Lene
Moderator
 Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 1113
|
|
Hey, am venit cu nextul. Merci mult pentru comentarii! Sper sa va placa!
Un ranjet imi aparu pe fata in clipa in care fumul disparu si in fata mea nu mai era nimeni, casa era total distrusa impreuna cu jumatate din oras. Totul era o daramatura, dar mai important, El nu mai era. M-am spcapat d eo povara, si imi pot indeplini mai usor misiunea. -- Huh? Ti-ai folosit toata puterea? Te credeam mai inteligenta. Poftim? El era in spatele meu, cum a putat sa se miste asa de repede? Ura incepea sa ma domine din ce in ce mai tare cand imi dadusem seama ca avea dreptate. Imi folosisem toata puterea in acel atac. Imi dorisem sa fie un atac ce il va dobora odata pentru todeuna. Dar..Dar.. -- Huh..Ai castigat! Ei bine ce mai astepti? Omoara-ma odata! Incep sa tip nerabdatoare, nu mai puteam suporta sa imi astept propria pieire. -- Eu? Sa te omor? Pe tine? Eu nu pot face asa ceva, nu sunt in masura sa iti decid sparta. Spuse el calm ca si cum nu s-ar fii intamplat nimic, El imi amintea de cineva anume, cineva fara sentimente, cineva ca mine. Dar in timp ce am fost pe pamant am descopetit noi sentimente, chiar si astazi am avut sentimente noi ce au inceput sa imi apara in suflet: frica, nerabdarea, ura, vointa. In toti acesti ani nu am avut un altfel de sentiment in afara de dezgust. Nu eu vroiam sa distrug lumea, nu eu mi-am dorit sa ma nasc asa.. Dar asa a fost soarta mea, odata nascuta in iad in iad raman. Peentru mine nu exista o alta cale. In timp ce eu ma-m astezat pe un scaun din spatele meu lipsita si de ultima picatura de putere, ingerul isi aratase aripile si incepu sa faca o incantatie de ma bloca, era clar ca nu vroia sa imi recapat puteriile si sa evadez. Avea niste aripi duble, era unul dintre cei mai vestit ingeri, pana si eu am auzit de el Maretul Inger Andrei, cel ce sistruge tot, cel fara inima. Aripile lui erau asa de frumoasa si stralucitoare, dar el era asa de intunecat, imi vine sa cred ca el trebuia sa se nasca in locul meu si eu in locul lui, dar totusi neavand inima, el a ramas credincios celor de sus neabatanduse de la nimic. -- Nu te obosi! Nu am sa fac nimic, in clipa de fata nu pot sa imi adun nici un fel de putere, tu esti aici nu? Tu imi iei raza de intuneric, si pe deasupra, papusa mea ce imi depozita puteriile a fost arsa in acel atac. Oh, da asa e.. Doshika, imi pare rau. Am incercat sa fac tot ce pot, si te-am pierdut, tu ai fost singura mea prietena.. Tu ma sustineai si imi vorbeai cand nimeni nu era cu mine. Acum tu nu mai esti, tata ma va ura, nu am reusit sa duc misiunea la capat.. Nu am putut sa il razbun. Daca ma va prinde probabil ma va incatusa si nu ma va mai lasa sa ies din acea camera intunecata.. Mama mea denaturata se va rade de mine si va fii foarte bucuroasa deoarece ea va fii noua favorita a tatei din nou. Sa nu uitam de sora mea ce va fii in culmea extazului. Nu imi puteam imagina o familie mai incantatoare ca a mea...
***
Ea avea intentia sa ma omoare cu o singura lovitura, dar eu m-am miscat mai repede, am ajuns in spatele ei si am reusit sa o prind intr-un camp de forta. Parea asa de sincera cateodata, dar totusi asa de malefica, parca avea dubla personalitate, cea buna incerca sa o domine pe cea rea.. Ma uitam in spatele meu si am observat ce amprenta lasase cu puterile ei. De obicei nu prea bag de seama ce e in jurul meu dar de data asta se pare ca sunt diferit. Regulile jocului se schimba de la un nivel la alutul.. Eu incep sa fiu mai pasator, sentimente care imi patrund in inima si mi-o incalzesc isi fac locul, eram din ce in ce mai schimbat. Ma intorc si o vaf pe roscata trista, doua lacrimi se scurg pe obrazul ei alb si pica pe podea izbindu-se in mii si mii de picaturi. Un sentiment de tristete, de compasiune imi intrra in inima, fara sa ma gandesc m-am dus langa ea si am prins-o de barbie stergandu-i lacrimile. -- Nu se va intampla nimic bine? Voi fii langa tine. Nu stiam ce m-a apucase parca corpul meu era controlat de cineva sau ceva. Aceste sentimente noi imi faceau inima sa bata. Nu era tocmai ce vroiam eu in momentul acesta.. -- EH? -- Ah, scuze, nu stiu exact ce ma apucase.. Ii spun retragandu-ma in spate. Imi trag o palma zdravana incercand sa imi revin cu picioarele pe pamant.
_______________________________________ ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩۞۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬

Click it. --> <-- Click it.
|
|