AlexandraLsd
Membru
 Din: Sibiu
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 21
|
|
Hey! Am venit si eu cu next-ul, l-am facut putin mai lung, sper sa va placa si inca o data vreau sa va multumesc de incurajari. Ficul meu nu o sa fie unul foarte lung dar planuiesc schimbari ireversibile de situatie. Va las sa cititi. Pupici.
Episodul 2 - Sasuke
"Buzele lui imi atingeau pielea, tremuram, nu reuseam sa deslusec aceasta placere divina...de ce el? De ce?"
-Hanna-chan, eu am plecat la antrenamemt cu Ero-Sennin, ma intorc diseara! ( o enervanta voce, plina de optimism )
M-am cutremurat instantaneu, transpirasem. Asta a fost un alt vis porno intrerupt de Naruto. Ce poate fi mai frumos? Ma enerva la culme ca Jiraiya-sensei il antrena numai pe el si nu puteam sa inteleg de ce... Aceasta excludere a inceput de la examenul chuunin, cand a inceput sa-l antreneze. Eu am fost in coma (din cauza unei lupte, evident) atunci...nu am stiut si n-am vazut nimic, decat dupa ce satul a fost distrus de atacul lui Orochimaru. Cu toate ca suntem gemeni, el are ceva diferit, desi n-am vrut sa recunosc niciodata, este mai puternic...
Flashback ( imi aminteam o scena dintre mine si Naruto )
" Fratele meu mi-a ridicat usor tricoul, pentru a-mi analiza zgarieturile si vanataile facute la antrenamentul de ieri. In mod normal, ar ii trebuit sa-l plesnesc, dar, avand in vedere ca era doar ingrijorat pentru mine, am trecut cu vederea si mi-am dat tricoul jos, ramanand la bustul gol. Naruto a tresarit brusc, probabil se inrosise, fiind atat de panicat incat nu-si putea formula ideile coerent., -Hanna-chan, de ce ti-ai dat jos tricoul!!!? Ultima oara cand am intrat accidental in camera iar tu te schimbai, m-am ales cu un ochi vanat. -Naruto imbecilule, este o situatie diferita. Nu te mai impacienta atat , stau cu spatele , nu o sa vezi nimic interesant. Oricum, suntem frati, deci nu conteaza. Spune-mi daca este la fel de rau ca aseara. Mi-am tras parul lung si balai de pe spare, strangandu-l intr-o coada intr-o parte, lasandu-mi la iveala pielea fina. -Hmm....incredibil, nu mai ai nimic, esti perfecta. Dar cum...? Cum este posibil? Eu eram cel care se vindeca extrem de repede. Tu mereu ai fost inceata! Dintr-o data, se aude un zgomot puternic. Din reflex ma intorc catre usa si dau nas in nas cu Naruto. Pentru o secunda, incremenisem, sfarcurile mi se transformasera iar picioarele mi se inmuiasera. Statea in fata mea cu gura cascata holbadu-se. Probabil eram o versiune mai nereusita a sexy jutsu-lui sau, care avea fata mea, dar forme mult mai voluptoase. In momentul acela mi-am imprimat palma pe fata lui urland isteric la el. "
Imi pun bulversata mana pe frunte, nu inteleg ce mi se-ntampla, ma gandesc doar la lucruri prostesti. Imi dau camasa de noapre usor jos si ezit sa ma imbrac in treningul acela vechi si portocaliu. Intr-un final, sfarsesc intr-o rochie simpla si subtire de vara. Insfac repede un mar apoi sar sprinten pe geamul de la Naruto din camera. Nu stiam exact unde vreau sa ajung, probabil la Kakashi-sensei, as fi vrut sa-l rog sa ma antreneze, dar era foarte ocupat in ultima vreme. Totusi, incerc sa-l caut intr-unul din locurile noastre de antrenament. Dintr-o data, aud zgomotul unui fulger, imi intorc capul si il sesizez pe Sasuke cu o minge de electricitate in mana. Hmm, impresionant, mi-a povestit Naruto de tehnica