Enderlicht
Moderator
 Din: Shangri-La in reverse
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 540
|
|
Multumesc mult pentru critica TiMy.., si voua, celor care si-au facut timp sa lase comentarii si pareri. Ma bucur ca o incurajati pe prietena mea ^^, si am venit cu continuarea ! xD
Sper sa va placa. Spor la lecturat, ca ii lung; 6 pagini de Word  
_______________________________________________________________________________
~Capitolul II~
` dificil `
Aceste doua zile trecura destul de repede, in ciuda lipsei de internet.
Leo a dus-o pe Rara sa vada orasul (nu ca aveai prea multe de vazut). Intr’un sfarsit, a gasit un loc pe placul ei. A dus-o pe dealurile de la baza muntilor, si acolo si-au petrecut aproape o zi intreaga.
Urmatoarea zi, au stat pur si simplu in casa, inspectand fiecare coltisor. Si asa pana cand se trezira luni dimineata cand clopotelul statea sa sune.
- Haideti o data, doar nu vreti sa intarziati din prima zi! Masina e jos!
- Venim acum mama! striga Leo de la etaj.
Copiii coborara treptele cu niste fete plouate, mai ales Rara, care se uita la mama ei cu o privire destul de amenintaoare. In acele momente parca avea cutite, in loc de acei ochi mari si verzi.
- E haide, ca nu e asa rau! Uite ce uniforme frumoase aveti, parca ma vad pe mine mergand la scoala.
- Da, mama, asta pentru ca sunt de pe vremea ta, aaa, sau poate de pe vremea buncii…
- Haide Rara, nu mai fi asa! Bucura-te si tu de ceva, macar o data!
Rara ofta si iesi din casa, dandu-si ochii peste cap, uitandu-se din nou cu un dispret pur si vizibil.
Copiii se suira in limuzina. Dupa un drum foarte scurt, ajunsesera. Leo cobori primul, apoi si Rara. Brusc, toate privirile se atintisera asupra lor. Nu vedeai in fiecare zi doi copii care sa coboare dintr-o limuzina, aratand ca niste staruri de la Hollywood, chiar si in acele uniforme hidoase.
Rara o lua inainte, ca de obicei, inaintand cu mandrie spre scola, iar Leo, ca intodeauna, o urma tacut…Intrara si se oprira .
- Asta e, soro. Bafta!
- La fel ! ii zambi Rara. Ne vedem dupa, sa ma astepti!
- Nu pot, scap cu o ora mai devreme.
- Of, bine, atunci ne vedem acasa!
Si o lua Rara cuminte spre clasa ei, uitandu-se in jur si incercand sa nu atraga atentia deloc.
Intra in clasa si ramase prost impresionata: era mult mai urat ca la vechea sa scoala ,ceea ce era si normal; aceea era o scoala privata, iar aceasta o scoala de stat dint-un simplu orasel. Bancile erau vechi, iar peretii cam murdari.
Se aseza in ultima banca de la fereastra. In fata ei si pe diagonala erau doua fete imbracate in costume de majorete. Rara stia cum era cu majoretele: erau cele mai ingamfate fete din scola si ieseau doar cu baietii din echipa de fotbal, bineinteles. Si, vorbind de lup, cine aparu la usa? Un baiat inalt, saten, cu ochii albastri si cu un hanorac pe el, pe care era cusuta emblema echipei scolii. Veni langa ea si o intreba :
- Hey, te superi daca stau langa tine? o intreba politicos, zambind, sau, ma rog, de fapt ranjind, incercand sa flirtreze cu ea.
- Prefer sa stau singura, mai sunt destule locuri in clasa, il refuza Rara aspru.
Dezamagit, baiatul se aseza in partea opusa a clasei, dar continua sa o priveasca insistent.
Imediat, fata din fata ei se intoarse revoltata:
-Cum ai putut face asta? Ai idée cine e ala?
- Aa da, un ratat de la echipa de fotbal, probabil.
- Cine te crezi tu, ma rog? Ala este capitanul echipei de fotbal, cel mai tare tip din scoala, nu poti vorbi cu el asa!
- Da, ma rog, cum zici tu, raspunse ea flegmatic si isi intoarse capul spre fereastra, privind nostalgic leaganele din curte. Isi amintea cum ea si tatal ei mergeau mereu dupa scoala in parc sa se joace tot felul de lucruri. Cat de bine se distrau impreuna. Ii era foarte dor de acele vremuri, ar fi vrut sa le aduca in prezent, sa fie iar o familie.
Deodata, zumzetul din clasa inceta. Rara se intoarse sa vada ce se intampla.
Intra in clasa un domn inalt cu ochelari si cu parul carunt.Se aseza la catedra si se uita in clasa :
- Bun venit in clasa a10a bobocei! Sper sa va distrati in continuare la liceu.
