Story of Layla

Lumea noastră Anime
Păşeşte în lumea noastră Anime!

Lista Forumurilor Pe Tematici

Lumea noastră Anime | Reguli | Inregistrare | Login

POZE LUMEA NOASTRă ANIME

Nu sunteti logat.

Nou pe simpatie:
simpatica_dorina pe Simpatie

Femeie
21 ani
Arad
cauta Barbat
32 - 44 ani

Lumea noastră Anime / Ficuri Originale / Story of Layla

Moderat de Adele, Enderlicht, Monet, Rares

Autor

Mesaj

Pagini: 1

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Stiu ca e cam trist,dar acesta este doar inceputul. Sper ca va place.

Este cam primul pe care l-am postat pe alt forum decat al meu(unde nu e decat un user deocamdata). Va rog lasa-ti un comentariu daca vreti.

Edit: Am inceput sa-mi corectez capitolele mai nou. :]]

Capitolul I - Renasterea

Intunericul noptii cuprinsese totul. Nu aveam de facut altceva sa fug disperata, incercand sa ma ascund, sa imi ascund teama de ce s-ar putea intampla daca el ma va gasi...teama de a fi ucisa. De cateva ore alergam disperata prin cladirea aceasta blestemata in care si acum ma aflu, ea avand aproximativ 20 de etaje. Este extrem de mult, dar in ciuda acestui fapt, este o cladire parasita. Curentul fusese oprit de undeva anume, dar nu stiu sigur de unde...si nici nu-mi pasa. In unele locuri era plasate camere cu infrarosu, ceea ce parea sa fie inca un lucru rau, fiindca asa as putea fi gasita extrem de repede. Singurul noroc e ca nu sunt in toata cladirea. Pare ca nu mai am scapare de data asta... Dar chiar si asa, nu o sa accept totul si sa ma predau sau sa incetez sa incerc sa scap! As fi o proasta. E ca si cum m-as preda.
In timp ce goneam pe scari puteam auzi totodata cum apa ce se afla si la celalalt etaj probabil, curgea prin pereti. Si picura...si picura... Eu pe de alta parte eram toata uda la picioare, fiindca aveam totusi niste pantofi care nu prea cred eu ca sunt facuti sa reziste atat. Odata ce paseam, apa ce se afla pe jos ma stropea si pe mine, nu numai la picioare. Era foarte neplacut.
Cand ajung la etajul 15 ma ia oboseala din nou, asta nefiind prima data cand am facut o pauza. Ma sprijin de un perete, respirand alert. Puteam sa jur ca daca ma mai opresc de multe ori o voi zice cu gura mea ca n-am nicio sansa... Dar, totusi, pentru moment am una. Iar o iau la fuga! La naiba!!! In acel moment imi venea sa urlu, dar stiam ca eram in criza de timp, iar in acelasi timp i-as fi ajutat si pe ei sa ma gaseasca. Doar nu sunt proasta! Brusc incep sa se auda niste sunete, care prima oara nu le pot distinge, dar dupa mai putin de un minut imi dau seama ce sunt. Erau pasi... Cineva se apropia de mine si stiam sigur asta. Pasii aceia se opresc si simt cum ceva este pus la gatul meu. Prima impresie a fost ca este un cutit, dar nici eu n-am de unde sa stiu. Inima imi batea cu putere si pana si eu puteam sa simt cum frica ma acapareaza. Aproape ca intepenisem, dar trebuia sa fac ceva!
- Nu vreau s-o mierlesc! zbier cat pot de tare, calcandu-l pe picior pe cel care se afla in spatele meu.
Si era si mai rau pentru el, fiindca eu aveam tocuri. Ma intorc numaidecat ca sa vad cine era acea persoana, dar am surpriza sa observ ca nu era un cutit ce tinea in mana, ci un pistol. In acelasi timp, alt barbat inalt tinea lanterna asupra mea. Si pot zice ca tata are ca angajati numai barbati inalti. Acum macar era lumina pe acolo si vedeam cat de cat ce se intampla in jurul meu. Omul pe care tocmai l-am lovit ii facu semne colegului sau. Ma reped la pistolul sau fara sa ezit, intr-un moment cand nu era atent, dar primesc un genunchi in burta. Ma prabusesc pe podea si avand in vedere ca sunt cum sunt, ma intoarse cu spatele la el, vrand sa-mi puna ceva la maini.
Acum eu fiind jos el ma intoarce usor cu spatele si vru sa-mi puna ceva la maini. Incerc pana la urma ceva nou! Sau nu. Il calc pe picior, apoi ma intorc si ii dau un sut in burta. Aud deodata un foc de arma si apoi cad la pamant ca nu cumva sa fiu eu cea lovita. Pana la sfarsit ajung doar putin zgariata, ceea ce e bine. Cred ca se putea si mai rau! In ciuda faptului ca doar ma zgariase acel glont,durea al naibii de tare! Chiar culmea! Ma ridic repede de jos, dar cad inapoi din pricina ranii provocate de acel glont. Ma lovise la glezna... Insa se vedea clar ca omul care a tras cu arma nu avea precizie. Incerc pentru a doua oara sa ma ridic, iar de data asta este si mai bine, fiindca gasesc un lemn pe care l-as putea folosi ca arma. Incerc sa-l lovesc pe barbat, dar fix cand l-am nimerit s-a auzit un tipat, dar nu era al celui ce l-am ranit, ci al celuilalt. Lumina se stinse brusc si se aprinde la loc dupa cateva secunde.
Vad ca l-am lovit cam rau pe barbatul acela... Avea rani pe fata, iar din cate se vede si una la umar. Ce-i drept, lemnul ala avea cuie, deci daca din cap am nimerit in umar, se explica. Incepe sa-i curga sange din nas, apoi incepe sa tuseasca si sa scuipe sange. Nu cade nici acum...si nu cade ...si nu cade... Pana ii dau un sut la “comoara”. Ma uit la el pana cand se prabuseste pe podeaua inundata de apa.
Incerc din nou sa-i iau pistolul stiind ca de data asta el nu ma va mai lovi. N-ar avea cum. Il gasesc si apoi il indrept spre acel coleg al celui pe care tocmai l-am doborat mai devreme,dar plecase deja si lasase lanterna pe jos.
Era norocul meu se pare. Si din cate se vede pe la ei se foloseste un fel de lege e junglei. Ce oameni! Imi alung gandurile si mi se pare ca acum calea era libera pentru moment,insa cine stie ce ma va astepta mai departe.
Imi trece mie prin minte sa rup camasa aceluia de pe jos si sa-mi bandajez rana de la glezna piciorului drept. Odata bandajata cat de cat speram sa se opreasca hemoragia. Am plecat din nou in fuga, de data asta cu lanterna in mana.
Alergam ca bezmetica pe scarile si holurile acelea parca interminabile cautand neincetat o cale de scapare. Ma apuca niste dureri de cap, apoi simt o durere care venea de la glezna. Durea atat de rau, incat credeam ca mi-am rupt vreun os... Cad din nou la pamant sau mai bine zis podea si imi scap pe jos si lanterna. Stau asa cateva minute, dar imi aduc aminte ca nu pot sa stau asa si sa-i astept! Trebuie sa fug, trebuie sa scap. Si...era sa uit lanterna! Pornesc pe scari, de parca daca n-as alerga m-ar prinde cineva, dar deocamdata nu era nimeni in spatele meu. Erau prea multe scari si holurile erau prea lungi.
Parca mergeam inapoi crezand ca merg inainte! Parca alergam in gol! Imi venea sa urlu cat pot eu de tare, dar ar fi putut sa ma auda cineva si as fi dat din nou de belea. Nu de alta, dar de obicei mi se intampla des sa intru in belele. Se intampla insa si mai des sa scap!
Nu se poaaateee!! Vad luminaa! Chiar daca nu prea puternica...dar tot lumina e! Era lumina lunii, care era singura care mai veghea acum peste locul acesta. Privesc catre liftul care ajungea pana pe acoperis, dar desigur ca nu as fi putut sa-l iau. Curentul e oprit.
Imi ridic privirea si observ uitandu-ma la cer ca luna si stele parca straluceau mai tare, iar norii care acopereau stele si luna cand am intrat in aceasta cladire...au disparut. Se vedea mult mai bine cerul nemarginit. Ma uimea aceasta priveliste. Pentru alti oameni ar putea parea banala, dar pentru mine nu este asa. Pentru mine este ceva care imi alunga unele gandurile rele. Dar nu intotdeauna voi gasi scapare in asta... Pe de-o alta parte, pe acoperis nu era nimeni... Totul era pustiu deocamdata. Si nici bine nu apuc sa gandesc asta, ca aud niste pasi. Cineva urca scarile. Ma temeam ca s-ar putea sa vina ei, dar altcineva nu ar putea fi! Oare de ce nu m-ar putea ei sa-mi traiesc macar o data linistita viata?! Asta e tot? Acum o sa mor? Capul mi se umplea cu tot felul de tampenii, care ba le credeam, ba nu le credeam... Mintea imi era ravasita de ganduri pesimiste. Nici nu mai puteam gandi limpede.
Ma trezeste din acest sir al gandurilor mele un foc de arma tras catre cer.
- Layla, draga, nu crezi ca ar fi fost mai bine sa nu mai visezi aiurea ca intotdeauna si sa fii atenta ce se intampla in realitate? Aceasta realitate care ti se pare dura, desi pentru mine este corecta mereu. Esti de acord acum cu moartea ta? M-ai scuti de probleme daca pur si simplu te-ai preda si ai veni cu mine. Nu ai mai muri acum. Ai mai trai cel putin un an inchisa intr-o casa de lux. Dar se pare ca tu nu vrei asta. Tu ti-ai ales singura soarta aceasta. Poate ca ai mai fi trait daca n-ai fi ascultat acele discutii, convorbiri telefonice si daca totusi ai fi tacut. Aveai poate un sfarsit mai frumos, iar tu nu ai fost ascultatoare, imi spuse un barbat un picut mai inalt decat mine, cu chelie deja, imbracat la patru ace.
Si avea o gramada de bogyguarzi in jurul lui, oameni de afaceri, printre care si tatal al carui om vroia sa ma vanda pe o suma mare de bani. Suma aceea ii revenea asa-zisului meu tata, iar eu desigur ca n-am acceptat. Dar aici nu prea era vorba de vointa mea fiindca tatalui meu nu-i pasa deloc de acest lucru. Bineinteles eu nu primeam niciun ban in schimb daca acceptam ma duceam acolo de bunavoie. Daca nu vroiam nu conta. Oricum eram vanduta deja daca nu fugeam de acasa,cum am fugit acum cateva luni cu de toate de acasa. Adica am fugit cu bani,bunuri materiale,valize de haine si pungi cu pantofi,valize cu bani care erau ascunse intr-un seif cu un cod pe care decat el il stia(sau asa credea el),o masina care era cea mai scumpa,de calitate,foarte spatioasa,cu geamuri negre prin care nu vedeai nimic,cu o viteza inimaginala si foarte rezistenta si multe,multe frigidere din acelea mai mici cu haine. Mai fugisem si cu cateva arme si cartuse pe care le-am gasit intr-o magazie numai cu lucruri din acestea. Acea magazie era in spatele unui perete pe care a trebuit sa-l daram cu o masina de-a tatei. Din nou facusem atunci galagie mare. Norocul meu ca tata nu era atunci acasa,ci erau doar cativa bodyguarzi tineri,fara experienta,insotiti de un bodyguard care lucra acolo de mult,unul singur cu experienta,doar unul...
- Nu sunt de acord cu moartea si nici nu voi fi! Cum poti spune asa ceva?! Pana la urma ce ti-am facut eu tie? De ce ma urasti atat de mult?!! Tata...cum poti sa-mi spui ceea ce mi-ai spus mai devreme? Daca tu nu vroiai sa ma vinzi atunci eu n-as fi facut ceea ce am facut! Eu n-am vrut sa ascult acele conversatii, insa tu mi-ai dat de banuit ca ceva se intampla. Eu am incercat doar sa aflu! Nu as fi spus la nimeni probabil. Daca nu ai fi incercat sa ma omori trimitand acel asasin atunci si daca nu ai fi incercat sa ma vinzi nu as fi fugit! Eu nu stiam nimic pana acum cateva luni! Stii foarte bine asta si totusi tu... nici nu apuc sa mai zic nimic fiindca il vad pe el ca se repede sa scoata pistolul si apoi trage cu el,iar eu fiind oarecum pe faza trag si eu cu pistolul in el.
Scot imediat tipat puternic. Unul atat de puternic incat s-a auzit pana si la acei oameni de jos,de pe strada aceea care se pustii tot mai mult din clipa in clipa.
Simt cum mi se incetoseaza vederea putin din cauza durerii ranii provocate de el.
Ma nimerise pe la coaste,aproape de ficat,si mai grav de sirea spinarii.
Imi deschid bine ochii si ciulesc bine urechile,iar apoi il vad pe tatal meu in picioare,neavand nimic ci injurandu-ma in feluri foarte vulgare,cuvinte pe care nu as putea sa le repet vreodata.
-Tu c...a mica! Ingenuncheaza! M-ai tintit la fata! Mi-ai zgariat fata! Cum ti-ai permis?!
Aud cum tatal meu mai zice ceva dar nu aud.
Dupa aceea il vad pe tatal acelui om la care vroia sa ma vanda ca scoate pistolul si il indreapta spre mine. Aud din nou un foc de arma... De data aceasta mi se incetoseaza vederea din clipa in clipa. Simt o durere in piept,una foarte puternica... Simt cum ma sufoc,cum mi se taie respiratia... Mi se parea ca vad stelute mov si verzi...de toate culorile in acele momente. Cad in genunchi tinandu-mi mana la gat deoarece nu mai puteam respira si nu mai stiam de ce. Oare imi nimerise si plamanii?? Ma infricosa gandul ca o sa mor. Nu vroiam sa mor! Eram oricum prea tanara la doar 14 ani neinpliniti,adica mai exact 13.
Ma uit in spatele meu si vad masini care trec in graba,la fel si oamenii care de acolo pareau furnici,chiar daca unele aproape minuscule. Ma tin de ceva sa nu ma prabusesc tocmai acolo. Nu trebuia acela sa fie sfarsitul meu,nu putea sa fie atata tot viata mea! Daca era asa atunci mai bine nu ma nasteam! Mai bine nu ma nasteam si nu traiam viata asta mizerabila!
Ma gandesc sa sar, sa scap odata de viata asta, dar frica era mare.
- Nu pot nici macar sa ma sinucid?! Nici macar atat?! Sunt inutila! Mai bine as muri acum sufocandu-ma sau zdrobindu-ma de asfaltul de la parter, de asfaltul pe unde mergeau acele "furnicute".
- Daca vroiai sa mori sareai de bunavoie! Daca vroiai sa traiesti mergeai de bunavoie la acel barbat! Daca vroiai sa fii omorata de la nastere atunci este reciproc. Nu vrei sa sari.nu...? Atunci te ajut eu! Imi va face o deosebita placere sa te ajut sa ajungi langa mama ta in ceruri! Ea a fost omorata asemeni tie! Vei vedea pe pielea ta cum s-a simtit ea! Vei vedea pe pielea ta ce inseamna acea durere! imi spuse tatal meu zicandu-le la doi dintre bodyguarzi ceva la ureche
Acei bodyguarzi se apropie de mine si unul dintre ei ma ia de o mana,iar al doilea ma ia de cealalta mana. Ei ma ridica si ma arunca dupa balustrada acelei cladiri tinandu-ma putin sa vad ce inaltime era de acolo pana jos. Inainte sa cad l-am vazut pe tatal meu ,pe care nu stiu daca ar trebui sa-l mai numesc asa,zambind si apucandu-l rasul, iar in acelasi timp facandu-mi cu mana.
Eu cadeam rapid... Parca as fi cazut in gol de nu mai ajungeam jos,la asfalt pentru a ma zdrobi cu totul. Nu vedeam mai nimic clar. Ochii mi se inchid incetul cu incetul... Ma ia un fior de gheata, iar pielea mi se face de gaina. Imi era frica, foarte frica. Aud brusc o voce de baiat sau barbat, nu puteam distinge de care era, insa stiam sigur ca nu era de femeie sau de fetita. Mi se sopteste ceva la ureche, dar nu inteleg absolut nimic.El ce cauta aici? Deodata cuvintele-i devin clare si pot intelege vorbele lui, care erau spuse cu o calmitate extraordinara, desi era si el in cadere libera...
- N-ai vrea sa mai traiesti...? N-ai vrea sa te razbuni...? Nu a fost prea mult ceea ce ti-au facut ei? Au incercat de atatea ori sa te omoare... Nu ai vrea sa traiesti vesnic, sa ai mereu aceasta infatisare tanara? Nu este tentant chiar deloc? ma intreaba el
Acele lucruri pe care le spusese devin clare, iar in mare parte acele lucruri mi le doream. Nu aveam nevoie neaparat de tinerete, dar nu vroiam sa las lucrurile asa. Si totusi...mi-era frica... Eu stiu foarte bine ca pentru orice exista un pret, deci daca accept cu siguranta exista un pret cu masura. Acele lucruri pareau aproape imposibile, dar nu stateam in acele momente sa ma gandesc prea mult, momente in care eram in criza de timp. Daca gandesc prea mult si astfel pierd timpul, atunci as ajunge in mai putin de un minut zdrobita de asfalt, cum isi doreste barbatul acela care m-a facut pe mine, dar m-a urat dintotdeauna dintr-un motiv necunoscut mie.
- Ai putea sa faci tot ceea ce iti doresti daca ai accepta, dar daca nu vrei, atunci nu va mai ramane nimic din tine peste cateva secunde...
Incepu sa numere descrescator de la 40 la 1, dar cand ajunse la 30 dau din cap din cap aprobator, apoi ii spun un "da" inabusit de plansete de frica si suspine.
Simt din nou durerea in tot corpul din cauza tuturor ranilor mele. Iar mi se incetoseaza vederea, chiar incep sa vad alb... Fiorii de gheata ma cuprind tot mai mult...pana cand...o caldura imensa vine dinspre corpul acelui baiat cand ma ia in brate. Corpul lui care pana acum a fost rece ca gheata acum este atat de cald. Ma imbratiseaza, dupa care se apropie tot mai mult de gatul meu. Simteam din nou durere... Nu mai vreau durere! Nu mai vreau... Oare asa avea sa fie toata viata mea pana la sfarsit? Mereu am suferit si se pare ca sufar pana in ultimul moment al vietii mele...
"Viata ta nu va avea sfarsit",aceste cuvinte imi rasunau in cap de parca mi-ar fi zis la ureche acel baiat aceste cuvinte. Imi las privirea in jos, iar o intepatura ma face sa tresar, speriindu-ma. Simteam ca de pe gatul meu se scurgea ceva foarte cald, chiar fierbinte... Sangele meu...? Nu stiam ce e, nu imi dadeam seama de niciun fel, nu stiam ce mi se intampla. Eram pur si simplu pierduta in cruda realitate despre care imi tot spunea tata sau poate doar pur si simplu mi se parea ca realitatea aceasta e doar un cosmar care poate nu avea sa se termine. Observ dupa numai cateva secunde ca el s-a indepartat in acest moment de gatul meu. Vreau sa-l privesc, vreau sa-i vad chipul. Imi ridic privirea si la cat de entuziasmata eram sa-i vad fata, tot atat fara vlaga. Un lucru ma face totusi sa imi fie frica in aceste momente... Vad ca ceva rosu ii murdareste fata asa de perfecta, de parca n-ar fi reala. Oare este sange? Sau poate altceva? Ma uit inca o data la el... Nu pare a fi altceva decat sange, dar cum? Stand sa-l observ putin mai bine, dar nu mai mult de 10 secunde, ii observ ochii rosii, atat de rosi... Puteau fi asemanati cu sangele care ii murdarea fata.
Ochii mi se incetoseaza poate pentru ultima oara si mi se inchid cu incetinitorul, iar de data aceasta parea ca nu mai am scapare din calea mortii. Si totusi nu vreau sa se termine asa. El...mi-a promis... Nu vreau sa mor... Cad intr-un somn adanc, pierzandu-mi cunostiinta treptat. Dar...oare am murit...?

Modificat de Yoyo (acum 12 ani)

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE! The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pus acum 13 ani

lee
Bufniță Flămândă

Din: Ploiesti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 273

Inceputul e foarte inspaimantator. Nu situ cum s-a ajuns m-ai exact la asta dar banuiesc ca ne vei da detalii in capitolul urmator.Pare interesant ficul,ai cateva greseli de scris,deci ar trebui sa citesti capitolul inainte sa-l postezi.Actiunea e umpicut grabita.In rest ar fi ok.Si cum nu ne-ai dat detalii despre Layla...banuiesc ca o sa ne zici curand si ceva despre ea.Acum sunt si eu umpic in ceata cu sfarsitul...cine era baiatul ala?Si ce s-a intamplat ?deci...astept nextul

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

pus acum 13 ani

Crazy.Killer
Bufniță Flămândă

Din: Iad.
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 367

Hmm....e super.Imi place foarte mult actiune.Cum a putut face asa ceva tatal Laylei?E crud.Actiunea se petrece foarte repede si inca nu ai spus nimic despre Layla.

Modificat de Cookie_Monster (acum 13 ani)

_______________________________________

pus acum 13 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Sper ca n-am mai grabit actiunea asa mult... Va rog lasa-ti un comentariu. Trebuie macar sa stiu unde gresesc pentru a ma putea corecta.
Chiar vreau sa va aud parerea. =D

Edit: Am corectat capitolul, fiindca...momentan asa m-a apucat. Cred ca pana la urma ma apuc de rescris. :]]

Capitolul II – Un nou inceput

Alergam si tot alergam, fara oprire... Parca am mai fost aici. Erau holuri interminabile, scari multe si...o cladire de douazeci de etaje. Stiu sigur ca am mai fost aici, dar nu pot sa-mi aduc aminte cand. Mintea imi era golita parca de fiecare data cand eram in locul acesta. Vad din nou aceiasi ca in noaptea aceea, aceeasi doi barbati. Dar care noapte? Si de unde ii stiu? Unul care era in spatele meu, sau mai bine zis al unei clone de-a mea cred...si unul cu o lanterna. Cum am ajuns eu din nou aici oare? De ce nu ma vad ei si o vad doar pe cealalta fata care seamana leit cu mine? Cat de ciudat! Momentan nu inteleg nimic...
Acea fata care se presupune ca sunt eu, facea intocmai ceea ce am facut eu in acea noapte blestemata. Nu o sa pot uita niciodata ce s-a intamplat... "Clona" mea, o fata cu parul lung si brunet, imbracata intr-o bluza gri cu rosu, fara maneci atasate de bluza. Ele veneau un pic mai sus de cot si cam pana la degetele de la maini. La gat mai aveam o cravata rosie, la fel ca manecile. Acea "clona" avea pe ea si o fusta plisata visinie, adica de o culoare putin mai inchisa decat manecile si cravata, iar in picioare niste ciorapi lungi, cam pana peste genunchi. Era incalcata cu niste cizme ce ajungeau nu mai sus de gamba. Avea aceeasi imbracaminte, ca mine in acea noapte.
Vad tot ce s-a intamplat atunci de parca s-ar derula un film in fata ochilor mei. Atunci cand m-a nimerit acel glont. Cum s-a stins lumina si s-a reaprins dupa cateva momente. Apoi eu il lovesc pe acel om cu lemnul si ii dau un sut, scapand. In fata ochilor mei se derula fara oprire acea noapte de cosmar si tot ce am patit in acea cladire devastata. Atunci cand alergam pe scari si pana la urma am ajuns si pe acoperis. Retraiesc acele momente oribile, care m-au facut sa cred din tot sufletul meu ca nu pot avea incredere in nimeni si ca nu sunt acceptata nicaieri. Si pentru ce...? Nu cunosc motivul, dar nu-mi amintesc sa fi facut vreun lucru rau. Acelea au fost momentele in care am simtit ca vreau sa-mi iau viata...si totusi mi-a fost frica. In care mi-am pierdut orice gram de fericire pe care il mai aveam... Daca as putea da timpul inapoi as schimba totul. Daca as putea face ca eu sa nu ma fi nascut atunci asta as face si n-as mai sta pe ganduri. Decat o viata ca asta mai bine deloc. Consider ca gandesc logic acum.
Doar stau ca specator si privesc cum purtam acea conversatie cu tatal meu si apoi...vad cum cad de pe cladire. Aruncata intr-un mod neomenesc de acei oameni... Pana cand salvarea mea a venit, care probabil avea un pret imens, desi eu nu stiam care era acela. Imediat ce vad aceste lucruri simt cum ajung de pe cladire, unde eram pana acum, in locul acelei clone a mea, daca o pot numi asa. Aceeasi durere din noaptea aceea si face simtita prezenta, ceea ce ma face si mai confuza. Nu inteleg se se intampla! El se indeparteaza si ma lasa de una singura. Ma parasi, lasandu-ma sa cad. Si dupa ce m-am zdrobit de asflat eram constienta de ce se intampla in jurul meu, drept pentru care apoi am auzit o sirena ce parea a fi de la ambulanta. Pentru mine parea prea tarziu... Totul in fata ochilor mei se intuneca, pana cand nu am mai putut vedea nimic.
- Nuuuu! Nuuuuu! Nu se poate!! Huh? Ce? Ce? Ce s-a intamplat? A fost un vis?! strig in gura mare, trezindu-ma ca sunt singura intr-o camera, una cu peretii atat de albi. Dar parea asa real la sfarsit si totusi...doar un vis...?
Eu eram de-a dreptul speriata si in acelasi timp confuza... Ma ia durerea de cap, de parca m-as fi imbatat cu o noapte in urma, iar acum sunt mahmura. Dar nu are cum sa fie asa!
- Hmph! Asta imi mai lipsea! mormaiam eu nervoasa
Privesc apoi alarmata in jurul meu, deoarece o lumina puternica imi atrasese atentia. Nu stiam nici macar ce mi s-a intamplat, darămite unde sunt acum.
Era o camera goala cu toti peretii albi, iar pe alocuri se mai zarea mucegai. Se vedea clar faptul ca aceasta casa este destul de veche. Cine stie unde eram eu acum... Gandul ca poate sunt moarta ma inspaimanta. Si totusi, nu stiu daca e posibil sa fiu! Gandul ca s-ar putea sa patesc ceva imi dadea fiori si ma facea sa ma strang gramada in pat, cu picioarele aduse la piept. Doar fiorii reci ce mi-i dadea acest moment ma facea sa strang cearsaful alb de matase cu care eram invelita. Pe obraz incep sa imi cada usor lacrimi fierbinti, care se scurg incet de pe fata mea, pe perna cea alba. Era o liniste deplina, iar din afara nu se auzea nimic, cel putin nu de acolo de unde eram eu. Parca eram in pustietate sau intr-un loc parasit de lume. Simteam ca nu mai pot sa ma misc, intepenisem. Imi era frica si nu stiam mai exact de ce. Imi era frica si sa imi intorc capul. Pur si simplu ma acaparase complet frica. Confuzia era lasata deoparte in aceste momente. Frica ii luase locul... Vreau sa ma intorc sa vad cine e, dar mi-e prea frica. Nu puteam sa fac vreo miscare... Simt apoi ceva rece ca gheata pe umarul meu. Parea ca este mana unei persoane, dar era atat de rece! Acest lucru face ca tot parul din cap sa mi se zbarleasca la fel blana unei pisici speriate. Doar ca eu nu faceam asa urat! Imi intorc usor privirea si vad cum din camera iesea o silueta neagra printr-unul din pereti. Nu am putut sa spun ce fel de silueta era deoarece nu-mi puteam da seama. Ma linistea insa gandul ca ceea ce a fost a plecat. Uitandu-ma mai atenta pe unde iesise, observ ca in perete i se impregnase forma corpului. Lasase o urma gri. Imi adun puterile, facandu-mi curaj sa ma ridic din pat. Nu exista niciun parchet sau linoleum, dar nu-mi prea pasa, cu toate ca nu aveam nimic in picioare. Mi-am pus picioarele pe jos, si era doar piatra rece. Ma ridic apoi in picioare. Ceva imi atinge picioarele, acel ceva care mi-a atins mai devreme umarul. Ma cuprinde frica, iar tot curajul de mai devreme imi dispare instantaneu.
Simt ceva la picioare cum incearca sa ma traga undeva in acea podea, daca o pot numi podea, de piatra, dar nu reuseste. Din instinct incerc sa fug. Saream si fugeam prin camera. Parca eram nebuna!
- Pfiuu! Am scapat! strigam eu usurata sarind o singura data ca sa ajung in pat mai repede.
Imi fac din nou curaj si incerc sa ma dau jos din pat. De data asta nu mai pun piciorul aproape de pat ci sar direct in mijlocul camerei. Imi iau avant si...BOOM! Am sarit. Totul parea acum sigur. Ma uit la reflexia mea dintr-o oglinda, care a aparut ca din senin pe acolo. Sincera? Nu am idee de unde. Poate nu am vazut-o eu pana acum... Observ putin mai incolo ca eram imbracata intr-o camasa de noapte alba, din matase si dantelata pe alocuri. Ca lungime era putin mai scurta de genunchi cu cativa milimetri.
Ma privesc mai bine si remarc cateva lucruri trecand cu privirea de jos in sus, niste detalii care nu pot ramane neobservate. Aveam parul foarte lung, chiar mai lung de fund, iar culoarea lui era de un argintiu atat de frumos! Ochii nu mai aveau o culoare obisnuita, ci erau rosii, asemanatori cu ai acelui baiat de atunci. Dar de ce arat asa? Si mai important, unde ma aflu? Nu stiam de ce arat in felul acesta si nici nu stiam cum am ajuns aici, imbracata in aceste haine. Un lucru si mai ciudat este ca aveam doi colti crescuti, care erau mai mari si mai ascutiti decat orice alt dinte de-al meu. Ce s-a intamplat cu caninii mei...? Vad ca nu erau in momentul asta asa curati acei doi colti, deoarece ceva rosu ii murdarea. Si nu cred ca era ketchup! Cel putin asa credeam eu, ca sunt abia crescuti. Poate chiar asa era... Nici eu nu aveam de unde sa stiu. Pana la urma, nici nu-mi mai aduc aminte cum am ajuns aici. Probabil ca eram inconstienta! Ce am devenit...? Nu ma mai recunosc? Asta sunt eu? Intr-o oarecare masura nici eu nu stiu.
In spatele meu aparu ca din nimic un baiat cu parul negru, atat de negru incat nu-ti venea sa crezi ca exista un asemenea om care sa aiba parul de o asemenea culoare. Dar daca nu este om...? Daca totul nu era ceea ce pare? Nu, ce tot zic?! Incep sa delirez probabil!
Ma uit in oglinda in care ma reflectam eu si acel baiat, observandu-i ochii sangerii, precum ai mei. Brunetul imi puse la gat un lantisor, iar eu in acele momente eram ca o stana de piatra. Dupa asta se apropia tot mai mult de gatul meu, sau asa credeam. Mi se face tot mai frica, iar inima "imi sta in loc" cand ii vad coltii la fel ca ai mei, apropiindu-se de gatul meu...incetul cu incetul... Vad cum isi infiinge acei colti ascutiti in gatul meu firav... Durea...chiar foarte mult, insa impietrisem acolo de teama. De pe gat mi se scurgeau firicele de sange care imi murdareau camasa cu care eram imbracata. Se indeparteaza dupa cateva secunde, ce nu pareau sa fi fost secunde, pareau sa fi fost minute, chiar mai mult. El imi sopti la ureche apoi:
- Ai primit ce ti-ai dorit, vezi?
- Ce am primit...? Ce s-a intamplat cu mine? Cine esti tu...? intreb eu confuza, incercand sa-mi ascund teama.
- Nu ti-ai dat seama? Tu ai primit in momentul cand te-am muscat viata vesnica si aceasta infatisare pentru totdeauna, imi raspunse acesta cu o calmitate extraordinara.
- Ce am devenit? Arat in acest fel si...nu stiu ce sa zic. Spune-mi, sunt macar...umana? intreb eu fara vlaga si inghitand in sec
- Nu mai esti umana. Iti poti recapata infatisarea umana oricand vrei,dar acest lucru doar pentru doisprezece ore pe zi. Repet, doar daca vrei. In mod normal, cand mergi pe afara ar trebui sa revii la forma ta umana fiindca daca ai hotara sa te afisesi asa cum esti acum, nu numai ca vei atrage priviri, dar totodata si probleme. Lantisorul considera-l un cadou de la mine.
- Doar atat...? intreb curioasa din nou
- Cat timp porti acel lantisor ti se va atenua setea de sange. Insa nu iti va disparea total. Cat timp acel pandantiv este alb este totul ok, dar daca se inroseste inseamna ca a expirat perioada de 12 ore, iar tu vei reveni la forma de vampir. Acum ar trebui sa ti-l dai jos, fiindca azi nu vei pleca nicaieri oricum. Dat fiindca acum esti un vampir, va trebui sa bei sange de la mine periodic deoarece este datoria mea sa iti potolesc setea. Nu te pot lasa sa bei sangele oamenilor. Vom avea amandoi probleme in acest caz. imi spune baiatul calm
- Layla-hime,te rog... spuse baiatul dandu-si la o parte acel guler care ii acoperea gatul si facandu-mi semn sa ma apropii.
Nici prin gand nu-mi trece sa ma apropii. Il vad cum cu degetele sale isi face o zgarietura pe gat de unde incepe sa se scurga sange. Acela parea acum un miros minunat. Mirosea atat de gustos... Poate parea ciudat, dar chiar asa era, ceea ce ma mira si pe mine totusi. Nu mai pot rezista si ma apropii de gatul lui, de unde se scurgea sange. Imi infing coltii acolo unde se zgariase el si incep sa ma beau necontenit. Nu mai putusem sa ma abtin absolut deloc. La inceput ezitasem,dar nu stiam ce pierdeam. Era ceva de-a dreptul minunat. Totusi parca nu mai eram eu. Parca eram alta persoana. Totul era clar acum. Nu mai eram umana... Un om nu ar bea sangele altui om. Nu este ceva firesc, ci dimpotriva.
- Layla-hime, tine minte ca nu ai voie sa spui la nimeni ceea ce esti.
- Am inteles... spun eu dandu-mi jos lantisorul acela.
- Il vei tine tu sau... dar ma intrerupse baiatul.
- Nu, nu-l voi tine eu. Tu va trebui sa il pastrezi in permanenta cu tine. Bineinteles, cu mici exceptii, pe care nu cred ca e nevoie sa ti le mai spun, imi raspunse el
- Layla-hime, Hikaru-sama! Masa este pregatita! Va rog sa poftiti la masa si dumneavoastra! striga un om care era de partea cealalta a singurii usi din camera in care ma aflam.
- Venim imediat! raspunse baiatul acela brunet care se pare ca-l chema Hikaru.
- Layla-hime, o sa te rog sa vii cu mine pentru a te schimba de aceste haine. Nu poti lua masa imbracata asa, imi zise Hikaru, conducandu-ma catre un perete
- Inainteaza! Nu vei pati nimic! zise brunetul zambindu-mi bland si luandu-ma de mana.
In acel moment am rosit in obraji. Bine macar ca Hikaru nu a observat acel lucru. Sau...sa speram. El ma conduce undeva prin acel perete. Cand am pasit si am intrat, de fapt nu prea stiu sigur ce-am facut in acel perete, dar am vazut totul negru in fata ochilor. M-a cuprins rapid teama, asa ca am inchis ochii. Ma simteam de parca treceam inot un lac, adica ma simteam uda. Observ dupa cateva secunde ca am ajuns in alta camera. Aceasta camera era una frumos mobilata. Peretii erau tot albi, dar nu aveau mucegai deloc. Era o camera pe care un om normal putea doar sa o viseze si nu sa o vada in realitate in fata ochilor sai. Nu era prea sofisticata, dar era foarte frumoasa dupa parerea mea.
Hikaru ma lasa putin sa astept si apoi scoate dintr-un sifonier mare o rochie alba si lunga pana la podea.
Imi da mie s-o tin, iar el mai scoase dintr-un dulap o pereche de pantofi albi, care aveau o floare alba lipita.
- Te rog,schimba-te de aceste haine. Eu te voi astepta la usa, imi spuse el.
- Bine... ii raspund eu mirata de ceea ce am primit de la el
Dupa ce mi-am luat rochia pe mine urma sa ma incalt cu acei pantofi superbi. Ies pe hol, unde ma astepta brunetul. Imi da o mana si plecam impreuna pe un hol lung si luminat de nimic altceva decat lumina zilei. Intr-un final ajungem in fata unei usi din capatul acelui hol. Hikaru o deschide si ma lasa politicos sa inaintez. Zaresc apoi multe fete necunoscute, dar niciuna nu-mi era cunoscuta. Eu si Hikaru ne asezam la masa.
- Layla-hime,permiteti-le dumnealor sa se prezinte. imi zice un domn care parea sa fie majordomul lor
- Buna,Layla-hime,eu ma numesc Rin. Incantata de cunostiinta! imi spune o fata blonda cu parul prins in coada si imbracata intr-o rochie neagra
- Salut! Eu sunt Keichi! Si da, am 12 ani, imi spuse un baiat cu parul argintiu si ochii auri precum razele soarelui
- Mda,buna...Layla-hime...incantata de cunostiinta. Ma numesc Aiko... primesc eu din nou un raspuns de la o fata roscata cu ochii violet
- Si in sfarsit eu! Pe mine ma cheama Shiro! Ma bucur sa te cunosc! imi atrase atentia o alta persoana.
El era un baiat blond, cu ochii albastrii precum seninul cerului. Te puteai pierde usor in ochii oricaruia de acolo...
- Scuzati absenta a catorva care si-au permis sa lipseasca astazi de la masa. Ii veti cunoaste si pe cei absenti cand vor fi aici, Layla-hime... spuse acel majordom.
- Sa incepem sa mancam acum ca ne-am adunat cu totii!
Ceea ce era in farfurie era...somon... Super! N-am mai mancat de mult si chiar imi place somonul. Sa zicem...
- Pofta buna la toti!! le urez eu celor de la masa, care imi aruncau priviri care mai de care mai ciudate.
Nu mananc nici jumate din portia mea ca eram deja satula, spre mirarea mea... Ma ridic usor de la masa si ma scuz, apoi plec in camera mea, care oricum nu mai aveam habar unde este. Nu mai era acelasi hol pe care am venit, era altul...pe care nu l-am mai vazut pana acum. Nu cred ca mai stiu sa ajung inapoi in camera mea... Inaintez tot mai mult, dar parca nu ajung nicaieri. Mergeam si iar mergeam...
- Inutil...oricat merg nu ajung nicaieri! strigam eu pe acolo, dar nu avea cine sa ma auda.
Mi se face din nou frig... Simt acelasi fior de gheata pe care l-am simtit atunci cand m-am atins acea silueta neagra, dar mi-e frica din nou sa ma uit cine este. Oare ce am sa patesc daca nu plec mai repede de aici?... Adica, pana la urma, doar nu sunt fantome, nu?! Ar trebui sa ma linistesc, dar imi era frica, imi era atat de frica. De ce anume? Este simplu, de necunoscut, fiindca nu stiam ce avea sa patesc...

Modificat de Yoyo (acum 12 ani)

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE! The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pus acum 13 ani

lee
Bufniță Flămândă

Din: Ploiesti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 273

Hm...interesant,imi aminteste de vampire knight.Vad ca ai de toate,chiar nu am ce sa-ti comentez

Te descurci prea bine avand in vedere ca este primul tai fic.Tine-o tot asa.abia astept urmatorul next sa aflu mai multe detalii

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

pus acum 13 ani

Crazy.Killer
Bufniță Flămândă

Din: Iad.
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 367

Imi place foarte mult,ficul tau e chiar super.Ce sa intamplat cu nextu?Te rog pune-l mai repede,sunt nerabdatoare.Succes

_______________________________________

pus acum 13 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

"Mi se face din nou frig...
Simt acelasi fior rece pe care l-am simtit atunci cand m-a atins acea silueta neagra
'Oare ce am sa patesc daca nu plec mai repede de aici?',imi trecea mie prin cap...
Imi era frica...nu stiam ce avea sa patesc..."
Ceva venea spre mine. Nu aveam idee cine sau ce.
Imi intorc privirea si ma uit sa vad cine e. Eu vedeam doar o silueta neagra in acea intunecime. Nu parea sa fi fost aceeasi care a fost in camera mea. Am mai observat inca un mic detaliu...
Ceea ce era cam ciudat era faptul ca acea silueta neagra parca avea ochi. In intuneric stralucea ceva rosu,spre sangeriu,precum ochii mei...
Ma gandesc ca poate o fi cineva la fel ca mine si Hikaru... Nu prea stiam sigur... Nu prea stiam nici ce e in casa asta asa ca nu pot trage concluzii pripite deja.
Cand veneai pe un hol si intrai intr-o camera era okey,dar cand sa iesi de acolo nu mai ieseai pe acelasi hol pe care venisei. De ce ceilalti nu se ratacesc? Sau poate se ratacesc si ei cateodata...dar totusi de ce mereu eu? Ce casa intortocheata de-a binelea!
Simt o respiratie calda la ceafa...nu rece...
- Aaaah!!!! tip eu cat pot de tare incat se auzi foarte tare in ecou
- Linisteste-te! Nu vei pati nimic! Ce cauti tu pe aici singura? Nu ar trebui sa te plimbi asa haihui prin aceste locuri. Daca vrei te conduc la camera ta. spusese un baiat dupa care ma lua in brate ca sa ma linisteasca putin
Mi-e imi dadusera lacrimile de frica. Acum ca stiam ca era un om sau poate un vampir sau altceva asa nu imi mai era asa frica precum la inceput.
Eram nespus de fericita ca ma gasise cineva pe acolo. Si coincidenta sau poate nu...dar a sosit tocmai cand eu ma pierdusem pe acel hol.
El ma ia de o mana si ma ghideaza drept inainte. Nu vedeam absolut nimic. Nu stiam unde merg. Doar paseam... Nestiind ca poate ar fi ceva in fata mea sau in spatele meu,dar nu avea cum. Mergem un timp asa,iar eu ma impiedic de ceva.
Cand sa cad simt cum el ma prinde in brate ca sa nu cad si apoi ma lasa jos.
- Muktumesc... zic eu rosind un picut in obraji
Ne continuam iar drumul. Ma simt uda in aceste momente. La fel ca atunci cand am trecut prin acel perete. Ma simt uda de parca as fi facut baie cu apa rece.
"Aceeasi senzatie ca prima data... Nimic nou in asta...",imi trecea mie prin cap.
In final eu vad ca ajung in camera unde era acel sifonier mare si toate celelalte lucruri care pentru mine pareau superbe si de bun gust.
- Iti multumesc ca m-ai ajutat sa ajung aici in camera mea... spun eu timida
- Nicio problema... Se zice ca trebuie sa-l rasplatesti pe cel care iti face bine,nu? ma intreaba baiatul
- Da... Cred... spun eu confuza deoarece nu stiam ce vrea sa zica prin asta
- Atunci...ai vrea sa ma rasplatesti...? ma intreaba el din nou
- Cum as putea face asta...? il intreb eu pe acel baiat cu parul lui de un verde crud si ochii care erau rosiatici
El se apropie de mine,iar mie mi se face putin frica...
Eu faceam pasi inapoi ca sa ma indepartez de el deaorece el venea spre mine,dar cand ajung la un perete si ma lovesc de el nu mai am unde sa ma duc.
El pune o mana pe perete in dreapta mea,iar in cealalta parte de apropie de gatul meu tot mai mult.
Nu stiam ce avea de gand,dar...tocmai ii zarisem coltii care se apropiau de gatul meu. Ochii ii devenisera din nou sangerii ca prima data cand i-am vazut in intuneric.
- Asa... Ce zici,vrei...? ma intreba el oprindu-se putin in loc si afisand un zambet obraznic
Eu nu raspund nimic si inghit in sec doar.
Mie imi cade in acest moment o lacrima calda pe un singur obraz. Acea lacrima se scurge pe obrazul meu si cade pe gatul unde se opreste.
Se opropie tot mai mult de mine cu acei colti si fu doar cu cativa milimetri la departare de gatul meu.
- Aoi,ce faci? Ti-am zis sa nu te apropii de ea cand va veni aici,iti amintesti? zise...Hikaru nervos venind langa acel baiat de langa mine si dandu-l la o parte de langa mine cu o palma zdravana care il tranteste de celalalt perete din fata mea
"O,doamne... Ce bine ca a aparut el...".spun eu rasufland usurata.
Acel baiat pe care presupun ca-l chema Aoi pleaca imediat din camera lasandu-ma acolo cu Hikaru.
- Layla,esti bine? ma intreaba Hikaru ingrijorat
- Mda... Sunt bine. ii raspund lui Hikaru
Hikaru se apropie de mine. Eu imi inchid ochii crezand ca se va intampla ce era sa se intample cand eram cu acel baiat mai devreme.
Il vad pe Hikaru ca se apropie de mine si eu imi inchid ochii.
Incepea sa-mi fie din nou frica.
Simt cum el se apropie de gatul meu.
Simt ceva cald.
"Linsese acea urma lasata de lacrima mea?",imi spun eu in sinea mea
Credeam ca iar o sa fiu muscata,dar nu fu asa si asta ma linisteste.
Imi deschid ochii si il vad pe Hikaru care se uita la mine cu duiosie.
Imi pun mana pe acel obraz de unde cursese acea lacrima de sange,care nu-mi venea sa cred ca a fost asa,iar pe mana imi apare sangele pe care-l aveam pe fata acum cateva momente si pe care mi l-am sters.
Hikaru scoate o batista si ma sterse de urma acelei lacrimi misterioase. Nu s-a mai auzit pana atunci ca cineva sa planga cu lacrimi de sange,deci era absolut incredibil si inexplicabil pentru mine si cred ca si pentru altii.
Nu mai zic nimic,desi aveam mii de intrebari pe care sa i le pun lui Hikaru.
Nu stiam mai exact de ce mi-a curs acea lacrima si nici ce a provocat asta,dar speram ca intr-o zi sa aflu.
- Ar trebui sa te schimbi si sa iesi pe afara prin imprejurimi,sa cunosti niste persoane care n-au venit la masa...
Poti sa te imbraci cu orice din acel sifonier. Tot ce e in aceasta camera iti apartine tie. Eu te las sa te schimbi. Daca ai nevoie de ceva,doar striga-ma si voi veni sa te ajut. Eu te astept la usa. Ai grija ce faci. imi zise el la sfarsit ingrijorat
Hikaru pleaca,iar eu raman singura in acea camera.
Ma duc cu pasi marunti spre sifonier si il deschid. Arunc o privire de ansamblu dupa care incep sa studiez fiecare lucrusor de acolo,neluandu-l de la locul lui.
Fiecare lucru de acolo parea scos din povesti ori de pe alta lume.
Caut eu ce caut si pana la urma ma hotarasc cu ce sa ma imbrac si anume cu o rochie mov cu volane pe dedesuptul rochiei. Volanele negre sunt un pic mai lungute cu cativa milimetri,deci se cam vad.
Acea rochie mov are la spate un voal mare,mare,tot mov,dar transparent si parca un pic mai deschis la culoare decat rochia. Manecile bluzei erau largi de la umar pana la incheieturile mainii,dar la imbele maini erau legate si cusute doua panglici mov inchis care se legau cam pe la coate.
Rochia era cu tot cu o curea pe care ti-o puneai in jurul taliei si care la capat avea aceeasi panglica din care era pusa si la maneci. Deci cu aceasta curea trebuia sa te legi. Acea rochie era stil haina si nu avea decolteu,era pe gat. Acea rochie avea niste nasturi negri cusuti si cu care nu te puteai incheia sau descheia. Erau doar de frumusete.
cat am mai stat sa aleg cu ce ma imbrac! Cam mult... Acum ca am ales cu ce sa ma imbrac mai trebuie doar sa aleg cu ce sa ma incalt.
Deschid acel dulapior dinn care Hikaru a scos acei pantofi si zaresc imediat o pereche de cizme negre si lungi pana la genunchi. Acele cizme sunt cu platforma.
Acum m-am hotarat si cu ce sa ma incalt. Acum doar ma schimb de aceste haine si mi le iau pe cele pe care le-am ales.
Ma bucur mult ca pot sa port asa ceva. Daca ar fi fost dupa mine nu as fi avut bani sa cumpar haine asa frumoase ca acestea.
Imi ia mie vreo cinci minute sa ma schimb si apoi ma privesc in oglinda. Acum aveam parul argintiu si ochii sangerii. Se pare ca uitasem sa-mi pun lantisorul,dar oricum nu cred ca era strict necesar acum.
Deschid usa si apoi ilo vad pe Hikaru care ma astepta necontenit de cand a iesit afara din camera ca sa ma schimb.
Acum plecam impreuna pe un nou hol,de data aceasta cu becuri aprinse si care straluceau puternic.
Acel hol era scurt si in capatul lui era o usa albastra.
Hikaru imi da voie sa merg inainte ,iar el vine dupa mine.
"Unde am ajuns acum?",ma intrebam eu in sinea mea
- Aici este o gradina cu flori. La capatul acesteia te asteapta ceilalti pe care nu i-ai cunoscut si cei pe care i-ai cunoscut. Vei merge cu ei in oras,unde sunt oameni si va veti plimba. Nu uita sa-ti pui lantisorul. imi spuse Hikaru aratandu-mi pe unde sa merg
Fu liniste dupa ce el spuse acele vorbe. Eu nu mai spuneam nimic si nici el nu mai spunea nimic. Vazand asta mie imi vine sa zic nceva,dar ma razgandesc si-i zic altceva.
- O sa vii si tu cu noi in oras...? intreb eu curioasa
- Da. imi raspunse el
Fara sa-mi dau seama aungem deja la capatul acelei gradini unde era o masa si niste scaune. Numai doua scaune erau goale. Probabil ca acelea erau...unul al meu si unul al lui Hikaru.
- Aaaa,buna Layla... imi spue Aiko
- Hei,salut Layla-hime! Ma bucur sa te revad! zise si Keichi
- Frumoase haine. Sper ca ma mai tii minte. imi spuse acel baiat zambind obraznic,care are parul verde curd si ochii sangerii care dau spre roz aprins putin
- Hello! Sunt si eu pe aici,mai baieti! striga Rin la ceilalti
- Scuza-mi "intarzierea". Si eu ma bucur mult ca te revad si sper sa devenim prietene foarte apropiate. Daca vei avea nevoie de ceva va trebui doar sa ma anunti. adauga Rin avand zambetul pe buze
- Buna din nou Layla-hime. Ma bucur sa te cunosc. Iar mi-au luat-o astia inainte... imi zice Shiro
- Buna! Sunt Ayame... Incantata de cunostiinta... spuse timida o fata cu parul verde aprins si ochii verzi spre o nuanta de albastru
- Eu ma numesc Sayuri. Toti imi spun Sayu-chan,deci spune-mi si tu asa,ok? primesc eu din nou un raspuns de la Sayu,o fata cu parul albastru si ochii de un verde sters
- Hai,salut,Layla! NUmele meu este Tadashi... Sper sa devenim buni prieteni... imi da iar un raspuns cam plictisit inca un baiat cu parul argintiu asemanator cu al meu si cu ochii albastrii,mai exact o superba nuanta de tucoaz
Pe mine ma pofteste Hikaru la masa,iar eu iau un loc acolo unde imi arata el.
Hikaru ma lasa sa vorbesc cu ceilalti si pleaca putin sa se plimbe pe acolo prin apropiere.
Toti se uitau la mine insistent,ceea ce imi cam dadea fiori.
"Ce i-a apucat?",ma intreb eu in gand.
- Pot sa va intreb ceva? De ce va uitati asa la mine? intreb eu curioasa
- Ah,fara motiv...doar asa... spusera toti in cor inafara de Hikaru care nu era acolo
Eu auzeam acum susoteli pe care nu puteam sa le inteleg. Toti discutau in soapta cate ceva,iar eu nu aveam habar ce anume.
- Ai vazut totul? Ce trecut tragic! ii zice Rin la ureche lui Keichi
- Da. Cum de nu a fost iubita de absolut nimeni? Nu-mi vine sa cred... Si mama ei... A,taci! Poate ne aude! striga Keichi la Rin uitandu-se la mine
"Oare despre asta vorbeau toti? De unde stiu ei despre trecutul meu si despre mama mea? Nu am spus nimanui...",aceste ganduri ma bantuiau in acele momente
- Ma scuza-ti... Ce va apucat acum pe toti? Eu stau fara sa fac nimic maici si ma uit cum voi susotiti. Macar spuneti-mi si mie despre ce vorbiti. ii rugam eu pe ei
- Vrei sa mergem sa ne plimbam? Vrei sa mergem acum in oras la acei oameni? ma intreba Tadashi care schimba imediat subiectul
- Mda,sa mergem. spuse Hikaru care se intorsese chiar acum
Eu imi pun la gat lantisorul,iar parul imi revine oarecum la normal si sper ca si ochii. Stiu doar ca parul acum nu mai era chiar cum era inainte. Acum era foarte negru.
Eu si Hikaru o iau inainte,iar ceilalti din nu stiu ce motivstau in spate. Ma intorc si ii vad ca iar susotesc. Ii tratez cu indiferenta de aceasta data si imi intorc privirea spre drumul din fata mea.
Mergem ce tot mergem si vad ca ne apropiem de un oras. Ma bucura acest lucru deoarece voi mai vedea si eu in sfarsit orasul.
Ma uit mai bine si observ o micuta coincidenta...sau poate nu...dar orasul acela este acela unde am renascut eu. Unde am devenit ceea ce sunt astazi,chiar daca nu mai sunt umana.
Imi aduc aminte de tatal meu si tot ce mi-a facut. Imi aduc aminte cum m-a aruncat de pe cladire...si absolut tot. Nu pot uita aceste lucruri. Il urasc,dar nu ar trebui.
Inca am ura fata de el. Nu am uitat si nici nu voi uita vreodata.
Imi alung gandurile si revin la realitate. Vedeam ca noi eram la intrarea in acel oras,Tokyo... Mergem pe trotuar doar...
- Ce ziceti sa mergem la un restaurant? ne intreba Hikaru pe toti
- Eu vreau... dau eu un raspuns timid
- Ceilalti,de acord? intreba el iar
- Da... zisesera plictisiti ei
Ne indreptam spre restaurantul specificat de Hikaru si intram acolo.
Luam o masa si mergem sa ne asezam. Nu comandam inca nimic. Toti ne uitam doar pe meniuri.
Eu ma plimb cu privirea si vad multe candelabre superbe si sigur scumpe,oameni imbracati la patru ace si femei cu totul elegante,mancarurile delicioase de pe masa clientilor,majordomii care se miscau rapid si aduceau comanda in scurt timp si multe,multe altele. Erau foarte multe decoratiuni,printre care si flori,o cascada mare cu apa in mijlocul resturantului,o scena unde se canta muzica live si unde putea canta oricine daca platea o anumita suma de care nu m-am interesat,dansatoare si servitoare care erau foarte frumoase si care cel mai adeseam serveau domnii,iar pe doamne le serveau majordomii. Servitoarele la fel ca si majordomii serveau imediat comanda. Ele nu se lasau mai prejos in niciun caz se pare.
Ma uit pe la intrarea in acel restaurant si observ ca intra un tip chelios,imbracat la patru ace,cu o femeie de brat si cu bodyguarzi in jurul lui si a acelei femei.
Acea femeie are in jur de 25 de ani. Este supla si poarta o rochie rosie despicata la un picior,cu spatele gol si cu un decolteu generos. Pantofii din picioare sunt negri. Ea are parul roscat spre un rozaliu aprins si ochii aurii. Parul ei era prins intr-un coc lejer si avea lasate cateva fire de par rebele in jurul fetei. Este machiata strident cu negru. Sa nu mai zic de pudra de fata in exces si un ruj visiniu. Are ea ce are cu rosul si visiniul...
Il vad pe acel barbat pe care-l uram cel mai mult cum o ia in brate si o saruta pe acea femie care nu era mai mult decat o c...a . Nu-mi place sa zic asta,dar sunt sigura ca asa este. Toate aceste femei usoare care umbla cu tata vor doar banii lui,iar el nu-si da seama. Si,da,acela era tatal meu care nu stiu ce naiba cauta intr-un loc ca acesta. Se pare ca el mai nou s-a apucat sa umble si cu proxeneti. De-asta vroia sa ma vanda pe mine. A stat o data cu una pe acolo si n-a avut bani sa-i plateasca,iar eu eram solutia. Vroia sa ma vanda de tot ca sa poata el sa mearga gratis acolo sa (puncte,puncte....) cu alea cat timp eu sunt in viata si sunt tanara. Eu dupa cum se stie am fugit de acasa cu multe bunuri. Tata a vrut sa ma omoare fiindca am auzit niste conversatii cu asa-zisul lui prieten la care vroia sa ma vanda si ca am auzit niste conversatii cu partenerii lui de afaceri cu care escrochereste lumea intreaga si castiga foarte mult. Nu stiu ce sa mai zic de el... Mereu stiu ca a fost asa si ca nu se va schimba. E un nemernic intradevar. S-au intamplat mai multe chestii de acest gen inainte sa plec de acasa pentru ultima data,dar inainte de asta eu m-am mai intors crezand ca poate s-a schimbat,dar niciodata n-a fost asa. Am fost si eu o proasta in acele vremuri. Acum ca-l vad aici imi vine sa ma duc sa-l pocnesc si sa-l iau de gat pe el si pe femeia aia de doi bani cu care sta acum. Azi e cu ea,maine e cu alta. Cam asa e la el. Of,ce sa-i faci...? Unii oameni nu se schimba indiferent ce le-ai face.
Imi vin nervii si ma ridic de pe scaun indreptandu-ma spre ticalosul acela.
Hikaru ma trage de mana facandu-mi semn sa stau jos si sa nu ma duc la el.
Eu dau din cap in semn ca nu si plec inainte smulgandu-mi mana de langa el.
Ma apropii de el si in fata lui la masa erau bodyguarzii lui. Ei nu ma lasa sa trec. Cand incerc sa trec primesc un pumn in burta.
Atunci m-am enervat serios.
- Tata!! strig eu cat pot de care ca sa ma auda
El nu ma baga in seama. Nu stiu daca m-a recunoscut sau pur si simplu nu m-a auzit,dar imi ies din fire si mai rau.
- Nu vrei sa ma vezi,nu?! strig eu din nou
Eu vazand ca niciunul dintre aia nu ma lasa sa trec de ei le dau un sut la unul dintre ei. Nu stiu cum fac,dar il dau la parte cu o palma peste fata. Il arunc intr-una dintre mese. Acum urma altul. De data asta ii dau un pumn aceluia in fata. Incepe sa-i curga sange pe gura si pe nas. Il vad cum cade si apoi ma gandesc ca mai sunt doar trei.
La urmatorii trei nu stiam ce sa mai fac. Aia aveau bastoane si eu n-aveam cu ce sa ma apar.
Iau un lemn din masa pe care acel om a cazut si ma pregatesc sa lovesc.
Lovesc,dar sunt trantita pe jos. De data aceasta ma mai alesesem cu o vanataie si cu o zgarietura la fata.
- N-a fost de ajuns cat am suferit? N-a fost de ajuns tot ceea ce mi-ai facut,tu,scarba de tata??! Iti place asa mult sa ma vezi suferind?! tip eu la el incepand sa se scurga de pe fata mea siroaie de lacrimi fierbinti
Imi revin putin in fire si il iau de gat pe unul din bodyguarzi si il ridic sus. Il tin asa vreun minut si apoi ii dau drumul. Se invinetise la fata. Evident ca nu mai putuse sa respire in acel interval de aproximativ un minut.
Acum mai ramaseseta doi care erau in fata tatalui meu si a acelei t...e(t..fe ; intelegeti voi). Nu mai era nicio problema. Iau un scaun si ii lovesc pe amandoi deodata. Ei cad instantaneu.
Acum eram fata in fata cu tatal meu care se uita infricosat la mine.
Ma apropii de el si il iau de guler,de gat si il ridic in sus cum am facut cu acel bodyguard de mai devreme.
Incepe sa se inroseasca la fata omul pe care il urasc cel mai mult. Nu stiu sigur ce am de gand acum,dar imi vine sa-l omor. In trecut nu aveam nicidecum aceasta putere,dar acum o am.
- Stii cat am suferit eu atunci cand m-ati impuscat?! Stii oare cum e sa nu ai parte de iubire parinteasca absolut deloc? cis-o cu mana ta si vroiai sa patesc ca ea,nu?! Nu se poate! Vei plati cu varf si idesat pentru ceea ce ai facut! Nu-ti va mai ramane nicio avere! Nu vei avea nici bani de mancare! Vei fi falit! Banii nu aduc fericirea si ei nu sunt infiniti! Se vor termina! Si in plus acei bani nu poti sa-i iei cu tine pe cealalta lume! Se zice ca trebuie sa te bucuri de viata,dar daca ceea ce faci tu iti aduce bucurie atunci nu esti uman! Omori,faci trafic de carne vie si iti vinzi propria familie pentru femei care-s c...e! Asta este un tata?! Asa ar trebui sa fie unul?! Nu cred! Credeai ca am murit de mana ta,nu?! Ei bine,afla ca sunt in viata! Exact,unica ta fiica Layla pe care ai decis s-o ucizi din mai multe motive egoiste. Unul dintre acelea a fost fiindca eu eram singura mostenitoare a averii tale,nu?! Mai bine traiesc in saracie si fericita decat in bogatie si cu crime si lacrimi zilnic. Nu vreau sa te mai vad! Stii cat as vrea sa te ucid acum??! Ia zi,stii?! Stii cat te urasc eu pe tine?! Pentru tot ce mi-ai facut ai merita acum sa te omor cu mana mea. Dar nu pot face asta! tip eu curgandu-mi mii de lacrimii pe obraz
- Lasa-l!! E tatal tau,nenorocita mica! Tu esti o mucoasa si-ti permiti sa-i zici asa ceva?! Cine esti tu sa-i faci morala?! tipa roscata aceea la mine
Ma apuca dracii de data asta. Ii dau o palama de o trimit catre perete si acolo ramane lipita.
- Cine sunt? Unica ei fiica pe care a crezut ca a ucis-o! Asta sunt! Si daca iti permiti sa zici toate astea inseamna ca si tuu ii vrei banii si ca nu stii ce vei pati la sfarsit. Nu te voi ucide. Nu as avea de ce in acest moment,dar sigur te va ucide el inaintea mea. Te asigur! strig si eu la randul meu
MI se innegreste acel lantisor de la gat si in jurul meu se face o minitornada. E un vant care puternic cel din jurul meu. Totul incepuse sa zboare pe sus apoi dintr-o data cazura jos cand se opri brusc vantul. Parul mi se facu argintiu,mai stralucitor decat inainte,iar ochii mi se facura sangerii. Ochii mei sunt plini de ura in aceste momente...sa nu mai zic de lacrimi.... Aratam mai bine decat frumusetea incredibila pe care oricum o aveam in forma mea umana.
- Stiu...de ce nu poti sa ma ucizi... raspunse tatal meu tusind
- Fiindca ma iubesti inca... Ma iubesti mult.... raspunse tatal meu
- Nu! Din nou nu stii ce-i aia iubire si ce-i aia ura! Nu stii sa faci diferenta intre aceste doua! De aceea iubirea ta cu forta nu se poate! Asta e doar egoism! Stii de ce nu te ucid?! Daca te-as ucide atunci as fi mai josnica decat un caine ca tine! Cel care chiar m-a facut sa fiu la un pas de moarte! N-as fi mai prejos de tine daca te-as ucide! Doar te voi chinui toata viata ta ca sa simti pe pielea ta cum m-am simit eu! O sa vrei sa nu fi facut tot ceea ce ai facut! Vei vedea tu! strig eu scurgandu-mi-se din nou lacrimi de sange
Hikaru si ceilalti stateau si se uitau la mine pur si simplu.
Eu ii dau drumul tatalui meu care se invineti la fata,dar stiam ca nu murise si ma intorc cu spatele si plec catre masa unde ma asteptau adevaratii mei prietenii cu care aveam poate sa-mi petrec toata viata. Simteam ca ei tineau la mine. Nu stiu in ce mod,dar simteam asta. Ei ma acceptasera deja asa cum sunt. Nu au intrebat despre trecutul meu.
Cand merg eu spre masa lui Hikaru si a celorlalti mi se face din nou alb acel lantisor,iar parul si ochii imi revin la normal. Ochii inca avand o usoara tenta de rosu pe care de-abia o observai.
Ma uit inapoi spre masa tatalui meu si-l vad cum se uita la mine fiind pe jos si ajutat de roscata aceea sa-si revina la normal. O vad cum suna pe cineva la telefon,iar apoi il vad din nou pe tata cum se uita lung la mine si fara vlaga.
Nu omorasem pe nimeni asa ca nu avea nimeni de ce sa ma aresteze. Nici n-aveau cum. Eram in prezent imposibil de prins.
- Haideti sa mergem altundeva,prieteni! strigam eu fericita,dar apoi revenindu-mi tristetea pe chip
- Hei,sterge-ti fata cu asta! imi zise Keichi dandu-mi o batista alba imaculata
Ma sterg pe fata si apoi i-o dau inapoi,dar el n-o accepta.
- Layla-hime,oricand ai nevoie de ceva sa ne spui! Te vom ajuta cu siguranta. imi zisera ei in cor in afara de Hikaru care ma lua in brate
- Sa nu mai risti atat! Ai fi putut fi omorata de acei oameni! Stii doar ca nu suport sa te vad ranita,nu? ma intreba induiosat Hikaru tinandu-ma strans in brate
- Gata,gata ca am venit aici sa ne distram! apune Ayame zambareata
Atunci mi-am dat seama ca am prieteni adevarati. Puteau sa plece sau sa ma opreasca,dar stiau ca asta e ceea ce vroiam sa fac din acea noapte cand am devenit vampir. Puteau sa plece,dar n-au facut-o deaorece nu m-ar abandona. Simt ca ei chiar tin la mine.
Noi toti plecam si facem pana la urma tot turul orasului ajungand acasa seara pe la ora 24 cand toti ne-am culcat,inafara de mine care nu puteam dormi deloc dupa cele intamplate.
Un lucru stiam sigur acum. Stiam ca am prieteni care imi sunt alaturi si care ma ajuta la nevoie. Acesti prieteni care sunt ca mine si sigur ma inteleg. Poate nu toti,dar unul dintre ei sigur da. Ma simt iubita acum ca i-am intalnit pe ei. Nu stiu daca e asa cum cred eu fiindca de obicei in aceasta lume cruda nimic nu e chiar ceea ce pare a fi. Oricum toti trebuie sa ne adaptam asa ca eu asta am facut.
Cu gandul la aceste lucruri am adormit eiu fericita in aceasta noapte.
Totusi mai aveam multe intrebari la care nu am gasit raspunsul,insa toate la timpul lor...
......................................................................................................................................................................
Sfarsitul capitolului III - Reintalnirea Tragica & Prieteni Mei Pentru Totdeauna
......................................................................................................................................................................
Sper doar ca va placut acest capitol. Va doresc lectura placuta! Trebuie sa va zic ca de obicei o sa pun un capitol mai pe la sfarsitul saptamanii,in weekend ori rareori luni. In general vineri si in weekend. Nu prea stiu cum sa mai fac cu scoala asta! Imi ia mult din timpul meu liber,dar cand voi fi in vacanta probabil ca voi reusi sa scriu mai mult. E vorba totusi si de inspiratie... Nu se stie cand imi vine.
Nu stiu ce sa va mai zic decat ca eu chiar vreau sa va aud parerea si despre acest capitol care nu cred ca e asa reusit,deci de-asta sunt curioasa. Acum decide-ti voi cat de reusit sau nereusit este. Sper doar ca n-am grabit actiunea asa mult. Sper...

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE! The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pus acum 13 ani

lee
Bufniță Flămândă

Din: Ploiesti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 273

Wow,dar ai scris nu gluma.A fost chiar fain capitolul asta,deci nu am putut sa imi imaginez cum i-a batut Layla pe aia in rochia aia frumoasa

Si vad ca vampirii ceilalti sunt chiar super ,mai putin Aoi.Deci...astept nextul.Bafta la scris

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

pus acum 12 ani

Crazy.Killer
Bufniță Flămândă

Din: Iad.
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 367

Tu iti dai seama ce spui?Cum sa nu fie reusit?! E super bun,pur si simplu iti ador ficul

.Vreau cat mai repede nextul ca altfel ma ai pe constiinta

.

_______________________________________

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

In poza de mai jos sunt hainele cu care era imbracata Layla la acel restaurant.

story layla poza mai jos sunt hainele care era imbracata layla acel Căpşună

16.3KB

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE! The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

In poza de mai jos este Shiro.

story layla poza mai jos este shiro. Căpşună

11.1KB

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE! The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

In aceasta poza de mai jos este Aiko.

story layla aceasta poza mai jos este aiko. Căpşună

10.3KB

Modificat de ioana_georgiana (acum 12 ani)

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE! The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Acesta e Aoi.

12.6KB

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE! The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Ea e Ayame.

