Hildegard
Critic
 Din: Caliacra
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 853
|
|
Deci critica , nu prea am ce să adaug fiindcă , eh ... o să vezi tu .
Misashi Haziki a scris:
Capitolul 5
Gogosile si cafeaua disparusera de pe birou , iar cand m'am[trebuie să-ți reamintesc de ticul tău cu apostroful ? Nu cred, dar o voi face , colorându-le pe toate cu galben ^^] uitat atenta , l'am vazut pe Kevin pe fotoliu , devorandu'le cu pofta . Am zambit.
- Sper ca sunt bune , am spotit eu .
El a sarit , scapand o jumatate de gogoasa cu dulceata pe gresia alba .
- Nu ai vazut asta , a zis el , chicotind .
- Hei , aaa , pana la urma , cand voi pleca de aici ?
- Care e graba ? a zis el .
Am incercat sa'mi pastrez calmul, respirand adanc .
- Pai , poate ca nu e foarte important , dar fratele meu e mort si sunt atatea de facut ! am izbucnit eu .
Lacrimile au inceput sa mi se prelinga pe obraji . Am deschis ochii larg si am incercat sa opresc picaturile sa curga din ochii mei caprui-inchis .[ știu că este greu pentru ea cu un frate mort și cu o viață nu tocmai frumoasă , dar mi se pare cam prea devreme acest plâns
- Ok , Stace , linisteste'te .
- Sunt .
- Bun , a continuat el . Uite , stiu ca o sa te supere ce o sa auzi , dar ... A continuat un moment de pauza teatrala [ frumos și nemaiauzit cuvânt , un plus de la mine  ]dupa care a tras adanc in piept o gura de aer , ca si cum ar fi iesit dintr'o piscina . Fratele tau a fost ingropat azi-dimineata . Imi pare rau , Stace , dar...
Am ramas cu gura cascata . Tocmai imi ratasem sansa de a'mi lua un ultim adio de la singurul membru al familiei care imi mai ramasese . Am inspirat adanc , apoi am inchis ochii .
- Kev .
- Da ? a intrebat el .
- Pleaca...si sa nu te mai intorci .
- Ce ?
- Pleaca !! am urlat eu , simtind cum palmele imi ard .
A iesit trist din salon . Nu e genul sentimentalist , dar stiam ca ii pare rau pentru mine ( si pentru nebunia mea ? ) . Aveam nevoie sa fiu singura , pentru binele tuturor din jur . Curand , o asistenta a venit si m'a anuntat ca voi parasi rezerva in care ma aflam . Nu a dat detalii , insa un lucru era cert : nu mergeam acasa . M'am schimbat in hainele pe care mi le adusese Kevin de acasa - Dumnezeu sa'l binecuvanteze ! - si am iesit pe coridor , unde doi barbati - gardienii – m'au luat [cred că era necesară o virgulă ]efectiv pe sus si m'au scos din spital . Acolo o masina ne astepta . Era una destul de spatioasa si neagra , insa nu am putut vedea ce masina e . M'au bagat acolo , iar masina a demarat in viteza , curand iesind din oras . Eram tintuita de bancheta din spate de o femeie cu parul blond . Avea o expresie care semana mai mult cu un cap de cartof , asa ca am evitat sa scot vreo vorba . Dupa inca vreo zece kilometrii , Femeia m'ia dat doua somnifere . Fortata , le'am inghitit fara vreun protest si curand am simtit cum ma rastorn peste ea .
*
Nici o fata nu imi parea cunoscuta , inafara femeii care statuse[ cred că ar fi mers mai bine care a stat , nu crezi ?] langa mine in masina . Mainile si picioarele imi erau legate de scaunul cu rotile cu manere rezistenta[poate rezistente] de fier . Eram intr'o stare de somnolenta asa ca mi'a luat mult pana sa ma trezesc de'a binelea . Cand am facut'o , realitatea m'a lovit cu o brutalitate inimaginabila , realizand ca in jurul meu se aflau numai paturi , iar singurii oameni care se aflau acolo erau gardienii si niste oameni ... mai putin normali .
