5 Lies 4 World
Membru
 Din: OshloCity
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 21
|
|
so...
Cap. 2 "Transformari"
E 3 dimineata... Ed nu a ajuns inca.Mincinosul, a zis ca vrea sa iesim undeva... Oricum, nu mai conteaza... Prefer sa fumez o marca proasta de tigari decat sa stau cu el... Dar pe cine pacalesc? Imi doresc sa stau cu el! Fiecare secunda e infernala, parca timpul imi arde simturile si ma dezintegrez...
Pun mana pe una din cartile vechi de pe noptiera, dar nu era nimic interesant ci doar un dictionar. Dupa cateva minute ma ridc din pat si incep sa caut prin dulap niste haine. Era un dezastru, nici macar un baiat nu putea avea harababura mai mare ca la mine. Iau in graba un tricou negru, spalacit si o fusta subtire la fel de veche. Ma reped spre bucatarie dar mormanul de lucruri aruncate pe hol ma impiedica. Le iau pe toate si le arunc intr`o cutie de carton. Alaturi mai aduc cateva vechituri si haine murdare. Incep sa strang si sa spal de prin bucatarie, apoi sufrageria, holul, camera mea si a lui Ed terminand cu baia. Se facu deja 5 p.m. cand am terminat toata curatenia. Eram chiar extenuata.
Peste aproape 20 de minute apare si Ed cu ochii umflati si rosii, parul ciufulit si mai mult negru decat argintiu cum obisnuia sa fie. Sangele parca aluneca pe langa albul ochilor, amandoua contrastand cu culoarea albastra a acestora. Se uita mai mult printre gene la mine.
-De ce ai venit tocmai acum? ii repprosez eu. Puteai sa mai stai inca o saptamana din partea mea, poate asa mai catigai si tu ceva, sau chiar nu ai de gand sa rezolvi cumva problemele in care ai intrat? Vezi ca te`a cautat cineva. A sunta pe fix si a zis ca isi vrea ce e al lui.
Nu incetam sa ma uit fix la el, dar nu eram atat de nervoasa cat ar fi trebuit. Mai mult simteam nevoia sa il compatimesc. Totusi, pana la urma urmei o face mai mult pentru mine, deci nu e numai vina lui ca sta atat de mult la lucru.
-Stiu..Mi`a raspuns intr`un oftat... A venit azi la redactie si am reusit sa ii platesc serviciile facute.
-Dar de unde ai avut bani?Doar nu ai imprumutat de la cineva? As fi vrut sa il mai intreb multe lucruri dar m`a intrerupt zicand ca a avut cativa bani dati deoparte. Bine, cum zici tu, sper sa nu ma minti... Du`te si fa un dus si culcate. Mai tarziu iti fac ceva de mancare, dar mai intai trebuie sa merg la Mori (seful meu) si sa ii prezint ce am mai lucrat.
-Daca vrei pot sa mai stau cu tine sa o terminam inpreuna, imi zise Ed, dar pe jumatate adormint.
-Nu merci, am terminat`o deja aseara.
Eram deja in drum spre "Visul lor" care se afla la circa 30 de km. Autobuzul in care ma aflam era cam pustiu: eram eu o femeie cu fiica ei si um om mai invarsta ceva mai incolo. In general drumul dureaza can jumatate de ora dar autobuzul mergea foarte incet. In aer se simtea un parfum subtil; era "classic charme" .
La un moment dat privirea mi`a fost atrasa de jocul copilaros al fetitei, care la scurt timp a cuprins`o si pe mama ei. Timp de 30 si ceva de minute am visat cu ochii deschisi. Eram cuprinsa de trecut si de amintirile care ma macinasera timp de ani buni. In cateva clipe am realizat ca defapt viata mea era dezagreabila numai pt. ca asa vroiam eu. Motivul? Un soc puternic, adica faptul ca am ramas brusc fara intreaga familie, Un accident, lipsa de bani, urmata de o gramada de probleme si decizii periculoase. Am realizat adevarata importanta a banilor, si aceea era ca nu au importanta. Am reaizat adevaratul sens al vietii, acela fiind ca aceasta contine 4 elemente primordiale : iubirea, respectul, nepasarea si prietenia. La scurt timp am fost readusa cu picioarele pe pamant de sunetul asurzitor al franelor.