11.2KB

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE! The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Ea e Rin. Hainele acelea de pe ea sunt cele cu care a fost imbracata la restaurant.

story layla rin. hainele acelea sunt cele care fost imbracata Căpşună

11.8KB

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE! The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Dupa inca vreo doua zile plictisitoare si neiesite din comun,absolut normale in care doar m-am trezit,am luat micul dejun,am luat cina si in rest am stat inchisa in camera...
.........................................................................................
Vad un cer intunecat... Imi aminteste de cerul din acea noapte blestemata...
Sunt intinsa... Stau pe un camp cu flori uscate. Toata verdeata cu care m-am obisnuit s-o vad vara aici lipsea. Era doar iarba uscata si calcata parca in picioare. Nici florile nu faceau exceptie. Erau rupte de la radacini si uscate.
Sub mine simt pamantul rece car imi face pielea de gaina. Nu era nici urma de viata acolo... Totul era pustiu.
Ma ridic in picioare si arunc o privire prin imprejurimi.
O liniste deplina domnea peste acele locuri tainice. Acea liniste e de-a dreptul coplesitoare.
Incep sa merg. Fac pasi marunti. Nu ajungeam nicaieri. Nu vedeam nimic la care ar fi trebuit sau as fi putut sa ajung. E ca si cum acest peisaj si toate aceste lucruri din jurul meu sunt asa oriunde m-as duce. Nu se schimba nimic in peisaj oricat si oriunde as merge. Din nou am acel sentiment cunoscut mie,"teama"... Ceva care te face sa te strangi ghem,ca o minge,in locul in care esti in momentul in care te cuprinde... Cea care te face sa te izolezi de lume pentru a scapa de eventualul pericol si nu in ultimul rand,cea care iti ravaseste minte si nu te lasa sa gandesti limpede...
"Teama" nu pot s-o descriu bine in cuvinte. Cel mai bine o descrie fata mea. Fata care afiseaza in aceste momente o expresie speriata. Cand te uiti la o astfel de fata iti dai seama ca ceea ce simte respectiva persoana este teama.
Aveam in plus si o senzatie,la fel de cunoscuta precum sentimentul de teama,care cu cat mergeam mai mult cu cat o aveam neincetat. Era acea senzatie inconfundabila... Ca si cum eu stiam ca merg inainte,dar mergeam inapoi sau ca si cum mergeam in gol,intr-un spatiu infinit si mereu la fel cu nimic neschimbat.
Ma opresc si ma mai uit pe cer inca o data. Nu se vedea absolut nimic pe cer,decat cerul in sine. Nu era nici urma de viata,nici urma de vreo pasare sau orice altceva ce ar putea zbura. Ceea ce era pe pamant,la sol se pare ca nu era prea diferit de ceea ce era in aer. Totul fara viata si totul pustiu.
Ma simt singura si mi se face frig si apoi cald si apoi frig,s.a.m.d. Imi este din ce in ce mai rau din nu stiu ce motiv. Ma simteam de parca as fi stat treaza cateva nopti intregi fara sa dorm vreun pic. Ma simteam obosita. Imi venea sa ma trantesc pe jos si sa ma culc,insa nu puteam face asta.
at sa mIn acelasi timp ma simteam si ametita. Daca ma miscam chiar si un pic repede atunci simteam ca lumea se invarteste cu mine si imi pierdeam din echilibru. Am incerca misc mai repede de cateva ori,dar ultima oara am sfarsit cazand la pamant. Bineinteles ma ridc din nou,dar incepe sa ma doara capul. Incep sa-mi masez tamplele ca sa nu-mi mai fie chiar asa rau,dar nu functioneaza cu atata tot. Nu aveam idee ce sa fac ca sa-mi revin.
Dupa cateva momente de stat pe acel pamant parca inghetat la cat de rece era eu ma ridic incetisor.
Reusesc sa ma ridic,spre bucuria mea,apoi arunc din nou o prvire in jur. Nu vad pe nimeni...
"Nici pic de viata prin aceste locuri",imi ziceam in sinea mea
- In felul asta n-o sa ies in veci de aici! Dar pana la urma...ce caut eu aici?! strig eu cat pot de tare
M"De fapt poate ca pana voi iesi din acest loc,daca voi iesi,voi fi murit deja de sete sau foame,sa nu mai zic de frig...",mormai eu si ma deprim si mai mult la gandul ca poate nu voi iesi vreodata din acest loc.
Ma uit din nou in jurul fiind atrasa de un sunet minunat. "
"E un instrument oare? Nici eu nu-mi dau seama.",gandeam eu din nou ascultand frumoasa insiruire de sunete muzicale
Era...un pian... Asa de frumoase sunete scoatea... Era incredibil.
Ma ridic de jos. Durerea de cap imi disparuse complet dintr-un motiv necunoscut mie.
Incep sa merg dupa sursa de unde veneau acele sunete.
Imi inchid ochii si ma las ghidata doar de auz,stiind ca nu aveam de ce sa ma impiedic in acest camp liber.
Cand simt tot mai aproape de mine sursa acelor sunete imi deschid ochii. Vad un baiat cu ochii de un verde crud si ochii sangerii cu o tenta usoara de roz aprins. Il cunosteam. Era Aoi.
Aoi ma zareste intr-un final si se opreste din a canta melodia aceea la pian. Se ridica de pe scaunul acela al pianului si se indreapta spre mine. Eu fac pasi inapoi nemaiuitandu-ma pe unde calc. Eram sigura ca nu aveam de ce sa ma impiedic sau ca nu exista ceva in spatele meu care sa ma opreasca sa mai merg inapoi.
Fac pasi si tot fac pasi. Am fi continuat asta probabil la infinit daca nu as fi cazut dintr-o data undeva in gol. Era totul negru,totul intunecat. Ca atunci cand am cazut de pe cladirea aceea in ultima mea noapte in calitate de om.
Cad in gol parca... Il vad pe Aoi care imi face cu mana,la fel ca tatal meu... Din Aoi cel tanar apare dintr-o data acel ticalos,tatal meu. Ca atunci cand m-a aruncat de pe cladire si l-am vazut facandu-mi cu mana si razand.
De data asta totul se lumineaza. Eram in acea camera cu pereti albi si cu mucegai pe alocuri. Acea camera aproape goala unde am intalnit acea umbra. Eram din nou acolo in mijlocul camerei.
Ma uit mai bine in jur,dar nici n-apuc sa ma uit si-n spatele meu sa vad ce este ca deja cad din nou in niciunde. Scot un tipat care se auzea tot mai mult in ecou si imi rasuna in propriile-mi urechi.
Cad pe ceva tare. Mai exact cad pe spate. Eram pusa parca pe niste lemne la cum se simtea sub mine.
Incep sa ma uit prin jur si incerc sa ma ridic,insa nu reusesc. Eram legata de niste lanturi.
"Ce-am mai facut de aceastadata?",ma intreb eu dezamagita
In camera nu era nimeni.
Inchid ochii si parca incep sa adorm. Mi-era somn. Habar n-aveam de ce.
Simt o respiratie calda la gatul meu. Imi deschid ochii si vad un par de un verde crud. Era Aoi.
Se apropie din ce in ce mai mult de gatul meu,iar eu ma panichez...
- Nuu! Nuuu! Lasa-ma!! strig eu zbatandu-ma sa scap din acele lanturi
Nu mai vad absolut nimic acum. In aceste momente eram deconactata de la acea "realitate".
- Hi-ka-ruuuu!!! Ajuta-maaa!!! Nu vreau asta! Vreau sa traiesc fericita! Aaah! Nu vreau sa fiu muscata!! Te rog,ajuta-ma.... strigasem eu,iar mai pe la sfarsit ramanand mai fara vlaga si incepand sa imi inunde fata lacrimile
Ma trezesc din pat. Realizez ca totul a fost doar un vis. De ceva vreme am tot avut astfel de cosmaruri si nu stiam de ce. In zilele de cand am venit aici nu a fost noapte cand sa nu am vreun cosmar de acest gen. Mi-era frica sa nu se adevereasca aceste cosmaruri,dar toti din aceasta casa sunt prietenii mei...atunci de ce ar face ceva la fel de rau cum am visat eu in urmatoarele zile? Nu cred ca ar face ceva care sa ma raneasca.
Hikaru intra imediat in camera fara sa mai bata la usa si vine spre mine ingrijorat.
- Hikaru...iar am avut un cosmar! A...a fost...groaz-nic... de-abia spun eu printre suspine si lacrimi luandu-l in brate si tinandu-l strans
- Linisteste-te! Sunt aici si nu vei pati nimic. imi raspunse el cu un zambet bland pe fata
- Iti...multumesc. ii raspund eu tot printre suspine si lacrimi
Eu ma apropii de fata lui si il sarut pe obraz.
- Asta e un cadou meu de multumire fiindca imi esti alaturi. spun eu rosind putin in obraji la fel ca si el
Mie imi venise o pofta ciudata si ma apropii de el vrand sa imi infing acei colti ascutiti in gatul lui,dar ma opresc cand vad semnul lasat de cealalta muscatura de la mine. Mi se facu mila cand am vazut acele urme adanci.
Ma dau inapoi si dau din cap in semn ca nu voi face asta sau ceva de genul asta...
- De ce eziti...? ma intreba Hikaru uitandu-se fix in ochii mei
Eu doar inghit in sec si il iau in brate din nou. Il simt cum ma zgarie cu coltii lui putin vrand sa ma muste,dar pare ca se razgandeste si el. Pare sa se abtina.
- Ar trebui sa te imbraci. Te voi astepta la masa. Voi trimite eu pe cineva dupa tine sa te aduca acolo. spuse HIkaru intors cu spatele la mine si plecand apoi pe usa
Eu raman confuza in privinta felului in care s-a comportat mai devreme Hikaru,adica de ce s-a purtat atat de distant?
Ma duc in graba spre sifonier de data aceasta si arunc o privire prin el. In mare parte cam stiam ce este in el,dar parca aparusera alte haine peste noapte sau erau doar lucruri pe care eu nu le zarisem din prima. Incep sa studiez fiecare lucrusor pe care il apuc.
Dau in final de o rochie rosie cu alb cu bretele. Aceas rochie imi placea mult asa ca m-am hotarat sa ma imbrac cu ea astazi. Avea puf pe acolo pe unde e bustul si tot pe acolo mai avea si o fundita de un rosu mai inchis decat rochia in fine care e in carouri alb cu rosu. La capat la rochie unde se termina are un fel de volanas de aceeasi culoare ca fundita,iar la talie exista o panglica(de aceeasi culoare cu fundita) cu care te legai. Acum ca mi-am ales rochia trebuie sa-mi aleg si pantofii.
Inainte sa inchid usa de la sifonier bag de seama ca mai era ceva care era cu tot cu rochie si anume niste manusi scurte fix de aceeasi culoare cu volanasul acela si cu fundita. Acum era perfect. Inchid sifonierul si ma duc la acel dulapior cu pantofi.Caut eu pentru putin timp,iar apoi gasesc niste botine cu toc nu prea mare,dar elegant.
Incep sa ma imbrac cu hainele acelea. Imi dau jos acea rochita facuta special pentru a dormi noaptea cu ea si raman doar in lenjerie.
Eram pe cale sa-mi schimb si lenjeria de pe mine cand cineva deschide usa.
- Layla-hime,sunteti... spuse Shiro neterminand propozitia si rosind la fata
- Iesi afara!! strig eu aruncand dupa el cu ce am gasit la indemana
Aruncasem pana si cu acea rochie cu care am dormit. Ma reped la el si i-o iau. Nici nu ma mai uitasem ca nu m-am imbracat. Ma rusinez,eu fiind in fata lui si apoi ii dau o palma si-l trimit in perete.
Acum ii curgea si sange pe nas si era rosu tot la fata.
- Lay...la....hime... mormai Shiro
Eu fug imediat catre patul meu si ma acopar cu cearsaful de matase cu care eram invelita noaptea
intotdeauna. Eu eram rosie ca racul mai ceva ca Shiro.
- Ce se intampla aici? intreba o voce de fata
Shi-roo!!! Iesi afara!! Nesimtitule! Nu vezi ca se schimba?! Striga nervoasa Rin dandu-i lui Shiro un sut de-l trimite afara din camera
Rin! Ai inteles gresit totul! Nu e ceea ce pare. E.... dar nici n-apuca sa zica tot ca Rin inchide usa la camera
Este totul bine,Layla-hime? ma intreba ingrijorata Rin
- Mda... ii raspund eu la fel de rosie ca mai inainte la fata
- Acum imbraca-te,bine? Aceasta rochie nu se poarta cu sutien sau bustiera deci dati-l jos si apoi imbracate cu rochia aceea pe care ti-ai ales-o. imi zise Rin
- Dar...intoarcete cu spatele...si inchide ochii...bine? Ii zic eu rusinata
- Ooh,fii serioasa! Si eu sunt fata si tu esti fata! De ce iti e asa rusine?? ma intreaba ea
Hmm...doar intoarce-te si inchide ochii! Ii raspund eu
- Bine,bine.... imi spune Rin amuzata
Rin se intoarce cu spatele. Eu ma duc in fata ei sa vad daca a inchis si ochii. Spre bucuria mea,ea ii avea inchisi.
Imi dau jos sutienul pe care il pun pe pat si apoi imi iau rochia pe mine. In cateva momente eram imbracata cu ea. Acum trebuia sa-mi mai leg doar acea panglica din jurul taliei,sa-mi iau acele manusi subtiri si sa ma incalt cu acele botine rosii.
Imi placeau asa mult acele haine. Pur si simplu le iubeam...
In aceste momente imi luam botinele in picioare,dar uitasem de sosete....
Dau o fuga catre sifonier si imi aleg de acolo niste sosete albe pana la genunchi,apoi ma incalt cu botinele acelea rosii. Acum eram gata.
- Rin,eu sunt gata... Putem merge la masa... ii spun eu timida
- Esti foarte frumoasa,Layla-hi.... dar fu intrerupta de mine
- Nu-mi mai spune Layla-hime! Spune-mi doar Layla sau Layla-chan sau cum vrei tu! Ii spun eu lui Rin fiind putin nervoasa
- Dar,Layla-hime... Tu nu esti o oarecare fata...tu esti.... Nu conteaza... Nu pot spune... Eu iti voi zice oricum Layla-hime....
- Bine...atunci eu nu voi mai raspunde la cest apelativ! Ii spun eu intorcandu-ma cu spatele la ea si stand bosumflata
- Bine,gata... Nu mai fi bosumflata,Layla-hi....adica....Layla-chan.... imi spuse ea corectandu-se la sfarsitul propozitiei
Noi doua plecam apoi de mana din acea camera si mergem pe un hol luminat de becuri,iar in captul ei era o usa care ducea probabil la masa unde eu mereu am luat cina cu ceilalti.
Rin imi deschise usa si ma lasa ca intotdeauna si ca toti ceilalti sa merg inaintea ei la masa.
- Bun venit,Layla-hime... dar fu intrerupt majrdomul de catre mine
- Nu-mi mai spuneti Layla-hime!! strig eu la acel majordom luandu-l de gulerul costumului sau
- Inteles?! Il intreb eu pe majordom
El da din cap in semn afirmativ si apoi eu ii dau drumul,iar el cade pe podea.
- Layla-hi...adica...Layla,nu crezi ca ai exagerat putin? Ma intreba Shiro inghitand apoi in sec
- Nu... De ce? il intreb eu din curiozitate
- Hmm...doar asa... imi da el un raspun care nu-mi spune nimic mie
- Acum ca totul e bine sa luam masa,Layla. ne spuse la toti Hikaru
Acum majordomul aduce mancarea la masa. Cand ma uit in farfurie vad niste friptura. Mi se pare gustoasa si incep sa mananc.
La un moment dat imi pun intrebarea : “Oare ce fel de carne e asta?”
- Um...ma scuza-ti...dar ce carne e aceasta?? ii intreb eu ca de obicei mai timid
- Carne de miel. imi raspunde Keichi
Cand aud acest lucru scuip tot afara din gura. Eu nu puteam sa mananc carne de miel. Pur si simplu mi-era prea mila... Adica acei miei de-abia nascuti sunt taiati ca sa mancam noi,oamenii bine. Nu mi se pare corect asa ceva. E ca si cum ai omora un bebelus,numai ca mielul e animal.
- Ce s-a intamplat? Ai alergie la carne de-asta? Nu-ti place sau ce?? ma intreba Aoi
- Nu am alergie. Nu e ca nu-mi place... Inainte sa mananc miel aici cu voi la masa eu nu mai mancasem miel.... Deci nu-i vorba ca nu-mi place...doar ca....mi-e prea mila... Miei care sunt abia nascuti sunt omorati de catre oameni pentru a manca ei bine... Nu mi se pare corect asta. E ca si cum ai omora un bebelus,numai ca mielul e animal,stiti.... De aceea nu mamanc carne de miel... le spun eu induiosata
- Nicio problema... Poti manca niste prajitura sau niste salata de fructe. Cred ca iti va placea. Daca vrei poti manca din amandoua. spune Hikaru zambitor
In fata mea sunt puse niste platouri de argint cel mai probabil. Majordomul ia capacul acela patratos de pe ele si dezvaluie o minunatie de prajitura cu crema vanilie si fructe de padure. Pe deasupra avea frisca prajitura si niste fructe de padure,dar si cateva capsuni in plus pe alocuri. Arata delicios.
Majordomul dezvaluie si acea minunata salata de fructe. Si ea mirosea extraordinar de bine... Avea o aroma asa de imbietoare... Nu-ti mai venea sa pleci de langa ea daca o miroseai. Pur si simplu daca o vedeai si o miroseai asa putin...nu te abtineai sa nu mananci. Deci de data aceasta chiar au nimerit ceea ce-mi place mie.
Imi este data o lingurita,iar eu incep sa mananc din salata cum stiu eu mai bine.
Savuram fiecare lingurita si simteam gustul intens si natural al fructelor.
Nu trec bine nici cinci minute ca eu deja mancasem salata de fructe. Acum imi este data o alta lingurita,de data aceasta pentru tort,iar eu incep sa mananc. Era intocmai cum credeam acel tort. Avea fructe de padure,frisca,capsuni,vanilie,dar parca se mai simtea ceva in el. Nu puteam sa-mi dau seama ce este,dar era de-a dreptul delicios. Nu ma mai saturam de acel tort care era destul de mare. Pana acum mancasem deja 3 felii si ceva de tort,cand deja ma saturasem si nu mai puteam sa mananc nimic.
Ma scuz,iar apoi plec pe usa ducandu-ma in camera mea. Aiko si Rin vin dupa mine deoarece si ele terminasera de mancat ce aveau in farfurie.
Toate mergeam de mana pe acel hol. Eu eram singura care in acele momente era nesigura in privinta locului in care vom ajunge. Adica eu ma gandeam ca poate ma pierd din nou prin acel “labirint” chiar daca eram cu Aiko si Rin.
Vad totul negru dintr-odata si apoi simt cum cad intr-un loc necunoscut mie. Toate cadem in gol undeva,iar apoi aterizam pe un lemn sau altceva care e la fel sau aproape la fel de tare. Eu scot un tipat care se auzi in ecou incontinuu timp de cateva momente.
Toate ramaseseram de mana,spre surprinderea mea... Asta daca nu tineam pe altcineva de mana,dar un prea credeam acest lucuru deoarece eu nu le-am dat drumul nicio clipa lor de cand am cazut. Eu incerc sa ma ridic,iar apoi se aprinde o lumina si totul se lumineaza.
Vedeam totul clar. Peretii albi,toata camera goala inafara de lemnul pe care aterizaseram noi si lanturi multe pe langa lemnul pe care stateam acum. Nu-mi venea sa cred. Era aproape ca in visul meu...cel de azi dimineara... Ma cuprinde frica la gandul ca s-ar putea intampla ceea ce s-a intamplat in visul meu.
- Aiko-chan,Rin-chan....sunteti bine?? le intreb eu ingrihorata
Ele nu raspundeau. Pareau ca nu mai erau constiente. Ma rugam in gandul meu sa nu fie asa cum cred eu,dar poate era chiar asa...
Mi se face pielea de gaina... Eu o misc putin pe Aiko sa vad daca reactioneaza,dar niciun rezultat. Fac la fel cu Rin,dar nici acum nu obtin niciun rezultat. Pareau inconstiente... Oare s-or fi lovit de lemnul acela cand am cazut. Ma reped sa vad daca au sange la cap sau altceva. Ma sperii cand ma uit. Chiar erau lovite,dar macar nu asa rau. Trebuia sa fac ceva,insa nu aveam idee ce puteam sa fac in astfel de momente. Nu aveam nimic la indemana,iar in camera aceea nu era absolut nimic. Ma ridic de acolo de pe lemnul acela si ma indrept spre singura usa din acea camera. Incerc cateva momente sa-mi fac putin curaj sa deschid usa. Respir adanc si totodata si oftez putin. Imi inchid ochii si nu ma mai gandesc la ce e mai rau....imi limpezesc mintea,chiar daca ea era ravasita de teama. Cand am reusit intr-un final sa-mi fac curaj deschid usa aceea si arunc o privire inauntru. Inauntru vad ca era Hikaru cu ceilalti. Aud niste pasi venind din spatele meu si imi intorc fericita privirea crezand ca Aiko si Rin si-au revenit.
Cred ca era tocmai contrariul... Ele erau in picioare,dar pareau hipnotizate... Nu mai erau acelasi ca inainte... Erau...nu stiu cum....altfel decat inainte. Ceva era schimbat,insa nu pot descrie in cuvinte acel ceva... Stiu doar ca ceva era schimbat la ele...
Rin si Aiko se apropie de mine,iar eu fac pasi inapoi avand pe fata o expresie infricosata.
Nu mai pot sa fac niciun pas inapoi deoarece ma lovesc de Shiro care ma impinge spre Aiko si Rin.
Eu ajung fix pe jos. Aiko se tranteste si ea pe podeaua aceea,iar Rin ma tinea de la spate.
Aiko se apropie de mine tot mai mult de mine. La inceput am crezut ca vrea sa ma imbratiseze,dar nu era asa. Ea se apropia de gatul meu... Cand era cu cativa milimetri la distanta de gatul meu isi arata coltii si apoi si-i infinge in gatul meu... Eu scot un tipat de durere... Chiar ma durea foarte rau. Simteam in acele momente cum toata vlaga din mine se scurge cu cat Aiko bea mai mult din sangele meu. La un moment dat se opreste. Eu nu mai puteam sa stau in fund si inca putin si ma prabuseam pe podea cu totul. Aiko fusese cea care ma prinsese. Ea ma tine bine,iar Rin se apropie si ea de mine...de gatul meu...si isi infinge si ea coltii... Incepe sa bea necontenit... Din nou scot un tipat de durere... Ma ia ameteala...si cad...cad pe podeaua aceea rece si acolo raman. Imi ridic privirea si il vad pe Aoi,pe Shiro aratandu-ma cu degetul,iar ceilalti radeau de mine. Pe Hikaru il vedeam legat intr-un colt din spate al acelei camere in care era si Aoi ceilalti. El,pe de alta parte nu era fericit deloc. Fata lui exprima tristete inconfundabila. Expresia lui mai exprima totodata in unele momente si grija... De pe fata lui se scurgeau lacrimi amare. Il vad ca vorbeste ceva,dar nu-l inteleg... Incep sa mi se inchida ochii,iar apoi in urechile mele imi rasuna doar trei cuvinte inafara de acele rasete sadice, “Imi pare rau,Layla...” . Asta e ceea ce auzeam neincetat si apoi totul negru din nou...
Aud niste voci de fete cum ma striga.... Nu le pot distinge inca...cel putin inca....
- Oh,nu!! Plecati!! Nu mai radeti!! Lasati-ma in pace!! tipam eu sculandu-ma de pe acea podea brusc
“Visasem din nou? Avusem vedenii?”,ma intrebam eu in sinea mea
- Ce s-a intamplat cu mine? A fost un vis? le intreb eu pe Rin si Aiko care erau acolo
- Mda... Cred ca asa a fost... imi raspunde Aiko disparandu-i fata ingrijorata de acum cateva momente
- Cel mai probabil da.... Ai lesinat deodata cand eram pe cale sa intram in camera ta. Nu stiu ce ti s-am intamplat,dar tipai in somn...ca si cum te-ar fi lovit cineva sau ceva de genul acesta... Poate ai avut un cosmar... Oricum...acum ca esti in regula putem merge in camera ta si sa vorbim putin poate.... imi raspunde si Rin ingrijorata
- Huh...? Um....bine...mergem... spun eu parca putin ametita
Mi se parea cunoscuta acea stare de ameteala...semana cu cea din acel vis...daca o fi fost asa...dar nu mai zic nimic... Stiam ca nu aveam sa primesc un raspuns daca intrebam....
Noi mergem in camera si ne asezam pe pat. Incep ele sa ma intrebe mai multe chestii la care nu stiam daca ar fi bine sa le raspund sau nu... Aveam un presentiment ca ele stiau deja...dar din nou n-am mai zis nimic... Asta imi aduce aminte de atunci cand toti vorbeau despre trecutul meu ca si cum s-ar fi uitat in capul meu sa vada ce trecut aveam. Eu i-am auzit foarte bine pe Shiro si Rin vorbind despre trecutul meu,deci pot sa trag concluzia ca si ceilalti vorbeau cam despre acelasi lucru.
- Layla,noi trebuie sa plecam... Avem un serviciun in acel oras in care ai fost tu acum cateva zile si trebuie sa plecam... Te rog,scuza-ne! Imi spuse Rin luand-o pe Aiko si plecand pe usa
Ramasesem iar singura in acea camera parca pustie doar cu mine acolo... In momentele acelea chiar ma simteam singura...
Incep sa ma gandesc la toate visele acelea ciudate pe care le-am avut pana acum,strangandu-ma ghem in acel pat. Primul vis a fost recrearea aceleiasi nopti in care impropriu zis...am murit... Ultima zi pe care mi-am trait-o ca om.
Nu le mai stiu pe toate in ordine,dar le spun exact cum mi le amintesc.
Al doilea vis ciudat a fost cam asa :
Se facea ca eu sunt undeva in intuneric si nu vedeam nimic. Totul se lumineaza dintr-o data si vad ca sunt acasa la mine... Era inca o zi blestemata din mizerabila mea viata ca om. Acea zi in care mama mea care m-a iubit mai mult decat pe sine insasi...a fost omorata de crudul meu tata deoarece “se baga in treburile lui”,asa a spus tata cand nu m-a mai putut tine departe de adevarul despre mult iubita mea mama. Adevarul era ca el o ucisese cu mana lui fiindca pe ea o interesa ce fel de afaceri face. Erau,bineinteles,niste afaceri murdare. Nu se prea puteau numi afaceri....erau mai mult escrocherii si trucuri murdare cu care le lua oamenilor bani cu nu prea mult efort. Daca va ganditi ca era doar asta,atunci va inselati. El mai era implicat si jn traficul de droguri si de carne vie. Dupa cum am mai zis...el a vrut sa ma vanda,iar pe mama la fel. A vrut s-o vanda si pe ea in schimbul unor bani care ii vor reveni lui atat timp cat traieste mama mea,Ayano. Era un nenorocit fara inima,cu inima de gheata si inca este si nu cred absolut deloc ca se va schimba vreodata. Nicioadata n-am simtit ca el ma iubeste catusi de putin. Mereu a avut inima de gheata...mereu cu inima impietrita... El nu a putut sa iubeasca vreodata pe cineva. Singurul lucru pe care l-a iubit au fost banii. Am stiut asta de cand am inceput sa ma maturizez si sa observ realitatea aceasta cruda,care,chiar si el a spus asta,nu vreau sa o cred.
In acest vis in care mama mea prea iubita este ucisa am vazut totul. Cand o batea,cand o privea de unele drepturi ale ei,cand o asuprea,cand o priva de libertate,cand a obligat-o sa se culce cu altcineva pentru bani si...cand a murit intr-un final... Nimeni nu ar fi suportat o asemenea viata... Si se pare ca dupa aceea tatei nici nu i-a pasat de moartea ei. De ce i-ar fi pasat de ea? Daca inainte s-o ucida nu-i pasa,ce sens avea sa-i pese acum? Acum...cand e moarta...iar regretele nu si-ar mai fi avut locul si nici scopul. Am aflat ca toate acele “sentimente”,lacrimi,pareri de rau,regrete si nu in ultimul rand tristete si remuscari erau doar prefacatorii. Totul era fals. Totul era facut pentru a ma induce pe mine in eroare in legatura cu adevarata lui fire.
Al treilea vis ciudat al meu incepea cam asa :
Eram intr-un cimitir si vedeam niste oameni imbracati in negru. Erau...prietenii mei... Keichi,Shiro,Aiko,Rin,Hikaru si toti ceilalti. Ma apropiam tot mai mult de ei ca sa vad la ce inmormantare asista. Inmormantare sigur era. In legatura cu asta eram sigura. Eu trec pur si simplu prin ei ca si cum nici n-as exista.
Ei nici nu ma observa. Toti erau tristi,iar fetele plangeau mai mult,insa nici Hikaru nu se sfii sa planga. Simteam durerea aceea din sufletele lor parca... De parca toate acele sentimente erau trimise catre mine si menite sa ajunga la mine cu orice pret.
Ma uit in acel cosciug si vad o fata cu parul negru si cu ochii inchisi. Pe fata i se scurgeau lacrimi...de sange,iar ea era imbracata intr-o rochie neagra cu alb. In cap avea o boneta neagra,iar la gat avea lantisorul pe care si eu il purtam,dar era jumate negru,jumate rosu-sangeriu. Nu-mi mai vazusem lantisorul asa... Acea fata cu parul negru....eram eu...
Frica deja pusese stapanire pe mine... Ma prinsese in mrejele ei care puteau sa te aduca in stadiul agoniei imediat...
Dupa ce am vazut ca eram eu...in acel cosciug vad cum ma indepartez de tot ce e acolo,eu nemiscandu-ma ci parca pamantul ma misca din loc si apoi parca sunt trasa in gol... Din nou totul era negru,iar apoi m-am trezit.
Al patrulea a fost cel de dimineata cand am visat ca eram intr-un loc pustiu. Ma durea capul si aveam ameteli si nu ma puteam ridica de jos. Intr-un final eu reusesc sa ma ridic fiind ghidata doar de propriile-mi urechi care ma conduceau catre sursa de unde venea acea frumoasa insiruire de sunete exprimata printr-un pian la care canta Aoi. Il vedeam pe Aoi cum vine spre mine,iar eu cad in gol si din tanarul Aoi apare tatal meu stand pe acea cladire si facandu-mi cu mana in timp ce radea.
Eu cazusem atunci pe un lemn. Incercam sa ma ridic,dar nu puteam. Imi inchisesem ochii,iar cand ii dechisesem simteam respiratia fierbinte a lui Aoi care se apropia de gatul meu tot mai mult. Era clar ce era sa se intample,dar inainte sa isi infinga coltii in acel gat firav al meu...eu m-am trezit...
Ultimul meu vis ciudat a fost acela de pe hol.
Acela in care am visat ca ajungeam pe acelasi lemn ca intr-un vis precedent in care era sa fiu muscata de Aoi. Rin si Aiko erau si ele acolo si se lovisera la cap. Imi era foarte frica ca s-ar putea sa se intample la fel ca in celalalt vis cu Aoi. Eu imi facusem curaj si deschisesem usa.
Aiko isi infinge coltii in gatul meu baundu-mi sangele si lasandu-ma fara vlaga,iar apoi Rin face la fel.
Ii vazusem pe ceilalti care radeau,iar Shiro si Aoi ma aratau cu degetul. Lui Hikaru ii se facusera pe fata siroaie de lacrimi ccare nu se mai opreau. La sfarsitul visului il auzeam pe Hikaru spunand ca ii pare rau. Dupa asta am vazut totul negru si m-am trezit din vis.
La gandul ca poate ce am vazut in vis s-ar putea adeveri mi se face pielea de gaina.
Din ochii imi cad lacrimi amare si fierbinti care imi inunda fata. Nu scoteam niciun zgomot cand plangeam in acele momente. Sufeream in tacere... Tristetea si teama ma dominau in acelasi timp. Sunt intrerupta si totodata nevoita sa-mi sterg lacrimile la auzul unor pasi venind spre camera mea.
Ma sterg pe fata cu cearsaful,el fiind singurul mai la indemana in acele momente.
In usa batea acum cineva.
-Layla-hime,pot intra? Ma intreba un baiat a carui voce mi se parea cunoscutaDa. Intra... ii raspund eu incercand sa ma linistes
Pe usa intra Tadashi impreuna cu Ayame si Sayuri.
- Ma gandeam ca ar fi frumos sa incercam sa ne cunoastem mai bine... Noi nu am vorbit decat o singura data,de fapt eu am vorbit,iar apoi nu te-am mai vazut decat la micul dejun si la cina. In restul timpului ai stat inchisa in camera,deci nu am putut sa vorbim si sa ne cunoastem mai bine,iar
la mese nu am vorbit deloc.
Ei incep sa ma intrebe despre trecutul meu,insa eu nu eram pregatita sa le spun... Poate cu timpul voi putea sa le spun deschis despre problemele mele din trecut si prezent. Sper...
- Nu pot...sa va spun... Va rog...nu o luati personal.... le raspund eu lasand privirea in jos si amintindu-mi totodata de tot ceea ce am patit in viata mea de om,cat si de cele ce am visat
- Nicio problema. Nu fi asa deprimata! Nu conteaza ca nu poti sa le spui. Eu vreau sa te vad ca zambesti. Trista nu e dragut. imi zise zambareata Rin care era la usa in momentul acesta
Nu sunt sigura in legatura cu visele pe care le am daca sunt pe cale de a se adeveri unele sau daca sunt nascociri ale mintii mele,dar sunt sigura de faptul ca ei chiar tin la mine,desi nu ne stim de mult timp.
Chiar daca ii cunosc de putin timp...ma simt de parca i-as cunoaste de o viata intreaga... Acest presentimrnt ma bantuie,dar in timp ce incep ceilalti sa depene amintiri fericite eu uit cu totul de acele vise ciudate,de trecutul meu,de toat necazurile si nu in ultimul rand de acel presentiment care nu prea isi avea rostul in acele momente.
......................................................................................................................................................................
Sfarsitul capitolului IV – Cand visele imi infatiseaza lucruri ciudate
......................................................................................................................................................................
Acesta a fost capitolul IV. Sper ca va placut si...cum va zic eu mereu...”Lectura placuta!”.

De-abia astept sa va aud parerea. Va multumesc foarte mult ca cititi acest fic si ca va placut ceea ce am scris pana acum. De aceea sper sa fie la masura asteptarilor si acest nou capitol. Nu stiu cand voi pune capitolul V,dar cred ca la sfarsitul acestei saptamani nou incepute,cum am mai anutat... Probabil vineri sau in weekend. Mai devreme nu stiu daca-l voi pune. Deci va trebui sa va las sa asteptati pana atunci.

Modificat de ioana_georgiana (acum 12 ani)

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE! The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pus acum 12 ani

Crazy.Killer
Bufniță Flămândă

Din: Iad.
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 367

Asteptare,asteptare...urasc cuvantul asta.In fine,sa revenim la lucruri serioase.Am vazut mici greseli de tastatura dar...nu conteaza.Astept ca de fiecare data nextul.Succes

.

_______________________________________

pus acum 12 ani

lee
Bufniță Flămândă

Din: Ploiesti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 273

Woooow ,chiar ca iti place sa scrii.Adooor descrierea!!!Ai foarte multa descriere

Spor la scris in continuare

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Dupa un an de viata normala impreuna cu Hikaru si ceilalti
.....................................................................................................................................................................
Eu ma acomodasem aproape cu totul de acolo, desi erau multe lucruri pe care nu le intelegeam, le lasam deoparte.
Nu intelegeam comportamentul catorva de acolo... Ca de exemplu Aoi, care incercase de multe ori sa ma muste, dar nu a reusit.
De cele mai multe ori aparea Hikaru si ma ajuta sau altcineva, iar in alte dati scapam de una singura. Acum aveam putere sa ma apar. Nu trebuia sa fiu antrenata precum cei de la karate ca sa pot sa ma apar. Era de ajuns faptul ca sunt ceea ce sunt. Cei care devin asa ceva dobandesc o putere incredibila, peste cea a unui om obisnuit.
Deci, cum ziceam... Nu s-au intamplat cam multe, decat ca ma deranja comportamentul lor ciudat.
Nu ma prea interesa asa mult ce imi ascundeau, dar oricum eram curioasa. Parca stiam ca imi ascund ceva. As fi vrut sa aflu ceva, dar cand deschideam subiectul aparea altcineva sa inchida subiectul si sa-l devieze... De fiecare data a fost asa si nu intelegeam de ce...
Aceasta intrebare enervanta, "De ce?", mi-o puneam mai mereu... Ei ma faceau sa mi-o pun in gandul meu... Erau nopti in care nu dormeam...altele in care dormeam bustean... Nici daca veneai cu buldozerul nu cred ca ma trezeam... Chiar ma amuza acest fapt... De multe ori Rin incerca sa ma trezeasca, imi tipa in ureche, ma striga cat putea ea de tare, dar nici vorba sa ma trezesc... Cand ma trezeam radeam, iar Aiko care era si ea acolo imi dadea cate o palma in joaca... Noi eram cele mai bune prietene.
Puteam impartasi totul cu ele doua... Rin era o fire mai sensibila, mai intelegatoare si zambareata, iar Aiko era o fire mai retrasa, mult mai matura decat Rin desi au aceeasi varsta. Aiko era mereu enervata de trasnaile pe care cateodata le mai faceam prin casa, dar la greu imi era alaturi si este si acum. Si eu ii sunt alaturi, bineinteles, dar ea n-a avut vreo problema pana acum... Acum eu sunt foarte bine... Mi-as putea trai intreaga viata langa Hikaru...
Ma atasasem mult de el. Tineam la el ca la un frate... Cine stie? Poate chiar mai mult de atat... Era extrem de dragut cu mine si chipes...
As mai zice ceva dar...mi se face...rusine... Am avut cateva vise cu el...in care era cat pe ce sa ma sarute...dar nu!! Mereu batea cineva la mine la usa cand dormeam! Asa era mereu cand visam chestii de genul... Eu chiar simteam atunci ca el ma iubeste... Era cat pe ce sa cred ca ma place... Am vrut sa-l intreb o data daca ma place, dar nu am avut curajul necesar... Mi-era teama de ce va spune... Sau poate va crede ca il plac?
Nu vreau sa creada asta...dar aveam nelamuriri... Nu stiu cum, dar mi-am dat seama ca el ma considera ca pe o sora doar. Ma iubeste in acest sens...ma iubeste ca pe o sora.
Inima imi era umpluta de bucurie cand auzeam vorbele lui dulci atunci si chiar si acum este tot asa... Credeam ca el ma iubeste in alt fel decat pe o sora...poate v-ati dat seama...
Eu il consideram tot asa, un frate pe care ma pot baza... El era, este si va fi totul pentru mine. Simt ca pot avea incredere in el.
Ii datorez si viata deoarece el m-a salvat. M-a salvat fara sa fie obligat de cineva sa o faca asta. Stiu sigur.
Mereu cand vorbea cu mine muream de emotii. As fi intrat cu capul in pamant numai sa nu zic ceva ciudat si sa par o ciudata... Oricum sunt ceea ce sunt asa ca nu era nimic care sa fie asa ciudat ca asta... Chiar aceste lucruri gandeam si in acele momente daca-mi aduc bine aminte.
Si despre Tadashi ce sa spun? Tine la mine, dar de multe ori rosea cand il pupam pe obraz de noapte buna, in calitate de prietena, amica... Stia asta si tot rosea in obraji.
Bineinteles eu la fel. As putea spune ca eram rosie ca racul. Dupa ce il pupam pe obraz de noapte buna intram repede in camera ca sa ma linistesc. Am obiceiul sa pup un prieten bun de noapte buna si in semn de multumire de cand Hikaru m-a salvat atunci de Aoi ca sa nu ma muste.
Apropo de Aoi, aveam si am o nedumerire in legatura cu el si cu altii de acolo... Parca in orice secunda a vietii mele cand am stat acolo cu ei la masa si cu Aoi, se uitau la mine ciudat. Aoi se uita provocator dandu-mi de inteles o singura data unde se uita. Se pare ca el chiar vroia acea "recompensa" pe care n-a primit-o de mult din cauza lui Hikaru. Mereu ma urmarea in speranta ca ar putea s-o obtina. Eu nu m-am apropit deloc de Aoi in acest timp de un an cat am stat aici, fiindca daca o faceam stiam ce se va intampla si nu as fi acceptat. Singurul care ar fi avut voie sa ma muste sau chiar sa-mi ia viata daca ar fi fost posibil...era HIkaru, salvatorul meu.
Aveam niste sentimente pentru el, dar nu eram inca sigura ca nu sunt altceva decat unele pentru un frate.
Eu sunt acum intr-un pat, la mine in camera, aceeasi camera de demult si fara sa ma misc vreun pic ma uitam la tavanul albicios ca intotdeauna si toate scenele de pana acum si tot ce-am gandit pana acum parca se derula in fata ochilor mei. Vedeam parca totul cu ochelari 3d si urmaream filmul, dar numai ca aceia nu erau ochelari 3d, erau un fel de "ochi ai mintii", iar acela nu era un film ci erau amintirile mele recreate in mintea mea si vazute parca la film cu ajutorul ochilor mintii...poate si imaginatia intervenea... Nu mai stiam bine cu ce eram imbracata mereu si ce-am zis intocmai.
Insa cu toate acestea eu nu voi uita niciodata acea noapte in care viata mea de om a apus in mai putin de o ora. Am vrut sa uit toate necazurile mele, sa o iau de la capat acum cat am sansa aceasta pentru o vesnicie, dar constiinta nu ma lasa sa uit si nici inims. Eram totodata absorbita de furie cand cineva imi amintea de trecutul meu. Vointa mea puternica de a ma razbuna pe scarba aceea de om ma macina pe dinauntru. Nu am mai fost in oras in Tokio, insa cu toate ca n-am iesit prea mult in lume parca nici nu mai vroiam. Nu mai vroiam sa intalnesc lume cum e tatal meu, sau cum sunt partenerii lui de afaceri. Lumea e plina de astfel de oameni. Bine ar fi sa fie numai oameni buni pe lumea asta. Nici macar nu stii cu cine vorbesti. Multa lume ar doua fete. De aceea nu puteai avea incredere in multa lume. Dupa cum se vede eu mi-am pierdut increderea in oameni. Nu mai puteam sa ma incred intr-un om. Stiam ca odata si odata avea sa ma tradeze.
Din nou ma consumam cu astfel de tampenii. Incep sa-mi dea lacrimile, dar refuz sa mai plang! Nu vreau sa mai fiu asa! Nu vreau sa mai depind mereu de alte persoane. Trebuie sa invat sa am grija de mine de una singura. Nu ma pot baza o vesnicie pe Hikaru si pe ceilalti.
Imi sterg repede lacrimile care dadeau sa curga si apoi imi scutur de cateva ori capul.
Trebuia sa nu mai fiu asa sensibila. Trebuia sa fiu doar...normala... Felul meu de a fi, acela de a ma increde in oameni(asta a fost mai demult), acela de a fi repede facuta sa plang, acela de fata sensibila si neajutorata trebuia sa-mi dispara. Oarecum deveneam egoista. Nu trebuia sa ma bazez mereu pe alti, trebuia eu sa am grija de mine.
Asta am hotarat acum... Acum ca mai am putin si implinesc 15 ani trebuie sa-mi schimb putin comportamentul, fiindca daca ar fi sa traiesc in lumea unde sunt oameni atunci n-as mai fi rezistat. Pana acum, cum s-ar zice, "ei m-au tinut in puf". Cu toate ca eram cu doar un an mai mare, aratam la fel. Nimic nu se schimbase la mine. Acelasi par argintiu, aceiasi ochi sangerii si acelasi corp neschimbat. NU slabisem si nu ma ingrasasem deloc. Era posibil asta? Nici eu nu stiu.
Acum ca stiu ce voi face mai departe si cum vreau sa-mi schimb felul meu de a fi care nu ma va ajuta in jurul oamenilor, eu ma dau jos din pat si plec la baie ca sa-mi fac un dus si nu numai... Stiti voi, chestii care se fac de dimineata...
Ies de acolo dupa nu mai mult de vreo 5 minute imbracata intr-un halat roz de bumbac si cu inca un prosop alb in cap.
Poate v-ati dat seama, dar eu de-abia ma trezisem. Aveam mai inainte si parul incalcit de zici ca trecuse o tornada pe langa mine si imi ravasise tot parul, sau parca se jucase cineva cu mainile in parul meu si asa mi-l incalcise, sau multe multe alte variante de acest gen. Cu gandul la aceste lucruri si uitandu-ma in oglinda incep sa surad.
Nu aveam feon cum la oras, era doar prosop, deci trebuia sa astept ceva timp deoarece era lung parul pana mai jos de fund. Imi sterg cat imi sterg parul apoi ma pun pe asteptat.
Eu ma plictisesc sa astept asa in picioare, incepeau sa ma doara picioarele, asa ca ma asez pe pat. Eram si plictisita... In toata plictiseala asta imi aduc aminte de ceea ce gandeam inainte sa intru in baie.
Imi vine o idee excelenta in acel moment. Poate ar trebui sa imi iau o slujba...dar am doar 14 ani,ei bine aproape 15. Asa ca oare cine mi-ar da mie, o pustoaica, o slujba, nu?
Imi iau gandul de la asta pentru moment, dar apoi ma gandesc ca daca as fi chelnerita sau servitoare la o cafenea, restaurant sau orice altceva de genul asta atunci ar fi bine. Acolo cred ca puteai sa ai si 12 ani ca te primea... Iar eu, care am 14, de ce sa nu ma primeasca. Nu as fi castigat cine stie ce, dar ar fi fost bun si asa. Nu as mai fi depins asa mult de prietenii mei buni care pana acum au facut totul pentru mine si fac asta chiar si acum.
Mi se inchideau ochii deodata din nu stiu ce motiv. Mi se face iar firg. Asta e un semn ca se intorc umbrele.
Cu timpul aflasem ca ceea ce numeau eu demult siluete negre sau intunecate se numesc umre. Am aflat inca un lucru ciudat despre asta.
Acele umbre nu sunt orice fel de umbre cum vezi umbre ale copacilor de exemplu. Acelea sunt singurele ramasite ale oamenilor care au existat pe acest pamant. Acele umbre sunt doar umbre. Nu ai putea sa vezi vreo umbra care sa vorbeasca sau care sa gandeasca. Ele trec prin orice lucru. E ca si cum ar fi doar un nor negru de fum care ia forma unei siluete de om. Oamenii normali nu le pot vedea, iar umbrele nu le pot face rau oamenilor, insa vampirii le pot vedea, iar umbrele pot afecta vampirii chiar daca nu prea mult. Nu stiu daca mai sunt astfel de "minunatii" si ciudatenii prin lume care sa vada umbrele acestea inafara de vampiri, dar Rin mi-a mai spus ca daca ar exista, atunci si acele persoane ar vedea umbrele. Aiko a spus ca probabil umbrele protejeaza acele persoane pe care le numesc eu "ciudatenii". Se zvonea peste tot cum ca ar exista astfel de ciudatenii facute in laborator prin combinarea ADN-ului si nu mai stiu ce tampenii. Se mai zvonea ca un om de stiinta anonim a facut un astfel de experiment asistat de mai multi oameni de stiinta renumiti, iar acel experiment consta in combinarea ADN-ul unui unui om cu cel al unui animal. Cei care au fost de fata l-au dat in judecata pe acel om, insa o stire despre acel experiment a fost publicata de catre cei care au asistat la un ziar si la un canal de stiri, iar unii oameni, de stiinta probabil ca au vazut acea stire si ceea ce a facut acel om i-a inspirat sa faca noi descoperiri. Ei au inceput sa faca neincetat astfel de experimente, dar nu in vazul lumii. Asa a fost posibila crearea acelor ciudatenii. Rin spunea ca nu prea e posibil si nu a intalnit astfel de oameni, dar Hikaru cauta sa salveze bietele persoane pe care s-au facut experimente. Nici eu nu mi-am dat seama cum, dar avand in vedere ceea ce este...nu avea cum sa moara. Nici eu nu stiu cum ai putea omora un vampir. De la Aiko am aflat ca este imposibil acest lucru, dar parca tot nu pot sa cred. Vampirii...sunt invincibili?
Cum ziceam, simteam un fior rece pe sirea spinarii. Acum stiam despre acele umbre ca tineau doar sa te sperie si daca nu reuseau sa te sperie normal atunci se apropiau de tine si daca nu-ti mai dadeau drumul atunci ti se facea tot mai frig pana cand ramaneai fara respiratie. Nu mai puteai respira de frig. Nici mie nu-mi vine sa cred, dar aerul din jurul respectivului se pare ca atinge niste temperaturi foarte scazute incat nu mai poate fi respirat. Asa te sufocai. Asta era tot ceva pentru a te speria. Nu putea sa omoare un asemenea lucru un vampir fiindca nici umbrele nu pot mentine mult aceasta temperatura foarte scazuta. Cand incepe sa creasca tot mai mult pana la temperatura normala, care nu-ti taie respiratia, atunci ele se retrag. Cum am mai zis, este doar o chestiune de timp pana cand va pleca. In plus, acum, stie ca nu mi-e frica si ca nu ma mai tem de ea. Stie probabil ca nu ma afecteaza acel aer rece.
Umbra era langa mine. Evident ca nu stiam a cui e...
Ma enervez la gandul ca "ea" vroia doar sa ma sperie.
- Nenorocit-o! Umbro! Ia pleaca! Hai mars! Valea de aici! strig eu enervata si ridicandu-ma din pat in picioare
Cand ma intorc...era o umbra insotita de...o fetita?
- Ce naiba e asta? Am vedenii? Am nevoie de ochelari, sau ce? intreb eu ridicand tonul
Fetita se sperie si se ascunde dupa acea umbra. Se pare ca umbra chiar o proteja in felul ei pe fetita. Nu-i facea niciun rau ei. Felul in care arata si ma priveste imi moleseste si mie inima. Avea o privire speriata, iar teama se vedea in ochii ei. Ma uitam surprinsa si induiosata in ochii ei.
Ea nu zicea nimic, dar parca ochii ei spuneau totul. Avusese un trecut nefericit, asta era sigur. Dar oare de ce acea umbra o proteja? Si de ce aceasta fetita vede umbra? Eu stiu ca doar acei oameni expusi unor experimente pot vedea umbrele, iar ele le protejeaza pe acele persoane de acest fel.
"Oare...ea sa fie o astfel de persoana...?", ma intrebam eu neincetat acest lucru
Fetita care avea parul de o nuanta foarte deosebita, precum prunele, dar acea nuanta era una stearsa, se ascundea incontinuu dupa umbra si nu iesea din spatele ei.
Mi se face tot mai mila cand ma uit in ochii ei mari si verzui intens. Incerc sa-i ocolesc putin privirea si totodata sa ma apropii de ea. Privirile noastre se intalnesc iarasi. Iar vedeam acea tristete din ochii ei mari.
Umbra aceea incerca sa riposteze cumva cum poate, dar nu are efect acum asupra mea. Ma apropii tot mai mult de fetita. Era toata bandajata si avea sange aproape pe tot corpul. Daca era acel tip de om atunci trebuie sa fi fost de la experimentul indurat de ea. Nu stiu cum o fi fost, dar nu cred ca a fost bine pentru ea, o fetita cam de vreo 9 - 10 anisori sa indure astfel de lucruri la o varsta atat de frageda. Oare unde erau parintii ei cand s-a intamplat asta? Nu le-a pasat de ea si de ceea e a patit?
Exact cum ziceam, lumea are doua fete, majoritatea. Aceasta fetita probabil ca imi seamana putin, dar inca nu am de unde sa stiu. Imi aminteste de mine intr-o noapte ghinionista.
.............................
<Acum cativa ani>
Ma intorceam de la scoala, eram in clasa a III-a A. Simteam ca sunt urmarita de cineva de cand plecasem din curtea scolii. Nu aveam curaj sa ma intorc sa vad cine e si mergeam tot inainte. Erau pasii unui om care nu se prea suprapuneau cu ai mei. Se straduia sa paseasca odata cu mine, dar eu eram mica si faceam pasi mici si rapizi. Nu-i era prea usor sa tina pasul cu mine fiindca trebuia sa calce odata cu mine pe pamant, iar el nu reusea de nici un fel.
In cele din urma observ ca acel om disparuse din spatele meu. Parca se evaporase pur si simplu. Nu-mi puteam explica ce s-a intamplat cu el.
Eu mergeam cu pasi grabiti pe un trotuar. Unde se termina trotuarul era soseaua.
Aud in spatele meu pe sosea cum vine o masina grabita...
Imi intorc privirea si vad ca o masina neagra cu geamuri fumurii venea direct spre mine. Eu incerc sa fug, dar ma nimereste acea masina si ma arunca la un metru si ceva aducandu-ma pe trotuarul paralel celui unde eram acum cateva momente. Eram trantita pe jos si plina de sange. Parca imi injunghiase cineva corpul cu o sabie. Simteam ca lumea se invarteste cu mine. Nu mai puteam de durere. Imi rupsesem probabil piciorul sau poate orice altceva din corp. Incerc sa-mi ridic privirea, dar vederea imi disparea... Vedeam totul in ceata. Am vazut doar un om imbracat la patru ace. Era oare...unul din angajatii tatalui meu? Avea insigna familiei mele pe costum. Era de-al tatei...asta era sigur...
Simt din nou cum lumea se invarte cu mine. Eu ma trantesc cu capul de acel beton si imi pierd cunstiinta.
Asta s-a intamplat atunci si ceea ce credeam atunci era devarat. Chiar tata pusese oameni sa ma ucida, insa cineva, mai exact o fata cu care am devenit dupa aceea prietena buna, m-a dus la spital. Am scapat cu bine atunci. Spre fericirea mea, nu a platit nimeni nici un ban pentru recuperarea si ingrijirea mea la spital. Asta a fost bine. Tatal meu a fost contactat dupa aproape o luna, iar el a venit apoi sa ma ia de acolo. Ma privea cu greata si dezgust la inceput, dar apoi afiseaza un zambet fals si spune un "multumesc" prefacut catre doamna doctora.
Atunci s-a terminat totul cu bine. Am scapat intreaga, numai ca a trebuit dupa aceea sa stau cu piciorul in ghips cateva luni. La fel a fost si cu mana. Mai aveam si cateva fracturi, dar totul a trecut.
.............................
<Sa revenim>
Eu o priveam pe fetita si ea pe mine. Am ramas impietrita cand am vazut cum arata si cand m-am uitat adanc in ochii ei.
- La...y...la... Um...ea este Hana-chan... aceste spuse ale lui Rin m-au facut sa tresar de frica sau poate doar din simplul fapt ca m-a surprins cand nu eram atenta
- Ea este acel tip de om de care ti-am vorbit mai demult... imi spuse Rin uitandu-se lung la mine vazandu-ma
- Rin...ea chiar...este?? Am avut o...vaga...ba...banuiala, dar credeam...ca...ma insel eu... ii zic eu balbaindu-ma
- Mda... Este... imi raspunse dezamagita Rin
- Hana-chan! Vino la mine! spun eu zambind bland si intampinand-o cu mainile deschise pe fetita
Hana cum ma vede asa ii apare un zambet zglobiu pe fata. Vine fericita spre mine, iar eu o imbratisez cu multa dragoste. Imi semana oarecum. Amandoua stiam ce este durerea, dar nu stiam ce este iubirea. Puteam simti asta.
- o! Vad ca deja v-ati cunoscut! imi zise zambaret si uimit Hikaru aparand si el la usa parca de niciunde precum Rin acum cateva momente
"Nu stiu de ce, dar astia doi mereu apar ca de niciunde... Mereu sa iau prin surprindere si ma sperie cand fac chestii de genu' asta... Au prostul asta obicei... Ooof,doamne... Se zice ca lumea se mai schimba, catusi de putin sau poate mai mult, dar astia doi nu se vor schimba niciodata...",aceste ganduri cam sarcastice imi bantuiau prin minte
- Doamne! Voi vreti sa fac infarct aici?! ii intreb eu rasufland alert deoarece Hikaru ma cam speriase, iar eu fiind inca marcata de cand m-am intalnit cu aceasta fetita, Hana, m-am speriat si mai rau decat de obicei
- Nu... Stai linistita... Nu poti face infarct. zise Hikaru facand cu ochiul jucaus
Rin incepuse sa rada de noi, iar mie imi venea acum sa-i dau una. Acum chiar ma calcasera pe nervi, dar eu n-o lovesc pe ea si nici pe Hikaru. Nu as putea face asa ceva.
- Riiiiin!! Nu-i amuzaaaant!!!! strig eu la ea nervoasa
Rin incepe sa rada si mai tare, dar se opreste apoi singura cateva momente mai tarziu.
- Ei bine, Layla, tu vei sta cu ea in cea mai mare parte a timpului. Apropo, vezi cu gherutele ei si cu coada... imi spuse Hikaru razand si facandu-mi din nou cu ochiul
- Ce? Ce coada? Ce gherute? Poate unghi... zic eu cu un strop de ironie
- Oricum ai sa vezi cu ochii tai... imi zise el plictisit
- Rin, du-o pe Hana-chan la masa si apoi adu-o inapoi in camera la Layla,bine? o intreba Hikaru pe Rin
- Am inteles, Hika! ii raspunse si Rin la randul ei
Rin o ia pe fetita si o pune in spatele ei, iar ea (Rin) incepe sa alerge pe hol, avand grija sa nu alerge prea tare si avand grija ca Hana-chan sa se simta bine.
Eu am ramas singura cu Hikaru in camera...
- Um... Huh...? Hika? intreba Hikaru neasteptand vreun raspuns de la mine
Era in ceata acum cu acea porecla de la Rin, adica "Hika", care era cel mai probabil o prescurtare de la numele lui, Hikaru...
Se pierduse complet...
- Hika vine la Hikaru. ii spun eu chicotind
- A... Acum am inteles... spuse el de data aceasta lamurit de mine
Eu incepusem sa rad de el, iar el ma intreba de ce rad. Eu nu-i raspund si continui sa rad. Dupa cateva momente ii spun sec : "Fara motiv".
Hikaru cand vazuse ca nu mai chicoteam se apropie de mine. Se apropie si se tot apropie...din secunda in secunda...tot mai mult... El ma trage catre el tinandu-ma de mijloc cu o mana.
Inima incepe sa-mi bata tot mai tare... Nu stiu de ce... Doar stiam ca vroia doar sa-si infinga acei colti ascutiti in gatul meu...si totusi ma emotionasem. Incepeam sa ma inrosesc la fata. Stiam asta... Asa faceam mereu... Asa sunt eu... Adevarat ca-i ramasesem datoare pe viata deoarece el mi-a dat totul. O noua viata, frumusete vesnica, un loc unde sa locuiesc, mancare si multe, multe altele... E cu adevarat bun la suflet si sunt sigura ca mereu va fi asa.
Il simt foarte aproape de mine. Pieptul lui bine lucrat era aproape lipit al meu.
El se uita la mine si cu o mana ma apuca de barbie si mi-o ridica usor facandu-ma totodata sa ma uit in ochii lui in care m-am pierdut imediat. Era fermecator. Totul la el e asa...
Se uita din nou sarmant direct in ochii mei si eu ma uit pierduta in ochii lui.
- Deci...te mai intreb o data... De ce radeai asa de mult?? De ce nu-mi raspunzi la intrebari? imi zise la ureche cu o voce blanda Hikaru
"Ca doar nu mi-ar fi tipat in ureche...", imi venea mie sa rad gandindu-ma la cest lucru, dar ma linistesc repede
- Pai...nu avea importata...dar radeam doar asa... ii raspund eu pierduta in ochii lui
- Um... Buna... Scuzati-ma daca intrerup... spune...Tadashi
Hikaru imi da drumul incet si se intoarce sa vada cine e... Ii recunoscuse vocea, dar vroia sa fie sigur ca e el probabil...
- A,lasa... Eu...eu...plec... se balbaie Tadashi rosu la fata vazandu-ma pe mine si Hikaru in acea ipostaza de mai devreme
Eu raman la fel de rosie la fata ca mai inainte.
Ziceai ca aveam febrea sau chiar mai rau.
Mii de intrebari imi zburdau din nou prin minte alandala...
Imi revin eu si-l vad pe Hikaru cum pleaca din camera si spune un simplu "ne mai vedem!" la plecare.
Eu fug dupa el pe hol, iar acolo fiind intuneric m-am ciocnit de ceva, sau cineva...
Era Hikaru...
- Aaauuu!! striga Hikaru care era acum pe jos, iar eu cred ca eram langa el sau peste el
Nici eu nu stiam sigur...
- Layla, ce faci?! ma intreba sursprins el
- Um... M-am impiedicat de tine cand alergam sa te prind din urma... spun eu timida
Cred ca eram rosie toata la fata...
- Incearca sa te ridici, bine? Te duc inapoi in camera... imi zice el calm ca intotdeauna
Eu ma ridic, dar nimeresc de ceva, nu stiu ce, pe care credeam ca ma pot sprijini, dar cred ca s-a rupt si am cazut cu totul peste el... Imi venea sa intru in pamant de rusine.
In cele din urma ma ridic, iar el face la fel.
Mergem amandoi catre camera fara sa scoatem niciun cuvintel.
Eu eram rusinata...iar el...nu stiu ce avea el...
Cand ajungem in dreptul usii se pregateste Hikaru sa-mi zica ceva, iar eu muream de nerabdare la ce avea sa-mi zica
- Layla...eu... Um...imi pare rau pentru mai devreme... Apropo, vroiai sa-mi zici ceva?? spune el dregandu-si mai intai vocea
- A,da... Vroiam sa te intreb ceva... ii raspund eu
- Pai si zi... zise el putin amuzat ca n-am zis din prima ce vroiam sa-l intreb
- Vroiam sa te intreb ceva... ii spun din nou rosind in obraji
- Hai, Lay-chan, zi ce anume! imi spuse Hikaru punandu-mi deja o porecla care vine de la numele meu, cred...
- Um... As putea sa-mi iau o slujba in Tokio si apoi sa-mi iau singura o casa? As vrea sa incerc sa traiesc si fara sa depind numai de tine... ii zic eu intorcandu-mi privirea fiindca stiam ca daca ma uitam in ochii lui blanzi ma razgandeam imediat
- Te-as lasa, dar...e multa rautate acolo...printre oameni... Sper ca esti pregatita sufleteste pentru asta... imi raspune ingrijorat Hikaru
Chiar simteam ca isi facea griji pentru mine...dar nu puteam depinde mereu de el... Trebuia sa ma obisnuiesc cu lumea "reala" pe care toti o vad in fata ochilor zi de zi
- Ce serviciu ai vrea sa iti iei? ma intreba curios Hikaru
Eu ma gandeam acum daca sa-i spun sau nu... Daca ii spuneam, imi zicea ca "mai bine decat sa fiu servitoare sau altceva de genul asta, stai aici", iar daca ii spuneam ca nu lucrez ca servitoare sau altceva de genul asta nu as fi putut sa-l mint pur si simplu... N-aveam alta alternativa decat sa-i spun adevarul...
- Pai o sa-mi gasesc un post de barmatina, servitoare, chelnerita sau ceva asemanator cu asta... Dar tot aici o sa locuiesc pana reusesc sa-mi cumpar o casa. ii raspund eu cam dezamagita
- Dar, Layla, de ce sa lucrezi ca si chelnerita sau cum ai mai zis tu, in loc sa stai aici si sa ai totul? ma intreaba el
- NU vreau sa depind mereu de tine si ceilalti. ii dau eu un raspuns scurt
- Bine, Lay-chan, poti merge, dar daca vrei sa mergi la un astfel de servici poti merge cu Rin si Aiko. Si ele lucreaza ca si chelnerite. A,da...si nu uita sa ai grija si de Hana-chan! spune Hikaru plecand pe acel hol interminabil
Aud un ras zglobiu in spatele meu...un ras de copil... Era...
- Hana-chan! strig eu fugind repede spre ea s-o iau in brate
- Lay-chan, Hikaru te place! Hikaru te place! striga incontinuu Rin nemaioprindu-se
- Ba nu! Ba nu! Ba nuuu!! strig si eu o data cu ea
Micuta Hana radea de cadea pe jos de noi doua...
Noi ne oprim si observam acest lucru apoi ne bufneste si pe noi rasul in acelasi timp
Radeam toate impreuna... E asa frumos sa ai prieteni aproape... Ii iubesc enorm de mult. As putea face orice pentru ei...
Ei imi sunt mereu alaturi, iar eu le sunt mereu alaturi... Ei imi sunt prieteni adevarati mie, iar eu le sunt prietena lor... E o prietenie asa frumoasa ce nu va fi distrusa niciodata!
- A,da...Rin... As vrea sa lucrez si eu ca si chelnerita sau ceva de genul asta... Hikaru mi-a zis ca tu si Aiko lucrati ca si chelnerite, deci sper sa ma poti ajuta sa-mi iau o slujba... ii spun eu timida
- Mda... Nenorocitul ala... spuse incet Rin ca sa nu aud
- Huh? Ai zis ceva? o intreb eu, dar stiam ce-a zis
- Bineinteles ca poti veni cu mine si cu Aiko! In cateva zile vei merge si tu, iar pe zi vei castiga bine. Te asigur! spuse Rin facandu-mi cu ochiul
"Mda,are acelasi obicei ca al lui Hikaru cu ochiul...", gandesc eu apoi chicotesc putin, dar ea nu observa
Simteam ceva pe la picioare... Eram doar in halatul acela chiar si acum... Era...Hana-chan cu gherutele!!
- Hana-chan! Stai! Nu ma zgariaaa! Auu! Doareee! Staaai!! strig eu, dar Hana nu se sperie, iar Rin rade cu pofta de mine
- Nu-i amuzant,Rin-chan! Ajuta-ma si tu!! strig eu fugind prin camera cu Hana-chan pe urmele mele
"Acum imi dadusem seama cu ce fel de animal fusese combinat ADN-ul ei... Cu cel al unei pisici...", imi spun eu in sinea mea, eu fiind agatata de lustra din acea camera. Acolo nu ajungea Hana-chan, spre norocul meu...dar nu puteam sta acolo toata ziua!!!!
- Rin,ajuta-ma si tu!! strig eu dezamagita
Hana-chan rade de ii dau lacrimile, iar apoi vazand ca eu nu mai cobor de acolo incepe sa fuga dupa Rin
- Hei, Lay-chan!! Hai, lasa-ma si pe mine acolo sus!! striga ea cu Hana-chan pe urmele sale
Eu radeam de nu mai puteam de ea... Pana si lacrimile imi dadusera de atata ras... Mai era putin si cadeam de pe lustra aia.
- Auzi,Rin-chan, nu-i asa ca cine rade la urma rade mai bine??? de-abia o intreb eu in timp ce nu ma mai puteam opri din ras
Vad cum o prinde pe Rin si apoi incepe sa "ciuguleasca" din pielea lui Rin cu gherutele. Bine...erau zgarieturi cum ar fi de pisica... Chiar ADN de-asta avea ea pe jumatate, deci era si normal sa se mai comporte asa, ea fiind inca un copil de vreo 9 - 10 anisori.
.................................................................................................................................................................
Sfarsitul capitolului V - O noua prietena
.................................................................................................................................................................
Am adus in sfarsit capitolul 5. Sper din tot sufletul meu ca va placut.
Stiu ca a fost parca prea brusc cu "peste un an", dar sper sa nu deranjeze pe nimeni asta.

Astept ca de obicei comentarii si ca de obicei va urez "Lectura placuta!"

Modificat de ioana_georgiana (acum 12 ani)

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE! The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

M-am apucat si eu sa scriu capitole asa...la ore tarzii...

Oare ce m-o fi apucat???

pus acum 12 ani

lee
Bufniță Flămândă

Din: Ploiesti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 273

Dap...cam brusc treaba cu peste un an...Mi-a placut "pisicuta".Si Layla cu Hikaru nimic?Hm...
Vroiam sa iti zic la inceput ca nu ai actiune dar ai revenit in forta la final

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

pus acum 12 ani

Crazy.Killer
Bufniță Flămândă

Din: Iad.
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 367

E foarte dragut

dar sunt foarte curioasa in legatura cu Layla si Hikaru

Si mie imi place sa desenez noaptea,cateodata mai si scriu...Bravo,iti iubesc ficul.Adu repede nextul.

_______________________________________

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Simteam ca ma misca cineva... Nu vroiam sa ma scol...
"Las-o sa se oboseasca degeaba...", gandeam eu intorcandu-ma cu spatele la acea persoana.
- Lay-chan! Trezeste-te! striga la mine o fata a carui voce era de copil
- Mmm... Nu... Lasa-ma sa dorm! mormaiam eu cu ochii inchisi si nevrand de nicio culoare sa ma trezesc
Ei bine asa eram eu...somnoroasa...
- Layla!! Trezireaa!! striga la mine alta fata decat ceea de mai devreme
Simt cum imi da cineva acea patura de pe mine...
- Iaaai!!! Lasa-ma sa dorm!! tipam eu la ea in timp ce ea ma tragea jos din pat de un picior, iar eu ma tineam de cearsaful de la pat ca nu vroiam sa ma dau jos din pat
- Hai jos din pat odata! mai tipa o data fata aceea
"Era Aiko!! Am dat de belea!", ma gandeam eu putin speriata la ce avea probabil sa faca in continuare
- Hana-chan, esti arma secreta! Scoate gherutele! ii zise Aiko acelei fetite care era...Hana-chan??
In urmatoarele momente ca ma gadila ceva pe spate... Imi venea sa ma trezesc si sa plec din acel loc in care eram ca sa nu mai faca asa Hana-chan
- Nuu!! A! Ma gadilaaa! Stai, Hana-chan! Gata! Am inteles! Stai departe!! strigam eu sarind imediat din pat si ascunzandu-ma in spatele lui Aiko
Aiko incepea sa rada de mine, iar Hana-chan la fel...
- NU-i amuzaaant!! tipam eu suparata
Mi se face somn si ma asez jos, pe podea... Eram fix langa pat... Eu stau cu fundul pe podea si cu capul pe pat... Incepeam sa adorm la loc...
- Lay-chan...trebuia sa mergi cu Rin si Aiko la serviciu... imi zise Hana-chan dezamagita, iutandu-se cu ochii aceia mari catre mine
Iar mi se facea mila...
- Am uitat de...serviciu...?! zic eu sarind imediat de pe jos in picioare si plecand grabita catre baie pentru a-mi face ca de obicei siesta
Stau acolo nu mai mult de 10 minute, iar apoi ies intr-un halat albastru, iar in cap cu un prosop alb.
- Cat mai avem pana plecam?? le intreb eu curioasa pe cele doua in timp ce imi stergeam parul cu prosopul fiindca mi se udase putin pe la varfuri
- Un sfert de ora... imi raspunde Aiko sec, dar chicotind dupa aceea
- Ce?? Atat de putin?? strig mai panicata ca mai devreme
Eu le fac semne lui Aiko si Hana-chan sa se intoarca pentru ca acum ma schimbam de haine
Ma imbrac cu o rochie albastra, iar in picioare imi iau niste balerini albi.
Era din nou sa uit sa-mi iau lantisorul acela la gat. Mi-l pun la gat, iar parul mi se face saten inchis cum il aveam in viata de om, iar ochii mi se fac din nou negri cu o tenta usoara de rosu care avea sa dispara peste cateva minute.
Acum eram gata de plecare...
- Sunt gata!! le zic eu fericita celor doua
Eu, Aiko si Hana-chan plecam pe acel hol lung ca de obicei.
Mereu cand mergeai pe acolo nu puteai ajunge de doua ori in acelasi loc daca nu erai insotit de cineva care cunoaste casa, precum Aiko. Deci eu si Hana-chan ne-am fi putut pierde usor prin acel "labirint".
Ajungem in fata unei usi albe, iar Aiko o deschide si imi da voie mie si lui Hana-chan sa mergem inainte.
Era o frumoasa gradina de trandafiri...trandafiri rosii, albi, roz si galbeni.
- Ce frumosi trandafiri!! spuse Hana-chan fericita si grabindu-se catre niste tufe de trandafirii albi
Hana-chan ia un trandafir alb, cel mai frumos trandafir de acolo si il miroase. Pe fata ii apare o expresie confuza, dar nu dau importanta.
Aiko merge odata cu mine, nu e nici in fata, nici in spatele meu, iar Hana-chan merge inainte, alergand printre pietrele cam marisoare de pe sol.
Zaresc un trandafir foarte deosebit. Imi capta atentia. Era singurul trandafir purpuriu de acolo. Acel trandafir nu avea deloc iarba sau alti trandafiri in jurul lui. Era unul singur. In jurul lui erau doar frunze ofilite si uscate... Eu merg cu pasi marunti spre acel trandafir si il rup. Incep sa-l miros, dar pur si simplu nu miroasea. Nu era artificial, era adevarat si totusi nu avea miros.
Ma simteam ciudat deodata. Ameteala ma cuprinde, iar eu nu mai pot sa stau in picioare si cad jos.
Aiko se repede la mine sa vada ce am patit si incepe sa se panicheze.
Era prima oara cand o vedeam panicata din cauza mea...
Ma uit putin prin jur, dar vedeam in ceata... Totul era neclar in fata ochilor mei...
Intr-un oarecare moment o observ pe Hana-chan care incepea sa planga avand mainile la ochi, iar apoi cum se prabuseste si ea la pamant. Ea incepe sa tipe parca de durere... O vad cum isi pune mainile in cap scuturandu-l. Se vedea ca o durea ceva, dar nici eu nu eram prea departe de ea in acele momente.
"Nu e nimeni langa ea si nu avea nicio rana... Atunci de ce tipa?", ma intrebam eu simtind totodata ca imi sta capul sa explodeze. Simteam o durere enorma la frunte si ceafa... Ochii incepeau sa-mi lacrimeze singuri, fara voia mea, iar mainile-mi proprii incepeau sa-mi tremure...
Nu mai puteam nici sa stau singura in fund. Aiko, care nu avea nimic acum, ma tinea sa nu cad si sa ma izbesc cu capul de pietrele acelea si de pamantul rece si rigid.
Simteam ca respiratia imi slabeste, ca mi se taie putin cate putin... Nu de tot, dar era o senzatie groaznica. Ma chinuiam sa respir. Nu mai aveam aer deloc. In aceste momente simteam cum o greutate enorma se lasa pe mine. Eu stateam in poala la Aiko, deci n-ar avea cine sa se lase... Acum intrebarea este : Ce anume se lasa pe mine sau ce anume ma face sa ma simt asa?
Ma uit in jur putin si vedeam ca Hana-chan sangera. OChiul ii sangera ca si cum ar fi fost lovita, dar nu stiam de cine.
Pe mine, pe de alta parte, incepea sa ma cuprinda o raceala, iar ceea ce se lasa pe mine inceteaza...
Brusc aud un tipat, apoi toate aceste senzatii dispar. Acel tipat nu parea nici de femeie, dar nici de barbat... Nu puteam sa-mi dau seama ce fel de tipat este...
Acum ma simteam mai bine. O vad pe Aiko care era transpirata toata si rosie la fata. Teama era prezenta pretutindeni acolo. In mine, in Aiko si in micuta Hana-chan...
"Oare ce se intamplase mai devreme?, ma intrebam eu rasufland alert fiindca nu repirasem de ceva timp.
- Aiko, esti bine...? o intreb eu dandu-i firele de par din ochi si mangaind-o bland pe fata
- Lay-chan...tu...tu esti in starea asta si ma intrebi pe mine daca sunt bine...? Eu ar trebui sa te intreb despre asta, tampit-o!! striga Aiko luandu-ma in brate si incepand sa planga
- Hana-chan...vino aici... mormaiam eu inca fiind putin afectata de ce se intamplase mai devreme
O vad pe Hana-chan ca era cu spatele si plangea necontenit avand in continuare mainile la ochi.
Eu incerc sa ma ridic, vrand sa ma duc la Hana-chan, insa ma prabusesc, iar Aiko ma prinde la momentul potrivit.
Inca mai aveam putin acea ameteala, dar credeam ca o sa-mi treaca.
Reusesc sa ma ridic si incerc din nou sa ajung la Hana-chan. De data aceasta reusesc sa ma tin pe picioare.
O iau in brate si o intorc cu fata la mine.
Ea tot mainile la ochi avea. I le dau la o parte si ma uit drept in ochii ei.
Ma apuca niste fiori de teama cand ii dau parul din ochi si vad ca celalalt ochi, care-i era acoperit ca intotdeauna cu parul ei de culoarea prunelor (de o culoare cam stearsa totusi), era plin de sange. Era tot imbibat cu acel lichid rosu, iar pupila de-abia i se mai vedea. Era foarte tragic ce patise la ochi. Eu pana acum n-o vazusem la celalalt ochi, dar acum cand am vazut m-am speriat de-a binelea. Parea trucat ca in filme, dar nu era asa. Era real.
Aproape ca nu-mi venea sa cred.
"Asta patise acum? Sau asta patise in laboratorul de cercetare?", ziceam eu in sinea mea ramanand masca
O chem pe Aiko la mine sa o vada pe Hana-chan, iar cand a venit si a zarit ochiul lui Hana-chan si-a pus mainile la gura si si-a intors privirea.
Noi nu mai zicem nimic si ne uitam doar una la alta.
Eu o iau in brate pe Hana-chan si ii dau un pupic pe obraz. Ii zambesc dulce si o duc asa in brate pana cand am ajuns la capatul acelei gradini necunoscute inca de la inceput.
Acolo o vedeam parca mai vesela.
Pecam in sfarsit din gradina "minunilor", aceasta denumire fiind data de mine. Eu surad putin cu gandul la asta.
Imediat dupa aceea o vad si pe Rin-chan, care imi facea bucuroasa cu mana.
- Buna Layla! spune Rin imbratisandu-ma calduros
Hana-chan, in momentele cand m-a imbratisat Rin, era de mana cu Aiko. Aiko se uita indurerata la Hana-chan, dar nu lasa usor observabil acest lucru de catre micuta violeta (porecla care vine de la culoarea parului fetitei precum prunele).
- Ce ma bucur sa te vad! ii zic eu stergand orice urma de lacrima inainte
- S-a intamplat ceva? imi puse curioasa aceasta intrebare Rin
- Ah,nu... Asta e doar...de la soarele cam puternic decat ar trebui sa fie...au inceput sa-mi lacrimeze ochii... De aceea aveam acele lacrimi pe fata... ii spun eu zambind fals
Nu-mi place s-o mint pe Rin, dar nu puteam s-o ingrijorez... Deja eram putin in intarziere la serviciu.
- Haideti sa mergem! ne zise Aiko la toate
Noi incepem sa mergem printr-un camp liber pana cand ajungem la un fel de prapastie nu prea mare care duce spre o strda din oras.
Rin imi face semn sa sar, iar eu o iau in brate pe Hana-chan si sar cu tot cu ea... Chiar daca se zice ca pisicile aterizeaza mereu in picioare... Dar ea nu era pisica... Era doar pe jumate...
Acum mergeam pe o strada pustie... Dintr-un singur loc se auzea mare galagie. Si anume un fel de cafenea, sau restaurant... Se auzea muzica... Era frumos. De acolo veneau lumini colorate si multe voci se auzeau pe fundalul melodiei care se auzea acum.
Rin imi face semn sa intru, iar cand deschid usa ma orbeste o lumina puternica fix in ochi.
Imi revin eu si incerc sa vad ce se intampla. Se pare ca acel dj stia ca venim noi asa ca a aranjat aceasta intrare speciala pentru cea nou venita.
- Urati-i bun venit Laylei!! striga o femeie inalta cu parul saten, prins in doua codite si cu ochii caprui
- Lay-chan, domneai e proprietara cafenelei, restaurantului sau cum vrei tu sa-i zici. imi zise Aiko luandu-ma de mana si conducandu-ma catre camera personalului unde aveau voie decat chelneritele, proprietara, bucatarii si bucataresele si tot ce mai era pe acolo
Rin vine dupa noi doua impreuna cu Hana-chan si imi da niste haine.
- Layla, cu astea vei fi imbracata astazi si probabil in toate zilele in care vei lucra aici, mai putin in zilele speciale in care vei avea un costum diferit... imi zice Rin radiind de fericire
Toate mergem in camera de schimb pentru fete, unde toate fetele care lucreaza aici se schimba acolo.
Acolo imi iau acel costum de servitoare, iar celelalte fete la fel. Hana-chan nu putea lucra fiindca era prea mica, dar putea sa ne asiste.
Cand eu ma schimbam de haine ea tragea de cate ceva de pe mine si ma lua prin surprindere, dar nu ma suparam asa tare pe ea, avand in vedere ce s-a intamplat in gradina.
Toate eram gata imbracate, iar Hana-chan se uita incontinuu la mine si nu stiam de ce...
Nu stiam la ce se uita...dar nu-i mai ziceam nimic...
Acum toate iesim din camera si ne incepem munca...
Aiko si Rin se intelesesera sa cu proprietara sa ma angajeze si pe mine si sa-mi dea acelasi salariu ca al celor doua.
Fiecare pleca la o masa sa ia comanda.
Mie mi se spune sa ma duc la o anumita masa, iar eu accept. Cand ajung la respectiva masa dau de un barbat de vreo 30 de ani care se holba la mine si nu zicea absolut nimic. Acest lucru ma enerveaza, iar eu incep sa mormai ceva...o injuratura, dar nu ma aude.
Imi mai adun putin puterile pentru a-l intreba ceva.
- Domnule, ce ati dori din meniu? il intreb eu politicoasa cu un zambet fals pe fata
- Hmm, sa ma gandesc... Nimic din ce e in meniu... Este, insa, ceva ce as dori... imi raspunde el afisand un zambet marsav
- Puteti sa-mi spuneti... ii zic plictisita la randul meu
- Mda... Cat trebuie sa platesc pentru o noapte...? imi spune el examinandu-ma din cap pana-n picioare
- Poftim?! Nu ai rusine, porcule! strig eu la el, dar nu aude nimeni deoarece era cam zgomot pe-acolo
Il vad apoi cum acel om se ridica. El pleaca furios din cafenea trantind usa la plecare
Dupa ce pleaca el vad pe altcineva care se aseaza la masa lui.
Era un baiat roscat cu ochii caprui si arata destul de bine... Arata de vreo 15-16 ani, insa nu de mai mult de atat.
- Acel om care a stat aici a plecat? ma intreba el privindu-ma cu o raceala absoluta
- Huh? Acel om care era chiar in locul in care stati acum? il intreb eu rosind putin la fata fara motiv
- Mda... El... Se pare ca a plecat... Nenorocitul... M-a lasat sa platesc eu toata consumatia... mormai el nervos
- Um... Ati dori ceva? il intreb din nou
- Sa vedem... Pai vreau o Coca-cola si niste sendvisuri... Alege tu de care... zise el nepasator, iar la sfarsit zambind
- Imediat... ii spusem eu plecand in graba spre bucataria de unde naduceam comanda roscatului
Eu intru in bucatarie si cer unei bucatarese niste sandvisuri. Ea mi le da frumos pe o farfuruta, iar apoi eu ies grabita pe usa, cerand mai apoi barmanului de acolo o Coca-cola.
Plecam eu apoi in fuga spre masa aceluia... Nu-mi luase nici macar un minut si comanda era deja servita.
Cand sa ajung cu comanda ma impiedic si chiar credeam ca voi cadea. Eram sigura de asta... Tare impiedicata mai eram...
Acel baiat fu,insa, pe faza si ma prinde.
"Pfiu... N-am cazut...", spuneam eu in gandul meu rasufland usurata.
- Um...iti multumesc... ii raspund eu tosind in obraji din nu stiu ce motiv
Baiatul imi spune un politicos "multumesc pentru comanda" si incepe sa savureze sandvisurile, iar mai apoi sa bea Coca-cola.
Imi face cu ochiul, iar eu ma fac ca n-am vazut.
Plec de la acea masa si ma duc la urmatoarea.
Obosisem deja... Plecam sa duc la o masa comanda si ma chemau altii dupa aceea. Cand duceam comanada la cineva, altcineva se plangea apoi ca sa ma grabesc mai mult.
Ajung din nou la o alta masa unde era o femeie cu un barbat, probabil erau casatoriti fiindca amandoi aveau verghete pe degete.
- Hmm, dorim o friptura de porc. zise el rece uitandu-se insistent la mine
- Imediat... ii zic eu plecand din nou catre al nu stiu catelea drum catre bucatarie
Ii zic bucataresei de acolo sa-mi dea pe tava o friptura de porc si plec in graba sa duc comanda.
Ajunsesem la masa si pusesem acolo comanda, ia femeia aceea se uita si ea intr-un fel...ciudat...precum acel barbat care plecase, iar in locul lui venise acel roscat... Probabil ca avea si asta ganduri necurate... Cine stie ce-o gandi...
Eu plec de la masa dupa aceea, dar nu inainte de a mai intreba daca mai doresc ceva.
Ei spun un simplu "nu", iar eu plec catre urmatoarea masa care-mi sare in cale.
O vad si pe Rin, care muncea si ea din plin... Se vedea ca obosise, iar Aiko luase o pauza si statea bine, mersi la o masa band o cafea cu lapte.
Eu ramasesem aproape singura in acel "teren de lupta", in care daca stateai putin pe loc primeai reclamatii. Nu puteai sa stai un minut ca lumea striga sa vii sa-i servesti...
M-am impiedicat de vreo trei ori in drumul catre mesele clientilor... Mi se facusera vanatai la genunchi la cum cazusem.
Nu stiu de ce, dar lumea nici nu o striga pe Rin si Aiko prea des azi... Nu mai pe mine ma strigau...
"Bruneta, bruneta! Poti sa-mi iei si mie comanda, te rog??", asta am auzit aproape incontinuu pana acum. Simteam ca nu mai pot... Era chiar cam obositor...
Mi se acrise de porecla care mi-o dadusera toti clientii, "bruneta"...
Care mai de care imi spunea altfel... MUlti imi spunau "bruneta", dar mai existau si oameni care ma "botezau" cu numele de "papusa" sau "pisi" sau mai multe astfel de porecle tampite... Dulcica, bombonica...etc... NU le mai tin minte pe toate... Erau chiar enervante aceste porecle... Imi venea sa le dau cu platoul de mancare peste ei cand imi ziceau asa...
Cand ajung la ultima masa unde trebuia sa mai duc o posibila comanda, iar dupa aceea aveam pauza, ii intreb pe acei clienti ce doresc.
- Pai as dori doar sa imi aduci o sticla din aceea de vin din Franta ca sa il impartim asa... doarca sarbatorire pentru venirea ta aici... Ce zici, baby? ma intreaba cu o aura de smecher un domn de vreo 20 de ani sau putin mai mare poate
- Ma scuza-ti, domnule, dar f..k you. Scuza-ti expresia. Nu multumesc. le raspund eu nervoasa si plec in graba de la masa catre baie
Eu acum eram si mai nervoasa. Atat mai trebuia... Sa ma mai enerveze o singura persoana ca izbucneam precum un vulcan... Si uite ca acea "singura persoana" care sa ma enerveze si-a facut aparitia.
In baie la femei ma privesc o data in oglinda aceea mare. Eram toata rosie la fata si transpirata.
Mi se inchideau ochii de oboseala... Dintr-un motiv necunoscut mi-era cam somn... Oboseala asta ma prins si pe mine in aceste momente...
Ii deschid si am o mare surpriza...era acel baiat roscat care era in spatele meu si se uita la mine.
- Ce cauti aici?! il intreb eu speriata
El nu-mi raspunde si ma tranteste de un perete. Eu gem putin la contactul cu acel perete cu faianta pe el.
Se apropie de mine si incepe sa ma sarute tandru pe gat apoi incearca sa-mi dea bluza jos, dar nu-l las...
Vazand ca nu l-am lasat incearca el sa-mi dea si acel lantisor ca sa nu-l rupa.
Mi-l da jos, iar apoi un aer puternic si rece se creeaza in jurul meu, un aer care il indeparta de mine si-l tranteste de una dinusile de la toaleta din acea baie mare.
Ochii mi se fac sangerii, iar parul argintiu imi ajunge mai jos de fund. Frumusetea mea de vampir este dezvaluita in aceste momente. Lantisorul meu era pe jos.
Roscatul se uita cu mirare la mine si incearca din nou sa se apropie de mine. Ma tranteste iarasi de perete, iar eu nervoasa ii dau un pumn in burta, insa asta nu-l opreste sa inceapa din nou sa ma sarute pe gat, vrand mai apoi sa ajunga la gura mea.
Eu imi arat coltii de vampir si ii infing in gatul lui care era la indemana pentru mine. Incep sa beau necontenit. Nu mai bausem sange decat in prima zi a mea in calitate de vampir, deci cred ca e cam normal sa ma simt asa.
Nu ma indepartez de el dupa mai putin de cateva minute bune. El nu mai misca...
"Oare ii facusem ceva asa rau? Sper ca nu l-am omorat...", ma gandesc eu speriata.
Il las sa cada jos, iar eu imi iau lantisorul si mi-l pun inapoi la gat. Cred ca mai aveam putin si se termina acea perioada de 12 ore in care pot sta sub forma de om...
Eu vreau sa ies din baie dupa ce ochii nu mai ai acea tenta rosiatica, dar sunt luata de mana de catre acel baiat roscat care se ridica si ma imbratiseaza din nu stiu ce motiv.
Raman surprinsa de aceasta reactie a lui... Incerc sa scap din bratele lui, dar nu reusesc... Stiam ca un om nu poate sa ma bata sau altceva de genu' asta... Noi, vampirii, avem o putere cu mult superioara omenilor.
El imi da drumul, iar eu fug speriata din baia, uitandu-ma putin inapoi si vazandu-l pe acel baiat ca zambea pervers, iar apoi usa se inchide...
Ma speriase acel incident... Eu observ ca celelalte lucrau deja... Oof! Se terminase pauza cel mai probabil...
Eu incep sa duc comenzi ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic si zambind catre fiecare client in parte... Eu imi ascundeam setimentele... In sinea mea simteam teama si confuzie, dar am lasat-o deoparte pentru ziua de azi.
Nu mai puteam sa lucrez decat pentru o jumatate de ora, iar pana atunci as fi ajuns eu acasa, asa ca sefa imi da drumul un pic mai devreme.
Eu ma duc sa ma schimb de haine si ma imbrac cu hainele mele de acasa. In cateva minutele eu sunt gata de plecare catre casa.
Rin si Aiko trebuiau sa mai stea o jumatate de ora, dar eu nu mai puteam sa stau atat ca-mi expira timpul cat pot sa stau in forma umana.
Cand sa plec pe usa se creeaza un vant puternic si rece in jurul meu, iar ochii mi se fac din nou sangerii si parul argintiu imi ajunge pana la fund.
Eu am fugit repede pe usa ca sa nu ma vada cineva asa, insa tot m-au vazut cativa de acolo. Eu observasem ca acel baiat roscat plecase si el inainte sa ies eu din camera de schimb a fetelor/femeilor. Cred ca plecase acasa.
Mergeam acum singura pe acea alee intunecata si sinistra care imi dadea fiori cu fiecare pas pe care-l faceam pana cand ajung la acea mica prapastie.
Imi intorc privirea si il vad pe acel baiat roscat ca se uita la mine si era pe urmele mele. Venea in fuga spre mine, dar eu incep sa alerg.
Sar repede o data si ajung sus. Cand am sarit am vazut din nou acel camp liber parca nesfarsit. Chiar asa vedeam. Eu nu vedeam decat camp liber pana-n departare cand ti-era imposibil sa mai vezi ceva.
Pasesc repede pe ceva moale si apoi pasesc inca o data si observ ca am ajuns in mijlocul acelei paduri cu trandafiri. Acolo era si mai sinistru decat pe acea alee si acel camp liber. Ma uit in spate si vad ca el nu a putut veni dupa mine. Rasuflu usurata vazand asta, dar acum ma preocupa mai mult unde voi merge in continuare si aceasta gradina sinistra in aceasta noapte.
Merg incet cu pasi marunti... Frica imi accelereaza bataile inimi facandu-le parca sa se auda din mine... Facand parca sa se auda asa de tare inca cine ar sta langa mine sa auda orice bataie si deasemenea ritmul in care bate... Ce puteam sa zic... Bataile inimii erau foarte rapide.
Ajung intr-un final la capatul acelei gradini si nu mai stiu pe unde s-o iau.
Ma apuca un fior rece... Parca ar fi iarna de era asa frig pe acolo... Ceva se apropia...
Incepea sa-mi fie tot mai frica, iar eu priveam tot mai mult in jurul meu. Simteam ca sunt urmarita, dar nu vedeam pe nimeni. E un sentiment tare ciudat acesta.
Deodata simt cum doua maini ma ia pe la spate in brate.
Tip cat pot eu de tare de frica de se aude probabil pana la sfarsitul gradinii.
Cineva imi pune mana la gura si imi zice ceva, dar nu inteleg, eu fiind surzita si orbita de frica ce ma cuprinsese.
- Sssh!! Sssh!! NU te mai speria! imi spuse o voce cunoscuta
Ma intoarce acel om si ma uit sa vad cine e.
Era cam intuneric si nu se prea observa cine e, dar la un moment dat imi dau seama. Era Shiro... Ma privea cu ochii lui albastri deschizi, iar eu m-am pierdut imediat...
El se uita milos la mine vazand cat de speriata sunt, insa incepem sa zambeasca atunci cand eu ma pierd in ochii lui... El se uita fix in ochii mei si se apropie de mine precum a facut Hikaru in acea zi... Este tot mai aproape... Acum eram unul langa altul. Niciun centimetru sau milimetru nu ne despartea. Ma ia in brate cu o mana si apoi se apropie de fata mea.
"Oare vroia si el sa ma muste?", imi trecea mie prin minte. Acest gand ma sperie.
E intradevar foarte frumos, dragut si amabil si...oooo!! Era tot ce putea fi frumos, insa...
Shiro era foarte aproape de mine, iar eu inchid ochii, stiind ce vroia sa faca. Vad ca nu se intampla nimic, iar apoi imi deschid ochii... Nu era nimeni acolo...
"A fost un vis sau altceva??", ma intrebam eu in sinea mea
Probabil ca a fost doar un vis frumos sau nu prea... Eu imi revin la realitate, iar apoi inaintez cu aceeasi frica de dinainte sa visez ceea ce probabil am visat. Nu prea stiam nici eu.
Cand inaintez tot mai mult zaresc o silueta barbateasca... Nu recunosc cine este... Mii se ganduri imi zburdau acum haihui prin minte... Dar le lasam putin deoparte si ma trezeam din nou la realitate.
Acela care il vedeam eu de cateva momente avea ochii rosii si doar ata vedeam.
Cand se apropie de mine eu incep sa tip de frica. La fel ca in acel vis el ma ia in brate ca sa ma linisteasca. Era...mult iubitul meu "frate"...HIkaru... Eu il consideram un frate fiindca asa se purta si in felul asta il iubeam eu...sau poate nu...?
El imi face semn sa vin, iar eu il urmez. Ma ia elegant de mana si ma conduce in casa.
Mie in urmatoarele momente mi-era frica sa mai fac vreun pas. El ma ia in brate si ma duce prin ceva ud... Parca as fi facut baie, dar cand ajung pe un hol intunecat nu eram de fapt uda. Acolo el ma lasa jos si ma tine in continuare de mana conducandu-ma intr-un loc necunoscut. Nu stiam unde ma duce. Probabil ma ducea in camera mea.
Acum eu nu mai vedeam nimic, dar deschise o usa... Era usa camerei mele. In camera era intuneric si decat stralucirea lunii mai facea putina lumina in acea camera obscura.
Hikaru se uita la mine, iar eu la el... Stateam ca doua statui.
- Layla, ai baut sangele unui om cumva? ma intreba el speriindu-ma
Eu nu zic nimic fiindca mi se facuse frica deoarece spusese acel lucru pe un ton atat de infricosator.
- Raspunde-mi odata! imi spune el nu cu aceeasi calmitate ca de obicei
De data aceasta era foarte agitat.
"Facusem un lucru atat de rau oare?", ma intrebam eu cu o oarecare vinovatie.
El vede ca nu raspund nimic si nu mai insista...sau cel putin asa credeam...
Il vad ca se apropie de mine tot mai mult... Ajungeau corpurile noastre in aceste momente sa fie lipite unul de altul.
Hikaru ma trage cu o mana brusc mai aproape de el si apoi se apropie de fata mea... Oare de gatul meu sau altceva??
Brunetul fu cu cativa centimetri aproape de gura mea, dar se da inapoi nemaiuitandu-se la mine.
El vad cum pleaca furios din camera, trantind usa si lasandu-ma acolo singurica.
- Oare am facut un lucru atat de grav? vorbeam eu incet astfel incat sa nu ma auda nimeni si cazand singura pe spate in pat.
Somnul ma fura, iar eu adorm asa imbracata cu hainele acele cu care am fost la serviciu. Adorm cu o oarecare vinovatie care nu-mi dispare pe tot parcusul noptii.
......................................................................................................................................................................................................................................................................................
Capitolul VI - Prima zi de lucru, Prima greseala
......................................................................................................................................................................................................................................................................................
Deci acesta a fost si capitolul 6...
Cum va zic mereu : Lectura placuta!
Astept ca de obicei comentarii. Sunt foarte curioasa sa va aud parerea despre acest capitol.
Scuzati eventualele greseli. NU prea m-am mai uitat inca o data dupa greselile de ortografie ca e destul de tarziu.

