*Rina*Mandarina*Rina
Membru
 Din: La scoala, alaturi de prieteni
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 383
|
|
Hey, hey, am venit cu un nou fic!
Capitolul 1 - O zi ca toate celelalte, sau poate ca nu!
Wah.... cine ma suna la ora asta? Imi trec mana prin parul negru ca pana corbului si imi deschid ochii somnorosi si verzi. Ma intind spre telefon si spre bucuria mea, m-am abtinut sa nu-l trantesc de pamant.
- Moshi, moshi, cine suna la ora asta? Intreb ridicandu-ma in fund si uitandu-ma la cerul albastru de afara, ce seamana cu o oglinda.
- Ayame, daca mai stai mult si dormi vei intarzia la scoala, din nou! Spune calma Mia ce se pare ca ma asteapta in fata casei. Inchid clapita neagra a telefonului si ma ridic din patul facut din marumra neagra acoperit de asternuturi rosii ca sangele lichidul vital cu care ma hranesc zi de zi. Vampirii... copii noptii, dusmanii varcolacilor, cele mai rafinate creaturi ale Pamantului, mai puternice si mai inteligente ca celelalte creaturi. Ii urasc, dar nu am ce sa-i fac deoarece si eu sunt unul. Nu doresc sa moara oameni fara rost, din acest motiv tin o dieta speciala formata numai din sange de animal. Ma duc la baie unde fac un dus cald si ma spal pe dinti, apoi ma intorc in camera si deschid sifonierul.
Scot de acolo o fusta neagra pana la genunchi si o camasa rosie, apoi imi aranjez parul si ma incalt cu niste sandale cu toc de cativa centimetri. Imi i-au ghizdanul si cobor jos unde imi vad familia care sta la masa. Tata, un domn inalt si bine facut, brunet cu ochii verzi, persoana cu care seman in tot si in toate, mama o femeie frumoasa si rafinata dar foarte severa cu mine deoarece nu este mama mea adevarata, blonda si cu ochiii negri si Kiki, sora mea mai mare tinuta in puf si nu orice puf, puf roz!
Ies din casa si mai privesc inca o data cerul albastru, defapt eu sunt adoptata, mama a fost casatorita cu acest barbat dar nu sunt copila lui de sange. De asta ma urasc asa de mult... iar sora mea este o fitoasa care mereu se crede mare si tare. Dar bunicul meu vrea sa ma ia in Amegakure, unde sa-mi continui viata de ninja expert in medicina.
Tsunade-sama mereu m-a iubit, m-a invatat ce stie mai bine si ce nu, cum sa ma apar, cum sa cuceresc barbati si cel mai important, SA NU MA LAS NICIODATA CALCATA IN PICIOARE!
Familia mea nu este de vampiri, mama a fost unul si tata a fost om. Dar eu sunt in totalitate vampir, iar din cate stiu sunt si vrajitoare, deoarece asta a fost tatal meu adevarat. Pot controla foarte bine vrajitoria, am multe puteri dar si multe slabiciuni.
In fata mea o vad pe Mia si intru cu ea in discutie, pornind spre scoala. Mia este o fata frumoasa, cu parul brunet si ochii negri, una din marele Clan Uchiha si singura fata care ma accepta cu adevarat, printre alti prieteni cu care ma inteleg de minune si ma doare inima sa-i parasesc.
Pe drum ii intalnim pe Sasuke si Itachi, care ma privesc amuzati, probabil din cauza fetei mele.
- Salut baieti, imi pare rau sa va anunt dar va trebui sa plec in Amegakure! Bunicul s-a saturat sa vada cum ma chinui aici, desi as putea sa-i omor in orice secunda mi-e sila sa-mi patez mainile cu sangele lor, iar asta ar insemna ca toata dieta mea cu sange de animal si mancare omeneasca se duce pe Apa Sambetei. Spun trista asteptand un raspuns clar, poate cateva priviri triste.
- Nu este nimic, iti va fi mai bine acolo decat cu astia, nu inteleg de ce stai cu oamenii cand bunicul tau este vampir! Spune Sasuke iritat de ^familia^ mea, deoarece el si Itachi ma considera o sora. Bunicul este ruda de sange cu mine, deci este vampir. Eu fac parte din cea mai inalta categorie, pure-blood si in Amegakure se afla tot clanul meu, Tusikymo.
- Oricum, la voi cum merge antrenamentul? Am auzit ca inca nu i-ati gasit pe Akatsuki... Spun frecandu-ma la un ochi din cauza soarelui puternic.
- Nu, nu i-am gasit si nu ne dam batuti cat timp te vor! Spune Itachi incruntat, deoarece Akatsuki ma vor datorita rasei mele si a puterilor foarte mari pe care le detin, dar inca nu le pot controla, cu exceptia catorva.
Ajungem in curtea scolii si vedem marea de copii care se intinde in fata, apoi intru. Ma duc la Naruto, Sakura, Hinata, TenTen, Temari, Gaara, Kankuro, Shikamaru si Kiba, care stau la umbra unui nuc mare.
Nu am timp sa intru in vorba cu ei deoarece se suna si trebuie sa intram inauntru. Dupa ce majoritatea copiilor intra, ma duc si eu in clasa mea si ma asez in ultima banca de pe randul de langa geam. Sensei intra imediat in clasa si face prezenta, o zi ca toate celelalte. Grea este viata de vampir... poate prea grea!
Inca un motiv pentru care sunt urata de ^familia^ mea, eu voi mesteni tronul, doar sunt singura mostenitoare a mamei. Tata se lauda ca fiica ei cea mica va mosteni tronul, pana in acea zi, in care s-a anuntat ca eu sunt singura mostenitoare a mamei si ca eu voi mosteni tronul. Ce sa-i fac, daca asta-i legea stau in banca mea, nu vreau dusmani de pe acum, in primii ani de viata!
