Ralu
Moderator
 Din: Amegakure[satul Ploii]
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1039
|
|
Capitolul III:
Prima misiune
Pfff...Perfect! A inceput sa ploua chiar cand eu ma plimb prin sat! Oare de ce nu ma mir? Hmm.... Lui Pain chiar ii place sa imi strice buna dispozitie! Ce i-am facut Doamne?! Ce are cu mine? De ce nu ma lasa in pace odata pentru totdeauna!? Chiar ii face placere sa ma enerveze, tachineze si sa ma faca sa sufar?! Ahhh! Ma trateaza ca pe un caine cateodata! Ii place sa stie ca imi este frica de el, ii place sa ma vada supusa ordinelor lui, dar in curand va vedea cine este cu adevarat catelusul credincios! Nici eu nu mai stiu ce sa fac. Sa-l urasc....sa-l iubesc...
Imi scutur capul ud si imi pun gluga de la hanorac in cap, chiar daca si aceasta este destul de uda. Mai toata lumea are pelerine de ploaie, alti nefericiti fug sa se adaposteasca, insa nu si eu. Eu imi continui drumul, riscand sa ma aleg cu o raceala grozava pentru ca e destul de racoare, iar eu sunt uda leoarca! Stii ce? Nu e vina mea! E vina lui! El a facut sa ploua cand stie ca sunt prin sat! Da’ bineinteles ca atunci cand o sa-i spun ca am racit o sa dea vina tot pe mine!
Un fior imi traverseaza sirea spinarii si un gol in stomac isi face aparitia. Am un sentiment ciudat... Mereu sunt asa cand ploua peste mine. Parca ceva intra in mine si imi provoaca acest sentiment, unul care ma face sa cred ca totul pe lumea asta este frumos, chiar daca asemenea lucru este aproape imbosibil. Presupun ca ploaia este singurul fenomen care ma face sa ma simt asa, singurul care imi provoaca putina bucurie in suflet si ma consoleaza. Totusi aceasta ploaie vine de la Pain...si iata cum se iveste problema mea: ploaia in sine ma face sa simt ce simt, sau doar gandul ca ploaia asta vine de la Pain? Ohh! Mult prea multe intrebari pentru capul meu si mintea mea de 10 ani, aproape 11.
Merg usor pe strada, care este destul de aglomerata in ciuda faptului ca ploua. Totusi este asa de tacuta, incat tot ce se aude este doar sunetul stropilor de ploaie ce fac contact cu asfaltul. Imi ridic privirea si nici nu apuc bine sa ma uit prin prejur ca sunt trasa de cineva la adapost, intre doua case.
-Ce se...?! intreb eu smucindu-ma puternic din mana celui care ma trase si punand mana pe sabie
-Stai calmeaza-te! Nu vreau sa te ranesc!
In fata mea vad un baiat cam de varsta mea sau cu un an mai mare decat mine. Imi zambeste la fel ca Rio si nu prea vrea sa ma priveasca in ochi.
-Ce vrei de la mine? intreb eu avand inca mana pe sabie
-Nimic, doar ca te-am vazut umbland prin ploaie fara vreo pelerina pe tine si m-am gandit ca ti-ar prinde bine un loc in care sa te adapostesti. imi raspunde baiatul
Un pic mai inalt decat mine, ochii de culoarea ierbii, parul destul de lung cu o culoare neobisnuita -adica alb cu reflexi de gri- ii cade usor peste ochiul drept. Atat pot sa spun despre baiatul ce sta in fata mea. Dupa fata lui rotunda observ ca nu are intentii rele asa ca iau mana de pe manerul sabiei, linistindu-ma. Pana la urma ce treaba are baiatul asta cu mine? De ce nu isi vede de treaba lui?
