Hildegard
Critic
 Din: Caliacra
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 853
|
|
Salutare draga mea ! Am trecut azi pe la fan ficuri si mi-a sarit in ochi ficul tau . M-am decis sa il citesc si sa il critic . Din moment ce ai cerut asa ceva , ce-i drept , am observat si eu mai tarziu . Deci sa nu te mai tin in suspans si sa incep 
Ceea ce vezi scris cu galben sunt eventualele greseli de ortografie / tastare pe care ti le corectez , iar ceea ce e cu albastru sunt sfaturi / critici la modul tau de exprimare . O sa incep cu inceputul ^^ .
Sho-Yo a scris:
Pai, am as spun cate ceva:
Nu sunt incepatoare, mai sunt inregistrata si pe alte site-uri.
Tip critica: nu vreau decat adevarul. Vreau sa stiu ce va place, ce nu va place, ce greseli am si as dori daca se poate sa primesc la comentariu minim trei randuri.
Multumesc pentru intelegeri si va urez: Lectura placuta!
Life hidden in the shadows :
~ Spy ~
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/managa-ul Naruto(inafara celor create de mine) si nu fac profit de pe urma lor. [ partea asta o puteai pune inaintea titlului atasai frumos acest disclaimer la mentiunile tale .]
Prolog
In urma cu zece ani, intr-un spital, o tanara femeie trecea prin dureri de nesuportat. Trecea [ repetitie suparatoare a verbului “ trecea “] pentru prima data in viata ei prin durerile nasterii. Dupa multe tipete si dureri[ in loc de ”durere” puteai pune ” sudoare” sau ” chinuri” , sa eviti pe cat se poate repetitiile ] ingrozitoare auzi un planset cristalin , iar inima ei incepu sa bata cu putere. Dupa putin timp primi in brate fiinta careia ii daduse nastere. O bucurie nespusa aparu pe chipul ei [fara virgula aici] slabit si obosit. Insa bucuria nu tinu mult, caci, in spital aparura niste barbati cu masti, imbracati in negru. Ei se indreptau catre salonul unde stateau tanara mamica si copilul acesteia. Cand ajunsera in dreptul usii o lovira cu putere si intrara fara remuscari sau ezitare. Luara din bratele tinerei copilul nepasandu-le de tanara distrusa si neputicioasa. Tanara[ din nou repetitie care se putea rectifica printr-un sinonim al cuvantului ”tanara” ] tipa in urma lor sa se opreasca in timp ce siroaie de lacrimi brazdau fata ei adineori vesela. Durerea de a pierde [”pierderii “ ar fi sunat mai bine ]copilul care adineori statea in brate [, ca altfel se denatureaza sensul propozitiei]o macina, o omora cu fiecare suflare, cu fiecare lacrima sufletul ei se spargea in bucati. O durea si nu putea face nimic. Asta o durea [din nou repetitie suparatoare ,incerca sa jonglezi cu anumite cuvinte ca textul sa sune mai frumos ] cel mai tare. Era neputincioasa si nimanui nu-i pasa de durerea ei sau de copilul rapit. Doctorii o priveau si nu faceau nimic. Asta se intamplase in Japonia, intr-o zi de douazeci si trei augus[t], doua mii doisprezece. [ puteai scrie cu cifre aici , dar nu neaparat]
Capitolul I
Viata mea
Ev’s P.O.V
Stau la geam si privesc cerul noptii, stelele, [fara virgula intre adjectiv si substantivul determinat] mii, argintii. O urma de tristete imi invadeaza sufletul. Ma mangaie si ma macina, nelasandu-mi[ suna ciudat “ nelasandu-mi”. Mult mai bine ar fi mers ”fara sa-mi lase”] putina liniste in viata mea jalnica. As vrea sa fiu o pasare. Ea e libera sa zboare unde o poarta inima in timp ce eu nu. Nu pot zbura unde doresc sau macar sa zbor unde m-ar purta vantul. [ aceste inversiuni / formulari anapoda ,sa spunem, ingreuneaza ”citirea “ textului ] Trebuie sa stau aici sa ma bucur de tristete si dezamagire. Sa-mi alin sufletul cu dezamagirea[ din nou iti atrag atentia asupra repetitiilor enervante care pot fi evitate cu usurinta, daca iti pui mintea maii mult la contributie] unei noi zile, cu durerea de a respire, de a trai. Durerea e viata mea si viata mea e durere. Dezamagirea e in sufletul meu si sufletul meu e in dezamagire. Aerul care il respir imi e otrava care ma tine in viata. As dori sa fiu un fluture. Sa traiesc o zi si dupa sa mor. O zi plina de bucurie, fericire, cuvinte care lipsesc din dictionarul vietii mele. Mintea mea departe zboara, in timp ce corpul meu nu poate pleca. Il tine cineva legat de acest loc, cineva mai puternic decat mine. Oricat m-as zbate tot nu voi putea rupe lantul care imi incatuseaza trupul, sa pot pleca spre lumi mai bune, fara rautate. In lumi in care puterea si banii sa nu domine omenirea. Acele lumi le visez, le astept, dar, ele nu vin, nu ma asteapta cu bratele deschise. Ma hranesc cu iluzii si desi stiu ca ma ranesc, tot nu ma opresc. Ma hranesc cu iluzii ce stiu ca nu vor deveni vreodata realitate. Ma ranesc, dar totusi [vechea poveste cu pleonasmul , cu totii am facut-o si unii inca o mai fac , dar nu va intra odata in cap ca “ totusi” e acelasi lucru cu ”dar” . Multi fac greseala asta cu “ dar totusi “ si este foarte suparator cand ti se face observatie si tu continui . Nu zic acum de tine , dar vorbesc in general , ca mai sunt multi cu o asemenea greseala care trebuie corectata ]nu ma opresc. Daca nimanui nu-i pasa de a mea soarta, mie de ce mi-ar pasa? Poate o sa mor odata si sa scap de chinul de a trai Visele... Multi spun ca oamenii fara vise nu mai sunt oameni. . [ prea brusc ai intervenit cu “ visele” , ai nevoie de o propozitie “ intermediara” care sa lege cumva cele doua afirmatii pe care le faci]Fara vise nu poti trai. Dar, oare, daca visezi, ce vei face? Te vei rani singur, cu visele care vise vor ramane pentru totdeauna.