asta. Era tare bosumflat ca lui nu-i iesea. Ma intreb oare daca rivalitatea dintre ei se va opri vreodata.Totusi...Sasuke este ca un frate pentru noi, un orfan de altfel si il iubim cu toate defectele lui, chiar daca nu vom admite niciodata asta. Unul dintre motivele din cauza caruia nu le suport pe Miss mironosita cu parul roz( care ar fi trebuit sa fie in echipa 7 in locul meu) si dusmanca ei ( Ino ) este pentru ca sunt atat de.. proaste, ca niste gaini. Se topesc in fata baiatului astuia; ce e asa "WOW" la el? Niciodata nu m-a atras fizicul lui, imi place insa aroganta aia salbatica din interiorul sau. -Arata-te! (imi spune Sasuke,care statea cu spatele la mine, de altfel, pe un ton rece si ignorant, ca de obicei) Am facut cativa pasi, ajungand fata-n fata cu el. Ma privea cu o alta privire, se schimbase...vantul ii flutura suvitele acelea de par negru cu reflexe albastrui ce se imbinau treptat spre abis si ii luminau ochii afundati in tacerea ireversibila a intunericului. Pielea, alba ca branza, ii era invelita intr-un strat slinos de transpiratie, iar tricoul sau era gaurit. -Vreau sa ma antrenezi , Naruto il are pe Ero-Sennin, tu pe Kakashi-sensei, iar eu pe nimeni... -Hm..! Tu chiar n-ai altceva mai bun de facut...? N-am de ce sa te antrenez, trebuie sa ma antrenez pe mine,(imi zice in sictir) -Stiam deja raspunsul tau, n-am nevoie oricum, de parca m-ai putea invata ceva...si totusi, in ziua aceea cand eram copii, te-am invatat cantecul prieteniei, dar cred ca nu iti mai aduci aminte nimic de cand l-ai intalnit pe fratele meu la academie.
M-am intors cu spatele, arogant, gata sa plec.

-Mereu am crezut ca esti diferita de el, prostia si hiperactivitatea s-au imprimat mai mult la Naruto. Atunci...in ziua aia insorita de vara, pe acea pajiste unde tu plangeai si intrebai de fratele tau, eu eram altcineva. Nu mi se intamplase nimic din ce mi s-a intamplat, acum cantecele prieteniei sunt pierdere de timp, am un scop, iar tu sau restul lumii de aici nu sunteti inclusi in el. -Foarte bine, Sasuke (nu folosesc "kun" intentionat, din lipsa de respect) iti urez succes in ceea ce vrei sa faci, nu imi doresc sa intervin, ai dreptate, sunt diferita de Naruto, pe mine nu m-a impresionat niciodata existenta ta, el este singurul frate pe care-l am. Mereu i-am taiat replicile lui Sasuke, niciodata n-am reactionat ca toata lumea in fata lui si cred ca asta-l atrage, cred ca ma considera diferita, cu mine vorbeste altfel in momente ca astea. Suntem atat de diferiti, eu imi doresc sa intru in istorie, sa ma fac remarcata prin ceva, sa-i ajut pe ceilalti. El isi doreste doar razbunare.. -Hey, hey! Ce avem aici? Astazi voi doi va veti antrena impreuna, nu-i asa Hanna-chan? -Um..ah, Kakashi-sensei....
La sfarsitul zile:
Ajung in sfarsit acasa, apas pe clanta, era incuiat; se pare ca fratiorul meu prostut nu a ajuns. Imi scot frumos cheia, deschid usa si-l aud pe....Naruto? murmurand in spatele meu. -Surioara, ai venit...imi e foarte somn, de cand te asteptam...n-am avut cheie si... Ma intorc socata spre el, era ca o leguma, plin de zgarieturi si transpiratie, pe jumatate adormit. -Tembelule, puteai sa intri pe geam! Dar din partea ta nu m-as fi asteptat... Il ajut sa ajunga la pat, cazand instantaneu intr-un somn adanc. N-am putut rezista tentatiei, asa ca l-am acompaniat, exact ca in vremurile de demult...

|
|