Fiind necromant , adica una dintre fiintele supranaturale , puteam distinge imediat oamenii care erau de acelasi fel ca mine . In aceasta imensa sala , energiile ce cuprindeau trupurile legate de paturi erau foarte slabite ,[evită să folosești virgula înainte de „și” , e absolut nenecesar ,ca să zic așa] si in acelasi timp puternice . Am remarcat cativa samani , doi demoni si un singur necromant . Nici urma de vampiri , varcolaci sau vrajitoare . Phuh , slava Domnului !
Femeia cu parul blond s'a aplecat deasupra mea , zambindu'mi si mi'a spus :
- Buna Stacey , numele meu este Caroline . Mi se spune Carol . Al tau care e ?[ țin să spun că așa face și profa mea de germană  ]
Mi'am mijit ochii la ea , realizand cat de mic era coeficientul ei de gandire . Doi paznici eu[poate ai vrut să spui “ au” ] chicotit langa ea , iar unul din ei s'a aplecat deasupra lui Carol si i'a soptit ceva . Aceasta a parut stanjenit[e femeie , corect era “ stanjenită ] si a tacut , indepartandu'se de mine . Cei doi mi'au impins scaunul pe un coridor lung si pustiu . S'au oprit in dreptul unei usi mari , metalice , pe care cu litere rosii scria " Sala de interogare " . Ceva imi spune ca nu am venit la o casa de nebuni . |
Eu acum nu înțeleg de ce dorești critică la fiecare capitol , știu că am promis , dar tu nu ai probleme când vine vorba de așa ceva ! În afara ticului tău absurd , scuză-mi exprimarea , nu ai alte probleme ! Citești și ai citit mult , știi ce să spui , nu încurci lucrurile , poate aș cere ceva descrieri , dar în rest nimic ce trebuie criticat sau corectat. A , că vrei imbunătățiri ! Asta e altceva ! Pe parcursul ficului tu trebuie să decizi ce faci cu personajele , alte întâmplări , îți formezi propriile principii. Spre exemplu , acum o să dau câteva secrete de-ale mele afară , dar nu contează , eu spun mereu ” Verbele într-un text fac ca acțiunea să pară grabită , trebuie să le înnabuș cu adjective și cu substantive “ sau ” Ce ar fi dacă în capitolul de azi aș introduce și ceva expresii ca să mai pigmentez conținutul. “ , another one , ” Azi o să combin niște vise de-ale mele și văd eu ce iese”. Bineînțeles , acum nu-mi zic chiar așa , dar îmi fac principii și strategii. Când nu ai inspirație sau vrei ceva deosebit , nu ezita să întrebi colegii /prietenii de anumite chestii , ce le place , ce nu le place , ce vor ei de la viață etc. Și lor le place să fie băgați în seamă și tu poți găsi un subiect interesant despre care să scrii. Poți scoate într-un carnet frazele , cuvintele dintr-o carte care ți se par mai speciale sau care ți-au plăcut în mod special și să le folosești. Ce crezi , că marii scriitori au scos totul din mintea lor? Nu , au mers prin fel și fel de locuri ( baruri , cafenele , hoteluri , școli,parcuri) și și-au notat ori replici de-ale trecătorilor , ori reacții și după modelul lor au făcut anumite personaje. Acest sfaturi le am de la un adevarat scriitor, de la care am împrumutat niște cărți de care aveam nevoie. Trebuie să ai o fire observativă , să îți imaginezi lucrurile altfel decât le văd alții. Eu numesc această metodă “ Metoda ochiilor de vulpoi” și mai știi și vorba aia “ Trebuie să știi să pari șmecher ,nu să și fi “. În fine , să trec mai departe.
P.S.: Shit ! Mi-am vândut secretele ! >.< Mi-o mai rămas vreo unul ? :o3
Misashi Haziki a scris:
Capitolul 6
M'au lasat singura in sala cel putin 30 de minute , pana sa intre doi paznici , cu un barbat in frunte .
Barbatul[iar ai făcut repetiție ! Puteai înlocui cu “omul” sau “ domnul”] avea in jur de doi metrii inaltime , muschii fiind vizibili prin camasa mulata pe care o purta . Parul negru atarna deasupra ochilor lui negrii . Daca l'as fi intalnit in alte circumstante , as fi zis ca e un tip de liceu .
- Buna , domnisoara Bert , ma numesc Jamison . Probabil ca te intrebi de ce te aflii[cu un singur “i”] aici .