Majoritatea dintre voi ma stiti, dar pentru cei care nu stiu, sunt profesorul vostru de franceza Zein Collet. O! si se pare ca avem o colega noua, care s-a transferat aici de la Paris. Te rog ridica-te in picioare. Elevi, aceasta este domnisoara Lavigne Rarera.
- E eleva cea noua deci …oo pare foarte draguta! Merita sa te uiti la ea ! se auzeau soaptele baietilor. Simultan, fetele:
- Cine se crede a venit de la Paris? Crede ca e un star sau ceva de genul! carcoteau ele geloase.
Si asa trecu ora de franceza, si celelalte ore, pana la pauza de pranz, unde, evident cei doi frati stateau impreuna si palavrageau incontinuu despre cat de urata era aceasta scoala.
Si totul a decurs normal, pana la ultima ora a Rarei ,sportul.
In vestiar, se schimba repede intr-un costum foarte baietesc si isi prinse parul intr-o coada, ca sa nu o incomodeze. In ciuda hainelor si a parului, tot arata mai bine decat toate celelalte fete.
Profesoara o testa putin si dupa, o puse sa joace fotbal cu baietii, in timp ce fetele celelalte faceau gimnastica sau alergau. Se uitau aprig la Rara, si probabil toata ora nu au facut decat sa o barfeasca.
Jucau afara. Iarba era umeda , alunecai usor pe ea, asa incat, la sfarsitul orei, Rara apucase sa isi imbibe hainele in ‘prospetimea’ si noroiul ei. Arata ca un mic purcelus tocmai venit de la joaca.
La garderoba, iar auzi comentariile caustice ale fetelor, si ramase ultima, deoarece era singura care chiar depusese efort si care luase trante in ‘naglod’ si, in consecinta, trebuie sa stea mai mult la dusuri.
Iesi din scoala. Era seara.
Acum era chiar intuneric fata de cum era ea obisnuita sa lumineze Parisul noaptea. Isi scoase umbrela si porni usor spre casa. Era singura, ii spusese mamei ei sa nu mai vina soferul sa o ia ca se descurca pe cont propriu.
Si mergea ea pe strada si se gandea la nenumarate lucruri : la cat de prosti erau copiii aici, si la cat de putin ii intersa scoala. Ei nu stiau ca vor avea nevoie de ea mai tarziu? Sau la tatal ei. Tare mult ar fi vrut sa o astepte acasa cu o ciocolata calda in mana, asa cum obisnuia sa faca. In fine, si, in timp ce se tot gandea ea, incepu iar sa ploua si se enerva si striga:
- La naiba cu vremea asta idioata! Ce doamne iarta-ma, aici ploua tot timpul… ce oras ai mai gasit si tu mai mama…
Bineinteles ca ea tot la deciziile gresite ale mamei ei se gandea cel mai mult.
In scurt timp, ajunse acasa:
- Am venit! striga tare, asa incat sa se auda in toata casa.
- Bine ati venit, domnisoara, cina este pe masa ! spuse politicos Xavier.
Se indrepta usor spre sufragerie, unde il zari pe Leo, care o astepta zambind.
- Ti-a luat cam mult sa ajungi suriora . Te-am asteptat ceva.
- Nu e vina mea ca tu ai iesit cu o ora mai devreme.
Si se asezara amandoi la masa .
- Mama nu a ajuns inca?
- Aaa nu, se pare ca mai are niste chestii de rezolvat . A zis sa mancam fara ea.
Si copiii incepura sa manance .Nu e nevoie sa va spun eu ce mancau, era clar ca homari inmuiati in unt, scoici cu cine stie ce sosuri sau rata cu sos de trufe. Si, in timp ce ei savurau aceste bunatati (care erau mancaruri normale pentru ei), vorbeau despre una, despre alta…
- Si, Rara, cum ti s-a parut prima zi de scoala?
- Oribila! Doar copii inculti, cel putin la istorie si la franceza nu stia nimeni nimic! Fetele stiu sa vorbeasca doar despre cat de frumosi sunt baietii de la echipa de fotbal sau despre cat de frumosi sunt tipii din formatiile alea americane.
- Mda, inteleg. Ceva de genul a fost si la mine. Ma rog, am gasit un tip mai ok care practica si el scrima de 9 ani si caruia ii place chimia , ba chiar nu da doi bani pe fetele de la echipa de majorete.
- Uu, asta suna bine, sa imi faci si mie cunostinta. Nu de altam dar nu seamana cu ceilalti copii din scoala aia de doi bani.
- Da, o sa vorbesc cu el, poate trece maine pe la noi dupa scoala!
Copiii terminara cina pe la 10 si dupa , mersera in camerele lor. Rara scotoci prin pungi si gasi o telecomanda alba si se duse la Leo.