Deschid incet fereastra si trag aerul rece al noptii in plamani cu putere , dupa care il dau incet afara. Las fereastra deschisa [ ce culoare ar trebui sa pun aici ? Ca ai si o greseala de exprimare si una de ortografie . In primul rand , inainte de structura “dupa care “ se pune intotdeauna VIRGULA !. In al doilea rand , iar repeti cuvinte . Daca tii neaparat sa folosesti ”dupa care ” , utilizeaza-l si tu putin mai departe decat primul ”dupa care “ . Got it ? ]dupa care merg pana la patul meu si ma asez incet pe el. Privesc camera invadata de intuneric. Negrul. Culoarea care imi domina viata. Ma dezbrac incet de hainele ce le purtam [,]dupa care caut in dulap o pijama. In cele din urma gasesc o pijama [iar repetitie ? Serios ? Are you kidding me ? Chiar nu vezi ca puteai spune simplu “ una neagra “ ? ] neagra. O imbrac [,] dupa care ma bag in pat si incet, incet imi simt pleoapele mai grele[,] pana cand cad intr-un somn adanc.
Cerul de un albastru inchis, inca presarat cu cateva mici sclipirii aurii, pierdute. [intrebare : Unde este predicatul acestei non-propozitii ? Ca nu pot sa o numesc propozitite]Vantul adia usor, unduind dupa bunu-i plac iarba de un verde crud, presarata cu flori micute, albe si albastre. In adierea [ again repetitii ? Mai inainte ai folosit verbul “ a adia “ , acum folosesti forma substantivizata a verbului “adierea “ . Tot repetitie este , indiferent de ceea ce crezi tu . ] usoara pluteau mici flori alb-rozalii desprinse din copaci. Primele raze ale soarelui inceracau [ incercau], fara sorti de izbanda, sa intre printre desisurile padurii. O tanara fata, cu parul roz, lung pana la jumatatea spatelui, imbracata intr-o rochie alba fara bretela[bretele , nu ”bretela “ . Si daca doreai sa folosesti singularul , atunci corect ar fi fost bretea “], lunga pana-n pamant, sta si priveste cu ochi-i verzulii o caprioara cum bea apa cristalina si rece a cascadei din padure. Tanara merge cu pasi maruti spre cascada speriind caprioara care o i-a la goana pierzandu-si urma prin deasa padure. Ajungand in fata lacului creat de cascada care curge fara-ncetare, tanara se lasa incet in genunchi si cu palmele i-a corect “ ia “ . Nu este urmat de un verb ca “a” sa fie verb auxiliar ( observi ca acum si eu fac repetitii ?) , aici este simplu verbul “ a lua “]apa cristalina si o duce la gura-i micuta, cu buze subtiri si rozalii. Dupa ce isi potoleste setea se ridica si inainteaza pana intra in cascada.
Ma trezesc si privesc ceasul de pe noptierea care indica ora 05:45. Nemaiputand sa dorm ma decid sa ma ridic din pat. Ma ridic incet din pat si merg spre marea mea fereastra. Privesc cerul inca instelat si deschid geamul sa simt adierea diminetii care imi mai i-a [idem celor scrise anterior] din durere. Pun capul pe geam in timp ce-mi amintesc visul si pe acea tanara. O tanara frumoasa [,]dar cu o durere ucigatoare care nu o lasa sa paseasca pe celalalt taram. Un taram frumos, cu pajisti pline cu flori parfumate si viu colorate, cu fluturi multicolori, parasi[ ” parasi” ce ar trebui sa insemne ? ]cu triluri mifirice, iepurasi pufosi si micuti care sa alerge prin padure, lupi care sa urle in clar de luna, ursi somnorosi care sa se duca la rau sa prinda peste, pace si linistie. Acest vis imi aduce aminte de… |
Impresia creata de aacest capitol ... hmm ... . Nu stiu ce sa zic . Destul de bun , ne-ai prezentat o parte din personaje , ai precizat timpul si spatiul ( desi cam vag ) . Descrierea este minima si buna , cu mici greselute pe ici pe colo . Iti spun pentru ultima oara : EVITA REPETITIILE INUTILE ! Pur si simplu sunt enervante si supara cititorul , sau in cazul meu , criticul . Dialogul nu este deloc deci nu am cum sa-l critic  . Actiunea este simpla , dar acesta nu e un repros . Primul capitol reprezinta aproape intotdeauna introducerea , in alte cazuri intriga . Deci actiunea este mai putin pusa in lumina , se pune accent pe descriere , reconstituirea / evocarea unor intamplari . Ai un plus de la mine aici ^^ . Titlul nu stiu daca este prea coerent , mie nu imi spune mai nimic despre ficul tau cand il citesc . Scuza-ma daca te jignesc ,dar asta e parerea mea . Acum urmatorul capitol ^^ .
