş Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 172
Capitolul 1: Calatorie la New York (Partea 1)
O camera frumos mobilata si dezordonata in acelasi timp iar daca ascultam bine in fundal se aude zgomotul unei chitari electrice si a unor sunete facute pe leptopul ce era asezat pe noptiera iar mainile fetei cu par roz faceau zgomotul de tobe si ocazional cate un sunet de clapa in timp ce chitara statea in mainile unui baiat blond cu o coada prinsa pe spate.
- Wow Ed mi-as dori sa pot canta si eu astfel la chitara. Spune japoneza cu ochi de smarald. - Te pricepi la facut sunete pe leptop Sakura. - Da..Insa e altceva cand o faci pe viu eu doar fac sunete mecanice. - Cei din L.A sunt chiar impresionati de asta. Ii spune blondul zambind si lasand chitara din mana. - Da..Totusi L.A nu este pentru tine tu ai un talent deosebit si la chitara dar si cu vocea. Ii spune ridicandu-se din pat si mergand la fereastra larg deschisa. - Si ce propui? Intreaba intinzandu-se in pat. - Ce spui de New York? Se intoarce spre amicul ei german zambind. - Glumesti? Nu am eu atata talent pentru New York. Ii raspunde razand crezand ca-l ia la misto. - Nu glumesc, nu am glumit nici cand mi-am vopsit parul in roz. Zice apropiindu-se de el. Ed se intoarce cu spatele la ea punandu-si mana stanga sub cap, parea o idee buna sa mearga la New York, insa daca nu ar fi facut decat sa se faca de ras acolo. - Eh..Incercarea moarte nu are. Se intoarce spre ea ridicandu-se in fund. - Asa te vreau. Zambeste ridicandu-se de pe pat si privind ceasul de pe perete realizand ca trebuie sa plece acasa.
Stiu ca e scurt dar vreau sa vad daca o sa-l citeasca cineva
Modificat de hanako (acum 13 ani)
_______________________________________ O lectie fara durere nu are sens, pentru ca nimeni nu poate sa obtina ceva fara sa sacrifice altceva. Dar, suportand durerea si depasind-o...El va putea obtine o inima puternica de neegalat. O inima de otel.
pus acum 13 ani
ღ♥ღ ♪ SaYuMi ♪ღ♥ღ
Membru Din: Tokyo :D
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 505
ei bine, am intrat si eu imediat ce am avut timp si am fost atrasa de titlul acestui nou fic . Ei bine sunt curioasa care este ideea ta pentru viitor pentru ca sincera sa fiu mi se pare putin monoton acest inceput, dar totusi e ideea ta si cine sunt eu sa critic? Asa cum ai spus si tu este scurt si m-ai facut deja curioasa in ceea ce priveste peronajele care vor lua parte la acest fic. Succes la scris si abia astept sa iti vad evolutia
If you want to go ... stop, think for a moment Maybe the way you want to go ...... will not find me
pus acum 13 ani
hanako
Greieraş Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 172
Dupa ce Sakura paraseste blocul Edward reflecteaza adanc la spusele ei gandindu-se ca poate ar avea o sansa, insa gandurile i se schimba rapid si ajunge iar sa se indoieasca de el insusi.
A doua zi dimineata Ed se trezi iar dupa dusul lui normal de 10 minute si periajul pe dinti zilnic isi imbraca pantalonii de piele neagra, tricoul negru si jacheta de piele iar parul blond il lasa ca de obicei impletit pe spate.
Isi lua chitara si cateva cantece pe calculator facute de Sakura intr-un CD argintiu pe care il puse intr-o folie fina albastra si o puse in buzunarul larg al jechetei, dupa care incuie usa apartamentului si iese bagandu-si cheile argintii in buzunarul pantalonilor.
Fiind vreo sapte jumatate era convins ca amica lui din Yokohama doarme asa ca ii trimise doar un mesaj "Am plecat dar te asigur ca nu o sa raman mult timp acolo"
Ajuns la aeroport se urca in avion si se aseaza in multimea de oameni care il sufoca total. "Frateee unde am nimerit si eu.." Se gandeste incercand sa respire. Aterizarea a fst o adevarata usurare pentru el iesind in fuga din avion si respirand adanc. - Doamne mai spalati-va si voi. Zice tusind. Isi ridica privirea in sus si vede blocurile mari plus aglomeratia, dar macar putea sa respire. Sase ore in avionul acela nu i-au priit. Se uita in jur si vede cum pe o placa verde scrie Broadway. - Ei..Nu a fost asa greu cum am crezut sa ajung aici. Isi ia chitara pe care o rezemase de piciorul sau in mana si porni intra-colo iar cand intra inauntri vazu trei barbati care discutau - Buna ziua. Se apropie el de el. - Treci la rand si asteapta sa-ti vina randul sa... Se opreste pentru o clipa uitandu-se la chitara lui. Sa canti sau sa te maimutaresti. Termina propozitia pe un ton inganfat si in acelasi timp plictisit.
Ed merge in locul unde i-a aratat barbatul, iar in momentul urmator i s-a facut rau la cata lume era acolo pentru proba. - Gata n-am nici o sansa ma intorc. Zice inghitind in sec si grabind pasul vrand sa iasa afara simte ca se loveste de cineva. - Imi pare rau. Se aude o voce feminina destul de placuta la auz care il ajuta sa se ridice, dar din cauza loviturii si a anemiei lui foarte mari nu putu distinge chipul fetei. - Nu-i nimic. Eu trebuia sa fiu mai atent. Cand Ed reusi sa vada clar fata numai era pe langa el. - Haideti odata! Striga acelasi barbat cu care vorbise Ed mai devreme. Edward uita ca vroia sa plece si merge impreuna cu multimea de oameni iar dupa vreo patru ore de dormit, trezit si iar dormit veni si randul lui. - Edward Elric. Se aude strigat si imediat se ridica hotarat ca dupa ce canta putin va fi trimis acasa asa cum se astepta de la pun inceput. - Sunt aici..Zice fara chef urcand pe scena, dar inainte sa apuca sa-si cante macar un acord simte o lovitura puternica in gat. Lovitura fu atat de puternica incat il facu sa-si piarda echilibru si sa cada peste cablurile de sunet reusind sa le decupleze, iar din multimea de oameni nu se aude decat rasetul unui baiat pe care Ed il identifica ca fiind un tip imbracat in alb cu multe lanturi mari si cu o sapca intoarsa invers. - Tu!! Striga barbatul furios. Dispari! De aici! Chiar m-am saturat, dispari si i-ati si muzica de nimic cu tine! Ii striga facandu-i semn cu degetul aratator sa plece.
_______________________________________ O lectie fara durere nu are sens, pentru ca nimeni nu poate sa obtina ceva fara sa sacrifice altceva. Dar, suportand durerea si depasind-o...El va putea obtine o inima puternica de neegalat. O inima de otel.
pus acum 12 ani
Monet
Moderator Din: Seoul
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1740
Eii...ce pot să spun? E interesant, are o idee originală! Îmi place! Abia aştept să văd ce se întâmplă în continuare! Greşeli nu prea am văzut (oricum nu sunt critic, deci chiar nu am nicio legătură cu ele). Bravo! O mulţime de pupici!