Am dat din cap afirmativ , realizand ca tipii astia erau destul de bine pregatiti . Probabil se documentasera cu mult inainte sa ma rapeasca , sau sa ma...oh , orice or fi facut ei . Nici macar nu stiam daca fusese Kevin informat , desi ma indoiam .
- Ne poti spune te rog cati ani ai ?
Am pufnit , spunand :
- Oh , de parca nu stiti .
Cei doi gardieni mi'au aruncat cate o privire de dezgust , insa Jamison nu a schitat nimic pe fata lui impenetrabila .
- Totusi , mi'as dorii sa stiu cati ani ai tu , Jamison , am rostit .
- Nu mult peste 14 . Mi'a zambit vesel , aruncandu'si o privire peste decolteul meu primitor .
- Ai fost si tu ... rapit ? Sau care e faza pe aici ?
- Nu , tatal meu este conducatorul acestei organizatii . Eu doar ma distrez cu prizonierii . [ Trebuie să remarc , la fel ca și Ioana , super replică ! O.O Deja mă gândesc la ceva :>]
Am inghetat la auzul remarcii lui , aruncandu'i o privire taioasa . As fi vrut sa'l intreb ce inseamna pentru el a " se distra cu prizonierii " , dar m'am abtinut . Nu eram sigura daca era cazul sa stiu mai mult decat stiam acum .[Evident că el ți-ar fi arătat “pe viu” cum se “joacă cu prizonierii” :> Got my point ?]
- Pari destul de frumusica . Parul tau saten si ochii albastrii se potrivesc de minune cu sutienul tau .[OMFG , cum să zică așa ceva ? Arde-i una și-ncă una ! Arată-i tu !
Ce ?!
- Nasul tau pare convenabil de strivit , am suierat eu printre dinti .
- Heh , ce poate o biata necromanta sa'mi faca Mie ? a zis el brav . castrează-l fato!Asta dacă nu e deja ...
- Poate sa ridice o armata de zombi cu gheare , am spus eu .
- Plictisitor .
M'am uitat curioasa la el . Palmele ma mancau , iar manerele de fier ce ma tintuiau deja incepeau sa ma enerveze .
- Pun pariu ca ti s'a sculat . OMG! Așa te vreau ! Fi mai dură !]
Jamison s'a uitat nervos la mine , pufnind . Slava Domnului ca imi gasisem si eu o replica inteligenta in conversatia asta .
- Vrei sa verifici ?[ Eeeh,  Shit ! Dar tot îl hulesc ! Huuuaa ! Huaaaa!]
Am scos limba scarbita la el . Usa s'a deschis , intrand pe usa un alt barbat , urmat de Carol si inca vreo patru paznici .
- Buna , tata , a spus Jamison .
Uuu , interesant , acum aveam de a face cu bogatanul afurisit . Totusi , tipul imi dadea fiori .[ PAM PAM PAMMMMMM !]
Tatal lui Jamison nici macar nu l'a privit , trecand pe langa el si asezandu'se pe fotoliul de langa mine .
- Ce avem aici ? a intrebat el .
- O necromanta de 13 ani , Stacey Bert .
- Ce naiba putem face cu ea ? Mai avem una .
- Face parte din Grupul Necro , sefu' . Putem afla multe informatii despre adunatura lor .
- Dati'i drumul , a zis " sefu' "
Carol s'a apropiat de mine , rostind :
- Unde e ascunzatoarea voastra secreta ?
M'am uitat intrebator la ea .
- Te referi la restaurantul Peach Pit ?