-Acum pot sa plec? Chiar nu am chef de compania ta! marai eu la el
-Vai... Dar de ce esti asa rea? Am vrut doar sa te apar de ploaie. imi raspunde el zambind si imediat ce intalni privirea mea pleca capul
-Uite mersi ca vrei sa ma “aperi”, dar acum trebuie sa plec. spun eu zambind fortat si iesind din nou in ploaie
Baiatul reusi doar sa imi faca cu mana, timp in care eu am sarit pe acoperisul unei cladiri si chiar cand sa fac un pas, acoperisul ceda sub picioarele mele. Bineinteles ca aterizez chiar pe o masa de lemn din casa pe care urcasem. Ma vait putin de durerea de spate si ma ridic de jos, uitandu-ma prin casa. O familie formata din patru membri se uitau speriati la mine.
-Bai oameni bun! Reparati si voi acoperisul ala idiot! Va este chiar asa de greu?! tip eu enervata la culme
Niciunul nu cuteza sa vorbeasca. Femeia tinea cei doi copi aproape de ea, timp in care barbatul se pusese in fata lor ca sa ii apere. Hm....O simpla familie!
-Hei, esti bine?! aud din nou vocea baiatului care din cate vad se urca si el pe acoperisul subred
-Da! Si tu....Ai vreo problema cu mine? intreb eu uitandu-ma in sus spre el
-Pai nu, dar am vrut sa vad daca esti bine. imi rasune el razand
-Da sunt bine...Nu trebuie sa iti faci griji. continui eu scturandu-ma putin de praf si sarind iar pe acoperis, de data aceasta avand grija sa nu ma las cu toata greutatea.
-Acum chiar trebuie sa plec. si spunand acestea plec de langa baiat indreptandu-ma catre cladirea in care locuiesc sau mai pe scurt: acasa
Urc sus, intr-o camera in care mi-am pus toate catrafusele si ma dezbrac de toate hainele ude ramanand doar in lenjerie, care logic ca si aceasta era uda.
-La dracu’ cu toate hainele astea! tip eu si asa plina de nervi ca nu reusesc sa imi gasesc niste haine
-Ce s-a intamplat de esti asa nervoasa? aud o voce cunoscuta
-Nimic importa- fac o pauza mica timp in care iau pelerina si mi-o pun pe mine- Ce cauti aici, Pain? Stii ca e proprietate privata?! marai eu intorcandu-ma spre el
-Pai...cladirea asa e a mea nu a ta, deci aici nimic nu e interzis pentru mine! imi raspunde el
-Bine! Bine! Fie cum vrei tu, dar macar asteptati si tu sa ma imbrac! Chiar asa nesimtit esti? tip eu
-Pardon? Ai doar 10 ani inca nu ai ce arata. Sau poate ca da, dar nu destul.imi raspunde el
-Ce? tip eu. Gata! Deci tu clar esti pedofil!
-Nu fi proasta! Nu as face asta! Eu doar ti-am spus parerea mea.... maraie el asezandu-se jos
-Si ce faci acum? Tu sti ca daca esti aici nu mai dau asta de pe mine, nu?
-Ma rog! spune intorcandu-se cu spatele la mine. Hai mai repede, Rio vrea sa te vada. continua el
-Ce Dumnezeu mai vrea? Nu trage cu ochiul ca am sa iti bag toate hainele ude pe gat! marai eu timp in care ma imbrac cu niste pantaloni scurti si un tricou destul de larg
-Hm.... Ai tu tupeul asta? Tu nici sa imi dai o palma nu poti, dar apoi sa faci ce ai spus. Recunoaste ca ti-e frica de mine! ma tachineaza el
Nu mai spun nimic. Ma uit in singura oglina pe care o am si eu in toata cladirea asta, aranjandu-mi putin parul tuns pana la umeri. Ochii de un verde crud privesc acum podeaua. Oare de ce mi-e asa frica? Pana acum nu mi-a facut nimic rau si nici nu cred ca o va face, dar totusi...Stiu ca e puternic, dupa mine foarte puternic. Poate ca din cauza asta! Eu sunt o pustoaica de 10 ani, iar el un barbat de 24 aproape 25 de ani pe langa asta este si ninja si isi stapaneste perfect tehnica oculara, adica Rinneganul. Acea tehnica care este mai puternica decat Sharinganul clanului Uchiha si Byakuganul clanului Hyuuga.
