Ema
Bufniță Flămândă
 Din: În nebunie.
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 469
|
|
Hello guys. Am revenit şi eu cu un ficuleţ. Sper să vă placă, mi-am dat silinţa. Poate nu vă place, vă omor. :]]
Disclaimer: Nu deţin niciun personaj din animeul/mangaul Naruto, înafară de cele create de mine, şi nu profit de pe urma acestora.
Dragoste prin praf de puşcă.
~ Chapter 1. ~
„ This is the end.. But it’s start now.”
Când eram mică mereu credeam, şi eram sigură că lumea este precum un loc minunat, sfânt. Că toţi sunt gata să te ajute în orice minut din viaţa ta, că există dragoste şi că indiferent de ce culoare, naţie, religie suntem ne vom iubi mereu. Dar totul a fost o iluzie, un adevăr neadevărat, o speranţă creată de înconştientul meu. Credeam.... Acum totul s-a schimbat, a devenit un iad, exact opusul a ce gândeam. Dar nu întotdeauna ce gândim este şi adevărat, pentru că totul este doar o mască. Oamenii, populaţia, aceste animale superioare sunt nişte prefăcuţi, mai buni decât orice actor. Se prefac atăt de uşor că îţi vor binele iar în următoarea clipă când le-ai acceptat încrederea, aruncă în tine cu pietre, bolonavi şi mii de fapte ce te sfăşie in bucăţele.
„ Zumm. Zumm.” Imediat ce sunetul s-a făcut auzit, toată lumea a început să ţipe, să fugă, să-şi tragă lângă ei rudele, copii, şi să scape de cea ce urma. Simt cum sunt impunsă pe la spate, corpul meu dezechilibrându-se căzând pe pământul meu natal, cel ce a ajuns scrum. Visele, dorinţele, bunătatea, dragostea, pacea au fost arse şi au ajuns scrum, iar eu acum îl inghit. Din instinct îmi duc mâinile în faţă, gata să mă sprijin în ele pentru a evita un posibil accident.
- Sakura ? Domnule mi-aţi văzut fica ? Are acelaşi păr ca al meu. Domnule ?! aud o voce, una ce este mai importantă decât toate celelalte. Domnule ! Doamnă, vă rog mi-aţi văzut fiica ? Vă rog mult de tot, sunt disperată.
Cineva mă strigă, cineva mă caută şi mă iubeşte cu adevărat. Mama. Fiinţa care mi-a dat viaţă, şi care m-a adus pe această lumea atăt de crudă – fără intenţie – dar care a ţinut, şi continuă să ţină să mă apare de toate aceste rele. Este îngerul meu, mama mea, prietena mea, şi o parte din mine. O parte de care sunt indispensabilă. Dacă nu ar fi ea, nu aş mai putea face un pas deoarece aş fi moartă. Este inima mea, şi singura care îmi dă puterea să fac următorul pas, indiferent de situaţie.
Cu toată forţa mea – foarte puţină – mă ridic în ghenunchi, şi după în picioare privind în jurul meu, prin mulţimea de oamenii disperaţi, după mama mea. Nu este chiar aşa de greu de indentifica, este mai specială decât restul, moral cât şi fizic. Dar acum, fizicul este cel ce mă interesează. Păr roz, natural, de necrezut, un corp simplu dar plăcut la vedere.
- Sakura ! Scumpo ?! aud din nou glasul acela atât de cunoscut, imposibil de nerecunoscut.
- Mamă !! ţip ridicând mâna ca să mă pot face mai vizibilă pentru ochii ei, ce din păcate suferă din cazua vârstei şi a muncii epuizante.
Cred că totul se poate schimba într-o secundă, că totul este imprevizibil. Dar ca asta să se întâmple nu m-am gândit niciodată, nu credeam vreodată să păţesc aşa ceva, acum şi în această secundă. Privesc blocată în timp ce totul se mişcă în jurul meu – exact ca atunci când pui stop unei melodii – cum mama apucă să mă privească fericită şi speriată, căzând pe pământul pe care am m-am născut, am crescut.
- Nu ! Nu poate să se întâmple asta. Mama, ţip. Un ţipăt de negare a ce văd, nu de dorinţă. Fără să-mi mai pese că se aud împuscăturii şi acel zumzăit este tot mai strident. Nu-mi vine să îmi cred ochilor. Mama mea este în faţă, prăbuşindu-se la pământ, lumea continuând să fugă chiar dacă aproape o călcau în picioare. Doamne unde ne aflăm ? La grădina zoo ?
Cam asta ar fi. Hope you like. ^^
_______________________________________
~ Nobody ~
  
P.S: Madara is mine ! Just mine bitches !
|
|
. [nu vreau sa jignesc pe nimeni] 
Te pup si spor la scris ! 