Sho-Yo a scris:
Capitolul II
O prostie facuta dintr-o greseala (I)
Tsunade’s P.O.V
Stau in biroul meu, un birou [ fara birou ar fi sunat mai bine , ex. ” unul modest “ ] modest, crem cu parchet de fag. O fereastra micuta cu jaluzele maro, biroul din lemn de fag, scaunul negru, din piele si doua scaune din metal in fata biroului. Pe birou am doua teancuri de hartoage care mai au putin si cad. Shizune, asistenta mea, o fata desteapta, frumusica [,]cu parul drept, scurt pana la umeri, ochii negri ca doua margele, imbracata intr-o rochie neagra stramta pe corp, intra la mine in birou [.]nu inainte sa ciocaneasca si sa primeasca acordul meu. Aceasta imi spune ca sunt cautata de Rika. Ii spun sa o cheme inauntru [,]dar dupa sa spuna ca sunt ocupata si nu pot vorbi, iar daca este ceva urgent sa vina sa-mi spuna. [ ma intreb , de ce faci atatea repetitii ? Nu simti ca sunt suparatoare ?]Aceasta se inclina respectuos [,]dupa care iese din birou [.]nu inainte de a-mi ura o zi buna si o pofeteste pe Rika inauntru. Fata ma saluta, eu facand la fel[,] dupa rugand-o sa ieie[ia] un loc si sa-mi spuna despre ce este vorba. Aceasta se conforma si se puse pe scaunul fierbinte [Serios ? Fierbinte ? Ce vroiai sa spui cu asta ?]. Eu citeam tocmai acum dosarul ei[,] in timp ce sorbeam dintr-o cescuta micuta, un lichid maroniu care ma ajuta sa nu adorm, caci la cate nopti nedormite am, acum m-as pune sa dorm dar nu pot, se nefericirea mea ” sa nu adorm “ “sa dorm” “nedormite” cuvinte la fel de suparatoare , o consider repetitie . Dau din mana i[color=#DAA520]n semn sa vorbeasca in timp ce mai i-au[iau] o gura din cafea, dupa care las ceasca jos si citesc cu atentie doarul.
( Partea in care ai lasat spatii mari intre informatii nu mai critic ca nu ma intereseaza)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
-Deci... spun [,]punand coatele pe birou, mainile le unesc, rezemandu-mi capul in ele si imi schimb privirea in una serioasa, ce doresti sa-mi comunici?
-Pai, as dori, daca ati putea… spune[,] dupa care se opreste, eu facandu-i semn cu mana sa continue. Ne lasati intr-o vacanta micuta, de o saptamana? Spune aceasta dintr-o rasuflare[,] fara a clipeasca sau altceva. Eu stateam ingandurata, nestiind ce sa fac. Ma uit la tanara care ma ruga din priviri sa spun un simplu “da”.
- Pai, cine sunt eu sa stau in calea fericirii tale? Spun amuzata de situatia in care am fost pusa.
-Multumesc, nu o sa regretati ca ne-ati lasat si nu o sa facem probleme. Spune aceasta cu un zambet mare [ar fi mers mult mai bine ”larg” pana la urechi.
-Dar… spun schimbandu-mi privirea din una blanda si calda in una rece si plina de ura, tanara vazandu-ma, inghiti in sec si incepu sa tremure, am o conditie [,]spun cu o voce tare: Sa va distrati! Dupa care zambesc amuzata de tanara care mai avea putin si murea pe loc. Aceasta dadu afirmativ din cap si vru sa plece [,]dar ii spun serios sa aiba grija. Aceasta spuse serioasa sa nu imi fac griji si imi mai multumi inca o data [,]dupa care pleca.