Unul din gardieni s'a apropiat de mine , avand o bata in mana . M’a lovit in stomac puternic , apoi s'a retras .[ Am rămas : What the... ? :|]
Am simtit cum stomacul mi se invartea , durerea strabatandu'mi fiecare particica din corp . Am gemut , si dupa un minut - care apropo [o virgulă ar fi fost bună , dar e bine și fără ea ]a parut o vesnicie - Carol s'a apropiat de mine , repetand intrebarea . Am tacut , apoi aceeasi lovitura mi'a cazut pe umarul stang , ranindu'ma . Acelasi procedeu , cu diferite lovituri si diferite intrebari au continuat si au continuat , dar pur si simplu nu am putut sa spun nimic . Imi cunosteam " familia " de o gramada de timp ,[parcă ți-am mai spus de virgulița asta înainte de “și”] si nu puteam sa o tradez . Cand in sfarsit am simtit ca nu mai rezist , cu totii s'au oprit si au iesit din sala . Nimeni nu parea sa fie interesat de starea mea ingrozitoare de sanatate . Jamison a plecat de la a 5-a intrebare , pregatindu'se sa vomite . Tatal lui a ramas pe acelasi fotoliu , ba chiar la un moment dat a inceput sa citeasca o revista . Eram ingrozita de locul unde ma aflam ,[idem celor de mai sus] si incepeam sa cred din ce in ce mai mult ca toti cei de acolo , Trace si Kevin , nu aveau nici cea mai vaga idee unde ma aflam , caci altfel m'ar fi salvat de mult .
Cred ca sunt pe cont propriu . |
Ei ,acum ai mai condimentat ficul cu aceste personaje bad-ass  . E bine !
Misashi Haziki a scris:
Capitolul 7
Nu gaseam sensul legaturilor care ma tineau lipita de pat . Parca tot corpul meu era patruns de mii de ace , unele rani chiar sangerandu'mi . Jamison imi facea cate o vizita pe ora , intrebandu'ma , de fiecare data cu un aer arogant , daca am nevoie de ceva . Eram tinuta in aceeasi sala cu inca un semidemon si trei samani , care ma ignorau complet . Sincera sa fiu , nu mai intalnisem niciodata un semidemon , desi auzisem multe despre ei . Aveau puteri infinite . Si imi dadeau fiori .
Voiam sa cunosc celalalt necromant de aici . Puteam cu usurinta sa simt aura ei , desi era destul de scazuta . Ma intrebam daca tuturor le faceau ce mi'au facut mie .
Carol a venit la patul meu , luandu'mi temperatura . Ma uitam urat la ea de fiecare data , desi nu cred ca ii pasa . Era exact ca restul celorlalti de aici : nepasatori .
Spre seara , un spirit a intrat in salon , intrerupandu'mi somnul . Imediat cum si'a dat seama ca il pot auzi , a inceput sa tot tipe la mine.
- Esti necromant , nu ? Eu sunt Harry .
- Cum ai murit ? am soptit eu , avand grija sa nu ma auda si restul prizonierilor din sala .
- Astia sunt rai ! a continuat el , ignorandu'mi intrebarea . Vor doar sa ne elimine ! Ai grija , nu opune rezistenta ! Trebuie sa le spui toate secretele , astfel te vor omori !
- Ei bine , atunci sa o faca . Eu nu imi tradez specia , am zis eu brava .
Si'a dat ochii peste cap , sfidandu'ma .
- O sa'ti schimbi parerea curand .
- In fine .
- Hei , cu cine vorbesti ? m'a intrebat semidemonul de langa mine .
- C-cu nimeni...am zis eu .
- Care e numele tau ? a intrebat semidemonul .
- Nu e treaba ta !
- Ma gandeam sa facem cunostinta , din moment ce vom imparti aceeasi camera...
- Stacey , ok ? Acum lasa'ma in pace , am zis eu .
- Lewis . Incantat . [ca reclama aia cu “ Viorel , încântat “ ]
Am inchis ochii , incercand sa adorm . Uneori , cand fratele meu , Drew , nu era beat , puteam sa il contactez telepatic . Era super tare , atunci cand eram intr'un test si nu stiam raspunsul vreunei intrebari . Desigur , asta era posibil inainte ca parintii nostrii sa moara . Acum , am simtit mai mult ca niciodata ca imi e dor de el , ca il vreau inapoi . Din fericire , am reusit sa adorm , cu ajutorul unui somnifer pe care mi l'a dat Carol .
Era singurul mod de a evada din lumea asta ingrozitoare .
*
De dimineata , somnul meu a fost intrerupt brusc de pumnii neconteniti pe care ii primeam de la tatal lui Jamison . Nu se mai opreau , erau atat de reali in acel moment incat mi'a fost greu sa'mi dau seama ca totul era un vis . Traiam un cosmar pur aici si se pare ca nu eram singura , pentru ca langa mine , patul lui Lewis se zgaltaia puternic .
- L-Lewis! Esti bine ? Heeeeei ! am strigat eu .