pus acum 12 ani

Crazy.Killer
Bufniță Flămândă

Din: Iad.
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 367

E grozav,pur si simplu incredibil.Dar am o nedumerire...baiatul acela roscat...de ce nu s-a speriat cand Layla i-a baut sangele?Oare e vampir? In fine,capitolul e excelent,bafta in continuare.

_______________________________________

pus acum 12 ani

lee
Bufniță Flămândă

Din: Ploiesti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 273

Ok...mai bagat in ceata.De ce a avut Hikaru reactia asta?
Si vai ce zi grea a avut Layla,nu situ cum a rezistat.

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

pus acum 12 ani

Crazy.Killer
Bufniță Flămândă

Din: Iad.
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 367

Vreau nextu!Ce s-a intamplat?Mor de nerabdare,te rog scrie continuarea.
Vrei sa mor de inima?

Modificat de Cookie_Monster (acum 12 ani)

_______________________________________

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

O sa-l pun azi nextul cel mai probabil.

Saptamana trecuta am avut probleme cu pc-ul pana sambata, iar apoi am tot inceput eu sa scriu, dar nu am terminat... Am fost cam lenesa, dar o sa ma revansez! Voi pune cel mai probabil astazi nextul! Vezi sa nu mori de inima, Cookie_Monster, da?? Nu vreau sa patesti nimic din cauza mea asa ca vezi ce faci, da??

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

In curand avea sa inceapa o noua zi, dupa parerea mea, nu prea diferita de celelalte... O noua zi in care voi face cel mai probabil drumul: acasa - servici - acasa. Doar atat. Aceasta plictiseala ma face sa-mi pierd entuziasmul pentru a merge la serviciu. Stiam deja in mare ce se va intampla pe acolo... Din nou cu porecla "bruneta" sau mai stiu eu ce inventii de-ale unor cretini si ale unor femei/fete obosite de prea mult stat prin cluburi si prin nu mai stiu eu ce locuri... Nu mai zic nimic pe tema asta...
Credeam ca nu avea sa se intample ceva mai deosebit, dar totusi nu se stie niciodata.
Ma bantuie vorbele lui Hikaru si mi se plimba prin minte precum vantul pe strazile acelui oras, Tokyo. Vantul care umbla liber peste tot ridicand praful de pe jos odata cu trecerea lui... Precum vantul plimba praful peste tot prin lume, asa si vorbele lui imi zboara prin minte fara incetare.
Nu-mi pot scoate din cap ce s-a intamplat acum o zi cand am trecut peste prima mea zi de lucru la acel restaurant, cafenea, bar sau ce putea sa mai fie acel loc...
"Oare ce-l nelinistise atat de tare pe Hikaru? Ceea ce am facut a fost asa de rau?", necontenit imi puneam intrebarile acestea de seara trecuta...
Cred ca facusem o greseala...
- Poate una micuta? As vrea eu... mormai eu neincrezatoare si uitandu-ma in singura oglinda din acea camera
"Sau poate una cam mare?", ma intreb in sinea mea.
Cred ca ar trebui sa vorbesc cu Hikaru cand vin de la serviciu. Oricum astazi voi iesi mai devreme.
Din nou sunt adusa la realitate de catre usa care era deschisa de ceilalti din aceasta casa in cele mai nepotrivite momente, precum e asta.
- Lay-chan... Pregateste-te sa mergi la serviciu... imi spune Hana-chan vesela neputand sa stea intr-un loc
Piciorusele ei se miscau pe loc, mangaind betonul acela rece.
In obrajiorii ei se vedea discret o roseata, dar trec cu vederea.
Coada Hanei-chan se misca vesela si mai era putin si ma lovea cu ea daca nu ma feream.
Dupa aceasta intamplare, aparent neinsemnata, un zambet imi apare pe fata, iar apoi doua rasete zblobii se aud in acea camera... Al meu si al lui Hana-chan.
Eu ma duc repede spre sifonier si imi iau de acolo o camasa albastru deschis, una mai calduroasa deoarece afara probabil ca era cam frig... Se facea pe zi ce trece din ce in ce mai frig parca. Regina Iarna sosea cu pasi repezi in acest orasel si ne invaluia pe toti cu raceala ei.
Imi mai iau de acolo o pereche de blugi negri, iar in picioare niste cizmulite albe, fara toc. Ma opresc pentru o secunda si incep sa admir lupta dintre stropii mari de ploaie si geamul din camera mea. Parca geamul se lupta sa reziste stropilor care erau zdrobiti neincetat de el.
In acest moment, in geam, stropii mari de ploaie loveau acel geam rezistent parca din alte timpuri. Fulgerele nu se sfiau sa apara unul dupa altul pe cerul acela cenusiu, iar tunetele erau de-a dreptul asurzitoare. Nu puteai iesi pe vremea asta, dar eu aveam de lucru si nu-mi puteam permite sa lipsesc nici macar o zi. Chiar daca acolo era pe o parte ca un cosmar din cauza unor clienti, mai era si o parte buna... Aceea ca eram cu Aiko, Rin si Hana-chan. In rest mai era doar faptul ca restul angajatilor erau amabili.
Cum ar fi bucataresele si cei/cele ce faceau acolo curatenie. Mentionez ca si proprietara era foarte de treaba din cate am vazut.
In urmatoarele momente imi iau lantisorul de pe o masuta mica de langa patul meu si mi-l pun la gat. Parul meu lung imi zboara putin in sus, dar imediat revine inapoi la normal si cade usor pe umerii mei. Acum parul meu era saten inchis, oarecum spre negru, iar ochii erau precum un abis intunecat, dar cu o tenta usoara de rosu pentru moment.
Acum eram gata de plecare. Ploaia nu incetase deloc in acest timp. Se tinea aceasi lupta dintre geam si stropii de ploaie...
O iau de mana pe Hana-chan si plec pe acel hol inchizand in urma mea usa. Pasesc impreuna cu ea, dar fara sa vad pe ce pasesc... Vederea mea buna nu ma ajuta in aceste momente. Nu puteam fi ajutata de aproape niciun simt al meu. Decat puteam sa simt pe ce calcam, pe ce pusesem mana s.a.m.d.
"Holul acesta a ramas neschimbat fata de acum o zi sau doar mi se pare?", imi ziceam in sinea mea sperand ca am dreptate in adancul sufletului meu.
O tineam pe Hana-chan de mana si simteam ca incepea sa-i tremure. Oare ii era frica? Tremura din ce in ce mai rau. Motivul imi era necunoscut.
M-am oprit pentru o secunda si am imbratisat-o pe movalie.
- Nu vei pati absolut nimic, Hana-chan. Totul o sa fie bine. Ai sa vezi. ii spun eu la ureche pe un ton bland
Eu pornesc impreuna cu ea tot inainte si dau de o usa pe care o deschid.
Acolo era un camp liber ca acela unde, cel mai probabil, l-am visat pe Shiro.
Eu stiam doar ca daca voi merge mai mult voi trece printr-un fel de bariera sau sigiliu... Nu prea stiu cum se numeste...bariera sau sigiliu sau mai stiu eu ce...
Era foarte posomorata vremea... Ploua cu galeata, fulgera si tuna. Un fulger ma face sa cad din proprie vointa la pamant.
Nu ma puteam inchipui stand pe o asa vreme afara, dar se pare ca acum trebuie sa ajung la serviciu si n-am de ales.
Mi-era cam frica de acele fulgere. Atunci cand fulgera aveam u impresie ca o sa ma nimereasca pe mine daca nu ma ascund undeva. Cand eram mica ma ascundeam sub plapuma si imi astupam urechile cu perna sau cu orice altceva cu care puteau fi astupate. De mica imi era frica. Chiar ma ingrozeau. Nu prea stiu de ce, dar asa am fost eu mereu... Si cum nu a avut nimeni prilejul sa-mi ofere alinare in astfel de momente, am ramas cu aceasta teama pana in ziua de astazi. Nu am avut un parinte care sa ma linisteasca... Am primit doar ura si indiferenta in ciuda faptului ca eu faceam tot posibilul pe care-l putea face o fetita pentru a afla de ce parintii mei erau suparati si mai ales de ce tatal meu ma respingea mereu. De la mama am primit de mputine ori intelegere, alinare si afectiune fiindca a murit cand eu eram mica. Incep sa-mi dea lacrimile putin, dar nu se prea observa deoarece fata mea era udata in totalitate de ploaie. Decat roseata de pe fata mea ma mai trada. Oare sa fi inceput acum sa plang de amaraciunea acestor amintiri sau din pricina fricii? Nu mai puteam gandi asa limpede nici eu, insa stropii de apa care imi inundau fata parca imi limpezeau mintea catusi de putin. Stropii aceaia care se jucau pe fata mea inundanu-mi-o si parca stergandu-mi amintirile acelea pret de un moment. Era cam prima oara cand, in ploaie, ma simtisem pentru un moment in largul meu...
Incep sa fug mancand pamantul cu Hana-chan in brate. Deodata ma impiedic de ceva si cad pe jos in noroi. Ma facusem toata de noroi, iar Hana-chan la fel.
Ma ridic eu mai intai apoi o ridic imediat si pe Hana-chan care se murdarise si la fata si care cazuse cu tot cu mine... Ea, nu stiu cum, cazuse peste mine.
Dupa aceea noi pornim din nou pe acel camp tinandu-ne de mana strans de parca ne-ar fi fost frica sa nu ne desparta cineva.
Ajungem acolo la capatul acelui camp fara pic de verdeata, chiar daca nu se vedea la inceput capatul. Ma trezesc apoi peste cateva momente pe un fel de prapastie nu prea mare pe care am mai fost. Si acolo ploua la fel ca in acel camp liber. Pe trotuar se facuse o balta maricica, iar daca ai fi calcalt in ea te faceai toata de apa din aceea murdara si cine stie ce tampenii mai erau in ea.
O iau pe Hana-chan si sar de acolo ca nu cumva sa cada si sa se loveasca de ceva.
Imediat le zaresc si pe Aiko si Rin care inca putin si intrau in acel restaurant unde lucram si eu. Cu vreo 2-3 pasi erau la departare de intrarea in restarant, bar sau ce-o fi ala...
O las jos pe Hana-chan, iar apoi o iau de manuta si incep s-o iau la fuga pe strada aceea. Ploaia ma curatase putin de acel noroi, dar nu in totalitate. Tot eram murdara de noroi si Hana-chan cam tot la fel.
- Aiko!! Rin!! Asteptati-ne!! Va rugam!! strigam eu si cu Hana-chan in cor cat de tare am putut
Aiko si Rin incep sa rada cand ne zaresc. Aveau si de ce...
- Nu-i amuzant!! spun eu suparata cand ajung langa ele
Rin ma pofteste inauntru prima, dar Aiko intra nepoliticos inaintea la toate. Eu o iau din nou de manuta pe Hana-chan si pornim amandoua inaintru in restaurant.
Acolo ne astepta proprietara care, imediat cum ne zareste, vine spre noi.
- Buna ziua, Asano-san! imi spuse acea femeie
- Asa...cum?? o intreb eu mirata
- Asano-san... imi raspunde zambind bland
Rin si Aiko ma trag catre o camera unde inchid usa si se pregatesc sa-mi zica ceva. Eram cam confuza acum... Asano?? Cine-i aia?
- Um... Lay-chan... Eu i-am zis ca te cheama Layla Asano...dar daca vrei sa-i spui numele tau adevarat atunci eu n-am nimic impotriva... Am hotarat ca mai bine nu-ti spui numele adevarat... Nici numele nostru cel adevarat nu-l cunoaste... imi spune ea in soapta si lasand privirea in jos, semn ca ii era rusine acum
- Am inteles... Pe mine nu ma cheama asa, dar ii voi zice ca asta e numele meu... Daca i-as zice adevaratul meu nume atunci si-ar da seama cine sunt si nu vreau asta. As putea avea necazuri din pricina identitatii mele reale. spun eu dandu-mi seama in sfarsit de acest lucru
Noi trei iesim din acea camera cu zambetul pe buze de parca nu s-ar fi intamplat nimic.
- S-a intamplat ceva? ne intreaba acea femeie
- Nu, deloc! ii raspund uitandu-ma la ea, stand nemiscata si incercand sa arat un zambet care intr-un final se vede ca e fortat
Pe Aiko o cam bufnea rasul, dar Rin ii daduse o palma peste ceafa ca sa nu mai rada probabil.
- Auzi, Layla? Te-a calcat tractorul cumva? ma intreba Aiko incepand sa rada in hohote
- Nu! Si nu mai rade!! strig din nou la ea, incepand sa alerg ca nebuna dupa ea prin restaurant
Ea fugea mancand pamantul si nu se putea opri din ras. In cele din urma eu obosesc si imi trag rasuflarea asezandu-ma pe un scaun de acolo la o masa... Nu venise nimeni acolo in restaurant deocamdata. Deocamdata...
Cand vor veni primii clienti va incepe "tortura"...
Rin imi face semn sa vin la ea, iar eu ma ridic nepasatoare si ma duc la ea cu incetinitorul...
- Hai ma, mai repede!! spuse Rin venind ea spre mine.
Blonda ma ia de mana si ma conduce intr-o camera... Era camera de schimb a femeilor/fetelor. Acolo erau puse niste yukata (kimono-uri), aparent pentru fiecare dintre chelnerite.
Rin imi da o yukata foarte frumoasa si alba si niste sandalute din lemn.
- Schimba-te! zise ea plecand din camera in urmatorul moment
Ma lasa acolo singura... "Prinsa" intre acei patru pereti galbejiti imi piere tot cheful de munca. Nu ca as fi avut vreodata...
Eu ma schimb in acele haine si apoi mi le las pe ale mele impaturite acolo.
Ies din camera aceea si apoi le vad pe Aiko si Rin care se grabeau mai apoi spre camera de schimb.
Incep sa ma uit fara motiv pe pereti cautand un lucru necunoscut...
"Vorba aia 'caut cai verzi pe pereti'...". Pe fata imi apare un ranjet cu gandul la acest lucru.
De fapt, parca visam cu ochii deschisi sau mai ceva...
Ma bufneste oarecum fara motiv rasul, iar apoi ma opresc cand le vad pe Aiko si Rin pasind elegant pe parchetul din restaurant facand sa li se auda fiecare pas sandalele pe care le purtau cele doua.
- Ce-i? Arat aiurea, nu-i asa?! ma intreba Aiko nemultumita si cu o oarecare dezamagire in glas
Eu dau din cap in semn negativ, iar pe fata lui Aiko ii apare un zambet superior care ii dispare in scurt timp
Vroiam sa o intreb de ce a ras asa, dar m-am abtinut.
Ma duc grabita spre baie vazand ca Rin imi facea din nou semn sa vin.
Acolo ea ma astepta cu o intreaga trusa de machiaj. "
Doamne!!! Cate farduri si alte chestii de-astea poate avea o fata ca ea??", imi trece mie prin cap
Imi dau ochii peste cap dupa care o intreb scurt "ce-s cu astea? te machiezi acum?", iar ea imi raspunde dand dezaprobator din cap si apoi scotand din trusa rimel.
Incearca ea sa se apropie de mine si sa ma dea cu rimel, dar eu ma dau inapoi.
- Hai, Lay-chan! Te rog! imi spune Rin facand o fata din acea trista si induiosata
Cred ca stia ca ii merge daca face asa, iar acum nu puteam decat sa accept. Daca facea asa nu puteam s-o refuz. Fata acea dragalasa care mereu ma convinsese... Am acceptat intr-un final...
Ea ma da cu nu prea mult rimel si apoi scoate un fel de creion negru de ochi cu care imi contureaza ochii mei mari. Nu face exces de machiaj precum alte fete si femei... Bine...ea oricum nu era tocmai femeie... Mai mult decat fetita, dar mai putin decat femeie... O adolescenta cum ar veni... Am gasit in sfarsit cuvantul potrivit. Dupa aceea ea ma mai da si cu foarte putina pudra... M-a machiat natural, dar foarte frumos. Din acea trusa scoate intr-un final un gloss deschis la culoare, un fel de roz... A, ba nu! Era luciu de buze... Il scosese ea de acolo, dar se pare ca s-a razgandit acum si il baga inapoi... Isi strange tot ce scosese de acolo si apoi amandoua iesim din baie.
Cand iesim vedem ca acolo ne astepta proprietara restaurantului.
- Fetelor! Aveti zi libera! Puteti merge acum la festivalul de diseara in onoarea venirii in oras a familiei Matsuyama. Va doresc distractie placuta! ne spuse femeie plecand in fuga pe usa uitand parca un lucru,ca afara ploua, iar apoi ea intra inapoi in restaurant pasind inapoi
- Um... A, da... Ploua... Mda... Uitasem... Ups! zise sec proprietara fiind deja uda si zbughind-o inapoi in restaurant
Pe toate ne bufneste rasul in acel moment.
Adica...ea ne asteapta sa venim, iar apoi cand toate suntem gata ne zice ca avem zi libera si pleaca apoi cu capul la inaintare pe usa uitand ca ploua! Incredibil! Mai ceva decat mine de zapacita! Nu credeam ca exista o persoana mai ceva ca mine, dar dumneaei face exceptie... Zau asa!
Nici ca ma mai puteam opri din ras... Ce sa mai zic de celelalte... Radeau in hohote, iar proprietara se uita confuza la noi nemiscand un deget... Comica rau faza asta pentru mine... Cum sa uiti dupa cateva minute dupa ce ai vazut ca afara ploua...ca ploua??!
Ne linistim la un moment dat, iar apoi toate ne uitam ca proastele una la alta... Tacere deplina... Nimeni nu zicea absolut nimic...
- Eu o sa chem un taxi sa vina sa ne ia pe toate, iar pe voi va las intr-un hotel in apropierea locului unde se tine festivalul si cand se opreste ploaia veti iesi afara. Oricum festivalul e mai tarziu. Daca vreti sa plecati acasa va voi lasa niste banuti uneia dintre voi. ne spune femeia sunand mai apoi la telefon pe cineva
- Um... Nu prea stiu ce sa zic... Am putea totusi sa mergem impreuna la festival? o intreb eu pe dumneaei
- Pai daca veniti aici pe la ora 17 voi putea sa va conduc eu la festival. Probabil nu stiti unde se tine... Ca tot veni vorba... Eu ma numesc Amaya. spuse proprietara al carui nume de-abia acum il aflu
- Mda... Cred ca asa vom face... ii raspund eu plictisita
La un moment dat se aude ca si cum pe strada ar fi parcat o masina, iar apoi toate ne-am dus sa vedem daca nu cumva a venit taxi-ul. Cand ne-am dus am avut mirarea sa observam ca ploaia incetase, iar soarele palid isi facea aparitia pe cerul care devenea tot mai luminos. Acum soarele parea actorul principal dintr-o piesa de teatru, iar cerul parea sa fie scena. Norii de pe cer erau precum personajele negative dintr-o poveste. Cand norii erau inlaturati soarele era lasat in voia lui sa incalzeasca tot orasul cu razele sale aurii, blande si calde.
Fetele noastre se lumineaza precum soarele care patrundea acum in fiecare coltisor intunecat, iar pe fata ne apare un zambet larg.
Blandul soare imi dezmierda acum fata mea cam palida si ma face sa simt o caldura puternica in tot corpul. Razele acelea aurii ma cuprindeau intru totul.
Amaya-san inchuie usa de la intrarea in restaurant, iar apoi se urca in taxi si pleaca. Noi ramanem acolo singure, singrele... Plecam si noi spre casa... Mergem pe acea strada inundata inca de apa care isi dusese lupta cu tot ceea ce ma inconujura acum. Ceea ce ma inconujura as putea spune ca a castigat "lupta", iar ploaia a incetat. Stropii de ploaie au incetat sa mai ude pamantul uscat care era inainte.
Ajungem la acea stanca micuta pe care am sarit-o mereu cand am venit si am plecat de aici. Ca de obicei o iau in brate pe Hana-chan care era de mana cu mine si sar cu tot cu ea, iar Aiko si Rin vin in urma mea dupa aceea. Aiko avea o fata nemultumita din nu stiu ce motiv, iar Rin era cam plictisita, dealtfel la fel ca mine...
De acolo se vedea doar camp liber si parea ca daca ne ducem pe acolo nu vom ajunge nicaieri. Eu mergeam in fata cu Hana-chan, iar Aiko era in spate cu Rin si faceam pasi grabiti pentru a ajunge mai repede acasa.
Brusc simt cum calc pe ceva moale, iar apoi parca as fi intrat intr-o bariera ce nu trebuia s-o incalc. Aerul acela era foarte fiebinte si totusi pielea mea nu se inrosise... Nu era deloc rosie... Era de parca nu se intampla nimic cu mine...de parca totul era in regula, dar nu era... Eu simteam pana la oase acea caldura puternica...
Parul incepe sa-mi ia razna din cauza acelui aer, iar lantisorul meu se incalzeste tot mai mult, incepand sa ma arda. Vreau sa-mi dau lantisorul jos, dar nu ma pot misca deloc. Eram impietrita parca... In jurul meu se formeaza un vant puternic care se combina cu acel aer fierbinte de mai devreme, iar ochii incepeau sa-mi lacrimeze fara voia mea... Parul imi ajunge pana la fund si imi devine argintiu... Imi luase razna parul si ochii si lantisorul...si tot ce tinea de mine aproape... Reusesc sa arunc o privire catre lantisorul meu si observ ca ba se innegrea ba se inrosea...o data cu transformarea parului meu si nu numai...dar apoi observ ca lantisorul meu rosu era patat de un negru absolut care se extindea tot mai mult asemeni apei pe care o versi pe o suprafata plata si se extinde tot mai mult pana acapareaza tot. Parul imi revine din nou la normal fara sa-i fi facut nimic, dar dupa cateva momente, iar devine argintiu. Ba era normal, ba era argintiu... Se schimba din secunda in secunda tot mai repede si nici nu mai puteai vedea cand e saten si cand e argintiu... Ma infricosa acest lucru... Nu stiam de ce se intampla asta si pentru ce scop, dar acum stiam ca nu mai puteam sa stau asa... Era oribil! Capul incepe sa ma doara, iar apoi simt cum mi se zbate muschiul de la bratul drept...
Eu ma prabusesc pe jos de durere si incep sa zbier cat pot de tare, insa nimeni nu ma ajuta... Imi pun mainile in cap si apoi mi-l scutur dezaprobator... Nu stiu ce ziceam eu ca "nu" , dar stiu ca vroiam sa se termine aceasta tortura... Nu mai puteam suporta... Cazusem in genunchi in acel noroi si ma murdarisem foarte rau, dar nu mai pot sta nici macar in genunchi si cad la pamant in acel noroi...
Teama incepe sa ma cuprinda si sa ma prinda in ghearele ei negre precum o bestie isi prinde prada. Confuzia imi ravasea mintea, iar plansul imi taia graiul pentru cateva momente scurte. Stateam nemiscata cu o expresie speriata pe fata...
Nu stiam ce se intampla cu mine... Incep sa plang, dar nu vroiam...nu vroiam sa mai plang... Vroiam sa ma tin tare si sa ma schimb. Sa devin mai puternica...insa...poate imi era imposibil...
Incerc sa ma ridic, dar cu greu reusesc... O vad si pe Hana-chan care tipa si plangea si avea mainile la urechi, iar ochii ii erau strans inchisi. Pesemne ca si ei i se intampla ceva groaznic in aceste momente... Eu nu ma pot gandi nici macar cateva momente la acest lucru ca simt deja cum ma apuca si ametelile si incep sa vad in ceata...
Cand sa cad sunt prinsa de doua brate puternice, iar totul inceteaza, insa eu nu ma mai puteam misca deloc... Muschii nu ma mai ascultau...nu mai faceau ce vroiam eu...
Incerc sa vad cu coada ochiului cine era in spatele meu, dar fara rost... El ma ridica si eu pot sta apoi pe picioarele-mi proprii. Il simt cum se lasa putin pe umarul meu si imi atinge soav fata... Mainile lui erau de-a dreptul jegoase si ma scarbeau.
- Chiar daca ai devenit vampir...asta nu schimba faptul ca esti doar o fetita neputincioasa... spuse o voce barbateasca...vocea omului care era in spatele meu
"Ma cunoaste sau ce?, imi ziceam in sinea mea.
Nu pot sa-mi misc niciun deget... Eram cum a zis el...neputincioasa... Acum, cand sunt in pericol nu pot face absolut nimic...
- Stii...de mult am inceput sa ma interesez de tine...pentru ca...am crezut ca ai putea avea ceva special, dar...nici acum nu stiu ce anume... imi zise omul acela a carui voce imi era necunoscuta
Eram invaluita de acele doua brate puternice care ma tineau sa nu cumva sa cad sau sa fug, iar corpul meu nu ma mai asculta...
Imi las privirea in jos... Ii simteam respiratia calda pe gatul meu si acest lucru ma facea sa ma simt oarecum jenata... Eu imi ridic privirea dupa scurt timp si o vad pe Aiko, care vroia sa vina spre mine, insa ezita putin...
Nici macar nu puteam eu sa ma salvez pe mine, dar sa salvez o alta persoana? Lucru pe care vroiam sa-l fac... Vroiam sa-mi protejez prietenii cum pot eu sau macar sa o pot proteja pe micuta Hana-chan... Imi era mila de ea... Incepusem sa o iubesc ca pe o sora chiar daca o cunosteam pe nu prea mult timp... Ii intelegeam durerea, dar nu puteam sa i-o fac sa treaca... Sunt sigura ca va ramane cu aceasta amintire neagra impregnata in memoria ei pentru totdeauna... Amintire care probabil o va face sa poarte ura pentru cei care i-au facut lucruri oribile... De aceea e ca mine... Eu imi urasc propriul tata, insa ea nu stie inca ce inseamna a ura pe cineva... Stie doar ca i-au facut lucruri rele oamenii aceia si ca nu mai vrea sa-i vada niciodata... Cand va creste, va realiza ca sentimentele pentru acei oameni nu sunt altceva decat de ura.
Acum ajungeam probabil sa fiu salvata din nou de prietenii mei...
"Niciodata nu voi reusi sa-mi port de grija si sa ma apar singura?", ma intrebam eu in sinea mea
Vad cum vine Aiko spre mine in graba...fugind...si ajungand cu o viteza uimitoare in spatele meu si al acelui om, iar apoi incercand sa-i dea un sut, insa el contraataca si ii prinde piciorul, iar apoi pocneste o data din degete... Ea este pur si simplu azvarlita departe de mine si el... Vad acum cum o draga prietena de-a mea imi este ranita... Acest lucru imi facea sufletul sa se rupa-n doua de mila... Imi venea sa plang, dar sunt oprita de vorbele lui Aiko.
- Lay-chan...nu plange... Doar...doar...stii doar ca nu pot fi batuta asa usor! imi zisese Aiko ridicandu-se de pe jos si deschizandu-si ochii pe rand si incet, iar apoi facandu-mi cu ochiul
Vroiam s-o cred, insa...imi era frica de faptul ca omul acela ar putea fi mai puternic decat pare... Ma rugam in sinea mea sa nu fie asa cum credeam, dar nici eu nu puteam sti... Puteam decat sa ma rog ca totul sa fie si sa nu se raneasca nimeni, inafara de omul din spatele meu. Acel om care atunci cand a incercat sa-l loveasca Aiko a fost azvarlita de pamant departe de el si de mine, iar el n-a miscat decat doua maini... I-a prins piciorul cu mana, iar apoi cu celalalta mana a pocnit din degete... Cand a pocnit din degete s-a facut un fel de electricitate...un fel de flama...iar Aiko a fost azvarlita la pamant la cativa metri de mine si el...
Rin se uita total absorbita de ceea ce se intampla cu mine si Aiko... Parea totodata speriata si confuza vazand tot ceea ce a facut el.
Aiko vine in fuga din nou catre mine si acel barbat, dar cand sa-l loveasca ea ramane din nu stiu ce motiv nemiscata... El ma ia in brate ducandu-ma mai departe de Aiko si Rin, iar Aiko ramane intepenita pentru ceva timp... Dupa ce eu eram mai departe de Aiko...Aiko...reuseste sa se miste, insa la sfarsit se prabuseste in noroi...si acolo ramane...
Am o senzatie ciudata...pe care nu mi-o pot explica... Nu-i mai dau importanta atunci cand simt cum yukata imi este lasata in jos, mai jos de umeri si aproape ca mi se vedea sanul... Incepe sa-mi fie rusine... Fata mi se face rosie ca racul, iar mie imi vine sa zic acum ceva, dar mai bine nu... Barbatul acela ma pleaca putin in fata, iar apoi incepe sa se plimbe usor cu mainile pe spatele meu...
Deodata se aude un zgomot ciudat din locul unde era Rin... Incerc sa ma uit spre ea...incerc sa arunc o privire pe furis la ceea ce se intampla si...reusesc... O vad pe Rin care acum avea in jurul ei numai vant nu prea puternic... Parul ei blond ii stralucea acum precum razele soarelui, iar ochii ei de un verde spre maroniu acum erau de un verde crud, asemeni firelor de iarba... Pielea ii este acum ca spuma laptelui... Ea "arunca foc din priviri" catre acel om venind cu o viteza absolut incredibila spre el si dandu-i un pumn zdravan in spate. Dintr-o data dispare fara urma de acolo... Rin venise cu o viteza incredibila spre mine si acela care era in spatele meu... Nici nu-i vazusem drumul parcurs de acolo unde era ea pana la mine... Era de parca s-ar fi teleportat cum vedeai numai in filme ca fac unii, insa nu putea fi posibil. Sigur a alergat... Am si vazut-o...
Eu inca putin si ma prabusem, dar sunt prinsa de doua brate puternice, bine lucrate... Vad cum Rin este aruncata la cativa metri de mine si apoi cum trantita in noroi langa Aiko... Aiko incepuse sa planga, iar Rin nu se mai putea ridica de acolo... Aiko o avea in brate pe Hana-chan, a carui privire nu-ti puteai da seama ce exprima... Nu puteai... Te uitai la ea, dar avea o privire de parca ar visa sau de parca n-ar fi constienta...
Ma uit in spate si vad ca era acelasi barbat de mai devreme... Raman total descurajata cand vad asta...
El ma apleaca din nou, iar eu nu aveam de ales decat sa ma las "manuita" de el deoarece nu ma puteam misca... Putea face ce vroia cu mine acum... Eu eram asemeni unei marionete, iar el era papusarul... Nu mai aveam control asupra corpului meu... Acest lucru ma facea sa cred ca devenisem o marioneta... Nu puteam sa vorbesc, nu puteam sa rad, sa plang, nu puteam nici macar sa fiu suparata... Nu puteam nici macar sa fac ca fata mea sa arate aceasta emotie... Decat ochii imi aratau adevaratele sentimente... Ei erau singurii care nu minteau...si care spuneau totul despre ceea ce simt...
Ii simt din nou mainile mari pe spatele meu cum se plimba fara a ma rani in vreun fel... Probabil ca doar o minune m-ar mai putea ajuta acum...
Omul acela se lasa in jos si se apropie de spatele mei cu fata sa... Ii simteam si repiratia lui calda...chiar fierbinte... Doua buze imi ating spatele... Doua buze reci ca gheata... In ciuda faptului ca respiratia lui era calda...
Deodata simt o durere cumplita in acel loc unde ma atinsese cu buzele lui... Nu stiam ce se intampla cu mine din nou, dar durea ingrozitor! Tot spatele imi zvagnea de durere, iar pe spate unde ma atinsese simt o arsura si o caldura imensa... Parca cineva mi-ar fi pus ceva incins pe spate! El este aruncat departe de mine, iar in jurul meu se creeaza un vant fierbinte care, daca te apropiai prea mult, te ardea de viu... Eu ma inrosisem toata, iar sangele simteam cum parca imi fierbe in mine... Precum apa fierbe intr-o oala asa si sangele meu in mine...dar parca era mai rau.... Acum nu puteam sa ma misc, desi el nu era langa mine... Vantul acela fierbinte ma ridica in sus cu totul, iar pe spate simt cum curge un lichid... Era ceva rece...si ceva cald... Acel ceva cald era probabil sangele meu, dar ce era acel ceva rece? Nu puteam avea sange rece si cald. Ar fi imposibil...
In locul acela unde parca imi pusese acel om ceva incins simt cum ma ia un junghi... Parca imi strapunsese spatele cineva cu un cutit sau o sabie...dar nu era asa... Respiratia imi este taiata, iar apoi ochii incep sa-mi lacrimeze cu lacrimi amare. Eram orbita acum de durere si frica... Nu mai puteam sa judec in aceste momente... Imi rup lantisorul de la gat si-l las sa cada pe jos. Acum era si mai rau... Hainele incepeau sa mi se rupa din cauza vantului prea puternic din care parca veneau cutite spre mine si imi zgariau grav pielea si hainele de-asemenea.
Nu mai puteam sta fara sa respir... Ma sufocam... Parul meu il vad cum imi devine argintiu, mai stralucitor si cu de doua ori mai mult volum decat inainte, iar ochii imi devin sangerii ca niciodata... Pielea mi se vindeca acum de toate ranile, dar pe spate tot simt acea durere cumplita... Din cauza durerilor incep sa strig si sa gem de durere inchizandu-mi ochii si tinandu-i strans inchisi...pana cand...tortura aceea se termina... Sunt lasata brusc, jos pe sol, iar apoi cad in noroi in genunchi. Hainele imi erau distruse aproape in totalitate, iar corpul meu era devastat de toate cele ce se intamplasera mai devreme... Parul imi acoperea jumatate din fata, iar ochii imi straluceau precum focul de tare.
Acum respiram alert... Pielea care-mi era rosie pana sa-mi rup lantisorul de la gat, acum era albicioasa... Atat de alba incat parea ireala...
Sunt ridicata in sus de catre acel om. El ma ridicase tinandu-ma de la subbrat. Acum, iar nu ma mai putea misca deloc... Ma atingea cu mana lui jegoasa in locul unde aveam acea posibila arsura, iar eu incep sa zbier de durere... Cum a pus mana a inceput sa-mi zvagneasca mai rau decat inainte... Intr-un moment de slabiciune cand el nu era atent ii dau o karata in gura si ma eliberez din mainile lui fugind cat puteam de departe de el... Fugeam spre Aiko si Rin... Sunt oprita din drumul meu cand raman dintr-o data din nou nemiscata. El ma ajunge din urma si se opreste in dreptul meu.
- Nu mai ai unde fugi... Ai fugit o viata intreaga pana acum... imi sopti el la ureche
Ma sperie spunand aceste vorbe, dar nu vroiam sa arat ca imi e frica. Vroiam sa ma tin tare, dar nu prea reusesc. Expresia de pe fata mea si de asemenea ochii mei ma tradeaza in cel mai urat mod... De-asta nu pot niciodata sa-mi ascund aceste sentimente...
Eu incerc din nou sa fug, iar de data aceasta reusesc sa ajung pana la Aiko si Rin. Nu stiu cum, dar m-a lasat sa plec la ele...
Cand ma duc la Aiko si Rin nu o mai vad pe...mult iubita mea Hana-chan pe care o consideram o surioara. Eu o iau in brate pe Aiko si o linistesc, iar pe Rin o ajut sa se ridice de jos si ii dau un pupic pe obraz spunandu-i doar ca totul va fi bine intr-un final...
Am spus aceste lucruri, dar nici eu nu stiam cand va fi acel "final". Parea sa nu se mai termine...
- Rin-chan, Aiko-chan, plecati repede in casa! Plecati ca sa nu fiti ranite! le spusesem eu aratandu-le cu degetul mare drumul catre casa si lasand privirea in jos deoarece din ochi incepeau sa-mi curga lacrimi amare de tristete
- Dar Laya... si fu intrerupta de mine
- Niciun "dar"! Plecat doar! Ma descurc eu cumva! strigam eu pe un ton rece la ele incepand sa plang si mai tare, nemaiputand sa ma abtin
Le vad cum pleaca in fuga spre casa, iar apoi cum el se duce spre ele sa le opreasca probabil.
Acum imi adunam curaj sa il infrunt pe acel barbat cu toate puterile mele. Curajul parca fugea de mine... Nu-l mai gaseam prin mine... Incerc apoi sa ma linistesc mai intai, iar apoi sa-mi adun puterile si curajul pentru a putea sfarsi odata aceasta "lupta", inchizandu-mi ochii de parca as fi cautat adanc in sufletul meu...
Imi iau lantisorul de pe jos si-l strang tare intr-o mana inchizandu-mi ochii, iar dupa cateva momente deschizandu-i la loc si afisand o privire indurerata.
Intr-un final o iau la fuga spre acel barbat pentru a-l opri sa le raneasca pe ele.
Simteam cum puterea fierbea in mine stand sa iasa afara, la fel ca si sangele acela fierbinte pe care il simteam cum circula prin venele mele.
Ajung fata in fata cu el si in palma mea vedeam cum se formeaza fara stiinta mea un fel de energie de culoare mov inchis, aproape negru. Il lovesc cu pumnul acela unde era energia aceea mov si nu stiu cum, dar reusesc sa-l las la pamant. Nu pentru mult timp, e adevarat, dar tot reusisem sa-l dobor macar o data. Se ridica repede si ma ia prin surprindere pe la spate, dar dintr-o data aud o voce cunoscuta
- Layla!! Prinde!! striga acel blondut cu ochii albastri deschis, Shiro...
Shiro era impreuna cu Aiko si Rin, dar...Hikaru...nu era nicaieri printre ei...
Blondul imi arunca un pistol negru pe care il prind numaidecat, iar apoi ma intorc spre acel barbat fiind pregatita sa trag in el, dar...disparuse fara urma...
Eu o iau la goana spre camera mea...fara sa mai raspund la vreo intrebare sau sa mai pun vreuna... Eu fiind macinata de vina ca n-am putut s-o protejez nici macar pe Hana-chan si ca l-am lasat pe omul acela sa o ia cu el...
"Cred cu desavarsire ca e vina mea pentru tot ceea ce s-a intamplat... Daca nu eram eu nu se intamplau toate astea... Daca eram mai puternica poate nu s-ar fi intamplat ceea ce s-a intamplat...", gandeam eu in timp ce fugeam spre camera mea, inchizandu-ma acolo...oarecum...
Ma pusesem in usa cu spatele si stateam pe acel beton rece care mereu a fost asa... Imi aminteam tot ce s-a intamplat acolo.... Ele au fost ranite doar din cauza mea, iar eu n-am putut face nimic... Aduc numai ghinion se pare... MAi bine nu m-as fi nascut... Dar daca nu m-as fi nascut n-as fi avut parte de prieteni asa iubitori...
- Cum am putut... sa-l...las..sa...sa le raneasca...? Cum am putut... sa-l las...s-o... ia pe...Hana...? ma intrebam eu de-abia vorbind printre plansete si suspine
Plansetele si suspinele imi inabuseau fiecare cuvant pe care vroiam sa-l scot pe gura... Ma simteam vinovata pentru tot ceea ce s-a intamplat...
- Sunt atat de nefolositoare... Nu am putut sa-i apar nici macar pe cei dragi mie... Nu am putut sa ma apar nici macar pe mine insami... Ce om pot saf fiu si eu... In ritmul asta nu cred ca voi avea o viata prea fericita... Mi-as dori acum sa pot muri... Mi-as dori acum sa nu am viata vesnica...dar e prea tarziu... Acum am realizat... Asta e pretul pentru toate astea... Nu poti muri daca ai viata neagra... Nu poti pleca oricand vrei de pe lumea asta... Nu poti pleca niciodata de pe lumea asta... Nu e doar o binecuvantare...ci si un blestem... De ce am fost atat de proasta? Nu pot sa ma inteleg nici macar eu... spuneam eu punandu-mi mainile la ochi si incepand sa plang si mai rau
* Dupa cateva ore *
Nu ma mai puteam opri din plans, pana cand...simt doua manute calde si mici...ca de copil...care mi le invaluie pe ale mele si mi le inlatura de la ochi facandu-ma sa ma uit in ochii ei... Da, era Hana-chan... Inima mi se umple de bucurie cand o vad, iar zambetul nu intarzie sa-mi apara pe fata. Acum eram implinita! Eram aproape cea mai fericita din lume! Viata mea, sora mea, era langa mine... Nu plecase... Nu fusese rapita... Poate aveam vedenii, dar macar aveam parte de un moment de fericire. Macar atat merit si eu dupa toata aceasta zarva...
- Nu mai plange, da...? Sunt aici cu tine! imi spuse Hana-chan bucuroasa
Eu o iau in brate, iar apoi o pup pe obrajiori de multe, multe ori. O ridic in sus si apoi ma invart cu ea in brate. La sfarsit ma trantesc in pat avand grija sa n-o lovesc cumva pe Hana-chan.
- Lay-chan...spatele tau... spuse Hana-chan, dar nu termina propozitia si imi arata ceva pe spatele meu care era descoperit acum.
Ma duc la oglinda si cand vad ca acolo aveam un fel de semn ciudat...incepe sa ma ia un fior rece pe sirea spinarii. Era un semn negru, dar parca imi taiase cineva din carne, iar acolo ramasese negru. Acel semn parea facut cu o sabie sau un cutit. De acolo curgea neincetat un lichid negru si unul rosu, care era sangele meu... Era dezgustator, dar pe mine nu ma preocupa asta acum ci faptul ca ma ingrozea ceea ce aveam pe spate... Ma preocupa si faptul ca Hana-chan chiar vazuse acel semn... Nu vroiam s-o sperii...
- A... Acela... Nu e nimic important... Nu-ti face griji pentru mine... Voi fi...bine... ii spusem eu incercand sa fac sa nu para nimic grav
Eu ma duc la baie sa-mi fac un dus, insa nu inainte sa ma demachiez.
Intru in baie si apoi ma demachiez in mai putin de 2 minute, iar apoi imi las yukata sa cada usor pe jos si eu intru in dus. Acolo erau foarte multe creme, lotiuni...pe scurt cosmetice... Dau drumul la apa si apoi simt jetul acela fierbinte de apa cum imi invaluie tot corpul meu obosit. Stropii se zdrobeau de mine incontinuu provocandu-mi o stare de bine, dar apoi ma apuca o ameteala... Ma balangan putin, iar apoi ma lovesc cu capul de unul din peretii de la dus si cad incet pe jos, eu fiind rezemata de peretele acela. Incepuse sa ma doara cumplit acea rana... Apa era fierbinte ma facea sa ma doara si mai rau rana...sau semnul... Nu prea stiu cum sa-i zic...
Nu-mi dadeam seama ce fel de semn e... Nu mai vazusem un asemenea semn pana acum... Nici nu-l puteam descrie in cuvinte... Era cu adevarat ciudat...
Eu ies de la dus dupa vreo 5 minutele, iar apoi imi iau un halat alb pe mine si ies din baie.
Hana-chan era in acelasi loc unde am lasat-o eu... Nu se miscase de acolo... Pe fata ii apare un zambet cand ma vede. Ea vine spre mine sa ma ia in brate, iar eu o intampin cu bratele deschise.
Dupa cateva momente ii zic un simplu "stai putin" si ma duc spre sifonierul acela neschimbat alegandu-mi de acolo o yukata alba, iar apoi inchizandu-l. Dupa aceea caut in dulapiorul acela cu pantofi niste sandale potrivite pentru yukata aleasa de mine. Gasisem in scurt timp niste sandale din lemn identice cu cele de la Amaya-san. Evident ca mi-au placut si le-am ales pe acelea. Vorba aceea : "Vazut, placut, luat". La acest gand eu ma amuz putin...
Ii fac semn Hanei-chan, ca de obicei, ca sa se intoarca, iar ea asa face... Eu ma schimb rapid de haine si apoi o iau in brate pe micuta pe la spate incepand s-o gadil. Ea alerga prin camera ca sa n-o prind. Se gadila rau de tot. Nici n-o atingeam bine ca deja incepea sa fuga si sa rada...sa nu mai zic de sarit prin camera...
Nu trecu mult ca veni si randul meu la gadilat... Ca de obicei aveam locul meu salvator...lustra... Ma urc acolo sus, iar apoi simt cum lustra sta sa cada, iar eu ma dau jos repede, sarind in pat.
Cand sa se apropie movalia de mine cineva deschise usa... Era...Aiko impreuna cu Rin... Ele erau imbracate in yukata si se pare ca erau gata de plecare... Ma bucura acest lucru... Pe fata mi se asterne un zambet larg, iar eu le imbratisez apoi pe amandoua deodata.
- Mergem la festival? Mai e pana incepe inca o jumatate de ora...dar putem sa mergem de acum si mai stam pe acolo inca o jumatate de ora... Ce zici? ma intreba Aiko mai zambareata ca niciodata
- Hm... Desigur! spun eu gata de distractie
Inainte sa plec imi pun lantisorul la gat, iar totul din mine imi revine la forma umana...
Noi pleca din camera si mergem apoi pe acelasi hol intunecat...parca neschimbat, iar la capatul lui se vedea o luminita. Parea ca e de la gaura cheii unei usi. Probabil ca toate am inteles ca era o usa acolo... Aiko se duce inaintea la toate si deschide usa fara pic de teama. Cand o deschide toate zarim numaidecat multi copaci. Nu-mi pareau cunoscuti deloc acei copaci, insa incerc sa-i ignor pe cat se poate pana cand iesim de aici.
"strabatem" noi acest mic drum, pasind atente. Ajungm in dreptul unei portiuni de pamant pe care nu era nici pic de verdeata. Nepasatoare, noi calcam pe acolo, iar apoi ne trezim pe acea mica stancuta...nu stiu cum s-o numesc altfel si apoi o iau pe Hana-chan in brate si sar energica de acolo pe strada aceea acum luminata de razele soarelui.
O vedem apoi si pe Amaya-san care ne astepta langa un taxi stiind ca vom veni acum. Incepuse sa discute cu taximetristul, dar cand ne vede pe noi se opreste din vorba si vine in intampinarea noastra. Fata ei exprima multa bucurie...la fel ca a fiecareia dintre noi...
- Haideti, fetelor! Vom merge acum la festival! Eu nu pot sta prea mult, dar tot vin. ne zise Amaya-san facandu-ne semn sa intram in masina
Aiko si cu Rin intra primele, iar apoi intru si eu cu Hana-chan. Acolo trebuia sa ne cam inghesuim fiindca nu era asa mare masina. Trebuia sa stam patru in spate...in loc de doua fiindca erau doar doua locuri si doi in fata, unde era Amaya-san si soferul. Eram nevoite sa ne tinem in brate reciproc, dar nu va ganditi ca Hana-chan ma tinea pe mine in brate. Doamne fereste! Eu o tineam pe Hana-chan in brate, iar Aiko si Rin au putut pana la urma sa stea pe un singur loc si sa stea mai...normal...
- Am ajuns! spuse Amaya-san de ma lasa cu gura cascata
- Deja?? Nici nu ne-am urcat bine in masina... ii zic eu mirata
- Pai n-am zis ca e departe. imi raspuse ea facandu-mi cu ochiul
Eu ma dau jos din masina si apoi incep sa ma uit prin jur, cum fac si celelalte... Eram intr-un loc foarte populat acum. Lumea mergea pe peste tot si nici nu mai vedeai bine drumul, dar incetul cu incetul strada incepe sa se elibereze...fara motiv...
Amaya-san ne face semn sa venim dupa ea, iar ea ne conduce intr-un fel de parc... Imi aminteste de multe lucruri din trecutul meu... Acesta e parcul unde, cand eram foarte mica, ma plimbam si ma ascundeam cand eram suparata si nu vroiam sa vad pe nimeni... Ciudata coincidenta...
Acolo frunzele copacilor stateau sa cada, iar pe jos inafara de cele de pe crengi mai erau cateva frunze care zburau libere si nu mai erau sub "stapanirea" copacului din care au cazut... Zburau si dansau si bataia vantului... Dansul lor parca iti dadea energie si te facea sa vrei si tu sa incepi sa dansezi, insa ar fi fost penibil intr-un context ca acesta.
- Eu v-am adus pana aici, dar trebuie sa plec. Nu pot sta fiindca am restaurantul si...trebuie sa-l deschid acum... ne zise femeia ramanand in masina si apoi plecand dupa ultimele ei vorbe
Ma duc drept inainte printre aleile acestui parc si zaresc multe, multe tarabe cu diverse chestii. La una dintre ele trebuia sa nimeresti cu un pistol cu vopsea un iepure de plus, iar la altul erau multe, multe mancaruri vegetariene. Si mai erau o gramada pe langa acestea... Eu ma "avant" tot mai mult in multime neobservand ca m-am pierdut de Aiko, Rin si Hana-chan... Inainte eram foarte absorbita de ce se intampla la acele tarabe...si...m-am pierdut de Aiko si Rin...
- Ce voi face acum!?!! strigam eu de lumea se uita ca la felul 14 la mine, daca intelegeti ce vreau sa zic...
Totusi ma intorc inapoi in speranta ca le mai gasesc pe Aiko, Rin si Hana-chan, insa nu erau acolo... Ma duc din nou inauntru unde erau acele tarabe si incep sa fac opriri pe la toate...chiar daca n-aveam niciun ban la mine... La un moment dat ma opresc cand vad...un baiat roscat...acel baiat roscat din restaurant...
- Cum se poate sa fie el aici?? zic eu uimita neasteptand sa-mi raspunda cineva la intrebare
Vad undeva ca scrie "Festival in cinstea Familiei Matsuyama".
"Ce caut eu aici? La festival in cinstea...lui Matsuyana sau cum s-o zice...", imi ziceam eu in gand.
Simt cum imi vine sa merg la baie... Aveam acum nevoie la toaleta... Ce moment prost mai e si asta! Tocmai acum!
Acum imi puneam toate sperantele ca ar putea fi o toaleta in hotelul din fata mea langa care era si baiatul acela roscat...
El imi aminteste de Hikaru...si de supararea lui... Nu stiam de ce se suparase pe mine sau de ce reactionase asa cand am venit eu acasa de la serviciu... A mirosit...ca am baut sange...? Nu aveam voie sa beau sange uman deloc oare? Era delicios! Nu la fel ca al brunetului si bunului meu frate, dar nu era asa rau...
Pe furis, ma indrept tiptil spre usa hotelului sperand sa nu ma vada cumva si sa ma recunoasca... Trec pe langa el, dar cand sa intru in hotel sunt asaltata pe sus pe o gorila de la intrare.
- Ce cauti aici, fetit-o? ma indreba el uitandu-se la mine
- Um... Pai..vroiam sa merg la toaleta... ii spun eu timida
- Nu poti. Nu ai voie in hotel acum. imi zise el tinandu-ma de yukata de pe mine
- Ei, cum sa nu! strig eu la eu pocnindu-l fix in bot si dandu-i in acelasi timp un sut in burta de a cazut pe jos dupa aceea
Eu plec linistita in hotel dupa aceea, dar sunt oprita de o voce de baiat.
- Unde te duci?! Nai voie inaiuntru...dar WOW! Ai facut ceva treaba pe aici... spuse acel baiat uitandu-se mirat la gorila care era pe jos
- A... Ia stai putin... Tu esti...fata...de atunci... imi zise el privindu-ma mai atent si intorcandu-ma cu fata spre el, apoi facandu-ma sa ma uit fix in ochii lui
Incep sa fug bezmetica pe acele holuri din hotel pana dau de o baie in care intru repede.
- Hei... Se are ca ai deja semnul... imi spuse acelasi roscat punandu-si mana pe spatele meu unde se impregnase semnul si pe yukata din pricina sangelui si a acelui lichid de un negru absolut
Cand imi pune mana pe spate simt cum ceva se imprastie pe tot corpul meu... Ma uit tematoare la mainile mele si observ ca erau patate de niste semne ciudate care incepeau sa-mi zvagneasca, iar apoi sa devina rani deschise precum semnul de pe spatele meu.
- Hm... Mai bine nu aici... imi zise el luandu-si mana de pe spatele meu, iar apoi semnele de pe maini imi disparura
Raman seriata dupa ce el isi ia mana de pe spatele meu... Nu stiam cine era si ce vroia acum de la mine... Si ce "mai bine nu acum"? Of... In dilema ma mai lasa si baiatul asta...
El ma ia in brate pe la spate cand nu eram atenta si se apropie de gatul meu, iar apoi cu mana se apropie tot mai aproape de sanul meu care era putintel descoperit de yukata pe care o purtam acum. Eu ii dau mana la o parte si ma eliberez din bratele lui iesind din baie, insa baiatul ma trage inapoi.
Il calc pe picior, iar apoi nu stiu cum, dar ma impiedic si cad pe jos... El ma ridica, iar apoi se pregateste sa-mi zica ceva...
- Vino putin cu mine... Nu ai sa patesti nimic deocamdata, dar vino cu mine... imi zise el trangandu-ma dupa el, iar eu nu puteam sa ma impotrivesc...la fel ca atunci cu acel om...
Ma aduce el intr-o camera unde erau mai multi oameni care se uitau la mine insistenti. Acolo erau nu numai barbati ci si femei. Femeile notau ceva, dar nu stiu ce... Roscatul vine pe la spate si incearca sa imi dea lantisorul jos, dar ii dau fara sa ma uit o palma peste fata, iar apoi fug din camera cat puteam... Ajungeam pe holul acela pe care am venit, insa intepenesc pe loc...
Acei oameni vin dupa mine, iar roscatul imi da lantisorul jos... Se creeaza aer in jurul meu, iar el este aruncat la cativa metri de mine. Parul imi devine argintiu, iar ochii sangerii, ca de obicei, dar semnul acela incepea sa-mi zvagneasca tot mai mult. Ceva negru se intindea acum pe mainile mele, dar nu stiam ce e... Eu incep sa tip, dar nu ma aude nimeni... Incep sa tip...dar nu ma ajuta nimeni...
- Nu!! Nu mai vreau sa fiu manipulata de nimeni! Plecati! Lasati-ma!! strig eu incepand sa fug din nou fara oprire, dar cand ajung in dreptul unei usi inchise nu mai aveam unde sa ma duc. Ei veneau dupa mine oriunde m-as duce... Acum lanitsorul mi-l lasasem acolo. Roscatul vine la mine cu lantisorul in mana si mi-l da.
- Ce tot vrei de la mine?! Cine esti de fapt?! il intreb eu batand incet si fara vlaga cu mainile in usa, iar eu fiind rezemata de ea...
Se apropie el de mine incetisor si imi sopteste ceva la ureche...
- De cand ai semnul esti de-a noastra... De cand ai semnul ar fi trebuit sa vii cu tatal meu... imi zise el pe un ton putin autoritar, dar totusi calm
- Dar..tu...tu cine esti?! Si ce tot vrei de la mine?! il intreb eu cu o privire speriata, dar incercand sa arat ca nu-mi este frica
- Eu? Eu sunt Hideki Matsuyama... Incantat sa te cunosc Layla Shimizu... Se pare ca pana acum n-ai fost recunoscuta ca fiica a lui Otaka Shimizu, marele om de afaceri al orasului Tokyo despre care se zvonesc acum lucruri din ce in ce mai rele.
Deodata simt cum cineva deschide usa, iar eu reusesc sa fug. De data aceasta reusesc sa fug si nimeni nu ma mai opreste acum...
* Dupa o jumatate de ora de asteptat in parcul acela *
Le zaresc pe Aiko, Rin si Hana-chan care se pare ca ma cautau...
- Hei, fetelor! Sunt aici! strig eu alergand spre ele si facandu-le cu mana
Ele ma imbratiseaza, iar apoi toate incepem sa facem turul acelui targ... Festivalul nu era cine stie ce, dar acolo eu n-am mai vrut sa merg, asa ca am hotarat sa plec acasa, insa nu aveam bani... Ghinionul meu...l Aiko, Rin si Hana-chan nu mai stau nici ele asa ca vin cu mine acasa... In acea seara ele mi-au povestit despre ce le place si ce nu sa faca si alte chestii de acest gen... Adica ne-am cunoscut mult mai bine in acea seara... Toate au adormit obosite in patul meu, asteptand obosite venirea urmatoarei zi. Peste noapte eu n-am mai putut sa dorm prea bine fiindca ma durea semnul, dar am stat acolo si am suferit in tacere asteptand si eu cu nerabdare a doua zi...
......................................................................................................................................................................
Sfarsitul capitolului VII - Semnul
......................................................................................................................................................................
Acesta a fost capitolul 7. Scuzati-ma din nou cam am intarziat cu capitolul, dar v-am zis...problemele cu pc-ul... Daca mai intarzii sa stiti ca nu o fac intentionat si ca nu-i din vina mea, dar are ceva pc-ul...
Sper ca a meritat asteptarea. Si apropo, ieri din nou mi s-a inchis singur pc-ul si n-am mai putut sa-l deschid ca-l postam ieri.

Oricum va doresc lectura placuta!

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Acesta e semnul Laylei de pe spate.

story layla acesta semnul laylei Căpşună

12.5KB

Modificat de ioana_georgiana (acum 12 ani)

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE! The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pus acum 12 ani

Crazy.Killer
Bufniță Flămândă

Din: Iad.
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 367

Super,incredibil,minunat.Acum chiar m-ai facut curioasa.
Ce e cu semnul ala?Vrea continuarea,daca nu postezi ne suparam rau de tot.