Eu imi reluez ce faceam [vai da ce avem noi aici ? “ imi reluez “ Ce frumoasa greseala ! Corect era ” eu reiau” , ” reluez” nici nu exista ][,]pana acum inca amuzata de sperietura care a tras-o tanara. Hinata…. [doar 3 punctulete]Amuzanta tanara. Imi spun in minte cu un zambet micut pe buze.[/b][/b][/b] <-- astea ce ar trebui sa fie , ma rog ? Presupun ca o proasta incercare de ceva , ca nici eu nu ii dau seama ce ai vrut sa faci .] |
Impresia acestui capitol :
Sa trecem la “ facutul de rusine “ , caci aceasta este cea mai buna cale de a invata din prorpiile greseli . In aceasta parte o sa par rea , ca asa sunt eu , na ! INCEPEM ! Cred ca in viata ta nu ai auzit de virgule sau daca ai auzit nu le acorzi importanta . Nu e bine , stii ca la orice testare se scad puncte si pentru aceste caricaturi pe care noi le numim “ virgule “ ? Sper deci ca nu faci asa si la scoala . Vocabularul utilizat de tine in fic este unul minim ( stii vorba aia [i]” minimum minimorum” ) si din aceasta cauza faci multe repetitii si crede-ma , m-am saturat de ele ! Nu stiu de unde esti , dar observ ca folosesti imperfectul , parca vazusem si ceva perfect simplu , parca ... . In asemenea creatii nu trebuie folosite doar aceste timpuri . Nu inteleg de ce nu folosesti perfectul compus , e foarte dragut si simplu ( ba mint , e compus ) . Si ca tot veni vorba , de ce desparti verbul “ a lua “ , mai exact forma “ ia “ , tu ai scris “ i-a “ . Ai vazut tu asa ceva in vreo carte ( ma refer in cazul pe care il ai tu )? Spune-mi unde si atunci tac din gura . In rest , nu ne putem da seama care este vorbirea indirecta sau cea directa . Incadreaza-le mai bine ! Nu stau acum sa-ti explic ca nu stiu cate ai fi inteles .
Urmatorul !
Sho-Yo a scris:
Capitolul III
O prostie facuta din greseala(II)
Rika’s P.O.V
Stau in camera mea, o camera[ asa ai inceput si capitolul doi , iar repetitii ... ] vopsita in lila, culoare care imi place. In ea am un pat dublu cu asternuturi albe. [nu ti se pare putin ciudat “ in ea am “ ? ]De o parte si de alta a patului am doua noptiere [,]pe care stau asezate un ceas si o veioza. In fata patului am un dulap nu foarte mare. Pe jos am parchet din lemn de cires. Un covor patrat si lila sta langa pat. O masuta din sticla pe care am o vaza mai este prin camera mea si cam atat.
Stau pe pat si tin in mana un dosar maro. Capul imi e lasat in jos, ochii lila imi sunt tristi. Pe fata alba curg incet lacrimi taioase. Deschid dosarul si privesc pagina alba cu scris de mana, negru. Pe ea se intind randuri [ uite , folosesti virgula cand nu trebuie ! Iti explicasem partea cu adjectivul si substantivul parca la capitolul I , uita-te acolo ] mii, negre. Intr-o parte este prinsa,[idem] intr-o agrafa de metal, o poza. O poza[repetitii peste repetitii] cu o fata frumusica, cu ochii verzi si parul albastru. Inca imi mai amintesc ziua aceea. Ziua aceea cand am fost chemata in biroul lui Tsunade-sama. Imi amintesc cum am intrat cu sfiala pe usa maronie. Am salutat-o iar aceasta mi-a spus sa i-au[cratima inutila] loc pe un scaun, aratand spre dansul. Am mers incet spre el si m-am asezat. O liniste enervanta s-a lasat peste noi pana cand eu, cu vocea destul de tematoare am intrebat-o de ce m-a chemat. [ dar nu venise Hinata la Tsunade , acum de ce intreaba “ de ce a fost chemata “ ? ] Aceasta a luat o pozitie serioasa si a scos din birou un dosar maro, prafuit. Mi l-a aruncat in nas si mi-a spus sa ma uit pe el. Eu am luat incet dosarul, am suflat usor si praful a cazut, dupa care l-am deschis. Ma uit pe foaia alba cu tus negru. Erau niste date despre cineva. In partea dreapta de sus a foii era prinsa[,] intr-o capsa de metal o poza. O poza cu o fata. O tanara cu tenul alb, fara imperfectiuni, ochii verzulii ca iarba cruda a primaverii si parul albastru ca cerul noptii. Ev, ma uit pe al tau dosar si vad ca scrie in dreptul numelui adevarat doar cateva litere. La cat de prafuit era dosarul tau inseamna ca e vechi si nimeni nu s-a ingrijit de el. Asa s-au sters si literele adevaratului tau nume si nu cred ca stie decat Tsunade-sama numele tau adevarat dar a preferat sa-l lase asa. Esti o persoana asa de buna! Tu esti pusa in randul celor mai de jos femei si eu…eu ar trebui sa fiu in locul tau. Mereu cand greseam in misiuni iti asumai vina [,]chiar daca eu ar fi trebuit [,]iar cand duceam la bun capat misiuni dificile niciodata nu ieseai in fata. Mereu ma puneai pe mine in fata si tu nici macar nu ziceai ca ai facut ceva. Toti ma laudau si cand ziceam ca tu ai fost cea care