- Taci , necromanto ! O sa te auda paza , a zis Harry .
- Nu stiam ca e treaba ta , copilasu'! am rostit eu pe un ton ironic .
- Cu cine naibii vorbesti , Stace ? a intrebat iritat semidemonul , printre niste oarecare gemete de durere .
- Cu nimeni . Dar ce ti se intampla ?
- Eu doar...
Lewis nu a avut ocazia sa-mi raspunda la intrebare , caci Carol , impreuna cu doi gardieni au intrat in sala , cu pasi amenintatori . Cand au ajuns langa Lewis , acesta a soptit :
- Se intampla...din nou !
Carol i-a infipt o seringa in brat , apoi s-a apropiat de mine , facandu-mi[nu se poate  ! Ai folosit cratima ? Ei bine , este un început bun. acelasi lucru .
M-am cufundat intr-un somn adanc , fara vise . |
Eh , se pare ca Stacey are din ce în ce mai multe probleme . Deși mie îmi plac romanele cu psihopați, case de nebuni ,ciudați ( și în Dracula era unul , Renfield , era zoofag) , nu mi-ar plăcea să mă aflu acolo ! No way !
Misashi Haziki a scris:
Aceasta e continuarea capitolului 17.[poate vroiai să spui “ continuarea capitolului 7 “ ]
Un bol cu lapte proaspat si cereale Fitness[de unde așa ceva ? Nu e prea mult lux pentru o prizonieră ? E doar o observație,nu reproș ! m'iau inviorat dimineata, de data asta adevarata , alaturi de Lewis si ceilalti trei " colegi de camera " . Aveam rani pe toata suprafata corpului , [altă virguliță aiurea  ] si chiar faptul ca respiram era incredibil de dureros . Harry nu s'a mai intors de noaptea trecuta , din fericire pentru mine . Cand mi'am terminat portia , Jamison a venit la patul meu , sarutandu'ma usor pe obraz .
- Ce mai face frumoasa mea ?
- Nu sunt a ta , am spus eu .
- Curand vei fi !
M'am incordat la auzul replicii lui...oare la ce se mai gandea ?
- Cat...cat de curand ?
- Chiar acum ! a rostit el .[YEY !NUNTĂ! ]
Cei doi gardieni care pazeau usa au venit si m'au ridicat cu delicatete [acum se poartă cu delicatețe, hmph! Nesimțiții! din pat , tinandu'ma de ambele maini . Mi'am pus papucii mei de casa - sincera sa fiu , habar nu am cum au ajuns aici ! - si m'am lasat condusa de Jamison .
- Unde mergem ?
- Ma gandeam sa facem o plimbare .
- Ma dor genunchii . Nu pot sa merg , am mintit eu .
- Atuuunci , a spus el cu un aer teatral , cred ca voi fi obligat sa te duc in brate .
- Oh , las-o balta . Cred ca mi-a disparut durerea .epică fază !
L'am urmat timida pe hol . Le'a facut semn gardienilor sa plece , insa acestia au ezitat un moment . S'au indepartat , fiind obligati sa i se supuna .
- Insfarsit [ Hopa! “în” și “ sfarșit” nu se unesc ! Niciodată!] putina intimitate , a soptit el tandru la ureche mea .
M'a impins de cot inainte , apoi am urcat urcat scarile . Ranile ma dureau ingrozitor , si la a 4-a scara , genunchiul mi'a cedat . Am cazut pe spate , insa Jamison m'a prins cu cativa centimatri inainte sa'mi contopesc creierii cu scarile de marmura . L'am privit cu ochii larg deschisi . Mi'a zambit , dezvelindu'si dintii de un alb imaculat . M'a ridicat , ajutandu'ma sa'mi recapat echilibrul . Apucandu'ma de mijloc , m'a luat in brate si a urcat repede scarile . S'a oprit in capatul holului principal , care era destul de pustiu . Nu tu gardieni , nu tu asistente . Si'a lipit urechea de usa din capat , o usa mare din lemn masiv . A asteptat cateva secunde , apoi a intrat rapid . Dupa ce a pasit in biroul tatalui sau , Jamison m'a apucat din spatele genunchilor si m'a asezat cu grija pe biroul tatalui sau .
- Ce facem aici ?
