emy_sweet_girl
Membru
 Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 72
|
|
Capitol 4 When I changed
~Flashback~
Un ciocanit s-a auzit la usa mea in timp ce eu citeam ,,Mandrie si prejudecata”.
-Intra, am spus, ridicandu-ma.
Usa s-a deschis si Jane a aparut in cadrul acesteia
-Aro doreste sa vorbeasca cu tine, imi spune ea unindu-si mainile la spate.
M-am tarat pana la marginea patului si m-am ridicat, punand un semn si asezand-o pe pat.
Jane se uita la coperta, o expresie de curiozitate aparandu-i pe fata ei angelica.
-,,Mandrie si prejudecata”? ma intreaba ea.
-Da, am murmurat, punandu-mi pantofii.
-Esti gata? ma intreaba Jane.
Am dat din cap, urmand-o spre sala tronului.
-Bella, a spus Aro, batand din palme.
-Aro, am raspuns fara probleme, inclinandu-mi capul si zambindu-i.
-Ce fac Landon si Skylar? ma intreaba el pe un ton curios.
-Ei sunt foarte bine, multumesc de intrebare, am zambit amintindu-mi fetele lor in timp ce i-am tinut in brate pentru prima oara cand i-am vazut.
-Sunt fericit, el a zambit si s-a indreptat spre mine, oprindu-se in momentul cand era la un pas departare de mine: Doresti sa te transformi? a zambit el.
Am dat din cap fara sa ma gandesc.
-Esti sigura? m-a intrebat.
Am chicotit nervos.
-Fie asta, fie moarta, am soptit: Stiu prea multe Aro.
El a oftat.
-Bine. Nu pot astepta pentru a vedea capacitatile tale. Buzele sale s-au apropiat incet de gatul meu pana cand dintii sai mi-au atins gatul.
Focul s-a extins in intreg corpul. Acesta a fost de nesuportat, dar mi-am Muscat buza pentru a nu tipa, fara s ail fac pe Aro sa se simta prost. Focul a curs prin venele mele, probabil, pentru cateva saptamani. Ma simteam de parca am fost alergata de un camion, am fost aruncata in lava si fiind taiata in mii de bucatele mici, de zeci de ori.
In cele din urma focul a inceput sa se retraga spre inima, facand-o sa bata mult ma repede. Inima mea ardea mai tare pana cand a batut pentru ultima oara. Apoi am auzit voci mult mai musicale decat oricand.
-Este frumoasa. O adevarata comoara, a spus categoric Aro
Cineva a mormait in drepta mea. Probabil Caius.
Apoi, un oftat de plictiseala, care venea din stanga mea. Aveam sentimentul ca acel oftat era al lui Marcus.
O senzatie de arsura a venit din gatul meu, ca si cum ar fi fost un incendiu. Am incercat sa inghit, darn u a ajutat cu nimic.
Am oftat si mi-am deschis ochii.
Wow. Totul parea mult mai accentuat. Fiecare fir de praf care dansa in aer, ca niste balerine mici, si am vazut toate fisurile din marmura si fiecare gandac, care se afla acolo.
Am inhalat parfumul din jurul meu, ceva puternic. Simteam mirosul de miere, soare si bumbac. Am inhalat din nou, si am gasit sursa, Aro.
-Bella, m-a salutat Aro, zambind ca un copil mic in dimineata zilei de Craciun.
-Aro, am soptit eu nerecunoscandu-mi vocea mea ca muzica de pian.
Felix a chicotit intr-un colt.
-Nemurirea ti se potriveste foarte bine.
Mi-am intors capul foarte repede sa-l vad zambind, mi-am dus mana la obraz sa astept roseata sa imi apara, dar nu a aparut. Am chicotit, sunetul unui clopotel in vant.
-Multumesc, Felix, am spus eu cu caldura.
-Nicio problema, mi-a facut el cu ochiul si am vazut-o pe jane dandu-si ochii ei rosii peste cap.
Vorbind de ochii…
-Ochii mei sunt rosii? l-am intrebat pe Aro, vocea mea muzicala tramura usor.
-Da, draga mea, a zambit.
Am clipit de cateva ori inainte sa ma ridic in picioare. Am mai respirat o data, iar gatul meu a protestat.
-Aro de ce ma doare gatul? l-am intrebat si mi-am pus mana in jurul gatului pentru a-mi opri focul din gat.
-Atsa este setae, Bella, mi-a raspuns Aro, radiind.
-Ce sange o sa beau? Am intrebat. Nu vreau sa iau viata oamenilor nevinovati, Am simtit niste intepaturi in ochii, aveam senzatia ca acest lucru pentru un vampir este plansul.
-Oh. Tu vrei sa fii vegetariana? ma intreaba Aro cu o expresie curioasa.
-Da. Te rog, am soptit.
El a oftat, apoi si-a acoperit expresia lui nefericita cu un zambet.