a facut misiunea toti radeau deoarece tu mereu te prefaceai slaba in fata celorlalti si asa, ei, acum te cred cea mai slaba si proasata dintre toate [,]iar pe mine cea mai buna. Esti mereu intelegatoare si buna cu toti si [in cazul tau nu mai trebuia “si”] desi toti rad de tine isi bat joc. Mereu le-ai salvat vietile [,] ma omori cu virgulele tale anapoda !]dar ma puneai pe mine sa le zic ca eu le-am salvat vietile. Esti un inger pe pamant cu chip de om care niciodata nu-si asuma laudele ci lasa pe pricajitii ca mine sa o faca. Nu merit bunatatea ta dupa ce-am facut. Nu merit nimic dupa ce ti-am facut. Sunt o proasta si asa voi ramane mereu. Lacrimi amare imi curg incetisor pe chipul meu déjà [ce grup interesant de litere ! Sa cred ca e greseala de tipar ci nu intentionata ] rosu de la atata plans. Dar cu lacrimile nu o sa rezolv nimic. Mai bine as muri decat sa mai traiesc alaturi de tine si sa-ti fac viata si mai grea decat o ai acum.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
De ce spun asta? Simplu. Pentru ca, daca nu as fi facut acel lucru, sa ma duc la Tsunade-sama si sa-i spun de vacanta aceea stupida, poate, acum nu am fi avut acea misiune si…..si…...[ din nou prea multe puncte , doar trei trebuie] [b][b][b] [ inca ma intreb ce e cu chestiile astea de la sfarsit , ce incerci sa faci cu ele ...] |
Capitolul trei e slab si putin scris . Sa stii ca nu ma fraieresti asa usor ! Chiar daca lasi spatiile alea mari , nu inseamnaa ca ai scris mult ! Si din noua iti spun de virgule , de repetitii . Din moment ce mai am doar cateva capitole si mai am de invatat , aici inchei critica . Maine o sa vin cu un edit ca sa adaug si urmatoarele capitole . Ia aminte la spusele mele , ca nu-ti vreau raul ! Bye !
EDIT
Sho-Yo a scris:
Capitolul IV
O frunza.... [ nu se pun decat trei puncte ]
in bataia vantului
Ev's P.O.V
Stateam langa usa de lemn si ascultam in liniste sunetul strident al picaturilor de apa rece si amara izbindu-se cu putere de parchetul inghetat.
Ma rezem fara sa fac zgomot de usa si ma las incet in jos pana cand fac contact cu podeaua, rece si ea. Imi trag genunchii la piept si pun capul incetisor pe ei ascultand acea melodie plina de jale. Poate trebuia....[ doar trei puncte]
-Cat am urat si inca urasc lasitatea...spun afisand pe chipul alb un zambet amar. Scot un suras trist dupa care revin la dulcea, unica....[doar trei puncte]indiferenta. Oare, oare cum poate un las sa traiasca fara regrete? Sau poate are regrete....[doar trei puncte] regretul ca putea sa faca un lucru dar nu l-a facut sau poate putea [,]dar totusi [ fara "totusi" ] nu putea...
-Ma plang prea mult..[ sa intleg ca ti-e foame , de aia mananci atatea puncte . Ca si mai inainte , iti spun ca trebuie doar 3 puncte]poate prea mult..[idem]prea mult decat ar trebui...
Ma ridic fiindu-mi sila sa ma mai ascult.Ma intorc spre usa si incet pun mana pe clanta rece.Simt un fior prin tot corpul. Vreau sa apas [,]dar totusi [fara [i]totusi ]nu o fac. Un moment de ezitare si totul s-a dus...s-a dus spre apus. Las sa cada mana lin de pe clanta si privesc cu ochii stersi, inexpresivi [ inexpresivi este acelasi lucru cu stersi , deci este pleonasm]usa din fata mea. Nu puteam sa o fac...nu puteam.
-N-o pot face...spun cu o voce stinsa de parca cineva ma punea sa o fac[,] iar eu nu puteam sau poate nu vroiam.
Cert este ca am plecat din fata usii, fara sa privesc inapoi nici macar o secunda. Am mers putin si m-am oprit in dreptul unei usii[doar un ”i”] mari, tot din lemn. O deschid incet si privesc in gol. Era alba si goala.Toate lucrurile au disparut din ea. [ usa era goala ? Si au disparut chestii din ea ? Nu te-ai exprimat corect . Presupun ca aici vorbeai de o incapere , nu de usa ]Au disparut asa cum o sa fac si eu.
Merg incetisor pe scari, numai ecoul pasilor mei mici si nesiguri de ceea ce urma sa fac se mai auzeam in casa goala, pustie,[ “goala” si “pustie “ este acelasi lucru ] solitara.
Ajunsa in fata usii ma opresc si mai privesc o singura data, pret de cateva secunde casa, in minte aparand o singura intrebare: Oare o sa mai traiesc si-o sa mai apuc?
Ies si zaresc o masina mare asteptand ceva sau pe cineva...pe mine. Merg cu pasi marunti pana la masina, deschid usa si dupa aceasta porneste lasand praf in urma-i.
~^~
Stau in bucatarie si ascult discutia brunetului cu Pein care nu se sfia deloc sa vorbeasca de o persoana [,]chiar daca aceea persoana e langa el, aceea persoana nefiind alta decat [ color=#DAA520][fara “:” , nu este nevoie de ele aici][/color] eu.