Tehnica asta ramane asa tot timpul, adica mereu aceeasi forma, mereu aceeasi pupila mica inconjurata de cercuri din ce in ce mai mari, aceasi culoare, movul acela pal si aceeasi putere mare. E ciudata, nu? Dar sincer mie nu mi se pare asa, poate pentru ca m-am invatat. Poate pentru ca sunt singura care nu doreste aceasta tehnica cu orice pret! La fel ca si mine, Pain e pandit de multi care ii doresc ochii doar din pura rautate sau din sete pentru putere.
-Asta spuneam si eu! sunt trezita la realitate de Pain, vazand ca nu mai spun nimic. Ne vedem sus. continua el apoi dispare
Dupa 10 minute zabovite in asa zisa camera, urc si eu sus, pe cladire, unde sunt intampintata de Rio zambind, ca de obicei. Ma saluta cu o imbratisare stransa, iar apoi ma intreaba:
-Ai inceput antrenamentele?
-Da. Acum cateva zile. De ce ma intrebi?
-Pai, crezi ca poti sa iti porti singura de grija cat timp eu si Pain suntem plecati cu niste treburi prin sat? ma intreaba el
-Ce fel de treburi? intreb eu suspicioasa. Eu pot sa imi port singura de grija, dar voi ce faceti?
-Am aflat ca in sat asta exista un ninja ce doreste sa distruga cladirea asta si sa il omoare pe maestrul tau. imi raspunde el zambind. Trebuie sa il prindem cat mai curand, caci am auzit ca deja are cativa spioni care vor sa se infiltreze in cladire.
-Ce nenorocit! marai eu. Conteaza pe mine Rio! Nimeni nu va intra in cladirea asta atata timp cat sunt eu aici. Puteti sa plecati, ma descurc. continui eu
-Asa te vreau! imi spune Rio punandu-mi mana pe umar. Contam pe tine, ok?
-S-a facut! raspund eu privindu-l pe Rio cum se da cativa pasi mai in spate
M-am uitat cum Rio a sarit de pe cladire si putin speriata m-am apropiat de marginea acesteia ca sa vad ce se intampla. Spre usurarea mea Rio ateriza pe limba statuii uriase ce mascheaza cladirea. S-a ma uitat odata la mine, salutandu-ma militareste, apoi , impreuna cu Pain au sarit de pe limba statuii, pe palma acesteia apoi jos de tot. Pana jos sunt 10 etaje, dar vor ateriza in picioare daca isi canalizeaza chakra in talpi.
In timp ce ei probabil au pornit deja prin sat, in cautarea acelui ninja, eu m-a asez turceste jos si privesc satul oftand usor. Oare iar m-au pus la incercare sau Rio a spus adevarul? Se pare ca aceasta este prima mea misiune.
Scuzati de marea intarziere... . Dar acum am adus nextul. Blood_Angel ficul meu, "O poveste..." nu il voi mai continua. Din pacate. 
_______________________________________
Naruto, Menma, Black Star , Yoh, Pain and Kyuubi, Barricade, Starscream, Bumblebee are MINE! >: ) No comment! [GRR!!] *clik *
Poison, Crow., Reën♥, Đee H., Yoyo and Enderlicht ARE MINE! >.<
__
Give me a hug ! ... <(TT~TT< )
|
|
Am picat si eu iar pe aici, cu un nou...ahem...nu chiar nou fic. Ei bine pentru ca ficul meu vechi "O poveste..." nu se mai termina, am hotarat sa renunt la el si sa o iau de la zero cu altul. Va anunt, ca nu este chiar la fel, as putea spune ca este chiar diferit. 
Mai multe nu spun 
. 
. Deci sa incepem 