-Bine, draga Bella. Ar fi bines a vanezi mai intai. Arsura din gat este foarte duroroasa.
Arsura din gat mi-a atras atentia si am dat din cap repede.
-Atunci, draga mea, ar trebui sa te duci sa vanezi, a spus el.
-Bine, am soptit.
Mi-am aplecat capul si m-am intors. Am mers pe jos intr-un ritm uman, am iesit pe usile castelului apropiindu-ma de padurea din apropiere. Dupa am inceput sa alerg cu o viteza supranaturala.
~End flashback~
Am oftat si i-am pus usor pe Landon si Mitchie inapoi in patuturile lor, zambind la visele lor.
Nu au fost cu adevarat vise, ai putea spune, erau forme luminoase in jurul carora pluteam in jurul unei singure culorii. De exemplu: Mitchie se gandea la patrate verzi si triunghiuri portocalii plutind intr-o mare roz, in timp ce Landon se gandea la cercuri negre si hexagoane albe plutind intr-o mare albastra.
I-am sarutat pe fiecare pe frunte, iar gatul meu a protestat la contactul cu pielea lor, dar nu-mi pasa. Ei erau copiii mei si este cel mai bun dar pe care l-am primit.
Am zambit si am iesit din camera indreptandu-ma spre usile palatului, si am mers in padure, observand atmosfera luminoasa din Volterra. Am chicotit cum am intrat in padure, acum folosindu-mi viteza mea supraomeneasca.
Frunzele de un verde intunecat din copaci erau neclare cand treceam pe langa ele. Am fost foarte incantata de faptul ca puteam alerga la un nivel atat de ridicat incat eram invizibila, nu am observat copacii care erau foarte apropiati asa ca m-am oprit. M-am intors si mi-am dat seama ca eram in inima padurii. Am respirat si expirat incet, simtind parfumul puternic de pin si pamant.
Inca adulmecand aeruldin jurul meu, am simtit ceva diferit- ca un parfum de miere, liliac si soare, acaparandu-mi toata atentia. Am fugit la o viteza inumana, iar arborii pe langa care treceam erau din nou neclari, pana cand m-am ciocnit de cineva. Aici mirosul de miere, liliac si soare era mai puternic. M-am uitat in sus si am vazut paloarea pielii de aceeasi culoare ca a mea.
Nu m-am concentrat pe ochii lui, am vazut o mizerie in parul sau de bronz, care a fost dat peste cap. Era frumos intr-un mod natural si imi doream sa ma joc in parul sau.
Atentia mea a fost atrasa de fata lui , iar in momentul in care i-am privit fata am auzit o voce de catifea in mintea mea.
"Bella."
Cum de ma cunoaste aceasta persoana? M-am uitat in ochii lui de aur si atunci mi-am dat seama cine era.
Parul, ochii de aur, vocea de catifea care au apartinut lui Edward…
Era el.
M-am ridicat cu precutie, stergandu-mi parul pentru a scapa de murdarie, m-am intors si am fugit- cat de repede am putut- inapoi acasa.
L-am auzit cum si-a dat o palma mental.
Cum se face ca i-am auzit gandurile? Eu doar l-am atins inainte sa ii pot auzi gandurile.
Am fost uimita, apoi m-am oprit brus. Acest lucru ar putea fi puterea mea! Ori de cate ori ating un vampir as putea lua abilitatile sale! Asa ca atunci cand m-am ciocnit de Edward… i-am luat puterea lui de a citi gandurile.
Amintindu-mi de Edward, am fost trimisa intr-un atac de panica. Fara sa ma gandesc, m-am trezit in fata usilor de lemn de culoare inchisa ale castelului.
Am respirat, dar a fost inutil, si am deschis usa. Am alergat la cel mai indepartat colt, unde putea fi intuneric, incepand sa izbucnesc in plans, iar gaura din inima mea a inceput sa arda. A durut atat de rau.
Simteam ca au trecut ani inainte de a auzi vocea lui Jane in mintea mea.
"Cine plange?" a gandit ea.
Pasii ei se auzeau din ce in ce mai puternic pana cand i-am auzit respiratia in fata mea. Mi-am ridicat capul sa ma uit la ea pentru o jumatate de secunda si m-am aruncat in bratele ei si am inceput sa plang cu lacrimi uscate.
-Bella, a soptit ea frecandu-mi spatele. Ce s-a intamplat?
M-am indepartat, dar mainile mele au ramas inca pe umerii ei si m-am uitat in ochii ei rosii ca sangele.
-Edward, s-a intamplat, m-am sufocat. Dar vampirii nu se sufoca? Ei bine, daca nu, atunci am schimbat eu asta.
_______________________________________
Iubeste,dar nu-l iubi pe cel ce te ignora,ca poate intr-o zi te va rani cu niste cuvinte pe care le considera simple,adica ,,TE URASC!"
Inscrieti-va pe forumul meu:
|
|
))
..astept NEXT 