Am ajuns in fata sediului. Inauntru era ca intr`un musuroi, desi e sambata si ar trebui ca multi dintre angajati sa fie liberi. Uite inca un gest disperat de a obtine bani. I`am predat lucrarea mea editorului si am asteptat sa vad ce reactie are. A ramas incruntat pt. ceva timp dupa cre i s`a luminat fata. Era chiar in extaz.
-Domnisoara, nu am mai citit asa ceva niciodata. Esti o comoara vie. Asa s`a tipat cam 10 minute la mine.
Desi acesta era in culmea fericirii eu am ramas cu aceasi fata obosita si plicisita. Am zambit abia cand am plecat, multumind sefului pt. aprecieri.
Dar nici nu am iesit bine din cladire si il vedeam pe Ed. Era foarte suparat. A fost dat afara pe motiv ca ziarul a dat faliment. Ne`am prit la o cafenea, discutand planuri de viitor. I`am zis ca nu am de gand sa stau mult timp la "Vislu lor". Acest lucru l`a suparat tare pe baiat, dar intr`un final mi`a inteles mofturile.
-Faci ce vrei,mi`a zis oarecum increzator in decizia mea, nu am motiv sa te opresc dar stii ca asta inseamna ca iar vom avea probleme.
-Eu nu prea cred,i`am raspuns zambind. Vreau sa parasim cartierul acela mizer si sa ne mutam undeva la tara. Am gasit deja locul perfect. E o casuta, de fapt chiar o casa destul de mare cu 7 camere fara baie si 2 holuri. E la un pret incredibil de mic din cauza ca proprietarul nu a gasit pe nimeni caruia sa o vanda. Iar satul e linistit si localnicii sunt foarte draguti. Am fost pe acolo de cateva ori cu Riku, o colega cu care am lucrat la proiectul "carte in 2". Obisnuiam sa ne oprim pe o pajiste la marginea strazii unde se afla un nuc urias. E locul ideal, nu crezi?
-Ce pot sa zic, pare foarte dragut, dar de unde bani?
-Ahhh! Asta nu e o problema acum,i`am raspuns mai mult chicotand.Am primit o marire de salariu acum doua luni si ceva bani in plus pentru "Volumele independente". Deci ce zici? Te roooog accepta`mi propunerea.
-Se pare ca nu am de ales. Maine dimineata merg sa imi iau lucrurile de la serviciu si dupa mai vedem noi ce facem.
In timp ce imi mai propunea el un orar ca sa ne putem organiza se uita lung la cerul senin. O briza calda ii arunca o juvita argintie peste ochi. Un impuls straniu ma facu sa vreau sa o dau eu la o parte... Simteam ca ceva nu e in regula cu mine. Am ramas blocata cateva momente gandindu`ma la aceasta schimbare brusca. Adica, ideea cu mutatul mi`a venit pe moment. Am vazut pretul intamplator, pe cand ma holbam pe geamul masinii cautand imagini ce m`ar putea inspira. Intamplator am intrebat`o pe Riku despre casa. Desigue ea se informase de mult timp pt. ca i`a placut mult, dar sotul ei nu vroia sa se mute asa ca a ramas numai cu visul. Si ce e cu toata compasiunea pentru Ed? De fapt o merita, dar eu nu am fost vreodata in stare sa o arat.
-Parca e ceva in aerul verii toride ce ma hiphotizeaza...Sopti eu descizand cu greu cura, din cauza barbiei plasate in podul palmei. Stateam cu cotul pe masa, lasanu`mi toata greutatea capului in mana.
-Nu cred ca am sa reusesc sa te inteleg vreodata Annye. Ai mereu ceva de zis chiar daca nu mai ramane nimic de spus... Esti imposibil de inteles si mereu ai vazut lumea dintr`o perspectiva diferita. Nu pot niciodata sa iti zic ce simt pt. tine deoarece esti distrata si.. Tu asculti ce iti zic? Ma intreba frustrat de situatia in care se afla.