_______________________________________

pus acum 12 ani

Ebina-chan
Greieraş

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 131

Hey scumpo

Ti-am spus ca am sa-ti las un comentariu la fic, desi nu ma prea pricep.
Stii doar ca imi place foarte mult ficul tau, nu? Imi place felul in care ii descrii sentimentele Laylei, actiunea nu e grabita, iar dupa greselile de tastare nu m-am uitat. Am atatea intrebari care imi trec prin cap cu privire la continutul capitolului asta si al celorlalte. Ce este cu semnul de pe spatele Laylei, de ce i-a fost pus acel semn, ce-i cu familia Matsuyama, si alte intrebari care nu imi mai vin prin minte. Sunt sigura ca pana la urma intrebarile vor avea un raspuns. Povestea prinde contur din ce in cel mai mult ceea ce ma bucura mult.
Cam asta a fost comentariul meu

Te astept cu next-ul care sper sa fie tot la fel de mare si de interesant.Spor la scris! Te pup:-*

_______________________________________

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Aceasta e Layla:

34.7KB

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE! The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pus acum 12 ani

lee
Bufniță Flămândă

Din: Ploiesti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 273

Hm....ce o fii cu semnul ala?Si ce vrea roscatul?Mama cate intrebari imi vin in minte...Hikaru unde e?Of...astept nextul

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

"Trebuie sa-mi iau inima-n dinti si sa il intreb de ce a devenit asa nelinistit cand am venit atunci acasa. Trebuie sa-mi iau inima-n dinti si sa-l intreb ce am facut asa de rau...dar curajul parca ma ocoleste... Nu ma simt in stare, dar trebuie s-o fac. Acum ori niciodata.", gandeam eu in timp ce ma linisteam si ma pregateam sa deschid usa care auzisem ca e a camerei lui.
Pun mana pe usa in intentia de a ciocani, dar ezit si o iau... Mai incerc o data, dar nu pot... Pur si simplu nu pot.... Nu stiu ce va zice, dar stiu cum a reactionat in acea zi. Pur si simplu mi-e frica de reactia lui. El de obicei nu era inficosator sau alte chestii de genu' asta, dar atunci chiar ma cam speriase. Atunci cand el ma sperie, am observat chiar eu, nu pot sa scot niciun sunet. Nu pot sa-i raspund. Teama ma opreste sa vorbesc... Dar trebuie sa ma gandesc ca Hikaru nu-mi vrea niciun rau mie si daca s-a suparat a avut un motiv bine intemeiat fiindca nu l-am mai vazut asa agitat niciodata ca in acea zi.
"Gata! Pot s-o fac!", imi spun eu in gand si apoi batand la usa.
- Da! Intra! imi zise brunetul
Eu intru incetisor cu privirea lasata in jos. Mainile mele se jucau una cu alta, iar picioarele nu-mi stateau intr-un loc. Tot mangaiau usor acel beton rece.
- Huh? Ce este? Ai vreo problema? ma intreaba el ingrijoarat uitandu-se la mine
- Um... Vroiam sa-ti zic....ceva... ii raspund eu cu putina indrazneala
- Pai atunci zi! ma indemna el cu un cambet pe fata
- In legatura cu noaptea aceea... adaug eu la cealalta propozitie incompleta pe care o spusesem
- Care noapte si ce e cu ea? ma intreba Hikaru din nou
- Pai...noaptea aceaa...in care eu am venit. de la serviciu si tu.... ii zic eu neterminand nici aceasta propozitie
- Ooof! In ritmul asta n-o sa mai inteleg nimic din ce zici! Nu mai vorbi pe bucatele! ma indemna din nou el cu un strop de amuzament in glas
Acum ma blocasem.... Cuvintele nu-mi ieseau pe gura... Poate trebuia altadata, din nou, sa fac rost de o asemenea ocazie ca sa vorbesc cu el.... Poate n-o sa aiba rabdare acum si de aceea.... Poate ma voi bloca de tot...
"Nu! Nu! Voi zice acum! Nu mai ezit!", imi zic eu in sinea mea.
- Bine... Deci...in noaptea aceea cand am venit de la sericiu....tu...m-ai intrebat...daca am baut sange uman...si apoi ai devenit nelinistit ... Vreau doar sa stiu....de ce...? ii spun eu balbaindu-ma de nici eu n-am prea inteles ce-am zis
Lui Hikaru ii revine acea stare de neliniste si incearca s-o ascunda, dar nu prea reuseste.
- Imi raspunzi la intrebari? il intreb eu eu din nou
El tace din gura si nu zice nimic, retinandu-se...
"Oare de ce e asa de tulburat cand aduc vorba acum de acea noapte??", ma intrebam fara incetare in sinea mea.
Hikaru se uita lung la mine privindu-ma fix in ochi. Se apropie de mine cu ingrijorare si ma ia in brate... Tot nu-mi raspunsese la intrebari...
- Hikaru... Ma doare!! strig la el tragandu-i o palma peste fata de i se inroseste rau
- Ce s-a intamplat? ma intreba el uitandu-se ingrijorat la mine si tinand mana pe obrazul unde il lovisem zdrazan
Eu imi las privirea in jos, iar fata mea exprima acum tristete si vinovatie... Nu am vrut sa-l lovesc, dar ma durea acel semn si am actionat din instinct.... Ma atinsese acolo unde aveam acel semn....
El ma ia in brate, iar de data asta nu ma mai doare.... Parca ar stii ca nu trebuie sa ma atinga in acel loc de pe spate... Parca ar stii ca am acel semn acolo... Il iau in brate si-l tin strans. Inca putin si-mi dadeau lacrimile, dar nu si de data aceasta. Am refuzat sa mai plang pentru a nu stiu cata oara.
- Layla, ai grija de tine oriunde te duci si nu uita sa fi in orice situatie precauta! zise Hikaru facandu-mi cu ochiul si apoi facandu-mi semn sa vin dupa el
Brunetul ma conducea pe acel hol de data aceasta luminat doar de o veioza, iar cand ajungem probabil ca la capatul holului el deschide o usa si ma lasa sa merg inaintea lui... Ma ia elegant de mana si ma conduce spre masa unde nu mai era nimeni...
Acolo era o gradina cu multe, multe flori frumoase unde am luat inca o data cina in trecut... Se mai schimbase putin parca, dar nu stiam sigur ce era diferit....
Reactia lui de mai inainte ma pusese pe ganduri... Nu a vrut sa-mi raspunda la intrebari... Pur si simplu s-a nelinistit si apoi nu mi-a mai dat vreun raspuns la intrebarile mele... Nici macar un "nu pot sa-ti zic" sau "nu vreau sa zic"....
Brusc simt o durere ingrozitoare pe spate.... Semnul incepea sa-mi zvagneasca dintr-odata fara motiv... Simteam la fel ca atunci cand am primit semnul...simteam ca ma arde acolo... Nu vroiam ca Hikaru sa-mi vada semnul de pe spate. Atunci s-ar ingrijora si s-ar supara si mai tare. O iau la goana prin gradina incercand sa ma ascund pe undeva, insa nu aveam unde... Ma uit de cateva ori inapoi, dar nu il vad pe Hikaru ca se apropie de mine si totusi eu simteam ca cineva vine spre mine... Acest lucru ma facea sa alerg fara oprire si sa ma intreb ce era in spatele meu... Nu vedeam cine sau ce e, insa puteam sa simt ca vine dupa mine... Mereu mi se intampla cate ceva cand nu sunt cu Hikaru... Intrebarea este : "De ce??"
Sunt oprita din alergare atunci cand ma lovesc de cineva, eu uitandu-ma pana acum in spatele meu sa vad cine vine.... Fata nu era....dar baiat cred ca da... El sta nemiscat acum, iar eu imi ridic privirea sa vad cine e... Spre surprinderea mea era acel baiat cu ochii rosii care dau spre un roz aprins si parul de un verde crud... Acela era Aoi....
"Ce cauta el aici?" , ma intrebam in sinea mea.
- Iar umbli de izbeliste, singura, prin aceste locuri? Ca prima oara cand ai venit...? ma intreba el cu acelasi zambet ca de prima oara....acel zambet idiot
- Nu...nu e treaba ta! strig eu la el si incercand sa ma desprind din bratele lui, dar nu reusesc
- Hm... Parca tot la fel ai ramas in tot acest an... Nu ai reusit sa te schimbi in bine mai deloc.... Si pe deasupra mai ai si semnul acela.... imi zise el atingandu-mi acel semn si parca potolindu-mi durerea care aproape ca ma facea sa plang din nou
Aoi parca stia ca ma doare acolo si ca ma prefaceam ca sunt bine, desi nu eram....
"Cum pot astia sa stie mereu adevarul...? Cum pot sa stie la ce ma gandesc eu? Cum pot sa stie despre trecutul meu??", atat de multe intrebari imi treceau prin cap, precum cele de mai devreme, iar apoi imi dispareau pur si simplu... Precum trenul sta cateva minute intr-o gara, iar apoi pleaca....asa si gandurile mele.
- Au reusit sa-ti puna si semnul pana la urma....dar nu e complet inca... imi mai spuse Aoi uitandu-se de data aceasta fix in ochii mei
"Ce vrea sa insinueze cu asa?", ma intrebam eu in sinea mea. Eram total enervata de tonul pe care vorbea.... De parca ar stii totul.... De parca ar stii el ce s-a intamplat, desi nu cred ca stia....
Ramasesem in bratele lui... Nu puteam nici sa plec din cauza lui, dar nu vroiam nici sa stau la el in brate.... Aoi ma ridica in brate si incepe sa mearga cu mine in brate. Eu dau din maini si picioare, insa el tot nu vrea sa ma lase jos. Ce ma enerveaza cand face asa...cand nu vrea sa ma lase in pace.
- Auzi, mai sti ca ai uitat sa-mi multumesti atunci? ma intreba el apropiindu-se de mine...de gatul meu probabil....
Imi inchid ochii stiind ca nu puteam sa fac nimic sa-l opresc chiar acum.... As putea face un lucru mic, dar nu ajung la lantisor...
Cand sa imi smulg lantisorul de la gat simt cum primesc un pupic pe obraz de la...Aoi... Imi face apoi semn Aoi sa il pup pe obraz, insa nu vreau...nu accept.... Acum eram toata rosie la fata....iar inima mea statea sa-mi sara din piept...
Se uita el in ochii mei, iar eu ma uit in ochii lui.... De data aceasta, pentru prima data, eram vrajita parca de frumusetea lui.... Acei ochi frumosi si acel par matasos de un verde crud.... Imi trec o data mana prin parul lui, iar apoi imi las capul pe pieptul lui bine lucrat.
- Nu, nu , nu!! strig eu reusind s-o zbughesc din bratele lui si reusind sa fug departe de el...
Fug fara oprire pana ajung la sfarsitul acelei gradini unde era nimic altceva decat o ingramdire de pietroaie imense. Din curiozitate eu ma urc pe ele si arunc o privire la ce era dupa. Fu spre surprinderea mea ce vazusem tocmai in acest moment. Era un fel de oras parasit si demolat... Nimeni nu parea sa mai fie pe acolo... Parea total nelocuit. Mai erau doar urme de la posibilele case ce au existat acolo...iar in rest era praf si tot ce-ar mai putea fi intr-o zona parasita...
Ma dau jos de pe pietroaiele acelea imense si sar o data ajungand in de partea cealalta unde era acel oras distrus. Cu toate ca de pe pitroaiele acelea nu parea asa mare, de aici pare imens... Cat Tokyo de mare parca...
Ma plimb o vreme printre acele ramasite, insa nu gasesc nimic inafara de oase care nu stiu ca erau de om sau altceva. Ajung apoi in dreptul unui locsor unde parea ca fusese un restaurant. Acolo erau mult mai multe oase... Nu stiu din ce motiv, dar ma infricosa faptul ca aici erau si oase... Brusc zaresc si cranii umane care imi confirmau ca printre acele oase pe care le vazusem erau si oase umane.
"Oare de unde atatea oase??", ma intreb eu mirata in sinea mea.
Incep sa caut printre ramasite sa vad daca recunosc vreun lucru de acolo... Se putea sa cunosc acele locuri, dar erau slabe sanse din punctul meu de vedere.
Gasesc in scurt timp o pancarda pe care scria "Restaurantul Maiko".... Coincidenta sau nu, dar era acelasi nume al restantului lui Amaya-san... Restaurantul era numit dupa numele ei de familie, deci trebuie sa fi fost in acest loc un alt restaurant al ei sau al familiei...sau poate nu...
Deodata simt un fel mana, dar nu parea prea normala... Era foarte rece.... Ma intorc sa vad cine e, in speranta ca nu era ceva de rau.
Cum mi-am intors privirea am ramas masca si mi-am scapat din mana acea pancarda... Nu-mi venea sa-mi cred ochilor... Era Aiko plina de sange si ranita foarte grav... Se pare ca nu mai avea un picior si se sprijinea de mine ca sa stea in picioare. Ma apuca teama cand o vad... Toata fata ii era murdarita de acel lichid rosu... Era ranita pe tot corpul.... Hainele ii erau aproape rupte de tot... Doar cateva bucati de material ii acopereau corpul ei insangerat... Parul ii era ciufulit si plin de praf... Pe alocuri se mai zarea prin parul ei sange care se uscase... Era o "imagine" parca scoasa din filmele horror. Impietrisem uitandu-ma la fata care in trecut avea parul roscat aprins si ochii rosii ca focul...iar acum parul parca nu mai avea aceeasi stralucire si nici pieptanat nu era.... Era tot incalcit...iar ochii ei rosii ca focul acum aveau un fel de nuanta "obosita" si stearsa la fel ca parul.... Ochii ei nu mai exprimau decat durere si nu fericire cum e Aiko pe care o stiu eu.... Putand sa ma misc eu ii dau mana lui Aiko de pe umarul meu si apoi incep sa fug lasand-o in urma.... Imi intorc privirea si o vad cum cade pe jos trantindu-se de un lemn mare in care erau cuie batute.... O vad cum incepe sa zbiere de durere si cum i se scurge sangele pe acel lemn patandu-l.... Capul ei se aseaza incet pe lemn, iar ochii ei ma cautau pe mine.... Cand sa ii inchida ma zareste pe mine si ma priveste lung. O vad cum isi inchide ochii si probabil ca va dormi un somn vesnic la ce rani suferise.... Imi pare rau acum ca am fugit, insa teama ma manuia dupa cum vroia ea.... N-am putut face nimic... Am lasat-o singura... Simt cum ametesc si eu si ma prabusesc pe niste pietre mari.... Incepeam sa simt cum imi zvagneste semnul, insa nu-l bagam in aceste momente in seama fiindca o vedeam pe Aiko cum se apropia taras tot mai mult.... Se tara cu o mana fiindca cealalta probabil ca ii era ranita... Ma sperie cand o vad asa si incerc sa ma ridic, insa nu pot... Cand mai era putin si ajungea totul se face negru...
- Nu, nu, nu! zbieram eu ca nebuna si apoi ridicandu-ma de unde eram.... Eram pe jos si totul parea ca a fost...un vis.... Asta a si fost.... Parea totusi atat de real.... Iar au inceput aceste vise sa-mi apara fara motiv.... Ma ridic repede si incep sa fug pentru a nu ma gasi cineva deoarece tipasem...
In minte mi-a ramas pana in aceste momente ceea ce s-a intamplat in acel vis de cand am zarit-o pe Aiko si aceea pancarda pe care o vazusem....
Incerc sa uit ce s-a intamplat in vis, fiind atenta pe unde calc si pe unde merg. Si mai important de atat...pe unde ajung....
Imi ridic privirea si privesc drept inainte in cautarea a....nimic.... Cautam ceva, dar nu stiam ce caut..... Cand sa ma trezesc de tot la realitate observ ca ajunsesem deja fara sa ma uit pe unde merg la sfarsitul acelei gradini unde erau niste pietroaie precum in visul meu... Imi e cam frica sa ma apropii, dar imi iau inima-n dinti si o fac. Ajung sus pe pietroaiele acelea si vad un oras parca fara capat.... Era Tokyo din cate se vede.... Incep sa traiesc cu impresia ca acel oras din vis e Tokyo, insa ma opreste gandul ca visele sunt doar vise si nimic altceva. Ma gandesc sa merg sa ma plimb prin oras pentru redescoperi locurile uitate pe care le iubeam eu candva... Acele vremuri care, nu in totalitate, dar in mare parte au fost uitate.... Ceea ce tin minte cu desavarsire sunt faptele tatalui meu... Toate acele fapte care mi-au provocat socuri pe plan emotional suportate din pricina lui m-au facut sa uit vremurile frumoase, iar constiinta mi-au umplut-o de ura atunci, insa acum stiu ca nu totul se rezuma doar la a ura sau a iubi... Viata e mai mult de atat. Am descoperit chiar eu acest lucru...
Chiar daca la inceput ma gandeam sa merg sa ma plimb, acum mi s-a luat cand am vazut ca singura cale de a ajunge in oras de aici este de a sari de unde eram aici.... Totul parea minuscul si totusi imens.... Toate le vedeam de aici minuscule, insa nici macar capatul orasului nu-l vedeam.... Asta era dovada ca era foarte mare orasul acesta....
Imi fac curaj sa sar, dar din nou ma ocolea curajul.... De obicei mie imi placea adrenalina, dar nu puteam sa fac nimic mai extrem fiindca sfarseam de cele mai multe ori prin spitale, dar acum parca aveam sansa sa fac ceva ce inainte nu puteam... Puteam sa sar, dar mi-era frica.... Eram vampir acum si asta imi dadea cat de cat incredere de sine.... Exista totusi posibilitatea ca eu sa nu mai ajung intreaga pana jos, dar n-am de unde sa stiu daca nu incerc. Si chiar si asa nu am cum sa mor doar din atat. Pana la urma am viata nelimitata.
Acum, dupa cateva minutele in care mi-am facut curaj, sunt gata sa sar. Respir adanc si apoi imi iau putin avant si sar gratios cazand cu viteza spre oras.
In aceste momente parul imi zbura in sus, iar apoi lantisorul imi scapa de la gat. Incep sa fac ca si cum as inota in aer vrand sa ajung la lantisorul meu care cadea mai repede decat mine. Ma dau cu susul in jos, cu picioarele in sus si capul in jos, iar apoi ma avant tot mai mult pentru a-mi prinde lantisorul. Parul imi devenise deja argintiu si imi ajunsese mai jos de fund, iar ochii imi erau sangerii. Ca de fiecare data cand imi dau lantisorul jos incepe sa-mi zvagneasca semnul tot mai tare. Asa se intampla de cand am acel semn blestemat. Nu-l mai suport.... Imi vine sa-mi smulg pielea si sa fac sa dispara acel semn, dar ar fi durut si atunci asa ca mai bine ma lipsesc.
Eu, in cele din urma, imi prind lantisorul si-l tin strans in mana.... Ma uit in jos si vad ca mai era putin si cadeam.... Nu de alta, dar trebuia sa ma ghidez spre un loc mai moale unde as putea cadea. Sunt la cateva sute de metri distanta de sol, iar apoi simt doua maini puternice ca ma iau in brate si apoi cad odata cu mine. Nu ma lovisem, dar acela imi vazuse infatisarea mea reala si asta ma ingrijora.
Imi ridic privirea si ii dau drumul la camasa pe care o purta deoarece pana acum il tinusem de camasa ca sa nu cad.... Si, da, probabil ca era baiat deoarece corpul nu era precum al unei fete sau femei. Parca recunosteam acel parfum, acel corp...pe scurt, acel baiat.... Spre surprinderea mea fu din nou faptul ca era acel baiat roscat cu ochii caprui, Hideki Matsuyama...
"De ce ma ajutase?! Eu nu-l suport!, gandeam eu nervoasa.
- Cu placere... imi zise el facandu-mi cu ochiul
- Ah, lasa-ma!! strig eu dand din maini si picioare cum fac eu de obicei cand cineva pe care nu-l suport imi face asa
Hideki nici ca-mi da drumul sa plec... Ma duce intr-o cladire de acolo, una inalta si apoi ma lasa jos, iar apoi se duce la paznic de acolo si ii spune ceva la ureche. Eu raman nemiscata pana cand vine el la mine si plecam pe acele holuri. Picioarele mi se miscau fara voia mea spre locul unde mergea si Hideki si nu stiam de ce... Era impotriva vointei mele...
"Ce e acest baiat de ma face sa merg dupa el? Nu-mi pot explica daca e om sau vampir... Nu parea nici una nici alta deocamdata.... Atunci....ce era el de fapt?", ma intrebam din nou in sinea mea.
Se opreste in dreptul unei usi mari si albe si ma impinge putin de la spate ca sa intru, iar el vine dupa mine. Acolo era ca un fel de sala unde discutau oamenii de afaceri, insa deocamdata nu era nimeni acolo. Peste tot erau camere de fimat amplasate pe pereti si nu numai, dar pe pereti erau cele mai multe.
Nu aveam nicio idee ce avea sa faca, dar imi da de inteles la un moment dat ca vrea sa vada semnul acela.
El ma pune pe jos sa stau in fund, iar el incepe sa-mi dea jos acea rochie de pe mine. Nu vroiam sa-i permit, dar nu puteam nici sa ma misc. Singura sansa ar fi fost sa gasesc o solutie pentru a ma putea misca sau sa il prind intr-un moment in care e neatent. Eram acum dezbracata de acea rochie alba ce o aveam pe mine si lasata doar intr-un sutien negru ce-l aveam pe mine... Fata nu ezita sa se inroseasca de rusine. Era si normal sa se intample asta... Cel putin normal pentru mine...
Roscatul face la fel ca acel barbat de atunci... Imi atinge soav spatele facandu-mi semnul acela sa zvagneasca din ce in ce mai tare, iar apoi de acolo sa mi se scurga acel lichid rece si cald...sangele meu si acel lichid negru si rece care nu stiam ce e... Baiatul se apropie de ceafa mea si imi da parul intr-o parte, iar apoi ii simt doar buzele cum imi ating gatul. Tocmai ma sarutase pe gat... Era aproape de locul unde ma atinsese de locul unde aveam celalalt semn. Pentru moment nu se intampla nimic, dar apoi cateva secunde dupa aceea simt cum parca imi este facuta o rana cu o sabie ascutita. Pe tot spatele simt cum mi se intinde ceva care in scurt timp incepe sa ma arda si sa ma faca sa simt ca cineva imi pusese ceva incins pe spate si-mi ramasese semn, insa nu era asa.... Era aproape ca prima data... In jurul meu se formeaza vant puternic care il arunca pe Hideki intr-unul din peretii acelei camere.
Mie incepeau sa-mi curga fara motiv lacrimile, iar parul incepe sa-mi zboare si ajunge pana la tavan, iar ochii simteam cum mi se umezesc din pricina acelor lacrimi nejustificate... Aud apoi un zgomot asurzitor parca de fluier, dar era mai diferit, care ma facea sa incep si eu sa tip. Poate totul era doar in mintea mea, dar acel sunet nu putea fi suportat de urechea mea. Era prea mult.
Imi inchid ochii si cad pe podea de parca m-ar fi lovit cineva.... Durerea era prea mare... N-o puteam suporta.... Auzeam acel sunet care ma facea sa tip, dar cred ca din pricina lui a inceput sa ma doara capul de parca m-ar fi lovit cineva cu o bata.... Incep sa ma rostogolesc pe jos de durere, dar nu mult fiindca acel semn incepea si el sa-mi zvagneasca... De acolo se scurge apoi sangele meu si ceva rece....poate ca acel lichid negru.... Ma ridic in fund de acolo si apoi duc din nou mainile la ochi stergandu-ma de lacrimi... Ma uit la propriile-mi maini si vad cum ele erau patate de sange.... Din nou acele lacrimi de sange pe care nu mi le puteam explica de ce le vars... Deodata cand ma uitam la mainile mele vad cum parca sunt mai departate de mine decat erau inainte, desi nu le-am miscat deloc.... Aveam ceva cu ochii in acest moment..... Imediat dupa aceea ma apuca ameteala si ochii mi se incetoseaza drastic, iar eu ma prabusesc pe podea din nou...
* Dupa cateva ore *
Am durerile acelea din nou.... Semnul acela imi zvagneste... Nu la fel ca la inceput, dar mai incet.... Acea durere o pot suporta deocamdata... Eu aveam ochii inchisi si nu stiam ce se intampla in jurul meu, insa auzeam voci ale mai multor persoane care se plimbau prin jurul meu. Nu puteam sa deschid ochii decat putin fiindca aveam o stare de ameteala care ma facea sa inchid inapoi ochii....
Simt o intepatura la mana, iar apoi deschid brusc ochii si vad cativa oameni imbracati in halate albe.... Observ apoi ca eram legata de un fel de tabla de fier unde aveam legate mainile cu niste catuse direct in acea tabla... Era un fel de tabla de fier... Adica avea forma dreptunghiulara, era din fier si mai era si rece....
"Cred ca atunci cand voi iesi de aci ma voi alege cu o raceala serioasa..." , gandeam eu dandu-mi ochii peste cap.
Incerc sa-mi misc mainile ca sa ma eliberez, dar ma opresc fiindca era in zadar daca ma vedea cineva de acolo.... Oricum nu puteam scapa daca ma vedeau ei.... In plus, ei erau vrei 10, iar eu eram una singura.... Hmm... Dar daca stau sa ma gandesc trebuie sa ma uit ca sunt vampir.... Ei sunt o nimica toata pentru mine daca incerc sa ma pun cu ei.... Sau vorba aia "nu ma pun la mintea 'copiilor' ".... Ei nu-s copii, dar au puterea unor copii pentru mine....probabil....
Observ acum ca fusesem legata si de picioare.
"Cum voi scapa de aici? Ce voi face in continuare??" , aceste intrebari imi veneau in minte acum...
Vad o femeie venind spre mine si aducand o seringa plina cu ceva alb-verzui.... Ma inteapa cu acea seringa.... Lichidul acela alb-verzui era acum in mine.... Deodata mi se face rau si simt apoi cum incepe sa-mi fie tot mai cald.... Parca sangele fierbea in mine.... Dupa asta eu sunt adormita pur si simplu.... Nu mai pot sta treaza.... Probabil imi dadusera un smnifer sau ceva de genul asta....
* Putin mai tarziu dupa asta *
Din nou simt acele dureri, iar capul ma durea de data aceasta fara oprire.... O fi de la acel lichid alb-verzui aceasta senzatie.... Eram acum legata intr-un pat si dezvelita... Decat lenjeria o mai aveam acum pe mine.... In camera mai era si destul de frig de zici ca erai in congelator...
In camera intra acel roscat si se uita pervers la mine pentru cateva momente, iar apoi ma inveleste cu un cearsaf.
El nu zice nimic si apoi pur si simplu pleaca din camera.
- Acum e sansa mea sa scap din acest loc... Acum cand nu e nimeni in preajma....sau cel putin asa cred.... vorbeam eu singura in soapta
Incerc sa ma misc, insa nu puteam... Aveam tot corpul amortit.... Nu puteam fi invinsa chiar asa.... Isi pierde efectul imediat acea substanta si reusesc sa ma misc....
Eram legata cu niste lanturi mari si grele care imi zgariau corpul care acum era obosit. Trag de cateva ori de ele cum puteam eu si observ ca am reusit sa-l rup putin, insa mai aveam de lucru. Incep sa trag tot mai tare si pana la urma ma eliberez la o mana. Ma ridic apoi putin si ma eliberez mai usor ca prima oara de celalalt lant de la mana stanga. Acum mai trebuia doar sa scap de lanturile de la picioare.... Nu era asa greu avand in vedere cum m-am descurcat cu cele de la maini. Nu stiu cum, dar reusisem sa le rup.
Acum ma ridicasem in fund si trageam de acele lanturi de la picioare, dar cand sa ma eliberez la primul picior intra cineva in camera si apoi vine in fuga spre mine si ma "atinteste" inapoi de pat.... Ma tinea cu propriile lui maini, dar asa nu mergea fiindca puteam sa scap...sau asa credeam....
Barbatul acela avea forta nu gluma.... Nu reusisem sa scap...asa ca dau cap in cap cu el... Vad cum incepe sa-i curga sange din nas si apoi cade peste mine. Cale libera acum! Hm...oarecum....
Trebuie sa-l dau de pe mine pe barbatul asta acuma....
- Grozav! murmuram eu sarcastica
Acea gorila era de neclintit.... Cred ca avea o suta si ceva de kilograme... Doamne.... Cum poate fi un om atat de gras?? Nu-mi vine sa cred!
Cand sa reusesc eu sa-l dau de pe mine intra Hideki in camera cu un scaun cu rotile in care nu era nimeni. Dadeam eu sa fug, dar nu puteam fiindca aveam picioarele prinse de acele lanturi care imi lasau semne. Chiar daca fugeam nu aveam pe unde sa plec inafara de usa pe unde a intrat roscatul deoarece acolo nu era nici macar o fereastra si miroasea atat de rau de zici ca erai in canal... Hideki ma dezleaga, iar eu din nou nu ma puteam misca deloc.... Asta pana cand m-a pus in acel scaun cu rotile si mi-a legat mainile si picioarele de el.... Ma conduce apoi baiatul pe un hol cu pereti galbejiti si plini de mucegai.
Ma zbat eu sa scap de acolo, insa erau prea stranse chestiile alea de la mainile mele si de la picioare la fel. Daca nu tinea Hideki acel scaun eu cadeam pana acum cu tot cu el de vreo patru sau cinci ori. El se opreste in dreptul unei usi metalice si o deshide, dupa care ma duce inauntru... Acolo era o camera diferita de cele pe care vazusem prima oara.... Baiatul imi da de la maini acele chestii cu care eram pana acum legata si apoi ma ridica de acolo din scaun crezand ca nu ma mai pot misca deloc. Acum descoperisem si eu ce-i cu aceasta "tehnica" si cum ma facea el sa fac tot ce vrea. Secretul consta doar in ceva ce respiram.... Daca as gasi acel ceva atunci m-a imbogati si as deveni celebra, dar nu vreau asta.... Viata mea e buna asa cum e ea.... Inafara de partea asta a vietii mele....
Cum am mai zis, am reusit sa ma misc fiindca nu mai respiram acel aer, dar nu puteam sta asa prea mult timp.... Ii dau un pumn in gura lui Hideki si apoi o iau la goana pe usa, alergand apoi bezmetica pe holuri in cautarea unui geam. Cand ajung in dreptul unei usi pe care scria "Exit" simt cum o mana este pusa pe umarul meu si acea persoana din spatele meu ma trage inapoi pana cad intr-un scaun....acelasi scaun cu rotile condus de Hideki....de acel nenorocit....
El ma duce inapoi in acea camera si apoi cand intram acolo toata lumea da navala sa se uite la mine din nu stiu ce motiv. Parca nu ma mai vazusera pana acum.... Erau si aceiasi oameni...
- Ai vazut? Chiar l-a lovit! vorbea o femeie bruneta si machiata strident cu o alta femeie care aproape ca ii semana leit
Probabil ca acele femei nu erau chiar gemene, dar surori sigur erau.... Semanau prea mult una cu alta....
"Si de ce se mira atata fufele astea?", imi ziceam eu in sinea mea
Hideki pana sa incerc din nou sa scap de acolo incepe sa conduca acel scaun cu rotile spre o masa de fier plata pe care probabil ca urma sa fiu pusa.... Ma lasa roscatul pur si simplu acolo, iar apoi acei oameni se apropie de mine si incep sa ma priveasca indeaproape....
- Um.... Sunt ciudati oamenii astia.... ziceam eu intorcand privirea si surazand putin ironic\
- Pe cine faci tu ciudat, piticanie? imi zicea unu' chel de pe acolo care se uita ca prostu' la mine
- Hm... Sa vedem... Pai pe toti din camera asta, inclusiv tu! Evident! strig eu nervoasa miscand scaunul mai tare si cazand cu tot cu el pe jos
Hideki ma ridica de jos, iar apoi ma lasa din nou pe mana acelor dobitoci care se tot holbau la mine si-mi provocau mii de nervi.
Ei ma ridica din acel scaun si apoi ma conduc spre un fel de incubator in pozitie verticala in care ma imping ca sa intru. Acolo ma leaga din nou cu niste lanturi si de maini si de picioare si apoi inchid acea mica usita pe care intrasem eu....
- Sa vedem daca reactioneaza cu acea putere cand e intr-un asemenea pericol.... il auzeam eu pe unul din acei oameni spunand asta
Acum simteam ud la picioare.... Cred ca era apa.... Acea apa se ridica tot mai mult si umplea tot acel "tub" facandu-ma sa ma sufoc. Incepe sa-mi fie frica pentru viata mea.... Pot muri aici inecata....dar nu trebuie sa mor.... Cand voi iesi de aici le voi arata eu o batuta serioasa ca la mama acasa!
- Numai sa ies de aci! Nenorocitii d***ului! strigam eu in speranta ca ma aude cineva, dar nici eu nu puteam vorbi bine fiindca imediat am inghiti acea apa si am inceput sa sughit
Eu nu puteam sa-mi misc nici mainile, nici picioarele si trebuia sa ies inainte sa nu mai pot sa-mi tin respiratia si sa ma inec. Imi vin nervii deodata si rup lanturile de la ambele maini deodata, iar apoi tot la fel si la picioare. Incep sa bat cu mainile si picioarele in acea sticla de la incubator, insa nu ma ajuta nimeni si nici nu reusesc s-o sparg.... Eu cad sprijinita de acea sticla inecandu-ma tot mai mult cu acea apa necurata....
"Nu te poti lasa invinsa", auzeam eu o voce de femeie care mi se parea familiara si care ma desteapta.
Nu stiu de ce, dar aceste vorbe imi dau putere parca.... Sangele incepe sa fiarba in mine si simt cum mi se face tot mai cald, desi acea apa era foarte rece. Se fac aburi in acel incubator din cauza caldurii pe care o emana corpul meu, iar sticla se sparge singura pana la urma.... Acum puteam respira in voie, dar incepeam acum sa stranut. In ciuda acestiu fapt tot mi se urca nervii la cap si "izbucnesc" alergand prin acea camera dupa nenorocitii aceia. Pe unul din ei ii prind. Bine, era femeie, dar in fine.... Incep o zgarii cu unghiile si sa ii dau palme neincetat, dar sunt oprita de Hideki care ma ridica de pe ea deoarece sarisem pe ea si apoi ma duce la acel scaun cu rotile si ma pune acolo... Iar nu ma puteam misca....iar repirasem acel aer pe are nu trebuia sa-l respir. Desi stiam ca nu trebuia sa-l repir eu tot l-am respirat deoarece ma sufocam.
"Mda...stia ca eu chiar daca voi iesi de acolo tot nu voi putea fugi de la ei fiindca voi respira aer deoarece altfel ma sufocam.... Da, desteptul.... Hmph! Ce sa zic.... Mare filozof mai e si el.... Da, da! Cum sa nu! " , gandeam eu dandu-mi ochii peste cap
Unul din acei oameni se apropie din nou de mine cu o seringa cu aceiasi substanta alb-verzuie in ea si ma inteapa cu ea.... Acel lichid se raspandea ca prima data in tot corpul meu si ma facea sa am ameteli. O femeie cu parul albastru inchis vine spre mine cu ceva pe care mi-o pune la gura, iar mie mi se face mai somn si adorm acolo pe scaun.... Probabil ca o fi fost somnifer sau altceva de genul asta ce era in seringa, dar acea chestie pe care mi-o pusese la gura nu stiu daca se folosea si in spitale, dar cu siguranta acel praf se folosea ca anestezic inainte de o operatie. Nu mai stiam cum se numea acel anestezic, dar stiam ca de la el poti dormi din momentul in care il inspiri intre 3 si 6 ore....
Cand ma voi trezi nu voi stiu ce ma asteapta, dar macar stiu ca nu va fi de bine.... Astia fac un fel de experimente ciudate.... Ce vor ei de fapt sa vada? Puterea mea? Din cate am inteles cand l-am auzit pe acel om zicand ca "sa vada daca reactionez cu o anume putere pentru a ma salva" se pare ca vor sa vada reactiile mele si daca imi folosesc acea putere, insa de care putere vorbeau ei? N-am nicio idee... Sunt total in ceata.... Eram adormita pana acum, dar dintr-un motiv anume incep sa-mi pierd cunostiinta si doar un fel de alarma se mai aude pe fundal.... Oamenii se ingramadeau in camera, iar apoi....liniste totala... Imi pierdeam cunostiinta in secunda urmatoare...
.....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
Sfarsitul capitolului VIII - Rapirea & Cel de-al doilea semn
.....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
Acesta a fost capitolul 8...
Bla, bla, bla...Va doresc Lectura placuta!

Nu a fost chiar asa mare, dar sper ca mi-a iesit.... Adica putin plictisitor parca...dar in fine....

Ramasesem putintel fara inspiratie, dar am scos-o la capat pana la urma.
Mda, astept comentarii!

pus acum 12 ani

Ebina-chan
Greieraş

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 131

Hey scumpo! Imi place foarte mult next-ul, stii asta, nu?

Nu pot sa cred ce i se intampla Laylei! Chiar sunt curioasa sa aflu de ce fac experimente pe ea.
Mi-a placut mult momentul dintre Aoi si Layla, mai ales atunci cand Aoi a pupat-o pe obraz, ce duulce!
Deci Aiko a fost ce ranita.Ce scenariu de groaza

Cam atat cu comentariul meu. De abia astept nextul, sunt sigura ca o sa fie foarte interesant. Multa inspiratie si te pup dulce:-*

_______________________________________

pus acum 12 ani

Crazy.Killer
Bufniță Flămândă

Din: Iad.
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 367

Nu ma pricep la critici....si oricum nu am nici o critica.
Capitolul acesta e foarte reusit.Saraca Layla...
Astept nextu` si cat mai repede!

_______________________________________

pus acum 12 ani

Hildegard
Critic

Din: Caliacra
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 853

Salutare draga mea ! Iata am aterizat cu critic ape care mi-ai cerut-o ! ^^ Mi-a luat mult timp , deci imi ramai datoare pe veci . Sa nu mai palavragesc si sa trec la critica ^^ ! Ceea ce vezi cu albastru sunt greselile/ sfaturile in legatura cu exprimarea , iar cele scrise cu galben sunt cele de ortografie . Sa incepem , deci !

ioana_georgiana a scris:

Intunericul noptii cuprinsese totul. Eu fugeam disperata printre holurile unei cladiri inalte de aproximativ douazeci de etaje.Curentul fusese oprit de undeva din cladire,iar in anumite locuri erau ascunse bine [,]camere de filmat cu infrarosu."Pare ca nu mai am scapare de aceasta data",gandeam eu incontinuu[.]In timp ce fug pe scari aud cum apa de pe jos,care avea sa inunde toata cladirea,sarea in sus si ma uda [ cum adica sarea in sus ? Cam neclara partea asta , dar sa trec cu vederea ],iar apa de pe tavan curgea putin cate putin,picura...de parca arata timpul cum se scurge cu incetinitorul...
Ajung in sfarsit la etajul cincisprezece [,]cand ma apuca oboseala cu adevarat si ma sprijin de un perete [,]suspinand alert,dar apoi aud niste zgomote cam ciudate pe care nu le pot inca distinge. Totusi par a fi parca [ daca spui “ par “ nu mai spui si “parca “ , e ca si cum ti-ai repeta ideea ] niste pasi.
"Iar o iau la fuga! La naiba!!!";[ nu cred ca este nevoie de punct si virgula aici ] cam asta imi venea sa strig in acele momente,dar m-am abtinut si am tinut asta doar in gand [,]fiindca poate ma auzea cineva si oricum in acele momente eram in criza de timp .Pasii aceia se opresc si simt cum ceva este pus la gatul meu..
Era...un...cutit...
-Nu vreau s-o mierlesc!!!![buna partea asta

!] strigam eu calcandu-l cu putere cu tocul cizmelor mele pe acel om din spatele meu.
Ma intorc imediat si vad ca acela nu era un cutit ci un pistol,iar in acelasi timp [,]alt barbat inalt,ca celalalt,tinea lanterna asupra mea si a colegului lui. Acum macar era lumina pe acolo si vedeam cat de cat pe ce calc,cu cine am de-a face,etc...[ nu era nevoie de “etc.”]
Il vad pe acel om pe care l-am lovit putin ca ii face semne colegului sau si apoi ma reped la pistolul lui,cand primesc si eu un picior fix in fata,mai exact gura,de era sa-mi scoata un dinte sau mai multi.Acum eu fiind jos [,]el ma intoarce usor cu spatele si vru sa-mi puna ceva la maini,insa eu incerc sa-l calc pe picior si sa-i dau un pumn in burta si nu reuseste pana la urma ceea ce vroia el [ nu ti se pare cam prea “ fortata” aceasta constructie ” si nu reuseste pana la urma ceea ce vroia el” , plus de asta , inversiunile ingreuneaza sarcina cititorului . Un mod mult mai frumos si corect ar fi fost “ si nu reuseste “ ]Aud un foc de arma si apoi[ nu era mare nevoie de “ apoi “ , ideea de urmare este exprimata si de conjunctia “ si “ ] cad la pamant de bunavoie si din reflex ca nu cumva sa fiu tinta.Prea tarziu insa. Acel glont m-a nimerit un pic,doar m-a zgariat [nu stiu ce sa spun de aceasta ” m-a nimerit un pic , doar m-a zgariat “ , parca este pleonasm , nu unul direct , dar este . Puteai lasa ori “ m-a zgariat putin “ , ori “ m-a nimerit un pic “ . Plus de asta “ nimerit “ nu se incadreaza foarte bine in context , iarta-ma sa-ti spun , ar fi mers mai bine “ atins” ],deci e bine de mine deoarece se putea si mai rau de atat.In ciuda faptului ca doar ma zgariase acel glont,durea al naibii de tare! Chiar culmea! Ma ridic repede de jos,dar cad inapoi din pricina ranii provocate de acel glont.
Da,ma ranise la picior,mai exact la glezna.Se vedea ca acela care a tras mai devreme cu pistolul [,]nu avea prea multa experienta cu vreo arma[ ”cu vreo arma “ suna cam ciudat , mai usor ar fi fost “ cu armele “ si atunci te referi in general ] ,mai ales cu pistolul fiindca pana si eu am reusit sa ma feresc cat de cat,chiar daca m-a zgariat putin.Incerc din nou sa ma ridic si din fericire reusesc sa gasesc pe jos un lemn mare cu care sa ma apar si nu numai.
Cum am mai zis,ma ridic cat pot de repede si incerc sa[“-“ cratima este necesara , deoarece “ l” este pronume personal , forma neaccentuata si nu se “lipeste” niciodata de conjunctia “ sa “] l lovesc pe acel om.
Fix cand l-am nimerit pe omul[ repetitia substantivului “ omul “ este de prisos , puteai gasi un sinonim , cum ar fi ( in cazul tau ) – barbat ] acela s-a auzit tipatul aceluia pe care l-am lovit[evita “ lalaielile “ , spune scurt “ lui “ ] si un alt tipat care inca putin si ziceai ca e de o fetita [ apreciez faptul ca folosesti expresii , dar in unele cazuri , ca si in acesta de altfel , sunt sacaitoare . Nu te complica cu multe expresii , spune simplu “ un alt tipat parca de fetita “ ],iar lumina s-a stins si apoi [nu ca am eu ceva cu “ apoi “ asta , dar nu imi place in acest context , se poate elimina ]s-a aprins la loc[ “ la loc “ este o repetare / pleonasm a unei idei subintelese] dupa cateva secunde.[/color=#4682b4][ la fel si acest “ dupa cateva secunde “ ][/color]
Vad ca l-am lovit zdravan pe la umar [,] pe acel om pe la umarsi mai ceva pe la fata. [o balbaiala aici , pfoai ! ma inec in atatea “ pe-uri” si tot nu inteleg , unde l-ai lovit ? La umar sau la fata ? Sunt cam grea de cap , nu de alta ] I se scurgea sange din gura,de la frunte si de la nas. Ce sa mai zic de zgarieturi... Ma duc in spatele lui. Ii dau o lovitura cu acel lemn,care mai avea si cuie,pe la ceafa. Ma duc in fata lui.Nu cade nici acum...nu cade ...nu cade...nu cade...si pana la urma ii dau un sut la punctul acela sensibil dintre picioare(stiti voi care)[ da , stim , nu era nevoie si de acea mica paranteza ]. Ma uit putin la el si vad ca tot nu cade,iar apoi ma mai uit o data si vad ca ochii i se dusesera in sus...nu prea stiu cum...si se vedea doar alb... Acum...a cazut in sfarsit
-Naaah! strig eu la el [ nu uita de puncte , ca altfel propozitia ramane neterminata]
Acum incerc din nou sa-i iau pistolul [,]stiind ca de data asta el nu ma va mai lovi. N-ar avea cum. Il gasesc si apoi il indrept spre acel coleg al celui pe care tocmai l-am doborat mai devreme,dar plecase deja si lasase[ perfectul compus este mult mai usor de utilizat si citit , deci ti-l recomand] lanterna pe jos. Era norocul meu se pare. Si din cate se vede pe la ei se foloseste un fel de legi ca acestea "Cel mai puternic ia totul" sau "cel mai puternic face legea" sau pe scurt un fel de lege a junglei. Nici eu nu prea sunt [cam ciudata exmprimarea , ma refer ca ai inversat cuvintele si suna urat .Ordinea fireasca a sintagmei este “ nici eu nu sunt prea sigura ...” ] sigura in momentele astea. Imi alung gandurile si mi se pare ca acum calea [ ai incercat sa eviti cacofonia , dar uite ca tot de ea ai dat . Chiar daca e mai putin vizibila , ea exista . “ Ca acum calea “ suna si urat ]era libera pentru moment[daca spui “ mi se parea “ , normal ca nu mai ai nevoie de “ pentru un moment “ , deoarece , aceste sintagme exprima acelasi lucru si ar veni un pleonasm ],insa cine stie ce ma va astepta mai departe. Imi trece mie prin minte sa rup camasa aceluia de pe jos si sa-mi bandajez rana de la glezna de la piciorul drept. Dupa ce-am reusit eu[nu este mare nevoie de pronumele “ eu “ aici , ne dam seama ca tu faci actiunea ] sa-mi bandajez cat de cat rana,am plecat din nou in fuga pe holuri si scari cu lanterna in mana.Alergam ca bezmetica pe scarile si holurile acelea parca interminabile cautand neincetat o cale de scapare. Ma apuca niste dureri de cap apoi simt o durere la glezna de parca cineva mi-ar si rupt piciorul in doua,chiar daca nu stiam cum este in realitate si nici nu vroiam sa aflu. Cad din nou la pamant sau mai bine zis podea si imi scap pe jos si lanterna. Iar ma ridic de pe jos si pornesc in fuga ca mai inainte.
"Sa vedeti ca era sa uit lanterna!",imi trecea mie prin cap... Hmph! De parca cineva putea stii ce gandesc sau cineva ma putea auzi.
O iau din nou la fuga pe scari si pe holuri. Erau prea multe scari si holurile erau prea lungi. Parca mergeam inapoi crezand ca merg inainte! Parca alergam in gol! Deci de groaza pentru mine acest lucru !Imi venea sa urlu cat pot eu de tare, dar ar fi putut sa ma auda cineva si as fi dat din nou de belea[ inversiunile tale iti dau un stil greoi si ai fi putut gasi un mod mai simplu de a scrie . Cum ar fi “ dar cineva m-ar fi putut auzi ... “ ].Nu de alta,dar de obicei mi se intampla des sa intru in belele,dar se intampla si mai des sa scap / [ evita pe cat posibil repetitiile ! Incearca sa inlocuiesti “ cuvintele-problema “ cu sinonime ]
Nu se poaaateee!! Vad luminaa! Chiar daca nu prea puternica...dar tot[ “dar tot “ exprima aceeasi idee , deci pleonasm . Stii ce vreau , deci corecteaza-te si evita asemenea greseli ] lumina era.
Era lumina...lunii...?? Cine ar fi crezut ca luna straluceste atat de tare?! Of...nu mai conteaza...oricum de acum trebuie sa am mare grija deoarece s-ar putea chiar sa fiu omorata.
"Va dati seama ca liftul mergea pana pe acoperis la asa-zisul ultim etaj(care era douazeci si ar fi trebuit normal sa fie nouasprezece);iar gandeam de parca m-ar putea auzi cineva... Dar daca n-am cu cine sa-mi impartasesc aceste ganduri ce-ar trebui sa fac...
Of...delirez!!!
Ridic privirea in sus[ un mic repros , chiar daca nu pun mare pret pe greseala ta .Nu poti sa-ti ridici privirea in sus ! Normal ca in sus . Pleonasm din nou] si observ uitandu-ma la cer ca parca[nu-ti suna urat “ ca parca “ ? Lasai simplu “ ca “ si ar fi fost mai bine ] luna si stele straluceau mai tare,iar norii care acopereau stele si luna [,]cand am intrat in aceasta cladire ...au mai disparut putin. Se vedea mai bine tot cerul care era nemarginit. Ma uimea aceasta priveliste. Pentru alti oameni ar putea parea banala dar pentru mine nu este asa. Pentru mine este o priveliste superba care imi alunga toate gandurile rele.
Pe acoperis nu era nimeni...era pustiu,deocamdata,dar nu dupa mult timp se aud pasi venind dinspre usa pe care am intrat pe acoperis.
Ma temeam ca s-ar putea sa vina ei.
Dar oare de ce nu m-ar putea ei sa-mi traiesc macar o data linistita viata...??[ Huh ? Ce e cu imbarligatura asta aici ? Am stat si am meditat sa inteleg ceea ce ai vrut sa zici si mi-a picat fisa ! Corect ar fi fost cam asa “ Dar oare de ce nu m-ar putea lasa ei sa-mi traiesc macar o data linistita viata...?? “]
"Asta e tot? Acum o sa mor?";intrebari ca acestea pur si simplu nu-mi dadeau pace. Capul mi se umplea cu tot felul de tampenii care ba le credeam,ba nu le credeam...
Mintea mea imi[ odata ce spui “imi” ,este de inteles ca mintea este a ta ] era ravasita de ganduri pesimiste. Nici nu mai puteam gandi limpede deloc.[nu ti se pare cam ciudata exprimarea ? “ Nici nu mai puteam ...deloc” , adica ce ai vrut sa spui cu asta ? M-ai cam dezamagit cu aceasta exprimare ]
Ma trezeste din acest sir al gandurilor mele[,] un foc de arma tras catre cer.
- Layla,draga,nu crezi ca ar fi fost mai bine sa nu mai visezi aiurea ca intotdeauna si sa fii [un singur “i” ] atenta la ce se intampla in realitate? Aceasta realitate care ti se pare dura,desi pentru mine este corecta mereu? Esti de acord acum cu moartea ta? M-ai scuti de probleme daca pur si simplu te-ai preda si ai veni cu mine. Nu ai mai muri acum. Ai mai trai cel putin un an inchisa intr-o casa de lux. Dar se pare ca tu nu vrei asta. Tu ti-ai ales singura soarta aceasta. Si mai e un lucru. Daca n-ai fi ascultat acele discutii,convorbiri telefonice si daca nu ai fi spus Dl. Yamaguchi despre tot ce ai auzit atunci,stii foarte bine cand,atunci poate nu ai fi murit acum. Daca ai fi fost mai ascultatoare si ai fi ascultat de mine poate aveai un sfarsit mai frumos de atat. Unul intr-o vila de lux,nu intr-o cladire parasita si de-a dreptul darapanata cum e aceasta.[ideea o puteai incepe cu un nou alineat , ca replica personajului este destul ampla ] imi spune un barbat unpicut[ aici este aceeasi chestie ca “ un pic” . Nu se scrie “ unpicut” sau “umpicut” , aceste cuvinte nu exista . Forma corecta a structurii este “ un picut “ . “Picut “ vine de la “ pic”] mai inalt decat mine,cu chelie deja,imbracat la patru ace si cu o gramada de bogyguarzi in jurul lui si oameni de afaceri[ nu era nevoie sa precizezi si oamenii de afaceri. Nu sunt ei importanti aici . ] ,printre care si tatal al carui om vroia sa ma vanda pe o suma mare de bani care ii revenau asa-zisului meu tata,iar eu n-am acceptat desigur . [ o balbaiala mare ! Nu se intelege nimic din ceea ce vrei sa ne comunici . Iti propun o varianta mult mai usoara “ printre care si tatal celui care vroia sa ma vanda pe o suma de bani care ii revenea tatei “ . Si partea cu care “ eu n-am acceptat desigur “ nu este deloc necesara si nici nu te-ai exprimat corect
Dar aici nu prea[ “prea “ nu are rost aici . Nu se foloseste in orice contexte , acest “ prea “ ] era vorba de vointa mea [,] fiindca tatalui meu nu-i pasa deloc de acest lucru. Bineinteles [,] eu nu primeam niciun ban [,] in schimb [,]daca acceptam [,]ma duceam acolo de bunavoie. Daca nu vroiam [,] nu conta. Oricum eram vanduta deja [.] daca nu fugeam de acasa,cum am fugit acum cateva luni cu de toate de acasa.[ din nou , o exprimare care ma dezamageste ] Adica am fugit cu bani,bunuri materiale,valize de haine si pungi cu pantofi,valize cu bani care erau ascunse intr-un seif cu un cod pe care decat[ suna mai bine “ numai “ , in acest context ] el il stia(sau asa credea el),o masina care era cea mai scumpa,de calitate,foarte spatioasa,cu geamuri negre prin care nu vedeai nimic,cu o viteza inimaginala si foarte rezistenta si multe,multe frigidere[ “frigidere cu haine “ ? O.O Interesant ... ma intreb cum se numeau de fapt ] din acelea mai mici cu haine. Mai fugisem si cu cateva arme si cartuse pe care le-am gasit intr-o magazie numai cu lucruri din acestea[ vai da cu cate lucruri a fugit Layla ! La cate mi-ai insirat , aveam impresia ca se muta , nu alta !

]. Acea magazie era in spatele unui perete pe care a trebuit sa-l daram cu o masina de-a tatei. Din nou facusem atunci galagie mare. Norocul meu ca tata nu era atunci[ ori scapi de primul “ atunci “ , ori de acesta la care m-am oprit . Cu amandoua nu se poate ] acasa,ci erau doar cativa bodyguarzi tineri,fara experienta,insotiti de un bodyguard care lucra acolo de mult,unul singur cu experienta,doar unul...

[ Hopa ! Dialog ?! Nici nu mi-am dat seama , daca nu ai scris cu litera mare si nu ai lasat spatiu intre cratima si vorbele personajului . Am sa fac eu asta pentru tine ]- Nu sunt de acord cu moartea si nici nu voi fi! Cum poti spune asa ceva?! Pana la urma ce ti-am facut eu tie? De ce ma urasti atat de mult?!! Tata...cum poti sa-mi spui ceea ce mi-ai spus mai devreme??? Daca tu nu vroiai sa ma vinzi atunci [,]eu n-as fi facut ceea ce am facut! Eu n-am vrut sa ascult acele conversatii insa tu mi-ai dat de banuit ca ceva se intampla. Eu am incercat doar sa aflu! Nu as fi spus la nimeni probabil. Daca nu ai fi incercat sa ma omori trimitand acel asasin atunci si daca nu ai fi incercat sa ma vinzi nu as fi fugit! Eu nu stiam nimic pana acum cateva luni! Stii foarte bine asta si totusi tu... nici nu apuc sa mai zic nimic fiindca il vad pe el ca se repede sa scoata pistolul si apoi trage cu el,iar eu fiind oarecum[ evita sa pui cuvinte acolo unde nu trebuie ! Nu suna frumos si reprezinta o piedica in citire ] pe faza trag si eu cu pistolul in el.
Scot imediat tipat puternic. Unul atat de puternic incat s-a auzit pana si la acei oameni de jos,de pe strada aceea care se pustii tot mai mult din clipa in clipa.[ Daca spui “ tot mai mult “ , se subintelege ca e “ din clipa in clipa “ , deci nu mai repeta structuri ca iese totul nasol ]
Simt cum mi se incetoseaza vederea putin din cauza durerii ranii[“din cauza durerii ranii “ suna foarte ciudat si complicat pentru cititori . Un mod simplu , cu care sa nu e bagi in ceata , este eliminarea “durerii” din structura ta ] provocate de el.
Ma nimerise pe la coaste,aproape de ficat,si mai grav de sirea spinarii.
Imi deschid bine ochii si ciulesc bine urechile,iar apoi il vad pe tatal meu in picioare,neavand nimic [,] ci injurandu-ma in feluri foarte vulgare,cuvinte pe care nu as putea sa le repet vreodata.
-Tu c...a mica! Ingenuncheaza! M-ai tintit la fata! Mi-ai zgariat fata! Cum ti-ai permis?!
Aud cum tatal meu mai zice ceva [,]dar nu aud.[ pai ori auzi , ori nu auzi ? Stiu ce ai vrut sa faci , dar cu parere de rau te anunt ca nu ti-a prea iesit ! Iata un fel simplu si usor de a scrie “ parca tatal meu mai vroia sa spuna ceva ,dar nu i-am deslusit vorbele ]
Dupa aceea il vad pe tatal acelui om la care[ caruia ] vroia sa ma vanda ca scoate pistolul si il indreapta spre mine. Aud din nou un foc de arma... De data aceasta mi se incetoseaza vederea din clipa in clipa.[ cum adica “ din clipa in clipa “ ? Poate “ din ce in ce mai tare “ si daca ar fi asa , atunci renunta la “ de data aceasta “ ] Simt o durere in piept,una foarte puternica... Simt cum ma sufoc,cum mi se taie respiratia... Mi se parea ca vad stelute mov si verzi...de toate culorile in acele momente. Cad in genunchi tinandu-mi mana de gat [,] deoarece nu mai puteam respira si nu mai stiam de ce. Oare imi nimerise si plamanii?? Ma infricosa gandul ca o sa mor. Nu vroiam sa mor! Eram oricum prea tanara [,] la doar 14 ani neinpliniti [ inainte de b sau p se pune m[/.i]],adica mai exact 13.[ din nou pleonasm ! Renunta la anumite cand simti ca e prea incarcat textul ! In cazul acesta , renunta la “ adica “]
Ma uit in spatele meu si vad masini care trec in graba,la fel si oamenii care de acolo pareau furnici,chiar daca unele aproape minuscule. Ma tin de ceva sa nu ma prabusesc tocmai acolo. Nu trebuia acela sa fie sfarsitul meu,nu putea sa fie atata tot viata mea! Daca era asa [,] atunci mai bine nu ma nasteam! Mai bine nu ma nasteam si nu traiam viata asta mizerabila!
Ma gandesc sa sar,sa scap odata de viata asta,dar ma razgandesc de frica.
- Nu pot nici macar sa ma sinucid?! Nici macar atat/! Sunt inutila! Mai bine as muri acum sufocandu-ma sau zdrobindu-ma de asfaltul de la parter,de asfaltul pe unde mergeau acele "furnicute".
- Daca vroiai sa mori sareai de bunavoie! Daca vroiai sa traiesti mergeai de bunavoie la acel barbat! Daca vroiai sa fii omorata de la nastere atunci este reciproc. Nu vrei sa sari [,] nu...? Atunci te ajut eu! Imi va face o deosebita placere sa te ajut sa ajungi langa mama ta in ceruri! Ea a fost omorata asemeni tie! Vei vedea pe pielea ta cum s-a simtit ea! Vei vedea pe pielea ta ce inseamna acea durere! imi spuse tatal meu zicandu-le la doi dintre bodyguarzi ceva la ureche
Acei bodyguarzi se apropie de mine si unul dintre ei ma ia de o mana,iar al doilea ma ia de cealalta mana[ simplu “ luandu-ma de maini “ si ai terminat toata tarasenia ] . Ei ma ridica si ma arunca dupa balustrada acelei cladiri tinandu-ma putin sa vad ce inaltime era de acolo pana jos. Inainte sa cad l-am vazut pe tatal meu ,pe care nu stiu daca ar trebui sa-l mai numesc asa,zambind si apucandu-l rasul, iar in acelasi timp facandu-mi cu mana.
Eu cadeam rapid... Parca as fi cazut in gol[ simplu “de parca ar fi fost in gol”] de nu mai ajungeam jos,la asfalt [,] pentru a ma zdrobi cu totul...
Nu vedeam mai nimic clar... Ochii mi se inchid incetul cu incetul...
Ma ia un fior de gheata...imi zboara pana si parul,iar pielea mi se face ca de gaina...
Imi era frica,foarte frica.Aud o voce de baiat sau barbat,nu puteam distinge de care era,insa stiam sigur ca nu era de femeie sau de fetita. Mi se sopteste ceva la ureche,dar nu inteleg absolut nimic.Deodata cuvintele-i devin clare si pot intelege vorbele lui,care erau spuse cu o calmitate extraordinara,desi era si el in cadere libera...
- N-ai vrea sa mai traiesti...? N-ai vrea sa te razbuni...? Nu a fost prea mult ceea ce ti-au facut ei...? Au incercat de atatea ori sa te omoare... Nu ai vrea sa traiesti vesnic,sa ai mereu aceasta frumoasa infatisare tanara? Nu este tentant chiar deloc? ma intreaba el[.]
Acele lucruri pe care le spusese devin clare,acele lucruri mi le doream din tot sufletul meu,dar...mi-era frica...
Eu stiu ca pentru orice exista un pret,deci daca accept si mi se indeplinesc aceste dorinte cu siguranta exista un pret cu masura...
Acele lucruri pareau aproape imposibile,dar nu stateam in acele momente sa ma gandesc prea mult,momente in care eram in criza de timp. Daca gandes prea mult si astfel pierd timpul [,] atunci as ajunge in mai putin de un minut zdrobita de asfalt,cum isi doreste barbatul acela care m-a facut pe mine,dar m-a urat dintotdeauna din nu stiu ce motiv.
- Ai putea sa faci tot ceea ce iti doresti daca ai accepta ceea ce ti-am spus,dar daca nu vrei...atunci nu va mai ramane nimic din tine peste cateva secunde... si apoi incepe el sa numere descrescator de la patruzeci la unu.
Eu dau din cap in sens ca accept si apoi ii spun un "da" inabusit de plansete de frica si suspine.
Simt din nou durerea in tot corpul din cauza tuturor ranilor mele.
Iar mi se incetoseaza vederea... Incep sa vad alb... Incepe sa ma cuprinda fiori de gheata tot mai mult...pana cand...o caldura imensa vine dinspre corpul acelui baiat cand ma ia in brate. Corpul lui care pana acum a fost rece ca gheata acum este foarte cald.
Ma imbratiseaza calduros si se apropie tot mai mult de gatul meu. Simteam din nou durere... Oare asa avea sa fie toata viata mea pana la sfarsit? Mereu am suferit si se pare ca sufar pana in ultimul moment al vietii mele...
"Viata ta nu va avea sfarsit",aceste cuvinte imi rasunau in cap de parca mi-ar fi zis la ureche acel baiat aceste cuvinte.[ cam ciudata exprimarea , dar sa fie de la mine si sa nu reprosez]
O intepatura ma face sa tresar si sa ma sperii. Simteam ca de pe gatul meu se scurgea ceva foarte cald,chiar fierbinte... Nu stiam ce e...nu imi dadeam seama de niciun fel...nu stiam ce mi se intampla,eram pur si simplu pierduta in cruda realitate despre care imi tot spunea tata sau pur si simplu mi se parea ca realitatea aceasta e doar un cosmar care poate nu avea sa se termine.Eu[ verbul “ am privirea “ ne ofera deja informatia ca este vorba de tine , deci evita sa pui de multe ori “ eu, eu ,eu “ ] am privirea lasata in jos. Observ eu[vezi ce zic ? Si acest “ eu “ este de prisos ] ca el s-a indepartat in acest moment de gatul meu. Vreau sa-l privesc pe el...[ din nou repetitii , m-am saturat de ele ! Evita-le pe cat poti ! Nu sunt bune de nimic . Aici ai repetat pronumele personal “ el” , suna enervant ]
Cand imi ridic privirea [,] vad cum el[ nu suntem prosti ! Stim ca “ el “ face actiunea ] se uita la mine si ma "studia",iar apoi un lucru ma infricoseaza...
Vad ca ceva rosu ii murdareste fata lui perfecta de parca n-ar fi reala. Oare este sange? Sau poate altceva? Ma uit inca o data la el...
Il privesc si ii vad ochii aceia sangerii precum este acel lucru ce-i murdarea fata. Poate chiar[ acest “ chiar” este complet inutil , renunta la el ] temerile mele erau adevarate.Ochii mi se incetoseaza [,] cred ca pentru ultima oara si mi se inchid cu incetinitorul,iar de data aceasta pentru mine prea multi de [i]eu mineal meu parea ca nu mai am scapare din calea mortii.Eu[color=#4682b4][ din nou “ eu “ ? Stii ca suna enervant , deci schimba-te in bine ! ] cad intr-un "somn" adanc... Imi pierd cunostiinta acum...[ evident ca acum , ca nu maine ]
Oare am murit...?

Deci , sa incepem cu greselile care ma obsedeaza pe mine . In primul rand , faci foarte multe pleonasme , ceea ce este enervant . Repeti de prea multe ori ”eu””mine” si altele . Ai greseli de exprimare , care mai de care mai iritante . Te-as sfatui sa renunti la unele cuvinte , asta ca sa nu iti creezi un stil atat de greoi al scrierii . Si noua , cititorilor ne vine mai greu sa citim cu atatea cuvinte inutile si pleonasme .
Asta a fost pentru unitatea frazeologica . Acum cea artistica .
Inceputul promitator . Ai prezentat o parte din personaje , locul destul de bine precizat , cu timpul este treaba mai complicata . Nu-mi dau seama cand se intampla . Descrierea este ampla , deci buna . Dialogurile sunt cam lungi , dar nu este tot timpul un defect . Destul de bine !

ioana_georgiana a scris:

Alergam si tot alergam...fara oprire...
"Parca am mai fost aici...",acest gand ma bantuia necontenit.
Erau holuri interminabile,scari multe si...o cladire de douazeci de etaje.
Stiu ca am mai fost aici,dar nu pot sa-mi aduc aminte cand am mai fost.[ parca era suficient “ nu-mi aduc aminte cand “ ]
Mintea imi era golita parca de fiecare data cand eram in locul acesta.
Vad din nou aceiasi oameni pe care i-am mai vazut. Unul care era in spatele meu,sau mai bine zis al unei clone de-a mea cred...si unul cu o lanterna.
Cum am ajuns eu din nou aici oare? De ce nu ma vad ei si o vad doar pe cealalta fata care seamana leit cu mine.
Acea fata care se presupune ca sunt eu , facea intocmai ceea ce am facut eu in acea noapte blestemata.
Acea noapte pe care nu o s-o pot uita nicioadata.
"Clona" mea,o fata cu parul lung,saten inchis,imbracata intr-o camasa gri,cu niste maneci care erau "decupate" mult in zona umerilor si[ar fi mers mai bine “ ce se prelungeau”] se prelungeau pana la degete[ mai bine suna “pana la incheieturi “ sau “ pana la maini “ , sa nu repetam cuvinte degeaba] precum niste manusi fara degete. Manecile erau rosii.
La gat mai avea o cravata rosie,la fel ca manecile. Acea "clona" avea pe ea si o fusta plisata visinie,adica de o culoare putin mai inchisa decat manecile si cravata,iar in picioare avea niste ciorapi lungi,peste genunchi de aceeasi culoare cu cravata si niste cizme gri(precum camasa) nu prea lungi,decat pana la gamba.[nu e nevoie sa zici ca sunt “ ca si camasa “ sau “ cravata” , pur si simplu impiedica cititorul in a-si imagina vestimentatia]
Era imbracata la fel ca mine in acea noapte.
Vad tot ce s-a intamplat atunci , de parca s-ar derula un film in fata ochilor mei.
Vad atunci cand m-a nimerit acel glont[poate “glontul” , pui prea multe cuvinte care pot fi usor inlocuite sau eliminate] si[nu era nevoie de “ si” , repetam de prea multe ori . Stii ca suna urat ] apoi s-a stins lumina si s-a reaprins dupa cateva momente,apoi cum eu il lovesc pe acel om cu lemnul si cum ii dau un sut.
Vad tot ce am patit in acea cladire devastata. Atunci cand alergam pe scari si pana la urma ajung si pe acoperis. Retraiesc acele momente ingrozitoare care m-au facut sa cred din tot sufletul meu ca nu pot avea incredere in nimeni si ca nu sunt acceptata nicaieri.
Acele momente in care am simtit ca vreau sa-mi iau viata,in care mi-am pierdut orice gram de fericire pe care il mai aveam.
Daca as putea da timpul inapoi as schimba totul. Daca as putea face ca eu[nu era nevoie si de acest “ eu “ , ne dam seama ca de tine e vorba . Fara el ar fi fost mult mai bine] sa nu ma fi nascut atunci asta as face si n-as mai sta pe ganduri. Decat o viata ca asta ,mai bine deloc.
Privesc cum purtam acea conversatie cu tatal meu si apoi...vad cum cad si eram in agonie...
Pana cand salvarea mea a venit.[mergea mai mult o virgula , decat punct] Salvarea care probabil avea un pret imens,desi eu nu stiam care era acela.
Cum vad aceste lucruri , simt cum eu[nu mai pune “ eu” pe oriunde , ca ne incurca inca un element in fraza >.<] ajung de pe cladire de unde priveam eu[iar “eu” ? M-am saturat de ele ] pana acum,in locul acelei clone a mea. Simt aceeasi durere pe care am simtit-o in noaptea aceea si[ca sa nu suporti urmarile folosirii acestui “ si” , poti sa inlocuiesti cu o virgula ] apoi vad cum el se indeparteaza si ma lasa singura sa cad. Ma zdrobesc de asfalt si[si aici virgula era mai buna] apoi aud o sirena de la o ambulanta care se auzea[ aud , auzea , nu suna cam ciudat ? Un mod simplu de a scrie “ aud o sirena [u]de ambulanta care suna din ce in ce mai tare[u]] tot mai tare,apoi...totul negru...
- Nuuuu! Nuuuuu! Nu se poate!! Huh? Ce? Ce? Ce s-a intamplat? A fost un vis?! Dar parea asa real la sfarsit si totusi...doar un vis...? vorbeam eu singura
Eu [ prea multe “eu-uri “

, mai slabeste din ele

, scuza-mi expresia ]eram de-a dreptul speriata si in acelasi timp confuza... [ evita sa incepi fiecare propozitie cu alt alineat , lucrul asta ma enerveaza si nu cred ca sunt singura ]
Ma apuca durerile de cap din nu stiu ce motiv...
- Hmph! Asta imi mai lipsea! mormaiam eu[fara eu] nervoasa
Privesc apoi in jurul meu deoarece o lumina puternica imi atrasese atentia. Nu stiam nici macar ce mi s-a intamplat,darămite unde sunt acum.[semnul intrebarii , este o intrebare totusi ]
Era o camera goala ,cu toti peretii albi,iar pe alocuri se mai zarea mucegai. Se vedea ca acea casa era foarte veche.
Cine stie unde eram eu acum. Gandul ca poate sunt moarta ma inspaimanta. Gandul ca s-ar putea sa patesc ceva imi dadea fiori si ma facea sa ma strang gramada in pat,cu picioarele aduse pana la piept si ma facea sa strang foarte tare acel cearsaf alb de matase cu care eram invelita.
Pe obrazul meu cad usor lacrimi calde,care peste putin timp imi inunda fata,cat si perna deasemenea[doua cuvinte diferite , nu le unii ].[ nu mai spune “de asemenea “ cand pui “ cat si “ , e ca un pleonasm]
Era o liniste deplina in acea camera,iar din afara nu se auzea nimic,cel putin de acolo de unde eram eu, nu auzeam absolut nimic.
Parca eram in pustietate sau parca eram intr-un loc nelocuit inca.[mai ,mai ,mai , alineatul ! Ai grija de la el , nu mai lasa asa multe alineate]
Simteam ca nu mai pot sa ma misc.[virgulele ar fi fost mai bune] Intepenisem. Imi era frica si nu stiam de ce.
Imi era frica sa imi intorc capul.[iar spatiu lasat degeaba !]
Ma acaparase complet frica.
Confuzia era lasata deoparte in aceste momente. Frica ii luase locul.[ ca sa nu faci repetitii , inlocuieste cuvantul “ frica” de aici , cu teama , spre exemplu]
Vreau sa ma intorc sa vad cine e,dar mi-e prea frica.
Simt apoi ceva rece ca gheata pe umarul meu. Acest lucru face ca tot parul din cap (si nu numai) sa mi se zbarleasca[zburleasca ] la fel ca la o pisica speriata.
Imi intorc usor privirea si vad cum din camera iesea o silueta neagra printr-unul din pereti.
Nu am putut sa spun ce fel de silueta[evita repetitiile , incearca sa elimini pur si simplu cuvantul problema sau sa il inlocuiesti] era deoarece nu-mi dadeam seama. Ma linistea gandul ca ceea ce a fost a plecat.
Ma uit eu[renunta la eu] mai atenta la peretele pe unde a iesit acea silueta intunecata si observ ca in perete i se impregnase putin silueta[of , iar repetitii . “Ii ramase urma pe perete “ , simplu si usor],adica mi se parea ca vedeam pe perete forma corpului acelei umbre,daca pot s-o numesc asa...
Imi adun puterile si imi fac curaj sa ma ridic din pat.
Imi pun picioarele pe podea ca nu exista niciun parchet sau linoleum. Era doar piatra rece. Imi pun picioarele acolo si apoi ma ridic in picioare. Simt ceva la picioare,acel ceva care mi-a atins mai devreme umarul. Ma cuprinde frica,iar tot curajul de mai devreme imi dispare instantaneu.Simt ceva la picioare cum incearca sa ma traga undeva in acea podea,daca o pot numi poadea,de piatra.
Din instinct incerc sa fug. Saream si fugeam prin camera.
- Pfiuu! Am scapat! strigam eu usurata sarind o singura data ca sa ajung in pat mai repede.
Imi fac din nou curaj si incerc sa ma dau jos din pat. De data asta nu mai pun piciorul aproape de pat ,ci sar direct in mijlocul camerei.
Imi iau avant si...BOOM! Am sarit. Totul parea acum sigur. Ma uit la mine,intr-o oglinda care a aparut ca din senin pe acolo si observ ca eram imbracata intr-o camasa de noapte alba,din matase si dantelata pe alocuri. Camasa aceea era cam pana la genunchi,dar parca un pic mai scurta cu cativa centimetri.
Ma privesc mai bine si observ cateva trecand cu privirea de jos in sus,niste detalii care nu pot ramane neobservate. Aveam parul foarte lung,un pic mai jos de fund si culoarea parului meu era de un argintiu superb. Ochii mei erau sangerii ca ai acelui baiat pe care l-am vazut in acea noapte blestemata. Nu stiam de ce arat in felul acesta.
Ma privesc mai bine si observ inca un mic detaliu. Care e acela? Ei bine,e in legatura cu dantura mea. Aveam doi colti crescuti,care erau mai mari decat toti dintii mei si care erau foarte ascutiti. [“care erau mai mari si ascutiti decat ceilalti dinti” , mult mai simplu]Vad ca nu erau in momentul asta asa curati acei doi colti. Un colt era intr-o parte si unul in cealalta(cam evident asta). Ceva rosu,despre care aveam o banuiala ce este,imi murdarea coltii abia crescuti. Cel putin asa credeam eu,ca sunt abia crescuti. Poate chiar asa era... Nici eu nu aveam de unde sti...
Oare ce am devenit? Nu ma mai recunosc? Asta sunt eu? Nu-mi vine sa cred...
Simt de data aceasta o caldura in spatele meu si privesc cum apare ca din nimic un baiat cu parul negru,atat de negru incat nu-ti venea sa crezi ca exista un asemenea om care sa aiba parul de asa o culoare. "Dar daca nu era un om? Daca totul nu era ceea ce pare?",gandurile acestea imi zburdau prin cap.
Ma uit in oglinda in care ma reflectam eu si acel baiat si[si virgula ar fi fost mai buna aici ] observ ca el avea ochii sangerii,precum ai mei in aceste momente. El are ceva in mana.
Era un lantisor. Mi-l punea la gat,iar eu eram in acele momente inghetata parca.
Se apropie tot mai mult de gatul meu. Mi se face tot mai frica,iar inima "imi sta in loc" cand ii vad coltii,la fel ca ai mei,apropiindu-se de gatul meu...incetul cu incetul...
Vad cum isi infiinge acei colti ascutiti in gatul meu firav...
Durea...chiar foarte mult,insa impietrisem acolo de teama.
De pe gat mi se scurgeau firicele de sange care imi murdareau camasa cu care eram imbracata.
Se indeparteaza dupa cateva secunde "bune"(adica multe) si apoi imi sopteste ceva la ureche.
- Ai primit ce ti-ai dorit,vezi? imi zice acel baiat
- Ce am primit...? Ce s-a intamlat cu mine...? Cine esti tu...? intreb eu confuza si speriata
- Nu ti-ai dat seama? Tu ai primit in momentul cand te-am muscat viata vesnica si aceasta infatisare pentru totdeauna. imi raspunse brunetul
- Ce am devenit?? Sunt umana la felul cum arat? intreb eu[din nou “eu” ?] fara vlaga si inghitand in sec
- Nu mai esti umana. Iti poti recapata infatisarea umana oricand vrei,dar acest lucru doar pentru doisprezece ore pe zi. Repet,doar daca vrei. Normal,cand mergi pe afara ar trebui sa mergi in forma ta umana fiindca daca mergi cum esti acum vei atrage priviri si totodata probleme. Acel lantisor pe care ti l-am pus la gat este un cadou de la mine.
- Doar atat...? intreb curioasa din nou
- Cat timp porti acel lantisor ti se va atenua setea de sange.[mai buna virgula Insa nu iti va disparea total. Cat timp acel pandantiv este alb este totul okey,dar daca se inroseste inseamna ca s-a terminat timpul in care isi putea face efectul. Acum ar trebui sa ti-l dai jos fiindca , azi nu vei pleca nicaieri astazi[ azi si astazi ? Nu e repetitie ? ]. Dat fiindca acum esti un vampir va trebui sa bei sange de la mine periodic ,deoarece este datoria mea sa iti potolesc setea. Nu te pot lasa sa bei sangele oamenilor. Vom avea amandoi probleme in acest caz. imi spune baiatul calm
- Leyla-hime,te rog...(hime=printesa) spuse baiatul dandu-si la o parte acel guler care ii acoperea gatul si facandu-mi semn sa ma apropii
Nici prin gand nu-mi trece sa ma apropii.
Il vad cum cu degetele sale isi face o zgarietura pe gat de unde incepe sa se scurga sange.
Acela parea acum un miros minunat. Atat de gustos mirosea. Poate parea ciudat,dar chiar asa era,ceea ce ma mira si pe mine.
Nu mai pot rezista si ma apropii de gatul lui de unde se scurgea sange.
Imi infing coltii acolo unde se zgariase el si incep sa ma beau necontenit. Nu mai putusem sa ma abtin absolut deloc.
La inceput ezitasem,dar nu stiam ce pierdeam. Era ceva de-a dreptul minunat.
Totusi parca nu mai eram eu. Parca eram alta persoana.
Totul era clar acum. Nu mai eram umana.
- Layla-hime,time minte ca nu ai voie sa spui la nimeni ceea ce esti.
- Am inteles... [in loc de punctele de suspensie puteai folosi virgula] spun eu dandu-mi jos lantisorul acela
- Il vei tine tu sau... dar ma intrerupe baiatul
- Nu,nu-l voi tine. Tu va trebui sa il pastrezi in permanenta cu tine. Bineinteles cu mici exceptii pe care nu cred ca e nevoie sa ti le mai spun. imi raspunse el
- Layla-hime,Hikaru-sama,masa este pregatita! Va rog sa poftiti la masa si dumneavoastra! striga un om care era de partea cealalta a singurii usi din camera in care ma aflam
- Venim imediat! raspunse baiatul acela brunet care se pare ca-l chema Hikaru
- Layla-hime,o sa te rog sa vii cu mine pentru a te schimba de aceste haine. Nu poti lua masa imbracata asa. imi zise Hikaru conducandu-ma catre un perete
- Inainteaza! Nu vei pati nimic! zise brunetul zambindu-mi bland si luandu-ma de mana
Eu in acel moment am rosit in obraji. Bine macar ca Hikaru nu a observat acel lucru.
El ma conduce undeva prin acel perete. Cand am pasit si am intrat,defapt nu prea stiu sigur ce-am facut in acel perete,am vazut totul negru in fata ochilor.M-a apucat teama asa ca mi-am inchis ochii. Ma simteam de parca treceam inot un lac,adica ma simteam uda.Observ dupa cateva secunde ca am ajuns in alta camera. Aceasta camera era una frumos mobilata. Peretii erau tot albi,dar nu aveau mucegai deloc. Era o camera pe care un om normal putea doar sa o viseze si nu sa o vada in realitate,in fata ochilor sai.Nu era prea sofisticata,dar era foarte frumoasa dupa parerea mea.
Hikaru ma lasa putin sa astept si apoi scoate dintr-un sifonier mare o rochie alba,lunga pana la podea,cu umerii goi (tip bacuta) si cu doua bretele tot albe care se vad de parca ar avea un maieu din acelasi material din care e facuta rochia (in mare parte) pe dedesupt.
Rochia aceea mai avea in zona bustului un fel de panglicuta rosie,mai micuta(din punct de vedere al latimii) pe care ori o mai strangeai ,ori o mai largeai, in functie de cat de mare sau mic este bustul.
Rochia era frumos asezata pe un cuier.
Imi da mie sa tin rochia,iar el scoate dintr-un alt dulap o pereche de pantofi argintii cu un toc de 10 centimetri.
Pantofii aceia aveau o floare alba in capat(unde trebuiau sa fie degetele de la picioare).
- Te rog,schimba-te de aceste haine. Eu te voi astepta la usa. imi spuse Hikaru
- Bine...[din nou virgula mai buna] ii raspund eu[elimina ei] mirata de ceea ce am primit de la el
Incep sa ma schimb in acea rochie superba . Dupa ce mi-am luat rochia pe mine urma sa ma incalt cu acei pantofi superbi.Dupa ce m-am imbracat am deschis usa si l-am vazut pe Hikaru care ma astepta acolo.El[nici aici nu era nevoie de “el” , ne dam seama din context ca e vorba de Hikaru] imi da o mana si plecam impreuna pe un hol lung si luminat[puteai sa nu mai pui “luminat” , ca aceeasi idee era exprimata de “ lumina zilei” ] doar de lumina zilei.
Intr-un final ajungem in fata unei usi din capatul acelui hol. Hikaru deschide usa si ma lasa politicos sa inaintez inaintea lui.[sa “inaintezi inaintea lui” ? Nu suna cam enervant ? Poate ar fi sunat mai bine “ inaintea lui”]
Am vazut multe fete necunoscute. Nu cunosteam pe nimeni.[puteai sa renunti la aceasta propozitie , e de-a dreptul inutila. Iarta-ma ca iti spun .]
Eu si Hikaru ne asezam la masa.
- Layla-hime,permiteti-le dumnealor sa se prezinte. imi zice un domn care parea sa fie majordomul lor.
- Buna,Layla-hime,eu ma numesc Rin. Incantata de cunostiinta! imi spune o fata blonda cu parul prins in coada si imbracata intr-o rochie neagra
- Salut! Eu sunt Keichi! Daca te intrebi cati ani am sa stii ca am doisprezece. imi spuse un baiat cu parul argintiu si ochii aurii precum razele soarelui
- Mda,buna...Layla-hime...incantata de cunostiinta. Ma numesc Aiko... primesc eu din nou un raspuns de la o fata roscata cu ochii violet
- Si in sfarsit eu!!! Pe mine ma cheama Shiro!! Ma bucur sa te cunosc! imi atrase mie atentia baiatul(Shiro adica)<-- nu era nevoie de paranteza asta
Shiro era un baiat cu parul blond si ochii albastrii precum cerul senin.
Te puteai pierde usor in ochii oricaruia de acolo. Erau de o culoare unica.
- Scuzati absenta a catorva care si-au permis sa lipseasca astazi de la masa. Ii veti cunoaste si pe aceia absenti cand vor fi aici,Layla-hime... spuse acel majordom
- Sa incepem sa mancam acum ca ne-am adunat cu totii!
Ceea ce era in farfurie era...somon... Super! N-am mai mancat de mult si chiar imi place somonul!
- Pofta bunaa la toti!! le uram eu[nu mai pune eu] celor de la masa care imi aruncau priviri care mai de care mai ciudate[vad ca uiti de punct . Nu e bine !]
Nu mananc nici jumate din portia mea ca eram deja satula...spre mirarea mea...[nu e nevoie de punctele de suspensie aici ]
Ma ridic usor de la masa si ma scuz,apoi plec in camera mea care nu mai aveam habar unde este...[nu inteleg de ce pui atatea puncte de suspensie ,cand tu ai nevoie de virgule ! Punctele de suspensie se pun cand doresti sa arati ceva sentimente .Nu le pui oriunde !]
Nu mai era acelasi hol pe care am venit,era altul...altul pe care nu-l stiam...
Nu cred ca mai stiu sa ajung inapoi in camera mea...
Inaintez tot mai mult.
"Parca nu ajung nicaieri...",imi ziceam eu in sinea mea...
Mergeam si iar mergeam...
- Inutil...oricat merg nu ajung nicaieri! strigam eu pe acolo[iar ai uitat de punct ? Trebuie sa il puna altii ?]
Mi se face din nou frig...
Simt acelasi fior rece pe care l-am simtit atunci cand m-am atins acea silueta neagra
"Oare ce am sa patesc daca nu plec mai repede de aici?",imi trecea mie prin cap...
Imi era frica...nu stiam ce avea sa patesc...