- Profitam de intimitate , a rostit el .[O.O]
I'am zambit , uitandu'ma adanc in ochii lui albastrii . Buzele i s'au apropiat de ale mele , atingandu'le . M'a sarutat lung si pasional , apoi a continuat cu gatul meu , spre umar . Cand a ajuns la o rana am tresarit , insa el s'a purtat grijuliu , mangaind'o cu varful limbii . Si'a dezlipit gura de trupul meu si m'a privit intens .
- Nu te oprii . Am zambit , apoi am adaugat : imi place .
- Cred ca stiu unde ar fi mai putin sinistru , a adaugat el , chicotind .[prea ciudat O.O]
M'a luat de picioare , iar eu m'am incolacit in jurul corpului lui musculos si adorabil . A ocolit biroul , apoi a dat de o usa . A format un cod foarte lung - oh , da ! cu varful nasului - , care in momentul acela mi'ar fi fost imposibil sa'l retin , iar usa s'a deschis intr'o gradina interioara , cu gazon artificial . A intrat acolo , inchizand usa dupa el . M'a trantit pe iarba de plastic , apoi s'a asezat cu grija deasupra mea . Si'a lipit din nou buzele de alea mele , parul atarnandu'i suav peste fata mea palida . Oh , daaa ! Cel mai dragut tip din lume era acolo si mi se oferea , iar eu nu trebuia decat sa accept . Un gand mi'a trecut prin minte , cum ca ar trebui sa ma tem de el , si sa fug , dar am acceptat acel gand in subconstientul meu . Era cea mai placuta senzatie pe care o aveam . A continuat sa ma sarute in jos , spre bustul meu , deschizandu'mi camasa de noapte . Am gemut si l'am impins usor , rostind :
- Nu , Jamison .
- Spune'mi Jamy .
- James suna ma sexy .
- Asa sa fie , a zis el zambind , tocmai cand imi deschidea ultimul nasture de la camasa .
- James , nu , nu aici , nu acum .
Zambetul i s'a sters instantaneu de pe chip , insa a dat usor din cap , apoi a inceput sa mi'i inchida la loc , in timp ce ma saruta . Curand , amandoi am inceput sa obosim . Tricoul negru pe care James il purta era deja ud de transpiratie .
- Da'l jos .
- Ce ? a intrebat el mirat .
- Tricoul . E transpirat . Da'l jos .
- Nu iti gasi scuze , a spus el ranjnd siret .
I'am intors zambetul cu un sarut . I'am facut semn spre usa , apoi m'am indreptat spre ea .
- Nu se deschide decat din biroul lui tata .
- Poftim ?
- Si e izolat fonic , a adaugat el , uitandu'se in ochii mei .
- Ce ??
- Suntem blocati aici . Amandooooi , a chicotit el .
- Tu...tu stiai asta de la inceput ? am izbucnit eu , nervoasa .
- Oh haide , recunoastea . In adancul tau , esti atat de bucuroasa .
- M'ai pacalit , am rostit eu cu dezgust .
- Iubito , vreau sa fiu impreuna .
- Da , cum sa nu . |
Eh ,acesta a fost de departe cel mai fericit capitol. Ca să spun așa ! Deși ar fi trebuit sa specifici că vor fi scene , poate peste 14 , na , să zic și eu. Ți-am mai spus , ai un stil ordonat și frumos de a povesti , ai idei clare și nu te încurci în detalii. Nu înțeleg de ce vrei critică la fiecare capitol . Ori îți place sa fi laudată , ori nu ți-ai dat seama de talentul tău ! Acum m-ai făcut curioasă și o să stau pe tușă până data viitoare .
P.S. Dacă primești critică trebuie să o și respecți .
Incă un P.S. : Mă scuzați dacă am depașit limitele normalității ,dar m-a cam luat valul -.-" + critica o terminasem de ieri noapte ,dar acum am găsit timp să o postez.
Modificat de MaryLoveEverybody (acum 13 ani)
_______________________________________
Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr
|
|
Inceputul e totusi putin cam trist... 
Oricum imi place mult, iar ideea mi se pare originala. 
Apostroful.... Ti-am zis si eu in legatura cu apostroful in locul cratimei, mai stii? Dar stiu, stiu... Asa te-ai obisnuit tu... 
)
Sper sa va placa acest capitol .
