Ciresica
Membru
 Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 14
|
|
Acest fic l-am facut pe loc , fara retusari in timp ce ascultam muzica . M-am inspirat din viata mea , iar personajele sunt reale .
Spor la citit .
Capitolul 1. 'Mai tii minte cum a inceput totul,Maria?'
Chiar asa,mai tin minte?
Poate o sa ma considerati un pic cam sintetica in informatii,dar adevarul e ca imi e greu sa relatez niste chestii care aveau loc acum 10 ani.
Numele meu e Maria...Maria si atat.Sunt o simpla adolescenta de 17 ani si incredintata pana in maduva oaselor ca are talent la scris.
Sunt o filosoafa,mai filosoafa decat Nietzsche sau Gheorghitoaia,numai ca am descoperit asta acum putin timp
Inainte de asta,nu eram decat o baietoaica inadaptata social.
Raspandeam pericolul la orice pas si pericolul se tinea scai de mine.Trageam fetele de par si bateam fara remuscari baietii.
Vremurile alea au trecut...anii m-au schimbat,iar acum sunt o roscata mignona,fara pic de inclinatie spre violenta,cu o gramada de idei si uitata de pericol ca pasagerul intarziat de tren.
Ce a determinat schimbarea asta brusca?
Ei bine,pentru asta voi derula inapoi cu cativa ani.
Asa a inceput povestea noastra.
^Cu 8 ani in urma.
-Mami,sa stii ca Dana iar umbla pe deal cu Titi!
Aceasta era Maria la 9 ani.
O slabanoaga razgaiata,cu ochii fulgeratori.plete satene prinse intr-o coada neglijenta,haine de razboi,nu tocmai feminine,julituri in coate si genunchi si un vesnic zambet idiot afisat pe buze de cate ori planuia ceva rau.
Adevarat,eram o pacoste.
Inca de la varsta de 5/6 ani,de cand descoperisem jocul pe strada la bunici,sora mea,Dana,mai mare cu 2 ani,il descoperise pe Titi,un mate fripte(figurat vorbind.Titi avea bani destui sa imi cumpere si casa si tacerea) cu vreo 2 ani mai in varsta,care a dat-o gata atat pe ea cat si pe verisoara mea Mari,si le-a facut cele mai mari rivale.Sincer,nu stiu ce vazusera ele la Titi asta.Era urat (urat e putin spus),vlajgan,cu dintii plantati la repezeala,rrit,si pe deasupra avea si un frate...nemernicul acela!
George,mereu cu o droaie de copii dupa el (mai mare ca a mea),mereu cu o vorba de sictir in varful limbii,mereu provocandu-ma sa il bat si mereu scapand cu ajutorul bicicletei ostentative care demonstra ca el avea bani,si eu nu.Eram o sfrijita de cativa ani,dar mi-erau de ajuns ca sa stiu...George era dusmanul meu de moarte,si eu trebuia sa il inving ca sa imi adjudec suprematia si sa trec pe urmatoarea strada,cea de dupa colt.
Acum intelegeti si voi ca nu puteam in veci sa fiu ...cumnata acelui specimen!Si intelegeti ca trebuia sa fac totul pentru ca Titi si Dana sa stea departe.
Ca urmare,am reusit.Mama a adus-o pe Dana in casa,mai de urechi,mai de par. Ma privea cu dispret.Visul ei de adolescenta prematura fusese spulberat.
-De ce te bagi tu mereu?
Simplu,asa aveam eu chef,si asa era singurul mod sa il fac pe cartoful de George sa crape in doua.
Totusi,n-am raspuns.Eram diplomata si la 9 ani,si mi-am rezumat doar la a-i relata trecator:
-Vrei cumva ca mami sa afle ca Titi pandeste seara la geam sa vada cand te schimbi?
Riposta si ma lasa in transa:
-Vrei sa afle toti ca iti place de George?
Am ramas 0 barat.Mie..mie..mie,sa imi placa de..ALA?Dar ce insemna a placea pe cineva,avea gust bun?Drace,nu placeam pe nimeni.
-Ba nu imi place!
Si am fugit trantind usa.
Nu imi placea...uram toti baietii ! Voiam sa ii casapesc pe toti!
De ciuda,m-am dus direct la Lucian,un baiat mai mic si l-am lovit cu pumnul in nas.
Ai lui au venit la mama,mama mi-a oferit niste palme usturatoare,eu am plans si am injurat birjareste in gand si mi-am zis...era numai vina lui! Parca il vedeam razand de esecul meu.Dana era o aiurita,cum sa plac eu asa ceva?Cum sa il plac,din moment ce nu cunosteam macar o definitie pentru 'a placea'?
Inarmata cu doi biscuiti,am mers la bunicuta,care toca varza.
Ea era singura care sustinea nebunia mea masculina.
Si tot ea mi-a dat o idee grozava cu varza aia.
-Mamaie,imi dai si mie cotoarele astea?
Mi le-a oferit pe loc si eu ,satisfacuta,am pornit spre strada,tinand in mana ceea ce numeam 'arma razboiului'.
Nu era nimeni...presata de timp m-am catarat intr-un copac si am asteptat ca dusmanul sa apara.
5 minute...10.Asta intrase in pamant sau..ia stai!
Vedeam in orizontul meu capsatorul.M-am arcuit pe o creanga,iar cand mojicul a trecut pe sub ea,i-am aruncat cotoarele de varza in cap.
Partea buna e ca l-am nimerit.
Partea proasta e ca am cazut din copac,direct la picioarele lui.
Ma privea enervat.
-Tu chiar esti proasta.
-Nenoro...
M-am oprit pentru ca mama era destul de aproape sa auda injuria si am schimbat foaia.
-Boule!
Mama imi facu doar un semn ca ma mustra.Invatasem deja ca boul era mai putin atributiv decat nenorocitul.
George imi zise arogant:
-Maine,Dana si Mari fac un concurs.Daca ma intreci,poti sa iei bicicleta mea.
Mintea mea materialista procesase imediat beneficiul.
-Dar daca pierzi,le fac de petrecanie jucariilor tale.
Procesasem si consecinta.Dar ...
-Ma doare-n spate.O sa castig,nenorocitule!
-MARIA!
Tine-ti gura,mama.E pe viata si pe moarte.Aveam sa il inving pe cartofarul ala,aveam sa ii fac tandari bicicleta,pe Dana aveam sa trimit ani lumina de Titi,si aveam sa demonstrez ca NU IMI PLACEA DE ACEL CARTOF!
Urmatorul capitol.:
'Adevarul iese la iveala.Dilema lui Titi'
|
|
) spor la scris si nu ma lasa sa astept prea mult nextul ca ne suparam.