Acum observ ca folosesti prea multe puncte de suspensie . Ti-am mai spus si o repet ca nu trebuie sa le pui peste tot ! Doar acolo unde vrei sa pui accent pe un sentiment , emotie .Cu pleonasmele ai luat-o mai usor .
Asa , observ ca nu pui deloc puncte dupa ce termini vorbele personajelor. Nu mai pune peste tot “ eu” , “mie” sau “pe mine” . Deja mi s-au pus pe creier aceste cuvinte . Oricum , eu iti urez succes in continuare si nu stiu ce fac cu criticile pentru urmatoarele capitole. Chiar nu stiu , oricum mai vorbim .
Te pup

Modificat de MaryLoveEverybody (acum 12 ani)

_______________________________________

Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Layla P.O.V.

* O saptamana mai tarziu *

Ochii dau sa mi se deschida , dar se inchid la loc. Dintr-un motiv necunoscut nu pot sa-mi deschid ochii, desi as vrea. Cand am avut ochii deschisi cu putin timp inainte am zarit doar oameni care faceau ture in jurul meu si din cand in cand se uitau la mine cu o expresie cat de cat miloasa , dar totodata dezgustata. Acolo nu pare sa ma accepte cineva, cel putin deocamdata. Nu-i condamn, nici eu nu-i suport pe ei fiindca mi-au luat libertatea in urma cu o saptamana, dar nu-i nimic. Las' ca ies cumva de aci! Si asa am prieteni care sunt dispusi sa ma ajute, deci nu voi ramane pentru totdeauna in acest loc. Intrebarea ramane: Ce aveau sa-mi faca in continuare?
Dupa scurt timp camera se intuneca din ce in ce mai mult si nu-mi mai pot vedea nici macar mainile. Pana acum am stat ore in sir, singura, intr-o camera aproape goala, dar iluminata. Oricate intrebari le-as fi pus pana sa ajung in acest loc destul de intunecos nu mi s-a raspuns la niciuna dintre ele. Nu stiu ce vor de la mine si nici macar ce vor sa-mi faca in timpul cand sunt in "custodia" lor, dar nu cred ca va fi ceva de bine. Acum sunt intr-un loc mai rau decat camera aceea. Nu pot vedea unde sunt fiindca obscuritatea domina. Ma simt tot mai nesigura de locul in care sunt. O camera nu are cum sa ma faca sa imi pierd echilibrul si sa cad pe jos... Probabil o masina, dar nu se aude nimic de afara.
Nu pot sa nu ma gandesc la cum se simte Hikaru din cauza mea in aceste momente. Probabil e ingrijorat, suparat si se invinovateste pe sine insusi. Nu-mi place cand e suparat , devine ingrijorat si se invinovateste pe sine. Cand se supara parca mi se pune o piatra pe inima, iar cand e ingrijorat si se invinovateste singur ma invinovatesc singura.
Poate ca am de ce sa ma simt vinovata... Pana la urma eu am sarit de pe stanca, am fost slaba si nu am putut sa-l opresc pe acel om sa-mi puna semnul acela si nici pe Hideki nu l-am putut opri... Am fost complet neajutorata si sunt vinovata pentru starea lui. Pana la urma e vina mea daca se simte asa acum.
- Oare de ce sunt asa slaba...? murmur eu in timp ce sunt ridicata de jos de catre o persoana a carei fata nu am putut s-o vad
In sfarsit eram scoasa din acea "temnita" si adusa la lumina pe care nu am mai vazut-o de cateva ore. Pe fata imi apare un zambet micut, dar imi dispare cand in fata mea il vad pe Hideki care nu parea prea fericit, insa nu bag in seama aceasta reactie.
"Ce tot spun aici? Cand l-am vazut fericit, in adevaratul sens al cuvantului?? Nu-mi amintesc."
Din nesabuinta, incerc sa fug, dar raman nemiscata ca de obicei. Nu respirasem acea substanta, dar tot ramasesem nemiscata. Imi fac o impresie ca nu e o substanta ceea ce provoaca asta, dar ma gandesc apoi ca n-ar avea ce sa provoace acest lucru.
Simt cum cineva imi da o palma peste fata si lacrimile incep sa-mi curga putin. Imi ridic privirea si mai sus decat era si vad acelasi barbat din acea zi. E acel barbat care-mi pusese primul semn de atunci... Nenorocitul... Dupa tot ce mi-a facut, mai indrazneste sa puna un deget pe mine?!
El pleca si nu asculta ceea ce vroiam sa zic, iar Hideki ma tine legata si cu mainile la spate. Nu vreau sa merg nicaieri, dar sunt impinsa de la spate de catre roscat si nu am de ales. Opun rezistenta cand sa intru intr-o cladire, dar e inutil si ar fi trebuit sa stiu deja...
Merg pe niste holuri unde erau multe, multe camere din care aud numai tipete de durere, gemete, sunete de inalta frecventa, dar care se aud mai slab deoarece sunt pe hol. Alte voci se mai auzeau pe fundal, iar in rest nimic.
Ne oprim in fata unei usi de fier, nevopsita sau altceva, pur si simplu o bucata de fier pusa parca pe post de usa. Cineva dinauntru mi-o deschide inainte sa pun mana pe clanta. E un om destul de tanar, insa nu de varsta mea, blondut si cu ochii verzi inchisi, imbracat intr-un halat alb de laborator. Toti de acolo am observat ca nu poarta altceva decat halate albe. Femeile nu sunt toate imbracate in halate albe, deci unele fac exceptie, totusi nu toate, asta e clar. Femeile le vedeai imbracate care mai de care mai cu fuste scurte cu cativa centimetri mai jos de fund, iar bluzele lor sau sacourile lasau sa li se vada decolteul multora, pe cand unele purtau costum cu pantaloni si sacou ca la barbati, desi nu le venea rau.
Sunt impinsa eu din nou de la spate si ajung fix in bratele acelui blond.
- Hideki, e o domnisioara, deci nu fi brutal ci fi atent si tandru cu ea ca o sa inceapa sa te urasca! ii spuse acel blond.
Roscatul pur si simplu nu baga in seama ceea ce zisese baiatul si intra fara nicin stres in camera. Cat statusem eu aici, el devenise din ce in ce mai rece... Parca era mai tandru la inceput, sau doar mi s-a parut?
Intra si el in camera, iar apoi apare o femeie roscata, cu parul nu prea lung, cu ochii caprui si imbracata intr-un halat alb, pana la genunchi care ii dezgolea mare parte din san. Blondul ma pune intr-un scaun cu rotile care venea "la pachet" cu niste lanturi cu care ma lega la maini, iar apoi ma conduce spre o alta usa care ducea intr-alta camera. Cum intram vad un cabinet normal cu multe chestii...medicinale.
- Disectie sau analize?? il intreba femeia pe Hideki cu un zambet ciudat pe fata.
- Deocamdata analize, apoi mai vedem, ii raspunde Hideki.
Femeia ii zambeste si ea la randul ei, iar apoi ma dezleaga si ma duce pe un alt scaun unde ma lega cu niste lanturi. Pleca sa aduca ceva si cand se intoarce are o seringa in mana. Incep sa ma zbat sa ies de acolo, dar nu pot. Ma legase tampita prea strans. Imi infinge acel ac de la seringa in mana dreapta si imi ia mult sange, astfel incat pe mine ma apuca ametelile, care nu-mi dau pace sa deschid ochii fiindca ii inchisesem cu un moment in urma. Cineva ma plesneste peste fata si ma face sa-mi curga lacrimile cate putin. Imi deschid ochii si o vad pe roscata aceea care era nervoasa, dar dupa ce am deschis ochii inlacrimati a inceput sa zambeasca si sa rada fara niciun motiv.
- Ce zici? Vrei disectie?? Sau mai bine decapitare?! ma intreba cu un zambet sadic pe fata.
"Okey, deci femeia asta e psihopata si nu stiam?!"
Doctorita aceea vru sa ma duca in alta camera, dar intervine blondutul care o tine pe loc, insa cand sa plece ea incepe sa-l zgarie cat putea de mult, intepandu-l adanc in piele si lasandu-i semne urate pe corp. Il lasa pe jos, ranit si fara ajutor, cum eram eu de obicei, dar Hideki nu face absolut nimic sa-l ajute. Doar sta si se uita.
M-am ingrozit cand am vazut asa ceva, dar nu am spus nimic si doar am inghitit in sec, incercand totodata sa ma eliberez. Acea roscata cum vede ca vroiam sa scap vine spre mine si ma duce cu viteza spre o alta camera aproape goala, unde nu erau decat niste catuse atasate de poadea, doua pentru maini si doua pentru picioare, cred. Ma dezleaga din scaun si ma tranteste brutal pe jos legandu-ma acolo si lasandu-ma sa astept. Se intoarce cu niste cutite imense, printre care si unul mai mic. Se pune pe podea si vine doar cu unul din cutite care parea cel mai mare din cate avea si incepe sa ma zgarie putin pe fata, dupa care din ce in ce mai tare, lasandu-mi o rana foarte adanca in obraz care incepu sa-mi sangereze si sa-mi pateze rochia alba de pe mine. Incep sa tip, dar imi pune mana la gura. Acum chiar ca ma cuprinsese teama, dar nu puteam sa fac nimic. Hideki nu era pe nicaieri si chiar daca era tot nu ma ajuta. Decat blondul probabil ca m-ar fi ajutat.
Roscata imi rupe rochia de pe mine si ma lasa doar in lenjerie intima, iar apoi se urca pe mine. Da' e grea, nu gluma!
- Ce psihopata, murmur eu astfel incat sa nu ma auda, dar m-a auzit.
Se enervase pe mine acum. Atat mai trebuia. Apropie cutitul de gatul meu, dar il indeparteaza, apropiindu-l apoi de una din mainile mele si incepand sa ma zgarie incetisor. Dupa ce si-a facut "incalzirea" incepe sa ma loveasca foarte brutal cu cutitul acela. Sangele mi se scurge pe podea, iar eu imi inchid ochii, lasand lacrimile sa-mi curga pe obraji. Imi da iar o palma vazand ca am inchis ochii, iar eu ii deschid si inabus un tipat. Incepe si cu cealalta mana dupa ce mi-a facut-o zob pe cea dreapta. Mi-l infinge cutitul adanc in mana facandu-ma din nou sa zbier si sa strig dupa ajutor, iar ea...radea sadic si ma facea sa-mi fie si mai teama... Imi ajunsese aproape de vene, dar se opreste si se da jos de pe mine, privindu-ma intr-un mod ciudat. Ia alt cutit mai mic decat celalalt si imi zgarie picioarele de parca ar taia lemne. Ma umple toata de sange care se scurge tot pe podea... Loveste fara mila, iar eu tipam continuu de durere. Nu dura mult sa se plictiseasca sa ma raneasca pe picioare, unde imi lasase rani foarte urate, ca deja se gandi la altceva. Duce cutitul la burta mea si imi face un semn pe care nu pot sa-l vad.
Mi se face un strat subtire de transpiratie cand vad ca urma burta mea. Putea sa-mi nimereasca vreun organ intern si dadean ortul popii, dar apare blondul si o tine de maini, dupa care o apuca de par si o trage de langa mine, trantind-o pe jos. Doctorita se ridica si vrea sa-l loveasca cu cutitul pe baiatul care ma salvase, acel blond, dar Hideki se baga intre ei, iar
dintr-un motiv anume ea nu vroia sa-l loveasca pe Hideki. Oare de ce?
- De ce il aperi, Hideki-kun? il intreba roscata.
- Mama, nu ai de ce sa omori un angajat, asa, fiindca iti vine tie. Si-asa suntem in criza de angajati si nici subiecte multe nu mai avem. Mai bine nu ai mai fi atat de nesabuita. Mda, daca ma gandesc mai bine imi aduci aminte de cineva, ii zise Hideki uitandu-se la mine.
Blondul ma dezleaga de catuse si ma pune inapoi in scaunul cu rotile, dar la fiecare miscare ma durea tot corpul. In locul in care am indurat acea tortura s-a facut o balta de sange. Incerc sa nu ma uit in directia aceea, dar imi atrag atentia niste vorbe spuse de nenorocitul de Hideki.
- Nu sunt doar un subiect de cercetare! Sunt fiinta umana si nu aveti dreptul sa ma tratati asa! Voi sunteti inumani si nu aveti inima! strigam eu incepand sa plang cu lacrimi amare, in timp ce Hideki ii face semn blondului sa ma duca din camera.
Mergem pe holul pe care am venit si ne oprim la una din usi. El deschide usa si ma dezleaga, iar apoi ma tranteste in acea camera, inchizand-o dupa aceea cu cheia si lasandu-ma singura in acea camera complet obscura. Ma simt din ce in ce mai rau. Nu mancasem si nu bausem nimic de doua zile si ceva. Slabisem drastic probabil.
Cine stie ce va ma urma...

Hikaru P.O.V.

Lacrimile vroiau sa-mi curga, dar nu le ingadui. Nu vreau sa arat slabiciune, cu toate ca sunt devastat fiindca Layla nu e cu mine acum. Sunt devastat ca a fost rapita de familia Matsuyama. Probabil ca acolo e acum si acolo se fac experimente care mai de care mai oribile pe ea.
Dar nu! Cat timp sunt in viata ea nu va pati absolut nimic! Ea nu va muri! Si in plus nu prea are cum sa moara asa repede. Exista doar o cale, dar nimeni nu si-ar da viata pentru a omora un vampir. E nevoie de multe vieti pentru a omora un vampir, insa nimeni nu si-ar da viata pentru asta. Oamenii sunt fricosi si nu ar face asa ceva. Acei oameni folositi la asemenea chestii nu pot si de orice fel ci doar cei cu inima pura si nesiliti de nimeni sa-si dea viata reusesc sa contribuie la curmarea vietii unui vampir. Totusi, in ciuda faptului ca eu stiu, sunt putini oameni sau vampiri care au aflat despre aceasta metoda.
Dar, cu toate astea, nu pot sa nu ma gandesc ce pateste acolo si cat ar putea sa o raneasca, dar o problema e aceea daca are semnul. Daca il are, atunci e de rau. Sper doar sa nu fie asa, dar daca au rapit-o si cu puterea ei care nu e mica nu a putut face nimic, inseamna ca ea chiar are semnul.
Ma intreb daca i l-or fi pus si pe cel de-al doilea... Daca e asa, atunci e si mai rau. Daca are primul semn pot sa o tina nemiscata doar, dar daca il are si pe al doilea atunci pot face ce vor din ea. Pot sa o controleze si sa o puna sa faca anumite lucruri impotriva vointei ei. Daca o vor pune sa elibereze puterea acelor semne, atunci ar putea muri sau ar putea trai daca e aleasa care au cautat-o ei de secole intregi. Mi-e teama ca ar putea sfarsi ca mult iubita mea sora, Saya, care a avut ambele semne si ei au pus-o sa elibereze puterea, dar nu a reusit si a fost omorata apoi de ei, in ciuda faptului ca era slabita de la puterea pe care o depusese sa alibereze puterea semnului. Acel semn blestemat pe care cei din familie l-au numit " Pecetea Ingerului Cazut", i-a curmat zilele surioarei mele care atunci avea 15 ani, iar eu aveam doar 10.
Saya a fost aruncata intr-o mare si lasata sa se zbata in singuratate, pana cand s-a scufundat. A incercat sa-si tina respiratia si sa inoate ca sa ajunga la suprafata, dar nu a reusit si a murit. S-a scufundat in apele acelei mari adanci si reci cand n-a mai putut sa-si tina respiratia si a inceput sa inghita apa, iar apoi s-a scufundat si a ajuns pe fundul acelei mari. Cand a fost aruncata de pe pod mi-a spus "Adio!" cu lacrimi in ochi si a cazut in apa. Acel moment a fost foarte dureros. Eu am fost de fata, dar nu am putut s-o ajut cu nimic. Trupul ei nu a mai fost gasit nici pana in ziua de astazi si a fost data disparuta, dar eu stiu in adancul sufletului meu ca ea a murit si nu se va mai intoarce vreodata. A murit chiar in fata ochilor mei, iar acest lucru m-a facut sa cad in depresie. Nu am mai zambit pana am cunoscut-o pe Layla. O stiu de mica, dar ea habar n-are. Cand au murit si parintii mei am ramas complet singur. Ei au murit intr-un accident rutier, sau asa spuneau politistii, dar nu cred ca a fost doar atat. Trebuie sa mai fi fost ceva, dar nici pana acum nu am aflat acel ceva. Casa era si pe numele unei matusi, iar ea a venit si m-a dat afara din casa, lasandu-ma pe strazi. Am tot cutreierat lumea in lung si-n lat pana cand am cunoscut din intamplare o anumita persoana care mi-a schimbat viata si m-a facut ceea ce sunt eu astazi. Mai tarziu am reusit sa dau de familia Shimizu, de mama Laylei, care m-a rugat inainte sa fie ucisa de catre sotul ei sa am grija de fiica sa cat pot de mult. Asta am facut si inca o mai fac, dar nu am de gand sa-i spun inca tot adevarul. Daca i l-as spune dragei mele Layla, atunci ea ar fi socata si suparata poate fiindca nu i-am spus pana acum. Mai bine tac si o protejez. Cum am vrut sa fac cu Saya, am tacut, dar totusi nu am reusit s-o protejez singur. Nu i-am spus ca eu de fapt aflasem multe despre familia Matsuyama. Aflasem de exemplu ca ei fac experimente pe oameni in cautarea unui anumit "ales", deci stiam ca vor sa faca la fel cu ea.
Nu pot sa-mi amintesc de ea fara sa-mi para rau ca am fost prea slab. Saya a fost puternica, dar nu a suportat in fata lumii acesteia rele. Pana la urma era doar un om cu o viata fragila, care daca nu e atent si-o pierde foarte usor. Oamenii sunt slabi, dar e normal. Daca toata lumea ar fi puternica atunci poate ca ar fi mai rau decat e acum.
Totul incepuse cu mult timp in urma. Semnul i-a fost pus la varsta de doar 13 ani, iar eu aveam vreo 9 anisori. Probabil a simtit o durere groaznica si nimeni nu a putut s-o inteleaga, nici macar eu pe deplin.
Nu stiam prea multe despre aceasta lume in acel timp, dar parca stiam ca surioarei mele avea sa i se intample ceva rau daca mai "juca" periculos cum facea in fiecare zi. Cu toate ca parea dura, de fapt era foarte sensibila.
Cand o privesc pe Layla si ii vad faptele imi aduc aminte de surioara mea, Saya. Seamana foarte mult, dar nu sunt in totalitate la fel. Amandoua sunt bune la sulfet si iubitoare, amadoua imi impartasesc totul. Layla mi-a tinut ascuns faptul ca are semnul, dar nu e timpul sa ma gandesc la asta acum. Nu pot fi suparat pe ea in aceste momente, desi poate ar fi trebuit, macar putin. Nu mi-o pot scoate din minte nicio secunda.
Incerc sa ma linistesc si ma duc la Layla in camera, unde se adunasera toti. Fiecare din ei ori plange, ori doar era trist si ii venea sa planga, dar se abtinea. Imi imaginez ce tristete e in atmosfera acelei camere. Macar eu sa nu arat slabiciune. Nu as putea nici macar sa le zic "Nu mai plange! Totul va fi bine, doar linisteste-te!? fiindca ei poate mi-ar raspunde "Dar tu de ce plangi?". Daca nici macar eu nu sunt puternic in astfel de momente si nu-i linistesc, atunci cine sa o faca?
Cand intru in camera e exact la ce m-am asteptat. Pe mine ma apuca melancolia, dar incerc sa ma stapanesc sa nu vars lacrimi. Imi vine o idee deodata. Ma gandesc sa plec in cautarea Laylei peste tot prin Tokyo, desi va dura cateva zile sau chiar o saptamana, dar nu mai conteaza asta! Tot ce conteaza este sa o gasesc si ea sa fie bine! Nu-mi pasa acum de viata mea, ci imi pasa de draga mea Layla, care acum sigur sufera mai mult decat mine, fizic vorbind. Tin foarte mult la ea si o iubesc ca o sora, ca pe surioara mea moarta acum, Saya, dar oare nu-i mai mult de atat? Am inceput sa ma atasez foarte mult de ea din prima zi cand a venit aici, dar nu credeam sa devenim asa apropiati unul de altul, desi vroiam. Poate ca am capatat anumite sentimente pentru ea, dar nu pot sa le deslusesc prea bine de ce fel sunt. Oare sunt de prietenie sau dragoste?
* Dupa doar cateva ore de cautat prin oras *
Nu am gasit absolut nimic si deja sunt obosit. In ritmul asta nu o voi gasi prea curand, dar trebuie! Nu pot fi obosit! Trebuie sa nu renunt deja si sa caut pana cand o gasesc, dar totusi sunt prea obosit si nu mai pot face fata. Mi se inchid ochii de oboseala si e aproape ora 22:30. Cred ca ar fi timpul sa plec acasa...
Cand imi intorc privirea zaresc pe cineva cu parul lung, mai jos de fund si argintiu. Parea sa fie o fata, parea sa fie cineva cunoscut. E imbracata in aceeasi rochie a Laylei cu care a fost prima data la masa. Ma reped spre ea crezand ca e Layla si luand-o in brate, dar toate visele mele se spulbera in acel moment. Fu doar...o iluzie?
Plec dezamagit acasa findca nu am gasit-o pe Layla. Oare o voi mai gasi vreodata? Oare deja au omorat-o? Ce oameni cruzi sunt aceia care ar rani o fata neajutorata ca Layla! Nu au inima daca fac asta. Sunt niste monstri daca o ranesc pe aceasta faptura care mi-e acum cea mai draga de pe lumea asta.
As vrea doar sa o gasesc...
......................................................................................................................................................................
Sfarsitul capitolului IX - Clipe dureroase; Amintiri
......................................................................................................................................................................
Acesta a fost capitolul 9.
Stiu ca nu prea a fost actiune si nu a fost asa interesant, dar asta e... Voi reveni cu un capitol ceva...diferit.

Poate ca va placut si acest capitol sau poate ca nu, dar oricum sper sa-mi spuneti parerea voastra!
Si, da, stiu ca nu a fost prea mare.

pus acum 12 ani

Crazy.Killer
Bufniță Flămândă

Din: Iad.
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 367

Deci e grozav acest capitol,de ce am spus grozav?E minunat!
Saracul Hikaru,a avut o copilarie trista.
Doctorita aia cred ca e nebuna.Cum sa-i faca asa ceva Laylei?E complet dusa cu pluta.
Te astept cu nextul,cat mai repede.

_______________________________________

pus acum 12 ani

lee
Bufniță Flămândă

Din: Ploiesti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 273

Ok,hai ca te pui pe picioare

Capitolul asta chiar a fost grozav.L-as mai citi odata

Se pare ca Hikaru chiar e ingrijorat.Totusi,cat de sadici sunt oamenii aia sa ii faca asa ceva Laylei?Brrr...

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

* Dupa inca o saptamana *

Layla P.O.V.

- Layla, totul se va termina in curand, imi spuse Hideki lasandu-ma in mijlocul unui cerc format din lumanari.
Tocmai ma lasase pe un pod unde doar luna si stelele mai luminau in acea obscuritate a noptii. Luminite mici si rosii vedeam in jurul meu, ca niste priviri care ma fixau fiecare miscare. Ma simt singura. Simt ca nu am pe nimeni care mi-ar fi putut spune "Totul va fi bine", cum obisnuia sa imi spuna Hikaru, sa-mi aline durerea si sa ma protejeze. Sunt total de una singura.
La un moment dat cineva vine spre mine cu un cutit, iar eu incerc sa ma misc, sa scap, dar in zadar. Acel om doar imi atinge cu mana acel semn si apoi imi face o rana destul de adanca pe spate cu acel cutit. Sangele imi cade pe spate si apoi pe jos, iar din locul unde imi provocase acea rana incepe parca sa iasa ceva. Un fel de miros ciudat se simtea in aer in urmatoarele momente, iar in jurul meu se facu o perdea de praf. Nu stiu sigur ce e, dar e ceva negru, precum fumul, dar nu e fum. Semnul de pe spate incepe sa-mi zvagneasca din nou, dandu-mi senzatia aceea neobisnuita de arsura. Parul imi capata o stralucire deosebita ca de argint. Pielea imi e cam palida, dar tot are un strop de culoare. Sangele parca imi fierbe prin vene, dar eu sunt rece. De la spate, spre ceafa si pe gat mi se intinde ceva care in scurt timp imi ajunge pe tot corpul. Senzatia cumplita de durere pe care o am pe tot corpul imi da de inteles ca era semnul acela care se intindese, dar cum se intamplase asta? Un semn amarat cat era inainte sa mi se intinda pe tot corpul?
Aceleasi senzatii familiare si totusi groaznice ma cuprind. Imi revine la normal semnul si nu mai am probleme cu el In schimb picioarele mi se inmoaie si simt cum inca putin si ma prabusesc pe jos. Ii vad pe cei din jurul meu, in ceata, cum ma priveau de parca as fi cine stie ce specimen. Una din lumanari ajunge la rochia mea neagra, pana in pamant si incepe sa mi-o arda incetul cu incetul. Nu bag in seama acest lucru. Alt lucru ma preocupa in aceste momente si anume faptul ca simt prin tot corpul cum mi se plimba ceva, dar nu imi dau seama ce. E ca un virus ce nu poate fi detectat si diagnosticat care se ascunde unde te astepti mai putin, iar cand il gasesti se stabileste altundeva. Desi am facut aceasta comparatie eu nu stiu unde se afla anume. Parea ca se afla in fiecare particica din corpul meu, insa nu este virus, este altceva. Incepe sa ma ia ameteala si durerile de cap. Brusc vad secvente scoase parca dintr-un film... Era un baiat cu parul negru ca taciunele si ochii mai negri de atat parca. E ca un abis intunecat. Nu-i stii capatul si te poti pierde foarte usor in el...
Acel baiat care nu parea de mai mult de 15, 16 ani vorbeste cu o femeie blonda a carei figura mi se parea cunoscuta. Nu-mi pot da seama de unde o cunosc, dar imi parea familiara. Acea figura a femeii blonde exprima teama, iar pe fata ei incep sa cada lacrimi. Femeia cade la picioarele acelui brunet, neincetand sa planga si sa strige ceva ce nu am putut intelege. Baiatul o ridica de jos zambindu-i si spunandu-i ceva care se pare ca a bucurat-o foarte mult. Brunetul parca il mai vazusem si pe el undeva. Oare unde...?
Toate acele imagini imi dispat, iar in fata mea e totul negru pana cand imi deschid ochii din nou. Eram pe acelasi pod care se afla deasupra unei mari. O senzatie sinistra imi dadea fiori si imi facea pielea de gaina. Se face parca din ce in ce mai frig. Nu mai sunt constienta decat de faptul ca ma prabusesc la pamant, iar oamenii aceia vin spre mine. Imi dau jos cateva haine si toti se uita la mine. La acel semn se uita, sau la ce?
De aici nu mai vad nimic, nu mai aud nimic si nu mai simt nimic. Probabil ca incep sa-mi pierd din nou cunostiinta.

- - - Dupa scurt timp - - -

- Layla, este timpul sa te trezesti si sa-ti faci treaba acum ca esti cea ce o cautam de secole. Am avut mici asteptari, dar ne pare rau ca ne-am indoit, imi zise Hideki desteptandu-ma din somnul meu.
Eram acum pe jos, la acel pod, iar in jur inca este intuneric, insa nu ca atunci.
"Si ce treaba?! Nu cooperez si gata!".
Sincera, nu am de gand sa cooperez cu acesti psihopati, mai ales cu doctorita aceea sarita de pe fix. Nu e intreaga la minte, iar din cauza ei si acum sufar de la acele rani provocate de ea. Nici prin cap nu-mi trece sa lucrez cu ei. Da-i incolo de redusi mintal! Nu vreau sa-mi curm singura viata cu oamenii astia si sa-mi fac viata amara. Si-n plus, cine stie ce inteleg ei prin "cooperare"? Ha! Nici gand!
- Nu cooperez! Sa fie clar! Cel putin nu cu niste dementi ca voi! le zic eu nervoasa.
- Fato, sa stii ca n-am timp de pierdut! Ori cooperezi de bunavoie ori te silim sa faci ce ne-am propus! Apropo, gura mica. N-ai vrea sa ma enervez, nu-i asa? imi raspunse nervos roscatul.
De data aceasta nu mai zic nimic, doar tac si ma uit sfidator la baiat. De bunavoie nu-i ajut, dar cum o sa ma sileasca ei sa fac ce vor? Slabe sanse, parerea mea.
- O sa pleci in oras acum, imi zise Hideki conducandu-ma spre aceeasi prapastie pe care am venit in urma cu doua saptamani. Trebuia sa sar din nou?? Si cum ajunsesem acolo??
Ei, asta e. Voi sari. Poate reusesc sa fug de la ei. Nu se stie niciodata. Imi fac curaj si respir adanc, dar pana sa fiu gata nemernicul acela de Hideki ma impinsese facandu-mi cu mana si incepand sa zambeasca. Faceam ca toate alea si imi venea sa-l si injur, dar ma multumeam deocamdata cu cateva insulte pe ici pe colo. Evident ca el zambea la cum incepusem sa fac. Atentia mi-o concentrez pe locul unde voi ateriza ca daca aterizez pe oriunde cred ca ma aleg cu cateva zgarieturi cel putin. Mai degraba rani.
Imi pun mana la gat, dar lantisorul nu era nicaieri. Din obisnuinta stiam ca nu trebuie sa ma arat lumii asa, insa nu-l aveam la mine lantisorul. Il lasasem pe undeva. Dumnezeu mai stie pe unde mai e... In fine, cred ca o sa aterizez pana la urma pe asfalt. O sa doara probabil, dar n-am de ales acum. Nemernicu' ala m-a impins de acolo. Of, of, of, ce ma fac eu cu el?
Aerul acela rece de dimineata imi facea parul sa zboare in toate directiile pana cand fac contact cu asfaltul. Nu ajung nici bine la sol ca ma prabusesc pe jos. Incepusera sa ma doara picioarele. Mda, probabil ca e doar temporara durerea asta. De fapt, cu siguranta imi va trece.
Cand trec printr-un parc cunoscut mie singuratatea si melancolia ma invaluie. Amintiri legate de acest loc imi sunt gravate in mintea si inima mea. Unele amintiri frumoase, altele mai putin frumoase. Prin aceste locuri ma plimbam cu mama cand eram micuta. De doar cateva ori am trecut prin acest parc, dar nu l-am putut uita nici pana acum. Si acum imi aduc aminte cum ma tinea de mana si stateam in acest parc pentru a scapa de crizele tatalui meu care era acasa. Acest parc era doar evadarea noastra din lumea de cosmar pe care si-o construise tata de ani intregi, de cand ma nascusem. In acele vremuri nu am realizat asa multe, dar acum imi dau seama. Uitandu-ma doar la acest parc neschimbat melancolia ma cuprinde. Privesc cu blandete tot ce ma inconjura, amintindu-mi de acele momente petrecute cu mama. Atata tristete imi provoca acest loc, dar totodata ma facea sa-mi aduc aminte de acele frumoase vremuri trecute. Nu au fost multe momente frumoase, dar imi amintesc cu placere de ele. Ma gandesc sa-mi intrerup sirul acestor ganduri si sa ma bucur de lumea inconjuratoare cat pot de mult. Cu siguranta ca nu voi putea prea mult, dar de macar atat sa am parte, macar o data.
Ma uit in toate directiile si ma asigur sa nu ma vada cineva in starea in care sunt acum. Nu ar fi bine sa ma dea astia pe la stiri, vezi doamne "fata cu ochii rosii si parul argintiu" si mai stiu eu ce prostii. Adica daca cineva vedea ceva mai neobisnuit sau chiar ceva banal, gata, il trimitea la TV ca sa-l dea la stiri. Ce lume!
Continui sa ma tot plimb pana cand incep sa merg pe strazi fara vreo destinatie anume. Dadeam dintr-o strada intr-alta si de pe o sosea pe alta. Nu-mi pasa ca acolo circula masini, de fapt nu-mi prea pasa acum nici de propria mea viata. Ce rost are sa traiesc fara prieteni aproape? Ce rost are sa traiesc fara Hikaru? Eu zic ca niciunul. Mai bine as fi murit de mult, daca ma gandesc mai bine. Poate asa eram scutita de toate aceste necazuri. Ca niciodata nu pot avea o viara normala ca toate fetele de varsta mea, nu?! M-am saturat de toate aceste necazuri. Nu vreau viata periculoasa, vreau doar pe cineva aproape si o viata precum cea a unui om. Adevarat ca nu stie prea multe din realitatea aceasta care pare fictiune, dar macar e in siguranta si are o viata buna, nu ca mine.
Of! Degeaba ma amarasc aici. Si-asa nu va veni un print pe cal alb sa ma salveze asa cum e in povesti sau mai stiu eu ce trasnaie de prin povesti.
Oftez putin, dar nici n-apuc bine ca aud o voce care ma striga pe nume. Recunosc acea voce. Ma surprinde placuta, dar deodata nu mai am control asupra corpului meu si raman nemiscata pana cand altcineva parca ma controleaza. Imi controleaza propriul corp si nu pot face nimic. Sunt neajutorata. Nici sa ma intorc la el nu pot.
Cineva ma face sa il lovesc pe Hikaru cu un cutitas avut la indemana. El fuge minute in sir cu mine in urma lui. Obosesc, dar Hikaru nu arata deloc oboseala. Dimpotriva, e tot mai vioi precum un copil. Chiar daca sunt obosita picioarele imi alearga de unele singure fara motiv. Nu mai am control asupra corpului meu.
Sangele meu il simt de parca imi fierbe prin vene din nou, iar puterea curge parca prin mine. De obicei cand am nevoie de putere nu o gasesc, dar cand nu trebuie s-o folosesc, precum acum, o gasesc. Poate ca e si normal daca sunt controlata de cineva. Ia stai putin! Hideki a zis ca ma va sili sa fac ce si-au propus ei, deci asa ma silesc ei pe mine?? Mai degraba au preluat control asupra corpului meu!
Cei care ma controleaza trec la lucruri mai serioase. Ma apropii in fuga si-l tai la mana pe Hikaru. Sangele lui imbiba hainele de sange, pana cand incepe sa cada pe pamant. Il privesc cu o privire indurerata. Nu-mi vine sa cred ca tocmai l-am lovit. S-ar fi putut feri, dar n-a facut-o. Putea sa se fereasca. desi m-ar fi ranit putin, dar n-a vrut. Asa de mult tine la mine? Nu, nu merit dragostea lui. Nu merit ca el sa se sacrifice, sa se raneasca asa pentru mine doar fiindca am fost slaba. Doar daca as putea sa...mor odata... Atunci nu s-ar mai intampla ce se intamplam acum.
Semnul imi zvagneste si ma face sa simt durerea pana-n maduva oaselor, insa corpul nu arata slabiciune de niciun fel. Desi sunt obosita, nu ma pot opri, desi am dureri in tot corpul, nu are cine sa ma ajute.
Lovesc ca nebuna cu acel cutit pana cand in mana dreapta imi apare aceeasi energie neagra de atunci. Atunci cand eram pe aproape sa-l inving pe acel barbat, dar nici atunci n-am reusit.
- Iarta-ma, Hikaru, ii spun eu cu lacrimi in ochi dandu-i cu pumnul drept in burta si aruncandu-l la cativa metri de mine.
Puterea aceea se evaporeaza odata cu contactul cu Hikaru, dar e clar ca-l ranisem. Desi nu pot sa ma misc, lacrimile imi curg pe fata necontenit. Tocmai facusem ce vroiau ei. Devenisem marioneta lor fara viata, sau asa aveau ei impresia.
Hikaru se ridica de jos surprinzandu-ma putin. Ceva ma face sa-i dau un sut si apoi sa sar atat de sus incat am trecut pe deasupra lui. Ajung rapid in spatele lui si ii pun cutitul la gat.
"Ce m-a apucat?! Nu vreau sa-i fac rau!! Nu mi-as ierta-o niciodata daca l-as rani in vreun fel!"
Sufletul imi plangea, dar fata nu exprima nicio emotie, desi eram speriata ca-l pot rani, iar el nu ma va opri in vreun fel. Poate ca ma insel, dar imi fac griji.
Brunetul nu misca un deget, iar eu sunt pe cale sa-i iau gatul cu propriile mele maini.
- Nu vreau sa te ranesc! Pleaca! strig eu la el opunand rezistenta celui ce ma controla ca pe o marioneta neimportanta.
El nu se misca nici la auzul vorbelor mele. Ce are de gand sa faca acum? Nu pot sta prea mult asa.
- Prostule! Misca odata! strig la el cu ochii plini de lacrimi, dar tot nu se misca.
- Of, of, of, ce ma fac eu cu tine, huh? Ia zi! Crezi ca nu am puterea sa fac nimic? Te pot opri in orice moment, dar nu indraznesc sa te lovesc in vreun fel. Nu as putea sa te ranesc. Tu esti cea mai draga fiinta de pe lumea asta pentru mine, iar asta nu poate fi rezolvata doar cu lupta. Am un mod al meu, imi raspunse la randul lui, sfidand faptul ca aveam cutitul la gatul lui si apropiindu-si chipul de al meu tot mai mult.
Habar n-am ce vrea sa faca, dar imi place sa fiu aproape de el. Daca il ranesc acum in vreun fel imi voi lua viata cum voi putea. Voi cauta un mod sa mor, dar e aproape imposibil sa gasesc. Daca nici asa nu pot sa scap de aceasta lume, atunci plec departe si ma izolez de toti. N-ar mai avea rost aceasta viata.
Dar macar acum sa am parte de un moment de fericire, macar acum sa pot fi aproape de el. Fu foarte aproape de fata mea si imi sopteste ceva ce nu am reusit sa inteleg prea bine, dar am vazut doar cum ii apare pe fata un zambet. Cred ca zambetul acela era cel mai pervers din cate vazusem la el pana acum.
Ma trage langa el, apucandu-ma de talie si ma saruta pe gat oprindu-se la buzele mele pe care atinge putin cu ale lui, dupa care isi apropie buzele de ale mele tot mai mult. Isi lipeste buzele de ale mele sarutandu-ma tandru, dar totusi putin apasat. Intredeschid gura, iar el isi face loc in acel loc umed, incepandsa se joace cu limba mea. Dupa cateva secunde raspund si eu la sarutul acela pasional mai cu viata de parca ar fi fost ultimul meu sarut. E prima oara cand exeperimentez asa ceva si pot zice ca imi place. Nu ne oprim si facem doar cateva pauze pentru de secunde pentru a putea respira, iar apoi continuam "valsul".
La un moment dat ne oprim si apoi ne imbratisam afectuos de parca n-am mai vrea sa ne despartim.
In jurul nostru sunt oameni inarmati. Noi n-avem vreo arma la noi si suntem dezavantajati. Din multime iese Hideki impreuna cu acea roscata si cu un barbat cu parul albastru deschis. Hikaru imi spune sa stau in spatele lui, dar cand vine roscatul tot mai aproape el ma impinge in multime, iar cineva ma prinde. Imi intorc privirea sa vad cine e si dau peste Rin care plangea. Ma imbratiseaza si sta asa cateva momente pana cand ii atrag atentia.
- Um... Rin, trebuie sa fugi. Poti fi impuscata, ii zic eu ingrijorata uitandu-ma fix in ochii lui.
- Nu, Lay-chan. Nu voi mai fugi si de aceasta data! Indiferent ce vom pati, vom fi impreuna! imi spune blonda stergandu-mi lacrimile care incepeau sa-mi curga.
Ea chiar s-ar rani doar ca eu sa fiu bine? Chiar ar accepta sa mearga unde am fost pana acum? Dar adevarata intrebare e acum: Ma voi intoarce inapoi in acel loc?
Imi revin la realitate si ma ridic de jos, bruscand unul din acei oameni si luandu-i arma.
- Randul tau, Rin, ii zic cu un zambet increzator pe fata.
De indata ii trage un sut intre picioare celui din fata ei si apoi cauta sa-i ia pistolul. Ii mai dau si eu un pumn, asa, in fata si iau pistolul pentru ea.
Nu puteam pleca, desi aveam pistoale. Nici nu vroiam sa plec cand vedeam ce lupta se dadea acum intre Hikaru si Hideki, acel roscat care ma tinuse inchisa.
Brunetul fu pe cale sa-l loveasca serios, dar in mana lui Hideki i se facu aceeasi energie cum era la mine in mana, dar e de culoare mov, iar cand sa loveasca eu incep sa fug spre ei.
Ajung la timp acolo, iar ochii imi sunt inundati de lacrimi si ma fac sa vad putin in ceata. Simt cum roscatul ma loveste pe mine, dupa care incep sa tusesc si sa scuip sange.
Ma prabusesc pe jos, iar apoi simt cum Hikaru ma ridica de acolo si ma ia in brate.
"Sunt foarte slabita... Nu am putere nici cat sa ma ridic... Am nevoie de sangele lui..."
Cand ma lua in brate ma reped la gatul lui, infingandu-mi coltii si incepand sa beau lacom din acea substanta dulce si rosie care ma satisface. Imi pun in cap ca sa nu beau prea mult. Nu vreau sa-i creez probleme, insa nu reusesc sa reizst tentatiei aceleia prea mari. Nu pot rezista setei de sange ce ma macina pe dinauntru de ceva vreme. Nimeni nu mi-a dat sa beau asa ceva pana acum inafara de brunet, iar de la roscat am luat dintr-o greseala si la nevoie. Atunci eram aproape tot la fel ca acum, dar acum sunt mai rau.
In ciuda faptului ca am baut destul cat sa-l sec de energie, tot eu sunt acum cea slabita si nu stiu de ce. Nu mai pot sa stau treaza si raman in bratele lui, nestiind ce se intampla in jurul meu.

Hikaru P.O.V.

O am pe bratele mele pe mult iubira mea Layla care imi bause sangele, dar isi pierduse si cunostiinta. Poate ca din cauza semnului sau poate din cauza faptului ca e obosita, dar nu prea cred.
Ies cu ea in brate din multime, iar nimeni din acei oameni nu misca un deget. Probabil pentru ca o am pe ea in brate, dar totusi, chiar asa obsedati de putere sa fie?
Ajung la ceilalti care se uitau la tot ce se intampla, dar nu interveneau inca. Le spusesem sa stea deoparte, dar sa intervina in caz de urgente si asa au facut. I-o dau pe Layla s-o tina Tadashi, iar apoi ii adun pe toti pentru a le zice ceva.
- S-ar putea sa fie nevoie sa plecam din acest oras, dar nu vom lasa casa de izbeliste. Nu va pot zice ce vom face si unde vom merge fiindca deocamdata nic eu nu stiu, dar trebuie sa ajungem acasa. O vom lua la goana spre casa. Aici vin oameni tot mai multi, oameni de-ai familiei Matsuyama si nu ne putem permite ca unul dintre noi sa fie ranit, le zic eu incepand toti odata sa o luam la goana spre casa care cum apuca.
Trebuie sa ajungem toti acasa in siguranta, iar apoi sa plecam in alt oras sau in alta tara. Sa fiu sincer, nu putem sta intr-un loc prea mult, cum am facut aici, in Tokyo, dar daca ne ascundem mai bine decat am facut acum s-ar putea sa nu ne mai mutam prea des. Vom mai veni la aceasta casa, dar dupa mult timp cand ea va fi uitata de familia Matsuyama.
Vom mai stii drumul spre casa dupa mult timp? Sper ca da, dar ce viata vom avea oare? Vom merge la liceu? Sau vom sta acasa? Of, cate intrebari imi zboara prin cap! Ar trebui sa-mi revin la realitate odata si sa fug mai repede!
Ma ajung dementii de Matsuyama din urma!
......................................................................................................................................................................
Sfarsitul capitolului X - Primul sarut
......................................................................................................................................................................
Bine, deci am adus si eu capitolul 10 si astept cu nerabdare comentarii.
Vroiam sa-l pun ieri, dar nu-l terminasem si l-am terminat azi.
Ei bine, sper doar ca va placut!

pus acum 12 ani

Crazy.Killer
Bufniță Flămândă

Din: Iad.
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 367

Ioana,e incredibil,minunat.E cel mai super capitol.
Nici nu stiu ce sa mai spun,il ador.
Astept continuarea.Repede!

_______________________________________

pus acum 12 ani

lee
Bufniță Flămândă

Din: Ploiesti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 273

Foarte tare capitolul.

Ce indraznet e Hikaru deodata

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Hideki:

Tadashi:

Hikaru:

Saya:

pus acum 12 ani

Crazy.Killer
Bufniță Flămândă

Din: Iad.
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 367

Pozele:X ce bine ca le-ai postat.

Ehh...recunosc ca baietii sunt super hot

.

_______________________________________

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Am venit in sfarsit si cu capitolul 11. Sincera sa fiu nu mi se pare interesant, dar in fine. Scuzati-ma ca nu am reusit sa fac un capitol mai bun. Mi se pare si scurt... Eh, asta e. Lectura placuta!

Capitolul 11 - Darul

Parca e cutremur... Sunt in bratele cuiva, iar acela alearga. Ma face sa cred ca e cutremur pentru cateva secunde, dar e putin probabil. Deodata ma scapa, iar eu cad pe jos, rostogolindu-ma. Imi deschid ochii sa vad ce se intampla si ii vad pe Hikaru si Kideki care erau pe cale sa se raneasca unul pe altul cu niste sabii.
"Oh, perfect! Asta mai lipsea!"
Stau si privesc, dar mi-e teama de ce se va intampla daca ma apropii. Teama ma opreste sa ma apropii de ei, dar inima ma impinge spre ei, spre Hikaru. Nici nu apuc sa ma dezmeticesc bine ca cineva ma apuca de la spate, oprindu-ma sa ma duc la cei doi.
Dau sa nimeresc cu mana fata aceluia ca sa-l pocnesc, dar mi le prinde la spate.
Lantisorul il am la gat acum. Doar de as putea sa-l iau de acolo...
"Ia stai putin! Totusi de cand am eu lantisorul la gat?!"
Imi concentrez toate gandurile asupra lantisorului si-l simt cum incepe sa se incalzeasca tot mai mult pana cand ma arde. Ma opresc. Nu are rost sa incerc cum vedeam in filme. E imposibil asa ceva.
Cat ma mai foiesc putin in bratele celui ce ma tinea, lantisorul imi cade pur si simplu de la gat, ajungand pe jos si creand un zgomot asurzitor.
Cum imi cade lantisorul, parul isi schimba culoarea in aceea argintie, iar ochii mi se fac rosii ca sangele. Acel vant puternic se creeaza iarasi in jurul meu si-l arunca la pamant pe acel om.
Ma intorc sa vad cine e si-l vad pe barbatul de demult care mi-a pus primul semn. Ca tot vorbeam de semn... Oare ce mi-au facut atunci el si Hideki?
Nu apuc nici bine sa ma uit unde l-am aruncat ca dispare fara urma. Nu-mi puteam explica, ca de obicei. Parea ireal felul in care ei dispareau si reapareau cand vor.
Mai stau putin acolo dupa care plec. Doar nu vroiam sa se intoarca la mine. As fi dat de belea daca ar fi fost asa. Tot ce trebuie sa fac acum este sa il gasesc pe Hikaru, dar sa am grija sa nu ma vada cineva in felul in care sunt acum. Nu vreau sa apar la stirile de diseara.
"Mai bine mi-as pune lantisorul la gat", imi spun in sinea mea punandu-mi lantisorul la gat.
- Lay-chan!! Aici erai! striga Rin sarind pe mine si daramandu-ma.
- Of, Rin! Da-te jos de pe mine! ii spun incercand sa ma ridic de pe jos.
Aiko vine in urma lui Rin si incepe sa rada. Mda, sigur de noi doua, de fapt de mine. Ii vad pe toti cum vin in fuga spre mine cu un zambet larg pe fata.
- Oh, Layla, ce bine ca te-am gasit! imi zise Sayu imbratisandu-ma si facand la fel ca Rin, daramandu-ma.
- Layla... De cand nu te-am mai vazut! Esti bine? Esti ranita? Ai semnul?? ma intreba Shiro cu o fata de catelus.
Iar incepem. Toti ma intreaba mii de lucruri, iar eu le uit dupa cateva secunde. Cine ar putea sa retina pe loc cateva zeci de intrebari care veneau nonstop?!
- Lay-chan, ma bucur ca esti cu noi, imi zice Ayame.
- Hei, sunteti rai! Eu nu apuc sa vorbesc cu ea! Sunt fericit ca e bine, iar voi...iar voi nu ma lasati sa-i zic! vorbi si Keichi si inca putin si plangea, probabil de emotie.
- Layla, ti-au pus si al doilea semn? ma intreba Aoi.
- Care al doilea semn? intreaba din nou Tadashi.
- M-ati zapacit! Nici nu mai stiu la ce intrebare sa raspund, zic eu nervoasa.
- Bine, uite, raspunde la intrebarea mea. Ti-au pus semnul, iar tu ai eliberat puterea lui? imi spune Hikaru, stand in spatele meu.
- Aa, Hikaru! Ce ma bucur sa te vad! Te cautam si nu te gaseam si... dar sunt intrerupta de el.
- Nu conteaza asta acum! Trebuie sa plecam de aici cu un tren sau altceva! Sa ne grabim pana nu vin alti oamenii familiei Matsuyama, imi spuse Hikaru luandu-ma de mana.
El incepe sa alerge, iar eu il urmez cum pot. Cu toate ca devin obosita, trebuie sa alerg.
Vad in fata mea o gara unde ajunsese un singur tren, ce-i drept cam departe de noi.
- Mai repede! Trebuie sa-l prindem! striga Hikaru "bagand turbo".
Reusim sa ajungem pe peron, insa trenul pornise, iar noi mai avem de alergat. Picioarele ma lasa si era sa cad, insa m-a prins Hikaru, ramanand si el in urma.
Cat alerg eu, nu mult, obosesc si tot degeaba cat am alergat pana acum. Hikaru ramane in urma din nu stiu ce motiv, iar eu ma prind de usa unui vagon si incerc sa ma urc. Din cauza vitezei cu care merge trenul eu sunt pe cale sa cad.
"Ma prinde careva?!"
Cineva ma apuca de mana cand eram pe cale sa ma izbesc de pamant si ma trage inauntru in vagon, imbratisandu-ma.
Il inspectez cu privirea pe acela ce ma prinsese. Nu e fata, ci baiat cu siguranta. Parul sau e rosu ca focul, iar corpul as putea spune ca este de atlet. Pare vedeta de cinema de aproape. Nici nu mi-am dat seama pana acum. Ma tine in bratele sale, la pieptul lui si are o mana in parul meu. Imi ridic privirea si il vad pe inconfundabilul Hideki.
O zbughesc dinn bratele lui si ma indepartez cat pot de mult, pana ajung la usa. El vine dupa mine, iar apoi mai fac un pas inapoi si cad din vagon. Roscatul ma prinde si ma trage inauntru.
- Ce mai vrei acum?! il intreb cu raceala in glas.
E evident ca sunt enervata de comportamentul lui, nu e nevoie sa-i mai si explic. Daca n-are atata minte sa-si dea seama, atunci nu stiu cum a ajuns la varsta pe care o are acum.
- Bruneto, asta nu cred ca o sa fie ultima oara cand ne vedem, dar data viitoare ar fi bine sa nu te lasi asa usor, imi spuse el luand ceva de la spate.
- Nu-mi mai zice "bruneto"! Stii doar ca nu-mi place! La restaurant mi se zicea asa si.... dar nu termin propozitia si imi intorc nervoasa privirea.
Baiatul imi intinde un pumnal, iar eu mie nici prin cap nu-mi trece sa ma apropii pentru a-l lua.
- Ia-l! O sa ai nevoie candva, imi spuse din nou enervandu-se de data aceasta.
In cele din urma intind mana, iar el lasa sa cada acel pumnal in mana mea. Cad pe jos cu tot cu pumnal.
"Cate kilograme are?!"
- Esti nebun cumva?! Cum crezi ca voi putea tine........ dar din nou sa opresc cand vad ca el nu mai era acolo
- Cum crezi ca voi putea tine chestia asta in mana?! strigam eu de se aude in tot vagonul in ecou.
Il vad pe Hikaru cum vine ingrijorat la mine si ma ridica de jos. Ia pumnalul acela intr-o mana cu usurinta, ceea ce ma mira.
"E superman sau ce?!"
Nu mai spun nimic si pur si simplu plec cu el sa-i cautam pe prietenii nostri care Dumnezeu mai stie pe unde naiba or fi. Incerc sa ridic acel pumnal cu doua maini si spre fericirea mea reusesc.
Trecem din vagon in vagon si verificam fiecare compartiment, pana cand Hikaru se aseaza obosit pe o valiza. E cam singura valiza de pe acolo, iar eu, desi eram obosita si se vedea asta, nu mai aveam pe ce sa stau asa ma asez pe jos.
Hikaru ma ridica de jos si nu stiu cum, dar ma pune in brate la el. Ma inrosesc toata si incepe sa-mi fie foarte cald. Tac din gura si stau acolo in brate la el, lasand privirea in jos, pana cand el ma lasa pe spate, iar eu cad peste el. Ne privim in ochi pret de cateva secunde. Ii apare un zambet cam pervers pe fata, ceea ce era cam ciudat pentru el.
"Mi se pare mie sau s-a schimbat ceva la el, la comportamentul lui cat timp am fost plecata?"
Incep sa surad, iar pe fata mea apare un micut zambet pe la coltul gurii. Cand sa se apropie de mine, de buzele mele din nou, il imbratisez cat pot de strans si cum pot, avand in vedere ca sunt peste el.
Rusinea imi revine cand imi aduc aminte in ce pozitie stau acum. Ma ridic din bratele lui si sar ca arsa in picioare, faza la care Hikaru incepuse sa rada copios.
Suntem intrerupti cand dintr-un compartiment iese Aoi nervos striga ceva ce nu prea puteai intelege decat daca iti ciuleai bine urechile. Balbaie el acolo niste injuraturi si alte cele, pana cand ne vede pe noi doi.
- Hi...Hikaruuuu! striga Aoi la Hikaru, accentuand ultimul "u" de parca ar fi lup care urla.
- Aoleo, Aoi-kun, iar te-ai imbatat? il intreaba brunetul razand in hohote, mai ceva de cum radea de mine.
- Vezi tu, fraiere, voi, voi...nu conteaza, spune el uitandu-se la mine cu zambetul acela obraznic care ramane si va ramanea neschimbat.
- Gata, incetati voi doi! Nu vreau vreo bataie si cred ca nici voi nu vreti, le zic facandu-le semn sa intre in compartiment.
Aoi nu mai zice nimic si intra in compartiment. Il urmez, iar Hikaru vine in urma mea. Acolo sunt toti ceea ce ma bucura. Nu-mi vine sa cred ca-i revad! Credeam ca nu am sa-i mai vad vreodata si totusi, uite, stau chiar in fata mea radiind de fericire fiecare in felul lui.
Cum am intrat acolo toate fetele s-au napustit asupra mea sa ma ia in brate, iar pana la urma m-au daramat si am cazut pe unul din scaune pe care sta cineva. Incerc sa ma uit, dar nu pot fiindca ele inca ma tineau in brate.
"Aoleoo! Nu mai scap! Se tin ca scaiul de mine!"
Baietii vazand ca inca stau in modul in care stau de cateva minute se gandesc si ei sa ma ajute. Intradevar nu stateam prea bine... Jumate din mine era pe un scaun si cealalta jumatate era pe altul, iar o mana era pe jos si cerea ajutor cum putea de la cel care sta pe scaunul din fata mea. Ma ridic de jos si imi scutur putin hainele cu mana apoi ma asez pe unul din scaune. Incep sa casc, dupa care ochii mi se inchid si adorm.
* Dupa vreo 6 ore *
- Trezeste-te! Am ajuns, imi spuse cu blandete cineva.
Imi deschid ochii si il vad pe Hikaru. Stau acum pe genunchii lui unde se afla o perna moale. Ma priveste putin si ma mai striga de cateva ori dupa care ma trezesc complet. Plec dupa aceea impreuna cu el si ceilalti spre iesirea din vagon.
Cum iesim de acolo soarele care era orbitor odinioara, acum se ascunde printre norii care prevestesc ploaie. Mergem pe acel peron pana cand ajungem la capatul lui. Acolo este doar o mica parte din gara aceea imensa, de acolo se cumpara bilete.
- Tadashi, hai sa mergem sa cautam o casa cu chirie. Ar fi numai bine, zise Hikaru uitandu-se in toate directiile.
Satenul da din cap aprobator si il urmeaza. Venim si noi cu ei, bineinteles. Doar n-o sa stam sa asteptam toti aici. Cu siguranta ne-am pierde unii de altii.
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~Dupa ceva timp~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
- Sunteti dispus sa lasati chiria atat cat v-am propus? Daca da, atunci v-as fi foarte recunoscator, stimate domn, spusese Hikaru unui domn ce pare foarte bogat.
Barbatul ezita la inceput, dar nu scapa de insistentele lui Hikaru si pana la urma accepta. Toti suntem foarte fericiti ca avem unde sta, iar din cate am inteles de la cele povestite de Hikaru pe drum, se pare ca vom merge la liceu. Toti vom merge la un singur liceu fiindca e mai usor asa si macar mai stam impreuna in descursul zilei. E totul perfect. Maine probabil ca toti ne vom ruga de directoarea unui liceu de prin oras ca sa ne primeasca. Cum se intampla deseori, probabil va accepta, dar nu se stie. Vom vedea ce vom face. Trebuie doar sa asteptam sa vina ziua de maine si totul o sa mai revina la normal.
Toti ar trebui sa incepem sa uitam despre tot ce s-a intamplat pana acum si sa ne concentram pe viata aceasta ce o aveam acum, viata aceasta care devenea din ce in ce mai normala pentru niste liceeni ca noi. Pana la urma cei de varsta noastra ar trebui sa se distreze si totusi sa se concentreze si pe scoala, ceea ce nu se prea intampla asa des.
Astept cu nerabdare ziua de maine pentru a vedea ce oameni voi cunoaste. Cine stie peste ce specimene voi da, dar in fine... No comment.
Mana incepe sa ma doara la cat am carat pumnalul sau sabia asta, ce-o fi.
Ridic putin pumnalul ce il aveam in mana chiar si acum si ma gandes de ce oare mi l-a dat. Poate ca nu voi afla prea curand, dar poate voi afla candva, cel putin asa sper. Poate doar ca sa ma ajute, dar de ce m-ar ajuta el?
"Ce prostii spun! Cred ca m-am imbatat cu aer! Sau poate am luat ceva de la Aoi cand era beat?"

Modificat de ioana_georgiana (acum 12 ani)

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE! The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pus acum 12 ani

lee
Bufniță Flămândă

Din: Ploiesti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 273

Hmm,mie mi sa parut interesant capitolul,si vad ca ai pus si titlul la inceput

.Ma bucur totusi ca e mia scurt ca la celelalte ma plictiseam de atata citit

Vad ca Hikaru chiar a prins curaj

Oare vor forma un cuplu?

Si ce e cu pumnalul ala de la Hideki?Nu imi suna bine...

Bafta la scris in continuare

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

pus acum 12 ani

Crazy.Killer
Bufniță Flămândă

Din: Iad.
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 367

Din nou un capitol super, ce altceva pot sa spun, imi place.

Hmm... ce e cu pumnalul ala?
Aoi, dragul meu Aoi, iar ai baut?

Astept nextul.

_______________________________________

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Acum am venit cu capitolul XII si scuzati-mi intarzierea cu o ora. Trebuia sa pun duminica, dar acum e luni. Sper sa nu se supere cineva. Lectura placuta!

Capitolul XII - Liceul

Astazi e pe cale sa inceapa prima zi de scoala si asta ma bucura foarte mult. Voi avea noi prieteni! Oh, va fi minunat! Oare o sa ma integrez repede sau nu chiar? Mama ce curioasa sunt!
Of, gata cu vorbaria! Trebuie sa ajung la scoala impreuna cu ceilalti. Bine ca nu sunt in intarziere. Ar fi fost chiar nesimtire sa intarzii chiar in prima zi de scoala fara un motiv intemeiat. Cel putin asa cred eu.
Pe strada pe care mergem nu sunt foarte multi oameni si pot spune ca oamenii acestia sunt mai linistiti decat cei din Tokyo.
Acolo e agitatie si lume multa care umbla mereu pe strazi. Nu exista strada unde sa nu umble oamenii pe acolo. Noaptea e mai linistit cat de cat, dar in timpul zilei este inimaginabil de aglomerat peste tot. In schimb, aici este totul linistit, la fel cum era Tokyo inainte sa fie atat de populat. Strazile nu prea aglomerate, mai trec cand si cand un doi-trei oameni sau mai putini, iar in rest masini. Inainte nu erau cladiri de trebuie sa te chiorasti ca sa-i vezi varful si era mai bine decat acum. Okey, sa lasam asta. Si mai important este faptul ca sunt aici si va fi totul bine, sper.
- Hikaru! Cred ca incep sa vad liceul! De-abia astept! strig eu incepand sa alerg spre liceu.
- Lay-chan, nu fugi asa! Asteapta-ma si pe mine! striga Rin incercand din rasputeri sa ma ajunga din urma.
Cum ajung in curtea liceului dau nas in nas cu unu care-i cu un cap mai inalt decat mine si ma uit de jos la el. Cum sunt eu mai impiedicata, sunt pe cale sa cad daca nu ma prinde baiatul acela.
- Ce nai.... ma opresc din vorbit si ma uit mai atenta la cine era in fata mea.
- Ce uratenie! Cum ai ajuns asa pe lume? Sper doar ca nu inveti in liceul asta! zise acel baiat plecand in graba de langa mine.
In urma lui vine o doamna nici batrana, dar nici tanara si un barbat mult mai in varsta. Ceva in genul soarecelui si pisicii ce se intampla acum, doar ca-s doua "pisici". Nu mai stau mult sa ma uit, amintindu-mi ca trebuie sa intru la ore si inaintez, incepand sa rad de ceea ce se intampla mai devreme.
- Lay-chan, ce ti-a spus acel baiat? ma intreba Aiko.
- Ah, acel baiat... Nimic important. Hai sa ne grabim spre liceu, ii raspund incercand sa evit subiectul.
Rin vine langa mine si ma ia de brat. Toate trei mergem spre intrarea in liceu, iar cand deschidem usa toate privirile sunt atintite asupra noastra. Poate e din cauza faptului ca purtam rochita aceea foarte scurta ce se presupune ca este uniforma? Sau poate din cauza faptului ca ei n-au mai vazut fete? Dar chiar vad numai baieti. Unde-s fetele??
Aiko se impinge in mine putin, incercand "sa ma aduca la realitate". In momentele trecute admiram ceea ce ma inconjoara.
Faptul care ma mira pe mine era faptul ca este mult mai spatios inauntru decat se vede afara. Sau doar mi se pare? Oricum cred ca-mi va placea aici.
- Ma duc sa vad in ce clasa sunt. Veniti si voi? ne intreaba Shiro fiind gata sa se duca la panoul unde sunt afisate listele cu elevii si clasele in care vor invata. Ei bine, ceilalti au vazut de mai demult fiindca nu a inceput de-abia acum scoala.
Noi nu mai spunem nimic si-l urmam. Ma ingramadesc printre copii de acolo ca sa ajung la panou.
Din nu stiu ce motiv, parca inainte era mai liber la panou. Puteam vedea unde este panoul, dar acum nu se vad decat zecile de copii si atat. Toti au uniforme. Se uita de asemenea foarte ciudat la mine de parca as fi cine stie ce. Privirile acelea dezgustate, perverse, indiferente si foarte putine blande ma fac sa cred ca nu sunt prea bine venita aici. In schimb putinele priviri blande imi dau impresia ca nu ma voi acomoda prea repede. Atat de putini oameni ma simpatizeaza? Ce-am facut de nimeni nu se intelege cu mine? Fiindca observ ca nu prea ma accepta multi cred ca nu ma voi integra prea repede.
- Scuza-ma, te-ai pierdut si tu pe aici? imi spune cineva care era in spatele meu.
- Um... Oarecum. Unde este panoul unde sunt afisate toate listele? Si de ce este asa aglomeratie pe aici? intreb curioasa in timp ce ma intorc sa vad cine e.
- Iti voi spune doua lucruri. Unu: pai la cum sta treaba aici, toata scoala vrea sa vada elevii nou veniti, indiferent ce se zice despre ei. Zic in general. Or fi si altii pe care nu-i intereseaza asta. Si doi: Panoul este un pic mai in fata, imi raspunde, aratand cu degetul locul unde se afla panoul.
Nu mai stau de palavre si ma ingramadesc printre elevi. Cum ies dintre acea gramada vad ca la panou erau toti prietenii mei.
Elevii care-mi sunt necunoscuti acum, se uita ca si cum n-au mai vazut oameni, nu fata sau baiat ci oameni! La mine totusi se uitau cam urat. La ei de ce se uita asa de parca ar fi faimosi, sau vezi doamne, prea frumosi. Nu-i corect!! La mine se uitau foarte urat si putine priviri erau blande, iar acum la ei se uita in felul asta. Ce i-a apucat?
- Layla, linisteste-te, respira. Doar nu esti geloasa, nu? incep sa vorbesc de una singura ca nebunca, incercand sa ma linistesc.
Respir adanc, dar sunt intrerupta de cineva care ma ia in brate pe la spate si imi sopteste ceva la ureche.
- Brunetica, huh? ma intreaba acela din spatele meu, luandu-ma in brate.
- Chiar vrei sa te plesnesc, huh? il intreb la randul meu pe acelasi ton si totusi cu putin sarcasm in glas.
Vazand ca nu-mi da drumul, il plesnesc cum pot si ma eliberez din bratele lui. El isi pune mana pe obrazul unde l-am lovit si se uita chioras la mine. Nu-l mai bag in seama si ma duc spre panou, cautandu-mi numele pe liste. Zaresc numele "Layla Shimizu" pe una din liste, numele meu fiins ultimul de pe lista.
- Poftim?! Shimizu?! Cum de-i trecut acest nume aici?! strig cat pot de tare, incepand sa rup din afisul acela cu unghiile.
Acum chiar vreau sa rup partea acelei foi unde scrie "Layla Shimizu"! Nu trebuia sa fie trecut acel nume acolo! Acum toata lumea va vorbi despre mine daca a auzit la televizor ceva despre mine, poate de rau sau poate de bine. Cine stie ce probleme voi avea acum.
Ma intorc si observ ca se uitau ca la urs la mine, cu putina spaima. Eh, ce i-a mai apucat acum? Nu-mi amintesc sa fi facut ceva rau. In orice caz, astia au ceva cu mine de ma fixeaza cu privirea in acest fel. Imi revin dupa cateva secunde si mai arunc o data o privire pentru a vedea la ce clasa voi invata. Vad acolo scris "Clasa a IX-a D" si vreau sa plec sa caut clasa unde voi fi.
- Layla! Vom fi amandoua in clasa a IX-a D! Asa vom avea timp sa stam mai mult impreuna! imi zice Sayu alergand spre mine si luandu-ma in brate.
- Nu, Sayu! Stai, o sa cadem pe jos! STOOP! ii zic eu incercand sa o avertizez, dar fu prea tarziu fiindca in urmatorul moment sunt pe podea cu Sayu in brate.
Fata asta ma strange atat de tare incat sa-mi ia respiratia!
- Oh, nu! Sayu, te rog, ridica-te de pe mine! Lumea o sa creada ca avem vreo relatie si nu-mi place, ii zic de data asta mai in soapta ca sa nu ma auda si altcineva inafara de ea.
"Grozav! Acum lumea chiar va crede ca prefer fetele, ma refer la preferintele sexuale nu la altceva. Chiar si asa nu ma intereseaza nici baietii, nici fetele. "
Nu mai stau pe ganduri cand vad ca Sayu nu se ridica de pe mine si ma ridic cu tot cu ea care ma tine foarte strans.
Pornesc in cautarea clasei a IX-a D cu Sayu care se tine de mine ca scaiul si se mai si lasa pe mine de era sa cad de cateva ori pe jos.
- Lay-chan, ce bine ca suntem in aceasi clasa! imi spuse ea foarte bucuroasa.
Bucuria ce o are i se cunoaste din glas si nici nu-i nevoie s-o intreb cum se simte. Daca ar fi s-o intreb probabil ca ar zice ca e cea mai fericita.
- Hip hip ura... Ce bine de mine... ii zic eu pe un ton plictisit si sarcastic, dupa care ridic un deget pe care il misc usor ca si cum as mustra pe cineva, dar paream mai mult beata decat orice altceva.
Ajung la un moment dat in dreptul unei usi pe care scrie cu litere ingrosate "Clasa a IX-a D". Intru sa-mi vad colegii, iar cand intru mare-mi fu surpriza. "Surpriza" nu intr-un mod tocmai placut. In clasa il vad pe Aoi, cel pe care nu-l suport, pe Tadashi si pe Shiro. Multumesc Doamne ca macar e unul mai normal aici!
"Oh, Tadashi, inca nu te-am iertat pentru faza cand ai dat buzna in camera mea, iar atunci eram doar intr-un prosop! Pervers incurabil!"
Deodata privirile sunt atintite de la Aoi, Tadashi si Shiro catre mine. Si ce mai priviri! Cred ca toti se uitau asa fiindca aveam rochia aia nenorocita si incredibil de scurta. Astia-s mai ceva ca Aoi sau Tadashi.
Incerc sa evit privirile acelea insistente si imi caut o banca in care sa stau, dar nu era niciuna care sa fie total libera si sa fie si mai in fata. Toate bancile libere sunt in spatele clasei unde nu vreau sa stau. Doar o banca este libera, insa nu-mi place-n spate.
Pe usa intra dupa aceea un profesor cam scund, chiar mai scund decat mine, iar eu n-am mai mult 1,60 m. Ma opresc din ce faceam si raman nemiscata cand ma zareste plimbandu-ma prin clasa. Cred ca profu' crede ca sunt unul din elevii problema ai scolii. Ca nah, daca nu te gaseste in banca ta atunci inseamna ca nu vrei sa asculti de el. Ce mod ciudat de gandire.
- Layla, te rog vino in fata clasei cu ceilalti prieteni ai tai pentru a va prezenta, ne ruga politicos barbatul acela.
Of, tocmai m-a prins si asta umbland dupa o banca libera prin clasa. Chiar si asa nu cred ca e interzis, avand in vedere ca sunt noua in clasa si inca n-am o banca in care sa stau.
- Hei, salutare! Ma numesc Kimura Tadashi si am 16 ani. Nu am nimic de spus despre mine in mod special, se prezenta Tadashi uitandu-se la fiecare elev din clasa.
Toti ii arunca priviri fulgeratoare cand el ma ia de brat, priviri mai urate ca inainte. Il imping de langa mine si ajunge fix pe scaun cu profesorul care se enerva instant, precum cafeaua. Va dati seama ca toti au inceput sa rada de el pana cand profu' l-a trimis sa stea intr-o anume banca.
- Ma numesc Layla. Numele meu de familie nu conteaza si sa nu cumva sa mi-l pomeniti. Ma cheama Layla si atat. Ma duc in banca. Si-asa se uita astia ca prostii la mine daca le mai zic ceva. Cine stie ce nebuna m-or crede daca le zic ca nu-s.... dar Shiro imi pune mana la gura, stiind ca vroiam sa zic de faptul ca nu sunt umana in adevaratul sens al cuvantului.
- Adica vroia sa va zica despre faptul ca ghiceste viitorul! Veti vedea! E minunata! adauga Shiro la ceea ce vroiam sa spun, insa asta e 100% o minciuna.
- Ce? Nu am vrut sa zic asta! De ce minti?! Am vrut sa zic ca sigur voi fi cea mai buna din clasa! spun din nou, luandu-ma gura pe dinainte, dupa care-mi pun mainile la gura.
Evident ca am spus o prostie cat mine de mare.
- N-ati auzit nimic! le zic ducandu-ma in banca, dar ma opresc.
- Ia, stai putin. Care-i banca mea? il intreb pe profesorul acela mustacios.
"Ei, nah! Acum observ ca are mustata. Aoleoo, sa si-o mai tunda ca-i ajunge in gura!". Incep sa rad cu gandul la asta, dar ma intrerupe un pustan de acolo care vru sa-mi puna piedica. Va sa zica "ce amuzant sunt, nu?" ?
- Oh, te rog. Am vazut si glume mai reusite decat asta, ii zic scotand jucaus limba si trecand printr-o saritura peste piciorul lui.
- Baiete, tu nu esti in clasa asta! Kimura-san, esti in clasa a X-a D nu a IX-a D! Iesi afara in momentul acesta! il indemna profu' , dupa care vede ca nu iese de bunavoie afara si-l conduce de manuta pe hol. Hohote de ras se aud in urma lui, hohote care ma fac sa-mi tiuie urechea.
- Ba, voi nu sunteti prea intregi la cap, stiti, nu? Era sa ma surziti! Dati-va... dar sunt intrerupta de profesor care imi face semn sa tac.
Urmatorul probabil ca e Shiro, iar apoi Aoi la felul cum sunt asezati.
- Tot ce trebuie spus e ca ma numesc Mashiba Shiro si ca am 15 ani. Ma duc in banca. Aleg singur o banca. Nu va deranjati! Cine vrea sa ma intrebe ceva sunt mereu dispus sa raspund. Aproape mereu, se prezenta si Shiro, dupa care se aseaza in singura banca libera care e in spatele clasei.
- Acum randul meu. Sunt Takahashi Aoi si am aproape 16 ani, insa neimpliniti, deci profu' n-aveti de ce sa ma dati afara din sala de clasa. La fel ca si prietenul meu, voi raspunde in pauze si in ore prin biletele la intrebarile voastre. Pa, pa fetele ce sunteti aici! Ma duc in banca, se prezenta si Aoi in cele din urma.
- Te corectez. Toate fetele inafara de mine, ii zic in timp ce sunt trasa prin surprindere de catre cineva intr-o banca.
Ma intorc sa vad cine e si vad un baiat cu parul negru si niste ochi superbi asemeni ierbii, dar nu chiar asa, de o nuanta putin mai inchisa. Se uita la mine si imi zambeste frumos, dupa care ma imbratiseaza.
- Yamo-san, las-o in pace pe fata! Esti la scoala nu in club! ii atrage profesorul atentia baiatului ce ma tinea in brate.
Colegii incep sa chicoteasca si sa vorbeasca in soapta, aruncandu-mi niste privire in bataie de jos. Ce penibil moment! Imi vine sa intru in pamant de rusine!
Ma ridic din bratele lui, dar ma trage inapoi pe scaun si ma lasa acolo plecand din sala de clasa. Cand sa iasa pe usa imi face cu ochiul si-mi trimite prin aer un pupic.
"Sigur ii va pune absenta profu' !"
- A, te cunosc! Ai fost pe hol atunci si te-ai pierdut, nu-i asa? Scuze ca nu m-am prezentat atunci, dar credeam ca te grabesti, imi zise baiatul acela cu parul roscat cu tente de roz aprins si cu ochii de aceasi culoare pe care l-am intalnit pe hol prima oara.
- Fara vorba in timpul orei! Toata lumea scoateti cartile si caietele si sa incepem lectia de astazi! ne zise profu' pe un ton autoritar.
- Ia stai putin! N-am caiete si carti, zic in soapta de ma aude doar colegul meu de banca.
Roscatul pune carte la mijloc si scoate o foaie si un pix pe care mi le inmana.
Ora aceasta se pare ca e de engleza. Nu-mi placea deloc engleza in trecut si nici acum nu-mi place prea mult.
Sincera sa fiu imi vine somnul chiar acum si cand imi vine somnul nu glumesc! Pot sa ma culc si acum, dar sper sa nu ma aleg cu nota scazuta la purtare, asta daca o fi aici la fel ca in scoala generala. N-am mai fost la scoala de vreo doi ani.
Imi pun capul pe banca si motai putin. Vad 10 la matematica pe foaia de test! E un vis?? O, acum vad norisori! Zboooor!! Am aripi!! Cel mai frumos vis! Nu, nu, nu! Acum sunt acasa si vad dulciuri, mancare si bunatati pe masa! Miamii, mi-e foame! Ma apropii de masa unde-s toate acele bunatati si vreau sa iau o briosa, dar totul dispare ca prin minune... Totul fum si BOOM!
Sunt iarasi in clasa aceea plictisitoare... Aceasi colegi, acelasi profesor si aceasi ora de engleza! Ce cosmar!
- Vreau acasa!! strig eu incepand sa fac ca un bebelus mic, milogindu-ma de profesor.
- Haideti profu' , macar la baie! il rog cat se poate de frumos, dar tot nu vrea.
O idee imi vine in minte acum si cred ca ar merge. Ma indrept cu miscari elegante spre profesor si imi pun o mana peste pieptul lui flescait, dupa care il rog din nou, uitandu-ma adanc in ochii lui. Ma rog asa timp de un minut, dupa care el vru sa puna mana pe sanul meu.
"Ha! Cum sa accept asa ceva?! "
Il imping de ajunge pana la tabla si se tranteste de ea, in cap cazandu-i un burete plin de creta.
- Da, draga, dute la baie, imi spune prufesorul aranjandu-si cravata si revenind la lectia de zi.
Plec din sala de clasa si ma plimb pe holuri si prin bai, mai putin alea ale baietilor. Nu e nimeni pe nicaieri, dar cand credeam ca nu se poate mai bine il zaresc pe un barbat ce pare profesor si ma ascund intr-o baie. Nici nu ma mai uit ce baie e. Ma ascund intr-o toaleta, iar apoi vad cum acel barbat vru sa intre tot in aceeasi baie si e pe cale sa deschida usa toaletei unde ma aflu eu, dar ma urc pe bazinul WC-ului si sar afara de acolo, gonind cu viteza spre clasa mea. Saracu' barbat se uita ca prostul la mine cand m-a vazut iesind din acea baie. Sunt sigura ca o sa ramana blocata usa aceea pentru ceva timp. Pana la urma am inchuiat-o pe dinauntru si trebuie cineva sa sara ca sa ajunga acolo inauntru.
Ajung in fata usii clasei de unde se aud tipete, voci si zgomote ca si um cineva ar lovi tabla. Deschid usa clasei si e cat pe ce sa ma loveasca o minge de fotbal daca nu ii dau un sut. Si ce mai sut!
Cred ca mingea nu s-a dus la mai mult de un metru de mine sau chiar mai putin. Am forta si eu cat are un copil de 12 ani. Sa ma mai antrenez putin, sa merg la karate sau altceva. Neah, mai bine nu.
Nu mai stau pe ganduri si ma duc spre banca mea, unde ma astepta colegul meu de banca. Profesorul nu e in clasa, clasa parca a innebunit, iar eu...dorm mult si bine toata ora fara sa fiu intrerupta.
Iata ca dupa ceva timp vine si pauza, iar toti, imediat cum se suna, striga in gura mare "paauzaaa". Din nou erau sa ma surzeasca astia cu urletele lor. M-au si trezit!
Raman singura in clasa fiindca toti ies afara in curtea scolii. Decat cativa se intorc si se holbeaza la mine si la un perete de parca ar fi cine stie ce. Ce oameni! Cred ca asta-i doar de plictiseala.
Presimt ca va fi o zi lunga! Daca o tin in felul asta s-ar putea chiar sa fiu data afara de la ora daca e o profesoara mai rea. Ehe, sper sa nu dau de profesoare rele. Brrr, ca vrajitoarele. Te pomenesti ca mai au unghii de-alea extra-lungi si se imbraca in rochii negre. In cap sa-si mai puna o palarie de-aia specifica si voila! Asta da vrajitoare! Dar daca e una batrana nu vreau sa-mi imaginez cum ar arata! O sa visez urat la noapte!