Ora incepe Kakashi, dirigintele nostru preda materia pe care o uras cel mai mult: chimie. Nu inteleg rostul materiei asteia, este cea mai ciudata! Langa mine sta Mary, verisoara mea pe care o iubesc mai mult decat orice, iar sentimentele sunt si vice-versa. Ea a plecat mai devreme de acasa, dar eu ca intodeauna stau pe ultimul moment. Nu sunt prea matinala, veident!
In clanul nostru sunt foarte multi adolescenti ca mine, vampiri considerati copii deoarece sunt in primii ani de viata. Dar odata ce ating varsta de 16 ani devin vampiri completi, iar atunci pentru cateva zile intra intr-un somn lung si cand se trezesc vad viata mai frumoasa. Eu chiar daca am 15 ani arat ca o fata de 16, iar formele sunt foarte bine conturate.
Nu inteleg cine au inventat povestile cum ca vampirii mor din cauza tepuselor sau chestiilor sfinte. Daca era adevarat, eu nu mai mergeam la biserica! Singurul lucru care ne ucide, varcolacii! Ei stiu secretul care ne distruge, dragostea! Noi vampirii, ne indragostim repede si suferim foarte mult de pe urma acestor fapte. Din acest motiv varcolacii sunt foarte frumosi, au un sarm apare ce te atrage. Inca un lucru invatat de la Tsunade-sama care este experta in vampiri, optimismul. Inca nu am avut sansa sa ma indragostesc si sper sa nu o am prea curand.
Ora se termina si sensei iese din clasa, dar nu inainte sa-mi dea o scrisoare.
" Draga Ayame,
L-am trimis pe Len sa te aduca in Amegakure. Stiu ca este cam devreme, dar trebuie sa facem un tratat de pace cu varcolacii si sa unim rasele. Cum tu esti urmatoarea dupa mine, trebuie sa fii prezenta. Cu tratatul de pace o sa-ti spun pe scurt acum, detaliat cand vei ajunge:
Prea multi vampiri se indragostesc de varcolaci si prea multi varcolaci se indragostesc de vampiri! Trebuie facut ceva, asa ca imediat ce ajungi acasa de la scoala fa-ti bagajul.
Cu drag,
Bunicul tau.
Ii inteleg decizia, deoarece are dreptate. Iar dupa atata timp ar fi pace din nou... zambesc si strang scrisoarea, apoi o pun in ghiozdan. Cand Gai-sensei intra in clasa imi spuen ca am fost invoita de la orele de astazi. Imi strang lucrurile cu durere in suflet si dupa ce imi inratisez prietenii, plus Gai-sensei, ies din clasa.
Imi pare rau ca ii parasesc, dar am responsabilitati de indeplinit! Incep sa fug cu viteza de vampir, care poate fi ajunsa doar de varcolaci.
Ajung acasa in mai putin de 5 minute si intru, unde ii vad pe Len si Mary cu bagajele facute. Len este un baiat cu parul blond si ochii asemanatori rubinelor albastre, fratele lui Mary si cu 11 ani mai mare decat noi. Vampirii nu mai cresc dupa varsta de 18 ani, organismul nostru nu se mai dezvolta, ci ramane asa iar asta ne da frumusetea vesnica, la fel si la varcolaci.
Totusi varcolacii sunt aproape la fel de destepti ca si noi, frumosi si ca lupi sunt asa draguti! Cam cat un om de inalti, au infatisarea unui lup si sunt superbi, dar nu am avut sansa sa intalnesc unul.
Urc la etaj si imi fac in graba bagajul, apoi cobor jos si Len imi spune sa fac o vraja de transport deoarece nu mai avem timp de drumuri. Imi dau ochii peste cap si rostesc niste cuvinte in latina, ajungand in fata bunicului. Il imbratisam toti 3 si el ne raspunde urandu-ne un calduros ^Bun venit!^.
- Bunicule, de cand nu te-am mai vazut! Ma bucur ca am plecat de acolo, dar sunt si trista ca mi-am lasat in urma prietenii. Spun cu durere in glas.
- Nu va ingrijorati, va fi bine! Sunt mandra de toti 3, datorita voua varcolacii au incredere in noi, mai ales in tine Ayame, deoarece au trimis 2 spioni prin preajma ta si au vazut cum te descurci cu oamenii si cum mentii pacea! Spune din nou bunicul cu lacrimi in ochi.
Ne arata camerele, noi stam intr-un castle pe varful unui munte foarte aproape de Amegakure, este foarte frumoasa privelistea. Aerul de munte, totul este superb aici!
Camera mea este de un albastru inchis cu tavan alb si laminate pe jos, se pare ca si-a dat seama ca URASC parchetul! Sau cel putin il urasc de cand am cazut pe acea scandura rupta si mi-am rupt piciorul. Cu toate ca m-am vindecat in cateva ore, a fost o sperietura zdravana!
In camera mobilierul este vechi, da o senzatie de deja-vu, prima mea camera. Mama statea langa mine pe pat si imi spunea povesti despre stramosii nostri si eu adormeam gandindu-ma ca odata si odata ii voi rasplati. Zambesc si imi asez lucrurile la locul lor si ma imbrac cu o rochie ce tine pana in pamant neagra si pe cap imi pun o bentita alba. Uite ca aceasta ^ceremonie^ a pacii, trebuia sa fie peste cateva zile dar s-a anulat astazi, peste cateva ORE!
|
|
Sincer, te imbunatatesti pe zi ce trece 
Nu ai probleme cu descrierea,actiunea nu este grabita totul este in regula^^
Macar e bine ca se inteleg 
!
. Presupun ca eu sunt aceea Mary 