Inteleg ca nu-i este frica de mine[,] mai ales ca e mai puternic decat mine si sunt. Mai sunt si doi asta insemnand ca as avea o sansa de 1% sa-i inving pe amandoi. i[ori cu “ i” mic si pui virgula , ori cu “I” si puui punct]mi spun in minte[,] inghitind in sec. Dar [ nu mai pui “ dar “ din moment ce ai pus “ chiar daca “ <-- sinonim cu “ totusi “ si “dar”]chiar daca ar fi sa ma omoare [color][,][/color]nu o sa tac din gura in timp ce acesta face comentarii rautacioase, poate chiar prostesti la adresa mea.
Madara's P.O.V
Stateam la masa langa Pein si Ev si ascultam[ mai simplu ar fi fost “ ascultand” + se face din nou plenoasm] cum trancaneste Pein[ evita pe cat se poate repetitiile, te rog eu] despre acest transfer... Nu o prea inghitea pe Ev[,] dar nu se sfia sa o arate, nu ca eu as fi mai diferit decat el, dar eu prefer sa tac caci nu am chef sa o slutesc din prima zi. In schimb nu ma feream sa o analizez. Observ ca nu mai are mult si va exploda de nervi. Deodata vad cum isi ridica mana [,]iar in secunda urmatoare obrazul lui Pein face cunostina cu mana lui Ev.
Aceasta spuse ca ea nu mai sta sa asculte porcarile care ies din gura acelei mori hodorogite.
Pein se ridica nervos si vru sa porneasca dupa fata [,]dar il opresc si ma uit la el dand din cap in semn de "nu". [iti dau un mic sfat . Se poate folosi si “ in semn de negatie “ , dar este la fel de corect cum ai scris tu ]Acesta se aseaza la loc si incepem o discutie cu subiectul: misiunea cea noua.
-Te-ai gandit la un plan ? spune Pein incercand sa uite faza de mai devreme.
-Pai nu stiu inca cum vom face [,]dar e o mica problema: schimbul de colegi. Nu o cumoastem pe colega noastra si nu stim cum se lupta...dar sunt intrerupt de Pein care spune ca o fata ca ea sigur nu stie decat sa tipe si sa dea palme si mai adauga ca e doar o piedica.
-Nu sunt o piedica si pentru cultura ta generala nu dau palme si tip. spuse aceasta stand in tocul usii cu bratele incrucisate.
-Hai nu zau! Ce stii sa faci? Esti doar o curvulita care crede ca o sa fie tratata numa` cu lapte si miere [,]dar sa afli ca Madara nu o sa-ti tina partea[,] iar daca ma enervezi mult [,]iti promit ca nu o sa mai apuci ziua de maine! spuse portocaliul dupa care o privi, parca vrand sa o omoare.
-Curva? spuse aceasta pe un ton foarte dragal, intrebator. Curva!spune frecandu-si barbia si gandindu-se, la ce? nu stiu.
-Stii..[doar trei puncte , nu 2 , nu 4 , nu 5 ,nu ,6 ]facu o pauza scurta dupa care reveni... nimeni nu mi-a spus pana acum asa ceva si incerc sa nu fac mare caz din asta [,]dar nu ma pot abtine si vreau sa-ti spun ca [ cacofonie accidentala sau intentionata ? Nu-mi pot da seama ]curva e mata, nu eu!spuse foarte sigura pe ea.
Hopa...se pare ca fata are tupeu [,]dar acest tupeu e prostesc si o sa o incaseze rau de tot[,] daca nu ma bag. Oare sa ma bag inainte sa iasa prea urat? Nuu...prefer sa vad cum o [color=#DAA520s[/color]a zboare prin camera.
Pein se ridica furios trantind scaunul pe jos si se uita la mine. Eu ridic de umeri in sus [,] iar acesta vazand ca nu am nici o intentie sa-l opresc ranji [,] dupa care se napusti asupra fetei. Fata incerca sa sa se fereasca [,] dar el fiind mai rapid o apuca si o strange in brate.Aceasta se zbatu [,] dar in zadar. Vazand ca nu are cum sa scape se lasa pagubasa lasandu-i lui Pein cale libera sa faca ce doreste. Acesta o duse la masina si plecara. Eu am stat si am privit toata scena [,] iar dupa ce m-am vazut singur am izbucnit in ras.
-Daca fata asta o sa reziste aici cred ca o sa fie o minune. spun stergandu-mi lacrimile de la atata ras.
Dupa aproximativ o ora il vad pe Pein singur....
-Ooo...cred ca s-a intamplat ceva cu Ev si o sa aflu. Sper sa nu fie ceea ce cred eu ca altfel o sa o incurc si daca eu o incurc o incurca si el.
-Unde este? spun serios analizandu-l din cap pana-n picioare.
-Nu te alarma...spune acesta facandu-mi semn sa ma linistesc si sa ma asez. Fac cum imi spune [,] iar dupa il privesc asteptand raspunsul mult dorit.
-Nu am omorat-o [,] chiar daca asta as fi dorit. spune acesta putin dezamagit. Am dus-o intr-o padure...se opreste si se uita la mine cum il priveam apoi reia....[doar trei puncte]dar nu am facut nimic special decat..... [doar trei puncte]iar se opreste.... [doar trei puncte]
-Spune omule odata! sar in sus ca ars.