Modificat de ioana_georgiana (acum 12 ani)

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE! The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pus acum 12 ani

lee
Bufniță Flămândă

Din: Ploiesti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 273

Credeam ca nu mai pui nextul

Ok,capitolul asta a fost chiar comic,ciudata prima zi de liceu,cam asa a fost si a mea

Deci cred ca mai citesc odata capitolul asta

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

pus acum 12 ani

Crazy.Killer
Bufniță Flămândă

Din: Iad.
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 367

De cand asteptam eu capitolul asta!
Revenind la capitol, e excelent! Ce pot sa spun mai mult, e super!
Astept urmatorul capitol, de data aceasta mai repede!

Modificat de Cookie_Monster (acum 12 ani)

_______________________________________

pus acum 12 ani

Hildegard
Critic

Din: Caliacra
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 853

Salutare , draga mea Ioana ! ^^ Am zis ca las comentariu , am zis , deci iata-l !

O sa incep cu capitolul 9 , nu de alta , dar trebuie sa fie mai recente.

Capitolului 9 - Clipe dureroase; Amintiri

Ce as putea spune ? Femeia aia e chiar psihopata si chinurile prin carea a trecut Layla sunt foarte oribile . Dar , din moment ce este vampir si nu poate muri asa usor , presupun ca sunt suportabile , cat de cat . Ma apucau fiorii cand imi imaginam cutitele si siringile ... nu mai vreau sa-mi amintesc.
La partea lui Hikaru , am ramas masca

, nu ma asteptam sa aiba o sora si mai ales , Hikaru sa o fi cunoscut pe mama Laylei . A fost o stire ... pff , beton ! Faptul ca au aruncat-o in mare pe Saya m-a cam intristat , sincer eu urasc marea. E asa adanca si senzatia aia de sufocare . Totusi sa ma opresc din imaginat. In concluzie , acest capitol a fost plin de trairi , dureri si deci titlul e foarte bun.
Capitolul 10- Primul sarut .

Am avut o presimtire ca inceputul capitolului asta a mai fost folosit de tine , intr-unul anterior . Am dreptate ? Presupun ca am dreptate , nu ?
Ceva as avea de reprosat " odata cu contactul cu Hikaru" , nu stiu daca se putea spune altfel , dar corect nu este , din pacate .
"Cred ca zambetul acela era cel mai pervers din cate vazusem la el pana acum." Deci pana acum nu zambea deloc si acuma zambeste pervers ?

E o evolutie !
Observ ca spui mai mereu " fu" , am uitat in ce parte a tarii se foloseste aceasta forma , dar e amuzant cand o vezi acolo in capitol ! Vai da ce vorbe mai are si Hikaru in el :> !

Eh , un capitol plin de emotie , de sentimente. Te felicit ! La inceput am vazut cum micuta si firava Layla isi mai revine si e din ce in ce mai furioasa , mie mi se pare extraordinar felul cum gandeste in astfel de momente. Sarutul a fost descris , in general nu se prea descriu lucrurile petrecute in "gura" , dar aici a iesit bine si frumos . Nu ma asteptam ca Rin sa fie prin multimea aia , chiar deloc. Si ca in orice film de actiune , exista si un plan B , adica , daca nu-i poti invinge fugi .

Capitolul 11 - Darul
Acesta este primul capitol la care vad titlul scris astfel. E bine ca incepi sa schimbi fatada capitolului. Arata mult mai frumos asa , parerea mea.
Cica "bagand turbo" !
Acest capitol a fost bestial ! Chiar daca ritmul a fost putin grabit , a fost bun ! Pe ici , pe colo am mai vazut greseli de tastare , dar nu iti scot ochii cu ele. Aoi

, febletea mea...
Capitolul 12 - Liceul
Un inceput cam prost , ce pot sa spun? Doar ca privirile alea sunt oribile , din pacate am si eu aceeasi boala ca a elevilor din liceu. Ma uit crucis... pff. In fine , vad ca mi-ai ascultat sfatul

, stii tu care ! "profesorul care se enerva instant, precum cafeaua ", interesanta comparatie , nu stiam ca cafeaua ( scuza-mi cacofonia) se enerveaza

Altceva , ce as mai putea spune ? Pai , ai evoluat mult pe parcursul acestor 12 capitole si ma bucura acest lucru . In toamna asta merg si eu la liceu , pff ... cum o sa fie ? Capitol frumos !
Sa vedem ce te mai trazneste ! Numa' bine !

Modificat de MaryLoveEverybody (acum 12 ani)

_______________________________________

Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Am venit cu nextul! Lectura placuta!

Capitolul XIII - Cand visul devine realitate

********Dupa o zi in care nu s-a invatat, vorba Laylei (de fapt s-a invatat) ***************

Noua mea camera, noua mea locuinta, impropriu spus si viata mea care i-a curba serioasa spre normal, dar nu prea... La ce liceu invat ma indoiesc ca o sa fie totul foarte normal, dar macar in viata mea de vampir sa fie totul normal. Altceva inafara de asta n-am nevoie. Ceea ce ma multumeste pe mine este faptul ca o sa traiesc de acum incolo o viata fara pericole, o viata in care nimeni sa nu mai stiu adevarata mea natura.
Mai am putin si plec la scoala, e ora 13:12, iar la si jumate trebuie sa plec din casa. Pe la ora 14 ajung la scoala si incepe teroarea...
Ma ridic din patul meu moale, cel nou si pornesc afara din camera, ducandu-ma spre baie. Probabil ca daca e baia ocupata si ar fi Aiko sau RIn acolo atunci ar canta. Ma dor urechile deja... Nu vreau sa mai aud cum canta pisica moarta. N-o spun in nume de rau, dar imi tiuie urechile dupa ce le ascult, cum am inceput sa fac de fiecare data cand ma roaga.
- Ne imbracam. Tra-la-la-la-la-la! Si ne luam unifo-varza....adica uniforma scolara, spusem dezamagita, luand uniforma alba de pe umeras.
In mai putin de 10 minute sunt deja imbracata si gata de plecare. Mai am 8 minute in care sa stau degeaba sau nu chiar...
- Am uitam de ghiozdan, incep sa rad, dupa care ma duc sami-l fac, dar...hopa...avem o problema.
- Unde-s manualele?! strig in gura mare, iar apoi plec in graba din camera, trantind usa.
M indrept spre camera unde dorm unii dintre baieti, Hilkaru, Aoi si Shiro. Trebuie sa iau manuale de la ei si orarul!
Deschid usa si intru val-vartej in camera fara sa ma uit cine sau ce era in jurul meu. Ochii ii deschid mai bine si-i vad pe cei trei doar intr-un prosop, stergandu-se cu altul pe corp.
- Kyaaah!! Ochii mei!! exclam eu acoperindu-mi ochii si atragandu-le atentia si lor.
Ma intorc cu spatele la ei si ma sprijin de perete cu mainile la ochi.
- Oh, sunt albi cu dantela rosie, se auzi vocea lui Aoi din spatele meu.
Ma fac rosie ca racul la fata vazand ca tocmai mi-a ridicat rochia si se uita la chiloteii mei. Ma intorc la el si-i dau o palma, incat incepe sa-i dea si mai rau sangele pe nas. Fix in acel moment cade pe spate si ajunge pe podea aratand de parca l-ar fi calcat in picioare o herghelie de cai.
- Usurel, Lay-chan, nu-l omora! ma indemna Shiro punandu-si mana pe umarul meu.
Eu, pe de alta parte am ramas intepenita la faza asta. Ma tot uit la mana cu care i-am dat palma. Cum naiba l-am lovit asa de
tare?!
- Voi fi bine... Plecati fara mine, ne spuse Aoi cu vocea tremuranda, fiind inca pe jos.
- Neah, daca plecam fara tine vei chiuli de la ore, raspunde Shiro la randul lui.
Pe fata lui Aoi se citeste "sarcasm", sigur va zice el ceva acum.
- Hmpf! De parca as chiuli. Sunt in clasa cu Layla pana la urma, rade Aoi, ridicandu-se de jos.
Cei doi sa se contrazica zicand :
Aoi: Eh, eu sunt in clasa cu Layla!
Shiro: Si ce daca?!
Aoi: TI-E CIUDA?!
Shiro: Nu, dar si eu sunt in clasa cu Layla, creier mentolat! In caz ca ai uitat...
Aoi: Uite cine are creierul mentolat. (si arata spre mine care stateam nemiscata inca)
Ma atinge incet cu un deget pe obraz, nicio reactie, imi trece mana prin fata ochilor, iarasi nicio reactie, nici nu clipeam, iar apoi se apropie mai mult de bine luandu-ma in brate. Isi pune capul la pieptul meu si sta pur si simplu.
- Inca ii bate inima! Nu va speriati! zise Aoi in gluma.
- Dobitoc...! murmur nervoasa, sperand sa nu ma auda.
O zbughesc imediat de langa el spre unul din ghiozdane si incep sa caut, aruncand in spatele meu ceea ce nu-mi trebuie fara a ma uita unde le arunc. Ma intorc de curiozitate si-i vad pe cei trei cum se uita nervosi la mine, gata sa-mi dea cu una din cartile pe care le aruncasem in ei fara sa vreau.
Iau tot ghiozdanul, iar inainte de asta mi-l pun pe al meu in spate si ma reped la geam. Ma urc cu un picior sus pe pervazul acela si sunt gata sa sar pentru a pleca la scoala.
- Sunt doar la etajul 1, ce s-ar putea intampla daca sar? Am sarit si de pe stanca aceea si nu pot de aici? imi spun eu, facandu-mi curaj cat de cat.
Nu mai stau sa ma gandesc nici doua secunde ca sar. Imi departez mainile si picioarele ca si cum as avea aripi cu care sa zbor, iar apoi incerc sa ma ghidez singura ca nu cumva sa cad peste gard sau copac...si BOOM! Tocmai am ajuns pe gard, cocotata ca maimuta.
- Asta, imi zise Hikaru de la etajul de unde am sarit.
- Ce "asta"? il intreb cu sarcasm.
- Asta s-ar fi putut intampla si tocmai ai patit-o! imi raspunde triumfator brunetul.
Ma hotarasc sa nu mai comentez pe aceasta tema si plec spre liceu, daca mai stiu unde e.
- Layla, ce faci? Pleci fara noi?? ma intreba Rin facand o fata de catelus.
O iau in brate si dau negativ din cap.
In spatele lui Rin este Aiko, cea care nu lipseste niciodata din peisaj. Imi face cu ochiul, dar ma fac ca nu observ si imi dau ochii peste cap.
Drumul pe care-l parcurgem este acelasi drum linistit ca si cel de ieri. Aceiasi copaci, aceleasi flori si aceleasi cladiri care le zaresti pe ici pe colo, in rest doar case mici.
Mergem si tot mergem, dar niciuna din noi nu sparge tacerea. O tinem asa pana cand ajungem la poarta de intrare in liceu si surpriza! Il vad din nou pe acelasi baiat de ieri, dar cand sa apuce sa spuna ceva ii pun mana la gura si plec mai departe. Ma uit putin inapoi si-l vad cum se uita lung dupa mine. Ce privire... Este acum ajuns din urma si de acelasi persoane ca ieri, o femeie mai tanara si un barbat mult mai in varsta ca ea. Cine stie cine-or fi si astia? No, no, please don't tell me.
Alerg spre intrarea in liceu si cand sa intru, ca de obicei, toti astia de pe aici, sau cel putin majoritatea, se uita la mine cu niste ochi holbati. Pfoaa! Iti vine sa-ti pui ceva pe ochi sa nu mai vezi! M-am obisnuit cat de cat asa ca nu ma mai impresioneaza asta asa mult.
- Hei, papusa, inveti aici? ma intreaba un tip de pe holul acela.
Nu-i raspund nimic si continui sa merg spre clasa mea.
- Lay-chaaan! De ce nu m-ai asteptat? striga Sayu, facand precum un bebe, dandu-i lacrimile pe la colturi, pe scurt o oarecare fata de catelus, dar mai convingatoare de atat.
Alearga ea spre mine si dintr-o saritura ajunge in bratele mele, daramandu-ma de tot. Fata este acum peste mine si inca ma mai tinea in brate daca Rin si Aiko n-o ridicau de pe mine.
- Okey, asta a fost ciudat. Asta e cumva un deja vu sau mi se pare? ma intreb de una singura, neasteptand vreun oarecare raspuns.
Ma grabesc spre sala de clasa, iar cand intru ceilalti isi strang lucrurile cu o profesoara de fata.
"Unde se duc astia acuma?", gandeam eu holbandu-ma la ce faceau.
- Ce... De ce... Adica... Unde plecati?! ma balbai, dar reusesc sa ma exprim bine pana la urma.
- Se pare ca in sala aceasta de clasa va veni o organizatie, va veni familia Matsuyama. Da, exact, renumita familie Matsuyama, iar in aceasta sala va avea loc o conferinta, niste schimburi si mai multe, imi explica profesoara.
Si ce profesoara! Orice barbat cred ca ar saliva dupa ea. Nu pare de mai mult de 25 de ani sau chiar mai putin. Are un bust... Pfoa! Cred ca are vreo 100 si ceva masura... Daca stau sa ma gandesc mai bine e chiar caraghios cum arata, oarecum. Acel trup firav si acel bust de zici ca... Eh, sa lasam asta!
Blonda, profa mea, imi face semn sa vin dupa ea impreuna cu ceilalti colegi. Parcurgem noi holurile scolii pana cand ajungem in fata unei usi pe care scrie "Laborator de...Franeza"?! What the f*ck?! De cand exista un laborator de franceza?!
Intram inauntru toti si ne alegem un loc, ne facem comozi si ne scoatem manualele. Oh, fir-*r! Care-i franceza?!
- Ne scuzati ca am intarziat! Noi am... dar se opresc cand ma vad pe mine cu unul din ghiozdanele lor si se uita urat la mine.
Exact, sunt Shiro si Aoi. Si la cum se vede cred ca am luat ghiozdanul lui Aoi. Hopa... Am incurcat-o!
- Domnilor, doar luati un loc! ii indruma profa, dupa care incepe sa scrie pe tabla titlul lectiei de astazi.
Cei doi se aseaza un ultima banca si incep sa vorbeasca, dar profa nu le zice nimic, absolut nimic. Cand vad ca nu le zice nimic lor, eu ma ridic din banca usurel pentru a-i da inapoi ghiozdanul lui Aoi.
- Daca ma gandesc mai bine, lasa, zic atat de incet incat niciunul din colegii mei nu ma aude.
Cand sa ma intorc in banca profa ma vede si se face rosie ca focul la fata. Probabil ca e o profa mai rea si nu permite sa iasa elevii din banca in timpul orei si bla bla bal. Se pregateste dumneaei sa-mi zica ceva, iar eu ma uit tinta la ea, stand nemiscata.
Ii aud si pe aia doi, Shiro si Aoi cum rad, evident ca de mine.
- Shimizu-san, te rog citeste tema! exclama ea, profa blonda.
Ma uit pe banca si trag caietul unuia de langa mine si citesc ce scrie acolo.
- À la mer, je préfère l'escalade! citesc, dar nu gandesc ce citesc.
Nu stiu o boaba de franceza, iar acum asta ma ia cu franceza ei! Habar n-am ce-am zis. Poate ma fac si de ras pe-aici.
- Aoleo, fato, ce escaladezi la mare?? Cladiri?? Sezlonguri? Hoteluri? Nicipul?? Zi ca eu habar n-am ce poti sa escaladezi la mare! rade unul din colegi cu lacrimi de mine, iar apoi imi dau seama ce prostie am putut sa zic acum cateva momente.
- Daca Shimizu-san cand merge la mare escaladeaza cladiri sau altceva lasati-o in pace! se rasti profa in gluma si incepe si ea sa rada de nu se mai opreste.
- Acum, continua, te rog! ma indemna blonda din nou.
- Je vais vous jeter à la mer! strig iarasi luand alt caiet pe care mi-l ofera o fata cu un rand in fata mea.
Toti incep sa chicoteasca la ceea ce am zis, dar nu bag in seama. Probabil ca am zis eu ceva, dar daca zisesem ceva ar fi trebuit sa comenteze profesoara.
- À la montagne, je nage! ii raspund din nou, uitandu-ma ce scrie pe caiet.
Toti incep sa rada in hohote, care mai de care mai urat, mai tare sau mai incet.
- Mda, bine ca inoti la munte si faci alipinism la mare, imi spune profa gata sa bufneasca in ras.
- Mai zic? o intreb cu vocea tremuranda.
Mi-e sa nu ma mai fac de ras iarasi, dar profa da afirmativ din cap, iar eu imi dreg vocea ca sa spun urmatoarea propozitie. Dmnezeu stie care... Nu mai e niciuna pe caiet!
- Je vais vous jeter à la mer! strig iarasi luand alt caiet pe care mi-l ofera o fata cu un rand in fata mea.
- Ai intrecut masura, domnisioara! Iesi imediat afara din sala de clasa! Vei merge cu mine la director pentru asta! ma ameninta blonda.
- Am spus ceva gresit? o intreb inocenta cu o fata de catelus.
- Cata obraznicie! exclama nervoasa ea si ma ia de mana, tarandu-ma afara din clasa.
Cand sa plecam de acolo Hikaru alearga spre mine, iar cand ajunge ii da o palma blondei de-i da ochelarii aceia jos, ca are ochelari, iar parul...ii cadee?!
Wo, wo, wo! Stooop cadruuu! Asta-i roscata de atunci!
- Kyaah! Asta-i doctorita aceea psihopata! strig cat ma tin plamanii, iar apoi toti elevii ies din clasa.
Hikaru imi pune mana la gura, iar apoi imi face semn sa tac, dar e prea tarziu fiindca deja erau toti colegii mei pe hol si se uitau cu gura pana la pamant la mine si ochii cat cepele.
- A, Hikaru, Hana-chan! Cum am putut uita de Hana-chan?! A ramas la ei! Nici macar n-am apucat sa vin dupa ea! Scuze, dar voi pleca, ii spun cu nerabdare in glas si il iau in brate, tinandu-l strans.
El nu imi raspunde nimic si isi intoarce privirea, lasand-o in jos. Asta nu-i a bine. Am uitat s-o iau pe Hana-chan cu mine!
- Acum trebuie sa plec sa o recuperez! strig din nou, fugind pe holul acela in cautarea clasei mele si dandu-mi jos lantisorul pe care il arunc in spatele meu in speranta ca-l va prinde unul din prietenii mei.
Parul mi se arginteste, iar ochii aceia sangerii care nu i-am mai avut de ceva vreme mi-au revenit la normal. In tot acest timp am avut constant lantisorul la gat, astfel incat sa nu ma vada cineva in adevarata mea forma.
Ma grabesc spre clasa mea, fosta clasa, acolo unde se tine asa-zisa sedinta. Dau buzna in sala si vad acolo persoane cunoscute mie. Intepenesc la vazul acelor criminali... Cate mi-au putut face! Ii urasc! Cercetez fiecare om de acolo si amutesc cand vad persoana care mi-a facut viata un calvar pana acum un an. Da, era acea javra, scuzati-mi expresia, dar nu poate fi numit tata. Il urasc din tot sufletul meu si desi se zice ca trebuie sa-ti ierti aproapele eu nu pot! Nu pot uita nici acum ceea ce mi-a facut! Cum mi-a distrus el viata si copilaria si tot ce aveam mai de pret, mama mea.
- Ea e... Este... E Layla!! se ridica el, graind bucuros aceste cuvinte care abia le-a putut lega intre ele.
Privirea lui ma dezgusta, iar faptul ca-l vad e ca si cum mi-ai fi cazut lumea-n cap. Imi vine sa-i trag una, dar sa fim civilizati. Oh, ce tot zic aici?! El nu stie sa fie civilizat!
Se apropie de mine, iar eu imi intorc privirea, scuipand mai intai pe pantofii lui. Nici nu vreau sa-i vad fata aceea nervoasa sau de "imi pare rau, draga". Nu-l voi asculta indiferent ce va zice si cat de frumos va fi. Stiu ca totul va fi o minciuna cum a fost toata viata mea de demult. Incepe sa murmure niste cuvinte, dar cine intelege ce puii mei zice?
Simt la cap ceva tare si imi ridic privirea sa vad ce mi-a pus, desi am o vaga banuiala care e un adevar de fapt. Un pistol sta asezat la capul meu, iar tata e pe cale sa apese pe tragaci. Inainte de orice, il privesc adanc in ochi si il fixez apoi din cap pana in picioare cu privirea. Mana incepe sa-i tremure si scapa pistolul pe jos, uitandu-se traumatizat la mine. Face pasi inapoi, iar eu cu aceeasi privire acra, urata si batjocoritoare nu incetez sa-l privesc. Locul lui in inima mea a disparut definitiv. Raceala si golul pe care mi le-a lasat inca mai bantuie prin inima mea chiar si acum. Ii iau pistolul pe care l-a scapat pe jos si sunt gata sa-l impusc si sa-i zbor creierii. Incerc sa fac cumva sa-mi imaginez cum se va duce pistolul si sunt gata sa apas pe tragaci, gata sa-i curm viata, dar un sentiment de neliniste, de dezgust ma acapareaza.
- Nu... spusem eu lasand privirea in jos.
- Nu voi fi face asta... Daca as face-o atunci as fi mai prejos decat tine! strig cat pot de tare si raspicat astfel incat sa inteleaga odata pentru totdeauna.
Lacrimile probabil ca nu mi-ar fi intarziat sa-mi apara pe chipul palid, dar nu de data asta! M-am schimbat, nu mai sunt aceeasi fetita de demult.
Incepe si mosul sa zambeasca sadic, victorios, nu stiu cum sa-l numesc acel zambet. E fericit probabil ca nu-l omor, dar nu-i nimic, o voi face cu alta ocazie probabil.
- Ei, ei, ce-avem noi aici? Pestii au intrat singuri in plasa! Nici nu ne asteptam sa fi aici, Miss Layla, zice una care am cunoscut-o la laboratorul de cercatare, incepans sa aplaude.
- Oh, please, nu esti la spectacol! Termina cu teartul asta de doi lei, zic astfel incat s-o mai enervez putin pe dobitoaca.
Ca tot vorbeam de dobitoaca, ce mutra are! Zici ca e scapata de la spital de nebuni. Serios, ar trebui internata la un spital de boli psihice.
Pistolul il ridic de jos, dar cand sa-l indrept spre fufa aia bruneta, fix atunci o zaresc pe Hana-chan legata, intr-un colt al camerei, plangand. Acest lucru im trezeste amintiri sumbre, iar prin tot corpul imi trece un fior inghetat. Totul...totul se deruleaza in fata ochilor mei... Tot visul... Eu...eu sunt presupusul Hikaru, Hana-chan sunt eu, iar ceilalti care rad de noi sunt cei din jurul nostru.
Atunci inseamna ca Hana-chan va pati ceva sau eu? Si daca patim amandoua ceva?!
- Nu! strig cu o imensa teama in voce, ca si cum m-ar fi pe cale sa ma omoare cineva.
- Nu! Opriti-va! Nu mai vreau... Nu mai vreau sa vad! de-abia strig eu speriata si printre suspine.
- Nu, proasto! Revino-ti! Nu fi imbecila! ma cert singura de parca as avea doua personalitati diferite.
Imi deschid ochii, iar cand ii deschid un pistol este la tampla mea, iar cel ce il are in mana are si degetul pe tragaci. Ridic privirea iasari si arunc acea privire, acea privire care l-a facut pe tatal meu sa scape pistolul din mana. Nu inteleg de ce s-a speriat.
- Niste ochi asa de plini de ura, niste ochi asa de fulgeratori. Iti fac sa-ti treaca un fior prin tot corpul, imi spuse barbatul ce are pistolul in mana.
Ii dau cu mana peste pistol si il arunc cat colo in perete si la contactul puternic cu peretele pur si simplu se...distruge.
Hana-chan se elibera si ea cu ajutorul cozii. Noroc de ea ca are coada, e ca si cum ar avea trei maini! Ce super!
In camera mai este si o alta fetita blonda, tinuta cu ceva la gat precum un caine si pazita de multi oameni. Ce faţa trista, o privire prin care parca ti-ar cere sa o ajuti! Agonie in privire si totusi indiferenta faţa de ce se intampla cu ea. Trebuie sa fi patit multe. Se uita speriata doar la ceea ce face Hana-chan si de fiecare data cand cade pe jos si-si pierde echilibrul ea tresare. Se poate oare ca ele doua sa-si fi format o legatura?
Pornesc spre Hana-chan, vrand s-o iau in brate si sa fug cu ea, dar imi face semn sa ma opresc.
- Lay-chan, vreau doar sa merg la ea si sa raman cu ea pentru totdeauna! imi spuse Hana-chan cu lacrimi in ochi si cu o evidenta bucurie ca e aproape de aceasta fata blonda.
Blonduta striga la ea sa stea acolo unde e, dar ea nu asculta ci se avanta mai mult.
- Hana-chan, vei fi... dar ma opresc, uitandu-ma traumatizata la fetita cu parul movliu, la scena de groaza ce o vad in fata ochilor.
Cand s-a apropiat de fetita blonda a fost impuscata odata cu ea. Sangele lor a inceput sa se scurga pe podea de pe acel carucior in care cele doua stau si acum impreuna. A vrut sa moara....impreuna cu aceasta fetita? Au vrut sa moara impreuna? Ma uit atenta la chipul celor doua, iar pe faţa lor este un...zambet larg...
Cad in genunchi, punandu-m mainile la ochi si scuturandu-mi capul in toate directiile. Pe rochita mea alba, pe uniforma se scurg siroaiele de lacrimi de pe fata mea, iar eu nu scot niciun sunet. Doar sufar in tacere...
Ma ridic si vreau din nou sa ridic pistolul asupra celor din acea camera, dar ei mi-au luat-o inainte si sunt pregatiti sa-mi zboare mie creierii.
Imi inchid ochii, iar acea putere pe care am folosit-o de demult si doar de doua ori imi revine. Sangele parca imi fierbe prinvene, iar parul imi zboara in sus cand presiunea aceea de aer cald din jurul meu izbusneste si-i zdrobeste pe toti de peretii din camera. Evident ca asta nu fu de ajuns, dar macar i-am indepartat din jurul meu. Culmea e ca am pofta de ceva anume.
Mirosul dulce si imbietor al sangelui imi ajunge la nas. Oh, chiar mi-e cam fomiţa!
----------------------Sfarsitul primei parti-------------------------------

Acum cateva....poze!

Cam asa arata uniforma pe care o porta Layla:

Asta-i lantisorul Laylei (cand ea e in forma umana):

Prietena Hanei-chan, fata aceea blonduta:

pus acum 12 ani

Crazy.Killer
Bufniță Flămândă

Din: Iad.
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 367

Foarte tare! Ma bucur ca ai pus continuarea!
Nu-mi vine sa cred ce a patit Hana....
Partile in franceza sunt...

sunt incredibile

.
Abia astept urmatoare parte.
Spor la scris!

_______________________________________

pus acum 12 ani

lee
Bufniță Flămândă

Din: Ploiesti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 273

Pentru sfarsit chiar imi vine sa te spanzur.Ce ai avut su Hana?O sa-mi fie dor de ea

In chimb imi place franceza ta nemaipomenita

)auzi tu,sa inoti al munte si sa faci alpinism la mare

)

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

pus acum 12 ani

Hildegard
Critic

Din: Caliacra
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 853

Hello there !

Am citit nextul si da , a fost be-ton \m/ ! Inceputul parca era desprins dintr-un anime reusit de comedie ... dragul meu Aoi

. Ti-am zis ca fac cumva de il violez ? Ti-am zis , deci asta o sa fac . Dar e secret

, deci schht !
Acum revenind la ultima parte , aia in care iar a intervenit familia Matsuyama , pot sa spun ca ma calca pe nervi

la maxim ,deci ar fi bine sa dispara din peisaj. Acum nu am sa te spanzur pentru ce i s-a facut Hanei-chan ( la urma urmei nu ai impuscat-o tu ) , ci am sa te felicit daca o sa ne inveselesti. Cam atat am avut de spus ... Jaa ne !

_______________________________________

Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Capitolul XIII, Partea a doua - O clasa de nebuni