- Stii ce este asta ? Stii ce seara e asta?
- Seara de Wii ! exclama Leo fericit. Ai gasit si consola? Si jocurile?
- Da, erau indesate in niste pungi la mine in camera!
- Super! Si in ce camera vrei sa jucam?
- Hai la mine ca sa nu trebuiasca sa le mai aduc pana aici!
- Daaa, ca or fi si grele! Lenesa mai esti!
Copiii au mers si s-au jucat cateva ore bune neincetat. Radeau, se distrau
asa ca fratii . Aveau noroc ca se intelegeau asa bine. Altfel nu stiu cum ar fi rezistat cu atatea schimbari .
Pe la 12, Leo a plecat in camera lui, iar Rara s-a pus in pat si a incercat sa citeasca cartea pe care le-o daduse la franceza. Si, adormi usor.
Ellie, mama lor, ajunse si ea acasa aproape franta de oboseala. Ii spuse bucataresei ca nu mai mananca nimic, ca e prea obosita.Urca si se opri mai intai la camera lui Leo, ii ura
noapte buna si dupa, se indrepta spre camera Rarei. Aceasta dormea cu o carte in mana stanga si cu Dino (un dinozaur de plus pe care il iubea foarte mult). Ellie se apleca si o saruta usor pe frunte, apoi iesi si inchise usa atenta, ca nu cumva sa o trzeasca. Se indrepta usor spre scari zambind, si urca spre camera sa.
A doua zi dimineata , Nana (un fel de bona a familiei) ii trezi pe la 7 pe amandoi, si statea cu gura pe ei sa se pregateasca mai repede sau pentru a nu intarzia la scoala.
- RARA! Grabeste-te! O sa intarziem!
- LEO, mergi tu inainte, eu nu sunt inca gata!
- Bine ne vedem la scoala , dar ai grija ce faci, sa nu intarzii prea mult !
Baiatul se sui in limuzina si porni spre scoala. Cum cobori, incepura iar comentariile, doar ca de data asta toti se intrebau:
- E singur! Unde o fi tipa aia? Sora lui parca.
________________________________________________________________________
Desi era atata lume in curte, clopotelul sunase de 10 minute aproape si el alerga pe coridor sa nu intarzie prea mult la engleza. Intra repede, gafaind putin si isi ceru scuze doamnei profesoare, care ii afisa un zambet minuscul, si il trecu la loc. Ma rog, la ultimul loc care mai era liber: intre Fuxy si Duxy, cele mai proaste fete din toata scoala, dar cu care multi baieti ar fi vrut sa iasa pentru aspectul fizic si reputatia lor.
Leo nu le dadu importanta insa, incerca sa fie atent la ce zicea profesoara,si exact cand era cu capul in nori (se gandea la cine stie ce minune), aceasta striga:
-Leo ,nu mai visa si hai la tabla! Arata-ne tu cum se rezolva exercitiul asta complicat.
Se ridica usor din banca, si, cat ai clipi, rezolva exercitiul ”complicat”, pe care il gasise doamna intr-o carte de olimpiada. Pentru Leo insa, care locuise aproape 2 ani in Anglia, era absolut banal. Se intoarse in banca, si, de data asta incerca sa fie atent , sa asculte tot ce zicea profesoara (chiar daca el stia deja toate lucrurile acelea).
Intre timp Rara tocmai pleca de acasa. Certata putin de Nana pentru faptul ca avea sa piarda aproape toata ora, intrucat a stat sa deseneze in loc sa plece la timp.
Tocmai se sunase de iesire de la prima ora. Rara abia acum intra si ea in scoala, uitandu-se in jur sa vada ce se mai intampla pe acolo. Intra in clasa, iar colegii i-au aruncat priviri destul de dusmanoase pentru simplul fapt ca ea nu a fost prezenta de la inceput. Urmatoarea ora pe care o avea era Civica. O ora in care vorbeau despre politica si chestiii de genul. Isi puse ghiozdanul in banca si isi scoase penarul, cand auzi:
- Hei colega! Vino putin pana la usa!
- Imediat colegu’! ii raspunse Rara lui Leo.
- Si? De la ce ora ai lipsit?
- Hmm nu stiu, nu cred ca era una importanta, zise scuturand din umeri.Tu ce ora ai?
- Muzica! Sa vezi cand o sa vada cat de afon sunt!
- Da, dar sa vezi cand o sa vada cum canti la pian, surase aceasta.
- Bine, hai ca ma duc. Dupa ce ca nu stiu sa cant, mai si intarzii.
Rara se intoarese in banca ei si deschise cartea de civica sa vada si ea ce faceau azi. Titlul te pe prima pagina era: ”Comunismul”.
- Interesant! spuse Rara dand din cap.