-Da`da! i`am raspuns oarecun enervatata de insistenta sa. Stiu prea bine cine sunt, nu e nevoie sa imi mai aimintesti si tu! Dupa ce am tipat la el a tacut si si`a dus ochii in pamant. Stiam ca il suparasem. Dar pt mine problemele pshicului meu erau mai importante.
Abia in drum spre casa mi`am dat seama ca am gresit vorbindui asa, dar era deja prea tarziu sa ii mai cer scuze. Se vedea dupa zambetul lui ca ii trecuse. Am glumit si am ras mai tot drumul, ceea ce m`a facut sa mai uit de mine. eram fericita ca il am pe Ed aproape. El era toata familia si viata mea.
Cand am ajuns acasa m`am hotarat sa ii zic ceva destul de important pentru mine :
-Ed... Vreau sa imi cer scuze pt. toate necazurile pe care ti le`am provocat.. Si...
Dar nu am mai apucat sa termin de zis pt. ca el deja ma luase in brate si ma tinea strans. Am incercat sa ii zic ca imi e greu sa respir si ca ma stragea prea tare, dar stiam ca e in zadar. Era prea tarziu deja sa mai zic ceva. Mi`a soptit ca sa nu ii mai zic asa ceva niciodata si orce s`ar intmpla el imi va fi alaturi...
Sper sa va placa  stiu ca sunt doar o incepatoare dar am sa dau tot ce am mai bun ca sa va placa  
26.2KB
_______________________________________
Si ne`am aruncat intr`o lume a noastra
Pierduta printr`un ochi de fereastra!
Si ne`am cufundat in zori
Si ne`am ratacit printre flori!
Magia ta a ramas pe acelasi perete
Amintirea e urma lasata de zeci de pete!
Te urmarim precum Alice
Si vom cadea in abis!
Magia alba e singura otrava
Iar eu singura epava!
Sunt ultimul suflet care te mai urmeaza
Sunt prima inima care te mai apreciaza!
Am ramas doar noi,
Doua urme printre praf pe foi!
|
|
)], dar si eu am scapat doar cu o mana si un picior fracturat.Am stat o vreme in spital dupa cre intr`o dimineata m`am trezit cu Ed langa patul meu luindu`mi lucrurile.De atunci stau la el...De la moartea parintilor mei nici o alta ruda nu a vrut sa mai auda de mine.Nu eram eu usa de biserica, dar macar am stiut cand sa stau in banca mea, dar si cand sa actionez, sa fac ceva care sa tubure apele, doar pentru a iesi din acea amorteala a cotidianului.Nu cautam decat un mod de a trai cat mai intens viata.Doar ca a aparut acest zid: nu ma lasa sa ma misc sau sa privesc lumea.E mai mult ca vidul.E pustiu...Desi mi`a fost greu in primele luni fara familie am avut noroc de acest baiat, care,desi e inca la liceu lucreaza pt a`mi asugura tot ceea ce am nevoie.Si el a trecut prin multe obstacolo.Mama sa murise de leucemie iar tatal i`a parasit pe cand el avea trei ani.Cand am vazut ca situatia e si mai apasatoare,pt ca Ed a fost dat afara, asa ca acum e nevoit sa lucreze la ziarul local,deci m`am angajat ca scriitoare pentru editia "Visul lor".Dar dupa 3 saptamani lucrurile au luat o intorsatura ciudata...A trebuit sa imi schimb numele,pe baza ca povestile mele erau scrise din perspective tot mai viverde si erau de o ambiguitate profunda.Acum nu mai eram Annye Sonoha ci Yokuu Mikamaru.Eram un "baiat" foarte talentat.Desi la inceput mi sa parut ciudat sa prezint acele carti sub un alt nume, am vazut ca asocierea idealismului feminin subinteles, cu ideea ca defapt un baiat a scris acele randuri mi`a adus succes.Cu toate acestea situatia noastra financiara tot nu se imbunatatea.Aveam multe datorii care parca nu se mai incheiau.Ed Castiga din ce in ce mai putin.Ziarul concurent era mult mai popular,iar cel local mai avea putin si dadea faliment.