Acesta imi spune sa ma linistesc [,]caci nu a facut nimic special decat........ [ prea multe puncte , trei ar fi fost de ajuns] |
Greselile de ortografie si exprimare le-am subliniat si aici . Nu prea inteleg ce se intampla . Si inca sunt nedumerita , in ce lume se intampla actiunea ? In lumea shinobi sau lumea contemporana ? Ori sunt eu prea grea de cap , ori tu nu ai pus acest lucru in evidenta .
Sho-Yo a scris:
Capitolul V
Petrecerea si
ceva in plus
Ma simteam atat de linistit… privind cerul instelat[nu este nevoie de virgula aici] …sclipitor si totodata intunecat! Pictat in culori sumbre, dar… placute si luminat [ daca te referi la culori , atunci corect ar fi fost “ luminate” . Ceea ce e cam " stupid" pentru ca " sumbru" si " luminate " sunt antonime ( ce-i drept, nu perfecte ) si " merg ca nuca-n perete "]! Doar de o mica luna si cateva stele ici-colo. Stateam sprijinit de fereastra si priveam, dar nu afara! Ci mult prea departe pentru o minte omeneasca…Ma gandeam la nemurire?! Ori la ea…Trecandu-mi prin minte chipul ei fin si alb, ca portelanul, ochii rosii si desi nu sunt adevarati [,] tot frumosi sunt…Si daca ma gandesc bine poarta lentile de contac. Si niciodata nu m-a lasat sa vad culoarea naturala a ochilor, dar nu conteaza…Buzele rozalii, nici prea carnoase dar nici subtiri, corpul ei fragil, tot ce tine de ea e fragil si desi incearca sa para…
Ev’s P.O.V
Cerul de un albastru inchis, inca presarat cu cateva mici sclipirii aurii, pierdute. Vantul adia usor, unduind dupa bunu-i plac iarba de un verde crud, presarata cu flori micute, albe si albastre. In adierea usoara pluteau mici flori alb-rozalii despinse din copaci. Primele raze ale soarelui inceracau, fara sorti de izbanda, sa intre printre desisurile padurii. O tanara fata, cu parul roz, lung pana la jumatatea spatelui, imbracata intr-o rochie alba fara bretela, lunga pana-n pamant, sta si priveste cu ochi-i verzulii o caprioara cum bea apa cristalina si rece a cascadei din padure. Tanara merge cu pasi maruti spre cascada speriind caprioara care o i-a la goana pierzandu-si urma prin deasa padure. Ajungand in fata lacului creat de cascada care curge fara-ncetare, tanara se lasa incet in genunchi si cu palmele i-a apa cristalina si o duce la gura-i micuta, cu buze subtiri si rozalii. Dupa ce isi potoleste setea se ridica si inainteaza pana intra in cascada.
[ nu cred ca mai e nevoie sa repet aceleasi lucruri pentru ca este aceeasi descriere ca in capitolul I]
Ma trezesc transpirata. Ma aflu in patul meu, moale. In camera mea lila…Imi aduc aminte ca nu eram aici ultima data[,] dar nici nu vreau sa-mi bat capul cu intrebari de genul :[fara “:” aici , daca pui ghilimelele , nu mai ai nevoie de “ :”] “ cum am ajuns aici?”, “cine m-a adus?”, etc. Ma ridic usor si ma duc in baie sa fac un micut dus racoritor. Imi las hainele sa cada usor dupa [de pe ] mine dezvelindu-mi trupul alb, ca portelanul, subtirel ca o frunza si intru in dus. Dau drumul apei calde care incepe sa cada in repezi picuri, udandu-mi corpul. Imi vine in minte acel vis. Acea fata, acel loc…Acea amintire, o dulce amintire despre trecut…
~^~
Imi caut o rochie printer miile de rochii din dulap. Caut cu privirea o rochie cat de cat decenta [,] caci nu am de gand sa arat ca o parasuta la aceasta intalnire. Scot o rochie rosie inchisa, care este prinsa sub sani cu o funda, si “cade” pe corp.Imi caut o pereche de sandale cu toc, si dau de o pereche care, spun eu, ca s-ar potrivi de minune cu rochia. O pereche de sandale argintii, cu platforma, Gianmarco Lorenzi, batute cu diamante, foarte dragute. Imi i-au[nu este verbul auxiliar “ a avea “] rochia pe mine, ma incalt [,]dupa un retus final si gata. Ma duc la Madara sa vad daca este multumit deoarece el cerea ceva sexy si provocator. Nu inteleg rostul deoarece ne ducem doar la o intalnire de afaceri. Intru in camera si ma intampina Madara intr-un costum negru, cu cravata, gata de plecare.
-Ar fi trebuit sa-ti iei ceva mai scurt [,] caci ma afisez cu tine, iubito. Spune si imi face cu ochiul. Il privesc putin ciudat, dar cu motiv. Vazand atitudinea mea incepe sa-mi explice ca noi suntem iubiti in aceasta misiune [,] dar nu trebuie sa ma dau la diferiti oameni si daca o cere misiunea sa ajung cu iei[ “ ei “ , nu “ iei “ , ca nu e verbul “ a lua “ ] si in camera de hotel.