Inchise cartea si astepta sa vina profesorul. Statea cuminte in banca, jucandu-se pe telefon. Nu dupa mult timp, profesoara intra sa ii salute si le prezenta pe scurt materia pe care aveau sa o faca semestrul asta. Rara era probabil mai atenta decat orice alt copil din toata clasa. La scurt timp dupa inceperea orei, se auzi:
- Hei, ciudato! Da-mi si mie pixul ala de pe jos, de langa banca ta!
- Ciudata? Uita-te la tine inainte sa comentezi despre mine, si se apleca si ii dadu pixul. Fix atunci profesoara se uita la ea.
- Lavigne, in picioare! Din moment ce faci altceva decat sa asculti, inseamna ca stii deja ce spun eu aici asa ca te poftesc in fata clasei, sa predai tu in locul meu.
Toata clasa era muta si se uita la Rara.
- Domnisoara ,ce mai astepti, hai vino !
Rara iesi din banca in forta si merse in fata. Se puse exact in centru si incepu. Si toata lumea, inclusiv profesoara amutira. Rara stia perfect lectia si chiar mai mult. Doamna a fost uimita de faptul ca fiecare elev asculta. Dar asta era talentul Rarei: cand vorbea, toata lumea se uita fix la ea si asculta. Niciodata nu indraznea nimeni sa o intrerupa, sau mai grav, sa o contrazica. Si exact asa fu si in cazul asta pana cand , terminand ce avea de spus, profesoara zise:
- Bravo, Rara , ma bucur ca macar cineva din aceasta scoala stie putina carte.Va rog sa o aplaudati toti pe Rara.
Si, desi nu le convenea asta, fiecare aplauda cat putu de tare. Fata trecu la loc si se aseza cu o fata mandra.
_______________________________________________________________________
Intre timp,Leo era la ora de muzica. Toata lumea canta, mai putin el. Stia ca nu avea o voce prea grozava, asa ca prefera sa nu se faca de ras. Trecu cu bine de ora asta, si dupa, merse in laborator pentru ora de stiinte. Acolo statea cuminte si, impreuna cu colegul sau, faceau niste experimente destul de interseante. Nu stiu exact ce erau , dar stiu ca obtineau niste culori superbe in paharele Berzelius.
________________________________________________________________________
Rara era la ora de matematica. Nu exista nicio materie pe care sa o urasca mai mult. Ar fi dat orice sa nu o ‘practice’. Statea in banca si se holba la tabla, in timp ce se ruga din tot sufletul sa nu o asculte. Si tocmai ce auzi:
- Bun copii, acum o sa iesiti pe rand la tabla sa rezolvati exercitiile. Cine un, va lua nota mica!
Cand auzi Rara asta, ii cazu fata . Privi la restul copiilor, unii cum stiau, iar altii cum plecau suparati in banci deoarece luasera 3 sau 2. Si veni si randul ei. Rezolva putin acolo cateva calcule si dupa, se uita cu un chip disperat la profesor.
- 4 ,la loc!
Nu ii vedea sa creada! Din a 2-a zi de scoala, luase deja un 4 la matematica. Era de nedescris. Se gandea ce o sa zica mama, o sa fie pedepsita, nu o sa mai aiba voie la televizor sau Wii , poate chiar nici sa mai iasa cu Leo sa cutreiere dealurile. Asa ca, restul orelor trecura usor pentru ea. Patru ore s-a gandit numai la 4-ul de la matematica.
La 6, Leo parasi clasa si inanita spre iesire. Acolo o vazu pe Rara cu capul in jos, abatuta, stand nemiscata intr-un colt unde abia o puteai vedea prin multimea aceea de copii. Stia ca se intamplase ceva urat. Nu o vedeai prea des pe Rara asa. Se uita la ea si zise:
- Ce s-a intamplat?
- 4, am luat patru…
- 4? La ce? La matematica…?
- DA, la ce puteam lua, zise ea imbufnata.
Si asa, fratii se indreptara spre limuzina care ii astepta .Mergeau alene, linistit, fara sa scoata vreun cunvant. Si asa a fost pana ce au ajuns acasa.
- Hey copii, cum a fost la scoala?
- Nimic interesant, replica Leo, dand din umeri.
- Si tu Rara?
- Am luat 4 la matematica, sopti Rara, robotic, tulburata.
Ellie se aseza pe fotoliu isi puse pana la frunte, uitandu-se drept in ochii Rarei.
- 4? La matematica? Nu a fost vorba ca o sa-ti dai mai mult silinta ? zise ea pe un ton nervos.
Modificat de keepthefaith (acum 13 ani)
_______________________________________
~ Fost-am keepthefaith/Regen/Licht, candva. ~
Took my love down to Violet Hill , There we sat in snow.
|
|
Spor la citit. 
))