Ce ghinion am si eu... Numai de ei dau! Ma spioneaza sau ce?! Inteleg ca sunt presupusa "aleasa" a familiei lor, dar incepe sa ma enerveze asta! Si acum ca au facut ceea ce au facut nu-i voi ierta! Inafara de faptul ca au luat-o la ei dupa ce m-au luat pe mine, acum au si omorat-o! Faptul ca ei au luat-o acolo l-am alfat de nu prea mult timp, de cand eram in trenul acela in drum spre acest oras. Am ajuns fara sa vreau aici, din pura greseala. Inafara de asta n-am putut nici sa fac nimic cu privire la Hana-chan cand am auzit de familia Matsuyama la inceputul orelor! Trebuia sa fac ora, dar pana la urma tentatia a fost prea mare! De fapt, nici nu credeam ca sunt chiar ei. Poate era o gluma sau altceva! In fine, lasand asta la o parte si revenind, ce slabi au devenit astia! Doar mi se pare mie?!
Ma ridic de pe jos si privesc in jurul meu atenta si cu multa vigilenta. Indrept in fata pistolul si ma uit si in toate directiile ca nu cumva sa ma atace cineva pe la spate. Imi inchid ochii putin si apoi ii deschid brusc, facand ochii mari la ceea ce faceau astia. Nu pot nici sa se ridice inca...?
La nas iar imi ajunge acea mireasma foarte tentanta, dar ma mai joc putin cu ei, iar apoi o sa fiu mai serioasa. O sa ma joc cu ei , cu vietile lor exact cum s-au jucat ei cu a mea. Le voi plati cu varf si indesat ceea ce mi-au facut mie si Hanei-chan!
O iau din acel scaun pe Hana-chan si pe acea fetita blonda si le pun langa mine, le las intr-un loc, iar indrept pistolul catre intrerupator.
Mai arunc o data o privire catre micuta Hana-chan care acum si-a pierdut viata, a preferat sa moara impreuna cu aceasta fetita blonda. Ma asez pe podea, dandu-i movaliei parul de pe ochi.
Sunt pe cale sa apas pe tragaci, am degetul acolo, iar pret de cateva secunde mai inspir adanc pentru a fi pregatita pentru tot ceea ce va urma. Zgomotul asurzitor al focului de arma ii face pe toti ceilalti sa tresare, iar glontul isi atinge tinta, intrerupatorul. Lumina se stinge imediat, toti ramanem pe intuneric, iar eu sunt singura care poate vedea in aceasta obscuritate.
Ferestrele sunt acoperite in totalitate cu ceva negru, foarte groz si rigid. Iti da senzatia ca nu ar fi ferestre acolo daca sunt acoperite geamurile.
Tocmai mi-a venit o idee. Cred ca nu ar trebui sa le fac cevadecat sau vreo doua persoane. Cu restul rezolv mai tarziu. Poate asa le dau putin din agonia de a pierde un camarad. Neah, ei nu stiu ce-i aia dragoste frateasca si nu simt lipsa unui camarad care piere. Singura solutie ar fi sa ii fac sa se teama. Nu sunt o criminala, dar vreau sa le platesc pentru ceea ce mi-au facut mie si Hanei-chan. Nu am nimic personal cu fiecare persoana de aici, da-i doar o razbunare pe familia Matsuyama. Poate m-or lasa sa-mi vad de viata.
Inchid ochii, dupa care ii deschid si vad totul, absolut totul clar. Nu stiu de ce, dar odata cu semnul pe care l-am primit am si abilitatea asta. Pot vedea pe intuneric, dar nu pot decat pentru putin timp si niciodata nu se stie cand nu voi mai vedea. Timpul este limitat.
Deci inseamna ca totul e bine acum. Mai trebuie doar sa ma apropii de unul din ei.
Mai ma uit in jur si pasesc usor de nu se aude nici macar un pas, iar apoi o iau prin surprindere pe la spate pe fufa aia bruneta si apropii pistolul de gatul ei. Nu mai misca deloc, iar corpul incepe sa-i tremure.
- Crezi ca nu-ti pot face nimic, huh? Nu m-am nascut ieri, piticanie! Si pot face orice cu tine imediat ce altcineva de aici te va prinde!
Ii duc pistolul la cap doar ca sa o fac sa-i fie frica, iar ea incearca sa scape din mainile mele, dar fara rost. Nu-i voi da drumul! Ar fi bine sa aiba acea putere care a insinuat orgolioasa ca o are. Vom vedea noi cine poate si cat. Ce sa poata? Sa reziste fricii. Adeseori frica e aceea care ne manipuleaza, ne face sa infaptuim anumite lucruri, ori bune, ori rele.
Mare parte din viata mea de pana acum am trait-o fiindu-mi frica pentru viata mea. Alte persoane nu aveam sa le protejez, toata lumea isi batea joc de mine fiindca am bani si daca sunt bogata atunci sunt si cu nasul pe sus, vorba lor, dar de fapt n-aveam nicio avere. In trecut tata nu vroia sa-mi cumpere mai nimic, iar eu mergeam cu haine rupte la scoala. Lumea imi zicea ca, desi am bani, eu nu pot sa vin cu haine frumoase la scoala,dar nu aveam eu ci tata. Ce-i drept, in fiecare zi mergeam cu aceeasi uniforma rupta si murdara, iar nimeni nu se gasea sa-mi spele lucrurile, decat mama, dar si ea mai rar deoarece avea serviciu. Lucra ca si secretara la o anumita firma si avea treaba de dimineata pana seara tarziu pe la ora 1 - 2.
- Ce faci? Nu vroiai sa ma impusti?! se rasti femeia cu teama in voce.
Cred ca pana la urma o sa ma incumet sa-mi satisfac pofta. Acel miros din jurul meu mi se pare divin si nu-i mai pot rezista prea mult.
"Stai, de ce sa rezist? Nu cred ca se va supara Hikaru daca voi face asta", imi spuneam in sinea mea.
Agale, ma apropii acum de gatul femeii si i-l zgarii putin cu unul din colti, doar asa pentru inceput, e un fel de joaca acum. Inainte nu puteam face mai nimic, eram prea slaba, iar acum pot face aproape tot ceea ce vreau. Ei bine, sa nu vorbim si de imposibil, l-am depasit deja. Sa zicem ca am facut asta cu saritul de pe stanca fara sa am vreo protectie si atunci cand am fost la restaurant si i-am cam caftit pe bodyguarzii tatalui meu. Oh, ce zi... O expresie asa indiferenta la inceput, iar acum agonie, pentru ea probabil.
- Stii ca nu trebuie niciodata sa stai prea mult pe ganduri cand trebuie sa faci ceva, nu-i asa Layla?
- Ce stii tu despre asta?! Nici macar nu vezi ce fac si in al doilea rand tu vorbesti?! Tu care nici macar nu-ti dai seama ca nicio persoana normala nu-ti va fi alaturi?! Ia zi, femeia aia te mai recunoaste daca te vede pe strada? Da, femeia aia de la restaurantul acela. Eh, eu nu cred. ii raspund indiferenta, evident facandu-i un fel de morala.
Vorbeste acuma ca si el are dreptul, ce sa zic?! Oh, putin imi pasa ce spune el!
Oricum mai bine mi-as concentra atentia asupra acestei femei. Inca nu mi-a trecut pofta asta ciudata.
Gatul ii este acum la cativa milimetri de coltii mei ascutiti, imi infing coltii si lichidul acel rosu si fierbinte imi alinta simturile, ma face sa ma simt implinita. Parca face ca golul din mine sa fie umplut... E clar... Asta imi lipsea... Ce-i drept n-am mai baut de ceva timp. Coltii ii infing si mai tare, vrand tot mai mult, paream poate o obsedata, dar deja e dependenta asta. Numai sa nu ajung sa le fac rau si prietenilor mei... Nu mi-as ierta-o niciodata.
Femeia incepe sa scoata niste tipete inabusite de durere, iar apoi da sa cada pe jos. O las sa cada, iar eu ma asez pe jos odata cu ea si nu incetez s-o sec de sange, lasand-o fara viata in mai putin de zece minute. De data aceea o las sa cada pe jos, iar eu ma indepartez tip-til de ea in cautarea altei "victime", totusi, sunt la mana mea acum. Intr-un fel ma amuza chestia asta... Culmea e ca inainte eram cea fricoasa si acum parca m-am schimbat complet. O fi din cauza a ceea ce am devenit? Ma gandesc ca da, dar asa-zisele puteri ale mele nu au ezitat sa apara de-abia intr-un an si ceva. Neah, cred ca e doar schimbare de comportament. Am avut incredere in mine si inca am.
Plimb privirea prin toata incaperea si zaresc destui oameni, dar nu pot sa-l iau prin surprindere pe oricare, trebuie sa fiu atenta. Sa nu judec o carte dupa coperta, da, cum sa nu?! Atunci dupa ce?! N-am dupa ce altceva! Gata, stiu, merg cu norocul, la ceacealma! Cine stie, poate nimeresc cum trebuie si nu sfarsesc prin vreun spital, moarta sigur n-as fi daca as nimeri la cine nu trebuie. Dar, ia stai putin, eu sunt degeaba vampir?? Pot sa ma apar inpotriva unor simpli oameni! Sunt doar fricoasa chiar si acum... Ce penibil...
Daca ma gandesc mai bine cred ca stiu la cine sa ma duc. E unul pe care l-am vazut la familia Matsuyama, in acel hotel. Si daca imi aduc bine aminte, el lua notite in timp ce mie mi-era cam rau si era s-o patesc daca nu reuseam sa ies de acolo. Ce zi!
Asa, acum ca m-am hotarat, sa trecem la treaba! Avand in vedere ca el e in cealalta parte a salii atunci ar fi bine sa am grija sa nu dau peste cineva. Sa iau si altceva inafara de pistol, ceva ca un cutit ca sa se sperie mai rau si sa ma lase orice ar fi sa trec.
Ghinionul meu este ca aici nu zaresc niciun cutit, decat arme la care nu pot ajunge si simpli oameni. Eh, mai sunt si bancile, tabla si tot ce mai e in clasa, dar alea nu conteaza asa mult.
Acel barbat sta rezemat de o banca, poate ca se va aseza pe ea intr-un final, poate ca nu, dar pot sa-l surprind pe la spate. Important este ca ei sa nu ma vada. Ma apropii incetisor, agale, precum o felina si ii pun mainile la gat, lasandu-l pe spate. Ma urc si eu pe banca aceea mare, dar stai putin! Asta-i catedra! E si mai bine asa! Deci cum ziceam, ma urc pe catedra si sar in bratele lui, punandu-i pistolul fix pe frunte si privindu-i chipul indiferent. Chiar nu-i e frica deloc? L-as convinge ca nnu-i un pistol de jucarie sau doar un lemn daca as trage un foc in podea? Sa incercam.
Apas usurel pe tragaci, iar imediat zgomotul asurzitor si inconfundabil de foc de arma isi face simtita prezenta. Cateva aschii sar din parchet si mi se prind in sosete, zgariindu-ma putin, considerate de mine rani minore acestea, no problem cu ele. Doar o chestiune de timp pana mi se vor vindeca. Mai intai ar trebui sa-mi scot aschiile care mi-au intrat cate putin in picior sau sa il termin si pe el?!
Neah, il termin! Daca imi voi satisface pofta asta ranile mi se vor inchide mai rapid, stiu sigur asta.
Ma apropii tot mai mult de gatul acestuia si imi pun o mana pe pieptul lui. Si mamaaaa, ce piept! Zici ca-i de piatra, nu altceva! Are niste muschii... Phoa, zici ca-s de beton! Oricum, lui chiar nu-i e frica deloc? Ce-ar fi sa fac ceea ce mi-am propus de la inceput? Poate obtin vreo reusita. Parca-i om din fier asta, parca n-are si el inima, sentimente! Ma mira ca nu-i e frica, sau oare doar nu arata?
Coltii cei ascutiti ale caror posesor sunt eu, strapung carnea barbatului, iar apoi ma reped lacoma sa-i beau sangele. Curge precum o fantana, una divina si se scurge incet pe gatul lui, dupa care ajunge si pe al meu, patandu-ma pe bluza si pe fata. Pistolul meu este inca la capul lui, de fapt la tampla, iar el nu indrazneste sa miste niciun deget. Lumina se aprinde brusc, iar apoi ceilalti sunt cu ochii atintiti asupra mea si gata sa-si foloseasca arma din dotare, in prezent scaunele si alte cele ce le trebuiesc gloante!
Incep sa traga focuri de arma si parca sunt la ratele si vantorii. Ma feresc precum un vierme si ma intind si ma sucesc si ma rasucesc! La un moment dat m-am lasat pe spate de am facut podul ca sa ma feresc! Alta data am cazut ca mortu' la pamant ca sa evit alt glont.
O iau la fuga spre usa, iar cand sa o deschid e inchisa.
- Bah, nu va jucati cu mine! Ce pisicii mei puteti sa-mi faceti cu niste amarate de arme?! vorbesc si eu ca proasta, de fapt au ce-mi face niste arme ca de-aia-s arme, dar chiar si asa nu pot muri asa usor.
Nici nu mai tin minte de cate ori a stat Hikaru sa-mi explice ca nu pot muri asa usor! Ar trebui sa fie zeu sau altceva ca sa ma omoare, evident exagereaza putin. Nu cred ca ar veni un zeu ca sa-mi faca mie ceva, sa fim seriosi acum.
Cred ca pana la urma sparg usa asta! Oh, dar mai intai s-o iau pe Hana-chan de-aici! Eh, si pe fata asta blonda, dar in fine. Imi pare rau pentru amandoua, desi doar pe Hana-chan o cunosc. Nu prea o sa apuc sa le iau pe cele doua daca astia joaca ratele si vanatorii cu mine! Poate daca plec de aici ei vin dupa mine!
- Ei bine, incercarea moarte n-are! strig vesela si dau un picior in usa de o sparg si cade pe jos. Mda, a cazut pe cineva usa. Saracu sau saraca, incearca sa lege cateva cuvinte, dar cred ca i-am cam zdrobit fata, nu alta, avand in vedere ca sunt pe usa inca, desi nu prea am timp. Tre' s-o iau la fuga si serios vorbesc acuma!
Incep sa alerg de nebuna printre coridoare cu nebunii de Matsuyama dupa mine si Domnul mai stie cine, iar cand sa dau sa ies pe usa vad ca ei ramasesera in urma. Ma duc repede spre baia profesorilor care nu-i prea departe de mine si hotarasc sa ma ascund acolo pana cand vor trece astia din familia Matsuyama. Intru intr-o baie si inchid usa cu zavorul, asteptand.
Cineva bate la usa, iar mie nici prin cap nu-mi trece sa deschid usa. Nu stau mult si observ ca a plecat. Phew... Am scapat!
Deschid usa si merg incetisor afara din baie, uitandu-ma si-n stanga si-n dreapta dupa eventualele pericole. Cineva imi pune mana pe umar si o tine asa pret de cateva secunde.
Cum ma intorc eu sa vad cine e, im da o palma peste fund de sar ca arsa si-mi pun mainile peste fund, cu echilibrul mai rau ca al tatalui meu cand se urca pe o barna si gata sa cad din picioare fix pe podea, cum am eu "obiceiul". Ma intorc cu fata rosie rau de tot si incerc sa leg cateva cuvinte, studiindu-l atent pe cel din spatele meu.
- A-o-i!! Perversulee!! Pleaca!! ma enervez eu.
- Uite-ti lantisorul! si mi-l arunca.
Incep sa murmur cateva chestii, dar nici macar nu inteleg de una singura ce spun. Ma intrerupe baiatul:
- Stii, Hikaru te place pe tine si ar face orice pentru tine, dar tu...tu nu ai curaj sa faci nimic ca sa treci de la prietenie la celalalt "stadiu", imi spuse Aoi cu un zambet micut la coltul gurii, asa, mai smecheras.
De unde cu intrebarea asta?! Doar asa din senin? Ce l-o fi apucat...? Of, of, of, nu-mi place cum a inceput conversatia asta. Nu-i tocmai de bine.
- In primul rand nu-l plac! Imi este doar ca un frate, iar eu nu... si fu intrerupt de catre vorbele mele.
- Ba il placi, simti ceva pentru el! Si daca nu l-ai placea, atunci de ce mereu te porti asa in preajma lui? Stii doar cum incepi sa te porti, imi da raspuns Aoi.
Dezamagita, las privirea in jos, iar bretonul imi acopera ochii. Nu pot accepta ca are dreptate, dar nici nu pot zice ca nu are. Atunci ce pot face?! Ca de obicei, nimic, nu? De fapt nici nu stiu ce sa zi, nici nu-mi stiu sentimentele. Stiu doar ca Hikaru imi e ca un frate, doar atat, in rest...nu am nicio idee. Tot nu vreau sa accept ca e asa cum zice, dar tot nu pot sa-l contrazic. E asa greu!
- Bine, daca nu-l placi pe el, atunci trebuie sa fie o persoana pe care o consideri mai mult decat un frate sau amic, nu-i asa? ma intreba cu acelasi zambet pervers, ca de obicei.
Nu-i raspund nimic, n-as sti ce anume sa-i raspund chiar daca as vrea.
- Nici macar nu-ti cunosti sentimentele si chiar faca le-ai cunoaste tot n-ai avea curaj sa-ti recunosti sentimentele si sa treci de acel "stadiu", se dezamageste mai mult Aoi, stiind ca nu-mi cunosc bine sentimentele inca.
- Daca mi-as cunoaste sentimentele poate ca as incerca sa trec de acel "stadiu"! Sau ma rog, cum vrei sa-l numesti... Si nu-i chestia ca nu as avea curaj, totusi... si nu termin propozitia ca Aoi imi raspunde din nou.
- Nu, Layla, tu n-ai avea curaj sa treci din acest "stadiu", sunt sigur. Cat despre ceea ce ai afirmat daca e asa cum zici atunci... iarasi nu termina propozitia ca vine langa mine pe hol si mas panichez imediat.
- Atunci nu te-ai speria cand doar ma apropii de tine. Tu n-ai curaj nici macar sa te apropii mai mult de un baiat, daramite sa treci de acel "stadiu" in care esti cu Hikaru, isi continua el propozitia de mai devreme.
Iarasi m-a lasat fara replica si nu am ce sa-i raspund. E adevarat ca nu vreau sa ma apropii de el si am simtit si teama intr-un timp, dar asta nu ar insemna ca asa fac si cu Hikaru!
Uuf, nu stiu cum s-a ajuns la conversatia asta!
Baiatul se apropia de mine mai mult, dar nu accept asta si trec pragul baii. Dumnezeu mai stie ce baie e aia! Nu de alta, dar nici nu m-am uitat!
Tot se apropie de mine in continuare si tot asa ajungem pana in fundul baii, unde ma lovesc de peretele de acolo si nu mai am unde fugi. El pune in dreapta mea mana pe perete, apoi isi apropia corpul lui de al meu. Cealalta mana o pune in stanga si ma priveste putin in ochi, dupa care imi priveste tot corpul. Buzele lui le simt pe ale lui, dar nu ne sarutam, doar imi atinge buzele cu ale lui. Raman cu privirea atintita la el, fara sa clipesc macar o data. Vazand asta el vru sa ma sarute probabil, dar ii pun mana la gura cu cateva lacrimi in ochi. Ma las in jos si ajung pe podeaua aceea a baii. Il vad si pe Aoi cum se lasa in jos si-mi sterge lacrimile.
- Imi pare rau, zise cu o evidenta parere de rau,
dupa aceea incep sa fug in patru labe precum un catelus. Ma prinde de picior si nu mai pot sa plec. Acum chiar ca e jocul cu soarecele si pisica. Sunt pe jos si el la fel! Mai lipseau urechile si coada!
Un zgomot ca si cum cineva ar fi lovit ceva anume sau ce cineva se aude, trezindu-ma putin din visarea mea. Cand sa ma intorc la Aoi nu-i mai simt mana. In fata mea este un om inalt, cunoscut mie parca. Este...
- Hikaru! il strig fericita pe nume, dupa care il imbratisez.
Imi este rusine si ma indepartez de el, aducandu-mi totodata aminte de spusele lui Aoi.
- Aveai dreptate, ii zic cu dezamagire baiatului, uitandu-ma in ochii lui.
Acum era in picioare, nu pe jos. Obrazul ii e rosu, semn ca a primit un sut sau o palma din partea lui Hikaru. Mana ii e mai rosie. Probabil ca a vrut sa se apere cu ea.
Plec din baie, lasandu-i pe cei doi sa faca ce vor, indiferent ca se bat sau ca vorbesc despre mine. Tot ceea ce-mi pasa acum este ca a avut dreptate. Ma rusinez de fiecare data cand il vad, dar asta nu inseamna ca e o piedica in trecerea de la prietenie la iubiti. Stai, nu vreau asta! El e fratele meu pana la urma. Of, pe cine pacalesc eu? Nici macar nu-mi cunosc sentimentele si vorbesc aiurea, dar tot nu vreau sa recunosc tot ceea ce a zis el! Mai bine imi iau gandul. Nu-mi storc decat creierii ca sa imi aflu sentimentele si nu pot pe moment ci voi vedea in timp.
Ma grabesc spre clasa in timp ce-mi pun lantisorul la gat. Trebuie sa-l rog pe Shiro sa-i ia cadavrul Hanei-chan si al fetei blonde. Trebuie sa fie neaparat ingropate si nu lasate asa. Merita macar sa nu ramana lasate de izbeliste in felul asta. Pur si simplu merita...
E tot ce pot face pentru ele acum ca ele nu mai exista pe pamant. Doar trupurile au ramas din ele, iar sufletele probabil inca bantuie aceasta lume pana cand isi gasesc linistea, apoi vor pleca. Poate le voi vedea de acum incolo umbrele, acele siluete negre care sunt ultimele ramasite ale unui om ce a trait pe pamant. Diferenta este ca aceste umbre nu vor avea minte, nu vor gandi....asa cum faceau cele doua.
Imi revin si ajung in fata usii clasei unde ora incepuse deja. Oare ce ora era acuma?
- Scuzati-ma ca am intarziat, spun intrand in clasa si luand un loc in banca unde deja se asezase roscatul acela.
Pot spune ca timp de cateva minute mi-am facut somnul, dar mi-e intrerupt de profesoara care ma chema la tabla sa fac niste...exercitii?!
Ies din banca facand drumul spre tabla tot mai lung, facand pasii mici, dar roscatul ma opreste si ma trage inapoi in banca. El o sa fie pedespit pentru asta daca e ceva, nu eu. Nu vreau sa am probleme cu profesorii, asa, din prima. Eh, ce conteaza!? Acum sau mai tarziu, tot aia!
Profa imi face semn sa ies la tabla, dar nici prin cap nu-mi trece. Ma fac ca nu vad. Striga o data la mine, nimic. Mai striga o data, iau castile de la un coleg si mi le pun in urechi. Ma striga iarasi ci vine la mine, imi da o palma de-mi da si castile din urechi. Ma uit chioras la ea, dupa care ii dau si eu o palma si tot asa se uita la mine cum m-am uitat eu. Cu siguranta s-a enervat si acum imi va pune cine stie ce nota...dar nu! Isi revine si ma pofteste pentru a patra sau a cincea oara la tabla. De data asta ma duc la indemnul colegilor mei de banca.
Imi spune femeia sa fac exercitiul 26 de la pagina 108 din manual. Ma uit ca proasta la tabla pret de cateva secunde, dupa care imi intorc privirea spre femeia care m-a plesnit si eu am plesnit-o pe ea. Mai mai sa o bufneasca rasul din nu stiu ce motiv. Toti rad in hohote si habar n-am de ce.
- O face si profa pe doamna de mate, chicotesc colegii unii cu altii.
- Ceeee?!! Va bateti joc de mine?! ma enervez si trec in banca.
Religie?! Si eu care credeam ca e ora de matematica! Ma asez in banca si ma uit tinta la tabla si la profa glumeata, dar nu-mi place cand imi face mie astfel de glume! De ce eu?!
- Asa copii, acum ca suntem toti facem rugaciunea! ne anunta profesoara incepand sa spuna rugaciunea, ce-i drept una nu prea normala.
Dupa ce-am spus rugaciunea multimea de copii, toata clasa, incepe cu "reclamatii" si-i atrage atentia profei.
- Profa, nu e "Mosul nostru care esti in ceruri" ci "Tatal nostru care esti in ceruri"! Si nici nu e "Faca-se pofta ta" ci "Faca-se voia ta"! ii spuse unul din elevi, unul cu parul alb, evident vopsit si ochii negri care dau spre un gri inchis mai degraba.
- Profa, nu se spune "Precum la pat, asa si la mancare" ci "Precum in cer, asa si pe pamant"! Nu se zice nici "Berea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi" ci "Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi"! ii atrage atentia alt elev cu parul albastru si ochii tot la fel, numai ca mai deschisi la culoare.
Oh, doamne! Mor aici! Ce profa! O fi beata, saraca! Bah, mor aici de ras! Ce mama masii de rugaciune e asta?! De unde a scos-o si pe-asta?!
- Doamna profesoara! Inoue-san, ati venit din nou beata la ora?! o intreba o fata cu parul blond inchis si ochii intunecati, atat de negri!
- Si cum v-au atras si ceilalti atentia, in rugaciune nu se zice "Si ne iarta noua desfranarile, precum si noi iertam iubitelor noastre" ci "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri"! Si mai era muuult de genul asta! Sa va zic tot! Deci nu era despre Mos, fecior-su si fantoma ci despre Tatal, fiul si Sfantul Duh! Cum ati ajuns profesoara de religie cu un asemenea vocabular?! adauga aceeasi fata de mai devreme cu parul rozaliu precum florile ciresilor si precum o...barbie, iar cu ochii asemeni marii, ochii albastri.
In timp ce ceilalti ii tot atrag atentia profesoarei uite ca se si suna. Toti ies in pauza, care mai de care sa se dea mai grozav pe langa cei care-s mai mari. Daca stau sa ma gandesc sunt chiar comici pe o parte, dar pe de-o alta parte lingusitori si nu-mi place asta! Ei bine, nu-s toti asa, dar zic in general ce fac astia. Ce sa mai zic de datul la fete. Nu stiu ei cum sa se dea mai macho. Deci te bufneste rasul cand ii vezi! Tampitii isi testeaza puterea sau mai simplu se uita unul la altul care are patratele si care are muschii mai mari. O mai sperie si pe fata careia vrea sa-i demonstreze ca-i macho. Nebunatici rau astia... Sfinte, deja m-am saturat de ei!
Hmm, daca ma gandesc mai bine cred ca ori ma duc la Hikaru in clasa, ori stau aici si-mi cunosc cativa din colegi. Mda, imi cunosc colegii sau cel putin cativa din ei, iar apoi merg sa-l vad pe Hikaru.
Ma indrept acum spre unii din cei care i-au atras atentia profei ce a plecat mai devreme, pregatindu-ma sa le vorbesc. Mai intai fata cu parul blond inchis.
- Buna, eu sunt Layla. Incantata de cunostiinta! ii urez timida, dar nu-mi raspunde.
Nu m-a auzit oare? Eh, atunci o intreb pe "barbie".
- Hei, salut! Ma numesc Layla. Poti sa ma bagi macar putin in seama?! Nu vorbesti nici tu cu mine?! exclam dezamagita.
Plec si de langa ele doua si ma duc spre acei baieti, dar iarasi sunt oprita.
- Oh, scuza-ne. Ea e Hanami, spuse aratand spre fata cu parul blond inchis, iar numele meu este Akira!
Aha, deci rozalia e Akira! Asa de frumos nume...
- Mda, daca e mai vorbim! Scuza-ma, dar ma duc la clasa unui amic! le zic lor foarte bucuroasa la ce zambet larg e pe a mea fata.
- Amic sau mai mult de atat? ma intreba Hanami de parca mi-ar citit gandurile.
Nici macar nu stiu ce sa-i raspund!
Le las pe cele doua sa stea degeaba acolo si plec sa caut clasa lui Hikaru.
Pe holuri ma plimb aiurea de nebuna pana dau de o clasa din care iese un zgomot infernal. Intru sa vad ce patanie au si astia, ce boala mintala au si ei sau mai degraba cine face tot acest zgomot. Cand ma uit vad toata clasa cum bate in banci cu ce gaseste, tipa, urla, face ca toate animalele! Unu face ca pisica impreuna cu alte "animale" din jungla lor, in traducere clasa. Vreo doua tipe stau si dau tarcoale in jurul la un tip blond cu ochii albastrii. Doamne, cati baieti blonzi mai pot exista?!
Si ce mai eleve! Zici ca poarta lenjerie de-aia erotica sau ceva in genul asta. Imi atrage atentia o multime ce se stranse undeva prin clasa. Toate numai fete! Cand ma uit mai bine il vad pe Hikaru la geam, inconjurat de aproape toate fetele din clasa, inafara de doar cateva. El le respinge, dar cand vine una si il darama, il lasa pe banca pe spate si...fierb de nervi! Aia se urca pe el si se misca putin deasupra lui, atingandul cu sanii din cand in cand. Brunetul o da jos de pe el , dar ea tot nu renunta si sta la picioarele lui. Ma apropii intr-un final si eu de cei doi. Tin mainile la urechi fiindca e zgomot, dar cum am intrat s-a facut liniste totala ca de mormant. Toti se uita la mine cum sunt gata sa o plesnesc pe fata aia cu parul saten si ochii caprui, dar pielea ei nu-i alba cum e mai normal ci inchisa la culoare. A, e negresa! Sau cum se numeau alea?
O trantesc putin pe jos cu o singura palma, dupa care ma mai linistesc si ma uit cu dezamagire in ochii lui Hikaru. Wo, o secunda! Sunt geloasa?! Nu! Nu, nu, nu! Asta e doar...e doar...dezamagire! Nu credeam ca el e pervers! Da, asta e, cred.
Gata, acum am sa plec probabil. Poate ceilalti ma cred impreuna cu asta, ca iubiti ma refer. Ce dobitoci! Asta nu-i gelozie, e doar dezamagire, cum am mai zis!
Plec, dar bruneta aia sau negresa, ce-o fi, vine dupa mine crezand ca nu stiu ca e acolo. Mai, ce facem aici?! Nu ne jucam vatea ascunselea! Trebuie sa ma grabesc la ore! Si s-a sunat. Acum chiar ca am s-o patesc daca mai intarzii iarasi! Iar asta se tine dupa mine. Ma opresc din mers, ea merge si ne ciocnim una de alta. Ce proasta! Nici macar nu stie bine sa faca un lucru atat de marunt. Nu vreau s-o vad la orele de curs. Sigur e mai ceva ca mine. Daca eu bat campii la ore, dar ea?! Imi si imaginez.
Intru in clasa unde proful sau profa nu venise inca. Phew, ce bine de mine sau nu...
- Lay-chan! ma striga Sayu-chan sarind din nou sa ma darame.
- Nu, nu si de data asta! exclam in timp ce fug de la "locul faptei" si-o las acolo pe perete "expusa" unde a aterizat. Of, Sayu-chan, era mai bine daca nu incercai sa ma darami. Nu mai ajungeai pe perete precum un exponat.
Chicotesc putin si trec in banca fiindca o alta profa intra in clasa. De ce materie mai e si asta?!
- Buna ziua copii! Sunt noua profesoara de pictura! Ma numesc Hayao Asuka! se prezenta femeia.
Toata clasa p privim plictisiti, lucru care o face sa se jeneze putin. Vine ea la catedra si anunta ora a inceput de acum si ca trebuie sa ne scoatem blocurile de desen si creioanele, pensulele si acuarelele, iar apoi sa mergem la clubul de pictura sau sala de pictura, cum o fi numit-o profa.
Raman ultima in clasa impreuna cu Shiro si Aoi pe care vreau sa-i rog ceva. Il trag deoparte pe Aoi, vrand sa-l rog ceva foarte important.
- Aoi, vreau sa ma ajuti cu ceva! Te rog eu frumos! ma milogesc de el, facand fata aia de catelus.
Se indupleca el si se uita la mine si da din cap afirmativ. Eh, inseamna ca pana la urma se va termina si asta cu bine.
- Uite, dute la noi in clasa si ia trupul Hanei-chan si al fetitei acelea blonde si pune-l undeva in sigurana unde nu-l vede nimeni! il zic autoritara si-l las cu ochii-n soare sa-mi faca treaba ce trebuia s-o fac eu, dar am ore si nu pot.
- Bah, nu plecati iar fara mine! le atrag atentia, ajungandu-i din urma intr-un final.
Baietii se uita ca la urs la mine. De ce?! Eh, hai sa nu bag si asta in seama! Ca doar asa au ei obiceiul sa se uite la mine.
- Bun, am ajuns. Luati un loc, ne indeamna profa si se aseaza pe scaunul de la catedra.
Cum ne mai spune profa sa incepem sa desenam si sa ne luam un model toti baietii se aduna in jurul meu cu cate un scaun, gata sa inceapa sa ma picteze. Nu vreau sa vad ce specimene fac astia! N-am de ales, n-am pe unde iesi din multime, toti se uita la mine si-mi zic sa stau intr-un anume fel, dar nu! De ce sa fac ce zic ei? Pana la urma n-am acceptat sa fiu modelul lor.
- Profa, AJUTOOOOR!! zbier ca sa ma auda printre multimea de copii, dar nimic.
Frate, nu vreau sa raman asa o ora intreagaa!!
- Gata, deci sa bat! Plecati perversi ce sunteti! le zic iarasi, dar parca nici nu le pasa.
Mai exact, parca ar fi hipnotizati. OMG! Vreau acasa!
Ma duc spre baie ca sa scap de baietii astia. Plec din clasa val-vartej, dar GHINION. Roscatul ala si colega-su ma aduc inapoi in clasa. Presimt ca incepe o ora de cosmar.

~~~~Dupa orele de curs~~~~~

- Ce obositoare zi! Credeam ca mor acolo nu altceva! ma plang eu obosita de-mi vine sa cad pe jos si sa dorm.
- Stai linistita, mai e zi si maine. Ai destul timp sa-ti traiesti visul de un an de zile sau mai degraba cosmarul. Sper ca ti-a placut la scoala, imi raspunde Aoi , desi n-asteptam consolare.
Asta arunca paie pe foc. Nici macar nu-i consolare asta. Vrea sa-mi faca acum iar creierii pilav?!
Shiro imi intrerupe sirul gandurilor:
- Hikaru, nu-i grea Hana-chan, nu? Daca vrei te ajut! E prea mult sa le cari pe amandoua. Poate le scapi, se oferi el sa-l ajute pe Hikaru care o ducea in brate si pe fetita blonda si pe Hana-chan.
- Bine, uite, du-o pe fata asta blonda, fu Hikaru de acord.
Mergem ce mergem si ajungem acasa in fata portii, fiind gata sa intram in casa.
Il vad pe Aoi cum se uita la mine. Cum merg in fata lui si se uita la mine nu mai suport! La ce se tot uita?
- La ce te holbezi, ma, obsedatule?! ma enervez si ma intorc cu fata la el gata sa-i trag una in fata.
- Ai uniforma rupta in spate si ti se vede lenjeria! incepe sa rada el in hohote.
Ce-i drept, pe nas ii da sangele putin, dar si-l sterge cu camasa alba pe care raman pete.
- Nenorocit! Pervers incurabil! Prost! Idiot! Tembel! Dobitoc!!! PLEACA DE AICI!! strig cat ma tin plamanii si ma fac rosie la fata toata de nervi si totusi si de rusine.
Incep sa lovesc cu palmele si nici nu ma uit pe cine lovesc, dar stiu ca il lovesc pe Aoi, pe perversul acela. Dau cu pumnii in pieptul lui, dar nu riposteaza deloc si ma lasa sa lovesc. Imi revin la normal si fug in casa trantindu-ma in pat imbracata si fara sa ma mai schimb. Nu e prea tarziu, dar tot obosita sunt.
Ce mai viata am si eu... Pana la urma de-asta se uitau aia asa la mine. Stai! De ce nu mi-a zis nimeni si mie de uniforma ca-i rupta?!
Ugh! Tot imi urasc viata, intr-un fel...

Acum cateva poze , ca de obicei.

Baiatul roscat cu care sta Layla in banca:

Colegul de banca al baiatului roscat si al Laylei:

Fata din clasa lui Hikaru care a urmarit-o pe Layla pana la sala ei de clasa:

Baiatul acela din clasa Laylei cu parul albastru:

Acel baiat blond care era inconjurat de doua fete:

Colegul Laylei, acela cu parul alb si vopsit:

Hanami:

Akira:

pus acum 12 ani

lee
Bufniță Flămândă

Din: Ploiesti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 273

Vai cat de tare a fost capitolul asta

Deci,rugaciuna a fost cea mai belea parte,ce profa beata

vreau si eu una

Ce ii mai place lui Aoi sa o enerveze pe Layla.Ma intreb daca va avansa relatia eu cu Hikaru.
Deci a fost superb capitolul asta.Si se pare ca m-ai ascultat.Ai pus si tu niste detalii.Eh,acum are logica

.Te iert ca ai intarziat cu nextul

Bafta la scris in continuare

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

pus acum 12 ani

Hildegard
Critic

Din: Caliacra
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 853

Eh,eh, capitol frumos, dar in unele parti am vauzt iar " cobora el scarile " sau " merg eu" (sunt niste exemple care mi-au venit in minte) si nu prea mi-a placut. In rest,ce as putea spune? Layla e asa draguta cnad se enerveaza

si parca m-am mai linistit in legatura cu Hana-chan. Desi imi e cam dor de glasciorul ei. Aoi ...
aaa, unde ramasesem? A, da. Super tare faza cu profa de religie. Asemenea profe nu ar trebui puse in scaunul profesorlior, nu merita.
Numa' bine pana data viitoare !

_______________________________________

Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr

pus acum 12 ani

Monet
Moderator

Din: Seoul
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 1740

Am ajuns şi eu în sfârşit la capitolul de zi! Credeam că n-o să mai ajung niciodată! În legătură cu ficul...ce aş putea să spun oare? A da...e magnific! Îl ador! Layla are o mulţime de probleme: când cu Hikaru, când cu Aoi, când cu propriile ei sentimente sau mai ştiu eu cine! Abia aştept next-ul! Sper să îl postezi foarte repede, că dacă nu fac crize! Îl vreau de urgenţă! Până atunci o să mă gândesc la pervesul ăla de Aoi! E nebun rău de tot!

_______________________________________

Special place..here! ~

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Am sperat sa nu se mai intample cu intarziatul, dar asta e... Acum am si mama pe cap ca sta la mine pana sambata sau vinerea asta. Zice "inchide calculatorul si invata!". Daca ar fi dupa ea as sta toata ziua in casa sa invat si nu as intra niciodata pe internet, nu as mai avea nici amici! Frate, mamele astea! Oricum pana la urma am adus capitolul 14... Lectura placuta!

Capitolul XIV - Festivalul scolii, ziua Laylei...amandoua in aceeasi zi!

Astazi am aflat ca-i ziua mea si din pacate nu-s asa de fericita. Odata cu ziua mea se va tine si festivalul liceului in care invat sau mai bine zis carnavalul fiindca toti vor veni in cate in costum mai "deosebit". Elevii impreuna cu parintii lor vor veni imbracati ori in animale, ori in unele fiinte mitologice, iar cei care lucreaza in scoala ori la costum, in cazul barbatilor, ori cu rochie de seara, in cazul femeilor.
Partea cea mai proasta e ca nu am vreun costum si singura mea sansa ar fi sa iau forma mea reala si nu cea umana, insa nu pot risca atat de mult pentru un carnaval, nu pot risca totul doar pentru asta. Pana la urma cred ca vin pur si simplu in uniforma diseara.
Festivalul sau carnavalul, tot aia, se va tine diseara la ora 20. S-ar putea ca pana sa plec acasa sa ma vada cineva in forma reala, cea de vampir si sa fiu descoperita, deci ar fi bine sa nu stau mai mult de o ora si ceva sau doua.
Acum partea buna... Partea buna este ca nimeni nu va afla ca este ziua mea si cat implinesc. Daca ar afla, ar putea sa-mi fie scazuta nota la purtare deoarece nu aveam 15 ani cand m-am inscris la liceul asta si am mintit ca am pentru a ma primi ceilalti in liceu.
- Lay-chan, hai la scoala! Sa nu intarzii din nou ca dam de belea!
- Mda, vin acum, dar nu plec cu tine la scoala! Si-n plus, trebuie sa ma imbrac! ii raspund lui Aoi.
- Da?! Stai ca vin si eu atunci! ma anunta incantat Aoi si se repezi sa intre in camera mea.
- Nuuu! Idiotule! Stai acolo! si-i trantesc usa-n nas odata cu vorbele acestea.
Imi iau uniforma de pe umerasul agatat de lustra veche, dar curata fiindca am sters-o eu de praf, iar apoi inchid ghiozdanul si-l pun in spate, deschizand usa camerei.
Ma asteapta o zi lunga! ...
Gonesc prin toate holurile, ajungand aproape de cateva "obstacole" in cursa mea contra-cronometru spre scoala, si anume Aoi, Ayame, Tadashi si Aiko. Deraiez la dreapta, apoi la stanga si pun frana, dupa care iar pornesc si sar de plonjez fix pe trotuarul din fata portii unde locuiesc, unde mai sunt si multi oameni. Asta e stopul, e culoarea rosie, iar acum e verde cu siguranta! Mai am 5 minute sa ajung la scoala, mai am cateva sute de obstacole-masini, cateva obstacole-stalpi, obstacole-oameni, obstacole-animale si obstacole-baieti frumosi! S-ar putea sa ma ciocnesc de unul din aceste obstacole si doua puncte mi se iau, in traducere doua minute! Dupa ce pierd 5 puncte mi s-a luat prima si ultima viata din "joc" fiindca toti profii si profele vor face crize si eventual un infarct, dupa care daca mai au sansa ma vor bantui probabil vesnic (in caz ca vor face infarct) sau ma vor omora (daca nu v-or face infarct) cand vor auzi ca am intarziat iarasi! Deci, hai viteza, hai turbo, haida!
- Vrum, vrum, papusa! Nu vrei pe motor? Decat sa faci curse in mijlocul autostrazii eu zic ca-i mai bine pe motor... Ce zici? Te urci? ma intreba un baiat care probabil e-n clasa a XI a, dupa fata, dar dupa inaltime pare mult mai mic, inaltime care probabil e 1,50 m sau mai putin.
- Stii, mai neghinita, nu cred ca ajungi cu picioarele destul incat sa poti merge pe motocicleta aia... Cat despre maini... Frate, cum ai mainile mai mari decat picioarele?! ii raspund cu o urma de dezgust si evident, cu putin sarcasm, neschimbatul meu sarcasm as putea zice.
Da sa plece baiatu' , dar nici nu porneste bine motocicleta ca imediat cade de-a dura de pe motocicleta si se face ghem din cauza durerii.
- Doamne! Asa patitas tot, tot drumuletul di la mamica mia pana aci in stradulica asta de acilea! Nici nu putut eu sa fermec o fetisoara ca acceea! vorbi de unul singur tanarul, vinovatul acuzat de coruptie adusa asupra mea ca era sa fac "accident" cu cineva de pe aici sau mai grav....cu o masina??!
Vina lui este ca m-a tinut de vorba, iar asta se poate dovedi ca a fost intentionat, insa hai sa nu mai filozofim precum Sherlock Holmes si sa nu mai vorbim precum mutul...pardon, orbul! Nu-i bine nici asa! Sa nu mai filozofim precum filozofii care se ocupa cu filozofitul! Se stie ca filozofitul despre vremea de afara ia doua secunde din viata, filozofitul despre alti oameni ia sase ore din viata, iar filozofitul despre propria persoana ia cate doisprezece ore in fiecare zi! In cazul altor oameni poate varia si nu garantez adevarul pur! Sa stiti mereu ca Doctorita paranormala, mai degraba paralela cu normalul sau pur si simplu doctorita astroloaga paranormala Layla vorbeste vorbe vorbite de numai si numai ea, vorbind in mintea noastra cu puterile ei paranormale, imaginare bineinteles!
- OMG! Innnebunesc, aberez! urlu de se aude in ecou din nu stiu ce motiv, iar lumea se uita ca la urs la mine.
Gata, deci revenind, am uitat sa zic ca plec in graba de ma ciocnesc cu oamenii de pe strada si intr-un final.....sa auzim niste TOOBEEE! Intr-un final...am ajuns la scoala, dar mai intai intr-un stalp ca ma uitam in dreapta mea dupa profii si profele care intra-n liceu. Ma reped din nou sa intru in liceu si tocmai in momentul ala dau nas in nas cu nesimtitul pe care l-am intalnit in prima zi de scoala si care m-a jignit.
Eh, nici ca-l bag in seama! Ii mai trag si una de-i mut fata la 90 de grade! Hmm, sau nu... Sa nu fiu prea agresiva, totusi!
El ma privi si vru sa-mi spuna ceva, dar nici n-apuca deoarece o iau la fuga spre intrarea in scoala. Dupa ce parea ca-i prea bine si nimeni nu ma mai transforma din om in clatita umana, turtindu-ma pe podea, tup! Sayu sare pe mine pentru a nu stiu cata oara. De data aceasta o car in spate precum un bebelus pana-n clasa.
Ma asez in banca, pana acum nimic anormal, desenez, iar profa nu ma observa. Se pare ca ora de istorie venise acum.
- Layla-san, ati putea sa ne spuneti ce era Napoleon Bonaparte? Ati invatat in scoala generala aceste lucruri si nu aveti cum sa nu le stiti, presupun.
- Umm... Om! ii raspund hotarata.
- Da, domnisioara, stim ca e om, dar nu stim ce a fost el in afara de om! Inca n-au venit extraterestrii pe pamant ca sa nu mai fim aici decat oameni si animale! Poate la dumneavoastra au venit si nu stim noi, comenta profa, dar fara niciun rost fiindca eu eram atenta sa invart un cerculet de plastic pe degetul aratator.
- Asa, acum sa-mi raspunda Hotaru Daisuke. Cati ani avea cand a murit? il intreba pe un baiat cu parul saten deschis si ochii albastri si atat de puri, precum apa de izvor.
- 100! ii raspunse satenul cu convingere.
- Ce "destepti" sunteti, mai copii. Cred ca stiti toata materia din gimnaziu si din scoala generala la ce bine mi-ati raspuns astazi! Ia spuneti-mi voi cand s-a nascut si cand a murit Napoleon Bonaparte, ne spune pe un ton autoritat profa.
- In anul 200 s-a nascut si in anul 201 a murit! i-am raspuns fara sa ma gandesc macar ce zic.
- Pai si cum mama masii a trait o suta de ani, mai copilasi?? ne intreaba, incepand sa-si iasa din sarite si rugandu-se la Dumnezeu sa se sune mai repede de pauza.
- S-a facut vampir! ii da raspuns satenul, aruncand o privire prin toata clasa.
"Mai copii, ce nota credeti ca meritati?", asta ne intreaba proful gata sa bufneasca in ras.
- 10! spun odata cu satenul, pe fata avand amandoi cel mai larg zambet posibil.
* La sfarsitul orelor de curs *
Pana la urma toata treaba asta s-a terminat bine, la istorie n-am primit nota. Faza e ca la mate cand am vazut calculele ochii au inceput sa mi se invarta si pur si simplu am inceput sa casc. Pana nu mi-a dat profu' cu catalogul de cateva kg in cap nu m-am trezit din somn, un fel de somn fiindca nu aveam ochii inchisi si puteam vedea cat de cat ce se intampla in jurul meu, dar tot nu eram prea constienta. A urmat apoi ora de engleza unde profa care probabil are vreo 50 si ceva de ani m-a pus sa citesc, iar eu, cum nu stiu sa citesc prea bine, i-am citit exact cum se scrie. Toata clasa a ras de mine fiindca parea ca vorbesc alta limba decat engleza. Mi se pare ca am mai avut si chimie. Eh, la chimie ce sa zic? O profa tanara si intelegatoare care probabil are vreo 19, 20 de ani, dar nu ar putea fi chiar atat de tanara! Profa ne-a lasat pe toti sa facem ce vrem. La cum sunt colegii mei, marea majoritate au chiulit si s-au dus pe la magazine sa-si ia inghetata si alte cele le placea sa manance. Pe la jumatatea orei de chimie sau nici jumatate, profa a plecat la cancelarie si ne-a lasat sa facem ce vrem. Ce tare! Sincera sa fiu, nu mai stiu sigur ce ora mai era ca mai erau vreo doua sau trei ore.
A, da! Ora de economie am mai avut... La ora aia era sa adorm de-a binelea! Serios, ar fi trebuit sa ma trezeasca vreun coleg, cineva, inainte ca proful de economie sa ma gaseasca pe jumate adormita si cu capul pe banca. Nu de alta, dar m-a pus sa stau intr-un picior si cu mana sus toata ora. Nu prea mi-a convenit, dar n-am avut ce sa fac fiindca e prof. Data viitoare chiulesc de la ora lui! Nu-mi prea sta in fire sa chiulesc, dar nu as mai vrea sa traiesc o asemenea tortura! Oh, bine ca nu sunt om ca as fi cedat de mult si n-as mai fi rezistat! Dupa o ora de tortura, ora de economie, am avut ora de biologie cand colegii au gasit in cartea de anatomie poze cu aparatul reproducator feminin si masculin. Va zic eu, n-ati fi vrut sa vedeti cum baietii se dezbracasera sa vada a cui e mai mare!
Fetele...oh, fetele, ce sa zic de ele?! Unele ba se duceau la unii din tipii de acolo si vroiau sa faca prostii, ba unele fugeau ca disperatele pe holuri sa nu-i mai vada pe baieti. Altele isi puneau mainile la ochi sa nu vada ce fac baietii. Baietii chiar s-au apucat sa-si faca poze, iar de frica sa nu cumva sa le faca vreo persoana o astfel de poza, fugeau pe holuri cu pantalonii in vine. Acele fete traumatizate de ceea ce au vazut au fugit pe holuri, credeau ca baietii fugeau dupa ele, insa nu era asa. Eu, pe de alta parte, eram la baie si-mi asteptam "sfarsitul", adica eram in baia baietilor ca nu mai aveam unde sa ma ascund, fetele aveau usa inchisa la baia lor si n-am avut de ales. Din fericire, nu m-a prins nimeni acolo.
Intr-un final cineva s-a dus la directoarea, iar directoarea a chemat un bodyguard al scolii si alte persoane, probabil profesori. Asa s-a sfarsit "cosmarul".
Dupa tot acest calvar a urmat si ora de sport. Toata ora aceea nu am facut decat sa zburd pe teren, alergand, sarind, dansand, urland, catarandu-ma pe garduri si sarind pe colegii mei, mai exact in carca lor. In afara de toate aceste lucruri am facut si exercitii fizice. Baietii se uitau la mine fiindca mi se vedeau putin chilotii, iar tricoul larg avea un decolteu destul de generos. In afara de asta, se mai vedeau si bretelele de la sutien. Scuza pe care am folosit-o a fost "Acela e doar un maieu, nu altceva! Nu va faceti griji, profu' !". A, da, avem prof de sport si ce mai prof! Se holbeaza la toate fetele cand fac exerctii fizice si mai arunca si la baieti o ocheada ca sa nu zicem noi ca se holbeaza la toate fetele din clasa. Ce pervers!
Astea au fost toate orele de curs si acum urmeaza festivalul! Numai ca n-am costum!
Plec cu pasi grabiti spre clasa lui Hikaru fiindca e deja ora 19:40, iar festivalul incepe la ora 20. Cat m-am gandit la tot ce s-a intamplat azi a si trecut timpul mai repede! Parca acum cateva momente era ora 19: 15. Ciudat...
- Hei, Layla, nu ar trebui sa te schimbi in costum? intreaba Tadashi.
- Ba da, dar vezi tu vreun costum pe aici? Ti se pare ca as avea vreun costum? ii raspund, iar la randul meu ii pun si eu o intrebare.
- Nu, dar ai putea... si fu intrerupt de catre mine.
- Hai costu-costu-costumas! Cutu, cutu, cutu, cutu! Pisi, pisi, pisi, pisi! Haida, costumas! De ce fugi de mine?! incep sa vorbesc ca o nebuna, cautand un costum de parca as cauta un caine sau o pisica.
- Scuza-ma, domnisoara de langa tine a baut ceva, ori are o boala mintala? se auzi vocea unei fete care e-n spatele meu.
- Nu, dar s-ar putea, raspunde Tadashi razand.
- Nu-s beata! Iar tu.... dar ma opresc din ceea ce vroiam sa spun "si-mi cade ceru-n cap" cand o vad pe negresa care se dadea la Hikaru.
Vaaai, imi vine s-o jumulesc! S-o las fara par in cap, s-o las cheala!
- Kiaaah!! Negresaaa!! strig cat pot de tare si-o vad si pe ea cum se repede la mine si la parul meu.
- Fetelor, nu! O sa iasa urat, va zic eu! ne avertiza Tadashi, bagandu-se intre noi, mare greseala.
- Zgarie-nori pe doua picioare! striga ea la mine.
- Baleno! Graso! Urato! Idioatooooo!! veni randul meu sa o jignesc pe ea.
- He, cine zice ala e! imi da replica fata.'
- Oh, ce sa zic?! Ba nuu! Vrei sa zici ca daca te poreclesc san-plat o sa zici ca nu-i adevarat?? Nu cred! Nu spun minciuni si asta-i in primul rand adevarul pur! ii raspund cu aceeasi moneda la randul meu.
- Nu-mi pasaaa! Cel putin eu nu sunt egoista ca tine! Il vrei pe brunetul acela doar pentru tine! ma acuza negresa.
- Ba nu-s egoista! Si nu-l vreau doar pentru mine! Nu simt nimic pentru el! ii zic enervata mult mai tare de data aceasta.
- Ba esti! Nici macar n-are iubita si nici macar nu esti iubita lui, iar tu esti geloasa! Si recunoaste ca esti, mincinoaso! Esti si mincinoasa! ma acuza din nou fata.
- Nu, nu si nu! Nu-s mincinoasa, vrajitoareo! Esti o vrajitoare! si asa vine si insulta mea, mai nevinovata as putea spune.
- Hei, nu-s vrajitoare, cotoroanto! ma insulta din nou, pentru a nu stiu cata oara.
- Baba cloanta, cu proteza, fara dinti! Sau daca ai dinti, atunci iti lipsesc vreo doi dinti ca se vede de la o POSTA! ii spun rautacioasa.
Terminam cu jignirile si ne luam la bataie cu palme, pumni, ne ciupim, urlam, luam de pe jos cate ceva sa aruncam una intr-alta, in cazul meu arunc cu o bara de fier, iar ea cu o caramida si incepe razboiul! Stiti ce? Asta e al treilea razboi mondial, intr-un fel...
Ne trantim una pe alta pe jos, ba eu sunt peste ea, ba ea e peste mine, pana cand cineva ma ridica de pe ea si ma tranteste putin de perete.
- Layla, stii doar ca nu trebuie s-o lovesti! Ce te-a apucat?! Ai putea avea probleme din cauza ei! ma certa Hikaru conducand-o pe bruneta afara din liceu, la festival.
Raman sprijinita de perete, lasandu-ma incetisor in jos, privind peretele paralel cu cel de care ma sprijin. Privesc in gol, fara niciun sens, fara nicio destinatie, totusi cautand ceva anume cu privirea. Da, stiu ce caut, o persoana anume...
Pe obraz aproape ca mi se preling cateva lacrimi carora nu le dau voie sa faca ce vor. Lacrimile raman la locul lor in ochii mei si asta ma face sa ma simt mai bine, intr-un fel... Am zis ca nu mai plag, mie insumi mi-am spus si mi-am impus acest lucru. N-are rost sa vars lacrimi fiindca n-am facut ceva atat de rau ca m-am luat la bataie cu negrsa aia.
Serios acum, n-am facut ceva asa rau si nu aveam de gand s-o omor! Stiu la ce se gandea el, dar nu e asa cum credea! Doar nu ma crede si el un monstru, nu?! Stie si el prin ce trec eu acum, intelege sentimentul acela... Intelege cum e sa fii altfel si mai intelege si ca oamenii sunt, au fost si vor fi mereu fragili. O singura lovitura mai serioasa ar putea omora un om daca e data acolo unde trebuie.
De exemplu, eu am fost aruncata de pe acea cladire, dar n-am murit datorita lui Hikaru si am fost si impuscata in aceasi zi, totusi n-am murit. Imi aduc aminte cand am avut parte de tortura aceea la familia Matsuyama, a fost un cosmar adevarat ce nu parea sa se mai termine. Nici atunci n-am murit si nici atunci cand am sarit de pe acea stanca. Ei bine, ar mai fi exemple probabil, dar nu mi le aduc aminte. Ceea ce conteaza e ca vampirii nu sunt la fel ca oamenii, fragili. Poate ca asta mi-ar fi zis Hikaru daca ar fi aici, langa mine...
- Layla, nu mergi la festival? Si unde ti-e costumul?! Nu se poate asa ceva! Vii imediat cu mine!
Nici nu mai apuc sa-i mai zic ceva lui Sayu ca ma ia de mana si ma taraste prin toata scoala asa, pana ajungem in fata unei usi unde este cabinetul medical, nu de alta, da' scrie pe usa. Intram inauntru, iar eu ma uit confuza in jurul meu, nestiind de ce m-a adus aici. Doar n-a ascultat conversatia de atunci cu Tadashi, nu? Ca nu-s nebuna si nici beata!
- Um... Sunt perfect sanatoasa! Si n-am baut nimic! ii zic confuza si gata sa ies pe usa pentru a merge la festival.
- Nu, nu, nu! Tu nu pleci nicaieri pana nu pui astea pe tine! imi spuse Ayame, dandu-mi sa tin un costum destul de caraghios pentru mine.
Tocmai ma pune sa ma imbrac in iepure?! Cred ca-si bate joc de mine! Un costum de iepure?!
- Uite, alege dintre costumul castravete, cel de capsuna, cel de iepure si forma ta de vampir! ma pune fata sa aleg intre costume.
- Nu prea stiu ce sa aleg... ii zic uitandu-ma in continuare la costumele acelea.
Nu sunt leguma, nici fruct nu sunt si nici iepure! E prea de tot!
- Te intorci cu spatele odata?! o intreb vazand ca nu se clintea de acolo si se uita la mine.
A facut cum i-am zis, iar eu mi-am luat inainte sa ma schimb in costumul de iepure. In doua minute sunt deja imbracata in costumul de iepure. Acum sunt gata de petrecere! Pardon, festival.
Iesim amandoua pe usa si pornim afara, in curtea scolii, adica a liceului, dar asa sunt obisnuita s-o numesc. Totul in jur luminat de reflectoare in diferite culori, aproape cum e in club... Pe sutele de mese sunt asezate diverse chestii, cum ar fi anumite machete, unele cu universul, altele cu case, castele si mai multe. Pe alte mese mai erau insirate sute de feluri de mancare, de fapt aperitive, prajituri si sucuri foarte multe. Profesoarele si toate femeile angajate-n scoala sunt imbracate in rochii, iar altele-n costume, desi s-a zis clar ca nu pot veni decat cu rochii de seara sau alta costumatie de seara, acum ca-mi aduc aminte... Chiar profa de chimie e imbracata in vampir, ce-i drept, unul mai pocit, daca intelegeti ce vreau sa zic.
Tocmai zaresc niste babe imbracate in ninja. Doamnee, ochii mei!! Ma prabusesc de ras pan' la urma, pe aici pe podea! Mi-e indiferent!
Vad ca o anume persoana s-a imbatat deja, anume Aoi. Face tam tam pe terenul de fotbal, se sparge-n figuri pe-acolo, iar fetele se tin ca scaiul dupa el. Nu inteleg ce vad fetele astea la Aoi! Aoi e nesimtit, cam arogant cateodata si in cazul de fata beat! In plus, nu-i asa frumos si nici destept. E doar un idiot! Am uitat sa zic ca e pervers rau?! A, da... Cum am putut uita asta?!
Nu-mi vine sa cred ochilor! A golit faza de apa si-a aruncat florile cat colo, iar acum isi pune vin! E intreg la minte baiatul asta? Si-acu' mai si bea din vaza... Nu, deci nu e in toate mintile! A baut prea mult, cu siguranta.
Hikaru...Hikaru este urmarit de fufa aia negresa, aia care ma calca rau de tot pe nervi. Cine e ea sa-mi reproseze ceea ce mi-a reprosat?
- Uhu, Layla! Ce zici de un sarut? Ah, sau poate ceva ce doar tu mi-ai putea da si-n trecut ai refuzat? ma intreaba Aoi venind langa mine.
- Idiotule, pleaca! ma rastesc la el enervata de comportamentul sau.
- Bine, baby, hai, nu mai tipa, ma indemna baiatul, insa degeaba ca tot e beat si nici nu stie ce face si ce zice acuma.
Cand sa plec il vad pe Aoi cum se dezbraca de tricou in fata unor cinci fete care se adunasera in jurul lui, iar el m-a vazut cand ma uitam ce face si mi-a facut cu ochiul, zambindu-mi smecher. Okey, nu-l bag in seama, uit ce-am vazut, da?! Da!
Incep sa ma plimb prin curtea liceului, privind fiecare locsor pe langa care trec. Stiti ce-am vazut in trecere? Una se dezbraca si dansa pe acolo, n-ati fi vrut sa vedeti, credeti-ma! Eu mi-am acoperit ochii, dar tot am vazut ceva, ceva. Si mai era o faza asemanatoare, numai ca aia il sufoca pe unu' de acolo cu pupicii ei si toate dragalaseniile ei. Scarbos! Imi venea sa vomit. Si sarascul baiat, pacat de el. Nu cred ca o sa ajunga prea bine acasa.
Nici bine n-ajung unde sta clasa mea ca ei navalesc pe mine ca sa-mi faca poze. Ma simt atat de penibil in costumul asta.
Iar dau de babele ninja care cica sa se ia la bataie cu mine.
- Tu, iepure! Ai curaj sa incepem o lupta? Corp la corp nu cu arme ca nu-i corect, ma ruga una din batrane.
In primul rand, care arme? N-am nicio arma. Iar in al doilea rand, se crede la 15 ani?!
- Cred ca te-ai ticnit! Femeie, ai baut ceva? ii raspund mai mai sa ma prebusesc de ras
- Ah, doamna, de lupte va arde la varsta asta?! o intreb, razand si mai tare.
Ce chestie! O femeie de vreo 80 de ani sau mai mult sa se bata cu mine? Imaginati-va ce penibil si va dati seama cum ma pot simti.
- Hai, lupta! se repede femeia pentru a ma lovi cu o sabie de lemn.
- Ce-ai patit, tanti? Parca ziceai ca fara arme! ii atrag atentia, ferindu-ma foarte usor.
- Haide, bunico, lasa-ma pe mine! se plange o fata cam cu cativa ani mai mare, venind spre mine cu o sabie de lemn.
- Scuza-ma, dar bunica mea are mai multa energie decat ar trebui... Acum ca e festivalul acesta are sansa sa faca asta cu cineva.
Pana la urma e festival si sunt doar sabii de lemn, artizanale as putea spune. Deci nu vad cum ar putea rani pe cineva, imi explica fata aceea care are parul de un portocaliu aprins, iar ochii un pic mai inchisi.
Uau, ce frumoasa fata... Atat de frumoasa! In ce clasa o fi?
- Da, dar nu ma lupt cu o bab...adica batrana! ii raspund iarasi.
- Da' nu cu ea. Cu mine, ma lamuri fata.
Incep sa dau dezaprobator din cap, vrand sa plec de acolo, dar cand sa mai apuc ca nepoata babei aleaia, aia cu care am vorbit mai devreme, a inceput sa ma alerge pe acolo cu sabia ei de lemn. Trec de orice "obstacol", stiti doar ce obstacole am eu.
Vreau sa ajung mai repede la prietenii mei!!!
Dau de o masa sub care ma gandesc sa ma ascund ca are fata de masa de-aia lunga, pana-n pamant. La masa aceea mai sunt si cativa oamenii. A, gata, stiu! O sa-i trag de picioare si-o sa fug! De-abia astept sa rad putin.
Dau putin la o parte fata de masa, vad un pantof cu toc si-l apuc. O aud pe fata cum tipa, iar apoi ii dau drumul dupa care plec pe sub masa in patru labe ca sa nu ma vada cineva. In cateva momente ajung la capat si incerc sa ies, dar dau cu capu' de masa.
- Auch! Shit! Cred ca voi face si-un cucui! incep sa strig cu voce tare, incat ma aud altii din jur si ma ajuta sa ma ridic.
Unul de acolo, nu stiu ce-i vine, asa, deodata, de ma ia in brate.
- Kiaaah! Fir-ai... Lasa-ma jos, tampitule! zbier la el, dar fara rost.
- Iubi, hai bea si tu ceva ca nu strica, ma indeamna un baiat de pe-acolo, un baiat cu parul verde inchis si cu ochii caprui.
Doamne! Raiul pe Pamant liceul asta?!
- Daca beau putin, ma lasi jos? il intreb, gandindu-ma sa-l santajez putintel, intr-un fel...
- Poate... imi raspunde indiferent si ridica un pahar cu bautura de pe masa.
Crezand ca e cat de cat de treaba iau paharul si-l beau pe tot dintr-o inghititura.
- Sfinte, ce bun e! exclam fericita si mai intind sa mai iau un pahar.
Il beau pe tot si un las niciun strop, iar apoi mai vreau unu, dar Rin ma opreste:
- Layla, nu mai bea ca ti se va face rau!
- Dar e bun! ii zic, facand acei ochi de catelus ca sa ma lase sa mai iau un pahar.
- Uite, si sucul e bun! Este suc de capsuni, portocale, coca-cola...oops...mai bine nu-ti ziceam... Cum spuneam, mai avem si suc de grapefruit, mere, kiwi, lamaie si multe, multe altele, deci ai de unde alege, imi face Rin un fel de morala.
- Si Lay-chan, in ce nai*a te-ai imbracat?! Vino imediat cu mine! si iar am parte de o tura pana la cabinetul medical al scolii, si iar sunt tarata prin toata scoala ca prima oara...of!
- Hai mai Rin, vreau coca-cola si suc si vin si sampanie! Vreau, vreau! ii spun cu un zambet larg pe fata, dar ea nu se opreste ci merge inainte spre cabinet.
Ajungem acolo in fata cabinetului si cautam printre costumele asistentei care are vreo douazeci de ani, nu-i prea in varsta deci.
- Asteapta-ma aici, vin imediat cu ceva de imbracat! ma anunta blonda, plecand pe usa si lasandu-ma acolo.
Acolo e o oglinda, iar eu ma privesc putin in ea. Costumul acela de iepure are doua panglicute negre la maini ca si cum as purta bratari, iar la picioare si la talie la fel. Codita arata atat de penibil, iar urechiusele la fel. Ca tot veni vorba, mor de cald in costumul asta de iepure!
Plec de la oglinda si ma asez pe patul din cabinet, tare ca piatra nu altceva si incep sa ma gandesc la ce costum imi va aduce Rin.
Dintr-o data cand imi deschid ochii care erau pana acum inchisi vad un baiat care mirosea una din panglici, cea de la mana dreapta si imi saruta mana incetisor, astfel incat eu nici n-am simtit. De fapt nu am auzit nici macar cand a intrat in camera...
- Stai o secunda, ce faci?! il intreb surprinsa.
- Ce frumos parfum... Miroase a...lacramioare... remarca satenul, uitandu-se la panglicuta cu tandrete din nu stiu ce motiv, apoi privindu-ma pe mine.
- Scuza-ma, stiu, stiu, sunt multi tampiti prin scoala, dar eu iubesc florile, mai ales lacramioarele. Tatal meu este gradinar si acasa avem multe plante si flori pe care le ingrijim impreuna, de aici si pasiunea pentru flori. Mirosul lacramioarelor este atat de frumos, isi reveni baiatul, cerandu-si scuze.
- Umm... Nicio problema, ii spun bucuroasa ca nu e precum unii din scoala asta, zambindu-i frumos.
- Ichiro-kuuun, vino putin! se auzi o voce necunoscuta mie.
- Imi pare rau, dar ma cheama tatal meu si ma cauta si nu ma gaseste si...in fine... Trebuie sa plec! Ne mai vedem! imi spuse baiatul, plecand atat de repede incat nici n-am apucat sa-i mai spun ceva.
Am ramas cu mana intinsa si cu gura cascata ca vroiam sa zic ceva si el a plecat.
Dupa cateva momente intra in cabinet Rin si-mi aduce niste haine cu care sa ma imbrac, ceva in genul vampirului din filme cu hainele putin rupte si pline de sange. Doar nu vrea sa stau sub forma de vampir in fata tuturor, nu?!
- Layla, stiu la ce te gandesti, dar nu te vei transforma ci vei purta o peruca, iar eu iti voi face machiajul. A, da, sa nu uitam de lentilele de contact! ma lamuri Rin, scotandu-si dintr-o geanta o trusa de machiaj si o punga in care-i ceva anume.
Rin ma pune sa stau pe pat, iar ea ma machiaza. Incepe blonda sa ma dea cu pudra, iar eu, pe de alta parte, incep sa tusesc ca-mi intrase in gura si-nchid si ochii deoarece si-n ochii imi intrase pudra de-aia. Dupa cateva minute de tortura cu pudra, de tusit si de tot sters machiaj in sfarsit e gata machiajul meu. Acum urmeaza peruca aia, dar unde-i?
Desface parca in reluare acea punga si din ea scoate o peruca rosie, de un rosu foarte aprins as putea zice. Ma pune s-o pun pe cap si reusesc cat de cat.
- Invers peruca aia! Ai pus-o fix pe dos, cu bretonul la ceafa! imi atrage fata atentia.
Ma ajuta prietena mea buna sa-mi pun si peruca asa cum trebuie. De data asta reusesc.
Costumul consta intr-o camasa alba si lunga incat imi trece de fund si aproape ca pare rochie, pe alocuri e rupta si patata cu ceva rosu. Daca n-ar fi un costum, as putea zice ca-i patata si de smoala, dar e doar modelul camasii. Si nu-i doar atat din costum, mai are si niste colanti negri intacti care vin pana la genunchi aproape (parca putin mai sus de genunchi), dar care par mai ponositi si cu ceva pe ei care pare praf. A, da, si aia-s putin rupti! Aaah, sa nu-mi spui ca dupa blugii rupti s-au facut colantii rupti! Uraaa!! Daca ar fi praf adevarat?! In fine, revenind, mai e la costum o fundita din aceea care se prinde-n par, una turcoaz, simpla si mare. Mentionez si ca fundita aceea se prinde intr-o parte si nu fix in crestetul capului, doamne fereste! Stiu fiindca tocmai in momentele astea Rin se chinuie sa o prinde in peruca mea, insa pana la urma nu reuseste si da jos peruca. Exact, imi prinde fundita in parul meu, dar mai intai trebuie sa ma pieptene probabil.
Cand incepe blonduta sa ma pieptene eu strig ca ma doare, ca ma trage de par.
- Nuuu! Doareee! Aaaah! Demoonuuuul! Da-mi drumul sa pleeec!! zbier incontinuu, incercand sa fug, dar ma trage inapoi de bluza.
Intr-un final cand termina de pieptanat parul meu stau nemiscata precum sta o papusa cu par lung sa o pieptene o fetita din aia mica, alea au treaba cu papusile de obicei, stiti.
Mai mai sa-mi dea lacrimile la cum ma tragea, dar am rezistat! Ca pana la urma femeile-s puternice, nu?!
- Laaaay-chan, arati asa de adorabil, adica super, adica...ireal! Mai trebuie doar botinele acele turcoaz cu negru si lentilele lila deschis! imi spuse Rin, gata sa-mi puna ea in picioare pantofii acelea.
- Multumesc de compliment, si apropo ma pot incalta singura! Nu-ti face griji, o linistesc pe rin, intr-un fel, mai degraba o fac sa ma lase sa ma incalt singura.
Fu gata si treaba cu incaltaminte numaidecat, iar acum urmatoare PROBLEMA! LENTILELE! Habar n-am cum se pun niste lentile, deci daca m-ar intreba, cineva n-as avea habar. Bine ca stie Rin, probabil!
Rin se chinuie sa deschida cutiuta aceea in care-s lentilele. O tinem tot asa vreo doua minute pana cand imi sare tandara si i-o smulg din mana, incercand s-o deschid, dar fara niciun rezutat. Si Rin imi ia apoi cutiuta din mana si incearca ea si...reuseste... N-am putut nici macar o cutie sa deschid?! Am ajuns de rasul....peretilor... Pai nu se zice ca peretii au urechi?! De ce sa n-aiba si gura?! Hai sa zicem altfel, eu zic doar ca am ajuns de rasul...râşilor! Ca aia rad, nu? Eh, oricum, lasati-o balta, intelegeti voi!
- Acum iti voi pune lentilele, deci nu clipi, nu vorbi, nu misca, nu respira! imi zise Rin cu o fata serioasa, dar evident fortata, probabil in gluma cu faza asta.
Asa si fac, nu misc, nu clipesc, nu vorbesc, nu respir si Rin reuseste sa-mi puna o lentila, presupun! Urmeaza a doua, iar stau nemiscata, nu clipesc, nu ma misc, nu vorbesc si nu respir! GATAAAA!! VICTORIE pentru echipa Layla!! Am castigat!!
Frate, aberez deja...
- Asa, acum sa mergem! ma trezi blonda din scurta mea visare cu ochii deschisi.
Mergem ce mergem, ne luam la intrecere spre festival si cand ajungem acolo niste babe politiste ne spun simplu "mainile sus!" si noi ce sa facem? Mainile la vedere!
Scoate batrana cica un pistol, dar mie mi-e indiferent.
- La sectie cu voi, puslamalelor! ne anunta baba.
- La sectie se duce m**a... murmur incet, astfel incat doar Rin ma aude si incepe sa rada.
La gandul ca ne-a numit "puslamale" se enerveaza putin si Rin, fiind gata sa-i zica ea ceva, dar nah, e batrana politista asta de-aici si nu-i tanara ca sa-ti permiti mai multe. Eu cel putin am vorbit in soapta, desi ma enervasem pe ea. Si nu, nu mi-au trecut nervii pe ea.
- Eh, te duci singura la sectie, tanti. Nu merg nicaieri, ii raspunde Rin pe acelasi ton ca al meu.
Cum ne pregateam noi sa mergem sa ne distram, evident ca nu ne pasa de babele alea si de aia care-a vorbit, vedem cum una dintre babe face miscari de-alea mai deocheate deasupra unui pusti caruia i-a pus catuse. Ce nebunie in scoala asta!
- Babornito, ce- i faci saracului baiat?! Nu vezi ca-l traumatizezi pe baietel? ii zic in batjocura babei politiste.
- Hai, valea, ne raspunde impertinenta una din babele politiste de acolo.
- Haide mai Melly, lasa-le si tu pe fete-n pace si termina cu glumele, ii atrage atentia alta baba politista, la prima vedere mai de treaba decat celelalte.
Batranele sau babele sau cum vreti sa le ziceti ne lasa pana la urma in pace si nu mai e nevoie sa ne certam cu ele.
Acum seara aceasta incepe cu adevarat! Distractie, prietenii alaturi de mine, uuuuu....sampanie, cola, sucuri!! Veniti puisori la mine!! Nu baietii, sucurile si sampaniaaa! Sa curga cu sampanieee! Nu e mai multaaa?? Doar trei sticle aici?? Nu-i corect! Bine ca-i mult suc!
Incep sa beau din toate sucurile, de nu se uita toti ca prostii la mine. Beau ca stricata si cred ca daca o tin asa pana la 12 ajung beata moarta si fara posibilitatea de a ma mai misca, sa nu mai mentionez faptul ca ma voi duce din minut in minut la baie, daca nu ma impiedic de "obstacole" si de lucrurile din jur. Nu de alta, dar nu cred ca ma voi tine prea bine pe picioare.
* Dupa o ora si jumatate *
- Layla, poti vorbi, te poti misca?! Mai important, esti treaza si constienta?! Cum ai putut sa bei trei sticle de sampanie si tot sucul cola pe care-l aveam aici la scoala?! ma trezeste din somn Hikaru care imi da niste palme usoare peste fata.
- Umm... Stiu doar ca am cazut de pe sfoara din sala de sport care-i pana-n tavan si apoi am alergat iarasi incoace, dar BOOF...si totul negru, ii raspund, spunand fiecare cuvant pe silabe si balbaindu-ma putin.
- Layla, sor'mea! Tot asa! ma indeamna fericit Aoi, dar cam in bataie de joc.
- Iti dau eu tie sora, tembelule! Sa vezi ce-ti dau un pumn de-ti mut maxilarul la 90 de grade de unde-i acum cand ma ridic de-aci! ii zic amenintator (fiindca m-a calcat pe nervi, evident), eu fiind intr-o stare de ameteala in care nu pot face nimic.
- Stiu ce-i trebuie, dati-va la o parte de-aici! le zise Keichi tuturor, venind cu o sticla de sampanie spre mine.
Imi da sa beau niste sampanie si imediat sar in sus si incep sa ma zbantui mai ceva ca mingea, incep sa fug, facand curse in jurul salii de spor unde-s acum si incepand sa urc scarile precum o masinarie. In doua secunde, cinci scari! Da' le sar nu altceva! Parca mi-a dat energie mai mult decat trebuie pentru corpul meu! O data ajung afara la festival, o data ajung in baie, toti ma urmeaza si acolo, o data ajung iar in sala de sport, ma urc pe sfoara aia groasa si deodata cad!
- Fir-ar! S-a dus toata energia!! Hikaru, Rin, Aiko, Keichi, Aooooi!!! Duce-ti-ma acasaaaa!!! zbier cat pot de tare de se aude in ecou.
Nu mai pot sa ma misc mai deloc si cad pe salteaua din sala aceea de sport.
- Layla, am adus SAM-PA-NI-E!! imi atrage Aiko atentia cu acel "nectar divin", avand pe fata un fel de zambet malefic.
- Maleficaaaa!! o acuz pe Aiko, dar imi trece faza cu zambetul malefic cand imi da sa beau niste sampanie.
Iar am un exces de energie si o iau razna! De data asta ies afara pe terenul de fotbal unde-i un ring de dans acum si incep sa dansez de nebuna, cu toate ca nu stiu sa dansez. Ma misc cum ma taie capul si ma duc unde vreau, numai sa ma misc!
- Heeei, ajutati-maaa!!! Ce prieteni imi sunteti?! Hiiikaruuu!! Aikooo! Aoi!! Riiin!! Veniti odata aici!! ii chem, dar e tot degeaba fiindca ii lasasem de mult in urma.
O sa sfarsesc aici?! Maaami, ajutaaa-maaa tuuu!!
* Acasa, dupa festival *
- Cat am putut bea sampanie! Si cat despre cola si celelalte sucuri, mare parte au ajuns in stomacul meu. Nu stiu unde-au incaput atatea, vorbesc de nebuna de una singura in timp ce sunt pusa in pat de catre Hikaru.
- Layla, culca-te! Noapte buna si vise placute! Mai vorbim maine, acum ai nevoie de odihna fiindca azi ai cam intrecut masura. Dar nu-i nimic, ti se trage de la sampanie si cola! imi zise Hikaru, razand incontinuu de mine.
- Nu-i amuzant! Ma doare capuuuul!! ma enervez, dar apoi incepe sa ma doara si capul(e culmea!).
Ceee zi!
Mai ramane doar sa adorm...

Si-acum, ca de obicei, pozele!!

Baiatul saten din cabinetul medical:

Nepoata acelei bunicute care vroia sa se lupte cu Layla, fata care a intrerupt-o pe bunica ei din "apriga lupta" pe care vroia s-o duca

Baiatul care a luat-o pe Layla in brate si care a indemnat-o sa bea si ea putina sampanie:

Pantofii turcoaz ai Laylei:

Sper ca va placut capitolul!

pus acum 12 ani

Monet
Moderator

Din: Seoul
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 1740

Ce capitol....lung...dar şi frumos!!! Superb...! Babele ninja...babele poliţist!

Am râs cu lacrimi la faza asta! Layla e mare amatoare de şampanie şi vin ca şi mine!! Eu nu cred că mă mulţumeam cu 3 sticle! Anyway...un capitol foare reuşit...mi-a plăcut mult! La cât am aşteptat după el!
Acum nişte structuri care mi-au plăcut mie rău:

"In primul rand, care arme? N-am nicio arma. Iar in al doilea rand, se crede la 15 ani?!
- Cred ca te-ai ticnit! Femeie, ai baut ceva? ii raspund mai mai sa ma prebusesc de ras
- Ah, doamna, de lupte va arde la varsta asta?! o intreb, razand si mai tare.
Ce chestie! O femeie de vreo 80 de ani sau mai mult sa se bata cu mine? Imaginati-va ce penibil si va dati seama cum ma pot simti.
- Hai, lupta! se repede femeia pentru a ma lovi cu o sabie de lemn.
- Ce-ai patit, tanti? Parca ziceai ca fara arme! ii atrag atentia, ferindu-ma foarte usor."

- Layla-san, ati putea sa ne spuneti ce era Napoleon Bonaparte? Ati invatat in scoala generala aceste lucruri si nu aveti cum sa nu le stiti, presupun.
- Umm... Om! ii raspund hotarata.
- Da, domnisioara, stim ca e om, dar nu stim ce a fost el in afara de om! Inca n-au venit extraterestrii pe pamant ca sa nu mai fim aici decat oameni si animale! Ce naiba a avut cu săracul de Napoleon?!

Cum ne pregateam noi sa mergem sa ne distram, evident ca nu ne pasa de babele alea si de aia care-a vorbit, vedem cum una dintre babe face miscari de-alea mai deocheate deasupra unui pusti caruia i-a pus catuse. Ce nebunie in scoala asta!
- Babornito, ce- i faci saracului baiat?! Nu vezi ca-l traumatizezi pe baietel? ii zic in batjocura babei politiste.

Băiatul fugi....că te omoară baba aia când s-o pune odată pe tine!

Layla, am adus SAM-PA-NI-E!! imi atrage Aiko atentia cu acel "nectar divin", avand pe fata un fel de zambet malefic. Nectar divin...Aiko nu vi şi la mine cu vreo 10 sticle...am nevoie de energie ca de aer!

- Layla, sor'mea! Tot asa! ma indeamna fericit Aoi, dar cam in bataie de joc. Aoi...perversul meu

Ce mai pot să mai spun...aştept next-ul!! Şi dacă se poate o sticlă de nectar! Pe capitolul următor draga mea Ioana!!!

_______________________________________

Special place..here! ~

pus acum 12 ani

Aiko-chan
Bufniță Flămândă

Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 329

buna! imi pare rau ca nu am mai lasat com pana acum doar ca nu m-a dus mintea suficent... deci laas acum tot ce pot spune e ca esti foaaaarte talentata si iubesc mult ficul rau, dar observ ca nu mai pui nextul. te rog sa il pui cat mai repede ca eu nu mai am rabdare. bafta la scris si astept next.

story layla buna! imi pare rau mai lasat com pana acum doar m-a dus mintea deci laas acum tot pot

6.6KB

_______________________________________
I hate everything about you!
Why do i love you!
You hate everything about me!
Why do you love me?
by three days grace
JRock is my new religion!

NU MA SUPARATI CA VA ZGARIE MAMI!♪♪♪♪(￣ー￣

TOTI PITICII DIN LUME+AURUL LOR SUNT AI MEEEI!

P.S!!!!LOLITA23q(toti membrii),AN CAFE(toti membrii),Matenrou Opera, U-KISS(Donghoo,Soohyun,Eli,Kevin,Alexander,Kibum,AJ, Hoon),JJ Project, M.I.B, Dalmatian, Tritops , Song Chan Ho,Lee Chi Hoon,Gwak Min Jun,Won Jong Jin,Yamor,Park Jae Hyun,Jung Joon Young,Ryosuke Yamada, Jang Woo Young,T.O.P(Choi Seung Hyun), Kim Bo Kyung, SMTown, ZE:A, X-5, N.Sonic, AA, TAKEN, Song Joong Ki (Kang Ma Ru) aceeasi persoana! , Sistar, Girl's Day, G.E.M, LC9, Aaron Yan, A-Jax, Panda Yang, Park Ji Ho, Shinhwa ^^ <33 PROPRIETATE PRIVATA O_____O JOS LABA CA VA MUSC! X_____X
Yoshida Yuzan,Alvaro Garay,Tsutsugami Gai, Syo Kurusu,Yuushin, Kou-kun, Hyorin, Ri-chan are MINE MINE MINE! JUST MINE O_O... STAY AWAY
Yuuki-neechan, Daya-chan, Yoyo-neechan,Dedu, nepoata mea (Sura),mihai1213,Kitsune-kun, Mady are MINE!!! so STAY AWAY!

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Salut tuturor, ma bucur sa vin cu nextul, desi e doar prima parte. De ce? Fiindca ma gandeam ca poate e prea mare capitolul si de-aia. In ultima vreme nici pe forum n-am prea intrat ca ba imi merge pc-ul, ba nu-mi merge. N-am avut cui sa cer ajutorul pana acum nu stiu cat timp... Bineinteles ajutor ca sa-mi mearga cumva pc-ul! Scrisesem de mai demult capitolul asta, dar nu puteam posta ca nu se deschidea pc-ul. Fara alte introduceri de-a dreptul plictisitoare, am adus un nou capitol! Lectura placuta!

Capitolul XV - "Am innebunit eu, sau vad doi Aoi?!"

Aoi P.O.V

Nu inteleg cum se face ca Layla e mereu cu Rin, ori Aiko, ori cu Sayu... Nu sunt gelos, dar ma cateodata ma enerveaza la culme cand lumea nu ma baga in seama, in cazul de fata Layla. Nu, nu sunt gelos, repet! Si Hikaru, netotul ala, cateodata asa de indiferent. Layla probabil ca-l place, dar ce ma enerveaza e ca tine ascuns si lucrul asta. Hikaru nu face nimic in privinta asta, el e si mai prost. Acum ca ma gandesc, Layla oare se poarta asa doar fiindca e recunoscatoare fata de Hikaru? Nu inteleg de ce, dar in fine. Stai, pana la urma de ce-mi pasa mie?! Nu-mi pasa de asemenea prostii! Nu trebuie sa o curtez eu, va veni singura la mine. Hmpf, cu toate ca e cam incapatanata! Cand Hikaru o va pati mai devreme sau mai tarziu din cauza vechii lui amice, Akemi pe care a lasat-o si pe ea intr-un laborator ca al celor din familia Matsuyama si a fugit de-acolo impreuna cu Shiro, brunetica asta prostuta isi va da seama ca tot eu ii voi ramane alaturi mereu. Saracul Shiro, saraca Akemi... Hikaru a lasat-o acolo pe Akemi si in schimb l-a salvat pe Shiro. Trist, dar nu ma priveste pe mine, deci n-are de ce sa-mi para rau. Atata timp cat Akemi a devenit mai puternica, iar Hikaru moare cumva sau se indeparteaza de Layla, e totul numai bine. Si pana la urma, de ce sa-mi bat atata capul cu ea?! Atunci cand Akemi il va gasi pe Hikaru, va fi perfect! Sigur Layla nu va avea alta optiune si va veni la mine. Asemenea prostii n-ar trebui sa ma preocupe pe mine! Pana cand intr-un final si Layla imi cade la picioare, am alte fete la dispozitie. Poate ar crede acum ca e una din iubirile alea sincere si in care nu poti sa o faci cu altcineva inafara de persoana iubita. Uneori e asa de prostuta.
Ce-mi place foarte mult la ea e ca se enerveaza asa usor, iar eu rad pe seama ei. Trebuie sa recunosc, chiar imi place cum face cand e nervoasa. E chiar...haioasa. Dar stai! De ce sa nu ma duc la ea chiar acum si rad putin? Chiar am chef de ras. Fufele clasei care-mi cad la picioare nu-s amuzante. Dar cand ma gandesc ca poate iar face din tantar, armasar, cum are ea obiceiul cateodata, iar toata clasa se va holba la noi... Nu-i mare chestie sa ma duc pana la ea. Oricum, inca e pauza si peste cateva minute se suna, se va termina si ultima ora de azi, apoi ACASA!
Ma duc spre Layla, prin spatele ei, vrand s-o iau in brate. Reusesc, ea da si din maini, si din picioare, se zbate cu toata forta (cred...) sa-i dau drumul. Of, dac-ar avea ochi si la spate!
Bine, daca ar fi asa nu as mai putea sa ma joc cu ea. Ar fi prea plictisitor asa. Stiti, viata trebuie s-o traiesti asa cum crezi, iar eu mi-o traiesc din plin
- Aaah, da-mi drumul! Te urasc, stii, nu?! Perversule, nu pe fund! Nu atinge nimic! Lasa-ma jos! zbiara la mine, si da, i-am atins un pic fundul si acuma "a luat foc".
- Hoo, bestie mica! Nu mai face asa, nebuno! tip putin nervos pe ea fiindca in acest moment toata clasa e cu ochii pe noi ca pe un meci de lupte.
- Pe cine faci tu bestie?! Si am 15 ani si nu-s nebuna! TU ESTI! spune pe acelasi ton ca data trecuta.
- Ba esti! ii raspund cu un zambet victorios pe fata, bufnindu-l rasul.
- Ba nu! Si nu-mi mai atinge fundul, ca-ti trag una! zice de data asta cu o fata cat se poate de serioasa.
In urmatorul moment imi trage un cot chiar in fata, adica nas, iar eu o scap pana la urma. Imi pun mana la nas de unde incepe sa-mi curga sange. Pe podea "aterizeaza" in picioare, ca pisica, sau mai bine zis pe vine. Stiti ce vreau sa zic, chiar daca nu-mi place expresia aia..."pe vine".
Enervat de comportamentul ei, vreau s-o plesnesc, insa ma gandesc ca n-are rost sa lovesc o fata. Totusi ar merita ea!
- Cum am mai zis, nebuna! ii spun cu o voce haioasa deoarece am mana la nas si, ei bine, vorbesc pe nas, cum s-ar zice.
Cand ma uit, Layla e ajutata de cei doi colegi de banca ai ei sa se ridice. Oare unde sunt fufele clasei? De obicei imi cad la picioare, iar mie nu-mi prea pasa de ele. Acum nu le vad pe nicaieri. De fapt sunt cateva care ma urmeaza pana la baie, chiar si acasa, dar nu pot intra in curte. Sunt si unele din alte clase care vin la mine. Alea din alte clase incearca sa nu se faca remarcate de profesor, sa nu le observe, ca el sa nu le dea afara din clasa. Umm, ciudate fete sau mai bine zis obsedate.
Stai, Layla!! Unde s-a mai dus acum?! Fara mine?! Incredibil, nu se poate!
Ma ridic hotarat din banca si pornesc tot la fel de hotarat catre usa. Culmea, tocmai atunci se suna, iar cand sa deschis usa...nas in nas cu proful de economie. Si chiar nas in nas ca e la fel de inalt ca mine.
- Domnule, poti sa-mi spui unde aveai de gand sa te duci? ma intreaba facandu-ma sa fac un pas inapoi.
- Nenea, stiti, niste colegi sunt pe afara si vor sa chiuleasca! Vroiam sa-i opresc!
- Sa-i opresti sau sa te duci si tu cu ei? Ia zi, am dreptate?
- Nu, nenea! Nu, nu, Aoi cuminte! Uitati-mi ghiozdanul in banca! As pleca eu fara ghiozdan?
- La cum te stiu si te stiu de putin timp, insa destul cat sa-mi dau seama ce elev esti, sunt sigur ca ai fi in stare sa pleci si fara ghiozdan! Si-asa nu prea iti trebuie. Treci in acest moment la locul tau!
Ce bosorog sculat cu fata la cearsaf, sa vada numai cand imi vin mie dr*cii serios si-i trag una mai ceva ca lui Hikaru cand l-am cunoscut! Imi zice mie ce sa fac, huh? Hai sa vedem cand o veni Layla in clasa, sa vedem cum il va enerva ea. Nu de alta, da' e specialista in asta. Face acest lucru cu atata inocenta. Chiar e prostuta, nici nu-si da seama ca sfideaza profesorii cateodata. Nici nu-si da seama! OMG, ma omoara cu zile... Si nu in sensul ala, mor de ras cand e ea in clasa. As vrea sa stiu ce tot face ea acum. Nu-i genul de fata rea, e tocmai pe dos Ea nu chiuleste. In concluzie, Layla, Layla cea fricoasa sa chiuleasca?! Oh, am mai auzit glume mai bune decat asta!

Layla P.O.V.
Acum ca ma gandesc mai bine, ma bucur ca n-a venit si Aoi la mica inmormantare a Hanei-chan si a celeilalte fetite pe care pana la urma am adus-o si-am ascuns-o si pe ea acasa. Dupa vreo trei zile am adus-o si pe fetita aceea blonda. Ne-am hotarat ca n-am fi corecti daca n-am inmormanta-o si pe ea.
Apropo de asta, sunt sigura ca Aoi ar fi stricat tot momentele acelea cu nesimtirea lui, poate ar fi facut glume prostesti pe seama mea, sau a Hanei-chan sau poate iarasi vrea sa atinga ceva...nu mai zic ce. Data viitoare ii dau un sut intre picioare sa se invete minte. Ca veni vorba, unde eram? Ah, da, el habar n-are de inmormantare. Nu cred ca vi-l imaginati respectuos, amabil, cuminte, foarte bun la suflet si tot ce mai e opus binelui.
In ultimele zile n-am putut sa organizam ceea ce-am hotarat de cateva zile, toti am fost prea ocupati cu scoala, insa azi e vineri si ne permitem sa lipsim unii de la ultima ora. Bineinteles,
Aoi nu stie, iar Sayu nici atat. De fapt suntem toata gasca, cum s-ar zice, inafara de Aoi si Sayu pe care n-am vrut s-o deranjam.
In regula...inca putin si ajungem la acea destinatie. Ghiozdanul l-am lasat la scoala, mi-l va lua Sayu. Merg pe strazile destul de cunoscute mie, in drumul unui fel de supermarket parasit in spatele caruia se afla camp liber. Acolo nu s-a mai construit nimic de mult timp.
Nici nu cred ca se va mai construi ceva. E perfect acel loc. In jur doar case care parca in fiecare zi cand treci pe langa ele, au ceva diferit fata de ziua precedenta. Am trecut ieri pe aceste strazi, in cautarea unui loc in care s-o inmormantam pe Hana-chan. Hikaru a trebuit sa ramana acasa azi fiindca nu putea aduce la scoala trupul neinsuflesit al Hanei-chan si al celeilalte fetite, iar ca sa se duca la scoala, apoi acasa, apoi din nou la supermaket-ul ala era prea mult. N-ar fi ajuns la timp. Probabil ca ar fi ajuns la politie daca il prindea cineva cu trupurile acelea.
Mi-e dor de Hana-chan... Nenorocitii aia au omorat-o atunci. Asa de josnici oameni! Nu stiu cum s-au injosit atat, nu stiu cum au putut omori doua fetite care practic n-aveau aparare.
Erau doar fetite! Data viitoare cand ii mai vad pe acei psihopati, primele lucruri pe care le fac sunt: 1. Le pocesc fata cu ajutorul pumnului; 2. Le trag cateva vorbe; 3. Plec de-acolo ca n-am chef de ei. Asa simplu, nu-i asa? Acuma am niste nervi pe oamenii astia, de fapt sunt mai ceva ca animalele, deci nu sunt oameni intregi la minte. Bine frate, inteleg ca m-au luat pe mine acolo, am 15 ani. Dar sa iei o fetita?! In regula, am inteles ca sunt aleasa nu stiu cui sau ce, am inteles ca mi-au facut semnul asta care-mi face si-acum zile amare, dar cu ea ce-au avut?! Si inca un lucru, am inteles ca s-au luat de mine, insa daca te iei de cei mai mici din grupul nostru, atunci cred ca te-ai ars. Nu la propriu, dar daca ei m-ar auzi, ar intelege ce urmeaza. In fine, data trecuta si-asa am vazut ca au suferit o pierdere, catusi de mica, dar au suferit o pierdere. Sper ca de acum in colo sa nu se mai atinga de vreunul din noi sau de scoala asta.
Am si uitat pe unde merg! Mai am putin! Sincer, e destul de departe de scoala si uite cum trece timpul! Vad deja supermarket-ul! Din cate se vede, am ajuns prima. Afara incepe sa se cam intunece. Soarele apune, la fel ca ziua de astazi. Noapte incepe incetul cu incetul sa-si intre in drepturi, la fel ca ieri pe la ora 18, la fel ca alaltaieri si ca fiecare zi de cand am venit in acest oras. Intru in sumermarketul acela abandonat si desi nu vad mare lucru, tot merg. Numai sa nu ma impiedic de ceva!
- Pssst, Layla! Pe-aici... imi sopti Shiro, pe care nu-l vazusem in bezna aceea, luandu-ma prin surprindere.
Shiro ma ia de mana si ma duce spre iesirea din spate a supermarketului unde sunt toti, mai putin Aoi.
O...kay, trebuia sa ia cineva o lanterna ca sa vedem si noi prin intunericul asta!
Chiar si cand ajungem afara, tot de mana ma tinea. Ma rosesc la fata si-mi smulg mana de langa e lui. Ma prefac indiferenta si doar asist la ce se intampla. Hikaru si Tadashi sapa o groapa unde va fi mormantul Hanei-chan. Doar privesc, fara sa ma misc, nici macar sa clipesc, de parca as fi hipnotizata. Pur si simplu stai ca o statuie, ca si cum n-as simti nimic in aceste momente, dar nu-i asa. Ma doare, chiar ma doare sa vad ca o ingropam pe Hana-chan, draga noastra Hana-chan. Cat imi va fi dor de ea! Oare exista o cale de a o readuce la viata? Exista cale sa combini ADN-uri, exista cale de a trai vesnis, exista cale spre succes, dar oare exista o cale pentru a reinvia un trup neinsufletit? Un om trebuie sa fie in viata pentru a putea fi transformat in vampir, altfel nu se poate. Doar daca ar fi fost si ea ca noi. Stiti, asta e una din zecile de parti rele la a ceea ce sunt. Chiar daca prietenii tai, ce sunt oameni, imbatranesc si pana la urma mor, tu traiesti, cunosti urmatoarea generatie si iar iti faci prieteni, insa din pacate ciclul se repeta. Chestia e ca ciclul vietii la oameni nu poate fi schimbat, de aceea mereu esti singur, orice ai face, orice ai zice sau oricat de rau ti-ar parea... Mai bine mori cand iti vine ceasul, decat sa traiesti o viata in singuratate, intr-o lume care nu te intelege.
Privind spre groapa pe care o sapa cei doi si trupul celor doua fetite, o lacrima imi strabate obrazul, dupa care urmeaza inca o lacrima...si inca o lacrima...si inca o lacrima... Imi sterg ochii plini de lacrimi numaidecat, dar alte lacrimi tot la fel de cristaline isi fac aparitia in ochii mei. Oricat m-as sterge, nu ma pot opri din plans.
Rin se ofera sa-l ajute pe Shiro sa puna micuta cutie facuta din lemn - care nu e tocmai un cosgiug - in care o sa fie trupul Hanei-chan. Dupa toate acestea o pusera in groapa sapata de cei doi baieti si inchisesera capacul. Mai ramanea sa astupe groapa, ceea ce fu gata imediat deoarece groapa era micuta. Rin puse pe mormant niste trandafiri albi, ce intelesesem ca simbolizeaza puritatea. Se spunea ca primul vampir ce a existat intotdeauna isi tinea in casa trandafiri albi, nu numai datorita mirosului lor frumos, ci a ceea ce simboliza. Se zice ca el a fost primul vampir ce a existat, deci a fost singurul vampir pur. Noi doar ne-am facut mai multi, iar cu timpul iarasi ne-am imputinat. Auzisem ca vampirii incepura sa bea sangele animalelor si au renuntat mai demult la sange uman. De aceea oricum nu eram multi si nici nu ne-am mai inmultit. Populatia omenirii s-a tot marit, iar noi, vampirii, am ramas doar o amintire, doar o urma a trecutului, stand ascunsi pentru protectia noastra. Poate ca din aceasta cauza multi urasc oamenii, la cum am auzit de la Hikaru acum mult timp.
Hikaru si Tadashi sapa din nou alta groapa pentru fetita aceea blonda, insa eu tot ma gandesc la Hana-chan...
- Prostuto, linisteste-te! Stai calma. Nu-i asa ca Hanei-chan nu i-ar placea sa te vada plangand? Trebuie sa intelegi ca asa vei pati mereu. Oamenii mor, n-au viata vesnica, dar noi suntem nemuritori. Ti-am zis in acea zi ca ar fi singura scapare si chiar asa a fost. Nu aveai de ales, incerca Hikaru sa ma linisteasca.