-Hotel?! Hotel sa ajungi tu! Spun indignata si dau sa plec [,] dar ma prinde de mana si ma trage in bratele lui. Il privesc si incerc sa inteleg ce-i cu atitudinea asta.
-Ev, nici mie nu-mi place aceasta misiune dar…-facu o mica pauza in care statea si ma privea dupa care reveni-nu avem de ales.
-Nu prea intelg ce este asa neplacut pentru tine. Nu tu poate [nu e nevoie de “ poate “ aici ]o sa ajungi cu vreo scofalcitura in pat…spun dand sa vomit doar la gandu`…
-Esti virgina? Ma intreaba acesta fara nerusinare. Si spun fara nerusinare deoarece aceasta intrebare, chiar daca in zilele noastre nu mai e putin respect si bun simt, de tinerii ajung sa o faca de fata cu profii sau chiar cu ei , este totusi una intima [,] dar cum eu nu prea sunt diferita ii spun ca da, ca mai sunt [,] dar nu stiu pentru cat timp. Imi vine sa stranut si Madara imi pune o batista la gura.
-Multu…dar nu apuc sa mai spun ceva caci ma simt grea, atat de grea, ochii se inched incet si eu sunt tot mai…mai… ^~^~^~^
Ma trezesc in pat si Madara stand[ “care statea “ , gerunziul nu se foloseste oriunde si oricum] langa mine si privindu-ma[idem]. Ma ridic incetisor in capul oaselor si intreb nedumerita ce s-a intamplat.
-Pai, sta si priveste fix undeva si nu mai spune nimic…
-Hey! Spun si ii flutur mana prin fata ochilor…Unde te gandesti?
-Da…pai, sincer nu stiu….spune si isi freaca ceafa cu mana dupa schiteaza un zambet scurt. Ai lesinat, probabil din cauza ca azi nu ai mancat mai nimic.
-Da..Hai ca intarziem, spune repede nemai lasandu-ma sa continui…
……………….
Intru la bratul lui Madara [,] dar merg destul de schioapa [ mult mai frumos ar fi fost “ schiopatam” ] deoarece ma durea burta ingrozitor de rau. Simteam cum ma rup, cum am fost taiata…Poate ca avea dreptate, poate ca [ acest “ca “ este absolut inutil ]din cauza ca nu am mancat mai nimic azi [,] simt aceasta durere.
-Haide sa mananc caci [ absolut inutil , acest “ caci” ] poate ai dreptate…simt o durere ingrozitoare. Ma doare burta in ultimul hal. Acesta spune ca si lui ii e foame si ca niste aperitive nu ar strica. De unde? El cum ajunge la masa se pune si toarna whisky in prostie in pahar.
Trecand peste durere si tot ce tine de noi, atmosfera era una placuta [,] iar locul unul select unde nu toti puteau ajunge. La conacul lui Hitoshiro nu ajung decat acei oameni, V.I.P, [ afirmatia ta “ acei oameni , V.I.P , “ este un dezacord urias . Spunand “ acei oameni “ nu le acorzi prea multa atentie , desi tu vorbesti de VIP , care apropo , nu se scrie cu puncte intotdeauna . VIP= very important people ]si dupa ce ai reusit cu chiu cu vai sa intri uiti de tot si toate. Locul e unul imens, muzica una placuta si oameni cat vezi cu ochii. Ma pierd prin multimea venita pentru aceasta petrecere grandioasa si somptuasa .[“ somptuos “ este sinonim cu “ grandios “ , deci pleonasm ] Ma uit dupa Madara si vad ca este dus de catre cateva matahale intr-o alta camera. Am un presentiment ca se va intampla ceva rau si nu pot sa las pe nimeni sa-i faca rau lui Madara!
~To be continued….The End of first part!~ |
Parca in acest capitol s-au mai lamurit niste chestii . Din punctul meu de vedere , la cate “capitole “ ai scris , unele sunt mult prea scurte pentru a se numi astfel , nu ai o introducere ! Prea direct ne-ai luat . In afara de prologul acela , restul este cam vag . Dialogul nu este evidentiat aproape deloc , nu intelegem care este vorbirea indirecta si cea directa . Nu esti foarte ordonata in ganduri . Si te rog , fa ceva cu VIRGULELE alea ! Aceasta a fost critica mea si sper sa nu te fi suparat . Totul este ca tu sa inveti din propriile greseli . Numai bine !
Modificat de MaryLoveEverybody (acum 12 ani)
_______________________________________
Inuyasha, David Tennant, Benedict Cumberbatch, and
Ukyo, Toma, Dostoievski and Liviu Rebreanu are mine! So stay away!
Rammstein, Jon Bon Jovi si Allucard sunt ai mei! Grr
|
|
Ador povestea asta 
La un moment dat imi venise sa plang... 
Abea astept continuearea... 
:
![life hidden the shadows [+18] abia astept nextu mai tine suspans caut chestii ascutite prin casa knd](/img/pics/iloveanime4ever.3xforum.ro/ok_28294.jpg)
![life hidden the shadows [+18] superb!imi place extrem mult cum descri idee destul fiind faptul mult Membru](/img/pics/iloveanime4ever.3xforum.ro/ok_36196.jpg)