- Tu esti un prost! Puteai foarte bine sa ma lasi acolo sa mor! Ar fi fost mai bine decat asa! Daca muream ma duceam langa ingeri, o vedeam si pe mama! Puteam macar sa mor impacata, chiar daca faptele tatei sunt ingrozitoare... Nu conta asta! Chiar...puteam muri impacata. tip la Hikaru suparata si o iau la goana de acolo, lacrimile din ochi prelingandu-se pe obraji si continuandu-si drumul prin aer, ca mai apoi sa ajunga la sol.
Incerc sa-mi sterg lacrimile in timp ce fug, si tot fug, si tot fug. Ma opresc abatuta, privind asfaltul pe care cad lacrimile mele. Desi tin ochii strans inchisi, tot nu ma pot abtine.
Deschid ochii si fara suspine si nimic altceva, plang. Imi aduc aminte din nou ce slaba sunt. Am zis ca nu voi mai plange! Totusi, un om fara sentimente? Stai, iar am uitat... Nu mai sunt om. Chiar si asa, parca as fi o fetita mica. De fapt, cu ce m-am schimbat fata de cand eram mica sau fata de cand l-am cunoscut pe Hikaru?! Sunt asa slaba, ca un copil mic. Omul acela poate avea dreptate.
Cad in genunchi, pe asfalt stau nemiscata privind soarele care inca sta sa apuna. Cand ma voi schimba?
O mana imi atinge capul usor, atragandu-mi atentia. Cine mai poate fi acum?...

********Sfarsitul primei parti******

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE! The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pus acum 12 ani

Aiko-chan
Bufniță Flămândă

Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 329

neeeext!!!!! cum adica doi AOI???

saraca layla doi perversi de care sa fuga acum

. oricum nextu e super! si puteai sa pui tot capitilul ca eu nu ma suparam. sper sa nu mai faca pc-ul tau fitze ca sa poti sa postezi in continuare. bafta la scris! ja ne!!

story layla cum adica doi aoi??? saraca layla doi perversi care fuga acum oricum nextu

11.1KB

_______________________________________
I hate everything about you!
Why do i love you!
You hate everything about me!
Why do you love me?
by three days grace
JRock is my new religion!

NU MA SUPARATI CA VA ZGARIE MAMI!♪♪♪♪(￣ー￣

pus acum 12 ani

Monet
Moderator

Din: Seoul
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 1740

Un next destul de reuşit...Puţine greşeli exceptând una care mi-a sărit în ochii şi nu m-am putut abţine să nu ţi-o arăt:
"In ultimele zile n-am putut sa organizam ceea ce-am hotarat de cateva zile"
Sună cam ciudat...nu crezi?

Anyway...Aoi preferatul meu ca de obicei şi acum că mai sunt şi doi...

Mie milă de biata Layla but...that*s the life. Trăim ca să murim şi invers.

Te aştept cu next-ul.
See ya!

_______________________________________

Special place..here! ~

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Buna, buna!

Uitati nextul. Stiu ca nu am mai pus cand zisesem prima oara, un capitol pe saptamana sau chiar doua, insa nici eu nu mai pot mereu. Anul trecut eram a 6 a, acum sunt a 7 a. Mai greu e cu matematica. La celelalte ma descurc. Oricum, sa lasam asta! Sper ca nu am asa multe greseli in acest capitol! Va doresc acum lectura placuta! :*

Capitolul XV - Partea a II a

O mana imi atinge capul usor, facandu-ma sa ma uit in sus. Acela e Aoi care ma ia de mana si ma ajuta sa ma ridic de pe jos? Ce naibii mai vrea si el acum?!
Nu, el arata cam asa, dar are ochii de-un roz aprins, chiar un fel de rosu, iar parul e verde. Nu pare a fi el daca e sa ma iau dupa infatisare.
- Hei, esti ok? ma intreaba evident ingrijorat.
Se vede ca nu e el, el ar fi facut misto sau...poate nu.
- Ce mai vrei?! Ai venit sa faci glume?! Ok, incepe! N-ai decat! ma rastesc nervoasa la el.
Nu accept ajutorul si ma ridic de una singura. O fi el mai inalt ca mine si trebuie sa ridic putin mai in sus privirea, dar nu ma intereseaza asta. Cand ma aude devine confuz, desi Aoi pe care-l stiu mi-ar fi zis el ceva.
- Aoi, cumva ai baut ceva?
- Aoi?... Ah, stai, cred ca zici de varul meu. Si nu, n-am baut decat apa.
Fac o fata de "Cred ca glumesti!" si la inceput chiar cred ca glumeste.
- What the...?! Var?! Sper ca glumesti, Aoi! Tu vii chiar acum cu mine acasa! Imediat! strig iarasi la el, apucandu-l de mana si-l tarasc asa pana acasa.
Si culmea, nu zice decat "Au, au, au!" !
Ajung acasa, sparg usa cu piciorul si intru. Incep sa ma uit prin camere, iar pe Aoi, mai nou vopsit, il las in camera lui.
- Hei, ticnito! Ai ajuns la varsta aia la care incepi s-o iei pe aratura si nu stiam eu?! urla Aoi la mine, intrand pe usa casei.
Dar cum a iesit din camera...si s-a vopsit iarasi?! Sunt tare confuza acum! Alt Aoi, cel roscat, iese din camera cu hainele lui in cap. Ce baiat! Iar si-a inghesuit hainele in sifonier, iar cand l-a deschis s-a produs avalansa puturoasa?!
Stai un pic, lasa asta! Sunt doi Aoi?!
- Stooop cadru! Am innebunit eu, sau vad doi Aoi?! Kiaah, prea multi Aoi! Asta e deja tortura, Doamne! incep sa urlu la cei doi care se uita ca mata-n calendar la mine, mai apoi catre cer.
- Bine, uitati traducerea, Aoi1, uita-te cine-i la usa. Aoi2, zi-mi cine-i asta!
Aoi, cel pe care-l urasc de cand l-am cunoscut, isi puna mana de dupa gatul asa-zisului var, incepand sa-l bata prieteneste cu palma pe spate. Acum eu nu mai inteleg ce se intampla.
- Aoi, nebuna aia m-a tarat pana aici... Este cumva iubita ta? vorbi si Mister Prostime aka Mister Copia-lui-Aoi cu o fata de catel plouat.
- What the...?! Ce-ai zis, ma? Eu? Iubita lui? Nici sa ma impusti! ma rastesc la el, dandu-i o palma peste ceafa.
Parca simt cum ma fac verde de furie din cauza acelui dobitoc.
- Umm, Layla, dar tu oricum nu ai muri de la un glont, imi atrage Aoi atentia - stiti care Aoi - incepand sa rada.
Ii zic apoi doar un "mda, bine" si ii ascult ce incep sa palavrageasca. La un moment dat il intreaba Aoi - perversul afemeiat adica...si no comment, da?! - :
- Si cate iubite ai, huh?
- Una... ii raspunde timid.
- Pai, baaa, Hiroyuki, arati ca mine, corect? Si doar una singura?! il intreba putin iritat de raspunsul dat de var'su.
Mda, am aflat si ca-l cheama Hiroyuki. E intr-un fel frumos numele. Am zis "intr-un fel", da?!
Ca sa nu mai stau in picioare, imi iau un scaun si stau langa ei privind spectacolul. Parca ma uit la TV. Nu, parca sunt la teatru! Acolo ai scena fix in fata ta, putin mai incolo, pe viu. Heei, exista TV, dar nu-i asa interesant ca scena asta de comedie.
La un moment dat Aoi incepe sa-i dea niste lectii mai deocheate, ca sa zic asa. Ceva despre fete, cica despre cum sa se poarte cu ele, cum sa vorbeasca si alte lucruri mai intime daca le pot zice asa. Prostii! Cu alte cuvinte il transforma in Aoi2! Si nu vreau sa aud si sa vad nici macar cum se face "transformarea"!
- Nu pot, vere!! Nu pot face asta!! se exaspera Hiroyuki, acoperindu-si urechile de frica a ceea ce ii spune Aoi.
Ma bufneste rasul si rad asa...vreo zece minute sau mai mult!
Acasa sosesc si Hikaru si ceilalti. Hikaru cum intra pe usa se face verde la fata. Stie el ce-l asteapta daca va mai sta inca un Aoi aici! Dar nu, nu v-a sta! Stiu eu.
Intra apoi si Shiro pe usa, dupa care exclama:
- Oroareaa!!!
Intra dupa el si Aiko. Ea nici nu se uita la ei prea mult, doar le arunca o privire urata, de care doar Hiroyuki e putin speriat. Mda, SPERIE LUMEA MAI NOU! Adica stai, nu-i ceva nou asta. Dupa Aiko, intra Rin, care tot urla "Nuuuu!!" timp de o jumatate de ora incoace. Mai urma sa iasa si Keichi din camera lui la ce zgomot e acum - deoarece Keichi nu s-a dus la scoala si a stat la acasa - care isi da singur o palma in cap. Ajunge si Sayu acasa. Sayu zice doar "Imi urasc viata...", oftand, apoi isi pune mainile in san. Le da si lui Aoi, si lui Hiroyuki o palma peste ceafa cand vede ca totusi nu se mai poate abtine. Cred ca e prima oara cand o vad asa serioasa. Wow! Dupa ea mai veni si Tadashi care ii puse o punga pe cap lui Hiroyuki, numai sa nu-l mai vada. Toti suntem gata sa-i sarim in cap lui Aoi, inafara de Hikaru care ne mai linisteste. Nu ne lasa nici macar sa-l chelim pe unul din ei. Ar merita ei! Ma rog, Aoi ar merita cu desavarsirel! Hiroyuki e oricum oroarea! El arata ca Aoi! El va fi invatat de Aoi tot ce stie. Iar el nu stie lucruri bune. Oh, God, o sa innebunesc!
- Oameni buni, stau in acest oras de doar o saptamana! Plec in doua zile, nu ma omorati pana atunci! Hiroyuki n-a facut nimic rau! Nu, n-a facut! Este nevinovat... ne zice Hiroyuki, cu o fata de catelus nevinovat.
- Tu chiar esti varul lui Aoi?! Nu-mi vine sa cred, bai! incepe Aiko sa strige la el, din cate se vede speriindu-l pe saracul baiat.
La un moment dat se puse pe jos cu mainile la urechi si cu ochii strans inchisi. Bietul de el, cred ca ar fi dat orice sa scape de gura noastra, a tuturor. Hikaru e singurul care a ramas extrem de calm, iar Aoi privea amuzat scena de comedie mancand niste jeleuri.
- Ba! strig nervoasa la Aoi si-i dau un sut in punga de jeleuri care o tine in mana de parca e la spectacol, iar punga ii cade pe jos cu tot cu jeleuri.
- Ba! Stateam si eu linisit! Ai chef de cearta, huh?! tipa Aoi nervos la mine.
- Si ce? Te bati cu mine? il intreb cu un zambet smecher pe fata.
- Hei nu-i corect. Esti fata...
- Aaa, da. Dar tu esti baiat si nu e o regula care interzice ca o fata sa bata un baiat, nu? ii pun inca o intrebare, de data aceasta sclipindu-mi ochii malefic.
- Mda, pot sa ma abat de la "regula" oricand, imi raspunde zambind, cu mainile in solduri.
Aoi intinde apoi mana. Eu ma uit confuza la el. Zic doar "Ce-i?". Imi raspunde sec: "Jeleuri". De asta ii arde lui acum? Serios?
- Nu-ti dau jeleuri.
- Mi-ai aruncat punga de jeleuri pe jos! O vreau inapoi!
- Pai ia-o de pe jos. Ce astepti? Invitatie?
Se uita apoi urat la mine, ridicand punga de jeleuri pe care o arunca la cosul de gunoi. Mai degraba strange jeleurile in punga (fiindca nu mai erau acolo), apoi le arunca pe toate cu tot cu ea. Pfff, complicat, huh? Hotaram pana la uma sa-l lasam in pace pe bietul baiat si desigur sa-l lasam sa plece acasa. Doar n-o sa stea aici la noi! Presupun ca are o casa sau o camera de hotel. La sfarsit cand sa plece insista sa merg cu el fiindca eu il adusesem aici si cica ii eram datoare. Si-asa nu pare genul de baiat de care-i Aoi, cred ca singura explicatie e cea care a dat-o de fata cu toti. Ca veni vorba, perversul incurabil Aoi se uita incruntat la varul sau atunci cand a venit cu ideea "cea minunata". Pana la urma, el sa fie gelos? Poate doar putin. El are oricum pe orice fata ar dori din scoala aceea, mai putin pe mine. Ma rog, nici pe Sayu, nici pe Aiko si nici pe Rin. Mergem ce mergem, afara fiind deja intuneric. Hiroyuki nu zice nimic tot drumul, iar eu nici atat. Ce-as putea sa vorbesc cu el? Nu am habar.
- Deci...tu il placi pe Aoi, nu? sparse el gheata, deschizand un subiect care oricum nu-i asa interesant.
- Cum adica?! intreb rosind putin si nu din cauza ca e adevarat, ci din cauza ca e o intrebare cam nepotrivita.
Si nu, nu-mi place de Aoi. E nesimtit, arogant, pervers, insensibil, indiferent, prea orgolios, enervant, imatur si o persoana absolut antipatica mie. As putea gasi mult mai multe astfel de insusiri la el, dar oricum n-as gasi nimic bun. Il urasc, pur si simplu.
- Nu, nu-mi place! Il urasc... spun sec, oprindu-ma din mers.
Se opri si Hiroyuki. Pare asa matur cateodata. Nu stiu de ce, dar acum pare. Aoi nu e deloc asa.
- Esti sigura? Atunci inseamna ca-l placi pe tipul acela brunet...? A, Hikaru il chema, nu? imi pune alta intrebare de acelasi gen, ridicand o spranceana.
Raman blocata cand pomeneste de asta si incep din nu stiu ce motiv sa rosesc. Sincera, acum nu mai sunt asa sigura. Il iubesc pe Hikaru ca pe un frate. Presupun. Iar daca ar fi s-o iau altfel, chiar ar insemna ca simt ceva pentru el. Altcineva chiar ar crede ca il plac pe Hikaru mai mult ca un frate, insa nu cred ca e asa. Sau poate e? Asta ma intrebam de-o vreme, desi nici n-am indraznit vreodata sa recunosc sau sa fac diferenta intre o iubire de frate si faptul ca s-ar putea sa-l iubesc pe Hikaru mai mult ca pe un frate. El insa stiu ca tine mult la mine. Sunt sigura ca ii sunt doar ca o sora, iar el e doar ca un frate pentru mine. Asa vom ramane oricum. Dar daca e asa, atunci de ce m-a sarutat atunci?... Tocmai ce mi-am adus aminte de acea intamplare. De ce m-a sarutat?
- Da, sunt sigura. raspund putin nesigura.
- Nu pari a fi sigura. Se vede dupa cum il privesti pe Hikaru. Cat despre Aoi, ma gandeam ca poate esti iubita lui. Semanati intr-un fel, zise razand.
- Cum adica?! Nu-i adevarat! Noi nu semanam deloc! exclam total revoltata de afirmatia lui.
- Ba este adevarat. Semanati extrem de mult cand vine vorba de manie.
Hiroyuki incepu sa rada din nou, tinandu-se cu mainile de burta. Vai, saracutul. A ras prea mult. Hmph, ce sa zic...
- Bine, hai ca plec pana nu vine Aoi dupa mine. Dupa varul meu cel nebun, n-as mai pleca niciodata acasa. "Acasa" inseamna pe-aici un hotel la care m-am cazat. Totusi trebuie sa plec inapoi acasa in cateva zile. Pa!
Nu-i raspund din prima. Raman inca pe ganduri din cauza a ceea ce a zis. Nici acum nu sunt sigura pe mine. La un moment dat ma trezesc la realitate si-i spun si eu sec "Paa!". Ii fac cu mana si incerc sa zambesc. Presupun ca se vede ca e doar un zambet fals. Ar trebui sa ma straduiesc mai mult. Pornesc dupa aceea spre casa fara niciun chef. Maine iar scoala! Ooof, nu mai vreau scoala.
** Acasa **
Tot nu inteleg ce e in inima mea. Pana la urma il plac pe Hikaru sau nu? Sunt foarte confuza. Pana acum nu mi-am mai pus aceasta intrebare, insa acum ca Hiroyuki a adus vorba nu stiu. Poate ar fi trebuit sa-l intreb mai demult pe Hikaru daca ma considera doar o sora. In plus, cred ca daca ar fi zis ca sunt doar ca o sora pentru el si eu sunt indragostita de el, atunci mi-ar parea rau ca e doar atat. Sa fac un mic "experiment"? Iar daca imi zice ca ma considera mai mult ca pe-o sora si incepe sa-mi bata inima mai tare inseamna ca sunt indragostita? Dar daca as simti asta doar fiindca e prima oara cand as auzi-o de la cineva? Oooof, e asa complicat. Acum ca ma gandesc, daca nu eram indragostita nu l-as fi oprit atunci sa ma sarute? Pana la urma in acel gest a fost si un fel de impuls. Eu as fi putut sa-l opresc, dar n-am facut-o. Nici macar nu inteleg de ce. Puteam, dar nici prin gand nu mi-a trecut sa-l opresc. Ba mai mult, am continuat pret de cateva secunde. De fapt, cred ca nu pot nega asta. Poate - doar poate - ca as fi vrut sa dureze putin mai mult.

Hiroyuki:

Modificat de Yoyo (acum 12 ani)

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE! The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pus acum 12 ani

lee
Bufniță Flămândă

Din: Ploiesti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 273

Da...vad ca Aoi nu s-a schimbat deloc iar Hikaru si Layla...cam stau pe loc.Vroiai critica?n-am....Mi-au placut ultimele capitole,nu ai mai scris nici asa mult,deci a fost super ok.Vad ca ai mai bagat si ceva actiune nu numai descriere deci..ai mai crescut un pic

Tine-o tot asa

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Hei, friends!

Am scris nextul si pana la urma m-am gandit ca adaug pozele mai incolo! Sper sa va placa!

Oricum, lectura placuta, ca de obicei!

Capitolul XVI - Cert sau incert? Adevarat sau fals? Iubire sau recunostiinta?...

Layla P.O.V.

Aud o melodie enervanta la capul meu si deschid ochii pe rand, intr-un interval de vreo 10 secunde. Ma uit mai atenta si vad ca suna telefonul. Dar...stai putin, eu nu am telefon! Si daca nu am telefon, ce mama lu' Shakira e asta?! Ne ridicam asa, in capul oaselor, ridicam frumusel telefonul si-l luam la studiat. Eh, ce observam? Ce indicii avem? Aaah, pai sa vedem! Deci: stiker cu stelute verzi, telefon alb, pe el scrie mare si ingrosat cu negru "SAYU".
- SAYU!!! Vii in momentul asta aici!!! urlu cat ma tin plamanii cu telefonul in mana, care inca mai suna si nu de alta, dar imi vine sa-l trantesc de ceva sa nu mai sune.
- Sa traiti, Layla-hime! exclama fata care in numai cateva secunde e in camera si ma saluta militareste.
Ma ridic si eu in doua picioare si apoi ma si ridic putin pe varfuri, fiindca Sayu e la fel de inalta ca mine, vreo 1.65-1.70, cam asa. Incerc sa ma ridic cat pot eu de mult, apoi o privesc de sus si ea tine ochii in pamant.
- Nu se va mai intampla, Layla-hime... spune mai apoi Sayu si tine privirea indreptata inca spre podea.
In urmatoarea secunda am lovit-o usor cu telefonul in cap si i l-am inmanat.
- Sergent, cat este ceasul? o intreb serioasa.
- Layla-hime...este ora 7.
Strig cat pot de tare "CE?! 7?!" si nici nu mai astept altceva ca alerg spre sifonier si unde erau cateva haine. Le arunc pe toate in spatele meu, stiind ca acolo e patul. Dupa ce am golit tot, dar tot sifonierul, m-am intors cu fata sa vad "opera de arta", "opera" ce probabil ar fi valorat milioane de euro...din hartie.
- Sergent Sayu, esti libera.
Dupa ce ii zic ca e libera imi pun lantisorul la gat, inchid usa si de-abia apoi mi-am dat seama de ceva. Eu...am uniforma - in traducere unifo-varza. Ma imbrac cu uniforma si cand sa ies din camera m-am intalnit cu Hikaru. Hmm, Hikaru tocmai ce iesea si el din camera. Ce sincronizare!
- Buna dimineata, Layla. imi ura Hikaru zambindu-mi.
Ii dau si eu buna dimineata, apoi culmea, iese si Aoi din camera lui. De aceasta data nu-mi zice nimic, deoarece Hikaru e cu mine. Cand Hikaru e cu mine, Aoi nu-mi zice multe. Ma intreb daca-i e teama de el... La randul lui, nici Hikaru nu-i zice nimic lui Aoi. Il intreb imediat ce Aoi iese pleaca daca s-au trezit si ceilalti, dar imi zice ca nu. Dupa ce imi raspunde si vad ca nu mai zice nimic plec spre scoala. De-abia dupa vreo cinci minute uit ca nu am luat ceva la mine, si anume ghiozdanul.
- Wow, am ajuns sa-mi uit pana si ghiozdanul acasa.
Si ma intorc si-mi pun in el ce carti si caiete imi cad la mana pana ajung sa iau toate cartile si caietele pe care le am. Din ce motiv? Pai fiindca eu inca n-am orarul. Pornesc linistita spre scoala, de una singura de aceasta data. Pff, nimic interesant prin orasul asta? Aproape ca ma plictiseste. De fapt, poate ca e mai bine o viata ca asta decat cea pe care o aveam inainte cu tatal meu. Daa, ce tot zic aici? E mult mai bine.
La un moment dat sunt aproape de coltul strazii si mai-mai sa-l dau, dar in fata mea imi apare Aoi cu un zambet smecher pe fata. Si de data asta este el, nu varul lui.
- Layla, deci ce ti-a zis varul meu, huh?
Cateva momente de liniste. Nu-i raspund nimic, doar merg. Si el...merge cu spatele si ma priveste pe mine, observandu-mi absolut fiecare miscare. Parca ar fi camera de filmat, nu altceva! Sa...sa se termine mai repede "filmu", sa se duca sa cumpere altu', apoi sa vina la mine peste cateva zile! Oh, stai, atunci i-l voi strica eu, cu un pumn! Dar de preferat, va mai fi si altceva la el...stricat.
- Te-a intrebat cumva de Hikaru sau de mine? incepe Aoi sa faca "interogatoriu" pe strada, in direct si pe gratis.
E asa enervant. Parca trebuie sa stie el totul. Baiatul asta parca ar citi ganduri. Mda, m-a intrebat daca-l plac pe el sau pe Hikaru. Si ce?
- Stii, eu sunt sigur ca oricum il placi pe Hikaru, insa nu ma intereseaza asta asa mult. Pana la urma, Layla, tu nu vei avea nevoie de Hikaru, fiindca nu te va putea ajuta, ci de mine. Am vrut doar sa te fac sa realizezi asta, sa ti-o spun. Chiar daca poate tu iti vei da cu adevarat seama mai tarziu...
- La dracu' , Aoi! Parca ai inghitit radio-ul! Mai taci din gura! Ma enervezi.
- Stii ca asa e, mincinioas-o.
Nu asteapta sa mai zic eu altceva, ca pleaca si ma lasa ca proasta acolo. Il vad plecand, dar de-abia apoi ii raspund. Desigur ca eram toata rosie la fata si in acelasi timp nervoasa din cauza arogantei lui.
- Nu fii arogant, Aoi! Nu voi avea niciodata nevoie de tine!... strig dupa el, chiar daca nu ma stradui macar sa-l ajung din urma.
Dar intr-un final, eu il consider pe Hikaru doar un frate sau doar un bun prieten? Daca ar fi sa ne gandim mai bine, m-a sarutat atunci si mie mi-a placut, din cate tin minte. M-a salvat atunci si mi-a oferit o a doua sansa la viata, deci ii sunt recunoscatoare pentru asta. Insa...pana la urma eu ce simt? Recunostinta sau iubire?
- Iubire, huh?... Cand spun cu voce tare suna ciudat. ingan mergand de una singura pe strada, dar dupa cateva secunde de neatentie ma trezesc cu Tadashi langa mine.
Satenul ma intreaba daca s-a intamplat ceva. Tresar la auzul vorbelor lui, fiindca fix cand l-am observat atunci a si intrebat daca s-a intamplat ceva. E cam ciudat, acum serios. Ma dau cu cativa pasi in spate, un pic rosie la fata. El nu citeste ganduri ca perversul de Aoi, nu?! Nu mai vreau inca unu' din ala clarvazator sau ce e idiotul de Aoi! Noo, ca deja incepe sa devina ciudata treaba. Imi revin in fire, raspunzandu-i simplu si fara sa gandesc prea mult "nu, nimic!", asta pentru a nu da de banuit ceva. De regula sunt obisnuita sa tin totul in mine, toate sentimentele si multe din cate mi se intampla.
- Aoi a venit spre casa ca sa-si ia ghiozdanul strigand in gura mare ca tu il placi pe Hikaru... De aceea intrebam. Oricum, stii, Aoi obisnuieste sa spuna la oameni orice il taie capul. Nu cred ca te-ai suparat, nu? Pana la urma, pe Hikaru nu l-ar interesa nici daca ar stii tot globul pamantesc ca il placi.
- Nu am zis niciodata asa ceva! Lasa-ma-n pace! strig enervata ca toata lumea crede ca il plac pe Hikaru.
- Dar, Layla, Aoi zice ca e evident, iar tu rosesti acum. Nu fii proasta. Ii faci pe plac cumva?
- Ha ha, ce sa zic. Nu am rosit. Acum lasa-ma-n puii mei sa ma duc la scoala aia blestemata! O sa intarzii si ar fi a cincea oara pe saptamana asta!
Da' chiar, am rosit? Deci si el crede asta... Doamne, cat ma enerveaza. Toti, chiar toti cred asta?! Dar eu...eu nu sunt sigura ce sa cred. Da, cateodata rosesc cand vorbesc cu el. Da, s-ar putea ca pana la urma sa-mi fi placut si mie cand m-a sarutat si da, il consider un frate, dar nu inteleg de ce ar trebui sa insemne asta ca-l plac. Inca un motiv pentru care ar fi posibil ca eu sa-l plac ar fi faptul ca pe negresa aia am lovit-o atunci cand s-a urcat pe Hikaru, chiar daca probabil Hikaru ar fi plesnit-o daca nu interveneam. Eu am fost geloasa?
- Yaaaa, prea multe lucruri, prea multe ganduri!!! PREA COMPLICAT! urlu in mijlocul strazii si ma iau cu mainile de cap, privind in jos.
Dupa ce imi revin observ ca toata lumea se uita la mine. Unii mai chioras, altii cu ochii cat cepele, altii cu ura in privire si altii amuzati. Oamenii astia n-au TV acasa?! Merg in continuare spre scoala si ajung in cateva minute fara sa se intample vreun "incident nefericit", provocat de Sayu, desigur. Intru in scoala si ajung si la clasa dupa alte cateva minute. Din nou, toate bune si frumoase. Se pare ca va fi o zi obisnuita asta. Las ghiozdanul in banca si ma asez acolo. Langa mine era si acel roscat al carui nume l-am uitat deja. Colegul sau de banca nu venise, din cate se vede. Hmm, poate e racit. Eh, mai mult loc pentru mine! Imediat dupa cateva secunde imi ureaza buna dimineata, iar eu ii raspund retoric acelasi lucru fara sa mai zic altceva. Ma intreb ce ora avem acum... Pe usa intra un profesor chiar tanar as putea zice si ne anunta ca el este noul profesor de geografie. Buun, deschide catalogul, face prezenta si una alta, apoi ce sa vezi! Verifica proful cine are note si cine nu. Si hop-top, o ia de la capatul catalogul. Ii aduce pe vreo 2-3 in fata clasei, apoi ce sa vezi...
- Stati ca mai am cativa clienti la ascultat! Hmm, Layla Shimizu! ma striga pe nume proful cel enervant, iar eu ma ridic instantaneu.
- Da, prezenta la datorie! Si ce e...? S-a intamplat ceva?
- Vino in fata clasei alaturi de cei trei colegi de-aici! si ma chema acolo in fata clasei.
Pe moment raman nemiscata. Nici sa ma impusti nu ma duc acolo! No, no, Layla e fata desteapta! Nu se duce asa, cu una cu doua! Pana la urma, iau caietul de geografie pe care-l am in ghiozdan si citesc o propozitie pe care o retin. Propozitia este: "Clima Germaniei este temperata".
Imi puse profesorul prima intrebare:
- Ce lectie ai avut de invatat?
- Lectia de zi.
- Si draga, cum se numeste lectia de zi?
- Stati, stati, stiam! E numele unei tari!
Zice doar "urmatorul" si pune pe altcineva sa zica. Dupa vreun minut ajunge din nou la mine si ma intreaba ce clima are Germania, iar la ceilalti le spune sa treaca la locul lor si notele luate. Ba, numai 10 au luat toti.
- Clima Germaniei este temperata.
Ma mai intreaba dupa asta care sunt vecinii Germaniei. Ii raspund:
- Clima Germaniei este temperata.
- Populatia aproximativa? intreba iar, de data asta putin nervos.
- Cilma Germaniei e temperata! Ce nu intelegi, domne' ?!
Profesorul isi da o palma in cap si se pregateste sa-mi spuna ceva.
- Arata-mi pe harta Germania!
- Da, Germania era titlul lectiei de zi! exclam luminata tot de catre profesor pana la urma...sau cel putin sa speram ca asta era lectia.
Ma uit vreo 10 minute la harta aceea imensa si mai "inalta" ca mine, apoi arat un loc de pe harta.
- Aia e harta Japoniei.
- Aaah, atunci asta e Japonia! Asta vroiam sa spun! ii explic profului pe un ton foarte serios, dar ma trimite inapoi in banca pana la urma.
Nu-i corect! Eu stiam! Cica... Si asa trec orele, chiar daca mai greu. In pauza dinainte de penultima ora ies din clasa si eu, ducandu-ma la baie. Hello, sunt fata, exista baie...deci de ce nu? Odata ajunsa se suna de intrare. Frate, ce "noroc" am si eu. Cand sa ma indrept inapoi la clasa mea sunt trasa intr-o camera, iar eu cum sunt confuza nici nu stiu ce lucru sa fac mai intai. Raman pe jos langa peretele de care am fost trantita de persoana care parca venise de nicaieri si m-a tras in aceasta camera. Deschid ochii mai bine si privesc in sus. Oh, ce sa vezi...? Este negresa aceea. Ea arata cu degetul spre mine si-mi spuse:
- Tu, nemernica vopsita!
- Huh? Cu cine vorbesti, corcitura? Ai prieteni imaginari? ii spun si eu la randul meu, foarte calma.
- Cor... Corcitura?! Vezi cum vorbesti, scrofito...
- Umm, din pacate, ma confunzi cu tine.
- Deci taci odata. Sa lasam asta. Eu am vazut cu ochii mei ca pleci de la scoala odata cu Hikaru! Ce legatura aveti voi doi?! incepe si asta sa ma interogheze.
- N-am chef sa tac, negreso. Eu si Hikaru? Ah, deci il placi, huh?!
- Uh, da, tu si Hikaru. Eu il plac si spre deosebire de tine recunosc.
- Dar...si tu zici asta? Nu-l plac! ma rastesc la ea enervandu-ma la culme ca nu e prima care zice asta.
- Mincinoas-o! Macar recunoaste! Esti asa de sireata ca vrei sa mi-l furi! imi zice fata pe acelasi ton, dandu-i cateva lacrimi la colturile ochilor pe care si le sterge rapid.
Incep sa rad cand imi zice ca vreau sa i-l fur, dar un ras de-ala de nu m-am mai oprit vreun minut.
- Nu, dobitoaco. Nu ti-l fur! Eu stau in aceeasi casa cu el, in caz ca nu stiai, desteapta lu' peste.
- Esti cea mai mare mincinoasa pe care am intalnit-o. Nu poti recunoaste ca-l placi, dar nu vrei sa-ti fie luat. Acum cine e dobitoaca?
- Nu-i adevarat! Tu esti dobitoaca, tu esti aceea care intelege gresit! Eu nu il - ii spun gata sa-i trag una, insa ea imi pune mana la inima si ma intrerupe.
- Uite, vezi? Iti bate inima asa de tare. Tu il placi, nu vrei sa recunosti si pe deasupra, nu vrei nici sa-ti fie luat! Esti o dobitoaca. Daca nu vrei nimic de la el, lasa-l in pace. De fapt, oricum sa-l lasi in pace ca altfel nu e de bine! Se lasa cu bataie! Lui nu-i pasa de tine nici cat sa-ti dea "buna dimineata" sau sa-ti zambeasca o singura data. Tu esti cea care insista. Intelege, nu faci nimic daca insisti.
Negresa isi lua mana de pe mine odata ce terminase ce avea de spus ma privi intr-un mod foarte urat. Acum pare ca asteapta sa zic ceva, dar...nici eu nu mai stiu. Toata lumea zice asta, insa nu stiu daca asa e! Pur si simplu nu stiu! E ca si cum nu ar fi sentimentele mele, dar sunt. E ca si cum sufletul meu propriu mi-ar fi strain, totusi e pana la urma sufletul meu propriu.
- Tu ai tot ce-ti doresti! De ce il vrei si pe el? Tu poate ca ai avut parinti buni, tu poate ca ai avut mereu si inca ai o mama care sa-ti spuna ca totul va fi bine, insa eu nu! Stii, nu am fost bogata ca tine ca sa am tot ce vreau! Nu am fost si nici acum nu sunt Shimizu Mika sau vreo alta fata de bogatas! Tu ai casa unde sa stai mereu, tu ai prieteni, tu ai tot ce vrei poate! Eu nu. Mereu batjocorita de faptul ca am pielea asa, de faptul ca am fata asa, de faptul ca...sunt asa cum sunt. Tu pe de alta parte pari perfecta, dar lasa-l in pace, Layla, lasa-l! se rasti fata la mine, facandu-ma sa-mi sara tandara.
Ea nu e singura care a suferit, ea nu e singura care nu a avut parte de proprii parinti! Ea nu e singura care...era batjocorita. Nu este. Nu e singura care a fost mereu singura, care mereu a fost pe drumuri, mereu in alerta... Zi si noapte, indiferent de vreme, treaza. Eu nici macar nu am apucat sa fac 10 ani cand a murit mama mea. Mama mea...a fost ucisa de catre tata. Ea a avut parinti, i-a avut pe amandoi, insa eu pe de alta parte nici macar nu am cum s-o mai vad vreodata pe mama! Daca m-as duce la tata ar vrea sa ma ucida Ar face cum a facut cu mama.
- Eu...nu vreau sa mor inca... spusem pe un ton trist, lasandu-mi privirea in jos si bretonul imi umbrii unul din ochi, iar pe celalalt il acoperi.
- De ce sa mori? Eu nu te voi omora, chiar daca as putea s-o fac chiar acum! striga iar la mine, confuza la inceput, apoi cu aroganta in voce mai spre sfarsit de-abia.
- Daca ma duc la tata...voi fi ca si moarta. Mama a fost ucisa de catre el, idioato! Nu vreau sa mor inca! Eu nu stau la el, eu nu sunt in grija lui! Am fugit de-acasa si tot el m-a impuscat cand m-a gasit, dar am supravietuit! Si voi supravietui in continuare! Nu, de fapt nu voi supravietui, eu voi trai. Da, voi trai in continuare. Si tu?! Tu nu ma vei omora. Nu poti face asta. In primul rand, esti asa de credula si de usor influentabila - sa nu mai zic idioata- , ca nici nu ai avea curaj sa ma ranesti putin, nici n-ai avea curaj sa privesti cum se varsa sange. Esti o lasa si atata tot. Pot vedea foarte bine in privirea ta ca incepe sa-ti fie frica. De ce? Simplu. Pentru ca esti lasa.
Ultima propozitie nu o zic repede, ci incet, iar cuvantul "lasa" il silabisesc, apropiindu-ma cu fata si ea si privind-o in ochi. Acei ochi, acea privirea. "Frica".
- Doar minciuni, tu ai avut mereu familie, tu ai avut mereu tot ce ai vrut! Tu esti doar un om nenorocit, te pot ucide! Esti o scorpie care nu stie altceva decat sa ia iubitii altora! tipa nervoasa si din cate se vede ca si ea este una din cei care au ADN-ul modificat cu cel al animalelor.
Pe pielea inchisa la culoare ii creste putina blana galbena, niste urechi mari, o coada destul de stufoasa, iar la maini si picioare are labe mari cu pernute pe masura. Parul brunet se face de culoarea aurului si incepe sa semene tot mai mult cu un leu. Ba, asta are ADN combinat cu cel al unui leu sau ce?! Se apropie de mine si incepe sa maraie, desi nu obtine nicio reactie de la mine. Ridica mana care era mai mult o laba si scoate ghearele, nu ca n-ar fi avut deja niste "gheare" de te speriai de ele.
- Vezi?! Sunt o ciudatenie si tu iti permiti sa spui acele minciuni! Tu esti cumva asa?! Nu, tu esti doar o scorpie normala, fara suflet si care crede ca a trait cine stie ce poveste trista! Tu esti doar o mincinoasa, doar unul din oamenii aceia mincinosi!
Dupa ce termina de spus acele vorbe urlu cat pot de tare sa taca si nu mai suport. Ii dau un sut si o arunc in peretele din spatele sau, chiar daca pare ca ar avea ADN de leu, ceea ce e destul de rau daca ma pun sa o bat. Mai ales ca are ghearele alea... Ma apropii de ea cu pasi inceti si cu o atitudine detasata. O privesc cum incerca sa se ridice de jos, ce-i drept cu greu. O ridic de bluza aduc cam pe la nivelul ochilor mei. O privesc in ochi cu dispret si o las imediat dupa asta sa cada pe jos. Bruneta ma ia prin surprindere pe la spate cu un cutit cu care cica ar vrea sa-mi ia gatul. Subliniez: "cica". Imi pun o mana la gat si ii iau cutitul din mana, punandu-l la mana pe care inca o avea la gatul meu.
- Ti-am zis, esti lasa. zic sec si pana la urma renunt la a o mai rani cu acel cutit.
Nu am chef s-o ranesc acum. Am vrut doar sa-i arat ca ii e frica si ca este lasa. Desi nu a facut nimic cu cutitul, ma impinge de la spate si cad pe podea si eu.
- Si tu esti prea aroganta. Ma subestimezi. Tu ce esti? Om. Eu ce sunt? Ceva superior omului, ceva superior tie. Ti-am zis si iti repet pentru ultima oara, tu ai avut ce ai vrut si nu poti intelege prin ce am trecut eu.
Se pare ca negresa asta si-a mai revenit din starea aceea de mai devreme, insa inca mai exista o urma de frica si indoiala ca nu e asa cum am zis eu. Sare pe mine fara vreo arma in mana, iar eu parca nu mai sunt in puteri cum sunt de obicei, ci parca sunt mai slaba, mai neajutorata. Dupa cateva secunde imi ia cutitul din mana stanga. Ce se intampla cu mine? Se pregati sa ma loveasca asa cu mainile goale, totusi cu un moment inainte parea ca vrea sa-mi spuna ceva.
- Ah, ca sa stii cine te-a ucis...numele meu este Mika.
- Nenoro - spun nervoasa, dar ma opresc cand vad ca e pe cale sa ma loveasca.
Am trecut o data printr-un "tratament" din asta cu cutite de la doctorita aceea psihopata, nu o sa mai fie o a doua oara!
- Mars, c**ea! spun sec in timp ce ma feresc sa nu-mi dea una in cap cu cutitasul ala. Ba, fata, tu esti psihopata!? Ce te-apuca?! Tu vrei sa mori?!
Nu-mi raspunde la intrebari si se ridica in picioare vazand ca momentele trecute am dat-o jos de pe mine, izbind-o de unul din pereti din nou. Ma ridic si eu la randul meu, nemaizicand nimic. O privesc aproape sa marai si eu ca ea, dupa care imi rup lantisorul de la gat. Voi tine ochii inchisi indiferent de ce se va intampla acum. Nu-mi pasa. Vantul acela imi zbura parul pana acum brunet, iar fir cu fir culoarea parului meu devine argintie in timp ce parul totodata imi ajunse pana mai jos de fund, chiar mult mai jos. Ochii incep sa-mi straluceasca, facandu-se de culoarea cea obisnuita de rosu-sangeriu tot la fel de brusc cum s-a format vantul, desi nu e niciun geam deschid in incapere. E clar ca e din pricina mea. Vantul care venise cu o presiune mare se risipeste brusc, apoi fata care se pare ca a fost trantita pentru a treia oara de perete si de aceasta data pusa drept tablou, cazu jos intr-o stare destul de proasta. Ce-i drept, nu a fost un tablou prea magnific sau prea frumos, dar atata timp cat tot a tinut locul unui tablou, no problem. Si-asa nu e niciun tablou in incaperea asta.
- Uita-te bine! Nu am vrut sa am colti...nu am vrut sa fiu asa. Nu am vrut viata vesnica, nu am vrut nimic in mod special. Am vrut doar o viata frumoasa, doar un prieten. Tot ce vreau este doar sa traiesc. Asta e tot. Singurul lucru pe care l-am vrut a fost un prieten, o persoana care sa ma iubeasca, pentru ca nu am avut parte de iubire de la rudele mele de sange. Stiu ca am doar doua rude: mama si tata. Dintre care mama nu este vie, iar tata ar fi in stare sa ma omoare. Tu ai totul! Nu te mai plange! Poate ca nu ai totul, dar tot ai avut parinti! Ei nu au vrut sa te ucida, cretino! Ce nu poti intelege?! Esti cea mai mare proasta. Esti prea aroganta! Te plangi prea mult. Nici nu ai incercat sa-ti gasesti pe cineva, huh?! veni si randul meu sa tip la ea, desi ea nu pare sa asculte totul, fiindca mai mult e mirata de creatura care sunt eu.
Acum cateva momente de liniste in care ea nu-mi facu nimic. Nici nu ma ataca, nici nu-mi spuse ceva. De-abia dupa o vreme se gasi sa-mi raspunda doar "Nu mai minti. Tu nu esti ca mine.", ceea ce ma cam enerveaza. Ma napustesc spre ea, mimand un atac contra ei, iar cand am ajuns peste ea si puteam s-o ranesc grav, m-am oprit si i-am soptit la ureche:
- Ti-am zis ca esti lasa.
Din nou, negresa nu astepta altceva ca-mi si spune din nou de faptul ca de-asta il pot castiga usor pe Hikaru, ca sunt cum sunt, iar el e neajutorat si nu are de ales decat sa ma asculte. Mda, cea mai mare prostie. In plus, mai zice si o alta tampenie mai mare ca ea dupa asta. Cica: "Tu nu recunosti ca-l placi, dar il vrei pentru tine si nu vrei sa ti-l ia nimeni!" ; insa nu stiu cat de adevarat este. Numai ca...de fiecare data cand cineva pomeneste de Hikaru, nu stiu ce se intampla cu mine, dar inima mea parca ar alerga. E foarte ciudat. Simt cum temperatura corpului meu creste, ma ia cu caldura, iar bataile inimii parca le-as putea auzi, parca inima mea chiar ar putea alerga. Poate eu...poate chiar il plac pe Hikaru. Nu, poate eu chiar il iubesc pe Hikaru.
- Bine, Mika sau cum te cheama pe tine! Il iubesc! Da, il iubesc! Si ce daca?! Pot sa ti-o zic in gura mare doar ca sa te enervez! Corect, il iubesc! Corect, il vreau! Da, am spus-o! Si da, nu voi renunta asa usor! Tu vei fi rivala mea, nu-i asa?! Nicio problema, nici nu vei apuca sa faci ceva! Voi castiga cu siguranta! Vei vedea! ma rastesc la ea cu zambetul pe buze, apoi o imping cu doua maini de ajunge intr-un alt perete in care face o gaura destul de mare.
Continui sa zambesc smecher si ma apropii iarasi de ea. Se pare ca incepuse sa-i curga sange pe gura si din nas. Mda, poate ca am exagerat putin...doar putin. Mika isi intoarce privirea intr-o parte si incepu sa tuseasca, scuipand sange. O apuc de barbie si o fac sa se uite in ochii mei. Chiar se putea vedea ca era destul de epuizata. Mda, e om pana la urma. Ii dau drumul la barbie si ma apropii de gatul ei, zgariind-o putin cu coltii doar ca sa o sperii. Pe usa intra cineva, de fapt da buzna cineva.
- Layla! striga o voce cunoscuta la mine si veni langa mine.
- Huh?! Ce?! incep sa ma rastesc la cel care pare a fi Shiro, fara ca macar sa-mi pese vreun pic.
Inainte sa o pot lovi, desi nu asta era intentia la inceput, Shiro m-a tras de langa ea si m-a privit in ochi agitat. Nici nu am mai stat acolo la ce nervi am si mi-am smucit mana dintr-a lui - fiindca mi-o apucase cand m-a intors cu fata la el. Mai scot doar o injuratura scurta si plec nervoasa, punandu-mi lantisorul la gat. Totul la mine imi revine la normal privitor la infatisare si nici nu stiu daca s-a mai intamplat ceva acolo cu Shiro si negresa, dar pur si simplu am plecat. Incep sa o urasc tot mai mult pe fata asta... Ma enerveaza. Data viitoare cand o vad nu va mai avea un noroc asa mare, asta e sigur. Nu o voi omora, dar tot am dreptul sa fac ce vreau. Si prin "ce vreau" ma refer la absolut orice.

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE! The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pus acum 12 ani

Aiko-chan
Bufniță Flămândă

Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 329

neeext! imi place mult! pfiii ce negresa proasta... noroc cu shiro ca de nu era moarta

oricum imi place mult capitolul asta! succes la scoli

JA NE!

story layla neeext! imi place mult! pfiii negresa proasta... noroc shiro era moarta oricum imi place

14.9KB

_______________________________________
I hate everything about you!
Why do i love you!
You hate everything about me!
Why do you love me?
by three days grace
JRock is my new religion!

NU MA SUPARATI CA VA ZGARIE MAMI!♪♪♪♪(￣ー￣

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Bun, cred ca pana la urma am adus capitolul mai devreme decat ma asteptam. ^_^ Sper sa va placa si probabil ca s-ar putea sa fie cateva confuzii, dar vor fi lamurite pana la urma, cred eu.

Capitolul XVII - Pretul tacerii

Layla P.O.V.

Ajunsa acasa nici ca am mai scos vreun zambet, de fapt nu am mai zambit de cand m-am certat cu aia. Cand sa intru in casa am spart usa cu piciorul si am dat navala, plina de nervi. Cand am ajuns in camera am deschis usa cu mana de aceasta data, apoi cand s-o inchid am trantit-o. Am aruncat ghiozdanul intr-un colt al camerei fara sa-mi pese vreun pic, dupa care trantindu-ma nepasatoare in pat si privind in gol tavanul.

***Dupa aproximativ o ora***

- Layla, nici nu ai venit sa iei cina. Esti bine? Hikaru a intrebat de tine! zise Shiro care se afla in spatele usii camerei mele.
- Lasa-ma... ii raspund printre dinti, cu o voce in care se puteau simti tristete si nervozitate.
- Dar Layla-hime... Ce s-a intamplat? se ingrijora Shiro, incercand sa afle ce e cu mine.
- Nimic, doar lasa-ma! strig cat pot de tare, dand cu pumnul in peretele cel mai apropiat de mine.
In urmatoarele momente nu am mai auzit niciun zgomot venit din partea lui Shiro, ceea ce e bine. El chiar credea ca o lovesc pe aia?! Toti cred ca eu as putea sa omor asa de usor un om?! Eu nu sunt asa! Dar ei...ei chiar cred asta? Nu pot sa cred... Nici macar prietenii mei nu au incredere in mine? Din nou, nu pot sa cred.
- Lay-chan, ti-am adus aici cina! Uite, deschide usa! imi spune Rin in timp ce bate la usa.
- Layla, eu am adus vin! adauga Aiko, evident cu chef de glume in cel mai nepotrivit moment.
- Nu mai beau in viata mea! Si nu mi-e foame. Puteti sa plecati. Lasa-ti-ma in pace! strig la ele pe acelasi ton pe care am strigat la Shiro, abtinandu-ma sa nu lovesc inca o data peretele.
Aiko mai spune doar ca nu trebuie sa fiu asa nervoasa, in timp ce se pare ca Rin a plecat. De obicei Rin nu este enervanta si probabil a inteles ca sunt suparata. In orice caz, tot vine ea mai tarziu sa ma intrebe, dar in fine. Dau cu putere un pumn in perete, inca stand in pat. Zgomotul fu destul de mare si sunt sigura ca Aiko a auzit. Spun printre dinti sa ma lase in pace, enervandu-ma din nou. Cad pe ganduri, amintindu-mi de ceea ce am spus si apoi rosind. Eu...am spus ca-l plac pe Hikaru, am spus ca-l iubesc! Eu chiar am recunoscut, insa si acum ma gandesc de ce am zis asta. Am o vaga senzatie ca ar putea fi adevarat, dar nu sunt sigura in totalitate. Inca mai am o urma de indoiala. Si chiar daca ar fi asa cum spun toti, nu cred ca i-as spune-o, indiferent de imprejurari.

Tadashi P.O.V.

Hmm, e ciudat ca dupa atata timp cat am stat cu ochii pe Layla, ea nu parea sa aiba ceva de ascuns. Poate ca m-am inselat. Totusi ea are sangele foarte gustos, l-am putut mirosi de multe ori. Cateodata pofta aceasta te impinge la multe, insa nici nu realizezi. De fapt, eu realizez si sunt foarte constient, insa nu-mi pasa. Sunt vampir, am nevoie de sange. Layla habar n-are ca am auzit ce a spus ieri, insa...va afla curand ca stiu. E aproape sigur ca ea n-ar vrea sa-i spun lui Hikaru ca il place. De aceea, ea devine vulnerabila, naiva...din cauza lui. El nu stie ca tine la el si asta s-ar putea transforma intr-o slabiciune. Pana la urma, pana acum Hikaru s-a purtat nu prea afectuos, desi ii pasa oarecum. Stiu sigur asta, fiindca nu poti sa nu observi. Mai ales cand Layla a fost rapita mai demult. A sarutat-o in acea zi cand a gasit-o, deci nici nu s-a mai putut abtine. Insa el...el nu e ce care pare. Layla e naiva si inca nu stie nimic despre el. Hikaru cel normal se poarta cum se poarta cu Layla doar fiindca are o datorie fata de mama ei. Oricum ar putea fi el, se tine totusi de promisiuni. O fi el rece, dar mama acestei fete brunete i-a oferit sangele ei pentru a o proteja. Nu a transformat-o in vampir si pe mama ei, fiindca nu ar fi vrut sa devina o asemenea creatura, mai ales ca si-ar fi vazut fata moarta intr-un timp, pe cand ea ar fi trait vesnic. A ales sa moara, crezand ca Hikaru nu o va transforma in vampir pe Layla, dar o va proteja totusi. A o transforma pe Layla in vampir a fost singura optiune, deci nu a avut de ales. A fost singura cale de a o proteja. Mamei Laylei i-a promis ca va avea grija de ea, chiar daca nu a mentionat ca transformarea ei ar putea include asta. Iar fata asta...ar fi in stare sa-si dea sangele pentru a reusi sa pastreze un secret. Si habar n-are ca stiu acel mic secret al ei.

***Flash Back***
- Bine, Mika sau cum te cheama pe tine! Il iubesc! Da, il iubesc! Si ce daca?! Pot sa ti-o zic in gura mare doar ca sa te enervez! Corect, il iubesc! Corect, il vreau! Da, am spus-o! Si da, nu voi renunta asa usor! Tu vei fi rivala mea, nu-i asa?! Nicio problema, nici nu vei apuca sa faci ceva! Voi castiga cu siguranta! Vei vedea! o aud pe Layla stigand, dupa ce cu un timp inainte parea ca se batea cu cineva.
Dar se bate serios, nu ca alte dati. De obicei Layla nu obisnuieste sa inceapa batai sau altceva, mai ales sa lupte serios. Ca nah, daca lupta serios se ajunge si la ceva urat... Nu e de bine cand Layla are nervi, deoarece ajunge sa loveasca pe cineva sau sa sparga lucruri.

Continui sa ascult pentru a intelege ce se intampla cateva minute in plus, apoi alerg spre sala de sport, deoarece Shiro avea ora de educatie fizica. Oricum el nu face ora pe motivul ca nu are prostia aia de adeverinta de sport. Nici eu nu am.
Ajung la Shiro si-l iau de la ora. Alergam pana acolo unde era Layla si totusi incepe o conversatie pe drum.
- Deci ce se intampla de m-ai chemat tocmai acum? ma intreba curios blondul.
- Layla se pare ca se bate cu cineva si stii bine ca e putin probabil sa fie vampiri in scoala asta. Si cum ea e vampir, s-ar putea sa nu scape prea usor respectivul sau respectiva.
- Dar de ce nu ai intervenit tu mai inainte?! se enerva Shiro.
- Fiindca e nervoasa, iar cand e nervoasa eu nu intervin! Si-n plus, cred ca tu ai fi mai potrivit ca sa o linistesti acum.
- Daca zici tu... spuse sarcastic, apoi isi dadu ochii peste cap.
Dadu buzna in camera imediat, iar eu plec, fiindca nu vreau sa ma vada Layla si pe mine aici. Cred ca totul va fi bine acum, nu numai pentru cine mai era inauntru, ci si pentru mine. Mai ales pentru mine. Incep sa zambesc satisfacut ca voi putea sa simt gustul sangelui ce-i curge Laylei prin vene. Pana la urma...sunt vampir.

***End Flash Back***

*** Dupa o zi ***

Ma indrept spre camera Laylei, acum fiind tarziu. Am asteptat inca o zi pentru a se mai linisti lucrurile. Nu-mi place sa beau sangele unei persoane cu forta, este mai bine cand persoana ti-l ofera de buna-voie. Nu sunt adeptul distractiilor pe seama oamenilor, mai ales distractiilor de acest gen. Si inafara de asta, este si usor cand persoana caruia ii bei sangele ti-l da de buna-voie, fara sa se zbata. Simti o oarecare satisfactie cand e atat de simplu. Intr-un cuvant nu-ti mai bati capul degeaba.
In cateva momente ajung in fata camerei Laylei si ciocand usor, asteptand sa deschida.
- Lasa-ma in pace, vreau sa dorm! se rasti fata la mine, nestiind cine este la usa.
Din cate se vede, usa e inchisa, insa apas o data cu putere pe clanta si deschid usa. Se pare ca ea e treaza si sta sa se uite pe geam.
- Uh, deci dormi, huh? intreb zambind prosteste, as putea zice.
Layla se intoarse cu fata la mine, oarecum speriata sau...mirata, una din doua. Imi spune doar ca parca lumea ar fi trebuit sa doarma si ca vrea sa o las in pace. Ma apropii de ea zambind smecher si ii apuc cateva suvite de par, apoi imi pun o mana in jurul taliei ei ca si cum as imbratisa-o. O trag spre mine brusc si pot observa expresia pe care o are pe fata. Acum nu avea lantisorul la gat, iar parul ei de culoarea argintie poposea pe spatele ei, ajungand mult mai jos de fund. Ochii aceia de-un rosu sangeriu parca aveau flacari in ei, desi nu ar avea cum sa fie asa. O privesc asa cateva secunde, desi nu-mi place in mod special de ea. O fac sa se uite in ochii mei, stand tot in aceasi pozitie, dupa care ii spun:
- Layla, ce ti-ai dori tu cel mai mult?
Ea imi raspunde doar ca vrea sa plec si atat. Ii pun apoi alta intrebare:
- Te-ai lovit rau cand te-ai batut cu acea fata?
Continui sa zambesc smecher, stiind ca in aceste momente a ramas uimita. Probabil ca se intreaba acum de unde stiu si daca am auzit ce-a spus despre Hikaru.
- Oh, nu vrei sa-mi spui nimic? Eu presupun ca nu ai vrea sa-i spun lui Hikaru adevarul...Asa e?
- Nu inteleg ce vrei sa spui, nu am nimic de ascuns fata de el, imi zise Layla pe un ton tulburat, observandu-se acea neliniste, chiar daca ea vrea sa ascunda asta.

- Serios? Hmm, deci esti incapatanata. Nu m-ai crede nici daca ti-as zice ca ieri am fost acolo?
Dupa ce i-am zis aceste cuvinte - pe care i le-am soptit la ureche - am asteptat raspunsul ei.
- Dar, stii, ar fi simplu sa ma faci sa tac. ii soptesc acesteia pe un ton jos.
Layla tresari la auzul acelor cuvinte, parca vrand sa zica ceva, dar tacu pe moment.
- Nici nu stii cum este Hikaru, dar ai sentimente pentru el...
- Taci! striga ea la mine, probabil rusinata de ceea ce am zis.
Pare ca a realizat ca stiu, ceea ce inseamna ca nu va fi de acord sa-i spun cuiva, de pilda lui Hikaru.
- Si stii...ar fi simplu sa ma faci sa tac. Tu trebuie doar sa inchizi ochii acum, fara sa te zbati vreun pic. Sper ca esti constienta ca toti suntem vampiri, prin urmare avem nevoie de sange. Sangele tau...miroase delicios. ii soptesc din nou la ureche, trecandu-mi o data limba peste buze. Nu-i asa ca vrei sa pastrez micul tau secret?...
Ea inghiti in sec si o zgugheste din bratele mele rezemandu-se de peretele de langa geam. Observ cum intindea mana spre geam, care era foarte aproape. Nu se misca mai mult, ci facu doar atat. Intr-un final spune un "bine" aproape soptit, dadu aprobator din cap si inchise ochii. O trag de langa perete, aducand-o mai aproape de mine din nou. O privesc in ochi timp de cateva secunde si pot observa ca era destul de nervoasa si gata sa ma loveasca, dar cred ca era destul de constienta de situatia in care se afla.

Ma apropii incet de gatul Laylei si ii patrund pielea cu coltii, incepand sa savurez sangele ei. Mirosul acelui sange este de-a dreptul innebunitor... Dupa cateva minute ii dau drumul, iar ea cazu epuizata pe jos, in fund.
- Scuze, Layla, dar acum esti vampir si ar trebui sa stii cum e cand bei sangele altui vampir. Si de fapt, nu-mi pare rau! exclam ranjind amuzat. Tine minte un lucru, asta e pretul pe care va trebui sa-l platesti de-acum.
Imediat ce ii zic acestea plec din camera ei, lasand-o pe podea. Nici nu deschisese ochii, desi stiu ca nu are cum sa fie moarta. Nu are cum sa moara decat daca ramane fara pic sange in corp, ceea ce e putin probabil...sau mai e o varianta, daca cineva nu are chef s-o stoarca de sange si alea-alea. E mai complicat, dar asta o folosesc oamenii mai mult. Ei si prostiile lor... Of, cretini mai sunt unii. Cu prea multe sentimente, cu prea multa mila unii, altii cu prea multa...ura. Vampirii nu sunt toti afectuosi sau poate rai, depinde. In orice caz, vampirii au un motiv pentru care ucid. Insa oamenii in schimb ce motiv au? Pentru ura, pentru bani, din razbunare, din placere... Astea sunt motive? Corect, sunt vampir, dar numai faptul ca sunt vampir imi da dreptul sa pot ucide, iar cu alte cuvinte...sa pot bea sange. Pe Layla nu am ucis-o, fiindca as fi avut de-a face cu Hikaru si ceilalti. Vampirii au nevoie de sange asa cum oamenii au nevoie de aer, apa si mancare. Si toti suntem asa, chiar daca unii se abtin. Spre exemplu Hikaru, el nu a mai baut sange de o perioada lunga de timp, dar daca nu o va face s-ar putea sa fie secat de puteri in scurt timp. Rin nici ea nu a mai baut sange, dar ea oricum nu e PurSange, iar Aiko nici atat. Ele doua pot rezista perioade indelungate fara sa bea sange. Singurii PurSange suntem eu, Aoi, Hikaru si Sayu. Aoi are si el un trecut destul de sumbru, avand in vedere ca el si Hikaru erau dusmani si eh...mai multe. Layla nu stie nimic, e prea naiva sa vada adevarul. Sayu, o fata ce pare atat de inocenta. Un chip asa angelic, incat nu ai putea crede ca e in stare sa ucida oameni, pe cand bruneta nici nu poate observa cum este intr-adevar o persoana. Acel par roscat, ochii mari si caprui, pielea alba, iar buzele acelea usor colorate cu nuanta piersicilor si mereu cu zambetul acela pe buze. Zambet fals cateodata. Cam asa este Sayu.

Iar Rin e cea care n-ar putea ucide nici macar un simplu animal, darmite un om. Blonda aceea ar putea fi chiar prietena perfecta, daca nu ar fi fost asemeni lui Sayu in trecut. Cat despre Aiko, ea a fost singura mereu, chiar daca pare intotdeauna ca ar putea glumi si nu ar fi fost singura niciodata. In fine, ar mai ramane doar Keichi care e orfan si de obicei e sociabil. Au fost zvonuri ca ar fi dat foc casei parintilor lui intr-un trecut foarte indepartat, dar un copil tot copil ramane, asa ca daca ar fi facut asta cred ca nu a fost intentionat.
Este ceva ce nu-si aduce aminte Layla, ceva ce a omis si nimeni nu-i spune. Evident nici eu nu-i voi spune. Cand a venit prima oara cu Hikaru la noi, a intalnit-o pe Ayame, acea fata cu parul verziu. Dar nu-si aduce aminte de ea. Asta e sigur. Culmea e ca Ayame a plecat pur si simplu. Fata aceea parea asa de retrasa, singura, desi era cu noi acolo. Pur si simplu a plecat, iar Layla evident ca nu si-a mai adus aminte de ea si nici nu a intrebat oricum.
E culmea cum Layla nu poate vedea nimic din toate astea. Toti ceilalti care au povestit despre trecutul lor...au mintit. Adevarul este ca ea nu stie absolut nimic. Nimic.

Modificat de Yoyo (acum 12 ani)

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE! The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pus acum 12 ani

Aiko-chan
Bufniță Flămândă

Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 329

heey am citit si eu capitolul si imi place mult. Sayu e o scumpa

ca si tine. imi plac mult ideile tale, iar acest capitol a fost super (evident). oricum succes in continuare, vacanta placuta (vacantaaaaa) si sarbatori fericite! ja ne!

story layla heey citit capitolul imi place mult. sayu scumpa tine. imi plac

41.9KB

Modificat de aiko-chan (acum 12 ani)

_______________________________________
I hate everything about you!
Why do i love you!
You hate everything about me!
Why do you love me?
by three days grace
JRock is my new religion!

NU MA SUPARATI CA VA ZGARIE MAMI!♪♪♪♪(￣ー￣

pus acum 12 ani

iAlexi
Membru

Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 27

In sfarsit am ajuns si eu cu capitolele la zi si cam ce ti-as spune eu ti s-a spus deci...
Adu NEXT-UL![te log!]

_______________________________________
The sinking scenery, is wiped by this sleeve.
Following the voice, I start walking.

pus acum 12 ani

lee
Bufniță Flămândă

Din: Ploiesti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 273

In sfarsit am ajuns si eu sa fiu la zi cu fic-ul.Scuze ca am reusit sa il citesc abia acum dar ma plictisisem de atata citit.Ultimu tau capitol a fost chiar bestial.Abia astept sa vad ce e cu Hikaru si despre ce vorbea tipul ala.Bafta la scris!

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

pus acum 12 ani

DeeaDoll
Membru

Din: Sulina
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 37

Ai niste idei geniale.

_______________________________________

Zambeste, e gratis ^.^
Zuko, Shin, Gray and Keisuke ARE MINE!
>>click<<

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

In sfarsit am terminat capitolul si il postez! Nu stiu cat de mare sau reusit este! Sper ca va v-a placea, desi nu prea stiu cat de ok este. Anyway, lectura placuta si multumesc tuturor pentru comentarii! Apreciez! ^.^

Capitolul XVIII - Uitata de lume

- Layla, deschide usa aia! striga Hikaru catre mine, apoi vede ca nu raspund si sparge usa cu piciorul.
Tresar cand vad ca tocmai a spart usa, apoi il privesc indelung pana se apropie de mine. Aseara... aseara am ramas pe jos, nu am dormit. Parul imi acoperea acum umerii, precum si acea zona de la gat, acolo unde ma muscase Tadashi cu o seara in urma. Daca l-as fi lovit, el i-ar fi spus lui Hikaru despre sentimentele mele, daca nu i-as fi dat sange... tot in aceeasi situatie in care l-as fi lovit ajungeam, iar daca as fi vrut sa-l omor nu as fi putut... Este vampir, nu poate muri. Pur si simplu am fost neajutorata...! Sincera, nu as omora pe cineva, dar chiar si asa! Pff, daca o sa trebuiasca sa-i dau sange probabil ca si eu voi avea nevoie la randul meu de sange. Bine, acum serios. O fi el vampir, dar si eu sunt! Si eu am nevoie de sange.
Hikaru vazandu-ma prinsa in gandurile mele ma apuca de barbie cu o mana, facandu-ma sa ma uit in ochii lui. Se aseaza pe podea si ma privi fix in ochi timp de cateva momente.
- Pff, prostuto... N-ai dormit toata noaptea? Ce s-a intamplat? se ingrijora Hikaru de starea mea, dar eu nu ii raspund decat "nimic".
Deodata el se incrunta, insa ramane cat de cat calm. Mi se adresa din nou:
- Layla, te-ai lovit cumva ieri? Simt mirosul sangelui tau.
In urmatorul moment, eu avand mainile la spate, imi fac o zgarietura pe mana cu una din unghii. Sincera, eu nu am unghii asa mari sau ascutite, dar de cand ma stiu am pielea sensibila.
- Nu... nu m-am lovit! ii raspund incercand sa para ca ascund faptul ca m-am lovit sau zgariat la mana - in cazul meu zgariat -.
Brunetul ma apuca de mana, smucindu-ma cumva de ajung in bratele lui. Inainte sa faca asta mi-a privit putin mana. Ma intreb daca si-a dat seama ca e rana proaspat facuta...
- Tot ce vreau e sa nu ma minti, zise el, apoi imi dadu drumul din imbratisare si se ridica in picioare. Layla, noi te asteptam la masa.
Hikaru imi zambi, probabil nebanuind nimic.
Pfiuu, asta e de bine! Iesi din camera si acum usa era scoasa de tot din balamale. Imi iau cateva lucruri si ma duc in baie, unde nu ar putea sa vada nimeni ce fac, chiar daca usa camerei mele nu mai exista. Dupa ce fac dus si dupa ce-mi usuc parul cu pheon-ul raman in continuare cu halatul pe mine. Incep apoi sa caut un plasture. Ar trebui macar sa pun un plasture acolo, nu? Unul, asa, cat de mic! Oricum, trebuie sa fie unul micut si de culoarea pielii, sau ma rog, de o culoare apropiata. Eu am pielea foarte deschisa la culoare, aproape alba, dar in fine... nu e la fel ca parul meu, care e mai mult argintiu.
Dupa ce imi pun un plasture, nu de culoarea pielii, ci alb, incep sa ma imbrac in baie. In camera nu mai era sigur, deci nu ma risc! Imi iau pe mine uniforma de scoala. Ies din baie, incepand sa ma pieptan, imi pun toate cele in ghiozdan...chiar daca, sincera, nu prea stiu sigur ce ore am azi! Stiam ceva de romana, mate si engleza, insa... in rest n-am nicio idee. Si-asa incepe o zi cat se poate de obisnuita. Ciudat, chiar foarte ciudat! Dupa un timp in care asteptam sa se faca mai repede ora la care trebuia sa plec spre scoala... ce sa vezi, aud niste bubuituri, tipetele nervoase ale unei fete, zgomote ca si cum s-ar darama ceva precum... un dulap sa zicem si vocea lui Hikaru care tot striga "idioato!". Ce dr*cu' se intampla acolo?! Inca alte cateva voci se aud, voci care spun ba "akeri" sau "akemi" - una din noua - , ba "idioato", ba "cretino", ba "psihopato" sau chiar "nebuno". Pareau nervosi, saracii... Vazand ca au inceput sa strige asa, strig si eu la ei:
- Nu sunt nebuna!
Imi iau ghiozdanul, dar nici bine nu ies pe usa ca sunt impinsa inapoi de cineva care se pare ca tocmai dadea buzna in camera mea.
- Pana mea... Ce faceti aici?! urlu la Hikaru si Shiro, care se pare ca fugeau... nu stiu de cine.
In urma lor vine o fata cu parul de un blond deschis, iar ochii rostiatici, aproape la fel ca ai mei.
- Akemi, putem discuta! Sa ne calmam!
Si degeaba ii zice Hikaru, ca tot nervoasa este. Cei doi vin prin spatele meu, in drumul spre baie, unde probabil ca au de gand sa se ascunda. Cand Akemi incepe sa se apropie in fuga de camera mea o privesc plictisita, mai-mai sa casc. Odata ajunsa langa mine i-am dat un sut. Practic am aruncat-o in perete cu un singur sut. Imi pun mana la gura, fiindca ma apuca mai nou cascatul. Ce-i drept, nici n-am dormit. Blonda se ridica in picioare, aratand cu degetul mare spre mine. Hopa... acum pare nervoasa! Apoi zbiara la mine din toti plamanii:
- Tu!
- Eu! o "acompaniez" plictisita, in timp ce ridic mana de parca as fi la scoala.
Ma privi apoi bulversata de raspunsul meu, ridicand de jos o bata imensa. Ce... ce vrea sa faca nebuna cu bata aia?! Cand sa ma loveasca nici nu stau o secunda in plus, ca ma las in jos, pe vine. Ridicandu-ma de jos incep sa o privesc cu o anumita raceala. Aveam acei ochi rosiatici, in care pana si eu puteam sa vad cum se reflecta propria singuratate. Nu eram singura, dar acei ochi lasau sa se vada altceva. Vreau sa o plesnesc, dar inainte de a putea sa fac ceva imi prinde mana. Puteam sa o bat rau pe tipa asta daca as fi avut mai multa energie, dar dupa ce s-a intamplat aseara de-abia daca ma tin pe picioare. Tadashi a baut cat sange a putut si nu s-a sfiit deloc. In urmatorul moment Akemi mai-mai sa-mi dea un pumn, dar Hikaru intervine. Ajunse cu o viteza incredibila in fata mea, intre mine si blonda. O prinse de ambele maini, si de cea cu care vroia sa ma loveasca, si de cealalta. De nicaieri in jurul ei se simte o energie ce parca as astepta sa izbucneasca... precum un vulcan. Avea o anumita aura rosie in jurul sau... Un val de energie ne arunca si pe mine, si pe Hikaru in parti diferite ale camerei. Pe brunet il arunca in perete, iar eu as fi sfarsit tot asa daca nu ma prindea Shiro. Acum toti trei eram pe jos. Am de gand la un moment dat sa ma ridic de pe jos, dar cad inapoi. Blondul ma lasa sa stau jos, el ducandu-se la fata aceea Akemi.
- Akemi, putem discuta. Nu este nevoie de violenta, incerca sa o linisteasca el.
- Nu avem ce sa discutam, Shiro! Iti aduci aminte ce s-a intamplat atunci cand ati evadat din acel loc, nu?! Iti aduci aminte acea noapte, nu?! Va urasc! Meritati oriunde si oricat v-as lovi! zbiera cat putu de tare blonda la ei, aproape plangand. Voi... m-ati abandonat acolo... Nici... nici nu v-a pasat...
Shiro isi lasa privirea in jos, dezamagit fiind.
- Akemi, nu vom discuta despre asta acum! Ne pare rau, dar nu poti sa vii aici si sa incepi o lupta! ii tot repeta el, dar pare ca e degeaba.
- Tu nu intelegi! Hikaru a ales sa te ia pe tine! Pe mine, in schimb, m-ati abandonat locul acela! Nu v-a pasat ce se va intampla cu mine, nu v-a pasat deloc! Ati uitat de mine... Am ramas doar un simplu specimen pe care se fac experimente, in timp ce voi erati liberi, zbiera iarasi ea, cu lacrimi in ochi, in ei vazandu-se totodata ura si dispretul. Atatia ani am stat acolo, dar am reusit intr-un final. Am iesit, am evadat! Si acum... v-am gasit.
La ultimele propozitii isi lasa privirea in jos, apoi incepu sa zambeasca intr-un fel ciudat. Ii arunca blondului o privire ce arata amuzamentul sau fata de situatia in care se afla, cel mai probabil. Chicoti putin, neasteptand alte secunde in plus pentru a ataca.

Acea putere incredibila se face simtita printre noi. Akemi vru sa-i dea un sut blondului, dar din fericire s-a ferit la timp. Shiro o fi el pacifist, dar nu este prost sau slab. Dimpotriva, este puternic. Asta stiu sigur. In ciuda faptului ca de-abia mai am energie sa stau pe picioarele mele, ma ridic, ajutata din cate se vede de Hikaru, care venise langa mine. Se pare ca n-a observat semnele de pe gat! Asta e bine... Ar trebui sa am grija sa nu observe nici de-acum inainte. Insa... probabil isi va da seama ca este ceva in neregula cu mine, de nu pot nici sa ma ridic de pe jos. Poate ca nu acum, poate ca nu maine, dar odata si-odata cred ca va realiza. In orice caz, nu pot sa las asta sa se intample! Daca Hikaru afla cine m-a muscat, atunci Tadashi ii va spune despre sentimentele mele... Nu, nu voi permite asta! Chiar daca nu as mai avea energie cat sa ridic o mana, chiar daca nu as mai avea energie sa stau treaza! Am hotarat.
Inchid ochii, strangandu-i cat pot de tare. Cand ii deschid in jurul meu era o energie de culoare rosiatica, un rosu mai intens decat acela ce-l vazusem la Akemi. Acea putere coplesitoare a ei... Incredibil. Alerg spre ea ca nesabuita, vrand sa o potolesc cumva, dar nici bine nu ajung langa ea ca ma prabusesc pe jos. Am cazut nu peste ea, nici in fata ei, ci cand am ajuns langa ea si am vrut s-o lovesc nu am nimerit-o. De fapt, pot zice ca am lovit in gol si am cazut pe jos langa ea. Se vede deja cat de secata de putere pot fi. Si eu as fi putut s-o inving daca nu eram in felul asta acum! Sau... cel putin sa speram ca as fi reusit.
Simt cum blonda ma ridica de jos mai ceva ca pe o pisica, ma apuca de haine mai exact. Ok, m-a apucat de haine cu o singura mana?! Ea este... vampir?
- Hei, lasa-ma jos! strig la ea, dand din maini si din picioare.
- Asta este prietena voastra, nu? Observ ca o tot protejati, remarca ea.
Un zambet ii infloreste pe la colturile gurii dintr-un motiv necunoscut mie.
- Cum ar fi ca ea sa pateasca ceva?... ii intreaba iarasi, zambind smecher.
Dupa asta isi arunca o privire spre gatul meu, unde se puteau observa niste urme de colti. Zambi din nou, dupa ce zambetul ii pieri timp de cateva secunde.
- Huh? Draguta, cine te-a muscat? zise ea in soapta, ca doar eu sa aud.
Era evident amuzata de situatie. Imi dadu drumul imediat dupa ce m-a mai privit putin, iar eu eram neputincioasa. Am cazut pe jos, la picioarele ei intr-un fel.
- Akemi, las-o in pace! Doar nu ai devenit chiar asa! Nu are nimic de-a face cu asta, stii doar. Putem discuta in liniste, nu trebuie sa ne luptam, cum a zis si Shiro. Si despre discutie, eu inteleg ce ai simtit, imi pare rau. Chiar imi pare rau... Nu este vina mea ca ai ramas acolo. Odata ce am plecat, nu m-am mai intors! Nu aveam cheile de la toate usile, deci nu as fi avut cum sa te iau cu mine. Si Akemi, tii minte ca toata lumea era in alerta si nu puteam sa asteptam nicio secunda?... Nu inteleg ce ai fi vrut sa fac. A trebuit sa fac alegerea asta, intelege odata.
- Minciuni, nu-i adevarat! Voi m-ati abandonat acolo! Na va voi ierta niciodata! zbiera cat putut de tare fata, din voce simtindu-se tristetea sa.
O puteam auzea tare si clar, in ciuda faptului ca eram pe jos. De cand a inceput Hikaru sa vorbeasca, pe obrajii ei incepusera sa se scurga siroare de lacrimi, ca mai apoi acelea sa ajunga pe podea. Ea vru sa-l loveasca pe Hikaru, dar brunetul o prinse din nou de mana. Dupa ce ii dadu drumul veni sa ma ajute pe mine sa ma ridic. O privi pret nu mai mult de cateva secunde, cu o oarecare dezamagire, dar ea nu fu afectata de asta. Ba chiar ii dadu si o palma zdravana. Practic acum eram la mijloc... Nici nu stiam ce se intampla. Despre ce vorbesc ei doi? Nu inteleg. Stiu doar ca nu este de bine. Tot ce am putut intelege este ca Hikaru a lasat-o in nu stiu ce loc pe fata asta si atat. Ce se intampla mai exact acum? Ce cauta ea aici? Ce naiba e toata zarva asta?!
- Hikaru... ce se intampla...? ii pun o intrebare acestuia, cu vocea stinsa parca.

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE! The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pus acum 12 ani

Aiko-chan
Bufniță Flămândă

Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 329

yoyooooo-chan!! Am avut dreptate! chiar e un capitol luuung!
Akemi aia

pfiuuu ce as bate-o!
Saraca Layla... cum a putut nenorocitul de Tadashi sa bea atat de mult sange??? il rup in pumni cand il vad.
Sincer, eu cred ca Hikaru si-a dat seama de ce a facut Tadashi... adica, eu asa cred!
Si acum... perversul de Aoi! unde e cand are lumea nevoie de el??

Il pun eu pe erbivoru meu sa dea de el si sa il faca blond!!

Acum sa revenim la caitol si la genialitatea ta! ambele sunt...MAXIME!!!

Succes la scris yoyo-chan
aiko-chan te ubeee! ja ne!

P.S uite-l blond

story layla avut dreptate! chiar capitol aia pfiuuu layla... cum putut tadashi bea atat

35.3KB

Modificat de aiko-chan (acum 12 ani)

_______________________________________
I hate everything about you!
Why do i love you!
You hate everything about me!
Why do you love me?
by three days grace
JRock is my new religion!

NU MA SUPARATI CA VA ZGARIE MAMI!♪♪♪♪(￣ー￣

pus acum 12 ani

lee
Bufniță Flămândă

Din: Ploiesti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 273

Ok...capitolul asta chiar mi-a placut.Nu stiu cine e Akemi si ce legatura are Hikaru cu ea, dar abia astept sa aflu.Si merci ca n-ai mai facut capitolul asa luuuung

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

pus acum 12 ani

Mizuki
Căpşună

Din: DAAAAAA
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 648

Dupa atata amar de vreme, am adus nextul si sper sa fie reusit. ^.^ Sper ca placeeee laaa voooi! XD Stiu ca nu am pus poze, dar cred ca le voi pune maine sau altadata, acum trebuie sa ma culc si eu!

Capitolul XIX - Minciuna ca totul va fi bine este o minciuna dulce

- Shiro, du-o pe Layla de aici, ii zise Hikaru cat se poate de serios, neluandu-si insa privirea de la blonda.
Shiro veni langa mine si Hikaru, care de cand intervenise si pana acum, ma tinea sa nu cad, apoi ma ia de langa brunet, ducandu-ma pe hol impotriva vointei mele. Daca nu pot nici sa ma tin pe picioare, nu-mi pot inchipui cum as putea sa lupt sau sa ma impotrivesc fortei blondului. Poate doar sa merg, asta dupa ce-mi mai revin putin, dar sa lupt....nu, nici nu-mi trece prin cap. Adica imi trece, dar nu as avea cum. Stiu prea bine asta, insa doar nu o sa stau degeaba! Nu pot sa-i beau sangele lui Hikaru sau Shiro, doar ca sa-mi revin eu! Pur si simplu nu pot sa fac asta...si nici nu o voi face.
- Urca! imi atrase atentia blondul, facandu-mi semn sa ma urc in spatele lui.
- Nu! Nu il vom lasa pe Hikaru singur acolo!
- Nu mai vorbii prostii, urca odata!
- Refuz! Nu voi face asta!
- Asculta, se descurca el! Noi trebuie sa plecam... nu, tu trebuie sa fii in siguranta! exclama el, punand accentul pe “tu”.
Apoi asta am si facut, desi regretam. Hikaru se lupta acolo de unul singur probabil, iar eu...pur si simplu plec. Ce naiba tot fac?! Shiro porneste astfel cu mine in spate, departe de locul in care avea loc lupta. Cu cat ma indepartam mai mult, pe atat simteam ca las in urma tot ceeaa ce conteaza pentru mine. In mintea mea totul era amestecat, nu mai puteam sa inteleg mai nimic. Plecam, totusi nu vroiam sa fac asta. Am sentimente pentru Hikaru, desi nu vreau sa se afle asta vreodata. Vreau sa pastrez secretul despre Tadashi, totusi vreau sa-l spun cuiva...sa-i spun oricui... Pot lupta, cel putin in mod normal, dar nu pot, nu acum. Vroiam sa ma intorc la Hikaru...si totusi stiam ca nu voi putea sa fac nimic. As fi vrut sa nu fiu inutila, dar sunt. Mi-as fi dorit sa nu plang, dar...plang... Fara sa vreau, cateva lacrimi isi facura aparitia in ochii mei, apoi isi croira drum pe obrajii mei. Inchid ochii, tinandu-i stransi. Si chiar daca incerc sa ma opresc, nu pot. Este inutil sa plang acum, chiar este inutil! Pana la urma, nu rezolv nimic! Urasc ca nu pot face nimic, urasc ca toti m-au considerat mereu neputincioasa, chiar si cand poate as fi putut ajuta. Nu, de fapt nu s-a intamplat asta pana acum. Toate au fost bune si frumoase, pana azi. Shiro se opri din mers, avand privirea lasata in jos.
- Layla-sama, nu mai plange, spune el ridicandu-si privirea.
Zambi, avand capul putin intors catre mine si privindu-ma cu coada ochiului, deoarece altfel nu avea cum. Ma sterg la ochi cu maneca de la bluza, sau ma rog, uniforma. Imi las capul pe spatele lui, tinandu-l strans ca sa nu cad. Acum ma intreb de ce mi-a zis “Layla-sama”, cum imi ziceau la inceput majoritatea. Blondul isi continua drumul, fara sa se mai opreasca. Pana la urma, el a facut doar ceea ce i-a spus Hikaru. A vrut sa nu patesc nimic, dar el?! Ce va face acolo? Este puternic, intr-adevar, dar daca s-ar intampla ceva... Nu, refuz sa cred. Este un vampir puternic, nu va pati nimic! Asta e ceea ce vreau sa cred acum! Nu ma voi mai indoi!
Intr-un final ajungem intr-un loc necunoscut mie. Shiro ma lasa jos, pe o banca. Aud de undeva din departare o voce. Imi intorc capul in directia aia si o vad pe Rin cum alerga de parca ar fi la curse si inca mai ceva.
- Asteptaaaati! striga ea, incat de data asta si eu inteleg ce spune.
Facu in acelasi timp si cu mana, parand un pic obosita, insa plina de energie totusi. Rin ajunse langa noi, iar dupa ea veni imediat Aiko.
- Rin, stai aici cu Layla. Eu ma duc la Hikaru, spuse acesta, neasteptand alte momente in plus pentru a pleca.
- Stai putin, deci asta insemna ca nu mai era nevoie sa ma ia cu mine?! striga ea catre blond, care plecase de mult pe drumul pe care tocmai venise aceasta.
Rin facu in pas inapoi, dupa care zise:
- Oops...! Scuzeee!
- In fine... Acum ca am venit pana aici nu ma mai intorc. Stau cu tine si Layla.
- Rin, ce se intampla acolo in casa? ma bag eu in discutie in cele din urma, cu privirea lasata in pamant si ridicandu-ma de pe banca.
- Nu-ti face griji, totul se va rezolva in curand! incerca ea sa ma faca sa nu ma enervez sau sa ma ingrijorez.
- Nu mai pretindeti ca totul e bine, chiar si atunci cand nu e! Acum nu e in regula, iar voi continuati sa spuneti ca toate se vor rezolva si ca nu trebuie sa-mi fac griji! Pur si simplu nu va inteleg.
- Nu o face acum pe irascibila, nu vei rezolva nimic. Nu te mai purta atat ca o fetita razgaiata si fa ceea ce ti se spune. Tu oricum ramai aici pana se lamuresc lucrurile. Nici macar eu nu stiu ce se intampla, insa nu ma plang din acest motiv. Imi dai dureri de cap numai cand te aud... interveni Aiko, evident iritata, dar fu intrerupta de catre Rin.
- Taci, Aiko... o intrerupse aceasta, dandu-i o palma. Acum nu te mai certa si vorbeste-i frumos Laylei-sama.
Blonda se apropia de urechea lui Aiko, spunandu-i soptit ceva, insa nu am putut auzi. Tot ce am remarcat a fost ca dupa asta nu a mai zis nimic, m-a lasat in pace.
- Layla, ti-am mai spus, totul se va rezolva, nu este cazul sa iti faci griji. A aparut doar o mica problema, iar Shiro si Hikaru trebuie sa o rezolve. Stai calma!
Nu i-am mai spus ceva pe moment, doar m-am asezat din nou pe banca. Astfel am privit indelung spre fantana arteziana din fata noastra, fara ca macar sa afisez vreo expresie. Stateam cu picioarele pe banca, asezata pe acea chestie ce s-ar putea numi spatar, numai ca nu stiu sigur ce este. Aveam de asemenea capul sprijinit in doua maini, iar mainile la randul lor de genunchi. Parul imi venea frumos asezat pe spate. Aveam uniforma pe mine, dar chiar si asa nu aveam ghiozdanul. Degeaba as fi vrut sa ma duc la scoala acum. Cine ar vrea la scoala?! Oricum, nici aici nu am vrut sa vin, imprejurarile m-au obligat. Acum ma intreb doar ce voi face... Nu pot sa stau pur si simplu, orice ar zice ceilalti! Trebuie sa ma intorc, trebuie sa stiu ce se intampla acolo! Doar Rin si Aiko au venit cu mine, ceea ce inseamna ca toti ceilalti ar trebui sa fie acasa in momentul de fata! De ce atat de multi? Din cate tin minte era o singura fata acolo, cea care incepuse lupta. Si e posibil ca din motivul asta sa fi trebuit sa plec. Ceea ce eu nu inteleg de niciun fel este: asa de puternica sa fie? Poate ca pana acum Shiro ar fi venit sa anunte ca totul este in regula, iar ceilalti au plecat deja la scoala si ar trebui sa mergem si noi, dar nu a facut-o. Asta inseamna ca lupta nu s-a incheiat, dar asa de crancena sa fie totusi? Blonda aceea sa fie atat de puternica, incat este nevoie de toti sa lupte cu ea? Sunt sigura insa ca Shiro si Hikaru s-ar descurca. As vrea doar sa fiu acolo, ca sa stiu si eu ce naiba se tot petrece! Cel mai mult ma deranjeaza ca nimeni nu-mi spune nimic. Parca toata lumea m-ar considera doar un copil! Urasc asta...
- De ce ma considerati doar un copil care trebuie protejat? Eu as vrea macar asta sa stiu...
- Nu, Layla, asculta-ma! Nu te consideram un copil, dar atat pentru noi, cat si pentru Hikaru, este esential ca tu sa fii bine.
- Bun, te intreb altceva. De ce este esential ca eu sa fiu bine? intreb din nou, uitandu-ma serioasa la ea.
- Pentru ca...tu esti prietena noastra, imi raspunde ea, afisand un zambet fals, chiar daca ea poate nu si-a dat seama ca asa a parut. Noi tinem la toti prietenii pe care ii avem, nu lasam pe nimeni in urma.
- Atunci de ce Hikaru a lasat-o pe fata aceea in urma...? De ce a dat-o uitarii? Sunt putin confuza si nu stiu care este situatia exacta, dar din cate am putut intelege pe moment...Hikaru a abandonat-o. Si acum mai spui acelasi lucru?
- Nu stiu cum sa-ti zic...! Nici eu nu sunt sigura de ceea ce se intampla, dar nu cred ca el ar face asta! incerca blonda sa ii gaseasca o scuza.
- Bine, o luam asa cum zici tu, daca tot insisti. Insa mai am o intrebare. Daca este esential ca toata lumea sa fie bine, atunci de ce i-ati lasat pe Hikaru si Shiro singuri acolo? Ei nu ar putea fi raniti?
- Lay-chan...ce ai patit asa, deodata? Parca nu ai mai fi tu.
Si deodata o liniste apasatoare inconjura acel loc, pacea ce era pretutindeni parca neputand fi perturbata de nimic in momentele acestea. Aceasta tacere era din ce in ce mai insuportabila, atat pentru mine, cat si pentru cele doua fete. Macar eu ma consolez cu gandul ca, cel putin, nu mint ca totul este bine, precum toti ceilalti. De ce toata lumea ma crede o simpla copila care nu poate face fata niciunui pericol, niciunui obstacol cat de mic care s-ar ivi in cale? Chiar niciodata nu o sa pot sa inteleg asta...niciodata.
- Macar atat raspunde-mi cert, de ce nu mergem la Shiro si Hikaru?
- Nu putem acum, le vom face probleme, iar tu trebuie sa fii nevatamata orice s-ar intampla. Trebuie sa ii asteptam aici.
- Vedeti? Nu puteti nici sa-mi dati un raspuns concret... Cand vine vorba de asta, voi niciodata nu spuneti adevarul. Incep sa cred ca ascundeti lucruri de mine...!
Si odata cu acele vorbe ma ridic de pe banca brusc, apoi arunc prin jur o privire pe fuga. Nervoasa in aceste momente, dar stapana pe mine, incep sa ma indepartez de-acolo. Aiko vine dupa mine, ajungand in fata mea.
- Cand, mai exact, ai vrea sa nu mai pui atatea intrebari si sa stai cuminte intr-un loc?! Nu putem sa ne plimbam dupa tine prin tot orasul, fiindca si noua la randul nostru ni s-a zis sa te protejam, sa te tinem cateva ore departe de casa! Si Rin ti-a spus clar, totul este OK.
- Dar nu am nevoie sa ma protejati! Nu, multumesc, ma descurc foarte bine si singura, sa stii! exclam mai iritata ca niciodata de aceste vorbe ale ei.
Exact cum zisese blonda despre mine, acelasi lucru il zic si eu, dar acum chiar este asa. Aiko parca ar avea alta personalitate uneori, cel putin alta fata de cea dintotdeauna. Ea a fost mereu genul de persoana careia ii place sa te enerveze, dar te ajuta la nevoie, sa zicem. Genul acela de persoana care face glume pe seama celorlalti si este mai rautacioasa, dar in felul ei, in adancul sufletului...este buna. Ei bine, daca nu era, poate ca nu m-ar fi ajutat nici mai demult, cand am fost rapita. Cred ca nici nu ar fi venit daca nu vroia sa ajute! Dar a venit... Iar acum este foarte serioasa, extrem de rece si de tacuta. Ce se intampla aici?
Aiko veni mai aproape de mine si chiar vru sa imi dea o palma, dar inainte sa ma atinga vreun pic vad cum ii este prinsa mana de catre cineva.
- Hei, hei! Ce faceti aici? Aiko, parca nu trebuia s-o lovesti pe Layla, corect, nu-i asa? Din cate tin eu minte, nu ai voie sa o lovesti, spuse Aoi, aparand in peisaj de niciunde, cu zambetul pe buze...acelasi zambet cu care m-am obisnuit si care nu inceteaza sa ma enerveze.
- Si tu parca nu trebuia sa nu te atingi de ea, mai tii minte? Hikaru nu va fi cel mai fericit daca ar afla ca ai ranit-o in vreun fel si stii bine.
Aoi, fiind in spatele meu, ma trage catre el, nu inainte sa-i dea drumul mainii roscatei. Se apropie de obrazul meu, unde ma atinge usor cu buzele sale. Ramasesem cu bratele nu pe langa corp, ci oarecum in aer, doar ca el imi luase o mana intr-a lui, nu pe cea “suspendata in aer”. Cealalta mana si-o pune peste abdomenul meu, tinandu-ma atat de aproape de trupul sau... Il vad pe Aoi cum zambeste, ceea ce ma face sa-mi intorc putin capul spre stanga. Nu mai era in spatele meu ca mai inainte. Isi lipeste fruntea de a mea, iar nasurile noastre ajung sa se atinga. Avea acelasi zambet, ceea ce ma enerva. Chestia pe care n-o puteam suporta era ca baiatul asta uneori poate fi atat de enervant! Plus ca...apare si in cele mai nepotrivite momente!
- Oh, da...asta... Hmm... Nu se numeste ca “am ranit-o”. Se poate pune ca si “sarut”, nu?
- Ah, perversuleeee, pleacaaa de langa mineee!!! urlu la el, impingandu-l cu ambele maini.
Si ei bine, am reusit sa-l dau de langa mine, dar nu stiu cat de pornit era in momentul acesta, ce-i drept. Si pe tipul asta cand il apuca nu e de bine.
Aiko isi schimba rapid starea de spirit, fiindca incepe sa rada. Dupa cateva secunde isi da seama insa ca trebuie sa-si pastreze calmul si seriozitatea, dar poate ca prea tarziu.
- Ei bine, Layla... Tu ai fi vrut sa te sarut? ma intreba el zambindu-mi intr-un mod pervers, in timp ce isi pune un deget peste buza inferioara.
Rosesc instant...si inca mai ceva ca racul.
- Iar ai rosit, remarca Aoi, ca mai apoi sa scoata limba la mine.
Iau de pe jos o piatra si arunc dupa el, dar se fereste usor. Ranji, ca mai apoi sa dispara din peisaj la fel de repede cum a aparut. Si nici eu nu am mai stat mult, ca am plecat. Rin si Aiko nu m-au putut ajunge din urma, pierzandu-se printre multimea de oameni care se stransese in locul in care ajunsesem. Stiu bine drumul spre casa si imi aduc aminte ca trebuia sa fie pe aici pe undeva! Cred ca trebuie sa ajung in curand, dar acum depinde ce ma va astepta. Ramane de vazut... Poate-poate gasesc cuiva caruia sa-i beau sangele, macar putin! As vrea doar sa fust un pic. Nici nu stiu cum am alergat atat, fara sa ma opresc deloc. Chiar n-am nicio idee. De un lucru sunt sigura acum: daca nu fac ceva, in curand voi cadea pe strada, iar nimeni nu ma va mai ridica de acolo. Cine ma va gasi in acest oras mare? Cine va avea stiinta de mine? Sunt prea simple raspunsurile la aceste intrebari, iar pentru amandoua este insa acelasi. Pana si eu imi pot raspunde: Nimeni. Daca nu se intampla ceea ce s-a intamplat, poate ca in momentul de fata puteam sa ajut, poate ca toti nu m-ar mai fi considerat inutila! Sau poate ca doar eu cred asta... Si acum este foarte posibil ca Hikaru sa se raneasca in lupta cu acea blonda...si eu ce fac?! Stau si alerg aiurea prin oras, stau si astept sa se termine lupta?! Nu, nu pot accepta asta. Totul este din vina lui... Hikaru e cel care vrea mereu sa ma protejeze. Nu mai vreau sa fiu protejata, nu-mi pasa care sunt urmarile! Tot ceea ce vreau acum este sa stiu ca este bine... Insa pe de-o alta parte nu pot sa suport ideea ca el a vrut sa nu fiu acolo pe parcursul desfasurarii luptei. Iar daca el pateste ceva...nu voi putea sa uit asta! Nu voi putea trece peste. Mereu voi fi avut o urma de vinovatie in suflet... As stii ca este vina mea. Il urasc ca vrea sa faca totul de unul singur! De ce este asa?!
- Aaaah, te uraaasc!!! zbier catre cer, aproape dandu-mi lacrimile, insa m-am abtinut sa plang din nou.
Nu eram o fetita... Cu ambele maini indoite, apropiate de fata si cu lacrimi in ochi cad in genunchi pe asfaltul cel rece, unde nu parea a fi trecut cineva de o vreme indelungata. Era mult praf, ce-i drept. Am ramas asa timp de un sfert de ora, pana cand m-am sters la ochi cu maneca bluzei si m-am ridicat.

Modificat de Yoyo (acum 12 ani)

_______________________________________
Lawliet, Beyond Birthday, Deidara, Nobuo Terashima, Allen Walker, Ichiru Kiryuu, Chrono, Lavi, Light, Kisshu, Aidou, Kakizaki Kokera, Damore, Yuujirou, Yoshitsune, Lorian Kukabara, Leo Aoi, Konoha and Suwa ~ Kwon Ji-yong, Kan, Boyfriend, Sebastiano Serafini, Kenichi Matsuyama, Hongo Kanata, Tatsuya Fujiwara and Exo-M ARE MINE! The gazette, On/Off, Diement, Dolore, Royz, R-shitei, Alice Nine, Ayabie, Diaura, Screw, SuG and Blood ARE MINE! Kagamine Len, Kamui, Kaito, Leon and Hiyama Kiyoteru, Kasane Ted, Sora Suiga, Defosuke, Kuru Utaune, Ren Ikune, Sai Yurika, Merum, Miki Yukine, Tatsune Riku, Kamirei Fukkirei, Satsuki Kagene, Subaru Kyooteru, Taizo and Yu ARE MINE!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pus acum 12 ani

iAlexi
Membru

Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 27

Comportamentul Laylei se schimba din ce in ce mai mult te cam lasa masca o.0

cu toate astea devine din ce in ce mai incitant
Acum pe unde s-o fi dus Aoi?

_______________________________________
The sinking scenery, is wiped by this sleeve.
Following the voice, I start walking.

pus acum 12 ani

Aiko-chan
Bufniță Flămândă

Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 329

O.O Yoyo-chaaaaaaaaan!
Am ajuns si eu sa citesc next-ul, si mi-a placut muuuult de tot.
Oare ce ascunde toata lumea de Layla?
Si Aoi asta.... om avea noi acelasi nume, dar cred ca semanam doar la faptul ca zambim intruna

)
Aiko ubeste ficul tau!
Aiko te ube pe tine! Ja ne!

story layla o.o ajuns citesc next-ul, mi-a placut muuuult tot.oare ascunde toata lumea layla?si aoi

44.2KB

_______________________________________
I hate everything about you!
Why do i love you!
You hate everything about me!
Why do you love me?
by three days grace
JRock is my new religion!

NU MA SUPARATI CA VA ZGARIE MAMI!♪♪♪♪(￣ー￣

pus acum 12 ani

lee
Bufniță Flămândă

Din: Ploiesti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 273

Ok, deci a deventi foarte interesant. Vreau sa stiu ce ascund aia si cine e blonda....Bafta la scris in continuare
Apropo....ai inceput sa scrii si mai bine

_______________________________________
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

pus acum 12 ani

๖̶ۣۜPucca
Membru

Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 4

Ok, unu' la mana :>:
Este M-I-N-U-N-A-T-A!
Doi la mana:
Stii ca te iubesc nu?
Noi suntem surioare, ne cunoastem de mult timp, vorbim pe mess dar nu pot sa incetez sa iti zic ca ficu' tau pe care tu personal ai pus cu trup si suflet in ea este fantastica.
Odata si odata, ai sa imi zici ca am dreptate.
Acuma, ai sa vezi ca am apasat butonul magic!
Pentru asta imi esti datoare cu o tableta de ciocolata 8->

Pucca te pupaceste duuulce :*

_______________________________________
Stii cum se spune: Pisica blanda, zgarie rau :> ! Rawr!

pus acum 12 ani

Pagini: 1

Mergi la